Citeste un fragment - Meteor Press

Sfânta Împãrtãºanie! Am aflat o chestiune foarte
importantã de la un teolog care a vorbit în Rhodos.
Un bogat trecea pe lângã un ascet ºi, vãzându-l
slab, slab, îi spune: „Mãi, omule, ce chin, ce jertfe
faci tu! Uite ce slab eºti! Aoleu, ce jertfe faci tu
ºi ce slab eºti, ca sã poþi rezista tentaþiilor!” ªi
zice ascetul: „A, nimica nu fac! Eu fac ºaptezeci
de ani acuma, cât o sã mai trãiesc jertfa asta –
o nimica toatã, ºaptezeci de ani... Dar mã uit la
ce jertfe faci tu, cã tu cheltuieºti Împãrãþia de
veci, pentru ºaptezeci de ani! Eu cheltuiesc ãºtia
ºaptezeci de ani pentru Împãrãþia de veci! Eu fac
nimica toatã! ªaptezeci de ani mã chinuiesc aici
cu post ºi rugãciuni, dar câºtig viaþa de veci. Dar
tu o cheltuieºti pe cea de veci – mii de ani, milioane
de ani! – pentru ºaptezeci de ani?! O, sãracul
de tine!” ªi ãsta ºi-a pus cãrbuni pe cap imediat.
S-a dus acasã: „Mãi, femeie! Ce mi-a spus
omul ãsta? Noi, care suntem atât de bogaþi ºi
avem de toate! A zis cã eu cheltuiesc viaþa de
veci... Tu-þi dai seama ce cuvinte mi-a spus?”
ªi s-a dus înapoi la el, la omul ãla, sã-l caute,
sã-i explice ce se întâmplã! ªi, într-adevãr, asta
se întâmplã ºi în zilele noastre! Cheltuim viaþa
de veci...
Z 32 [