Citeste un fragment - Meteor Press

dacã urc sau cobor… Am zis: „Doamne, unde
mã urc? În cer? Sau cobor?” Am ajuns ca o panã
jos, era apã, stânci foarte mari. Am ajuns în apã,
cu mâinile legate la spate. În momentul acela
am putut sã-mi dezleg banda aceea de la mâini,
sã-mi fac cruce ºi sã-I mulþumesc lui Dumnezeu.
N-am pãþit nimic la cap. Am zis: „Doamne,
ajutã-mã sã-mi amintesc ceva acum!” Cã acolo
unde am cãzut erau stânci, era apã, peste tot.
Dacã aº fi cãzut puþin mai încolo, mã înecam,
mã lua apa cumva înspre Bulgaria. ªi de acolo,
mi-am adus aminte de telefonul lui Mihai, de
mobilul lui, am început sã plâng, sã mulþumesc
cã m-a ajutat atât de mult Domnul. Am zis:
„Doamne, pânã aici m-ai ajutat!” Ei, de fricã, dupã
aceea, mã cãutau ca sã vadã dacã m-am dus
în apã, dacã m-am înecat. M-au cãutat, cã s-au
speriat ºi de maºina ceea de poliþie, când m-au
aruncat ei acolo. Se uitau cu lanterne, noaptea,
ca sã vadã dacã m-a luat apa. Au venit pânã
aproape lângã mine, cã era o tufã mare, în apã,
ºi eu eram în apã, mã þineam de tufa aia, ºi nu
m-au vãzut. ªi au zis: „A luat-o apa, s-a înecat!”
– au zis pe greceºte.
Z 108 [