APÃRAREA NBC 15/2008MemorialisticãFERDINAND I DE ROMÂNIA ªI OªTIREAColonel (r) Ion DÃNILÃViaþa militarã a fost pentruregele Ferdinand undomeniu de mare interes,care l-a captivat prin tot ceea ceînsemna ea: ostaºul - þãran, azi plugar,mâine scut de apãrare al glieistrãbune, corpul ofiþeresc, sistemul depregãtire al tuturor armelor, regulamentelemilitare, exerciþiile, marºurileºi manevrele, la care participa fãrãurmã de ezitare, chiar cu mareplãcere."Soldat în adâncul firii sale" cum îl caracterizaregina Maria, soþia sa, Ferdinand s-asimþit poate cel mai liber în mijlocul unitãþii, altrupei, al corpului ofiþeresc, cu toatã apãsarea ceþi-o dã responsabilitatea îndeplinirii unor misiunimilitare de mare importanþã. Pentru el armatareprezenta locul unde ºi-a putut manifestaliber, fãrã constrângeri, personalitatea sa complexã.Paradoxal, în cadrul auster ºi rigid aloºtirii, Regele Ferdinand ºi-a manifestat întreagagamã ale sentimentelor umane, de laîncredere la dezamãgire, de la demnitate ºionoare la dispreþ, de la gustul amar al înfrângeriila sublimul ºi înãlþãtorul victoriei, demulþumire deplinã cã oºtirea românã, atât deapropiatã sufletului sãu, a izbutit în rãzboiulsfânt de reîntregire a neamului ºi a contribuitdecisiv la fãurirea României Mari, acum 90 deani.Formarea sa ca militar începe înGermania natalã dupã reguli prestabilite pentrutoþi membrii caselor princiare, imediat dupãsusþinerea bacalaureatului, în anul 1885.Slujeºte iniþial doi ani în garda prusacã, dupãcare devine elev al ªcolii Militare din Kassel. Laabsolvire este înaintat la gradul de sublocotenent,iar la cea de-a doua vizitã în România, înanul 1886, este înscris, cu acest grad, în controalele"Regimentului 31 Iunie".Din foaia matricolã, existentãîn Arhivele Militare Române, putemurmãri cu exactitate evoluþia cariereisale militare astfel:-14 noiembrie 1886 - primitîn armata românã, cu gradul desublocotenent, în Regimentul 31Iunie, conform decretului 2821;-19 aprilie 1889 - avansat lagradul de locotenent;-10 mai 1891 - avansat cãpitan;-11 noiembrie 1891 - numit comandantde Companie în Batalionul 1 Vânãtori,conform Ordinului 16.169;-29 decembrie 1892 - avansat maior ºinumit comandant al Batalionului 1 Vânãtori;-1 ianuarie 1895 - avansat locotenentcolonel,prin ordinul 4326/31.12.1894 ºi numitcap al Batalionului 1 Vânãtori, prin înalt Ordindin 01.01.1895, iar prin Decretul <strong>nr</strong> 99/09.1895este mutat în Regimentul 4 Roºiori;-21 noiembrie 1895 - avansat colonel,iar pe 28 noiembrie este numit comandant alRegimentului 4 Roºiori;-8 aprilie 1900 - avansat general debrigadã ºi numit comandant al Brigãzii 8Infanterie;-1 aprilie 1901 - numit comandant aldiviziei 4 Infanterie;-16 noiembrie 1902 - prin Înalt Decret2715/23.10.1902 este numit inspector generalal Cavaleriei;-7 noiembrie 1903 prin Decretul 2835pe lângã funcþia de inspector general alCavaleriei este numit ºi comandant al Corpului2 Armatã;-10 mai 1904 prin Înalt Decret 1681este avansat la gradul de general de divizie;-1 aprilie 1910 prin Înalt Decret1217/01.04.1910 este numit inspector generalal Armatei, deþinând ºi funcþia de inspector114
APÃRAREA NBC 15/2008Memorialisticãgeneral al cavaleriei;-07 noiembrie 1911 este avansat lagradul de general de corp de armatã;-septembrie 1914 - Rege al României;-1 decembrie 1918 - este ridicat "la ceamai înaltã treaptã ostãºeascã, care în graiul marilorpopoare nouã prietene ºi sprijinitoare secheamã: RANG DE MAREªAL".Parcurgând aceste date constatãm cãFerdinand este primul în istoria armatei românecare a fost înãlþat la gradele de general de divizieºi corp de armatã ºi la cel de mareºal.Deabia în 1930 Prezan ºi Averescu auprimit gradul de mareºal, apoi Carol al II - lea,Ion Antonescu ºi Mihai I au dobândit aceastãdemnitate supremã a oºtirii.Activitãþile militare desfãºurate deFerdinand la diferite eºaloane i-au permis ocunoaºtere profundã a sufletului ostaºuluiromân, a dorinþelor acestuia, a calitãþilor corpuluide comandã, elemente ce i-au fost de marefolos în timpul campaniei din 1913 ºi mai ales,în vremurile tragice ale Primului RãzboiMondial.Istoricul militar, generalul Radu Rosetti,afirma: "Prinþul Ferdinand", cum era atunci,dacã era sfios ºi dacã pãrea stângaci în public,nu era nici sfios, nici stângaci când te gãseai singurcu dânsul. Vãzuse multe, citise multe ºiorice subiect îl interesa ºi din toate ce spunea,douã preocupãri reieºeau ca dominante: bineleoºtirii ºi sila de tot ce nu era adevãrul.Menþionãm, totodatã, cã în conformitatecu formele protocolare ale vremii, Ferdinand afost proprietarul Regimentului 1 Vânãtori dinCracovia, cap al Regimentului de InfanteriePrusac <strong>nr</strong>.68, comandant onorific alRegimentului Prusac de gardã Pedestrã, proprietaral Regimentului 18 infanterie Rusã Volga ºicolonel - proprietar al Regimentului Austro -Ungar <strong>nr</strong> 96.Starea sa de spirit pentru ºi în oºtire estemanifestatã ºi prin urmãtoarele cerinþe lãsate lamoartea sa: "Doresc sã fiu îngropat în uniformade general de cavalerie deoarece în timpul acestuicomandament am trãit cei mai fericiþi anidin cariera mea militarã.În vara anului 1913, Ferdinand, atunci115principe moºtenitor a fost numit comandantulsuprem al Armatei de Operaþiuni care a trecutDunãrea la 2 iulie îndreptându-se în marº forþatspre Sofia, în cel de-al Doilea Rãzboi Balcanic,fãrã a întâmpina vreo rezistenþã mai serioasã.Prin aceastã intervenþie "cu arma la picior" la 17iulie 1913 Bulgaria solicitã armistiþiu, iar la 28iulie semneazã Pacea de la Bucureºti ºi doarpentru o scurtã vreme este restabilit echilibrulîn Balcani.Generalul Al. Averescu, ºeful sãu de statmajor în aceastã expediþie consemna: "expediþiade pacificare a echilibrului Balcanic în Bulgariaa fost condusã de însuºi Moºtenitorul Tronuluica ºi comandant suprem al armatei române, pecare a condus-o cu energie, cu hotãrâre, cu tactºi liniºte, demne de o adevãratã acþiune militarã".Odatã adresatã proclamaþia cãtre întregulpopor român - 15/28 august 1916 - cãlãuzit demaxima "Nimic pentru tine, totul pentru þarã"ºi de deviza casei regale "Nihil sine Deo" regeleîºi asumã sarcina rãzboiului izbãvitor ºi întregitor,mergând în întâmpinarea nãzuinþei naþieice-o pãstorea ºi nu a obârºiei devenind "mareprin nobilul sãu sacrificiu ºi prin patriotismul luiînãlþãtor".Pe toatã durata rãzboiului a fost comandantulsuprem al armatei noastre, exercitândcomanda asupra trupelor propii prin MareleCartier General ºi asupra celor ruseºti prin intermediulgeneralului Zaharov, apoi ªcerbacov, calocþiitor al augustului comandant - þarul.Se identificã cu oºtirea, tresaltã cu ea lavictorii, suferã la înfrângeri, trãieºte Golgotaretragerii, victoriile strãlucite din Triunghiul defoc al Moldovei, pentru a bea pânã la fund cupade cucutã a pãcii de la Bucureºti, dar rãmâneferm în credinþa victoriei cauzei româneºti.În perioada exilului moldovean, înlungile nopþi geroase, apãsat de grijile þãrii ºioºtirii deseneazã ºi concepte în totalitate cea maiînaltã distincþie militarã de rãzboi, "OrdinulMihai Viteazul" legiferatã ulterior de parlamentºi conferitã ofiþerilor pentru eroism în cele douãrãzboaie mondiale. Douã cruci ale ordinului"Mihai Vitezul" ºi le-a desprins de la gâtul sãu ºiuna a pus-o cu smerenie pe osemintele vijelio-