Citeste un fragment - Meteor Press

Mihai M.: – Nu poþi sã-i impui cu vorba copilului
nimic. În viaþa creºtinã, copilul trebuie sã
vadã faptele tale. El culege informaþiile ºi miºcarea
din casã cu o putere cum nu-þi poþi imagina,
nu-þi poþi închipui. Tu, ca pãrinte, crezi cã trebuie
sã-l înveþi, dar el deja e învãþat prin ce a vãzut.
Aici e o chestiune cu care noi, pãrinþii, vrem sã
ne pãcãlim. Copilul se plictiseºte de sfaturile
noastre, el vede cum ne miºcãm, cum ne comportãm,
el vede ce ne place nouã, cum ieºim în
societate, ce privim la televizor, cum mâncãm,
cum bem, cum vorbim între noi. Toate lucrurile
astea el le ºtie înainte de a-l sfãtui noi. Greutatea
este sã-i dãm timp sã creascã. Noi îi impunem:
„Fã asta, fã asta.” Ajutã-l ºi pune-l pe o linie,
astfel încât sã te aibã prieten, sã te socoteascã
prieten. Sã-þi spunã: „Hai sã ieºim la o plimbare,
cã vreau sã-þi vorbesc...” Aºa poate fi câºtigat
copilul. Altfel, impunându-i ceva, la informaþia
pe care o avem azi, eºti pierdut. Copilul n-are
nevoie doar de sfaturi, are nevoie de un prieten,
are nevoie sã-ºi deschidã inima faþã de un om,
ºi trebuie sã-l aduci în starea de a-ºi deschide
inima în faþa ta.
Z 27 [