Descarcă revista în format PDF - idea

arhivacarieræ, iar femeia nesatisfæcutæ, jinduitoare n-o duce nici ea mai bine sub masca vampei. Reporterii øi impresarii sînttolerafli ca niøte relicve comice. Din fabulele despre mærfurile culturale este alungatæ istoria, chiar, øi mai ales, acolounde e vorba de subiecte scoase din podul istoriei. Istoria însæøi devine costum, asemenea individului: sub el se ascundemodernitatea îngheflatæ a monopolului øi capitalismului de stat. Falsa împæcare ajunge astfel sæ propage contrainstanflanegativæ prin fiecare moment al întregii existenfle – suprimarea disonanflei prin generalizarea ræului. Lipsa de conflictîn interiorul operelor de artæ subliniazæ faptul cæ acestea nu mai suportæ conflictul cu viafla din afaræ, pentru cæ viaflaexileazæ conflictele în cele mai adînci grote ale suferinflei øi le fline înfundate acolo cu o forflæ lipsitæ de compasiune.Adeværul estetic era legat de exprimarea neadeværului societæflii burgheze. În fapt, existæ artæ numai în mæsura în careîi este imposibil sæ existe, în virtutea ordinii care o transcende. De aceea, existenfla este paradoxalæ în toate marile eiforme, mai ales în roman, forma burghezæ par excellence, pe care a luat-o în stæpînire filmul. Azi, prin creøterea extremæa tensiunii, posibilitatea operei de artæ înseøi e pusæ sub semnul întrebærii. Monopolul este executor – acesta stingetensiunea, dar o datæ cu conflictul el abrogæ øi arta. Abia la momentul completei lipse de conflict, arta devine cu totulun sector al producfliei materiale øi astfel pe deplin minciuna la care ea øi-a adus obolul deja dintotdeauna. În acelaøitimp însæ, ea se reapropie øi de adevær, mai mult decît ceea ce continuæ sæ prospere în arta tradiflionalæ, în mæsura încare conservarea conflictului individual în opera de artæ – øi, de cele mai multe ori, chiar introducerea aceluia social– foloseøte øarlataniei romantice, iar lumea în care conflictul mai e posibil apare ca una auritæ prin comparaflie cu ceaîn care atotputernica producflie începe, tot mai vizibil, sæ reprime aceastæ posibilitate. E o chestiune flinînd de detaliulcel mai fin dacæ lichidarea nodului estetic, a climaxului, a conflictului, înseamnæ lichidarea ultimei redute sau mediulomniprezenflei mai secrete a tuturor acestora.„Aøa ceva nu se face“, spune deøteptul consilier juridic Brack, cînd Hedda Gabler se împuøcæ. Acelaøi punct de vedereîl adoptæ monopolul. Acesta dezvræjeøte individul øi conflictul prin factualitate [Sachlichkeit]. Omniprezenfla tehnologieise imprimæ în obiecte øi transformæ istoricitatea în tabu, iar urma suferinflelor trecute peste oameni øi lucruri înkitsch. Modelul-tip este actrifla care, prizonieræ a unui traficant de fete øi în mijlocul unui taifun, aratæ ca abia ieøitæde sub duø, machiatæ atent øi cu o coafuræ perfectæ. Ea este prinsæ în imagine atît de clar, precis øi direct, încît magiape care are a o exercita machiajul ei devine mai puternicæ prin lipsa iluziei realitæflii øi i se impune spectatorului cauna literal mai adeværatæ øi mai fireascæ. Cultura de masæ este un machiaj neînfrumuseflat. Mai mult decît cu oricealtceva, ea se asociazæ cu imperiul flelurilor în privirea seacæ. Noul obiectivism [Sachlichkeit] 10 , pe care îl maimuflæreøte,s-a dezvoltat în arhitecturæ. Ea a susflinut în domeniul acesta al scopurilor dreptul estetic al lucrului cu finalitate împotrivabarbariei, care aici poartæ cu sine aparenfla lipsei de scop. Ea a fæcut din standardizarea øi producflia de masæ ochestiune de artæ, iar din opusul lor o batjocuræ la adresa legii formei, care provine din realitatea exterioaræ.Obiectul de uz practic e cu atît mai frumos cu cît renunflæ mai mult la aparenfla frumuseflii. Dar în momentul în careobiectivismul este rupt de scopuri, decade în ornamentul pe care l-a denunflat la început ca færdelege. Tocmai acolounde viziunile tehnologice øi procedeele utopice ale filmului øi radioului se intersecteazæ, ele se aseamænæ cudomeniul arhitecturii avansate, care, decît sæ se împace cu lumea, o combate øi mai aprins. Dacæ am compara compozifliileîn serie de pe Tin Pan Alley cu arhitectura, atunci gîndul s-ar îndrepta nu spre produsele în serie, neofactuale,ci la casele familiale care se gæsesc peste tot în vechea, ca øi în noua Anglie: produse de masæ standardizate,care standardizeazæ tocmai pretenflia ca fiecare casæ sæ fie inconfundabilæ, unicæ, o vilæ. Nu standardizarea ca atareface casele din secolul nouæsprezece sæ arate azi ca niøte fantome, ci repetarea neîncetatæ a irepetabilului, a stîlpilormici, a balconaøelor, scæriflelor øi turnuleflelor. Fiecare produs al culturii de masæ lasæ sæ transparæ încæ din floareatinereflii acest aer de putregai, iar uzura dirijatæ de monopol o face an de an mai vizibilæ. Cultura de masæ e incompatibilæcu propria ei factualitate. Ea se raporteazæ la materiale, care în intenflia lor se opun unei etalæri factuale [aconflinuturilor], în timp ce îøi demonstreazæ asocierea cu practica dominantæ prin împrumutarea procedeelor industriale,cu ajutorul cærora pregæteøte factualitatea ca stil. Relaflia dintre factualitate øi lucrul în cauzæ este extrafactualæ– ea este determinatæ øi bruiatæ de calcul. Perfecfliunea modului tehnologic, a prezentærii, a trucului în cazul nulitæfliilucrului, este expresia supremæ pentru aceasta. Virtuozitatea trupei de jazz, care se dezlænfluie ca un animal de pradæîn cuøca celor opt mæsuri impuse de compozitorul piesei de succes, mæiestria în reglarea camerei, care poate producedupæ plac efectele însufleflite cu nori din romanele de secol nouæsprezece, frequency modulation, care permiteaudiflia unei Ave Maria de Gounod cu o claritate mai temeraræ – toate acestea nu sînt doar simple hiaturi întremomentele nonsimultane ale dezvoltærii; nonsimultaneitatea îøi are originea în quid pro quo-ul constrîngætor întrevis øi flel în cultura de masæ, aøa cum noile costume øi dansuri populare germane au fost impuse nu în ciuda, ci dincauza tancurilor. Se argumenteazæ neoobiectivist [neusachlich] în favoarea culturii de masæ cæ, într-o societate puternicindustrializatæ, nevoile spirituale ale consumatorilor se adapteazæ la cele materiale. Ele sînt supuse aceleiaøi standardizæriøi ar fi un pas înapoi dacæ ne-am sustrage prealabilelor tehnice ale atitudinii obiectiviste. Modelul de Ford11