Câmpulung Februarie - 2005 - Baza de Instruire pentru Aparare CBRN

Fondatã
la 1 aprilie 1927 sub denumirea
“ANTIGAZ”
Câmpulung
Februarie - 2005

.... ....primãvara se apropie. Ce altceva
mai frumos ar putea oferi Redacþia doamnelor ºi domniºoarelor, decât
aceste
de inegalabilul poet într-un poem cum
rar au fost dedicate scrisã- n visare ca o slovã?
....literar.
C unarci se , , cri n i ,, cul o t u º i
adunate
I
otrivite,
cuvinte p F EMEI
Psalm u l de t ainã
Tudor Arghezi
U n mã rþiºor
O, tu aceea de-altãdatã,
ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea
ºi-ai luat într-însul locul mumii,
Femeie rãspînditã-n mine
ca o mireasmã-ntr-o pãdure,
Scrisã-n visare ca o slovã,
înfiptã-n trunchiul meu: sãcure.
Tu ce mi-ai prins de cîntec viaþa
cu braþe strînse de grumaji
ªi mi-ai pornit ca sã mi-o caut
la tine-n palme ºi-n obraji,
Pe care te-am purtat brãþarã
la mîna casnicã-a gîndirii.
Cu care-am nãzuit alãturi
sã leagãn pruncul omenirii,
Pur trandafir, bãtut în cuie
de diamant, pe crucea mea
ªi care-n fiece miºcare
pierzi cu-o petalã cîte-o stea,
Cãmin al dorurilor mele,
fîntîna setii-nvierºunate,
Pãmînt fãgãduit de ceruri
cu turme, umbrã ºi bucate,
Tu care mi-ai schimbat cãrarea
ºi mi-ai fãcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsinguratã
dintr-o vîltoare-ntr-o vîltoare,
ªi þãrmii-mi cresc în jur cît noaptea,
pe cît talazul mi se-ntinde,
ªi ai lãsat sã rãtãceascã
undele mele suferinde;
Unde þi-s mîinile sã-ntoarcã
în aer cãile luminii?
Unde sînt degetele tale
sã-mi caute-n cununã spinii?
ªi ºoldul tãu culcat în iarbã,
pe care plantele-l cuprind
ªi-ascultã-n sînul tãu suspinul
iubirii, cucerit murind?
Tu ce-nfiori pe ºesuri plopii
cînd treci, din creºtet la picioare,
ªi prinzi de tot ce te-ntîlneºte
o plasã caldã de rãcoare.
Tu ce scrutezi, scoþîndu-þi sînii
pe jumãtate, din veºtminte
Ca sã-i sãrute focul gurii,
cuprinºi de mîini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strãbãtutã
de ºoimi de scrum ºi de nisip,
Cãrora vîntul le-mprumutã
o-nfãþiºare fãrã chip;
Tu te-ai pierdut din drumul lumii
ca o sãgeatã fãrã þintã,
ªi frumuseþea ta fãcutã
pare-a fi fost ca sã mã mintã.
Dar fiincã n-ai putut rãpune
destinul ce-þi pîndi fãptura
ªi n-ai ºtiut a-i scoate-n cale
ºi-a-l prãvãli de moarte, ura,
Ridicã-þi din pãmînt urechea, în ora nopþii,
Cînd te chem,
Ca sã auzi,o! neuitatã,
neiertãtorul meu blestem.

ªCOALA DE APLICAÞIE PENTRU APÃRARE NBC
- CÂMPULUNG -
REVISTA DE SPECIALITATE PENTRU ARMA
APÃRARE NUCLEARÃ, BIOLOGICÃ ªI CHIMICÃ
sub egida
STATULUI MAJOR AL FORÞELOR TERESTRE
Fondatã la 1 aprilie 1927, sub denumirea ,,ANTIGAZ”
- serie nouã - anul VI -
SUMAR
1 Abordãri doctrinare
1 Operaþionalizare
1 Operaþii de stabilitate
1 Statutul armelor NBC
1 Interoperabilitate ºi standardizare
1 Terorismul cu arme chimice
1 Protecþia mediului
1 Evenimente editoriale
1 Echipamente NBC strãine
1 Memorialisticã
Revista APÃRAREA NBC apare semestrial, de regulã, în
lunile mai ºi octombrie.
Încã nu existã o soluþie care sã permitã efectuarea abonamentelor,
conform solicitãrilor cititorilor, la aceastã publicaþie de armã. ªcoala
de aplicaþie va hotãrî numãrul de exemplare al fiecãrei apariþii ºi destinaþiile
revistei. Autorii sunt rugaþi sã trimitã articolul pe dischetã ºi
un exemplar listat de manuscris, rezumatul fiind scris cel puþin în
limba românã, pe adresa redacþiei, cu fontul TIMES NEW ROMAN-
14.
Articolele vor fi luate în considerare dacã vor fi primite la redacþie
pânã la 1 februarie, respectiv 1 iulie, anual.
Manuscrisul va fi pregãtit astfel: titlul lucrãrii, fãrã abrevieri;
gradul, numele ºi prenumele autorului; funcþia ºi locul de muncã al
autorului; adresa de corespondenþã. Abrevierile ºi bibliografia vor fi
scrise corect.
Responsabilitatea completã a asumãrii ºtiinþifice a articolelor trimise
redacþiei aparþine autorilor.
Informaþii se pot obþine la numerele de telefon:
0248/533.341
0248/512.120 - int.120,142,130
fax: 0248/533.382
0721.323.210 (redactor-ºef)

APÃRAREA NBC 9/2005
CUPRINS
ABORDÃRI DOCTRINARE
CONSILIUL EDITORIAL
PREªEDINTE
General de brigadã dr.Nicolae POPESCU
- Influenþa materialelor toxice industriale asupra
acþiunilor militare.
General de brigadã dr.Nicolae POPESCU
OPERAÞIONALIZARE
pag.7
MEMBRI
Colonel dr.ing.Ion SAVU
Colonel ing.Mihai VÃLEANU
Colonel Gabriel BARBU
Colonel prof.univ.dr.Ion MITULEÞU
Locotenent-colonel Constantin GHEORGHE
Locotenent-colonel Martin CATA
Locotenent-colonel Tudorel RADU
Colonel Graþian IONESCU
Locotenent-colonel Ion BEREVOIANU
Colonel Dan DUMITRESCU
Locotenent-colonel Viorel STANCA
Colonel (r) prof.Mihai GRIGORESCU
*
* *
General de brigadã (r) ing.Dumitru PRUNACHE
Colonel (r) Dumitru GHIÞÃ
Colonel (r) Dumitru BRÂNZEI
- Consideraþii privind operaþionalizarea
structurilor de apãrare NBC destinate NATO prin
propunerile de forþe.
General maior dr.Mihai PALAGHIA
pag.17
OPERAÞII DE STABILITATE
- Planificarea acþiunilor structurilor de forþe ºi
angajarea acestora în operaþiile de stabilitate.
General maior dr.Mihai PALAGHIA
STATUTUL ARMELOR NBC
pag.21
- Statutul armelor NBC în dreptul internaþional.
Inspector de poliþie drd.Horia DOGARU
pag.26
- Substanþele incapacitante nu pot fi folosite ca
mijloace de rãzboi.
General de brigadã (r) dr.ing.ªtefan DOGARU pag.29
Inspector de poliþie drd.Horia DOGARU
INTEROPERABILITATE
ªI STANDARDIZARE
- Concluzii reieºite la convocarea cu tema:
,,Interoperabilitatea ºi standardizarea instrucþiei în
arma Apãrare NBC”.
Maior Corneliu PUNGÃ
pag.33
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
- Terorismul cu arme chimice - o gravã
ameninþare.
General locotenent prof.univ.dr.Tudor CEARAPIN
Inspector de poliþie drd.Horia DOGARU
ARTÃ MILITARÃ
pag.37
Ziua ninge,
noaptea ninge,
dimineaþa ninge iarã!
- Consideraþii privind forþarea cursurilor de apã
mijlocii de cãtre unitãþile ºi marile unitãþi din
forþele terestre.
Maior drd.Virgil-Ovidiu POP
pag.45
- Consideraþii privind asigurarea acþiunilor în
conflictele armate moderne.
Colonel (r) prof.univ.dr.Lucian STÃNCILÃ
Maior drd.Virgil-Ovidiu POP
pag.52
DECONTAMINAREA
- Tehnici ºi procedee moderne de decontaminare
biologicã.
Cãpitan ing.Laurenþiu BOBU
pag.56
2

PROTECÞIA MEDIULUI
APÃRAREA NBC 9/2005
CUPRINS
- Regimul ºi legislaþia în domeniul substanþelor chimice
periculoase.
Sublocotenent (r) drd.Leonard-Vlad ROªCA
EVENIMENTE EDITORIALE
- Lansarea unei cãrþi: ,,NBC-istorie, ºtiinþã, pasiune”, autor
colonel dr.ing.Ion SAVU.
Recenzent: colonel (r) prof.Mihai GRIGORESCU
PSIHOLOGIE
- Posibilitãþi de valorificare a rezultatelor evaluãrilor psihologice
efectuate de structurile de cunoaºtere ºi asistenþã psihologicã.
Autor: psiholog Ioana SÎRBU
pag.59
pag.63
pag.67
ECHIPAMENTE NBC STRÃINE
Fotomontaj realizat de M.M.Teofil CERNAT
pag.68
UNIVERS PUBLICISTIC MILITAR
MEMORIALISTICÃ
- Unele aspecte ale istoriei armei Chimie (Apãrare NBC) în
marina militarã (1965-1972).
Colonel (r) Dumitru BRÂNZEI
- Învãþãmântul în academiile militare din România în perioada
1957-1969 ºi pânã în prezent.
General de brigadã (r) ing.Dumitru PRUNACHE
- Câteva amintiri din cariera mea militarã.
Colonel (r)Nicolae TÃBAN
pag.70
pag.71
pag.75
pag.81
COLEGIUL DE REDACÞIE
Redactor-ºef
Colonel (r) prof.Mihai GRIGORESCU
Redactor
P.c.c.Laura PETRESCU
Tehnoredactare
P.c.c.ing. Renata MATEOIU
Fotografie
Maistru militar Teofil CERNAT
Traducere
Prof.Georgiana CONSTANTINESCU
ADRESA
Str.Mãrãºti, nr.48, Câmpulung
I.S.S.N. - 1583-4654
ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare NBC
- vedere generalã -
Tiparul a fost executat la
CENTRUL TEHNIC-EDITORIAL
AL ARMATEI
C-da:
B:
- BUCUREªTI -
3

APÃRAREA NBC 9/2005
CONTENTS
CONTENTS
DOCTRINAIRE APPROACHES
-Toxical Industrial Materials (TIMs) Influence on Military Actions
Brigadier General Nicolae POPESCU
OPERATIONALIZATION
-Considerations Regarding The Operationalization Of The NBC Defence Structures Assigned To NATO Through
Force Proposals
Major General Ph.D Mihai PALAGHIA
PEACE KEEPING OPERATIONS
-Planning And Engaging The Force Services Actions In Peace Keeping Operations
Major General Ph.D Mihai PALAGHIA
NBC WEAPONS STATUS
-NBC Weapons Status In The International Law
Police Inspector Ph.D candidate Horia DOGARU
-The Nerve Agents Can Not Be Employed As Warfare Means
Brigadier General (ret.) Ph.D Eng.ªtefan DOGARU
Police Inspector Ph.D candidate Horia DOGARU
INTEROPERABILITY AND STANDARDIZATION
-Conclusions From The Convocation Entitled "The Interoperability and Standardization of the NBC Defence Branch
Training"
Major Corneliu PUNGÃ
ENVIRONMENTAL PROTECTION
-Organization And Legislation In The Chemical Hazards Area
2nd Lieutenant (ret.) Ph.D candidate Leonard-Vlad ROªCA
EDITORIAL EVENTS
-Launching A Book: NBC, History, Science, Passion
Writer: Colonel Ph.D Eng. Ion SAVU
FOREIGN NBC EQUIPMENTS
-Photomontage By Warrant Officer Teofil CERNAT
MILITARY PUBLICISTIC UNIVERSE
MEMOIRS
-Some Aspects From The Chemical Branch (NBC Defence) History In The Military Navy (1965-1972)
Colonel (ret.) Dumitru BRÂNZEI
-The Education In The Military Academy During 1957-1969 Till Prezent
Brigadier General (ret.) Dumitru PRUNACHE
4

APÃRAREA NBC 9/2005
CONTENTS
CONTENTS
1.The commander of the Application School for NBC Defence, BG Ph. D Nicolae
POPESCU approaches in a full article a subject of present interest: toxical industrial materials
(TIMs) influence on military actions. In the context of the new CBRN risks it is necessary
a revaluation of the Romanian Army's capabilities regarding the military actions
deployment in the presence of toxical industrial materials in urban environments. Toxical
industrial materials (TIMs) represent chemical, toxical, biological or radioactive substances
in solid, liquid, gaseous state or aerosols used or stored to be employed for industrial, commercial,
medical, military purposes and are classified in chemical toxical industrial substances,
biological toxical industrial substances, radioactive toxical industrial materials.
The author describes this classification, the long term risks on health, he also presents
the role and functions of the national and county bodies set up to act in states of
emergencies and TIMs risks mangement in military actions.
The measures and actions meant to provide force protection against TIMs, implies
the participation of three distinct specialists entites: medical teams, NBC specialists and
engineers. When planning the military actions in urban environments and near industrial
areas with such risks, there are presented the appropriate defence measures specific to
medical support.
2. Major General Ph. D Mihai PALAGHIA - commander of the 1st Territorial Army
Corps - had the kindness to suggest two articles for the NBC DEFENCE magazine:
Planning and engaging the force services actions in peace keeping operations carried on
out of the national territory; Considerations regarding the operationalization of the NBC
defence structures assigned to NATO through force proposals.
In the first article, the author explains the concept "joint multinational operations", he
presents the objectives and types of peace keeping operations, as well as the international
legal regulations regarding the Romanian Army participation in this type of operations.
The peace keeping operations planning is implemented as follows: mandated and at ONU
level; at OSCE level, but ONU mandated; at NATO level. In the Romanian Army, the force
and equipment engagement is the responsibility of the Minstry of National Defence and of
the State Defence Supreme Board (CSAT); Force deployment is endorsed by the state
president, at the prime minister's proposal. The president informs the parliament about the
decision within 5 days. Deploying the force services in peace keeping operations follows
the same procedures as the combat operations, under several steps: trainig, deployment,
positions marking, positions expanding, mandate implementation, transition and redeployment.
In the second article, general Palaghia, defines the objective of the Land Foeces
structures operationalization assigned to NATO through force proposals, he presents Land
Forces HQs priorities, he briefly describes the leadership and monitoring methods for the
operationalization process of the units from the block of land forces assigned to NATO, as
5

APÃRAREA NBC 8/2004
CONTENTS
well as for the evaluation process of NATO assigned structures. The main point here is
given by the requirements the NBC defence units assigned to NATO must fulfill.
3. The authors of the article "The nerve agents can not be employed as warfare
means" - brigadier general (ret.) Ph.D Eng.ªtefan DOGARU and police inspector Ph.D candidate
Horia DOGARU - present a short history of these chemical warfare agents and
analyse their use lawfulness with respect to the Convention regarding the prohibition and
extermination of the chemical weapons development, production, stocking and use.
4. The article "NBC Weapons Status In The International Law", written by police
inspector Ph.D candidate Horia DOGARU, briefly analyses the international legal elements
regarding the NBC weapons status: the Non-proliferation Treaty (NPT); the Treaty regarding
the nuclear weapon experiments prohibition în atmosphere, în outer space and under
water; the Comprehensive test ban (CTBT); the Convention regarding the nuclear materials
physical protection, as well as the other legal instruments that ban the nuclear
weapons existence în certain places (BTWC). The nuclear weapons use in the army conflicts
is banned by the Proceedings from Geneva since1925 and by the Biological and Toxin
Weapons Convention.The chemical weapons prohibiton is determined by the Chemical
Weapons Convention (CWC).
5. A constant contributer of our magazine, 2nd lieutenant (ret.) Ph.D candidate
Leonard ROªCA signs the article "Organization and legislation in the chemical hazards
area.Methods of classification". The legislation and organization în the chemical hazards
area is focused on the Romanian legislation în the field and on the methods of classification.
It is also presented the list with R risk phases (substances and hazardous preparations
special risks nature).
6. On 26th Oct. 2004, the chief editor of the NBC Defence magazine, colonel (ret.)
prof. Mihai GRIGORESCU, took part in launching a book "NBC, History, Science, Passion"
at the National Military Circle, written by colonel Ph.D eng. Ion SAVU, commander of the
Scientific Research Center for NBC Defence and Ecology. The work is a monograph of this
military chemistry scientific research institution which celebrated 8 years of existence on the
day mentioned above. The article presents an interesting review of this book.
7. In this issue as well, officers from the Reserve and Retiring Association
"C.D.NENIÞESCU" - BG (ret.) eng. Dumitru Prunache, col (ret.) Nicolae Tãban and col (ret.)
Dumitru Brânzei - write about the education in the military academies from Romania, about
the history of the chemical branch in the military navy and about the personal experience
aquired during their career in the branch structures.
Text col. (ret.) prof. Mihai Grigorescu
Translation prof. Georgiana Constantinescu
6

APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
INFLUENÞA MATERIALELOR TOXICE
INDUSTRIALE ASUPRA ACÞIUNILOR
MILITARE
General de brigadã dr.Nicolae POPESCU
Generalitãþi
În contextul noilor riscuri de naturã
CBRN se impune o reconsiderare a abordãrii
capabilitãþilor Armatei României în ceea ce
priveºte desfãºurarea acþiunilor militare în
condiþiile existenþei materialelor toxice industriale
în mediile urbane.
Asistãm la o creºtere semnificativã a operaþiilor
militare care se desfãºoarã în localitãþi.
Acþiunile forþelor coaliþiei în Irak au loc preponderent
în zone urbane.
Concomitent cu creºterea numãrului populaþiei
din oraºe, creºte ºi numãrul materialelor
toxice industriale care reprezintã riscuri
majore pentru forþele angajate în conflict.
Populaþia globului pãmântesc continuã
sã migreze din ce în ce mai mult în marile
aglomerãri urbane.
La sfârºitul mileniului al II-lea, pentru
prima datã în istoria omenirii, erau mai mulþi
locuitori în zonele urbane decât în afara acestora.
Noul termen pentru denumirea aglomerãrilor
urbane cu peste un milion de locuitori
este ,,mega-oraºul”(megapolisul). În anul 2000,
7
20% din populaþia globului locuia în mega-ora-
ºe. Pânã în 2020, procentul se va ridica pânã la
30%. Mega-oraºele sunt specifice naþiunilor în
plinã dezvoltare. Din pãcate, foarte mulþi sãraci
sunt atraºi de mirajul aglomerãrilor urbane.
Majoritatea noilor locuitori ai oraºelor, trãiesc în
suburbii, de cele mai multe ori în condiþii mai
rele decât cele pe care le-au avut înainte.
În aceste mari oraºe sunt foarte mulþi
factori de risc pentru mediu. Infrastructura ora-
ºului nu se poate dezvolta odatã cu mãrirea
numãrului locuitorilor acestuia. Excesul demografic
genereazã factori de risc ºi poluare.
Pe mãsurã ce procesul de supraaglomerare
se dezvoltã, complexele urbane se vor diviza,
de regulã, pe considerente etnice, religioase,
economice ºi altele.
Din ce în ce mai multã lume se mutã în
oraºe mai mari, generându-se astfel ºi fenomene
de tip infracþional ºi insurgent 1 .
Forþele insurgente fiind obiºnuite sã-ºi
recruteze adepþii din zonele rurale, au urmat
populaþia ruralã la oraº.
Condiþiile de viaþã plinã de neajunsuri ºi
sãrãcie fac ca bãrbaþi ºi chiar femei sã recurgã la
1=În Somalia, ca urmare a secetei din anul 1993 ºi a rãzboiului civil, o mare parte din populaþia de pãstori a migrat
în zonele urbane. Refugiaþii somalezi au fost forþaþi sã se integreze în principalele clanuri din marile oraºe, precum
Mogadiscio. Acest fenomen se manifestã ºi în Irak.

APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
soluþii violente pentru a face faþã nevoilor de
supravieþuire. Forþele insurgente din metropole
promit un nivel de trai mai bun decât viaþa de zi
cu zi oferitã de administraþia guvernamentalã.
Participarea forþelor române la misiuni în
diferite teatre de operaþii impune stabilirea
soluþiilor adecvate pentru provocãrile specifice
acþiunilor militare în mediile urbane.
1. Riscurile urbane ºi impactul acestora
asupra acþiunilor militare
O aºezare urbanã prezintã multe provocãri,
specifice, pentru acþiunile militare. Multe
pericole sunt imprevizibile. De aceea, considerãm
imperios necesarã elaborarea unei metodologii
privind identificarea, evaluarea ºi gestionarea
efectelor riscurilor mediului urban asupra
acþiunilor militare. Prognozãm cã ºi în viitor,
operaþiile se vor desfãºura cu o pondere
deosebitã în localitãþi ºi în mod special în zonele
urbane.
Nu trebuie sã ne limitãm doar la parcurile
industriale, la combinatele dezafectate ºi la
materialele toxice industriale care sunt rãspândite
în toatã aria complexelor urbane.
Efectele materialelor toxice industriale
(MTI) asupra unei populaþii neprotejate pot fi
asemãnãtoare celor în cazul întrebuinþãrii
agenþilor chimici de luptã. În 1983, ca urmare a
difuziei în atmosferã a 40 de tone de metil izocianat,
în Bophal, India, 8.000 de oameni au
murit în primele zile, peste 20.000 au murit în
lunile urmãtoare ºi aproape 500.000 au rãmas
cu urmãri pentru toatã viaþa.
Metilizocianatul este un precursor pentru
fabricarea multor insecticide folosite în lumea
întreagã. Aceastã substanþã afecteazã ochii, sistemul
nervos ºi aparatul respirator.
În multe cazuri, mortalitatea provocatã
de materialele toxice industriale poate fi mai
mare decât cea provocatã de agenþii chimici de
luptã cunoscuþi.
Faþã de armele convenþionale, potenþialii
adversari vor avea acces la materialele toxice
industriale, ca ºi la ADM.
Particularitãþile mediului urban, insuficienþa
echipamentelor de protecþie împotriva
materialelor toxice industriale încurajeazã adversarii
sã recurgã la utilizarea unor substanþe
chimice pentru influenþarea acþiunilor forþelor
alianþei în diferite teatre de operaþii.
Chiar ºi eliberarea întâmplãtoare a unor
substanþe chimice într-un oraº presupune
mãsuri complexe pentru protecþia forþelor care
acþioneazã în arealul afectat.
Toate naþiunile posedã anumite capacitãþi
industriale care folosesc materiale toxice
chimice, biologice, radiologice; astfel de materiale
prezente în instalaþii de producþie, depozitate
corect ºi transportate în condiþii de siguranþã
nu constituie un pericol semnificativ.
Emisiile acestor materiale, ca urmare a
acþiunilor deliberate sau accidentelor într-o
zonã de operaþii, pot afecta acþiunile militare.
2. Materialele toxice industriale
Materialele toxice industriale reprezintã
substanþele chimice toxice, biologice sau radioactive
sub formã solidã, lichidã, gazoasã/aerosoli
care sunt folosite sau depozitate
pentru utilizare în scopuri industriale, comerciale,
medicale, militare ºi sunt categorisite în
substanþe chimice toxice industriale (SCTI), substanþe
biologice toxice industriale (SBTI), materiale
radioactive toxice industriale (MRTI).
De asemenea, materialele toxice industriale
prin specificul, particularitãþile ºi amploarea
efectelor nocive pe care le au asupra oamenilor
pot fi împãrþite în douã mari categorii:
materiale toxice industriale cu acþiune imediatã,
trecãtoare ºi materiale toxice industriale cu consecinþe
pe termen lung asupra sãnãtãþii.
2.1 Substanþele chimice toxice industriale
(SCTI)
Potrivit datelor cuprinse în diferite studii,
din peste ºase milioane de compuºi chimici
cunoscuþi, peste un milion sunt consideraþi
agenþi chimici periculoºi. Dintre aceºtia, aproximativ
183.000 au denumiri diferite, ceea ce
genereazã multe dificultãþi în procesele de
implementare a mãsurilor de protecþie ºi
gradele de risc diferit ale acestora 2 .
2= Office of Emergency and Remedial, HAZMAT Team Planning Guidance (Washingron, D.C.: Environmental
Protection Agency, , Sep.90) p.7;
-U.S.Department of Transportation, 2000 Emercency Response Guige, http://hazmat.dot.gov/gydebook.htm.
8

Agenþiile/structurile cu responsabilitãþi
în domeniul protecþiei mediului din unele state
NATO au liste cu substanþele chimice considerate
cele mai periculoase pe timpul transportului
comercial - aproximativ 2.700. De asemenea,
sunt luate în evidenþã 387 substanþe chimice
letale, cu acþiune pe cale respiratorie, care pot
produce moartea în mai puþin de 30 de
minute 3 .
Concomitent cu modernizarea ºi dezvoltarea
oraºelor, prezenþa materialelor chimice
toxice industriale în complexele urbane creºte
în mod exponenþial.
Nelimitându-se numai la parcurile industriale,
acestea reprezintã pretutindeni un risc. În
oraºele mai puþin dezvoltate riscurile sunt mai
mari. Fãrã resursele necesare, în condiþiile unei
infrastructuri neadecvate, nu este posibilã aplicarea
unui program de monitorizare a materialelor
periculoase.
Chiar ºi statele dezvoltate au dificultãþi în
exercitarea controlului asupra materialelor periculoase.
2.2 Substanþele biologice toxice industriale
(SBTI)
Reprezintã în general unii agenþi patogeni
ºi toxinele acestora. În urma unor acþiuni
deliberate sau a unor accidente/distrugeri colaterale
la obiective de producere, de cercetare
sau de depozitare a agenþilor biologici se produce
contaminarea/îmbolnãvirea oamenilor,
animalelor, distrugerea vegetaþiei. Astfel de
obiective pot fi: spitale, laboratoare medicale,
institute de cercetare ºi producþie din industria
farmaceuticã, agriculturã.
2.3 Materialele radioactive toxice industriale
(MRTI)
Centralele/reactoarele nucleare, institutele
de cercetare nuclearã, depozitele de deºeuri
radioactive constituie principalele surse posibile
de materiale radioactive toxice industriale.
În mediul urban se gãsesc materiale radiologice
ºi la unitãþile medicale (spitale, laboratoare),
la unitãþi economice (industriale), în
APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
universitãþi.
Alte surse posibile de materiale radioactive
pot fi armele nucleare furate sau de contrabandã,
comerþul transfrontalier clandestin cu
dispozitive care produc radiaþii.
Miºcarea transfrontalierã a materialelor
radioactive periculoase, neînregistrate, clandestine
genereazã adevãrate crize globale.
Statele lumii a treia, ca urmare a mirajului
unor avantaje economice, financiare acceptã
aceste materiale cu toate cã nu au capacitãþile
necesare sã le gestioneze.
3. Principalele consideraþii referitoare
la materialele toxice industriale care
reprezintã riscuri pe termen lung asupra
sãnãtãþii
Pe plan mondial, sunt cunoscute peste
400 de substanþe chimice care produc efecte pe
termen lung ca urmare a expunerii oamenilor la
acþiunile acestora.
Aceºti compuºi chimici provoacã
creºterea gradului de îmbolnãviri de cancer,
apariþia malformaþiilor la noii nãscuþi sau alte
afecþiuni ale sãnãtãþii persoanelor expuse.
Agenþii cancerigeni, mutageni genetici ºi
cromozomiali, toxinele reproductive ºi cronice
reprezintã principala grupã a substanþelor chimice
cu un sporit potenþial de risc, cu efecte pe
termen lung asupra sãnãtãþii oamenilor.
Monitorizarea necesarã pentru aceste
substanþe chimice presupune o mãsurã/valoare
de nivel scãzut stabilitã pentru o perioadã de opt
ore. Nivelul de expunere permis pentru majoritatea
substanþelor chimice industriale este
foarte mic în raport cu standardele militare de
detectare a agenþilor chimici de luptã.
În multe cazuri, este posibilã expunerea
la o concentraþie periculoasã, de afectare a stãrii
de sãnãtate a individului, pânã sã ajungã la
pragul de detectare.
A fost amplu mediatizat Sindromul
,,Furtunii în deºert”. Unul dintre primii factori
investigaþi pentru explicarea acestui sindrom l-a
reprezentat eventuala expunere a militarilor la
o concentraþie scãzutã a unui agent chimic de
3= National Institute for Occupation Safety and Health, Documentation for Immediately Dangerous to Life or
Health Concentrations (IDLHs) http://www.cdc.gov/niosh/idlh/illh-1. html: Centers for Disease Control.
9

luptã.
Forþele coaliþiei au folosit explozivi convenþionali
pentru distrugerea muniþiei chimice
capturatã de la irakieni. Cercetãrile ulterioare
au condus la presupunerea existenþei unor
arme chimice sau biologice cauzatoare ale Sindromului
,,Furtunii în deºert”.
O principalã temã a investigaþiei au constituit-o
limitele performanþelor tehnico-tactice
ale echipamentelor de detecþie din dotarea
forþelor coaliþiei.
Ca urmare a numeroaselor alarme false,
detectoarele nu au mai avut credibilitatea necesarã.
De asemenea, acestea au fost proiectate
pentru a detecta agenþii chimici în concentraþii
relativ mari. Unele detectoare sesizeazã prezenþa
agenþilor chimici neuroparalitici la nivelul
unei concentraþii care produce efectul miotic.
Sarinul (GB) este detectat la concentraþia de
0,2mg/m 3 . Concentraþiile mai mici nu sunt
detectate/semnalate. Nivelul maxim permis de
expunere într-un mediu contaminat cu sarin
pentru a nu afecta starea de sãnãtate este de
0,00003mg/m 3 ºi reprezintã o valoare de
10.000 de ori mai micã decât cea a ,,pragului” de
semnalizare al detectorului 4 .
Poluarea produsã ca urmare a incendierii
de cãtre irakieni a sondelor de petrol din Kuwait a
fost o posibilã cauzã a Sindromului ,,Furtunii în
deºert”.
Incendiile de la sonde au împrãºtiat în
atmosferã un veritabil ,,cocktail” de substanþe
poluante. Acestea nu erau detectate de nici un
echipament de monitorizare a spaþiului acþiunilor
militare.
În Kosovo, forþele de menþinere a pãcii
s-au confruntat cu un astfel de pericol. O instalaþie
industrialã, localizatã în Trepca, emitea în
atmosferã cantitãþi semnificative de plumb.
Plumbul este un toxic cu efect cumulativ.
Instalaþia producea emisii într-o concentraþie de
200 de ori mai mare decât limita admisã, având
APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
10
efecte evidente asupra sãnãtãþii populaþiei ºi a
forþelor de menþinere a pãcii.
În mediul urban pot avea impact operaþional
încã doi factori: deficitul de oxigen ºi atmosfera
inflamabilã. Unele substanþe chimice industriale
pot reduce oxigenul din aerul pe care îl
respirãm. O mascã de protecþie cu cartuº filtrant
nu are nici o valoare într-o atmosferã fãrã oxigen.
Într-un mediu industrial, acest tip de accident
este foarte des întâlnit. ªi în cazul incendiilor
devastatoare, de mari proporþii, pe arii extinse
atmosfera are deficit de oxigen.
Mediile inflamabile reprezintã un risc major
pentru acþiunile militare în complexele urbane.
Unele gaze pot deveni inflamabile ºi
chiar explozive, când concentraþia acestora
ajunge la o anumitã stare criticã.
Exploziile combustibililor din conducte
sau din recipienþi/rezervoare au efecte specifice
armelor de distrugere în masã.
4. Principalele tipuri de risc
Principalele tipuri de risc generatoare de
situaþii de urgenþã în România sunt grupate astfel:
riscuri naturale;
riscuri tehnologice (accidente, avarii,
explozii, incendii - în industrie, transporturi ºi
depozitare produse periculoase; transporturi
terestre, aeriene, navale, metrou, obiective
nucleare);
riscuri biologice (îmbolnãviri în masã -
epidemii, epizootii/zoonoze). Managementul
tipurilor de risc generatoare de situaþii de
urgenþã sunt repartizate pe ministere ºi instituþii
publice centrale de specialitate 5 .
4.1 În temeiul art. 108 din Constituþie ºi în baza
Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr.
21/2004 s-a constituit Sistemul Naþional de
Management al Situaþiilor de Urgenþã, iar
prin Hotãrârea Guvernului nr. 1489/2004 s-a
înfiinþat Consiliul Naþional pentru Situaþii
de Urgenþã.
4= U.S.Army, Departament of the Army Pamphlet 50-6, Chemical Accident or Incident Response and Assistance
(CAIRA) Operations.
5= M.Of.al României nr.9/2005, Hotãrârea Guvernului României nr.2.228/2004 pentru aprobarea repartizãrii principalelor
funcþii de sprijin pe care le asigurã ministerele, celelalte organe centrale ºi organizaþiile neguvernamentale
privind prevenirea ºi gestionarea situaþiilor de urgenþã.

Inspectoratul General pentru Situaþii
de Urgenþã este componentã a SNMSU ºi
face parte din forþele de protecþie ale Sistemului
de Securitate ºi Apãrare Naþionalã.
În cadrul Inspectoratului General pentru
Situaþii de Urgenþã funcþioneazã Centrul
Operaþional Naþional, care îndeplineºte permanent
funcþiile de monitorizare, evaluare,
înºtiinþare, avertizare, prealarmare, alarmare,
alertare, coordonare ºi conducere operaþionalã,
la nivel naþional, a situaþiilor de urgenþã.
La nivelul fiecãrui judeþ funcþioneazã
Inspectoratul Judeþean pentru Situaþii de
Urgenþã, destinat sã execute misiuni de prevenire,
monitorizare ºi gestionare a situaþiilor
de urgenþã.
Din Inspectoratul Judeþean pentru Situaþii
de Urgenþã fac parte ca structuri specializate:
a) Centrul Operaþional Judeþean,
care îndeplineºte permanent funcþiile de monitorizare,
evaluare, înºtiinþare, avertizare, prealarmare,
alertare ºi coordonare tehnico-operaþionalã
a intervenþiilor pentru gestionarea situaþiilor
de urgenþã.
b) Inspecþia de prevenire, care, printre
alte atribuþii, îndeplineºte ºi funcþiile de
informare publicã, îndrumare ºi control privind
prevenirea situaþiilor de urgenþã, precum ºi
pregãtirea populaþiei pentru comportarea în
situaþii de urgenþã.
Un obiectiv prioritar al acestor instituþii/organe
trebuie sã-l reprezinte abordarea
într-o nouã viziune, integratoare, a riscurilor pe
care le prezintã materialele toxice industriale.
4.2 În acest sens, considerãm ca fiind necesarã
colaborarea I.G.S.U. cu Agenþia Naþionalã de
Mediu, Societatea Naþionalã de Cruce
Roºie ºi cu alte instituþii specializate, organizaþii
neguvernamentale, pentru elaborarea actelor
normative care sã reglementeze principalele
aspecte pentru gestionarea situaþiilor de urgenþã
de natura riscurilor materialelor toxice industriale.
Managementul situaþiilor de urgenþã are la
bazã un proces complex ºi coerent în cadrul
cãruia se deruleazã activitãþi semnificative pentru:
identificarea ºi evaluarea tipurilor de risc
APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
specifice zonelor de competenþã, precum ºi pentru
stabilirea mãsurilor de rãspuns (prevenire/intervenþie);
elaborarea ,,Schemei cu riscurile
teritoriale din zona de competenþã” ºi a ,,Planului de
analizã ºi acoperire a riscurilor” la nivelul
unitãþilor administrativ-teritoriale; elaborarea
concepþiei privind planificarea, pregãtirea, organizarea
ºi desfãºurarea acþiunilor de rãspuns,
precum ºi a concepþiei de acþiune în situaþii de
urgenþã; organizarea, actualizarea ºi gestionarea
bazei de date referitoare la pericolele materialelor
toxice industriale posibil prezente în
zonele monitorizate; elaborarea ºi aplicarea planurilor
pentru pregãtirea autoritãþilor, serviciilor
de urgenþã voluntare ºi private, precum ºi a
cetãþenilor; primirea ºi acordarea asistenþei
internaþionale etc.
Metodologii, norme, tehnici ºi proceduri
concrete de desfãºurare a acestor activitãþi, de
aplicare a mãsurilor specifice sunt stipulate ºi în
Regulamentul privind gestionarea situaþiilor de
urgenþã ºi în planurile de intervenþie/cooperare pentru
diferite tipuri de riscuri.
Întrucât riscurile generate de materialele
toxice industriale reprezintã un domeniu insuficient
dezvoltat în cadrul situaþiilor de urgenþã,
sugerãm ca fiind minim necesare urmãtoarele
demersuri prioritare: pregãtirea muncitorilor/salariaþilor
care lucreazã în medii cu materiale
periculoase, atât pentru cunoaºterea caracteristicilor
acestora ºi a mãsurilor de prevenire a
accidentelor, pe de o parte, ºi formarea abilitãþilor
de operare pentru limitarea efectelor în
cazul producerii acestora, pe de altã parte.
Prin urmare, putem defini un nivel de
pregãtire pentru conºtientizare, de recunoaºtere
a naturii incidentului produs ºi de identificare a
emisiilor de substanþe toxice, care sã alarmeze
în privinþa pericolului ºi sã cearã intervenþia
pentru rãspuns de urgenþã. Al doilea nivel, presupune
o pregãtire suplimentarã pentru a face
posibilã limitarea emisiilor de substanþe toxice ºi
prevenirea expunerii personalului.
Nivelul de conºtientizare ºi nivelul operaþional
de pregãtire nu sunt suficiente ca acþiuni
de rãspuns pentru intrarea în zona de pericol în
vederea stopãrii emisiilor.
11

Pentru astfel de operaþiuni sunt necesare
structuri (echipe/echipaje) specializate ºi autorizate
pe tipuri de intervenþii ºi competenþe adecvate.
Formarea, calificarea, specializarea personalului
serviciilor de urgenþã, a personalului
de specialitate, pregãtirea personalului cu
funcþii de conducere cu atribuþii pe linia protecþiei
civile se realizeazã în Centrul Naþional
de Pregãtire pentru Managementul Situaþiilor
de Urgenþã sau în instituþii de învãþãmânt
de profil ale Ministerului Administraþiei ºi Internelor,
ale Ministerului Apãrãrii Naþionale ºi în
alte unitãþi abilitate din þarã ºi strãinãtate 6 .
4.3 Conducerea activitãþilor de monitorizare ºi a
intervenþiilor se realizeazã de cãtre Centrul
Operaþional Naþional, centrele operaþionale
judeþene ºi centrele operative.
Centrele operaþionale elaboreazã concepþia
privind planificarea, pregãtirea, organizarea
ºi desfãºurarea acþiunilor de rãspuns, precum
ºi concepþia de acþiune în situaþii de
urgenþã potrivit reglementãrilor interne, emise
în baza rãspunderilor privind tipurile de risc
gestionate ºi funcþiile de sprijin îndeplinite.
Dintre principalele atribuþii ale unui centru
menþionãm urmãtoarele: face propuneri
comitetului pentru situaþii de urgenþã, respectiv
Comitetului Naþional privind activitatea preventivã
ºi de intervenþie în situaþii de urgenþã;
asigurã transmiterea operativã a deciziilor, dispoziþiilor,
ordinelor ºi urmãreºte menþinerea
legãturilor de comunicaþii cu Centrul Operaþional
Naþional, centrele operative, cu alte
structuri abilitate în gestionarea situaþiilor de
urgenþã, precum ºi cu forþele (detaºamente/
secþii/staþii/pichete/echipe) aflate în îndeplinirea
misiunilor; centralizeazã solicitãrile privind
necesarul de resurse pentru îndeplinirea funcþiilor
de sprijin ºi le prezintã eºaloanelor abilitate
pentru soluþionare; asigurã transmiterea mesajelor
de înºtiinþare 7 .
Acþiunile de intervenþie sunt autorizate
în baza prevederilor legislative referitoare la
îndeplinirea unor condiþii specifice înainte de
APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
12
începerea eforturilor pentru rãspuns la situaþiile
de urgenþã.
Printre altele, se precizeazã modalitãþile
concrete de cooperare ale structurilor de sprijin,
ale medicinii de urgenþã la dezastre, ale echipelor de
decontaminare.
Un rol foarte important îl constituie valorificarea
,,lecþiilor învãþate”.
Principalele funcþii de sprijin pe care le
asigurã Ministerul Apãrãrii Naþionale privind
prevenirea ºi gestionarea situaþiilor de urgenþã
sunt urmãtoarele: monitorizarea riscurilor
specifice, precum ºi a efectelor negative ale
acestora; cãutarea, descarcerarea, salvarea persoanelor;
evacuarea persoanelor ºi a bunurilor
periclitate; acordarea asistenþei medicale de
urgenþã; localizarea ºi stingerea incendiilor;
neutralizarea efectelor materialelor periculoase;
efectuarea depoluãrii ºi decontaminãrii; reabilitarea
zonei afectate.
5. Modalitãþi de abordare a riscurilor
materialelor toxice industriale în acþiunile
militare
5.1 Studierea impactului materialelor toxice
industriale asupra acþiunilor militare este o prioritate
care trebuie luatã în considerare de cãtre
specialiºtii NBC.
Materialele toxice industriale reprezintã
sursa unor pericole semnificative din punct de
vedere operaþional în spaþiul de luptã.
De aceea, aceste materiale se analizeazã
în cadrul procesului de pregãtire informativã a
câmpului de luptã (PICL).
Pregãtirea informativã a câmpului de
luptã din perspectiva riscurilor materialelor toxice
industriale reprezintã o secvenþã importantã
în procesul planificãrii operaþiilor.
Pregãtirea informativã a câmpului de
luptã cuprinde: evaluarea ameninþãrii, evaluarea
zonei de operaþii; analiza condiþiilor meteorologice.
Pentru evaluarea ameninþãrii determinate
de existenþa materialelor toxice industriale
în zona de operaþii se au în vedere: identificarea
ºi evidenþa obiectivelor care au surse radioac-
6= M.Of. al României nr.1094/2004, Legea nr.481/2004 privind protecþia civilã;
7= M.Of. al României nr.885/2004, Hotãrârea Guvernului României nr.1492 privind principiile de organizare,
funcþionare ºi atribuþiile serviciilor de urgenþã profesioniste.

tive; identificarea ºi evidenþa combinatelor
chimice ºi a depozitelor cu substanþe chimice
industriale.
La evaluarea zonei de operaþii se au în
vedere în mod deosebit: luarea în evidenþã a
bolilor specifice; existenþa obiectivelor industriale
chimice sau nucleare care pot constitui þinte
pentru adversar; capabilitãþile de rãspuns ale
civililor (spitale, clinici, facilitãþi pentru tratament
medical), care ar putea prelua contaminaþii
ca urmare a evenimentelor de tipul emisiilor
altele decât atacul (materiale toxice industriale).
5.2 Doctrina apãrãrii NBC în Armata României
(proiect) conþine referiri la materialele toxice
industriale, influenþele acestora asupra acþiunilor
militare.
Apãrarea NBC cuprinde ansamblul
activitãþilor, mãsurilor ºi acþiunilor planificate,
organizate, coordonate ºi controlate la nivelul
comandamentelor (comenzilor pentru protejarea,
menþinerea/refacerea capacitãþii operaþionale,
amplificarea capabilitãþii ºi asigurarea
libertãþii de acþiune a forþei în scopul îndeplinirii
misiunilor în condiþii/medii NBC, ale producerii
evenimentelor EADA ºi teroriste).
Structurile de apãrare NBC de la toate
eºaloanele au responsabilitatea sã consilieze
comandanþii cu privire la posibilele influenþe ale
materialelor toxice industriale asupra acþiunilor
forþelor.
Ansamblul de mãsuri ºi acþiuni destinat
asigurãrii protecþiei forþelor împotriva materialelor
toxice industriale angajeazã participarea a
trei entitãþi distincte de specialiºti: echipe medicale,
de geniºti ºi specialiºti NBC.
5.3 Serviciul medical pune accentul pe prevenirea
îmbolnãvirilor.
Cerinþele descrise în anexa H a SMO
50007/1999 evidenþiazã importanþa deosebitã a
pregãtirii medicale NBC, care întotdeauna trebuie
luatã în considerare în baza criteriilor fundamentale
de eficienþã a apãrãrii NBC la nivelul
celor trei categorii de forþe. Când mãsurile de
prevenire/evitare au eºuat, forþele specializate
trebuie sã fie capabile sã refacã sãnãtatea personalului
care a fost expus.
APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
Sintagma ,,este mai uºor sã prevenim decât
sã tratãm” are o semnificaþie importantã ºi în
cazul materialelor toxice industriale. Structurile
medicale trebuie sã realizeze ºi sã actualizeze
baza de date cu riscurile medicale generate de
materialele toxice industriale ºi sã promoveze
aplicarea mãsurilor profilactice. Structurile
medicale monitorizeazã gestionarea deºeurilor
ºi consiliazã comandantul în ceea ce priveºte
aplicarea programului de prevenire a îmbolnãvirilor
pentru conservarea capacitãþii de luptã
a forþelor.
Sprijinul medical pentru forþe, cât ºi pentru
populaþia civilã presupune un consum
foarte mare de resurse.
Personalul medical trebuie sã consilieze
comandantul pentru identificarea ºi evaluarea
riscurilor de sãnãtate asociate contaminãrii generate
de materialele toxice industriale ºi privitor
la aplicarea tratamentelor profilactice, la
modalitãþile de asigurare a hrãnirii ºi apei potabile.
Apariþia unor boli sau a unui vector
necunoscut, pe cale naturalã, în teatrul de operaþii
constituie un indiciu de manifestare/prezenþã
a unor agenþi biologici, drept pentru care
se impune aplicarea imediatã a mãsurilor generale
de medicinã preventivã.
Mãsurile de protecþie vizeazã toate activitãþile
de transport ºi depozitare a alimentelor,
precum ºi de preparare ºi servire a hranei.
Este absolut necesarã colectarea ºi analiza
probelor de apã, aer ºi diferite materiale. Cea
mai sigurã mãsurã de igienizare a apei constã în
purificarea ºi igienizarea acesteia; în cazul contaminãrii
apei cu agenþi biologici aceste operaþiuni
nu sunt eficiente totdeauna.
5.4 Structurile de geniu construiesc diferite utilitãþi,
inclusiv depozitele speciale pentru depozitarea
în siguranþã a materialelor periculoase.
Acþiunile unitãþilor de geniu, care s-au
desfãºurat ºi se desfãºoarã în teatrele de operaþii
din Balcani ºi din zona Golfului Persic, confirmã
responsabilitatea acestora în protejarea mediului
ºi prevenirea riscurilor generate de materialele
toxice industriale.
13

5.5 Structurile de apãrare NBC dispun de abilitãþile
necesare pentru evaluarea din punct de
vedere operaþional a impactului materialelor
toxice industriale. Specialiºtii NBC au pregãtirea
corespunzãtoare pentru consilierea comandantului
forþei în legãturã cu acest spectru
de riscuri similare celor CBRN. Dispersarea forþei
ºi gradul de protecþie trebuie evaluate în
mod constant, corespunzãtor nivelului ameninþãrii
NBC ºi riscului EADA.
Specialiºtii NBC trebuie sã completeze
catalogul cu materiale toxice industriale pentru o
reprezentare veridicã a diversitãþii riscurilor
prezente în mediul urban.
Aceastã listã trebuie sã includã cele aproximativ
400 de substanþe toxice aflate în evidenþa
Ministerului Mediului în categoria substanþelor
extrem de periculoase.
Profesionalismul specialiºtilor NBC le
conferã legitimitatea de experþi pentru asigurarea
protecþiei forþelor în condiþiile riscurilor
generate de existenþa materialelor toxice industriale
în zona acþiunilor militare.
Sistemul de Supraveghere ºi Avertizare NBC
(SSANBC) are un rol deosebit în culegerea operativã
a informaþiilor în domeniu ºi în avertizarea
oportunã despre un eventual incident
privitor la emisiile de substanþe chimice toxice
industriale.
Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru
Apãrare NBC ºi Ecologie dispune de
echipe mobile de intervenþie, care acþioneazã la
ordin pentru: detecþia ºi identificarea preliminarã
sau completã a naturii contaminãrii;
aprecierea dimensiunilor suprafeþelor contaminate;
prelevarea de probe, ambalarea, conservarea
ºi transportul acestora pentru analizã;
transmiterea informaþiilor cu semnificaþie
CBRN/EADA. Aceste echipe sunt înzestrate cu
autospeciale pentru intervenþii ºi laboratoare
fixe sau mobile acreditate pentru analize.
6. Planificarea
Estimarea informaþiilor semnificative cu
privire la riscurile generate de materialele toxice
industriale pe timpul desfãºurãrii acþiunilor
militare constituie un punct de plecare pentru
planificarea operaþiilor.
APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
La planificarea acþiunilor militare în
mediile urbane, în care sunt posibile riscuri ca
urmare a existenþei materialelor toxice industriale
(substanþe biologice toxice industriale) sprijinul
medical NBC vizeazã, între altele, ºi activitãþi
ca: mãsuri de control antiepidemic; diagnosticare
rapidã ºi corectã; mãsuri sanitaro-igienice
ºi profilactice speciale (vaccinãri, imunizãri,
tratamente preventive etc); tratamentul
personalului afectat (ca urmare a EADA).
Dintre principalele mãsuri de apãrare,
incluse în cadrul planificãrii, specifice sprijinului
medical într-un mediu cu materiale toxice
industriale menþionãm: colectarea, procesarea,
analiza ºi valorificarea informaþiilor; monitorizarea
punctelor decisive care pot fi contaminate
EADA; protecþia personalului împotriva contaminãrilor
ºi a intoxicaþiilor; detecþia oportunã a
surselor EADA.
Contaminarea, ca urmare a existenþei
materialelor toxice industriale în zonele acþiunilor
militare, poate afecta un numãr mare de
persoane cu boli infecþioase ºi persoane expuse
la substanþe chimice toxice industriale/materiale
radiologice.
Într-un eveniment, reprezentând o contaminare
biologicã, pentru un management
medical eficient, este necesarã identificarea
rapidã ºi cu acurateþe a agentului biologic întrebuinþat
ºi o pregãtire adecvatã a specialiºtilor în
acest domeniu.
Compartimentul informaþii evalueazã
nivelul riscurilor pe care le genereazã existenþa
materialelor toxice industriale din teatrul de
operaþii ºi, în mod deosebit, cele de naturã biologicã.
Caracteristicile medicamentelor, serului,
antibioticelor administrate populaþiei într-o
anumitã zonã a acþiunilor militare pot conduce
la concluzii parþiale privind întrebuinþarea unor
agenþi biologici.
Pentru evacuarea militarilor contaminaþi
se prevãd personalul specializat ºi mijloacele de
transport necesare.
În cazul contaminãrii radioactive se
aplicã prevederile ghidului de expunere operaþional.
14

Trierea ºi decontaminarea militarilor
afectaþi se efectueazã în raport cu situaþia tacticã
ºi natura contaminãrii. Pentru aceasta, unitãþile
medicale au planuri care se pun în aplicare în
funcþie de situaþia concretã. Prin executarea
decontaminãrii se reduce contaminarea suplimentarã,
se protejeazã personalul medical ºi se
limiteazã transferul contaminãrii.
Sunt necesare facilitãþi cu sisteme cu protecþie
colectivã ºi o rezervã de specialiºti (medici,
asistenþi).
7. Concluzii
Existenþa materialelor toxice industriale
în teatrele de operaþii constituie un risc major
care trebuie luat în considerare la planificarea
operaþiilor.
În mod prioritar este necesarã completarea
bazei de date privind existenþa surselor de
materiale toxice industriale în teatrele de operaþii
în care acþioneazã unitãþi ale Armatei
Române.
În cadrul doctrinar nu este pe deplin conturat
un rãspuns adecvat pentru riscurile determinate
de materiale toxice industriale. Se
impune optimizarea relaþiei dintre protecþia forþelor
ºi gradul de mobilitate al acestora. Trebuie sã se
cunoascã ce amploare va avea realizarea protecþiei;
ce cantitate de echipamente ºi materiale
de protecþie ºi de decontaminare trebuie transportatã
în teatrul de operaþii, precum ºi în ce
mãsurã aceasta afecteazã mobilitatea ºi capabilitãþile
acþionale ale forþelor.
Materialele toxice industriale influenþeazã
activitãþile din domeniul logistic: transporturile
de materiale, porturile, aeroporturile,
facilitãþile medicale, elementele de infrastructurã.
La nivel tactic forþele nu sunt în mãsurã
sã facã faþã unor situaþii generate de EADA.
Decontaminarea presupune proceduri
adecvate, decontaminanþi specifici. Aeronavele,
de exemplu, se decontamineazã cu echipamente
ºi materiale specifice.
Materialele toxice industriale constituie
un risc nu numai pentru forþele angajate în
diferite teatre de operaþii, dar ºi pentru populaþia
8= EOD- Controlul mecanismelor explozive.
APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
civilã de pe teritoriul naþional. Riscul este cu atât
mai mare cu cât pe teritoriul României se poate
întâlni o mare varietate de materiale toxice
industriale, rãspândite în foarte multe locaþii,
concomitent cu derularea activitãþilor industriale
în apropierea marilor centre urbane.
Responsabilitatea principalã a structurilor
de conducere din cadrul Sistemului
Naþional de Management al Situaþiilor de
Urgenþã constã în monitorizarea ºi gestionarea în
mod eficient a riscurilor generatoare de situaþii
de urgenþã.
Prima reacþie trebuie asiguratã de personalul
serviciilor de urgenþã, din serviciile medicale,
de organele de poliþie pentru menþinerea/restabilirea
ordinii legale. De asemenea,
este necesarã intervenþia specialiºtilor pentru
mânuirea materialelor periculoase ºi a specialiºtilor
EOD 8 .
Trebuie analizate ºi evaluate toate capacitãþile
existente pe care se conteazã în acþiunile
de rãspuns în situaþii de urgenþã.
Repartizarea managementului tipurilor
de risc generatoare de situaþii de urgenþã ºi a
principalelor funcþii de sprijin pe ministere ºi
instituþii publice centrale de specialitate este o
mãsurã necesarã, dar nu ºi suficientã pentru a
considera situaþia rezolvatã.
Se impun evaluãri riguroase a capabilitãþilor
operaþionale de rãspuns ale acestor ministere
ºi instituþii, elaborarea planurilor de cooperare
pentru intervenþia la situaþii de urgenþã ºi
verificarea viabilitãþii mãsurilor stabilite etc.
Atât eforturile militare, cât ºi cele civile
de pregãtire în vederea acþiunilor de rãspuns în
situaþii de urgenþã trebuie coordonate mai bine.
Specialiºtii NBC din armatã sunt profesioniºti
de înaltã clasã, au experienþa necesarã
pentru prevenirea contaminãrii CBRN sau limitarea
efectelor acesteia.
Personalul din serviciile de urgenþã, în
mod logic are o experienþã semnificativã în ceea
ce priveºte monitorizarea riscurilor generate de
materialele toxice industriale. De aceea, se
impune dezvoltarea colaborãrii pe baza unor
proceduri ºi activitãþi standard pentru ca acest
15

APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
domeniu reprezentat de materialele toxice
industriale sã fie permanent monitorizat ºi þinut
sub control.
Riscurile generate de materialele toxice
industriale, atât pentru forþele care acþioneazã
în diferite teatre de operaþii, cât ºi pentru cele
dislocate pe teritoriul naþional trebuie sã fie
clarificate ºi prevãzute cu mãsuri corespunzãtoare.
Procesul de planificare pentru operaþiile
militare ºi pentru acþiunile de rãspuns la situaþii
de urgenþã presupune o abordare realistã ºi de
acceptare fãrã echivoc a costurilor asociate diferitelor
opþiuni menite sã contracareze riscurile
generate de materialele toxice industriale.
Acest material are menirea sã aducã în
atenþie influenþa pe care o pot avea materialele
toxice industriale asupra acþiunilor forþelor, iar
demersul va continua cu evaluarea riscurilor ce
trebuie luate în considerare, ca o premisã de
iniþiere a unei analize aprofundate pentru a
cristaliza temeiul rãspunsurilor adecvate acestor
provocãri.
BIBLIOGRAFIE
Doctrina apãrãrii NBC în Armata României (proiect);
Doctrina pentru operaþiile întrunite multinaþionale, Bucureºti, 2001;
Doctrina acþiunilor întrunite ale forþelor armate, Bucureºti, 2001;
U.S.Army, Army Regulation 385-61, The Army Chemical Agent Safety
Program. Washington, D.C. Headquarters, Departament of the Army, 28 Feb.1997;
U.S.Army, Departament of the Army Pamphlet 50-6, Chemical Accident or
Incident Response and Assistance (CAIRA) Operations. Washington, D.C.,
Headquarters, Departament of the Army, 17 May 1991;
U.S.Army Field Manual 3-100, Chemical Operations Principles and
Fundamentals. Washington, D.C., Headquarters, Departament of the Army;
U.S.Army Medical Command. Military Occupational Specialty (MOS) 91S
Preventive Medicine Specialist. http://www.cs.amedd.army.mil/appd/Enlpg/mpgS/91S.mpg:
National Institute for Occupational Safety and Health. Documentation for
Immediately Dangerous to Life or Health Concentrations (IDLHS).
http://www.cdc.gov/niosh/idlh/idih/idlh-1html; Centers for Disease Control.
16

APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞIONALIZARE
CONSIDERAÞII PRIVIND OPERAÞIONALIZAREA
STRUCTURILOR DE APÃRARE NBC
DESTINATE NATO PRIN PROPUNERILE DE FORÞE
General maior dr. Mihai PALAGHIA
-Comandantul Corpului 1 Armatã Teritorial, General Ioan CULCER-
Profundele schimbãri politice, economice
ºi sociale prin care a trecut România, în
procesul general de reformã, de redefinire a
poziþiei sale în Europa ºi a opþiunii ferme privind
integrarea într-un sistem de securitate
regional ºi global care sã-i satisfacã necesitãþile
sale de securitate, au determinat pentru sistemul
militar necesitatea de schimbare, de adaptare
la noile realitãþi, de transformare într-un
organism suplu, flexibil, capabil sã fie partener
serios ºi activ în procesul de interoperabilitate
cu NATO.
Necesitatea de a crea o armatã care sã
corespundã mai bine noilor cerinþe privind asigurarea
suveranitãþii, independenþei, integritãþii
teritoriale ºi democraþiei constituþionale, precum
ºi celor de compatibilitate ºi interoperabilitate
cu structurile NATO, a impus o abordare
ºtiinþificã pe baze teoretice a organizãrii sistemului
militar, þinând cont ºi de experienþa dobânditã
în acest sens de cãtre armatele moderne.
Admiterea României în NATO, stabilirea
unor cerinþe obligatorii pentru unitãþile ºi subunitãþile
participante la misiuni internaþionale
presupune reorganizarea ºi operaþionalizarea
structurilor militare existente.
Obiectivul operaþionalizãrii structurilor
din Forþele Terestre destinate NATO constã
în realizarea unor structuri cu înalt grad de încadrare,
profesionalizare, dotare, înzestrare ºi
instruire, interoperabile ºi dislocabile, în mãsurã
sã execute întreaga gamã de misiuni NATO.
Operaþionalizarea structurilor reprezintã
procesul multianual prin care forþele ºi
capabilitãþile de apãrare NBC destinate NATO
parcurg, pornind de la stadiul actual, etape ale
operaþionalizãrii structurale ºi acþionale, în vederea
realizãrii nivelului de operativitate prevãzut
pentru fiecare structurã.
Comandamentele Forþelor Terestre
organizeazã, coordoneazã ºi stabilesc mãsurile ºi
acþiunile necesare îndeplinirii subobiectivelor
constitutive ale domeniilor prioritare din Chestionarul
de Planificare a Apãrãrii (Defence Planning
Questionnaire - DPQ), la structurile subordonate,
în funcþie de bugetul aprobat pentru
anul în curs ºi proiecþia bugetelor pentru anii
viitori, având urmãtoarele prioritãþi:
începerea operaþionalizãrii la structurile
nominalizate sã execute misiuni internaþionale
în cadrul NATO;
menþinerea nivelului actual de operaþionalizare
a structurilor care au parcurs acest
proces;
punerea în aplicare a precizãrilor eºalonului
superior privind organizarea ºi conducerea
mãsurilor ºi acþiunilor pentru implementarea
obiectivelor corespunzãtoare domeniilor
prioritare privind restructurarea forþelor
armate.
Conducerea ºi monitorizarea procesului
de operaþionalizare a unitãþilor din pachetul
de forþe terestre destinate NATO sunt
realizate de cãtre ºeful de stat major, iar la subunitãþi
ºi detaºamente de cãtre comandanþii
structurilor.
Pentru conducerea procesului de operaþionalizare,
unitãþile de apãrare NBC, prin
17

esponsabilii pentru fiecare domeniu de operaþionalizare,
întocmesc ºi pun în aplicare ,,Planul
de acþiuni ºi mãsuri pentru realizarea operaþionalizãrii
structurilor destinate NATO”.
Pe baza extraselor din planurile de operaþionalizare
a structurilor, responsabilii pentru
fiecare domeniu întocmesc ºi actualizeazã permanent
planuri, evidenþe, grafice, situaþii de
stare a domeniului de responsabilitate, în care
se vor reflecta progresele înregistrate ºi stadiul
atins.
Pregãtirea comandamentelor ºi instrucþia
trupelor vor fi planificate, organizate ºi conduse
în concordanþã cu Doctrina Forþelor Terestre
NATO ºi cu alte precizãri pe aceastã linie, în special
pentru asimilarea cunoºtinþelor referitoare
la executarea manevrei, asigurarea sprijinului
tactic, comanda ºi controlul tactic al exerciþiilor,
sprijinirea securitãþii ºi stabilitãþii regionale,
sprijinirea activitãþilor de interoperabilitate ºi
standardizare, implementarea programelor de
educare, instrucþie ºi pentru desfãºurarea exerciþiilor.
Monitorizarea îndeplinirii asigurãrii cu
echipamente a structurilor subordonate se face
pe baza ,,Dinamicii achiziþiilor” stabilite de cãtre
eºalonul superior ºi a altor precizãri pe aceastã
linie.
Activitãþile privind implementarea prevederilor
STANAG-urilor ºi publicaþiilor militare
NATO, standardelor militare operaþionale
(SMO) ºi administrative (SMA), în vederea realizãrii
interoperabilitãþii cu structurile similare
din armatele statelor membre NATO sunt planificate,
programate, bugetate, evaluate ºi monitorizate
de cãtre comandanþii structurilor care
se operaþionalizeazã, prin ºeful de stat major. La
aceastã activitate vor participa toate structurile
componente ale comandamentelor, marilor
unitãþi ºi unitãþilor de luptã, de sprijin de luptã
ºi logistice, potrivit competenþelor.
Activitãþile de operaþionalizare se desfã-
ºoarã pe baza planurilor de operaþionalizare primite
de la eºalonul ierarhic superior ºi se înscriu
în planurile cu principalele activitãþi ale fiecãrei
structuri care se operaþionalizeazã, într-o anexã
separatã.
APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞIONALIZARE
Procesul de evaluare a structurilor destinate
NATO va fi condus ºi monitorizat prin
Secþia Coordonarea Interoperabilitãþii ºi Standardizãrii
NATO (SCISN) din cadrul Forþelor
Terestre.
Activitatea de evaluare a structurilor destinate
NATO se va desfãºura de cãtre comisii
constituite din specialiºti pe domenii de activitate.
Evaluarea are ca scop determinarea:
capacitãþii operaþionale iniþiale a
forþelor la începutul perioadei de operaþionalizare;
capacitãþii operaþionale parþiale, pe
timpul derulãrii procesului de operaþionalizare;
capacitãþii operaþionale finale, în conformitate
cu cerinþele din propunerile de forþe,
la sfârºitul perioadei de operaþionalizare.
Evaluarea structurilor destinate NATO se
face prin aplicarea experimentalã a ,,Sistemului
de evaluare a nivelului de operaþionalizare a comandamentelor,
marilor unitãþi, unitãþilor, subunitãþilor
ºi detaºamentelor cuprinse în pachetul de forþe terestre
destinate NATO”, în principiu pentru stabilirea
nivelului de operaþionalizare structuralã ºi a
nivelului de operaþionalizare acþionalã.
Unitãþile de apãrare NBC destinate
NATO trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele
cerinþe:
EL 0001 PREGÃTIRE ªI OPERAÞII
TERESTRE:
-sã fie capabile sã ducã operaþii în cooperare
cu alte unitãþi aliate la nivel operaþional ºi
tactic, în concordanþã cu Doctrina tacticã a Forþelor
Terestre (ATP-32) ºi Doctrina operaþiilor
întrunite aliate (AJP-1);
-sã fie capabile, în principal, sã-ºi coordoneze
manevra, precum ºi propriile acþiuni cu
cele ale vecinilor sau ale unitãþilor de sprijin de
luptã.
EL 0048 CAPABILITATEA FORÞE-
LOR DISLOCABILE PE VREME RECE ªI
EXTREM DE CALDÃ:
- unitãþile oferite în timpul generãrii de
forþe pentru operaþii sau misiuni NATO care s-ar
putea desfãºura în condiþii de climã extrem de
caldã ºi uscatã sau de climã rece, trebuie
18

echipate ºi instruite pentru operaþii ce se desfã-
ºoarã în astfel de condiþii, înainte ca acestea sã
intre în operaþii ºi/sau misiune;
- sã achiziþioneze stocuri pentru a echipa
o treime din toate subunitãþile sale dislocabile
care au termen de operativitate de 40 zile sau
mai scãzut, pentru operaþii în condiþii de climã
extrem de caldã ºi uscatã ºi sã se asigure cã
existã un plan riguros pentru redistribuirea/achiziþia
rapidã a stocurilor suplimentare, în
situaþia în care se impune acest lucru;
- sã se asigure cã toate celelalte unitãþi
dislocabile (cu termen de operativitate de 40
zile sau mai scãzut) au o bazã de lideri instruiþi
pentru operaþii în condiþii de climã extrem de
caldã ºi uscatã; de asemenea, fiecare unitate trebuie
sã aibã un plan specific de pregãtire în
scopul atingerii unui nivel satisfãcãtor de instruire,
pentru întreaga unitate, din momentul în
care aceasta este desemnatã a fi dislocatã într-o
regiune în care existã astfel de condiþii.
EL 2802 CAPABILITÃÞILE DE
COMUNICAÞII TACTICE ªI INFORMAÞII:
- trebuie sã aibã capabilitãþi de comunicaþii
la nivel tactic, pentru a asigura un schimb
de informaþii rapid, securizat ºi viabil, utilizând
sistemele de comunicaþii tactice, atât la nivel
naþional, cât ºi la nivel multinaþional;
-trebuie sã se adopte capabilitatea Programului
Multilateral de Interoperabilitate
(MIP) pentru interoperabilitatea CIS.
EL 4461 SPRIJIN DE LUPTÃ AL
SPECIALIªTILOR NBC:
- sã contribuie cu urmãtoare unitãþi de
specialiºti NBC la pachetul NATO de forþe dislocabile:
un batalion NBC cadru (framework)
cu termen de operativitate în 180 de zile, constând
din:
comandament de batalion;
2 companii de decontaminare
NBC.
O companie de decontaminare trebuie sã
fie capabilã sã decontamineze personal (decontaminarea
medicalã inclusã), echipament, locuri
fixe ºi teren contaminat cu agenþi biologici ºi
chimici. Ea trebuie, de asemenea, sã poatã
APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞIONALIZARE
decontamina simultan douã unitãþi de nivel
batalion în 12 ore.
o companie de decontaminare NBC
cu termen de operativitate în 90 de zile.
Compania de decontaminare trebuie sã aibã
aceleaºi capabilitãþi ca ºi cele incluse în cadrul
de batalion.
EG 4410 APÃRARE NBC, ECHIPA-
MENTE INDIVIDUALE DE PROTECÞIE:
- sã se asigure capabilitatea
de protecþie individualã sustenabilã
ºi adecvatã (incluzând
aparate de respirat, costume
de protecþie, mãnuºi, ghete
ºi decontaminare personalã)
pentru a conduce ºi susþine
operaþii într-un mediu NBC.
EG 4422 PUNCTE DE IDENTIFI-
CARE ªI MONITORIZARE A AGENÞILOR
NBC:
- dotarea cu un sistem de detectare chimicã
multi-agent dislocabil sau integrat care
detecteazã, identificã, avertizeazã utilizatorii
despre prezenþa agenþilor de rãzboi chimic de
înaltã prioritate, care au legãturã ºi minimalizeazã
alarmele false ºi care monitorizeazã
gradul de risc.
EG 4401 APÃRARE NBC/PRO-
TECÞIE COLECTIVÃ NBC:
- asigurarea unei protecþii colective
suficiente (COLPRO) împotriva
agenþilor chimici;
- asigurarea facilitãþilor de
odihnã ºi recuperare pentru
25% din forþele desfãºurabile ce opereazã
într-un mediu contaminat chimic.
Aceste facilitãþi COLPRO trebuie sã fie
dislocabile ºi echipate cu adãposturi cu capabilitãþi
de filtrare a agenþilor chimici. Ele pot fi sisteme
cu filtrare prin suprapresiune ºi pot fi atât
structuri portabile solide din prefabricate cât ºi
sisteme din materiale moi care se introduc în
interiorul clãdirilor ºi adãposturilor existente.
EG 0356 NIVELUL COMPETENÞEI
LINGVISTICE PENTRU PERSONALUL
DIN FORÞELE DISLOCABILE:
-trebuie asigurat ca întreg personalul
19

APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞIONALIZARE
unitãþilor/subunitãþilor sã aibã un nivel minim
de competenþã lingvisticã (ascultat, citit, vorbit,
scris în conformitate cu STANAG 6001), dupã
cum urmeazã:
a. ofiþeri: SLP 3-3-3-3;
b. subofiþerii cu gradul de sergent sau
mai mare, care pot avea contacte frecvente cu
personal din alte þãri SLP 3-2-3-2;
c. militari angajaþi pe bazã de contract
care deservesc mijloace de comunicaþii tactice
SLP 2-2-2-1.
EG 41 74 CERINÞE DE TRANS-
PORT STRATEGIC - AERIAN ªI MARITIM:
- unitãþilor de apãrare NBC trebuie sã li
se asigure capabilitatea strategicã de a deplasa
forþele naþionale cerute de NATO de la ariile lor
de îmbarcare la porturile de debarcare (SPOD) ºi
aeroporturile de debarcare (APOD) în cadrul ºi
în afara teritoriului NATO. Aceastã capabilitate
este cerutã pentru susþinerea fazei iniþiale de
desfãºurare, reîntãrire, susþinere, rotaþie ºi
redesfãºurare a forþelor;
-asigurarea disponibilitãþii unui numãr
suficient de mijloace de transport strategic
aeriene sau maritime, militare ºi/sau civile (sau
ambele) pentru desfãºurarea iniþialã simultanã
a urmãtoarelor forþe naþionale în aria de operaþiuni
întrunite (JOA):
a)mijloacele din teatru: toate formaþiile
NRF de geniºti de construcþii, medicale ºi RSOM
sã poatã fi folosite; formaþii de operaþii militare
speciale; realizarea unei rezerve de provizii de
consum în teatru pentru 30 de zile pentru
forþele care sunt prezente în teatru în acel
moment;
b)Forþe Terestre: brigada NRF.
Realizarea unei rezerve de provizii de
consum în teatru pentru 30 de zile pentru
forþele care sunt prezente în teatru în acel
moment. Urmãtoarele indicaþii ºi ipoteze de
planificare trebuie sã fie urmate în determinarea
cerinþelor de transport aerian ºi maritim
asigurate:
Desfãºurarea forþelor în JOA se face în
faze. Totuºi, urmãtoarele mijloace trebuie sã
soseascã rapid în JOA:
-forþele destinate NRF;
-capabilitatea RSOM, cu unitãþile medicale,
de geniu ºi de logisticã corespunzãtoare;
-sisteme de apãrare antiaerianã;
-gruparea înaintatã din comandamentul
principal;
-gruparea înaintatã a forþelor, inclusiv
elementele de recunoaºtere ºi securitate.
Forþele iniþiale trebuie sã fie gata sã
înceapã operaþiunile în JOA într-o perioadã de
25-30 de zile calculate de la decizia NAC corespunzãtoare;
primul eºalon de forþe trebuie sã fie
gata sã înceapã operaþiile în 35-50 de zile, iar
forþa desfãºuratã totalã în 60 de zile de la decizia
NAC corespunzãtoare.
Pentru unitãþile ce sosesc din Sudul
Europei o distanþã de 3500-5000 km. Aceastã
evaluare ia în considerare urgenþa cu care anumite
unitãþi trebuie sã fie desfãºurate ºi a calculat
o cerinþã, care presupune un minim de
transport aerian. În evaluare, aeronavele
supradimensionate sunt folosite doar pentru
transportul itemilor de încãrcãturã de dimensiuni
mari :
a) 4 echivalente C-130;
b) 1 echivalent C-17 (echipament de dimensiuni
foarte mari);
c) 1 echivalent Airbus (200 pasageri);
d) Vas(e) Ro-Ro cu o capacitate totalã de
2500 m 3 ;
e) Vas(e) de transport cu o capacitate
totalã de 5200 de tone metrice.
Deplasarea oportunã a forþelor reprezintã
un factor semnificativ în apãrarea împotriva
terorismului.
20

APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞII DE STABILITATE
PLANIFICAREA ACÞIUNILOR
STRUCTURILOR DE FORÞE ªI ANGAJAREA ACESTORA
ÎN OPERAÞIILE DE STABILITATE DESFêURATE
ÎN AFARA TERITORIULUI NAÞIONAL
General maior dr. Mihai PALAGHIA
-Comandantul Corpului 1 Armatã Teritorial, General Ioan CULCER-
PROBLEME GENERALE PRIVIND OPE-
RAÞIILE DE STABILITATE
Evoluþiile specifice tranziþiei ºi modificãrile
arhitecturii globale de securitate deschid oportunitãþi
reale, creeazã responsabilitãþi suplimentare ºi genereazã
provocãri complexe. Faþã de toate acestea, statul român
îºi propune sã adopte o conduitã pragmaticã, activã ºi previzibilã,
pentru a rãspunde la sfidãrile contemporane, în
acord cu interesele sale majore ºi prin asumarea principiilor
democratice.
Delimitãri conceptuale privind operaþiile de
stabilitate
Operaþiile întrunite multinaþionale sunt acele
acþiuni militare la care participã douã sau mai multe state,
cu forþe militare de mãrimi diferite, aparþinând mai multor
categorii de forþe ale armatei, aflate sub control politic
ºi comandã unicã ºi pentru care a fost stabilit un obiectiv
unic. Acþiunea conjugatã a forþelor în operaþiile întrunite
multinaþionale este rezultatul constituirii unor alianþe sau
coaliþii între naþiuni, care asigurã cadrul necesar pentru
îndeplinirea scopurilor ºi obiectivelor comune, þinând
cont de realitãþile diplomatice, constrângerile, limitãrile ºi
obiectivele þãrilor membre, ale celor participante sau contributive.
Operaþiile întrunite multinaþionale sunt desfãºurate
atât în timp de rãzboi, cât ºi în timp de pace, în cadrul
operaþiilor de stabilitate.
Rãzboiul reprezintã situaþia extremã pentru desfãºurarea
operaþiilor întrunite multinaþionale. România
va decide intrarea în starea de rãzboi numai pentru
apãrarea intereselor naþionale ºi îndeplinirea obligaþiilor
asumate prin tratatele sau acordurile la care este parte ºi
care vizeazã realizarea unor interese comune de securitate.
Scopul urmãrit va fi acela de realizare a obiectivelor
stabilite, printr-o victorie cât mai rapidã, cu pierderi
umane ºi materiale cât mai reduse ºi de încheiere a operaþiilor
militare în favoarea României ºi a aliaþilor sau
partenerilor sãi.
Operaþiile militare de stabilitate cuprind o
gamã largã de acþiuni urmãrind îndeplinirea unor scopuri
variate, cum ar fi:
realizarea intereselor ºi obiectivelor naþionale;
descurajarea ºi prevenirea rãzboiului;
promovarea sau, dupã caz, reinstaurarea pãcii;
reducerea tensiunii dintre state sub nivelul conflictului
armat ºi rezolvarea crizelor internaþionale;
sprijinirea autoritãþilor civile în rezolvarea situaþiilor
de crizã internã.
Îndeplinirea acestor scopuri prin utilizarea
mijloacelor militare presupune folosirea forþelor armate ºi
a logisticii adecvate, pentru executarea unor misiuni diverse,
denumite ,,de stabilitate”.
În cuprinsul manualului de luptã FM 3 - 0 din
14.06.2001 (OPERAÞIILE), specialiºtii militari din SUA
trateazã întrunit operaþiile pentru pace ºi operaþiile militare
altele decât rãzboiul, sub denumirea de ,,operaþii de
stabilitate”. Acestea presupun ,,angajarea militarã pe
timp de pace” în scopul de a modela mediul de securitate,
de a îmbunãtãþi înþelegerea reciprocã cu alte þãri ºi de a
spori gradul de interoperabilitate cu partenerii din alianþã
sau cu potenþialii parteneri de coaliþie.
Obiectivele operaþiilor de stabilitate
Operaþiile de stabilitate desfãºurate sub egida ºi
conducerea ONU sunt definite ca operaþii de pace ºi au ca
obiective:
descurajarea rãzboiului;
promovarea ºi instaurarea pãcii;
soluþionarea crizelor, separarea pãrþilor beligerante;
menþinerea acordurilor de încetare a focului;
controlul spaþiului aerian;
instituirea ºi protecþia unor ,,zone sigure”;
protecþia unor coridoare de ajutorare;
protecþia revenirii persoanelor strãmutate;
capturarea criminalilor de rãzboi.
Operaþiile desfãºurate sub mandat ONU ºi conduse
de cãtre NATO, definite ca operaþii non-articolul 5,
21

de rãspuns la crize (Crises Response Operations) includ
operaþiile în sprijinul pãcii, dar nu sunt limitate doar la
acestea. Ele reprezintã latura militarã a procesului de
management al crizelor de cãtre Alianþa Nord-Atlanticã.
În cadrul acestora, pe lângã obiectivele
tradiþionale precum încetarea ostilitãþilor, dezangajarea
forþelor, protecþia refugiaþilor ºi a persoanelor strãmutate,
existã ºi obiective specifice cum ar fi:
constituirea unor capacitãþi comune de apãrare;
asistenþa tranziþiei, combaterea organizaþiilor ºi
activitãþilor teroriste;
protecþia intervenþiei organizaþiilor umanitare;
salvarea ºi evacuarea necombatanþilor;
salvarea ºi evacuarea personalului propriu
dintr-un mediu ostil;
sprijin pentru rãsturnarea unor regimuri totalitare/nelegitime.
Prin obiectivele urmãrite, sfera de cuprindere a
operaþiilor de stabilitate este suficient de largã, asigurând
o gamã diversã de posibile opþiuni de rãspuns la factorii
destabilizatori.
Tipuri de operaþii:
-Operaþiile pentru pace:
Operaþiile de menþinere a pãcii (PKO)
Operaþiile de impunere a pãcii (PEO)
Operaþii în sprijinul eforturilor diplomatice
-Apãrarea internã cu forþe strãine/din afarã
(FID)
Sprijin indirect
Sprijin direct (fãrã sã implice operaþiile de luptã)
Operaþii de luptã pentru sprijinul eforturilor
naþiunii gazdã
-Asistenþa de securitate
-Asistenþa umanitarã ºi civicã (HCA)
-Sprijinul insurgenþelor
-Sprijinul operaþiilor antidrog
-Combaterea/lupta împotriva terorismului
-Operaþii de evacuare a necombatanþilor (NEO)
-Controlul armamentelor
-Demonstraþia de forþã
O parte din aceste tipuri sunt specifice doctrinei
americane, iar celelalte au bazã juridicã în Carta ONU ºi
au fost acceptate în practica internaþionalã.
Participarea Armatei României la operaþii
de stabilitate
Participarea Armatei României la operaþiile
întrunite multinaþionale este dependentã de opþiunea
politicã, are la bazã interesele naþionale ºi angajamentele
asumate pe plan internaþional de þara noastrã ºi va avea
în vedere:
existenþa unei ameninþãri la adresa pãcii ºi
securitãþii recunoscutã internaþional de cãtre ONU, OSCE
sau de cãtre o altã organizaþie de securitate;
existenþa unui proces legitim de reglementare
politicã prin care sã se încerce rezolvarea conflictului;
existenþa unui mandat elaborat de organismele
internaþionale de securitate, ONU, OSCE etc.;
APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞII DE STABILITATE
acceptul pãrþilor aflate în conflict ºi cererea
naþiunii gazdã privind sprijinul organismelor de securitate;
participarea voluntarã a naþiunilor la constituirea
forþei multinaþionale de pace;
analiza temeinicã ºi evaluarea corectã a
efectelor participãrii româneºti asupra relaþiilor cu þãrile
implicate, inclusiv pe termen lung.
Operaþiile întrunite multinaþionale pentru
apãrarea colectivã se vor desfãºura în cadrul Alianþei
Nord-Atlantice, conform art.5 din Tratatul Atlanticului de
Nord. Ca membru al Alianþei, România va participa la
acest tip de operaþii potrivit angajamentelor asumate.
Operaþiile în sprijinul pãcii sub egida
ONU/OSCE ºi conduse nemijlocit de cãtre acestea
sunt acþiuni tradiþionale, iniþiate ºi conduse de
ONU/OSCE. Ele au reglementare juridicã internaþionalã -
Cap. VI, VII ºi VIII din Carta ONU ºi se desfãºoarã în
condiþiile consensului pãrþilor aflate în conflict. Forþa
armatã nu se foloseºte decât pentru autoapãrare ºi ca
mijloc de ultimã instanþã.
Principalele forme ale acestui tip de operaþii sunt:
de prevenire a conflictului (conflict prevention);
de realizare a pãcii (peacemaking);
de menþinere a pãcii (peacekeeping);
de impunere a pãcii (peace enforcement);
de construcþie a pãcii (peace building);
ajutor umanitar (humanitarian aid).
Operaþiile non-articolul 5, de rãspuns la
crize conduse de NATO sub mandat ONU/OSCE. La
solicitarea Consiliului Nord-Atlantic (NAC) sau a
Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC), Armata
României poate participa la acest tip de operaþii, având în
vedere urmãtoarele considerente:
- încadrarea în noul concept strategic al NATO
privind realizarea securitãþii colective;
- modalitãþile de intervenþie în situaþiile de crizã
se bazeazã pe concepte operaþionale care presupun interoperabilitatea
cu structurile Alianþei Nord-Atlantice;
- scopurile ºi obiectivele operaþiilor se circumscriu
intereselor naþionale cu privire la edificarea arhitecturii
de securitate ºi urmãresc obþinerea unei reglementãri
politice pe termen lung, în condiþiile specificate în
mandat.
PLANIFICAREA OPERAÞIILOR DE STABI-
LITATE
Ciclul operaþional de planificare a acþiunilor
forþelor angajate în operaþiile de stabilitate este complex
ºi presupune legãtura strânsã între aspectele politice ºi
cele militare, cooperarea permanentã ºi unitatea de
comandã la toate nivelurile, precum ºi armonizarea competenþelor
în cadrul mandatului încredinþat cu competenþele
specific naþionale.
22

La nivel ºi sub mandat ONU
În cadrul Naþiunilor Unite existã atât organe de
decizie, cât ºi organe de planificare ºi conducere.
Procesul de iniþiere ºi luare a deciziei pentru desfã-
ºurarea unei operaþii multinaþionale are ca fundament
juridic Carta ONU ºi în mod deosebit, capitolele VI, VII ºi
VIII ale acesteia ºi se desfãºoarã în urmãtoarea succesiune:
iniþierea procesului, numirea reprezentantului special,
evaluarea generalã a situaþiei, încheierea acordului
de încetare a focului.
-Iniþierea procesului are loc în cadrul
Consiliului de Securitate pe baza propunerii:
secretarului general;
unui membru permanent sau nepermanent
al Consiliului de securitate;
oricãrui stat membru al ONU;
uneia dintre pãrþile beligerante.
-Numirea reprezentantului special al secretariatului
general pentru zona de conflict, care este îndrituit
cu toate prerogativele necesare autoritãþii supreme în
zona respectivã, având atribuþii speciale privind aspectele
politice ale unui eventual acord de pace. Acesta mai
poartã denumirea ºi de ºef al misiunii (HOM)*** ºi este
numit, de obicei, cu acordul naþiunii celei mai interesate
în efectuarea operaþiunii.
-Evaluarea generalã a situaþiei de cãtre Departamentul
Operaþiilor de Menþinere a Pãcii (DPKO) se
referã în principiu la:
situaþia forþelor din teatrul de operaþii;
þãri contribuabile cu forþe;
concepþia generalã a operaþiei;
cum va fi sprijinitã operaþia ºi de cãtre cine;
estimarea costurilor.
-Încheierea acordului de încetare a focului
în cadrul unor conferinþe special organizate sub auspiciile
ONU ºi a cãror rezultantã directã este semnarea acordului
de pace. Aceste acorduri sunt aprobate prin rezoluþii
ale Consiliului de Securitate care mandateazã Forþa
Întrunitã Multinaþionalã sã intervinã în teatru.
În baza rezoluþiei Consiliului de Securitate se
încheie un acord privind statutul forþelor (SOFA)*
care se raporteazã la un model pus la dispoziþie de ONU.
De obicei, fiecare þarã contribuabilã, pune la
punct cu ONU un Memorandum de înþelegere
(MOU)** care pune bazele participãrii respectivei þãri ºi se
referã, în principiu, la problemele specifice naþiunii ºi
condiþiile de participare.
Dupã stabilirea ºi aprobarea mandatului (printr-o
rezoluþie a Consiliului de Securitate) ºi dupã stabilirea ºi
numirea unui comandant al Forþei întrunite multinaþionale,
are loc desfãºurarea forþei în zona de conflict,
conducerea operaþiei ºi ulterior retragerea din
teatrul de acþiuni militare.
APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞII DE STABILITATE
* SOFA - Status of Forces Agreement (statutul de angajare al forþelor)
**MOU - Memorandum of Understanding (memorandum de înþelegere)
***HOM - Head of Mission (ºeful misiunii)
La nivel OSCE, dar sub mandat ONU
OSCE reprezintã o organizaþie europeanã regionalã
de securitate din care fac parte þãri europene alãturi
de SUA ºi CANADA, având capacitatea de a-ºi asuma
responsabilitatea iniþierii ºi conducerii unei operaþii
multinaþionale sub mandatul ONU.
Procesul de planificare la nivelul OSCE, scoþând
în evidenþã problemele de particularitate faþã de cele ale
ONU, cuprinde: iniþierea procesului, adoptarea mandatului,
stabilirea forþei ºi a comandamentului.
-Iniþierea procesului se face ca ºi la ONU - diferã
numai structurile ºi organismele decizionale implicate
- de cãtre un membru al Comitetului Înalþilor Funcþionari
sau de cãtre Consiliul Permanent sub conducerea aºa
numitei ,,troici” formatã din preºedintele în exerciþiu,
preºedintele ce urmeazã sã preia funcþia în anul urmãtor
ºi preºedintele anterior.
-Adoptarea mandatului se realizeazã pe baza
rezoluþiei Consiliului de Securitate al ONU prin care se
transferã autoritatea cãtre OSCE;
-Stabilirea forþei ºi a comandamentului, de
regulã, solicitându-se participarea cu forþe din cadrul
Alianþei Nord-Atlantice ºi Consiliului Parteneriatului
Nord-Atlantic (EAPC), deoarece OSCE, ca ºi ONU, nu dispune
de structuri militare proprii.
La nivelul NATO
Succesiunea activitãþilor din procesul planificãrii
ºi luãrii deciziei la nivel NATO este urmãtoarea: iniþierea
procesului, întocmirea planurilor iniþiale, emiterea
Directivei politice, alertarea pentru activare, cererea de
activare a forþelor, transferul de autoritate, executarea
misiunii ºi ieºirea forþelor din teatrul de operaþii:
-Iniþierea procesului are loc în baza solicitãrii
ONU/OSCE sau a unui membru al Consiliului Nord-Atlantic
(NAC) care transmit Directiva de Iniþiere cãtre
autoritãþile militare NATO: Comitetul Militar ºi cele douã
comandamente strategice care întocmesc planurile
iniþiale pentru operaþie;
-Întocmirea planurilor iniþiale se realizeazã
de cãtre cele douã comandamente strategice, care fac
recomandãri ce vor fi supuse analizei ºi aprobãrii conducerii
politice, prin Comisia Militarã, în ceea ce priveºte
aspectele de bazã ale operaþiei, inclusiv dimensionarea ºi
compunerea forþei, concepþia operaþionalã, structura de
comandã ºi modalitãþile de sprijin, comandantul Forþei
întrunite multinaþionale, principalele misiuni ºi calculul
preliminar al duratei operaþiei;
-Emiterea aprobãrii de cãtre Consiliul Nord-Atlantic
se concretizeazã într-o Directivã politicã ce cuprinde:
orientãri despre obiectivele politice, restricþii
privind participanþii cu forþe si modul general de acþiune.
În baza acestei directive comandantul Forþei întrunite
întocmeºte Planul iniþial care este supus aprobãrii ºi
23

ulterior se trece la elaborarea Planului de operaþii
detaliat;
-Þãrile care ºi-au exprimat disponibilitatea sã participe
la operaþie vor fi informate despre Concepþia generalã
a planului de operaþii printr-un document numit
,,Alertarea pentru activare” care se referã la:
solicitarea creºterii nivelului de pregãtire a
forþelor destinate participãrii;
solicitarea eventualelor suplimentãri de
forþe;
pregãtirea forþelor care se executã de cãtre
fiecare þarã contribuitoare pentru forþele proprii;
-Cererea de activare a forþelor se transmite
prin intermediul NAC, iar desfãºurarea acestora în
teatrul de operaþii are loc numai dupã semnarea acordului
de pace între forþele beligerante ºi se executã în
douã etape, prin desfãºurarea detaºamentului precursor ºi
a forþelor principale;
-Transferul de autoritate se materializeazã pe
mãsurã ce forþele ajung în teatru ºi se concretizeazã
printr-un document în care se reglementeazã relaþiile de
comandã între Forþa întrunitã multinaþionalã ºi contingentele
naþionale.
-Ultimele douã etape le constituie executarea
misiunii ºi, în final, ieºirea forþelor din teatrul de
operaþii.
În Armata României
În conformitate cu angajamentele asumate ºi
interesele statului român, acesta poate angaja forþele sale
militare dupã urmãtorul algoritm:
Ministerul Apãrãrii Naþionale propune
Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii forþele ºi mijloacele
ce pot fi puse la dispoziþie în anul urmãtor în vederea
participãrii la misiunile de apãrare colectivã, în sprijinul
pãcii, de asistenþã umanitarã ºi tip coaliþie;
Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii
(CSAT) analizeazã ºi aprobã pânã la 30.06 propunerile
Ministerului Apãrãrii Naþionale;
Trimiterea Forþelor Armate în misiunile enumerate
anterior se aprobã, la propunerea primului-ministru,
de cãtre Preºedintele þãrii, dupã consultarea
CSAT. Preºedintele informeazã Parlamentul despre
decizie în termen de 5 zile (în situaþia în care misiunile de
mai sus nu se executã în baza unui tratat internaþional,
Preºedintele României solicitã aprobarea Parlamentului);
Iniþierea procesului de operaþionalizare a
forþelor nominalizate sã participe la misiune;
Elaborarea Hotãrârii de Guvern, în baza
deciziei (Preºedintelui României) Parlamentului, prin
care se asigurã normele tehnice de finanþare a operaþionalizãrii
structurilor ºi a participãrii efective la
misiune.
APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞII DE STABILITATE
Având la bazã prevederile legale, la nivelul
Statului Major General se declanºeazã ,,in put-ul”, care
constã în transmiterea unei Dispoziþiuni de începere a
operaþionalizãrii structurilor ce urmeazã sã participe
la misiune cãtre una din categoriile de forþe în compunerea
cãrora intrã structura respectivã;
Odatã declanºat acest proces de operaþionalizare,
ciclul de planificare se parcurge de cãtre fiecare
eºalon în parte pânã la nivelul unitãþii angajate respectându-se
principiile de conducere la pace, în situaþii de
crizã ºi pe timp de rãzboi. În acest sens, sunt stabilite
atribuþii clare de responsabilitate pe linie operaþionalã ºi
administrativã, în conformitate cu normele metodologice
în vigoare elaborate la nivelul fiecãrei categorii de forþe în
parte. Astfel, sunt numiþi directori de programe care
au în atribuþii responsabilitatea pregãtirii ºi operaþionalizãrii
structurii, precum ºi coordonarea tuturor activitãþilor
în vederea desfãºurãrii conferinþelor de planificare
interne ºi internaþionale necesare întocmirii ºi aprobãrii
Acordului General ºi Acordului Tehnic privind angajarea
forþelor în teatrul de operaþii;
Dupã operaþionalizare urmeazã desfãºurarea
forþelor în vederea îndeplinirii misiunii ºi retragerea
acestora în conformitate cu angajamentele asumate
la terminarea misiunii sau, dacã situaþia o impune,
la cererea Autoritãþii Naþionale de Comandã, înainte de
îndeplinirea mandatului.
Parcurgerea tuturor etapelor ciclului operaþional
de planificare a operaþiilor de stabilitate atât la nivelul
organismelor internaþionale abilitate, cât ºi la nivelul organismelor
constituþionale interne conferã Forþelor întrunite
multinaþionale (ºi în cadrul acestora - contingentului
românesc) acoperirea juridicã necesarã desfãºurãrii acþiunilor.
Etapele procesului de planificare a acþiunilor
forþelor angajate în operaþii de stabilitate
În doctrina NATO planificarea operaþionalã se
desfãºoarã în douã etape separate ºi bine relaþionate în
acelaºi timp, ºi anume: Planificarea Iniþialã (Advance
Planning)* ºi Planificarea de Implementare
(Implementation Planning)**.
În doctrina operaþiilor întrunite multinaþionale
din armata noastrã, se preiau normele, principiile ºi regulile
existente la nivelul Alianþei Nord-Atlantice ºi se asigurã
armonizarea acestora la specificul Armatei Române.
Procesul de planificare operaþionalã, conform
prevederilor doctrinare, comportã cinci etape distincte:
iniþierea procesului de planificare operaþionalã, orientarea
de planificare, elaborarea concepþiei, elaborarea
planului de operaþii ºi revederea acestuia.
Luarea deciziei în operaþiile de stabilitate
Decizia reprezintã opþiunea comandantului
* Conform AJP 01, chapter 3, Advance Planning urmeazã prevederile de planificare înscrise în Guidlines for Opperational Planning (GOP), Functional Planning
(FPG), Regional Planning Guides (RPG) ºi în conjuncþie cu Force Identification and Deployment Systemm (FIDS) asigurã instrumentele de planificare aprobate de
cãtreComitetul Militar (Military Committee), cu care planificatorul poate dezvolta planul operaþional. Rezultatul final al acestei prime etape a planificãrii se materializeazã
în Contingency Operation Plan (COP)-plan de operaþii pentru situaþii neprevãzute.
** Conform aceleaºi publicaþii, Implementation Planning, urmând liniile de planificare asigurate de cãtre Advance Planning induce dezvoltarea planurilor de operaþii
(Operation Plan-OPLAN) care reprezintã instrumentul ºi impune viziunea sa asupra secvenþelor operaþiei.
24

APÃRAREA NBC 9/2005
OPERAÞII DE STABILITATE
Forþei întrunite multinaþionale privind executarea operaþiei
ºi se materializeazã în concepþia operaþiei. Elaborarea
acesteia este un proces mental, un ºir de activitãþi ale
comandantului, ce se declanºeazã la primirea misiunii, se
încheie la precizarea deciziei ºi se desfãºoarã continuu,
prin contactul permanent cu subordonaþii, estimãrile
acestora, observarea personalã a operaþiilor ºi relaþiile
directe cu comandanþii vecini ºi cu eºalonul superior.
Succesiunea elaborãrii deciziei este urmãtoarea: analiza
misiunii, orientarea fãcutã de comandant, ordinul preliminar,
elaborarea cursurilor operaþiei, analiza cursurilor
operaþiei ºi elaborarea deciziei finale.
Documente de bazã ºi termeni de referinþã
Documentele de bazã în operaþiile întrunite
multinaþionale sunt acele documente care asigurã autoritatea
legalã ºi definesc parametrii operaþiilor. Acestea
sunt: mandatul, acordul privind statutul forþelor (SOFA)
sau acordul privind statutul misiunii (SOMA) ºi regulile
de angajare:
mandatul-în operaþiile întrunite multinaþionale,
comandantul Forþei întrunite multinaþionale
conduce operaþiile pe baza unui mandat care în general
descrie scopul operaþiilor. Operaþiile întrunite multinaþionale
conduse de ONU se desfãºoarã pe baza mandatului
stabilit prin rezoluþia Consiliului de Securitate. Operaþiile
conduse de organizaþiile regionale se desfãºoarã, de
asemenea, pe baza unui mandat emis de Consiliul de
Securitate, la care se adaugã prevederile rezultate din
tratate, acorduri, rezoluþii sau aranjamente ale organizaþiilor
internaþionale sau regionale respective;
acordul privind statutul forþelor (SOFA)
sau acordul privind statutul misiunii (SOMA) se
negociazã între þara gazdã ºi organizaþiile participante la
operaþie, în numele þãrilor participante, stabilind în detaliu
statutul legal al membrilor Forþei întrunite multinaþionale.
Aceste acorduri, negociate între Naþiunile
Unite, þãrile gazdã ºi organizaþiile din statele participante,
presupun o coordonare amãnunþitã între comandanþii
militari ºi reprezentantul special al secretarului general în
teatrul de operaþii, pentru realizarea SOFA la nivelul
þãrilor implicate;
regulile de angajare se elaboreazã ºi emit ca
document de stat major ºi cuprind, în principiu, urmãtoarele:
nivelul de clasificare, autoritatea emitentã, probleme
generale cu privire la specificul misiunii ºi norme
comportamentale ºi restricþionãri specifice teatrului de
operaþii. De asemenea, mai cuprind zone de restricþie,
reguli specifice eºaloanelor, elemente ale legilor luptei
armate ºi modul de utilizare a armamentului pentru
autoapãrare.
termenii de referinþã sunt stabiliþi în scopul
desfãºurãrii operaþiei întrunite multinaþionale, în conformitate
cu prevederile stabilite în mandat ºi cu situaþia
concretã, ºi se întocmesc de cãtre ONU sau organismul
care subordoneazã Forþa întrunitã multinaþionalã.
Comandantul Forþei întrunite multinaþionale trebuie sã
asigure întocmirea unor proceduri de operare standard,
conþinând suficiente detalii care sã suplineascã
minusurile ºi eventual ambiguitãþile termenilor de referinþã.
În permanenþã, comandanþii trebuie sã înþeleagã
foarte bine obiectivele politico-militare, misiunile ºi planurile
politic-militare întocmite pentru îndeplinirea acestora,
forþele la dispoziþie ºi mediul operaþional. În funcþie
de calitatea ºi minuþiozitatea planificãrii operaþiilor de
stabilitate, angajarea Forþei întrunite multinaþionale se va
putea face cu eficienþã ºi fãrã a se produce pierderi umane
ºi materiale.
ANGAJAREA STRUCTURILOR DE FORÞE
ÎN OPERAÞIILE DE STABILITATE
Angajarea Forþelor întrunite multinaþionale în
operaþiile de stabilitate urmeazã aceleaºi proceduri ca
pentru operaþiile de luptã. Ea se executã în mai multe
etape: pregãtirea, dislocarea, stabilirea de poziþii, extinderea
poziþiilor, impunerea mandatului, tranziþia ºi redislocarea.
Aceste etape nu sunt foarte bine delimitate, dar
stabilirea lor eficientizeazã planificarea angajãrii forþelor
în teatrul de acþiuni militare.
Operaþiile de stabilitate sunt planificate ºi executate
ca orice altã operaþie pentru luptã. Cheia succesului
o reprezintã forþele cu un înalt grad de disciplinã, foarte
bine pregãtite ºi conduse, care sunt în mãsurã sã îndeplineascã
misiunile din cadrul operaþiei de stabilitate,
respectând întocmai regulile de angajare ºi statutul forþelor.
BIBLIOGRAFIE:
1. FT - 1, Regulamentul pentru operaþii al forþelor terestre, Bucureºti, 2004;
2. Doctrina pentru operaþiile întrunite multinaþionale, Bucureºti, 2001;
3. Manual de luptã, FM 3 - 0, Operaþiile, 2001- Traducere din limba englezã;
4. Doctrina NATO pentru operaþiile de sprijinire a pãcii, Bucureºti, 1996;
5. Monitorul Oficial al României nr.242 din 18 martie 2004, ,,Lege privind participarea
forþelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român”.
25

APÃRAREA NBC 9/2005
STATUTUL ARMELOR NBC
STATUTUL ARMELOR NBC
ÎN DREPTUL INTERNAÞIONAL
Inspector de poliþie drd. Horia DOGARU
Armele NBC, considerate arme de
distrugere în masã, continuã sã reprezinte o
ameninþare ºi la începutul secolului XXI. De
asemenea, existã posibilitatea utilizãrii acestora
în atentate teroriste, ceea ce reprezintã una din
noile provocãri ºi tendinþe ale potenþialului de
acþiune al organizaþiilor teroriste 1 .
Definiþia armelor de distrugere în masã a
fost adoptatã la 12 august 1948 în Comisia de
armament din cadrul ONU ºi confirmatã prin
Rezoluþia Adunãrii Generale a ONU nr. 32/84B
din 12 decembrie 1977. Aceasta lua în considerare
,,armele explozive atomice, arme cu material
radioactiv, arme letale chimice ºi biologice ºi alte arme
ce vor fi dezvoltate în viitor, care vor avea caracteristici
comparabile, ca efect de distrugere, cu cele ale
bombei atomice sau ale armelor menþionate anterior”.
În esenþã, în dreptul internaþional sunt
incluse astãzi în categoria armelor de distrugere
în masã armele nucleare, inclusiv cele cu material
radioactiv, armele biologice ºi armele chimice.
De asemenea, în doctrina internaþionalã se
mai considerã, în aceastã categorie, ºi rachetele
de transport la þintã a tipurilor de arme menþionate.
Încã de la apariþia ºi dezvoltarea armelor
de distrugere în masã în epoca modernã, alãturi
de tendinþa proliferãrii lor, atât pe orizontalã,
cât ºi pe verticalã, s-au fãcut importante demersuri
pentru limitarea ºi interzicerea lor.
Primele instrumente juridice convenite
au abordat armele chimice ºi biologice: Declaraþia
privitoare la interzicerea folosirii proiectilelor
care au ca unic scop de a rãspândi gaze
26
asfixiante sau vãtãmãtoare, adoptatã în cadrul
primei Conferinþe Internaþionale de Pace
de la Haga din 1899 ºi Protocolul privind
interzicerea folosirii în rãzboi a gazelor asfixiante,
toxice sau similare ºi a mijloacelor bacteriologice
de luptã (Protocolul de la Geneva din
1925), semnat la Geneva, la 17 iunie 1925. Deºi
fiecare, la timpul sãu, a avut un rol important în
reducerea pericolului folosirii armelor chimice,
respectiv biologice, aceste instrumente nu au
putut elimina pericolul folosirii.
În dreptul internaþional nu existã norme
care sã interzicã expres utilizarea armelor
nucleare, ci numai unele interdicþii parþiale vizând
neproliferarea armelor nucleare, interzicerea
experienþelor nucleare, interzicerea existenþei
armelor nucleare în anumite zone.
Tratatul cu privire la neproliferarea
armelor nucleare a fost negociat ºi elaborat în
cadrul Conferinþei pentru dezarmare de la
Geneva ºi adoptat de Adunarea Generalã a ONU
la 12 iunie 1968. A fost deschis pentru semnare
la 1 iulie 1968 ºi a intrat în vigoare la 9 martie
1970. În prezent, Tratatul are 188 state pãrþi,
fiind instrumentul juridic internaþional din
domeniul dezarmãrii cu cea mai largã sferã de
aplicare, aproape întreaga comunitate internaþionalã.
România a semnat Tratatul la 1 iulie
1968, l-a ratificat prin Decretul Consiliului de
Stat nr. 21 din 30 ianuarie 1970 ºi a devenit stat
parte la 4 februarie 1970, odatã cu depunerea
instrumentelor de ratificare.
Tratatul prevede obligaþii atât pentru
statele posesoare de arme nucleare, cât ºi pentru
statele neposesoare, care vizeazã, în esenþã,
interzicerea transferului ºi producerii de arme
1= Radu Tudor-Noua faþã a terorismului, în Ziua, 27 aprilie 2002, suplimentul ,,Dosare ultrasecrete”, p.4; Horia Dogaru-Terorismul chimic, Revista românã de drept
umanitar, anul IX, 2001, nr.3(38),p.19-21; Horia Dogaru-Bioterorismul, Revista românã de drept umanitar, Anul X,2002, nr.4(43), p.10-15

APÃRAREA NBC 9/2005
STATUTUL ARMELOR NBC
nucleare de cãtre statele neposesoare. Statele
neposesoare trebuie sã încheie acorduri cu
Agenþia Internaþionalã pentru Energie Atomicã
(A.I.E.A.) prin care sã accepte sistemul de
garanþii al acesteia, în scopul exclusiv de a verifica
îndeplinirea obligaþiilor asumate de statele
respective în termenii Tratatului.
Tratatul privind interzicerea experienþelor
cu arma nuclearã, în atmosferã, în
spaþiul cosmic ºi sub apã, cunoscut ºi ca Tratatul
de limitare a experienþelor nucleare,
a fost semnat de miniºtrii de externe ai statelor
depozitare, Marea Britanie, SUA ºi Uniunea
Sovieticã, la 5 august 1963, fiind deschis spre
semnare ºi altor state la 8 august, acelaºi an. A
intrat în vigoare la 10 octombrie 1963. În prezent
sunt 131 state pãrþi la tratat.
România a semnat Tratatul la 8 august
1963, l-a ratificat prin Decretul nr. 686/1963 ºi
a depus instrumentele de ratificare la 12 decembrie
1963.
În esenþã, Tratatul interzice producerea
de explozii experimentale cu arma nuclearã ºi
orice alte explozii nucleare, în atmosferã, în
spaþiul cosmic, sub apã, inclusiv apele teritoriale
ºi marea liberã, precum ºi în orice alt mediu,
dacã sunt însoþite de depuneri radioactive.
Tratatul de interzicere completã a
experienþelor nucleare a fost adoptat de Adunarea
Generalã a ONU prin Rezoluþia nr.
A/50/1027 din 1996. A fost deschis pentru semnare
la 24 septembrie 1996. Pânã în prezent a
fost semnat de 172 state, dar poate intra în
vigoare dupã ratificarea sa de cãtre cele 44 state
care au sau pot dezvolta capacitãþi nucleare,
nominalizate într-o anexã a Tratatului.
Deoarece doar 32 dintre acestea l-au ratificat,
Tratatul nu a intrat în vigoare.
România, care face parte din cele 44 state
de a cãror ratificare este condiþionatã intrarea în
vigoare, a semnat Tratatul la 24 septembrie
1996 ºi l-a ratificat prin Legea nr. 152/1999 .
Tratatul obligã statele pãrþi sã nu producã
explozii experimentale cu arme nucleare sau
alte explozii nucleare. Tratatul cuprinde un sistem
de verificare a respectãrii sale, gestionat de
cãtre Organizaþia Tratatului de Interzicere Completã
a Experienþelor Nucleare, cu sediul la Viena.
Convenþia privind protecþia fizicã a
materialelor nucleare a fost adoptatã la Viena
la 3 martie 1980 ºi a intrat în vigoare la 8 februarie
1987, având în prezent 106 de state pãrþi ºi
EUROATOM.
România a semnat Convenþia la 3 martie
1980 ºi a ratificat-o prin Legea nr.78 din 8 noiembrie
1993 .
Convenþia obligã statele pãrþi sã asigure o
protecþie corespunzãtoare, în timpul transportului
internaþional care traverseazã teritoriul
lor, cu nave sau aeronave aflate sub jurisdicþia
lor, pentru materialele nucleare destinate scopurilor
paºnice (plutoniu, uraniu-233 ºi 235,
combustibil iradiat). Convenþia vizeazã ºi asigurã
prevenirea sustragerii materialelor nucleare
de cãtre grupurile ºi organizaþiile teroriste.
Statutul armelor nucleare în dreptul
internaþional este completat cu instrumentele
juridice care interzic existenþa armelor
nucleare în anumite zone:
Tratatul asupra principiilor care guverneazã
activitãþile statelor în explorarea ºi folosirea
spaþiului extraatmosferic, incluzând Luna
ºi alte corpuri cereºti, deschis spre semnare la 27
ianuarie 1967 ºi intrat în vigoare la 10 octombrie
1967. Are 96 state pãrþi ºi încã 27 state
semnatare. România a semnat Tratatul la 27 ianuarie
1967, l-a ratificat prin Decretul nr. 74 din
2 februarie 1968 ºi a depus instrumentele de
ratificare la 9 aprilie 1968;
Tratatul asupra interzicerii amplasãrii
armelor nucleare ºi altor arme de distrugere în
masã pe fundul mãrilor ºi al oceanelor ºi în subsolul
lor, deschis spre semnare la 11 februarie
1971 ºi intrat în vigoare la 18 mai 1972. Are 95
state pãrþi ºi încã 25 state semnatare. România a
semnat Tratatul la 11 februarie 1971, l-a ratificat
prin Decretul nr. 141 din 19 februarie 1972
ºi a depus instrumentele de ratificare la 10 iulie
1972;
Tratatul asupra Antarcticii, deschis spre
semnare la 1 decembrie 1959 ºi intrat în vigoare
la 23 iunie 1961. Are 44 state pãrþi. România a
aderat la Tratat prin Decretul nr. 255 din 21
27

APÃRAREA NBC 9/2005
STATUTUL ARMELOR NBC
iulie 1971;
Tratatul pentru interzicerea armelor
nucleare în America Latinã ºi Caraibe (Tratatul
de la Tlatelolco), semnat la 14 februarie 1967 ºi
intrat în vigoare la 25 aprilie 1969;
Tratatul cu privire la denuclearizarea
Pacificului de Sud (Tratatul de la Rarotonga),
semnat la 6 august 1985 ºi intrat în vigoare la
11 decembrie 1986;
Tratatul privind zona liberã de arme
nucleare în Asia de Sud-Est (Tratatul de la
Bangkok), semnat la 15 februarie 1995 ºi intrat
în vigoare la 28 martie 1997.
Tratatul privind denuclearizarea Africii
(Tratatul de la Pelindaba), deschis spre semnare
în februarie 1996 - nu a intrat încã în vigoare.
Fãrã a reprezenta un scop final al procesului
de dezarmare, aceste instrumente juridice,
care exclud armele nucleare din diferite zone
ale Globului, constituie paºi importanþi pentru
posibila realizare, în viitor, a dezarmãrii nucleare.
În lipsa unui tratat care sã interzicã expres
utilizarea armelor nucleare, Adunarea Generalã
a ONU a solicitat avizul Curþii Internaþionale
de Justiþie referitor la legitimitatea utilizãrii
armelor nucleare. La 8 iulie 1996, Curtea
de la Haga a emis un aviz intitulat ,,Legalitatea
ameninþãrii cu folosirea de arme nucleare”. Acesta
afirmã, fãrã ambiguitate, cã folosirea armelor
nucleare este supusã dreptului internaþional
umanitar. Curtea a constatat cã nu existã în
dreptul internaþional nici un tratat sau convenþie
care sã conþinã o interdicþie completã ºi universalã
referitoare la ameninþarea sau folosirea
armelor nucleare. În consecinþã, este greu de
afirmat cã orice posesie a armelor nucleare este
interzisã. În esenþã, avizul considerã ilicitã folosirea
armei nucleare. Cu toate acestea, Curtea ia
în considerare conceptul circumstanþei extreme
de legitimã apãrare, în care ar fi în cauzã însãºi
supravieþuirea unui stat. În asemenea circumstanþe,
Curtea este rezervatã în a declara ca ilicitã
ameninþarea sau folosirea armelor nucleare.
Folosirea armelor biologice în conflicte
armate este interzisã prin Protocolul de la
Geneva din 1925.
Convenþia cu privire la interzicerea
perfecþionãrii, producþiei ºi stocãrii armelor
bacteriologice (biologice) ºi cu toxine ºi
la distrugerea lor, deschisã spre semnare la 10
aprilie 1972, a intrat în vigoare la 26 martie
1975. Aceasta obligã statele pãrþi sã nu dezvolte,
producã, stocheze, dobândeascã sau sã obþinã,
prin orice mijloc, arme biologice, sã distrugã sau
sã converteascã pentru scopuri paºnice, în cel
mult 9 luni, toate armele, echipamentele ºi mijloacele
de transport la þintã, sã nu transfere
nimãnui, sã nu ajute, încurajeze sau incite alt
stat, grup de state sau organizaþii sã dobândeascã
arme biologice. Convenþia a fost semnatã
de 167 state ºi ratificatã de 151 state. România a
semnat Convenþia la 10 aprilie 1972 ºi a ratificat-o
prin Decretul Consiliului de Stat nr. 253
din 6 iulie 1979 .
Interzicerea armelor chimice atât sub raportul
folosirii, cât ºi al activitãþilor de realizare
a arsenalelor cu astfel de arme face obiectul
Convenþiei privind interzicerea dezvoltãrii,
producerii, stocãrii ºi folosirii armelor
chimice ºi distrugerea acestora, deschisã
spre semnare la 13 ianuarie 1993 ºi intratã în
vigoare la 29 aprilie 1997. În prezent,
Convenþia are 164 state pãrþi ºi încã 18 state
semnatare. De asemenea, Convenþia mai interzice
transferul acestor arme ºi obligã statele
deþinãtoare sã distrugã, într-un interval de cel
mult 10 ani, toate stocurile de arme chimice ºi
instalaþiile de producere.
Convenþia are instituit un riguros sistem
de verificare a neproducerii acestor arme ºi al
distrugerii stocurilor ºi instalaþiilor de producere.
România a semnat Convenþia în prima zi de
la deschiderea spre semnare ºi a ratificat-o la
9 decembrie 1994 prin Legea nr. 125/1994 .
Dacã în domeniul armelor nucleare,
dreptul internaþional nu dispune de un instrument
universal de interzicere a deþinerii ºi folosirii
acestora, convenþiile existente în domeniul
armelor biologice, respectiv chimice, în mãsura
în care vor cãpãta un caracter absolut universal,
ar permite ca omenirea sã fie eliberatã de pericolul
întrebuinþãrii acestor arme.
28

APÃRAREA NBC 9/2005
STATUTUL ARMELOR NBC
SUBSTANÞELE INCAPACITANTE
NU POT FI FOLOSITE CA MIJLOACE DE RÃZBOI
General maior (r) dr. ing. ªtefan DOGARU
Inspector de poliþie drd. Horia DOGARU
Domnul general maior (r)
dr.ing.Mihai ªtefan Dogaru, este
o personalitate marcantã a chimiei
militare româneºti.
Dupã absolvirea, în mai
1960, a Academiei Tehnice Militare,
a desfãºurat o rodnicã activitate
de cercetare ºtiinþificã ca cercetãtor,
ºef de laborator, locþiitor ºtiinþific
ºi comandant al Centrului de
Cercetãri ªtiinþifice de Chimie Militarã
(astãzi Centrul de Cercetare
ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi
Ecologie) pânã în anul 1990, efectuând
cercetãri ºi conducând colective
de cercetare pentru rezolvarea a
peste 100 de teme din domeniul tehnicii de apãrare
NBC.
A publicat, singur sau în colectiv, patru cãrþi
(între care Bibliografia chimiei militare româneºti:
1917-1985), 128 de articole în reviste de specialitate,
a prezentat 156 de referate ºi comunicãri la
conferinþe, sesiuni ºi simpozioane ºtiinþifice, a realizat
12 invenþii ºi 21 de inovaþii.
În mai 1969, a susþinut teza de doctorat la
Facultatea de Chimie Industrialã din cadrul Institutului
Politehnic Bucureºti, obþinând titlul de doctor
inginer.
A susþinut prelegeri la cursuri postuniversitare
organizate de Academia Tehnicã Militarã ºi
respectiv Universitatea Bucureºti, Facultatea de Drept
în colaborare cu Asociaþia Românã de Drept Umanitar.
A îndrumat, în calitate de conducãtor ºtiinþific,
pregãtirea prin doctorat în cadrul Academiei
Tehnice Militare a patru ofiþeri chimiºti. De asemenea,
a participat în calitate de referent
ºtiinþific oficial în comisii pentru
susþinerea a 14 teze de doctorat,
între care ale unor personalitãþi de
referinþã ale chimiei militare româneºti,
precum: general-locotenent
Mihai Chiþac, general de brigadã
ing.Gheorghe Mitru, colonel
ing.Ioan Roman, colonel ing.Ion
Savu.
În anii 1982 ºi 1986-1990,
a participat, în calitate de expert
militar, în delegaþia României, la
lucrãrile Conferinþei pentru
dezarmare ONU de la Geneva ºi,
în acest cadru, la negocierile pentru
elaborarea Convenþiei privind interzicerea dezvoltãrii,
producerii, stocãrii ºi folosirii armelor chimice ºi distrugerea
acestora.
În mai 1994, a fost numit primul director general
al Direcþiei Generale de Control al Interzicerii
Armelor Chimice din Agenþia Naþionalã
de Control al Exporturilor Strategice ºi al Interzicerii
Armelor Chimice, organizând implementarea
în România a prevederilor Convenþiei.
A iniþiat editarea ºi a coordonat publicarea
periodicelor Noutãþi ºtiinþifice, tehnice ºi tehnologice
în chimia militarã ºi Buletinul convenþiei
privind interzicerea armelor chimice, ºi a fost
membru în colegiul de redacþie al Revistei de
Chimie.
Activitatea sa ºtiinþificã este menþionatã în
Dicþionarul specialiºtilor - un ,,Who’s who” în
ºtiinþa ºi tehnica româneascã, Editura Tehnicã, 1996,
pag.120-121.
Redactor-Sef
29

APÃRAREA NBC 9/2005
STATUTUL ARMELOR NBC
Substanþele incapacitante sau de
hãrþuire au fãcut parte din categoria substanþelor
toxice de luptã destinate sã reducã
capacitatea de acþiune a inamicului prin a-l obliga
sã poarte masca sau sã pãrãseascã adãposturile.
În aceastã categorie sunt cuprinse substanþele
iritante lacrimogene ºi cele iritante
strãnutãtoare.
Preocupãri mai recente privind realizarea
de arme neletale, considerate armele secolului
XXI, vizeazã folosirea ºi a altor tipuri de substanþe
incapacitante ºi anume substanþe calmante
sau urât mirositoare (malodorante), apreciindu-se
cã acestea nu ar fi incriminate de
Convenþia privind armele chimice.
În cele ce urmeazã vom analiza legitimitatea
folosirii substanþelor incapacitante în
lumina prevederilor Convenþiei privind interzicerea
dezvoltãrii, producerii, stocãrii ºi folosirii
armelor chimice ºi distrugerea acestora.
Scurt istoric
Substanþele iritante au fost folosite încã
din timpul rãzboaielor antice, fiind cunoscutã
utilizarea în unele bãtãlii a fumurilor irespirabile
sau înecãcioase, obþinute prin arderea
lemnelor sau paielor ude, peste care se turna
smoalã sau pucioasã (sulf).
În epoca modernã, înainte de folosirea
substanþelor iritante ca agenþi de luptã, acestea
au fost folosite pentru combaterea criminalitãþii.
În anul 1912, în Paris, membrii bandei Bonnet,
dupã jafuri armate, susþineau aprige lupte de
stradã cu forþele poliþieneºti, dupã care se
retrãgeau în catacombe. În aceastã situaþie ineditã,
directorul laboratorului prefecturii de poliþie
a avut ideea folosirii unei substanþe cu efect
lacrimogen, bromoacetatul de etil. Au fost realizate
grenade care conþineau circa 20 grame din
aceastã substanþã ºi care puteau fi lansate cu
ajutorul puºtilor. Efectul folosirii de cãtre forþele
de ordine a acestor grenade lacrimogene a fost
deosebit, infractorii putând fi scoºi din adãposturi
ºi fãcuþi inofensivi .
Acest succes a impus bromoacetatul de
etil în arsenalul chimic al armatei franceze în
campania Primului Rãzboi Mondial. Grenadele
de armã calibru 26mm cu bromoacetat de etil
au fost folosite de trupele franceze, pentru
prima datã, în august 1914, cu scopul de a
determina ieºirea inamicului din forturi ºi cazemate.
Folosirea grenadelor cu bromoacetat de
etil a fost reluatã, pe scarã mai largã, la 1 martie
1915. Dupã apariþia în 1916, a muniþiei cu substanþe
sufocante (fosgen, difosgen), substanþele
iritante (bromoacetona, bromoacetatul de etil,
apoi cianura de bromobenzil ºi cloroacetofenona)
s-au folosit împreunã cu acestea pentru
a le amplifica efectele .
În iulie 1917, germanii au folosit asupra
trupelor britanice din Flandra proiectile brizante
încãrcate cu douã substanþe iritant-strãnutãtoare,
difenilcloroarsinã ºi difenilcianoarsinã.
Acestea, dispersate sub formã de aerosoli, nu
erau reþinute de filtrele mãºtilor contra gazelor,
provocând iritãri grave ale traseului respirator,
fiind considerate ,,spãrgãtoare de mascã”.
Utilizate împreunã cu alte substanþe toxice cu
efect letal (sufocante sau toxice generale), strãnutul
puternic provocat de ele determina luptãtorii
sã scoatã masca, devenind în acest fel victime
ale celorlalte substanþe toxice .
Dupã Al-Doilea Rãzboi Mondial, substanþele
iritante au fost tot mai des folosite în
acþiuni ale forþelor de ordine, fiind deosebit de
eficiente în combaterea capacitãþii de acþiune a
elementelor turbulente, fãrã însã a le provoca
vãtãmãri permanente sau moartea.
În 1960, s-au introdus în dotarea forþelor
de ordine din SUA grenadele lacrimogene cu CS
(ortoclorobenzalmalononitril), substanþã cu efecte
iritante deosebit de puternice. Aceasta a fost
apoi folositã pe scarã largã de cãtre trupele
americane în rãzboiul din Vietnam, în special
pentru contracararea luptãtorilor vietnamezi
care acþionau din hãþiºurile junglei sau din
tuneluri ºi galerii.
În prezent, CS este substanþa cel mai
mult folositã pentru dotarea forþelor de ordine
în vederea combaterii dezordinilor publice.
30

APÃRAREA NBC 9/2005
STATUTUL ARMELOR NBC
Caracterizarea substanþelor iritante
Acþiunea nocivã a substanþelor iritante,
atât lacrimogene, cât ºi strãnutãtoare se apreciazã
prin douã caracteristici: pragul de iritaþie ºi
limita de suportabilitate.
Pragul de iritaþie reprezintã concentraþia
minimã la care substanþa produce asupra organismului
acþiunea ei fiziopatologicã caracteristicã,
determinând apariþia unui reflex de apãrare,
lãcrimare sau strãnut. Limita de suportabilitate
este concentraþia la care iritaþia produsã
de substanþã devine atât de intensã, încât persoana
afectatã nu o poate suporta mai mult de
un minut.
Valorile pragului de iritaþie ºi ale limitei
de suportabilitate se exprimã, de regulã, în mg
substanþã pe m 3 de aer. Nu existã o relaþie
directã între pragul de iritaþie ºi limita de suportabilitate.
Aceasta din urmã reprezintã mãsura
eficacitãþii unei substanþe iritante.
Substanþele iritant - lacrimogene
Principalele substanþe din aceastã categorie
sunt:
ortoclorobenzalmalononitrilul (CS);
cloroacetofenona (CN);
dibenzoxazepina (CR).
Alte substanþe din aceastã categorie sunt:
cianura de bromobenzil (CA);
bromoacetona (BA);
bromoacetatul de etil (BAE).
Formulele chimice ºi principalele caracteristici
fizice ºi fiziopatologice se prezintã în
tabelul urmãtor:
De remarcat cã principalele substanþe iritante
se prezintã ca pulbere albã sau uºor coloratã
în galben, utilizarea lor fãcându-se sub
formã de aerosoli.
Substanþele lacrimogene atacã terminaþiile
nervoase ale mucoaselor oculare ºi respiratorii,
precum ºi porþiunile mai sensibile ale pielii.
Simptomatologia intoxicaþiei: senzaþii de
usturime ºi de corp strãin în ochi, clipiri repetate
ºi apoi imposibilitatea menþinerii ochilor deschiºi,
lãcrimare, intensificarea senzaþiei de usturime,
fotofobie, inflamarea pleoapelor. În zonele
mai sensibile ale pielii ºi în special când aceasta
este umedã, apar senzaþii de usturime. Simptomele
ating apogeul în câteva minute ºi apoi descresc,
dispãrând în 1 - 2 ore.
Substanþele iritant - strãnutãtoare
Principalele substanþe din aceastã categorie
sunt arsine (au un atom de arsen în moleculã):
difenilaminocloroarsinã sau adamsitã
(DM);
difenilcloroarsinã (DA);
difenilcianoarsinã (DC).
Difenilcloroarsina ºi difenilcianoarsina
au fost folosite de trupele germane în campaniile
Primului Rãzboi Mondial, începând din iulie
1917 .
Formulele chimice ºi principalele caracteristici
fizice ºi fiziopatologice se prezintã în
tabelul urmãtor:
Toate substanþele sunt solide, întrebuinþarea
lor fãcându-se sub formã de aerosoli.
Simptomele intoxicaþiei sunt: usturimi în
nas, gât ºi la nivelul ochilor; dureri puternice ale
sinusului frontal, maxilarelor, orbitelor oculare
31

APÃRAREA NBC 9/2005
STATUTUL ARMELOR NBC
ºi dinþilor; tuse uscatã, însoþitã de secreþii abundente.
Simptomele pot dura 1-2 ore dupã ieºirea
din atmosfera contaminatã. De remarcat cã
arsinele provoacã ºi fenomene toxice generale,
tulburãri cardiovasculare ºi nervoase.
Substanþele calmante ºi malodorante
Între preocupãrile recente privind realizarea
de mijloace de luptã neletale s-au remarcat
ºi cele vizând folosirea unor substanþe cu
efect calmant sau urât mirositoare, în scopul
incapacitãrii personalului. Substanþele calmante
au efecte sedative, de inducere a somnului sau
chiar de producere a halucinaþiilor. O astfel de
substanþã o reprezintã BZ (3-chinuclidinil benzilat),
cu acþiune psihicã, nominalizatã de
Convenþie, producþia ºi utilizarea acesteia în
scopuri neinterzise fiind strict controlatã.
Toate substanþele calmante, prin acþiunea
lor chimicã asupra proceselor biologice,
putând cauza incapacitate temporarã, se includ
Convenþiei, în definiþia substanþelor toxice ºi a
armelor chimice atunci când sunt folosite în alte
scopuri decât cele neinterzise, precum asigurarea
respectãrii legilor, inclusiv combaterea
dezordinii publice. De asemenea, substanþele
malodorante, precum compuºii organici ai sulfului
sau scatolul, iritând simþul olfactiv, cauzeazã
incapacitate temporarã, fiind considerate
de Convenþie substanþe toxice ºi respectiv arme
chimice, dacã sunt folosite ca mijloace de
rãzboi. În ciuda intenþiilor de realizare a armelor
neletale bazate pe substanþe calmante sau
malodorante care sã ocoleascã prevederile
Convenþiei privind interzicerea dezvoltãrii, producerii,
stocãrii ºi folosirii armelor chimice ºi
distrugerea acestora, alãturi de substanþele iritante
lacrimogene, aceste substanþe nu pot sta la
baza unor mijloace de luptã folosibile în rãzboi.
Ele pot fi însã folosite, cu deosebitã eficienþã, în
mijloace destinate menþinerii ºi restabilirii
ordinii publice.
Prevederi ale Convenþiei privind
interzicerea armelor chimice
Convenþia privind interzicerea dezvoltãrii,
producerii, stocãrii ºi folosirii armelor chimice
ºi distrugerea acestora, intratã în vigoare la
29 aprilie 1997 ºi la care România este stat
parte, obligã statele pãrþi ca ,,niciodatã ºi în nici
o împrejurare sã nu foloseascã arme chimice”
(art. I). În definiþia armelor chimice sunt incluse
,,substanþele chimice toxice, cu excepþia celor
destinate pentru scopuri neinterzise de Convenþie,
atât timp cât tipurile ºi cantitãþile sunt
conforme cu asemenea scopuri” (art. II, alin. 1).
,,Substanþele chimice toxice sunt definite
ca substanþe chimice care, prin acþiunea lor chimicã
asupra proceselor biologice, pot cauza
moartea, incapacitatea temporarã sau vãtãmãri
permanente la om sau la animale” (art. II, alin.
2). Deci, substanþele iritante, provocând incapacitate
temporarã, sunt considerate substanþe
chimice toxice ºi arme chimice, atunci când
sunt folosite în alte scopuri decât cele neinterzise
de Convenþie. Între scopurile neinterzise,
Convenþia include ,,asigurarea respectãrii legilor,
inclusiv combaterea dezordinii publice” (art. II, alin.
9, lit. d). Deci, substanþele toxice destinate asigurãrii
respectãrii legilor, inclusiv combaterii
dezordinilor publice, nu sunt considerate arme
chimice, atât timp cât tipurile ºi cantitãþile sunt
conforme acestui scop. De altfel, Convenþia
defineºte substanþele (agenþii) pentru combaterea
dezordinilor publice ca orice produs chimic
care poate produce rapid, la om, efecte de iritaþie
senzorialã sau incapacitate fizicã, care dispar
la scurt timp dupã terminarea expunerii
(art. II, alin. 7), dar interzice folosirea acestora
ca mijloace de rãzboi (art. I, alin. 5).
Substanþele pentru combaterea dezordinilor
publice sunt, de fapt, substanþe iritante, de regulã,
lacrimogene sau strãnutãtoare. Efectul lor fiziologic
determinã imposibilitatea desfãºurãrii acþiunii
persoanelor ,,intoxicate” ºi chiar fuga acestora
din zona respectivã.
În concluzie, substanþele incapacitante,
precum cele iritante lacrimogene sau strãnutãtoare,
în conformitate cu prevederile Convenþiei
privind interzicerea dezvoltãrii, producerii,
stocãrii ºi folosirii armelor chimice ºi distrugerea
acestora, sunt interzise ca mijloace de rãzboi,
dar utilizarea lor este legitimã în scopul asigurãrii
respectãrii legilor, inclusiv combaterea
dezordinilor publice.
32

APÃRAREA NBC 9/2005
INTEROPERABILITATE ªI STANDARDIZARE
CONVOCARE DE SPECIALITATE:
"Interoperabilitatea ºi standardizarea
instrucþiei în arma Apãrare NBC"
- 19.11.2004 -
-probleme abordate - concluzii -
Maior Corneliu PUNGÃ
În data de 19.11.2004 la ªcoala de
Aplicaþie pentru Apãrare NBC s-a desfãºurat
convocarea cu tema ,,Interoperabilitatea ºi
standardizarea instrucþiei în arma Apãrare
NBC”.
La aceastã activitate au participat cadre
cu atribuþii pe linia apãrãrii NBC din Inspectoratul
Ministerului Apãrãrii Naþionale, Statul
Major General, Centrul de Cercetare ªtiinþificã
pentru Apãrare NBC ºi Ecologie, Comandamentul
Logistic Întrunit, COCMIL, comandanþii
batalioanelor de apãrare NBC ºi ofiþeri
din ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare NBC.
Informarea referitoare la ,,Ghidul
Comitetului Militar NATO privind acþiunile
împotriva armelor chimice, biologice,
radiologice ºi nucleare (CBRN)” MC 511, a
reliefat importanþa reanalizãrii riscurilor CBRN
în contextul schimbãrilor radicale survenite pe
plan mondial ºi necesitatea reevaluãrii strategiei
Alianþei Nord-Atlantice, implicit a Armatei
României vizavi de acestea.
Eforturile de prevenire a proliferãrii
armelor CBRN nu exclud ameninþarea directã la
adresa populaþiilor þãrilor Alianþei, teritoriilor
acestora ºi a forþelor. Terorismul CBRN ºi posibilitatea
expunerii forþelor NATO ºi a populaþiei
33

APÃRAREA NBC 9/2005
INTEROPERABILITATE ªI STANDARDIZARE
la efectele materialelor de risc toxic industrial
(TIH - toxic industrial hazard), determinate de
eliberãrile accidentale sau de acþiunile deliberate
ale adversarului constituie un risc permanent
pe timp de pace, crizã, rãzboi sau pe timpul
acþiunilor de menþinere/impunere a pãcii.
Principiile de rãspuns ale Alianþei au ca
scopuri:
descurajarea prin diferite metode a
adversarului care intenþioneazã sã procure, sã
ameninþe sau sã foloseascã ADMCBRN sub
orice formã;
asigurarea unui nivel sporit de protecþie
a forþelor ºi populaþiilor din þãrile Alianþei;
reevaluarea ºi redimensionarea continuã
a capabilitãþilor de apãrare NBC;
asigurarea de capabilitãþi pentru
descoperire, distrugere, deteriorare etc. a
mijloacelor de întrebuinþarea a ADMCBRN;
completarea eforturilor de neproliferare;
dezvoltarea interoperabilitãþii informaþionale
ºi operaþionale în domeniul apãrãrii
NBC.
Având în vedere prioritatea de nivel înalt
a apãrãrii NBC în cadrul Alianþei Nord-Atlantice,
structurile din Armata României trebuie sã
se pregãteascã permanent pentru protecþia individualã
ºi colectivã împotriva riscurilor CBRN ºi
sã ia mãsuri de asigurare a unui management
consecvent ºi de înzestrare cu echipamente ºi
materiale de apãrare NBC.
Instituþiile militare profesionale de învãþãmânt
- în special ªcoala de Aplicaþie pentru
Apãrare NBC - trebuie sã ia în considerare
riscurile CBRN ºi sã revadã conceptele ºi doctrinele
în sensul dezvoltãrii lor în consens cu
trendul general al strategiilor ºi operaþiilor, pentru
a conºtientiza categoriile de forþe militare în
scopul înþelegerii de cãtre comandanþi a
riscurilor determinate de armele de distrugere
în masã (WMD - weapon of mass destruction) ºi de
mijloacele de întrebuinþare a acestora.
Introducerea cu regularitate în cadrul
exerciþiilor a scenariilor CBW (chemical and
biological warfare - rãzboi chimic ºi biologic)
realiste, în mod deosebit privind riscurile biologice
pentru unitãþile medicale, de mentenanþã,
logistice ºi bazele aeriene va conduce la
creºterea gradului de pregãtire a forþelor pentru
a face faþã condiþiilor CBRN (s-a evidenþiat
necesitatea introducerii scenariilor CBW/CBRN
la exerciþiile SIMEX).
În ultima perioadã, s-a constatat cã în
cadrul exerciþiilor de instruire nu sunt prevãzute
scenarii CBRN (CBW) realiste, iar pentru
rezolvarea acestor neajunsuri se impun urmãtoarele
mãsuri:
reintroducerea funcþiei de ofiþer cu
apãrarea NBC la comandamente de brigadã
(iniþierea demersurilor necesare);
consultarea documentelor în vigoare
care se referã la crearea ºi introducerea scenariilor
CBRN pe timpul exerciþiilor de instruire (ex.
SMG-12);
elaborarea unei metodologii în acest
domeniu de cãtre Secþia Dezvoltare ºi Reglementãri
în Armã a ªcolii de Aplicaþie pentru
Apãrare NBC.
Prezentarea ,,Concepþiei de formare ºi
dezvoltare profesionalã a cadrelor militare
în arma Apãrare NBC” a scos în evidenþã
necesitatea unei noi abordãri în acest domeniu
pe baza noilor principii ºi forme de pregãtire, în
vederea promovãrii conceptelor actuale referitoare
la riscurile CBRN ºi la modalitãþile de
rãspuns la acestea.
Pentru rezolvarea acestor cerinþe, ca element
de noutate, s-a propus ca în afarã de cursurile
de carierã sau de specializare destinate cadrelor
militare din arma apãrare NBC, sã se
desfãºoare cursuri de informare (documentare)
pentru oficialitãþi din organele centrale de conducere.
Aceste cursuri se vor desfãºura în
Poligonul de Instrucþie al Armei (PIA)
,,Valea Poienii”.
Secþia Dezvoltare ºi Reglementãri în
Armã din ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare
NBC va elabora un pliant de prezentare al PIA,
care sã cuprindã în principal urmãtoarele elemente:
caracteristicile zonei;
destinaþia poligonului ºi posibilitãþile
de instruire;
34

APÃRAREA NBC 9/2005
INTEROPERABILITATE ªI STANDARDIZARE
principalele detalii administrative pe
timpul instrucþiei.
În contextul redimensionãrii actuale a
structurilor militare s-a constatat cã la majoritatea
unitãþilor de apãrare NBC din Armata României
existã un deficit mare de ofiþeri (sublocotenent-locotenent)
ºi subofiþeri (sergent-plutonier)
din specialitatea Apãrare NBC. În vederea
soluþionãrii acestei probleme s-a propus ºi
discutat organizarea unui curs de reconvertire/recalificare
în arma Apãrare NBC pentru ofiþeri ºi
subofiþeri de alte arme ºi efectuarea unui calcul
al necesarului de personal specializat destinat
structurilor de apãrare NBC (unitãþi, compartimente
de stat major, structuri SSANBC etc.).
Pentru pregãtirea soldaþilor ºi gradaþilor
profesioniºti în vederea profesionalizãrii armatei
s-au propus cursuri de bazã pentru instruirea
în arma Apãrare NBC ºi cursul avansat pentru
obþinerea gradului de caporal.
Pentru subofiþerii care încadreazã funcþiile
de consilieri ai comandanþilor (indiferent de
arma ºi specialitatea militarã) se impune participarea
la cursul de informare/documentare pe linia
apãrãrii NBC, organizat de ªcoala de Aplicaþie
pentru Apãrare NBC.
Prezentarea ,,Concepþiei organizãrii
SSANBC în cadrul Forþelor Aeriene” a pus
în discuþie necesitatea interoperabilitãþii întregii
structuri a SSANBC din Armata României ºi
accelerarea procesului de operaþionalizare integratã
a acestuia.
SSANBC trebuie conceput pe trei subsisteme
(Forþele Terestre, Forþele Navale ºi Forþele
Aeriene) coordonate de COCMIL, distribuite
integrat ºi complementar pe teritoriul naþional,
iar fiecare structurã sã aibã o zonã de responsabilitate
bine determinatã.
Achiziþionarea programului NBC Analysis
ºi organizarea la ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare
NBC a primului curs de proceduri de operare
constituie elemente de bazã în vederea operaþionalizãrii
SSANBC.
Planul de implementare a procedurilor
pe baza softului NBC Analysis are ca termen de
finalizare anul 2010 în funcþie de posibilitãþile
de achiziþionare a licenþelor de utilizare.
Informarea referitoare la preocupãrile
actuale în domeniul echipamentelor ºi materialelor
de apãrare NBC (,,Concepþia înzestrãrii
cu echipamente ºi materiale de Apãrare
NBC”) a reliefat necesitatea îmbunãtãþirii capabilitãþilor
naþionale pentru contracararea sau
limitarea efectelor unui eveniment NBC de
cãtre forþele puse la dispoziþia NATO, cât ºi de
cãtre cele destinate pentru apãrarea naþionalã.
Integrarea în structurile NATO ºi pericolul unor
acte de terorism chimic ºi biologic impun înzestrarea
cu echipamente de apãrare NBC performante,
compatibile cu standardele Alianþei, care
sã permitã avertizarea în timp util ºi contracararea
ameninþãrilor cu întrebuinþarea ADM-
CBRN.
Pentru realizarea cerinþelor NATO referitoare
la îmbunãtãþirea capabilitãþilor NBC,
România a acceptat, total sau parþial, în Propunerile
de Forþe, sã implementeze urmãtoarele
obiective, în perioada 2005-2010:
EG 4401 - ,,Apãrare NBC - Protecþie
colectivã”;
EG 4410 - ,,Echipamente de protecþie
individualã NBC”;
EG 4422 - ,,Puncte NBC pentru
detectare, identificare ºi monitorizare”;
EG 4423 - ,,Sistem de Comunicaþii ºi
Informaþii NBC”;
EG 4461 - ,,Sprijin de luptã NBC”.
În urma prezentãrii au rezultat dezbateri
ale cãror concluzii sunt:
1) se impune elaborarea unor noi norme
de înzestrare cu echipamente ºi materiale de
apãrare NBC, care sã corespundã actualelor cerinþe;
2) este necesarã scoaterea din nomenclatoare
a echipamentelor ºi materialelor de substituþie
depãºite moral, deoarece creazã confuzie
privind starea de operativitate referitoare la
apãrarea NBC;
3) achiziþiile de echipamente ºi materiale
de apãrare NBC se vor derula numai cu avizul
Centrului de Cercetare ªtiinþificã pentru
Apãrare NBC ºi Ecologie, pentru a se evita
dotarea structurilor cu echipamente de slabã
calitate; de asemenea, ªcoala de Aplicaþie pen-
35

APÃRAREA NBC 9/2005
INTEROPERABILITATE ªI STANDARDIZARE
tru Apãrare NBC va asigura consultanþa în acest
domeniu;
4) trebuie soluþionatã problema deºeurilor
rezultate în urma casãrii echipamentelor
ºi materialelor de apãrare NBC, în conformitate
cu fondurile alocate ºi cu normele de protecþie a
mediului.
Pentru realizarea concepþiei de înzestrare,
se impune implementarea unei gândiri
integrate ºi o gestionare oportunã a informaþiilor
în scopul iniþierii unui plan unitar de achiziþii
ºi modernizãri a echipamentelor ºi materialelor
de apãrare NBC.
Disfuncþionalitãþile de comunicare între
personalul cu atribuþii pe linie de apãrare NBC,
precum ºi deficitul de personal specializat la
unele unitãþi au generat întârzieri în realizarea
obiectivelor de modernizare a echipamentelor ºi
materialelor de apãrare NBC, astfel cã:
unele unitãþi au plecat în teatre de
operaþii cu echipamente nefuncþionale sau
atipice;
au existat echipamente nou achiziþionate
care s-au defectat uºor ori nu au
funcþionat conform cerinþelor;
în planurile de achiziþie au apãrut
echipamente depãºite sau scoase din uz;
unele unitãþi nu beneficiazã de consultanþa
(controlul) specialiºtilor de Apãrare NBC.
În anul 2004, participarea la grupurile de
lucru NATO pe linia apãrãrii NBC a fost foarte
redusã din cauza lipsei de resurse materiale, dar
ºi a abordãrii superficiale a problemelor de apãrare
NBC de cãtre unii factori de decizie. Situaþia
nu se va îmbunãtãþi în viitor, deoarece pentru
anul 2005 nu au fost încã prevãzute fonduri
pentru acest gen de activitãþi.
Se impune, astfel, o implicare mai activã
ºi mai fermã a tuturor specialiºtilor din armã, de
la toate nivelele, pentru o promovare mai bunã
a cerinþelor apãrãrii NBC, precum ºi a riscurilor
ce pot apãrea din cauza neîndeplinirii acestora.
*
* *
În concluzie, este necesar sã se înainteze
un raport la ºeful SMG (cu avizul ºefului
SMFT) în vederea relansãrii achiziþiilor ºi modernizãrii
echipamentelor ºi materialelor de
apãrare NBC, în concordanþã cu angajamentele
NATO, pentru continuarea activitãþilor de
realizare a interoperabilitãþii pe linia apãrãrii
NBC.
Trebuie intensificatã participarea la toate
activitãþile NATO (grupuri de lucru, exerciþii
etc.) pentru dezvoltarea bazei informaþionale pe
linia armei (concepte de abordare, tehnologii,
metodologii de instruire, noi riscuri ºi
ameninþãri etc.).
36

APÃRAREA NBC 9/2005
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
Terorismul
cu arme chimice - o gravã ameninþare
General locotenent prof. univ. dr. Tudor CEARAPIN
Inspector de poliþie drd. Horia DOGARU
Terorismul reprezintã una
din cele mai grave ameninþãri la adresa securitãþii
interne a statelor, dar ºi a stabilitãþii ºi
securitãþii regionale ºi internaþionale.
Flagelul terorismului tinde sã se extindã
la nivel global, el manifestându-se în diferite
state precum SUA, Federaþia Rusã, Japonia,
Spania, Israel, Irak, Indonezia etc., în cele mai
diferite ºi terifiante forme, de la lovirea unor
uriaºe construcþii simbol cu avioane deturnate,
detonarea unor încãrcãturi explozive, inclusiv
în aºa-numitele maºini capcanã în zone de
interes sau intens populate, la luarea de numeroºi
ostatici, inclusiv copii sau explozii produse
de sinucigaºi în locuri aglomerate.
Caracterul global al terorismului a fost pe
larg demonstrat într-o lucrare de referinþã, publicatã
în 1997 1 . În ultimii ani, literatura de
specialitate a abordat pe larg fenomenul terorist,
de la cauze, mecanisme ºi forme de manifestare,
la prevenirea, combaterea ºi contracararea acestuia
2 .
Douã atentate ar putea defini noua erã a
terorismului internaþional:
la 20 martie 1995, secta japonezã Aum
Shinrikyo a lansat în metroul din Tokyo un atac
major 3 cu sarin, una din cele mai puternice
arme chimice, provocând intoxicarea a peste
5.500 persoane, din care 1.039 au necesitat spitalizare,
iar 12 au decedat 4 ;
la 11 septembrie 2001,
teroriºti îmbarcaþi în 3 avioane
care deserveau liniile interne
americane, cu sute de pasageri
nevinovaþi la bord, le-au deturnat
ºi au lovit în plin cele douã
turnuri gemene de peste 100
etaje ale World Trade Center din
New York, precum ºi o aripã a
Pentagonului de la Washington. Au pierit 2.749
persoane, fiind produse ºi imense pagube materiale.
Primul atentat, din martie 1995, a marcat
începutul terorismului cu arme chimice, din
categoria armelor de distrugere în masã. Al
doilea atentat, din septembrie 2001, a marcat
faptul cã teroriºtii încep sã comitã atentate
masive, soldate cu un numãr foarte mare de victime.
Pe aceeaºi linie, se înscriu atentatele din
Federaþia Rusã, Indonezia ºi Spania (Tabelul
nr. 1) 5 .
Aceste douã noi caracteristici definitorii
ale fenomenului terorist, care ameninþã omenirea
în secolul XXI, se împletesc, terorismul cu
arme chimice sau alte arme de distrugere în
masã putând produce tocmai atentate masive,
soldate cu un numãr foarte mare de victime.
Terorismul nu ºi-a putut afla, pânã în
prezent, în dreptul internaþional, o definiþie
juridicã unanim acceptatã ºi nici nu s-a putut
adopta un instrument cu vocaþie universalã care
sã condamne ºi sã reprime acest flagel, în totalitatea
sa. Principalul obstacol în definirea tero-
1= Ion Bodunescu-Terorismul-fenomen global, Casa editorialã Odeon, Bucureºti, 1997;
2= O lucrare exhaustivã asupra fenomenului terorist, apãrutã recent: Dr.Ilie Popescu, Nicolae Rãdulescu, Nicolae Popescu-Terorismul internaþional-flagel al lumii contemporane,
Editura Ministerului Administraþiei ºi Internelor, Bucureºti, 2003;
3= Atentatul din 20 martie 1995 a fãcut parte dintr-o serie mai mare de activitãþi teroriste cu arme chimice ale sectei Aum Shinrikyo, ce vor fi prezentate în continuare,
dar acesta a fãcut cel mai mare numãr de victime, fiind reprezentativ pentru terorismul cu arme chimice;
4= Horia Dogaru-Terorismul chimic, Revista românã de drept umanitar, Anul IX, 2001, nr.3(38), p.19-21;
5= Jurnalul Naþional, 13 septembrie 2004, Suplimentul Pecetea Terorii.Terorismul, p.13.
37

S.U.A.
11 septembrie
2001
Indonezia
Insula Bali
12 octombrie
2002
Federaþia Rusã
23 octombrie
2002
Spania
11 martie 2003
Federaþia Rusã
Osetia de Nord
3 septembrie2004
APÃRAREA NBC 9/2005
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
Atentate teroriste recente,
cu un numãr foarte mare de victime
Lovirea cu 3 avioane de linie
deturnate, cu sute de pasageri la
bord, a celor douã turnuri World
Trade Center din New York ºi a
unei aripi a Pentagonului din
Washington. Atentatul a fost organizat
ºi executat de Al Quaeda
O puternicã explozie a afectat un
bar de noapte ºi un restaurant
frecventate de turiºti strãini.
Atentatul a fost organizat ºi executat
de gruparea Jamaah Islamiah,
apropiatã de Al Quaeda
Teroriºti ceceni au luat 700 ostatici
într-o salã de spectacole din
Moscova. Dupã trei zile de încordare,
forþele antiteroriste au luat
cu asalt teatrul, cu rezultate dramatice.
Patru explozii puternice s-au produs
simultan în trei gãri din
Madrid. Suspectatã, iniþial, organizaþia
separatistã bascã ETA, în
final s-a dovedit cã atentatul a fost
organizat ºi desfãºurat de Al
Quaeda.
Teroriºti ceceni au reþinut, într-o
ºcoalã din Beslan, peste 1300
ostatici, în majoritate copii. Intervenþia
forþelor militare federale
ruse s-a finalizat cu un mãcel.
2749 morþi,
zeci de mii de
rãniþi
202 morþi
carbonizaþi
120 morþi
191 morþi,
peste 600 rãniþi
peste 300 morþi
ºi 200 dispãruþi
rismului l-a constituit, o lungã perioadã de
timp, poziþiile diferite ale statelor în legãturã cu
distincþia dintre acþiunile circumscrise luptei
pentru autodeterminare ºi cele teroriste. Mai
nou, o altã piedicã în definirea terorismului o
reprezintã apariþia conceptului de terorism de
stat 6 .
În legislaþia românã, s-a adoptat o definiþie
pragmaticã a terorismului. Legea nr. 545
din 25 noiembrie 2004 privind prevenirea ºi
combaterea terorismului 7 , îl defineºte astfel:
Art. 1 Terorismul reprezintã ansamblul de
acþiuni ºi/sau ameninþãri care prezintã pericol public
ºi afecteazã securitatea naþionalã, având urmãtoarele
caracteristici:
a)sunt sãvârºite premeditat de entitãþi teroriste,
motivate de concepþii ºi atitudini extremiste,
Tabelul nr.1
ostile faþã de alte entitãþi, împotriva cãrora
acþioneazã prin modalitãþi violente ºi/sau distructive;
b)au ca scop realizarea unor obiective
specifice de naturã politicã;
c)vizeazã factori umani ºi/sau factori
materiali din cadrul autoritãþilor ºi instituþiilor
publice, populaþiei civile sau ai oricãrui alt segment
aparþinând acestora;
d)produc stãri cu un puternic impact
psihologic asupra populaþiei, menit sã atragã
atenþia asupra scopurilor urmãrite.
Art. 2 Faptele sãvârºite de entitãþile
teroriste sunt sancþionate dacã îndeplinesc una
din urmãtoarele condiþii:
a)sunt sãvârºite, de regulã, cu violenþã ºi
produc stãri de neliniºte, nesiguranþã, teamã,
panicã sau de teroare în rândul populaþiei;
b)atenteazã grav asupra factorilor
umani specifici ºi nespecifici, precum ºi asupra
factorilor materiali;
c)urmãresc realizarea unor obiective
specifice de naturã politicã, prin determinarea
autoritãþilor statului sau a unei organizaþii
internaþionale, sã renunþe sau sã influenþeze
luarea unor decizii în favoarea entitãþilor teroriste.
În lege sunt prezentate faptele care
constituie acte de terorism sau asimilate lor.
Între acestea, sunt menþionate ºi cele care
reprezintã acte de terorism chimic sau cu arme
chimice:
Constituie acte de terorism:
producerea, dobândirea, deþinerea, transportul,
furnizarea sau transferarea cãtre alte persoane,
direct ori indirect de arme chimice [...], precum ºi
cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea
arme;
introducerea sau rãspândirea în atmosferã,
pe sol, în subsol ori în apã de produse, substanþe [...]
sau toxine de naturã sã punã în pericol sãnãtatea
oamenilor sau animalelor ori a mediului înconjurãtor;
ameninþarea cu sãvârºirea faptelor de mai
sus.
6= Costin Horia Rogoveanu-Instrumente juridice internaþionale privind condamnarea ºi reprimarea terorismului, Revista românã de drept umanitar, Anul 9, 2001, nr.3(38),
p.17-18;
7= Monitorul Oficial al României, partea I, nr.1161 din 8 decembrie 2004.
38

APÃRAREA NBC 9/2005
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
Sunt asimilate actelor de terorism:
procurarea, deþinerea, confecþionarea, fabricarea
sau furnizarea ori, dupã caz, producerea de [...]
substanþe toxice [...] sau alte substanþe ori mijloace
vãtãmãtoare de naturã sã punã în pericol sãnãtatea
oamenilor sau a animalelor ori mediului înconjurãtor,
în scop terorist;
recrutarea, instruirea sau pregãtirea entitãþilor
teroriste în vederea folosirii [...] armelor chimice
[...], precum ºi în scopul facilitãrii ori comiterii
de acte de terorism.
Actele de terorism, pe mãsura înmulþirii
ºi agravãrii consecinþelor lor au determinat preocuparea
ºi reacþia comunitãþii internaþionale.
Prima Convenþie pentru prevenirea ºi reprimarea
terorismului, elaboratã la Societatea
Naþiunilor din Geneva în 1937, cu contribuþia
remarcabilã a diplomatului ºi penalistului
român Vespasian Pella a reprezentat, pânã în
prezent, singurul instrument juridic internaþional
care vizeazã prevenirea ºi reprimarea
terorismului în toate aspectele sale 8 . Din
pãcate, cu toatã importanþa sa ca instrument
juridic de luptã împotriva terorismului, convenþia
a fost ratificatã doar de douã state ºi nu a fost
aplicatã.
Cu toate dificultãþile realizãrii unui
instrument juridic cu vocaþie universalã, care sã
previnã ºi sã reprime terorismul, s-a reuºit,
totuºi, la nivel regional, elaborarea unor instrumente
juridice compacte, vizând eliminarea
acestui flagel. Avem în vedere, în primul rând,
Convenþia europeanã pentru reprimarea terorismului,
adoptatã de Consiliul Europei în 1977 ºi
Decizia - cadru a Consiliului Europei privind combaterea
terorismului, din 19 septembrie 2001.
La nivel global au fost adoptate convenþii
sau protocoale privind situaþii particulare de
terorism. Acestea au vizat domeniile protecþiei
aviaþiei civile, protecþiei navigaþiei maritime ºi a
platformelor fixe situate pe platoul continental,
protecþiei personalului diplomatic, luãrii de
ostatici, reprimãrii atentatelor teroriste cu încãrcãturi
explozive (bombe), marcãrii explozivilor
plastici, protecþiei fizice a materialelor nucleare
ºi reprimãrii finanþãrii terorismului 9 .
Nici unul din instrumentele juridice
adoptate nu vizeazã în mod explicit terorismul
cu arme chimice.
Fãrã sã reprezinte un instrument juridic
internaþional destinat prevenirii ºi combaterii
terorismului cu arme chimice, Convenþia privind
interzicerea dezvoltãrii, producerii, stocãrii ºi folosirii
armelor chimice ºi distrugerea acestora contribuie,
într-o manierã semnificativã, la lupta împotriva
ameninþãrilor teroriste.
Desigur, scenariile asociate ameninþãrilor
teroriste cu arme chimice diferã considerabil
faþã de situaþiile ,,tradiþionale” de utilizare a
acestor arme în conflictele armate, care au fost
avute în vedere la elaborarea Convenþiei.
Organizaþiile ºi grupurile teroriste ar putea face
uz ºi de alte substanþe toxice în afara celor strict
controlate de Convenþie, în funcþie ºi de facilitatea
procurãrii acestora.
De subliniat cã, în definiþia armelor
chimice sunt incluse substanþele chimice toxice
ºi precursorii lor, cu excepþia celor destinate
unor scopuri neinterzise, atât timp cât tipurile ºi
cantitãþile sunt conforme acestor scopuri. Orice
substanþã chimicã toxicã, care prin acþiunea sa
chimicã asupra proceselor biologice, poate
cauza moartea, incapacitatea temporarã sau
vãtãmãri permanente la om sau animale,
indiferent de origine sau de metoda de producere,
folositã în alte scopuri decât cele neinterzise
de Convenþie, este consideratã armã
chimicã 10 . Deci, în accepþiunea Convenþiei,
orice substanþã toxicã folositã în scopuri teroriste
este consideratã armã chimicã. Astfel, orice
acþiune teroristã în care se mizeazã pe efectul
toxic al unei substanþe chimice este consideratã
terorism cu arme chimice.
Analizând argumentele pentru care organizaþiile
ºi grupurile teroriste se orienteazã spre
procurarea ºi folosirea armelor chimice, rezultã
urmãtoarele:
8= Ion Bodunescu, op.cit., p.88-90;
9= Pentru detalii vezi: Dr.Ilie Popescu, Nicolae Rãdulescu, Nicolae Popescu, op.cit.;
10= ªtefan Dogaru, Horia Dogaru-Convenþia privind interzicerea armelor chimice ºi legea internã de aplicare a prevederilor acestora, Revista românã de drept umanitar, Anul
VII, 1999, nr.1(25), p.14-21;
11=Ibidem.
39

APÃRAREA NBC 9/2005
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
În primul rând, armele chimice sunt
atractive pentru teroriºti, datoritã efectelor catastrofale
pe care le produc. Vom reaminti cã în
primul rãzboi mondial, prin folosirea primei
generaþii de arme chimice, care aveau efecte
letale limitate, s-au produs între 800.000 ºi
1.300.000 victime 11 . Existã astãzi substanþe
supertoxice 12 , cu letalitate extremã a cãror
folosire ar provoca un numãr foarte mare de
victime.
În al doilea rând, costurile de producere
ºi de dispersare a armelor chimice sunt
semnificativ mai mici decât cele pentru armele
convenþionale ºi chiar nucleare.
O evaluare, fãcutã de experþii ONU a costurilor
unei operaþii militare de amploare cu
diferite categorii de arme menþiona cã acestea se
ridicã la 2000 dolari/Km 2 în cazul folosirii
armelor convenþionale, 800 dolari/Km 2 în cazul
folosirii armelor nucleare ºi doar 600
dolari/Km 2 în cazul folosirii armelor chimice 13 .
Armele chimice, ca ºi cele biologice, au
fost denumite, chiar de experþii militari,
,,bomba atomicã a sãracului”.
În al treilea rând, teroriºtii sunt mai
interesaþi de armele chimice ºi anume de acele
substanþe toxice care pot fi procurate, produse
sau diseminate mai facil ºi cu posibilitãþi cât mai
reduse ca preocupãrile sã fie descoperite de
autoritãþi. Unele arme chimice pot fi produse
fãrã mari dificultãþi, în timp relativ scurt, activitatea
respectivã fiind greu de detectat, deoarece
nu se observã urme înainte de diseminare.
Descoperirea unui program clandestin de
producere a armelor chimice este extrem de
dificilã, existând riscul de a fi dezvãluit când
este prea târziu, aºa cum s-a întâmplat în cazul
sectei Aum Shinrikyo.
Armele chimice pot fi diseminate de
cãtre teroriºti fãrã a atrage în mod deosebit
atenþia, dacã se folosesc alte materiale decât cele
explozive. Mijloacele de diseminare pot fi la
40
îndemâna teroriºtilor; acestea, având utilizãri
civile, pot fi procurate fãrã a genera suspiciuni.
Percepþia ameninþãrii grave ºi permanente
pe care o reprezintã terorismul cu arme
de distrugere în masã, între care armele chimice,
este ilustratã de rezultatele unui sondaj
efectuat în SUA în 1999 (deci, înainte de 11 septembrie
2001) 14 : 84% dintre subiecþii intervievaþi
au considerat terorismul ca cea mai gravã
ameninþare pentru þarã, iar 76% au apreciat cã
armele chimice ºi biologice prezintã cel mai
mare pericol.
În concluzie, armele chimice reprezintã
o tentaþie majorã a organizaþiilor ºi grupurilor
teroriste, de aceea trebuie imaginate ºi întreprinse
cele mai ferme mãsuri de prevenire a
unor astfel de atentate. Orice indiciu privind
activitãþi subversive de cercetare, dezvoltare ºi
procurare a armelor chimice ºi precursorilor
acestora denotã, în mod cert, intenþia folosirii în
atentate teroriste.
Aºa cum rezultã din argumentele prezentate,
folosirea armelor chimice, ca ºi a celorlalte
tipuri de arme de distrugere în masã, de
cãtre grupurile ºi organizaþiile teroriste reprezintã
o gravã ºi permanentã ameninþare.
Acest fapt a fost receptat ca atare de
autoritãþi, în special dupã acþiunile teroriste ale
sectei Aum Shinrikyo din 1994 - 1995 ºi cele de
la World Trade Center ºi Pentagon din septembrie
2001.
Secta japonezã Aum Shinrikyo, condusã
de Shoko Asaharo, a desfãºurat, în anii '90 o
intensã activitate pentru pregãtirea ºi
desfãºurarea unor atentate teroriste cu arme
chimice ºi biologice 15 .
Pentru a-ºi asigura agenþii chimici necesari
atentatelor criminale preconizate, secta
Aum Shinrikyo a creat o logisticã importantã,
între care un laborator de cercetare pentru arme
chimice ºi biologice. Chimistul Masami Tsuchiya
a fost însãrcinat cu efectuarea cercetãrilor pentru
producerea sarinului. Pânã în noiembrie
12= Lt.col.ing.Maricel Cuþuhan, Cercet.ºt.pr.grd.I, ing.Emilia Preda-Compuºi neurotoxici ºi vezicanþi persistenþi potenþial utilizabili în atacuri teroriste, ,,Apãrarea
NBC”, Anul V, nr.2(8), Câmpulung, octombrie 2004, p.39-43;
13= Rodney L.M.Stark-Rods, Bugs and Gas-The Threat of NBC terrorism, Southwest Missoury State University, Department of Defense and Strategic Studies, May
1999, p.83;
14= http://www.ccfr.org/publications/opinion/opinion.html;
15= Rodney L.M.Stark-Rods, Bugs and Gas-The Threat of NBC terrorism, Southwest Missoury State University, Department of Defense and Strategic Studies, May
1999, p.3;

APÃRAREA NBC 9/2005
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
1993 a obþinut 600 grame de sarin, iar pânã în
februarie 1994, 30 kilograme din aceastã substanþã
supertoxicã. În acelaºi an, a mai produs
cantitãþi de ordinul sutelor de grame de iperitã,
fosgen, acid cianhidric ºi VX.
Secta Aum Shinrikyo a provocat mai
multe atentate cu arme chimice care, deºi au
fost de micã amploare au pus în evidenþã pericolul
enorm al unor astfel de atentate 16 :
în 1993 - 1994, trei membrii ai sectei
au încercat, în douã atacuri separate, sã
asasineze liderul unei organizaþii budiste rivale,
folosind sarin. Ambele atentate au eºuat. La
prima tentativã, atacatorii au fost speriaþi de
indivizi necunoscuþi care i-au urmãrit, iar în a
doua, microelicopterul radiocomandat, care trebuia
sã disperseze sarinul, s-a prãbuºit, sistemul
de dispersare luând foc;
la 9 mai 1994, membrii Aum au încercat
sã asasineze un avocat implicat în asistarea
victimelor sectei, prin introducerea de sarin în
sistemul de ventilaþie al autoturismului ºi prin
stropirea parbrizului cu aceastã substanþã toxicã.
Victima, deºi intoxicatã, a supravieþuit atentatului;
la 27 iunie 1994, 5 membrii Aum au
dispersat sarin într-un cartier rezidenþial din
Matsumoto, dintr-o camionetã echipatã cu un
sistem artizanal de dispersare. S-a urmãrit
asasinarea a trei judecãtori care conduceau o
audiere într-un litigiu funciar în care era implicatã
secta. Au fost 7 morþi, 144 intoxicaþi grav ºi
126 intoxicaþi uºor. Atentatorii au fost condamnaþi
la moarte;
la 1 septembrie 1994, membrii Aum au
dispersat în sediul prefecturii din Nara o substanþã
neidentificatã provocând intoxicarea
(iritarea ochilor ºi a pielii) a 231 de persoane;
la 20 septembrie 1994, patru membri
Aum au introdus fosgen prin fanta pentru
scrisori din uºa apartamentului unei ziariste
care publicase rezultatele unei anchete în legãturã
cu rãpirea unei persoane. Jurnalista, deºi
intoxicatã, a supravieþuit atentatului;
în toamna anului 1994 secta a ucis 20
de membri disidenþi prin stropire cu VX,
16= ***-Chronology of Aum Shinrikyo , s CBW Activities, Monterey Institute of International Studies, 2001;
urmãrind atât pedepsirea acestora, cât ºi verificarea
eficacitãþii letale a VX-ului;
în toamna aceluiaºi an, membrii Aum
au avut douã tentative de a asasina un avocat
care asista membrii disidenþi aflaþi în proces cu
secta. În prima tentativã, au aplicat VX pe
mânerul portierei autoturismului avocatului. În
cea de-a doua, au încercat sã pulverizeze, pe
gaura cheii apartamentului, un amestec de VX
cu ulei de pãr. Ambele tentative au eºuat;
la 28 noiembrie ºi 2 decembrie 1994, 8
membri Aum au încercat, la Tokio, în douã rânduri,
sã asasineze o persoanã care adãpostise
disidenþi ai cultului, prin stropirea cu VX dintro
seringã. Victima a necesitat 45 zile spitalizare;
la 12 decembrie 1994, membrii Aum
au atacat un om, presupus a fi spionat secta,
stropindu-l cu VX pe faþã ºi pe gât. Victima a
decedat;
la 4 ianuarie 1995, atentatori au încercat
sã ucidã liderul ,,Grupului Victimelor Sectei
Aum Adevãrul Suprem”, în faþa locuinþei sale
din Tokio, pulverizând asupra lui VX. Victima a
fost grav intoxicatã, necesitând câteva sãptãmâni
de spitalizare;
în februarie 1995, trei membri ai sectei
Aum au încercat sã asasineze liderul unei organizaþii
religioase rivale, prin introducerea de VX
în sistemul de aer condiþionat al autoturismului
acestuia. Atentatul a eºuat;
la 5 martie 1995, membri ai sectei Aum
au folosit o substanþã neidentificatã într-un
vagon al metroului din Yokohama. Au fost 19
intoxicaþi (migrene, usturimi în gât), din care 11
au necesitat spitalizare;
la 20 martie 1995, cinci membri ai
sectei au transportat, în cinci trenuri diferite ale
metroului din Tokio, 11 pungi din plastic
conþinând sarin. Dupã ce au plasat pungile în
vagoane, atentatorii le-au înþepat cu vârfurile
umbrelelor ºi au pãrãsit trenurile. 8 din cele 11
pungi au fost sparte, eliberând aproximativ 6
kilograme de sarin. Au fost intoxicate în total
5.511 persoane, din care 12 au decedat, 1039
intoxicate grav au necesitat spitalizare, alte
4.460 persoane fiind intoxicate uºor;
41

APÃRAREA NBC 9/2005
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
la 4 aprilie 1995, a fost semnalatã
emisia unei substanþe cu miros neidentificat
dintr-o casã conspirativã a sectei Aum;
la 11 aprilie 1995, membrii sectei au
lansat, într-un vagon al metroului din
Yokohama, o substanþã iritantã cu miros specific.
Au fost intoxicate 20 de persoane;
la 5 mai 1995, într-o staþie a metroului
din Tokio au fost plasate douã pungi din plastic
conþinând acid sulfuric, respectiv cianurã de
sodiu. Prin amestecarea conþinutului celor douã
pungi s-ar fi generat acid cianhidric, deosebit de
toxic;
la 15 mai 1995, într-o staþie de metrou
din Yokohama, 14 persoane au fost intoxicate,
din care 3 au necesitat spitalizare, ca urmare a
dispersãrii unei substanþe neidentificate;
la 2 iulie 1995, 36 de persoane au fost
intoxicate într-o staþie de metrou din
Yokohama, acuzând iritaþii ale ochilor ºi pielii;
la 4 ºi 5 iulie 1995, în douã staþii ale
metroului din Tokio s-au gãsit dispozitive artizanale
de producere a acidului cianhidric din
cianurã de sodiu ºi acid sulfuric. Atentatele au
eºuat;
la 5 iulie 1995, trei cãlãtori au fost
intoxicaþi într-o staþie de metrou din Tokio,
dupã ce au inhalat un fum iritant, urât mirositor;
la 18 iulie 1995, un membru al sectei a
mãrturisit cã a participat la producerea a sute de
kilograme de iperitã, VX, sarin, soman, tabun ºi
acid cianhidric în laboratorul sectei Aum din
Kamikushiki;
la 28 septembrie 1995, poliþia a gãsit,
într-un campus al sectei, douã containere
conþinând 8,15 kilograme cianurã de sodiu,
pregãtitã a fi utilizatã într-un atentat;
pe baza unei informaþii primite de la
un fost membru al sectei, poliþia a identificat ºi
confiscat, la 11 decembrie 1996, o sticluþã ce
conþinea aproximativ 40 mililitri VX, pregãtit a
fi utilizat într-un atentat terorist;
42
la 14 mai 1998, poliþia a descoperit la
Nikko 8 cilindri de oþel conþinând 160 kilograme
acid fluorhidric (precursor al sarinului),
ascunºi de secta Aum;
la 20 aprilie 2000, poliþia a descoperit
înscrisuri ale sectei Aum care cuprindeau informaþii
referitoare la producerea sarinului.
Acþiunile sectei Aum Shinrikyo de
pregãtire ºi producere a unor atentate teroriste
cu arme chimice, deºi nu au provocat o ripostã
imediatã ºi fermã din partea autoritãþilor
nipone, au reprezentat un serios semnal de alarmã
privind gravitatea pericolului folosirii acestor
arme de cãtre grupurile ºi organizaþiile teroriste.
În afara situaþiilor de terorism chimic în
care a fost implicatã secta Aum Shinrikyo, mai
sunt de menþionat ºi alte situaþii de terorism cu
astfel de arme 17 :
în 1992, în Minesota, patru membri ai
unei miliþii locale (Consiliul Patrioþilor) au pus
la cale asasinarea cu ricinã a oficialilor ºi
poliþiºtilor locali. Ei au fost reþinuþi înainte de a
produce atentatul;
în pregãtirea atentatului terorist de la
World Trade Center din New York din 26 februarie
1993, teroristul Ramzi Yousef preconiza
amestecarea explozibilului cu cianurã de sodiu,
pentru a amplifica efectele dezastrului prin
intoxicarea mortalã a unui numãr mai mare de
persoane;
membri ai opoziþiei tadjice au
îmbuteliat ºampanie cu cianurã de sodiu la celebrarea
anului nou 1995, omorând 6 militari ruºi
ºi îmbolnãvind alte persoane;
în 1995, membrii PKK (Partidul
Muncitorilor din Kurdistan) au otrãvit, cu cianurã
de sodiu, rezervoarele de apã potabilã
într-o localitate din sud-vestul Turciei;
în 1995, un grup extremist din S.U.A.
(Pactul, Sabia ºi Braþul Domnului) a achiziþionat
circa 136 kilograme cianurã de potasiu pentru
a contamina rezervoarele de apã potabilã de
17=Rodney L.M.Stark, op.cit., p.64-67;
18=Ami E.Smithson, Leslie-Anne Levy-The Chemical and Biological Terrorism. Threat and the US Response, The Henry L.Stimson Center October 2000, p.56-64;
19= Numãrul include doar cei 10339 intoxicaþi spitalizaþi în urma atentatului la Tokio la 20 martie 1995;
20= Adam Dolnik, Jason Pate-2001 WMD Terrorism Chronology, http://cns.miis.edu/pubs/reprts/cbrn2k1.htm;
21=***Cronology of Incidents Involving Ricin, CNS WMD Terrorism Research Project, http://cns.miis.edu/pubs/reports/ricin - chron.htm;
22= Producerea ricinei este interzisã ºi de Convenþia cu privire la interzicerea perfecþionãrii, producþiei ºi stocãrii armelor bacteriologice (biologice) ºi cu toxine ºi la
distrugerea lor, intratã în vigoare încã în 1975;

APÃRAREA NBC 9/2005
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
la New York ºi Washington. Tentativa a fost
dejucatã;
în februarie 1996, poliþia germanã a
confiscat de la un grup neonazist o dischetã care
conþinea informaþii asupra producerii iperitei;
în 1997, în Oregon, agenþii federali au
reþinut un chimist care cerceta producerea sarinului
în scopul asasinãrii unor oficiali ai statului
respectiv;
la 20 decembrie 2000, autoritãþile din
Guam (Insule din Pacific, teritoriu SUA) au
primit un e-mail referitor la un atac chimic ce
urma sã aibã loc, peste 4 zile, în localuri publice,
hoteluri, restaurante. Mesajul transmis de un
grup neidentificat, pretins a-l reprezenta pe
Osama bin Laden, menþiona cã atacul se doreºte
o lecþie administratã guvernului. Atacul nu a
avut loc.
Baza de date a Centrului de Studii de
Neproliferare din Institutul de Studii Internaþionale
Monterey a evidenþiat cã în perioada
1975 - 2000 s-au produs în lume 207 situaþii de
terorism cu substanþe chimice 18 , în care
teroriºtii au încercat sã dobândeascã, sã deþinã,
sã ameninþe cu folosirea ºi sã foloseascã armele
chimice, acestea soldându-se cu numeroase victime:
intoxicaþi - 2492 19 , decedaþi - 150.
Acelaºi Centru de Studii de Neproliferare
a monitorizat activitãþile teroriste cu agenþi
chimici ºi în 2001 20 în care s-au produs 12 astfel
de cazuri.
Ricina, o toxinã puternicã, a constituit o
atracþie pentru teroriºti 21 .
Iatã câteva cazuri mai semnificative:
în 1978, disidentul bulgar Ghiorghi
Markov a fost asasinat cu ricinã de un agent al
serviciilor secrete bulgare;
în 1983, FBI a arestat doi fraþi care au
preparat circa 30 grame ricinã purã 22 ;
în 1983, un tânãr din Kentucky (SUA)
a procurat, în scop criminal, ricinã de la
Aardward Entreprises din Louisville;
în 1994, patru membri ai organizaþiei
43
Minnesota Patriots Council au fost arestaþi pentru
deþinerea de ricinã în scopul asasinãrii
adjunctului ºerifului din Minnesota;
la 20 decembrie 1995, un american a
fost reþinut la trecerea din Alaska în Canada,
având asupra sa, în afarã de arme ºi muniþii,
130 grame ricinã pe care intenþiona sã o
foloseascã în scop terorist;
la 1 aprilie 1997, autoritãþile americane
au descoperit la domiciliul unui inginer cianurã
de sodiu, sarin, precum ºi informaþii privind
obþinerea ricinei, preocupat în producerea ºi
dobândirea agenþilor chimici de luptã;
în martie 1998, trei membri ai unui
grup disident din Norh American Militia din
Michigan au fost arestaþi, posedând un arsenal
de arme, precum ºi documentaþie de obþinere a
ricinei;
la 25 august 1998, poliþia din
Escanaba, Michigan a arestat un individ care a
produs ricinã cu intenþia de a asasina un oficial
local;
în august 2001, Serviciul Federal Rus
de Securitate a descoperit la locuinþa unui general
cecen un mic laborator chimic, explozivi
artizanali, grenade ºi documentaþie pentru producerea
ricinei;
la 19 iulie 2002, autoritãþile din
Spakane Vally au reþinut un individ care a produs
o micã cantitate de ricinã, preocupat sã
obþinã ,,otravã nedetectabilã”;
în august 2002, un grup militant Sunit,
Ansar al-Islam a experimentat pe animale mai
multe substanþe toxice, între care ricina;
la 5 ianuarie 2003, poliþia britanicã a
arestat la Londra ºase cetãþeni algerieni, preocupaþi
de producerea armelor chimice în scopuri
teroriste. În apartamentul acestora din Wood
Green, în nordul Londrei, au fost descoperite
urme de ricinã, precum ºi echipament pentru
producerea acesteia.
Toate situaþiile prezentate confirmã faptul
cã armele chimice au fost în atenþia
teroriºtilor, existând numeroase tentative de
obþinere ºi de folosire, dar ºi atentate cu astfel
23= ***-Controlul parlamentar al sectorului de securitate-principii, mecanisme ºi practici, Centrul pentru Controlul Democratic al Forþelor Armate, Geneva, 2003, Editura
Ziua, Bucureºti, p.113;
24= La preºedinþia Comitetului 1540, în iunie 2004, a fost realeasã România;
25= ªtefan Dogaru, Horia Dogaru, op.cit., p.14-21.

APÃRAREA NBC 9/2005
TERORISMUL CU ARME CHIMICE
de arme. Tentaþia folosirii lor în acþiuni teroriste
este foarte mare, deoarece pot produce efecte
catastrofale, sunt relativ uºor accesibile ºi destul
de greu de descoperit acþiunile pregãtitoare.
Aceasta reprezintã o gravã ºi permanentã
ameninþare, impunând mãsuri ferme de prevenire
ºi combatere.
Lupta împotriva terorismului, inclusiv a
terorismului chimic, cuprinde trei direcþii de
acþiune 23 :
mãsuri antiteroriste, care vizeazã sã
facã mai puþin vulnerabile persoanele, viaþa
publicã, sediile organelor statului ºi obiectivele
importante;
mãsuri de contracarare a terorismului,
de prevenire a atacurilor prin identificarea ºi
anihilarea teroriºtilor;
gestionarea crizelor prin diminuarea
efectelor atacului terorist, cuprinzând, între
altele, mãsuri de asistenþã medicalã ºi de decontaminare
chimicã.
În cadrul mãsurilor de prevenire a
atacurilor teroriste cu arme chimice, deosebit de
importantã este monitorizarea activitãþilor ºi
transferurilor cu precursori ai substanþelor toxice,
care au dublã utilizare, civilã ºi militarã ºi
asigurarea cã aceºtia nu sunt deturnaþi pentru
scopurile armelor chimice.
În scopul prevenirii terorismului cu arme
de distrugere în masã, inclusiv cu arme chimice,
în cadrul Consiliului de Securitate al ONU a fost
constituit Comitetul 1540 privind ,,neproliferarea
armelor de distrugere în masã cãtre
entitãþi nestatale” 24 . Acest organism este
împuternicit sã identifice ºi sã propunã
Consiliului de Securitate mãsuri pentru prevenirea
proliferãrii armelor de distrugere în
masã cãtre grupurile ºi organizaþiile teroriste.
În cadrul mãsurilor de prevenire a terorismului
internaþional cu arme chimice, un rol
deosebit de important îl au Convenþia privind
interzicerea dezvoltãrii, producerii, stocãrii ºi folosirii
armelor chimice ºi distrugerea acestora, precum ºi
regimul de neproliferare promovat în cadrul
Grupului Australia.
44
Convenþia, deºi nu constituie un tratat
special destinat prevenirii ºi combaterii terorismului
cu arme chimice, prin obiectivul ºi
prevederile sale, reprezintã un instrument
determinant în prevenirea atentatelor teroriste
cu astfel de arme. Aceasta interzice folosirea
armelor chimice în orice împrejurare (nu numai
în rãzboi) ºi calificã dezvoltarea, producerea,
dobândirea, stocarea ºi transferul lor ca activitãþi
interzise 25 . De asemenea, Convenþia cere
statelor pãrþi sã adopte mãsuri legislative de
naturã penalã care sã incrimineze ºi sã
sancþioneze activitãþile de dezvoltare, producere,
dobândire, stocare, transfer ºi folosire a
armelor chimice. În acest fel, interdicþiile prevãzute
de Convenþie pentru statele pãrþi, ca
subiecte de drept internaþional, sunt transferate
ºi asupra tuturor persoanelor fizice ºi juridice
din statele respective. Totodatã, Convenþia are ºi
o funcþie de neproliferare a armelor chimice
prin controlul exporturilor de substanþe care ar
putea fi folosite ca arme chimice sau pentru
producerea acestora.
Grupul Australia, asociaþie consultativã
de state, creatã din iniþiativa Australiei în 1985,
din care fac parte 30 state, inclusiv România,
are ca obiectiv limitarea extinderii armelor
chimice, ca ºi a celor biologice, prin controlul
exporturilor precursorilor armelor chimice,
echipamentului pentru producerea armelor
chimice ºi biologice, microorganismelor ºi
agenþilor pentru armele biologice.
Fiecare stat membru al Grupului Australia
a introdus controlul asupra a 54 substanþe
precursoare pentru armele chimice, dar care ar
putea avea ºi utilizãri comerciale legitime, precum
ºi asupra unor instalaþii ºi echipamente
care ar putea fi utilizate în producerea armelor
chimice 26 .
26= Pentru detalii vezi: Horia Dogaru, Lucian Ivan-Reglementãri în domeniul neproliferãrii armelor de distrugere în masã, Revista românã de drept umanitar, Anul IX,
nr.1(36), p.14-17*Lege nr.92/2004, pentru aprobarea participãrii României la Grupul Australia pentru controlul exporturilor în vederea neproliferãrii armelor chimice ºi biologice,
Monitorul Oficial al României, partea I, nr.407 din 6 mai 2004.

APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
CONSIDERAÞII PRIVIND FORÞAREA CURSURILOR
DE APÃ MIJLOCII DE CÃTRE UNITÃÞILE ªI MARILE UNITÃÞI
DIN FORÞELE TERESTRE
Maior drd. Virgil-Ovidiu POP
Comandantul Batalionului 30 Vânãtori de Munte
,,Dragoslavele”
Lupta pentru cursurile de apã capãtã
aspecte particulare, fiind puternic marcatã de
caracteristicile acestora, de înzestrarea cantitativã,
dar mai ales calitativã a trupelor cu mijloace
specializate de trecere ºi, nu în ultimul
rând, de gradul de pregãtire ºi de experienþa
trupelor în desfãºurarea acþiunilor în astfel de
condiþii.
Apãrarea pe un curs de apã mijlociu
în concepþia armatelor moderne
Activitãþile desfãºurate de comandamentele
unitãþilor ºi marilor unitãþi pentru
organizarea ºi planificarea ofensivei cu forþarea
unui curs de apã sunt influenþate de o serie de
factori, printre care un rol deosebit de important
îl au acþiunile inamicului. Pentru aceasta,
comandamentele trebuie sã ia mãsurile necesare
cunoaºterii, în cât mai bune condiþiuni, a
acestuia, a posibilitãþilor de care el dispune.
Unul dintre elementele cele mai importante de
care trebuie sã se preocupe comandamentul
este determinarea posibilitãþilor inamicului de a
riposta pe timpul cât trupele noastre sunt
divizate în douã de cursul de apã. Datele de care
se dispune pe timpul pregãtirii ofensivei cu
forþarea unui curs de apã dau rãspuns la multe
din problemele cu care se confruntã comandamentul,
dar nu la toate ºi de aceea este necesarã
cunoaºterea în amãnunþime a tacticii inamicului
de a apãra un astfel de obstacol, pentru a
putea stabili concepþia probabilã de acþiune ºi a
lua mãsurile corespunzãtoare
de contracarare.
În armatele moderne, se considerã cã un
curs de apã este un obstacol natural în calea
grupãrilor de forþe aflate în ofensivã, care dã
posibilitatea organizãrii unei apãrãri puternice,
cu forþe relativ reduse ºi concentrarea acestora
pe direcþiile favorabile executãrii forþãrii.
Specialiºtii militari considerã cã cel mai eficient
este sã se organizeze apãrarea pe malul aflat în
totalitate sub controlul trupelor proprii ºi numai
în anumite situaþii se opteazã pentru apãrarea
în faþa cursului de apã. Se opteazã pentru una
sau alta din variante, în funcþie de valoarea ca
obstacol a cursului de apã, de capacitatea adversarului
de a dezvolta ofensiva, precum ºi de
capacitatea trupelor proprii de a-i contracara
acþiunile.
Apãrarea în faþa cursului de apã. Se opteazã
pentru apãrarea în faþa cursului de apã atunci
când terenul este favorabil apãrãrii, când se dispune
de o putere de luptã suficientã sau când se
intenþioneazã sã se treacã la ofensivã, în timp
scurt, din capul de pod menþinut. În aceastã situaþie
se analizeazã valoarea ca obstacol a cursului
de apã ºi se iau mãsuri pentru interzicerea
preluãrii controlului de cãtre inamic asupra
punctelor de trecere ºi tãierii cãilor de aprovizionare
terestrã a trupelor ce luptã în capul de
pod. În acest caz, inamicul va intenþiona sã nimiceascã
trupele noastre aflate în ofensivã,
înainte ca acestea sã ajungã la cursul de apã ºi,
în acest scop, îºi va dispune forþele cât mai
departe posibil, poziþia de apãrare incluzând
minimum fâºia principalã de apãrare, care se
45

ocupã de unitãþile din eºalonul întâi. Acestea au
rolul de a intercepta principalele cãi de acces
spre cursul de apã, în special spre trecerile permanente
existente peste acesta sau sectoarele
favorabile forþãrii. Pierderea acestor poziþii de
cãtre inamic va da posibilitate trupelor noastre
sã câºtige acces la cursul de apã ºi sã surprindã
trecerile peste acesta. Pentru a contracara o astfel
de posibilitate, inamicul organizeazã, în faþa
cursului de apã, contraatacuri cu rezervele, de
pe aliniamente situate înapoia celei de-a doua
poziþii de apãrare, pentru a lovi în flanc trupele
noastre, în raioane ce permit întrebuinþarea
blindatelor ºi în special a tancurilor.
Atunci când situaþia tacticã/operativã ºi
terenul nu permit organizarea tuturor poziþiilor
de apãrare în faþa cursului de apã, poziþiile rezervelor
pot fi pregãtite înapoia acestuia, durata
menþinerii capului de pod depinzând de capacitatea
de luptã a trupelor care-l apãrã, de valoarea
terenului ca obstacol ºi de valoarea
forþelor noastre care desfãºoarã acþiuni ofensive
în aceastã zonã de teren.
Apãrarea înapoia cursului de apã. În situaþia
în care apãrarea se organizeazã înapoia
cursului de apã, în funcþie de valoarea ca obstacol
a acestuia, de cantitatea ºi natura forþelor ºi
mijloacelor de care dispune, adversarul îºi poate
dispune majoritatea forþelor aproape de mal sau
în adâncime. Misiunea forþelor ce se apãrã
nemijlocit pe cursul de apã constã în apãrarea
locurilor favorabile de trecere ºi nimicirea trupelor
noastre pe timpul executãrii forþãrii ºi a
celor care au reuºit forþarea, înainte ca acestea
sã consolideze capul de pod cucerit ºi sunt izolate,
de cãtre cursul de apã, de forþele care încã
nu au executat trecerea. Amplasarea poziþiilor ºi
fâºiilor de apãrare este similarã cu cea din cazul
trecerii la apãrare într-un teren obiºnuit, dar
distanþa dintre unitãþile din eºalonul întâi ºi cele
din eºalonul doi sunt mai mici, ceea ce duce la
creºterea densitãþii de forþe ºi mijloace în
apropierea cursului de apã ºi creeazã posibilitatea
executãrii ripostelor ofensive mai
devreme, înainte ca trupele noastre, care au
reuºit forþarea, sã consolideze aliniamentul
cucerit. Cu toate acestea, nu se trece cu vederea
APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
nici adâncimea dispozitivului pentru apãrare,
luându-se mãsuri pentru contracararea acþiunilor
desantului aerian.
Toate eforturile apãrãtorului sunt concentrate
în scopul nimicirii, prin foc indirect, a
trupelor care executã forþarea, înainte ca acestea
sã ajungã la cursul de apã. Focul este concentrat
pe cãile de acces la cursul de apã, în special
la trecerile permanente sau în raioanele
favorabile executãrii forþãrii ºi în cele de plecare
la forþare, fiind lovite, cu prioritate, trupele ce
afluiesc sau se pregãtesc pentru forþare, precum
ºi punctele de trecere cunoscute sau locurile
favorabile organizãrii acestora. În acest scop,
artileria se dispune mult mai aproape de cursul
de apã, în poziþii de tragere vremelnice.
Podurile existente sunt pregãtite pentru distrugere,
iar sectoarele favorabile forþãrii sunt
minate sau protejate prin alte obstacole,
pãstrându-se numai un numãr limitat de treceri,
necesare retragerii forþelor ce luptã în
capul de pod, dupã care se închid ºi acestea cu
baraje.
Obstacolele sunt dispuse de-a lungul
cãilor de acces ºi a malurilor cursului de apã, iar
în mãsura în care timpul avut la dispoziþie ºi
situaþia tacticã/operativã permit, sunt plantate
obstacole ºi pe cursul de apã, cum ar fi minele
plutitoare ºi barajele subacvatice.
Forþele din eºalonul întâi sunt plasate
astfel încât sã poatã angaja lupta cu trupele
noastre aflate în punctele de trecere ºi sã le
loveascã cu foc executat cu toate categoriile de
armament. Misiunea lor constã în nimicirea
trupelor noastre înainte ca acestea sã cucereascã
ºi sã consolideze un cap de pod.
Batalioanele din eºalonul doi al
unitãþilor, aflate pe cãile de acces la ºi de la
cursul de apã, sunt destinate opririi ofensivei
trupelor noastre care au reuºit forþarea ºi asigurarea
aliniamentului de contraatac pentru
forþele din eºalonul doi al diviziei, în cooperare
cu batalioanele din eºalonul întâi care au fost
retrase, cu rezervele antitanc ºi cu deta-
ºamentele mobile de baraje. Rezervele de
divizie se dispun într-un raion sau ocupã poziþii
de apãrare la o distanþã de 3-5 km faþã de
46

primul eºalon, asigurând astfel adâncime
apãrãrii ºi pregãtesc contraatacuri pentru nimicirea
trupelor noastre care au reuºit forþarea ºi
au cucerit un cap de pod.
Fâºiile a doua ºi a treia de apãrare se
pregãtesc de diviziile din eºalonul doi al corpului
de armatã, aceste forþe creând o adâncime
suplimentarã sistemului de apãrare. În cazul în
care trupele noastre strãpung apãrarea pe fâºia
principalã, aceste mari unitãþi au misiunea de a
le nimici prin contraatac (contraloviturã). Artileria
din cadrul acestor divizii poate fi folositã
pentru a întãri marile unitãþi din prima fâºie de
apãrare.
Loviturile aviaþiei, focul artileriei ºi acþiunile
mijloacelor de rãzboi electronic sunt concentrate
împotriva unitãþilor care executã
forþarea. Subunitãþile de siguranþã pregãtesc
pentru distrugere ºi, la ordin, distrug podurile ºi
mijloacele de trecere care nu pot fi recuperate,
organizeazã baraje ºi obstacole în locurile favorabile
forþãrii ºi în punctele obligatorii de trecere,
ºi încearcã sã ducã în eroare trupele noastre
asupra dispozitivului real.
Atunci când timpul avut la dispoziþie ºi
terenul nu permit organizarea apãrãrii cu limita
dinainte pe cursul de apã, când forþele disponibile
sunt insuficiente ºi când aducerea altora din
adâncime nu este posibilã în timp oportun, limita
dinainte a apãrãrii se alege mai întâi în
adâncime, pe un aliniament favorabil, la cursul
de apã fiind dispuse subunitãþi de siguranþã, cu
misiunea de a hãrþui, a întârzia ºi a produce
pierderi trupelor noastre ce executã forþarea,
pentru a asigura timpul necesar organizãrii
apãrãrii pe poziþia principalã de luptã.
În funcþie de situaþia tacticã/operativã,
traseul limitei dinainte a apãrãrii inamicului
poate fi ales nemijlocit pe malul apei sau pe un
aliniament situat mai în adâncime, astfel încât,
trupele noastre aflate în ofensivã sã fie obligate
sã depunã un efort dublu: pentru trecerea/forþarea
obstacolului ºi pentru ruperea
apãrãrii.
Inamicul poate stabili limita dinainte a
apãrãrii pe malul apei, în urmãtoarele situaþii:
când cursul de apã este foarte lat ºi este necesarã
APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
lovirea mijloacelor de trecere ale trupelor noastre,
atât pe cãile de acces spre punctele de trecere,
cât ºi pe toatã durata cursei; existã o vale
largã, iar pe malul propriu sunt acoperiri care se
întind pânã aproape de malul apei sau de un dig
de protecþie. În aceastã situaþie, limita dinainte
a apãrãrii se va stabili, de regulã, la marginea
acoperirilor sau pe dig, chiar dacã malul dinspre
trupele noastre este dominant; malul dinspre
inamic dominã malul propriu ºi permite o bunã
observare ºi executarea focului pe o adâncime
convenabilã a dispozitivului trupelor noastre;
terenul este ºes ºi ambele maluri sunt joase ºi de
înãlþimi aproximativ egale, iar solul permite
executarea unor lucrãri genistice dezvoltate
chiar pe malul cursului de apã.
Limita dinainte a apãrãrii poate fi retrasã
pe un aliniament din adâncime, dacã: malul
dinspre trupele noastre este dominant, iar pe
malul ocupat de inamic nu existã dig sau
acoperiri care sã ofere protecþie ºi condiþii de
mascare. În aceastã situaþie, la malul apei inamicul
va instala elemente de siguranþã, de regulã,
în locurile favorabile deschiderii unor puncte
de trecere de cãtre trupele noastre, iar limita
dinainte poate fi stabilitã în lunca râului, la o
distanþã care sã permitã executarea barajului
general la malul propriu; malul dinspre trupele
proprii este dominant, cursul de apã are o luncã
largã ºi malul dinspre inamic este terasat. La mal
se instaleazã elemente de siguranþã, iar limita
dinainte se stabileºte pe terasã, având armamentul
automat amplasat la baza ei, pentru a
permite executarea barajului de foc general pe
toatã suprafaþa luncii; râul are o vale îngustã ºi
ambele maluri sunt înalte faþã de firul apei. În
acest caz, pentru a folosi razanþa armamentului,
inamicul va retrage limita dinainte a apãrãrii la
câteva sute de metri, iar la mal va dispune elemente
de siguranþã în dreptul punctelor favorabile
trecerii trupelor noastre.
În situaþia în care pe un curs de apã
existã o lucrare hidroenergeticã, apãrarea inamicului
în amonte de lacul de acumulare nu va
prezenta particularitãþi, acþiunile militare pregãtindu-se
ºi desfãºurându-se dupã regulile generale
ale acþiunilor pentru cursurile de apã. Deºi
47

lacul de acumulare constituie un obstacol greu
de trecut, inamicul va lua mãsuri de supraveghere
a acestuia ºi de respingere a eventualelor
încercãri de forþare de cãtre trupele noastre, iar
barajul va fi apãrat de trupe bine instruite ºi
înzestrate, eventual de trupe specializate.
Apãrarea inamicului în aval de baraj va fi
marcatã de prezenþa lacului de acumulare, mai
ales de pericolul declanºãrii undei de viiturã.
Pericolul de a fi expuse undei de viiturã existã
în mod egal atât pentru trupele inamicului
aflate în apãrare, dacã trupele noastre au posibilitatea
deschiderii sau distrugerii barajului, cât
ºi pentru trupele noastre aflate în ofensivã,
atunci când acestea se aflã pe baza de plecare la
ofensivã (în raioanele de plecare la forþare), pe
timpul forþãrii sau în capul de pod realizat, dacã
barajul este acþionat sau distrus de inamic.
Având în vedere faptul cã distrugerea
provocatã sau accidentalã a unui baraj dintr-un
sistem hidroenergetic, a unui element principal
component al sistemului (conducte, apeducte)
sau alunecarea unor versanþi din preajma lacului
de acumulare pot produce o undã de viiturã
care - prin înãlþimea valului de apã, debitul ºi
viteza de scurgere ale acesteia - poate provoca
în aval, pe o mare distanþã ºi o suprafaþã de
teren întinsã, distrugeri importante în personal,
tehnicã militarã ºi construcþii de tot felul,
rezultã cã inamicul va stabili limita dinainte a
apãrãrii, în aval de un sistem hidroenergetic, în
afara suprafeþei expuse efectului undei de
viiturã, ceea ce înseamnã o distanþã precis calculatã
faþã de malul cursului de apã. În aceastã
situaþie, la mal sau pe digul de protecþie, inamicul
va dispune elemente de siguranþã a cãror
valoare va fi proporþionalã cu importanþa
direcþiei de interzis.
APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
Procedee de forþare a unui curs de apã mijlociu
de cãtre unitãþile ºi marile unitãþi
din Forþele Terestre
Scopul oricãrei acþiuni de forþare a unui
curs de apã este nimicirea inamicului ce se
apãrã pe malul opus ºi trecerea puterii de luptã
peste obstacolul de apã, în vederea îndeplinirii
misiunii. Forþarea este o acþiune unicã ºi presupune
procedee specifice pentru obþinerea succesului,
deoarece cursul de apã limiteazã executarea
manevrei terestre. De asemenea, ea
solicitã mãsuri detaliate de planificare ºi control
ºi un sprijin tehnic diversificat. Caracteristicile
cursului de apã, situaþia inamicului, precum ºi
mijloacele de trecere la dispoziþie limiteazã opþiunile
tactice ale comandantului.
Provocarea constã în minimizarea impactului
cursului de apã asupra libertãþii de manevrã
a comandamentului. Forþele sunt vulnerabile
în timpul forþãrii, deoarece trebuie sã se
opreascã, cel puþin pentru o scurtã perioadã de
timp, sã se concentreze în punctele de trecere,
sã-ºi refacã/restructureze dispozitivul pe malul
dinspre inamic înaintea continuãrii acþiunii.
Comandantul nu-ºi poate conduce cu eficacitate
forþele în timp ce acestea sunt fracþionate de
cursul de apã. El trebuie sã reducã acest neajuns,
prin reducerea timpului cât forþele sale se
aflã în aceastã situaþie. Cea mai bunã metodã
este forþarea cursului de apã din miºcare, ca o
continuare a acþiunilor ofensive sau de retragere.
Oprirea temporarã poate fi acceptatã
numai ca o ultimã mãsurã pentru a regrupa
forþele ºi mijloacele înainte de abordarea cursului
de apã. Ritmul ridicat al acþiunilor de luptã
desfãºurate pentru trecerea puterii de luptã pe
malul opus sub acþiunile de lovire executate de
inamic este unul din elementele hotãrâtoare
pentru succesul operaþiunii.
Pregãtirea ºi desfãºurarea ofensivei cu
forþarea unui curs de apã reclamã, cu necesitate,
realizarea unei mascãri eficiente. În acest scop,
comandamentele trebuie sã aplice procedee ºi
mijloace noi pe linia ascunderii condiþiilor
favorabile create trupelor, în special pe timpul
forþãrii din miºcare a unui curs de apã ºi sã
acþioneze cu fermitate în direcþia inducerii în
eroare a inamicului, creându-se astfel premisele
necesare trecerii puterii de luptã pe malul opus
ºi eliminãrii dezavantajelor generate de
împãrþirea temporarã a acesteia pe cele douã
maluri .
Unitãþile ºi marile unitãþi care urmeazã
sã forþeze un curs de apã trebuie sã anticipeze ºi
sã planifice din timp aceastã acþiune, ea nece-
48

APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
sitând o planificare detaliatã. Necesitatea planificãrii
ºi a sprijinului tehnic de geniu sunt similare,
indiferent dacã forþarea se executã pe timpul
ofensivei (din miºcare sau din contact), ori
pe timpul retragerii.
În funcþie de o serie de factori, printre
care valoarea ca obstacol a cursului de apã, existenþa
unor lucrãri de hidroamelioraþii ºi
amploarea acestora pe unul sau pe ambele
maluri, caracterul apãrãrii inamicului pe malul
îndepãrtat, situaþia trupelor proprii la ajungerea
la cursul de apã, cantitatea ºi calitatea
mijloacelor de trecere aflate la dispoziþie etc.,
forþarea unui curs de apã se poate executa din
miºcare sau din contact nemijlocit cu inamicul.
Forþarea din miºcare este o continuare a
ofensivei pânã la cursul de apã, fãrã o pauzã
intenþionatã în vederea pregãtirii, pentru a nu
pierde momentul favorabil creat. Aceasta este
posibilã atunci când rezistenþa inamicului este
micã ºi cursul de apã nu constituie un obstacol
deosebit. O forþare din miºcare a unui curs de
apã este preferabilã unei forþãri din contact.
Trãsãtura caracteristicã a forþãrii din miºcare
constã în descentralizarea controlului la nivelul
brigãzii, acþiunile batalioanelor din forþele de
angajare imediatã având un pronunþat caracter
de independenþã, ele începând forþarea pe
mãsura ajungerii la cursul de apã. Marea unitate
tacticã poate folosi mijloacele de trecere
organice, existente în zonã sau improvizate,
însã cantitatea micã a acestora impune sprijinul
din partea eºaloanelor superioare.
Adâncimea ºi lãþimea cursului de apã,
unghiul de înclinare a malurilor ºi viteza curentului
vor determina dacã tehnica de luptã poate
trece prin vad, prin plutire, poate folosi podurile
de asalt pe tanc sau sunt necesare alte mijloace
de trecere. Identificarea din timp a cursurilor de
apã ºi desfãºurarea pentru luptã a resurselor
necesare fac posibilã forþarea din miºcare. Cel
puþin doi factori trebuie luaþi în considerare
când pentru forþare se folosesc vehicule plutitoare:
viteza curentului ºi mãrimea pantelor.
Forþarea din contact nemijlocit cu inamicul
este adoptatã atunci când forþarea din miºcare
nu este posibilã sau nu a reuºit. O apãrare puternicã
a inamicului impune, de asemenea,
forþarea din contact. Forþarea din contact constã
în atacul inamicului ce se apãrã pe malul opus
dupã o oprire necesarã unei pregãtiri minuþioase
în vederea asigurãrii succesului. Ea este
caracterizatã prin existenþa unui curs de apã
important, o rezistenþã puternicã a inamicului ºi
necesitatea curãþãrii malului propriu ºi/sau
opus de forþele inamicului.
Forþarea unui curs de apã din contact
impune urmãtoarele: o planificare ºi un control
centralizate; o pregãtire minuþioasã, care necesitã
timp pentru executarea unei cercetãri amãnunþite
ºi pe o adâncime mare, a unor antrenamente
complete, pentru dezvoltarea drumurilor
de pãtrundere ºi rocadã ºi asigurarea stocurilor
pe linie logisticã; concentrarea forþelor ºi a
echipamentului necesar forþãrii.
Organizarea forþãrii din contact presupune:
o grupare de forþe care sã asigure lovirea,
prin foc prin ochire directã, a mijloacelor de
foc ale inamicului de pe malul opus, în special a
celor antitanc; o forþã de asalt care sã punã
stãpânire pe obiectivele de pe malul opus ºi sã
scoatã cursul de apã de sub focul direct al armamentului
inamic; o forþã de serviciu pentru
asigurarea manevrei, care constã în trupe de
geniu, de pontonieri, poliþie militarã ºi NBC
care sã asigure mijloacele de trecere, serviciul de
comenduire ºi îndrumare a circulaþiei ºi mascarea;
o forþã de asigurare a capului de pod care
executã atacuri asupra obiectivelor de pe malul
opus pentru a asigura capul de pod, eliminând
focul direct ºi focul concentrat observabil, executat
la distanþe mari cu subunitãþile asupra
cursului de apã.
Odatã ce forþarea cursului de apã a reuºit
(aliniamentul capului de pod este asigurat), se
introduc în acþiune noi forþe care au trecut cursul
de apã înapoia forþelor din capul de pod ºi
care vor continua ofensiva. În mod normal,
aceste forþe nu fac parte din grupãrile de forþe
care au executat forþarea cursului de apã.
Forþarea din contact se desfãºoarã în trei
faze: asaltul; trecerea pe portiþe, prin vad sau pe
autoamfibii; trecerea pe pod. Aceste faze se pot
desfãºura succesiv sau concomitent.
49

Obiectivul forþãrii din contact constã în
nimicirea inamicului ce se apãrã nemijlocit pe
cursul de apã ºi trecerea rapidã a puterii de
luptã pe malul opus, înainte ca inamicul sã
poatã sã-ºi concentreze forþele pentru a contraataca.
Pentru aceasta, comandantul poate
hotãrî, mai întâi construirea punctelor de trecere
pe portiþe, prin vad ºi pe autoamfibii pentru
tehnica ce nu poate pluti, în timp ce tehnica
de luptã amfibie ºi/sau trupele îmbarcate pe
bãrci de asalt abordeazã malul dinspre inamic.
Construirea podului începe când obstacolul de
apã a fost scos de sub focul direct observat al
inamicului, executat prin concentrarea focului
subunitãþilor. Dacã situaþia tacticã permite eliminarea
fazei portiþelor, construirea podului va
începe imediat ce au fost îndeplinite condiþiile
de siguranþã a acþiunilor ºi de protecþie a trupelor
destinate dãrii în funcþiune a acestuia,
ceea ce conduce la scurtarea timpului necesar
trecerii puterii de luptã pe malul opus.
Principiile forþãrii cursurilor de apã mijlocii
Principiile forþãrii includ: surprinderea;
pregãtirea extensivã; flexibilitatea planului; controlul
traficului; organizarea; viteza .
Surprinderea. Raza de acþiune ºi letalitatea
armelor moderne permit unei grupãri de forþe
mici sã nimiceascã o grupare de forþe mai mare,
pe care a pus-o într-o situaþie nefavorabilã. Un
curs de apã asigurã aceastã posibilitate prin:
numãrul limitat de locuri favorabile forþãrii pe
care le oferã; împãrþirea forþelor ºi mijloacelor
pe cele douã maluri; expunerea forþelor focului
inamicului pe timpul traversãrii cursului de apã.
Surprinderea reduce aceste dezavantaje;
forþele care nu reuºesc sã realizeze surprinderea
inamicului pot eºua în încercarea de a forþa un
curs de apã. În ofensiva cu forþarea unui curs de
apã, surprinderea se manifestã prin acþiuni
pregãtite în ascuns, îndrãzneþe, decisive, care
trebuie sã urmãreascã împiedicarea ripostelor
organizate ale inamicului în capul de pod realizat.
Dar, pentru ca toate aceste elemente sã se
poatã manifesta, este necesar ca, pe timpul
pregãtirii ºi desfãºurãrii ofensivei ºi forþãrii sã se
ia o serie de mãsuri menite sã creeze o imagine
APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
falsã inamicului despre: direcþia loviturii principale
în faza asaltului cursului de apã ºi pe malul
opus; procedeul de forþare folosit; sectorul de
forþare, raioanele de amplasare a punctelor de
trecere ºi natura acestora; raioanele de plecare
la forþare ºi momentul ocupãrii acestora;
folosirea detaºamentelor înaintate ºi a desantului
aerian, în cazul forþãrii din miºcare; integrarea
acþiunilor executate la contact, în
adâncime ºi în spate etc .
Mãsurile de asigurare a acþiunilor ºi de
protecþie a trupelor sunt, de asemenea, foarte
importante. Comandanþii impun mãsuri de
ascundere a zgomotelor, luminilor, termicã ºi
electronicã. Totodatã, ei executã un control
ferm al manevrei ºi apropierii echipamentului
de trecere peste cursul de apã ºi al celorlalte
pregãtiri pentru forþare. În ciuda tehnologiei
moderne de culegere a informaþiilor, folosirea
cu iscusinþã a întunericului, fumului, ceþii ºi
timpului nefavorabil pentru ascunderea acþiunilor
are un efect deosebit.
Pregãtirea extensivã. Cercetarea detaliatã a
compunerii, naturii ºi dispozitivului inamicului,
precum ºi a terenului din sectorul de forþare trebuie
sã fie fãcutã dupã un plan ºi sã ofere o
imagine completã ºi realã a câmpului de luptã
modern.
Comandanþii planificã ºi iniþiazã mascarea,
în primul rând pentru a ascunde pregãtirile
iniþiale pentru forþare. Aceste acþiuni vor fi
concentrate asupra momentului începerii ºi
locului forþãrii ºi ele vor începe înainte ºi vor
continua pe toatã perioada de pregãtire.
Munca necesarã întreþinerii drumurilor
pentru traficul intens din timpul forþãrii trebuie
sã se desfãºoare de la început fãrã interferenþe
cu alte utilizãri ale acestor drumuri. Aceasta
reclamã un plan detaliat al traficului ºi o sincronizare
perfectã cu planul de mascare.
Flexibilitatea planului. Orice forþare executatã
cu succes este rezultatul aplicãrii întocmai
al unui plan. Un plan flexibil permite
forþelor ce executã forþarea sã se adapteze rapid
la schimbãrile situaþiei din timpul execuþiei. El
permite forþelor sã continue acþiunile ºi în situaþia
scoaterii din funcþiune a unor puncte de
50

trecere sau sã exploateze un succes neaºteptat.
Orice plan trebuie sã prevadã: un numãr suficient
de drumuri de pãtrundere la cursul de apã
pentru a asigura amenajarea punctelor de trecere
ºi accesul trupelor la acestea; drumuri de
rocadã necesare redirecþionãrii unitãþilor/subunitãþilor
spre punctele de trecere de rezervã
sau prin care forþarea a reuºit; puncte ºi sectoare
de trecere de rezervã care sã poatã deveni active
în situaþia în care inamicul distruge o parte din
cele de bazã; echipament de trecere de rezervã
pentru a reface punctele de trecere scoase din
funcþiune sau a le deschide pe cele de rezervã.
Controlul traficului. Un curs de apã este un
obstacol important, care reduce sau opreºte
unitãþile/marile unitãþi din Forþele Terestre, astfel
încât le reduce capacitatea de manevrã.
Unitãþile/marile unitãþi sunt obligate sã se
deplaseze în coloane numai de-a lungul câtorva
comunicaþii care conduc spre punctele de trecere.
Controlul traficului este esenþial pentru
ajungerea unitãþilor în locurile ºi în succesiunea
doritã ºi pentru întrebuinþarea acestora pe
malul opus cu eficienþã maximã.
De asemenea, controlul traficului împiedicã
aglomerarea de trupe, ceea ce ar constitui
þinte sigure pentru focul artileriei ºi loviturile
aviaþiei inamicului. În plus, acesta contribuie
efectiv la flexibilitatea planului, permiþând
comandanþilor sã schimbe succesiunea, momentul
sau locul de trecere ale unitãþilor/marilor
unitãþi .
Organizarea. Pentru executarea pregãtirii
forþãrii unui curs de apã, comandamentele executã
aceleaºi activitãþi ca pentru pregãtirea
oricãrei acþiuni. Pe de altã parte, aceste activitãþi
prezintã o serie de particularitãþi specifice
forþãrii. Din aceastã cauzã, comandantul specificã
ce acþiuni ºi proceduri de stat major prezintã
particularitãþi în planificarea forþãrii ºi îndeplinirea
îndatoririlor de control. Aceste particularitãþi
pot solicita o organizare funcþionalã
(operaþionalã) temporarã a compartimentelor
comandamentului sau întãrirea unora dintre
acestea ºi o sporire a numãrului cãilor de comunicaþii.
Comandanþii unitãþilor/marilor unitãþi îºi
APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
organizeazã unitãþile în forþe de asalt, de asigurare
a manevrei ºi de cucerire a capului de pod.
Ei organizeazã forþele de sprijin constând din
unitãþi/subunitãþi de geniu, de poliþie militarã,
protecþie NBC ºi alte unitãþi de sprijin a forþelor
luptãtoare.
Întrucât aceasta este o grupare temporarã,
procedurile pe care comandantul le stabileºte
trebuie sã fie clare, simple ºi sã angajeze
toate elementele pentru a asigura sprijinul
oportun al planului ºi unitatea comenzii.
Managementul terenului este parte integrantã
a acþiunii de forþare. Comandantul repartizeazã
spaþiu pentru forþele de sprijin, din care
sã asigure concentrarea forþelor de asalt înaintea
forþãrii. De altfel, acestea se suprapun peste
celelalte forþe ºi încep tragerile asupra inamicului
ce executã foc direct ºi a celui aerian.
Viteza. Forþarea unui curs de apã este o
cursã între trupele noastre care forþeazã ºi
inamic, pentru concentrarea puterii de luptã pe
malul îndepãrtat. Executarea trecerii forþelor
peste cursul de apã este o acþiune de duratã, trecerea
succesivã a acestora permiþând inamicului
sã le înfrângã pe pãrþi, în perioada de timp în
care ele sunt despãrþite de cursul de apã. Viteza
este atât de importantã pentru succesul forþãrii,
încât sunt justificate mãsurile luate pentru
menþinerea acesteia. Odatã începutã forþarea,
comandantul nu trebuie sã permitã aglomerarea,
la cursul de apã, a
vehiculelor ºi unitãþilor/subunitãþilor,
dar
trebuie sã ia toate mãsurile
pentru menþinerea
unui ritm ridicat
al trecerii acestora
peste cursul de apã,
astfel încât ele sã
poatã fi întrebuinþate
oportun în capul de
pod, în vederea menþinerii
iniþiativei.
51

APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
CONSIDERAÞII PRIVIND ASIGURAREA ACÞIUNILOR
ÎN CONFLICTELE ARMATE MODERNE
Colonel (r) prof. univ. dr. Lucian STÃNCILÃ
Maior drd. Virgil-Ovidiu POP
Experienþa conflictelor
armate din ultimul
deceniu a demonstrat
faptul cã este greu de
presupus un viitor
rãzboi unde se vor
opune mari grupãri
de forþe pe un front
continuu, cu dispozitive
clasice în care
mãsurile de asigurare
a acþiunilor ºi protecþie
a trupelor se vor
aplica scolastic, întocmai
aºa cum se prevede în regulamentele
militare.
Nici un conflict nu a semãnat
cu celelalte anterioare din cel puþin
urmãtoarele motive: date diferite de desfã-
ºurare, cu nivel tehnologic diferit; capacitate de
ripostã ºi dotarea adversarilor; scopul urmãrit;
puterea economicã a statului (nivelul de dezvoltare);
zona de desfãºurare (teren sau anotimp);
sprijinul militar sau politic acordat de aliaþi; implicaþiile
posibile în zonele de interes; adeziunea
sau împotrivirea opiniei internaþionale sau
a propriei populaþii; accente etnice sau religioase;
implicarea organizaþiilor teroriste; durata
conflictului; experimentarea unor armamente
etc..
Ponderea unei mãsuri sau a alteia în
ansamblul acþiunilor de asigurare sau protecþie
va trebui sã contracareze riscurile generate de
tipul de conflict. Un exemplu concludent este
ultimul conflict din Golf, care a scos în
evidenþã necesitatea amplificãrii
mãsurilor de protecþie nuclearã,
biologicã ºi chimicã, deoarece
permanent s-a menþinut
pericolul utilizãrii armei
chimice (biologice) din
partea adversarului
arab. Totodatã, instalaþiile
petroliere din
zona de conflict au determinat
luarea unor
mãsuri speciale de prevenire
ºi stingere a incendiilor,
de cãtre ambele pãrþi
combatante. Decalajul tehnologic
dintre forþele aliate ºi
armata irakianã a permis supremaþia
celor dintâi, chiar dacã
protecþia antiaerianã irakianã a fost
foarte activã.
O tendinþã demonstratã în ultimele conflicte
moderne a fost de a proteja luptãtorul, prin
dispunerea acestuia la o distanþã cât mai mare
de factorii distructivi ai armelor adversarului.
Astfel, s-a demonstrat cã în funcþie de scopul
urmãrit, care de regulã exclude cucerirea ºi stãpânirea
spaþiului terestru, cu o asigurare a acþiunilor
ºi protecþie a forþelor de înalt nivel, loviturile
aviaþiei ºi ale rachetelor de la mare distanþã
sunt suficiente pentru obþinerea victoriei,
iar acþiunea Forþelor Terestre va fi limitatã sau
chiar poate sã lipseascã. Acest mod de acþiune
duce, implicit ºi la o protecþie a forþelor proprii,
deoarece acþiunea terestrã implicã pierderi
umane numeroase de ambele pãrþi.
52

Pentru protejarea luptãtorului au fost
utilizaþi, pentru obþinerea informaþiilor despre
adversar, sateliþi ºi vehicule aeriene fãrã pilot
(VAFP). Folosirea acestor vehicule fãrã pilot, la
început cu timiditate ºi lipsã de încredere, a
adus o cantitate mare de informaþii, în timp real
ºi a permis comandanþilor luarea deciziilor în
baza informaþiilor nealterate de drumul clasic
pe care îl parcurgeau înainte informaþiile de la
obþinerea lor ºi pânã la decidenþi. Transmiterea
acestor date spre sateliþi sau direct la sol a permis
sã se ia, cu ajutorul mijloacelor computerizate,
decizii aproape în timp real, care au favorizat
acþiunea forþelor care le-au întrebuinþat.
Aceste VAFP-uri cu dimensiuni de la cele
mai mici (mãrimea unei palme) pânã la cele ale
unui avion clasic de tip AN au o serie de posibilitãþi
deosebit de importante în obþinerea de
informaþii cum ar fi: cercetarea dispozitivului
inamic ºi transmiterea de imagini în timp real ºi
oportun; interceptarea comunicaþiilor, compararea
datelor ºi transmiterea acestora la satelit
sau la sol pentru analizã ºi exploatare; înºelarea
adversarului ºi crearea de þinte false; bruiajul în
spectrul undelor radio, radar ºi de dirijare a rachetelor;
supravegherea continuã a spaþiului
aerian, naval ºi terestru; utilizarea muniþiilor
împotriva obiectivelor adversarului, chiar prin
transformarea acestora, la nevoie, în vehicule
tip kamikaze. Înãlþimea la care pot evolua (între
25.000 - 45.000 metri) ºi viteza pe care o pot
atinge (de pânã la 15 Mach), fac aceste dispozitive
practic nedetectabile. Unii specialiºti occidentali
apreciazã cã peste un deceniu piloþii îºi
vor conduce aeronavele de cercetare ºi chiar de
luptã de la sol, în mediul virtual.
Un alt domeniu al asigurãrii acþiunilor
militare, care în ultimul timp a cunoscut mari
transformãri, a fost cel al activitãþii de informare ºi
relaþii publice. Dacã înainte mass-media era þinutã
deoparte de ,,marile secrete ale rãzboiului”,
acum armata americanã nu începe acþiunile
militare fãrã prezenþa postului de televiziune CNN,
care efectueazã suficient de multe transmisiuni
chiar în direct. Acesta este atât un element de
informare a opiniei publice, dar ºi de justificare
a acþiunilor, mai ales dacã imaginile sunt
APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
însoþite ºi de comentarii profesioniste. Justificarea
poate apãrea ca o posibilã mãsurã de
asigurare de sine stãtãtoare, fiind absolut necesarã,
deoarece în ultimele conflicte a fost din ce
în ce mai greu sã se delimiteze agresorul de partea
agresatã, vinovatul de nevinovat. Mai mult
decât atât, nevinovatul dintr-o anumitã etapã
poate deveni ulterior vinovat (U.C.K., talibanii,
afganii). În funcþie de scopul urmãrit, etapa parcursã
ºi acþiunile desfãºurate, mass-media este
cea care poate informa opinia publicã, astfel
putându-se asigura libertatea de acþiune a forþelor
proprii.
O amploare deosebitã a luat-o protecþia
luptãtorului. Vestele antiglonþ, cãºtile speciale, dispozitivele
individuale de vedere ºi ascultare, tehnicile de
supravieþuire sunt câteva din exemplele de
mãsuri deja consacrate. În afarã de acestea un
rol important îl va avea protecþia trupelor proprii
care sunt obligate sã rãmânã în zonã în
perioada post-conflictualã ºi care pot fi afectate
de tipul de muniþie folosit, prin efectele sale
ulterioare, care poate deveni nociv. Exemplu
rãzboiul din Iugoslavia. Nu în ultimul rând, protecþia
habitatului va trebui sã se asigure având
în vedere cã rãzboiul nu va mai fi un fenomen
bine delimitat în timp ºi spaþiu, când populaþia
nu îºi va înceta activitatea ºi nu se va evacua în
alte zone, ci va evolua alãturi de o viaþã socialeconomicã
cu restricþii, în acelaºi timp ºi spaþiu.
Mãsurile de asigurare a acþiunilor militare
sunt urmãtoarele: cercetarea, siguranþa,
protecþia electronicã, mascarea, protecþia informaþiilor,
protecþia antiaerianã, activitatea de
informaþii ºi relaþii publice, asigurarea topogeodezicã.
Aceste mãsuri sunt obligatorii în orice
tip de acþiune militarã ºi au drept scop sã asigure
toate informaþiile posibile despre acþiunile
anterioare ale adversarului, situaþia acestuia în
momentul deciziei, cât ºi posibilele acþiuni ulterioare.
De asemenea, împiedicã adversarul sã
obþinã informaþii despre forþele proprii, creazã
condiþii favorabile pentru acþiunile proprii, protejeazã
ºi ascunde grupãrile de forþe proprii ºi
intenþia acestora, induce adversarul în eroare ºi
creazã un curent favorabil în opinia publicã
internã ºi internaþionalã.
53

Cercetarea, ca formã principalã
de asigurare a acþiunilor,
se organizeazã în
sistem unitar ºi se executã
continuu în
spaþiul terestru, aerian
ºi naval, în
orice formã a acþiunilor
militare,
atât în dispozitivul
propriu, cât ºi în
cel al adversarului,
cu scopul de a asigura
prevenirea surprinderii,
pregãtirea ºi desfãºurarea cu
succes a acþiunilor militare. Se
executã cu forþe ºi mijloace specializate care
îndeplinesc misiuni de procurare, centralizare,
analizã ºi valorificare a datelor ºi informaþiilor
despre adversar, teren, populaþie, situaþia NBC,
condiþiile geoclimatice, resursele umane ºi
materiale, infrastructurã ºi alte domenii care pot
influenþa acþiunile militare.
Siguranþa presupune mãsuri ºi acþiuni
de supraveghere, pazã ºi apãrare nemijlocitã ºi
generalã a întregului dispozitiv, cât ºi a fiecãrui
element al acestuia, în toate formele acþiunilor
militare, în scopul zãdãrnicirii cercetãrii adversarului,
prevenirii acþiunilor prin surprindere
ale acestuia ºi pentru asigurarea condiþiilor favorabile
intrãrii în acþiune, în mod organizat ºi
la timp, a tuturor forþelor ºi mijloacelor proprii.
Siguranþa se realizeazã în toate situaþiile ºi formele
acþiunilor militare astfel: în marº-prin siguranþa
de marº; în staþionare-prin siguranþa de
staþionare; în apãrare-prin detaºamente înaintate
care acþioneazã în fâºia de siguranþã, prin
forþele de pe poziþia înaintatã ºi din siguranþa de
luptã; în ofensivã ºi în celelalte forme ale acþiunilor
militare-prin siguranþa flancurilor (intervalelor,
joncþiunilor) descoperite, siguranþa nemijlocitã,
paza ºi apãrarea punctelor de comandã,
centrelor de comunicaþii ºi a altor obiective.
Protecþia electronicã se realizeazã prin
mãsuri ºi prin acþiuni pregãtite ºi executate
într-o concepþie unitarã, în toate formele acþiunilor
militare în scopul: descoperirii, dezorga-
APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
nizãrii ºi neutralizãrii mijloacelor
electronice ale adversarului;
asigurãrii stabilitãþii ºi
continuitãþii lucrului
sistemelor ºi mijloacelor
electronice
destinate conducerii
trupelor proprii;
executãrii cercetãrii;
dirijãrii mijloacelor
de lovire ºi
a focului. Protecþia
electronicã cuprinde
mascarea ºi dezinformarea
electronicã, asigurarea
compatibilitãþii electromagnetice a
mijloacelor (sistemelor) electronice proprii,
protecþiei împotriva bruiajului adversarului,
descoperirea (distrugerea, neutralizarea) ºi
interdicþia utilizãrii mijloacelor electronice ale
acestuia.
Mascarea se pregãteºte ºi se desfãºoarã
într-o concepþie unitarã ºi în mod continuu, la
toate eºaloanele, atât în perioada de pregãtire,
cât ºi pe timpul desfãºurãrii acþiunilor militare
în scopul: ascunderii dispozitivului de luptã,
pregãtirii ºi desfãºurãrii acþiunilor militare, faþã
de toate categoriile adversarului; limitãrii
efectelor loviturilor acestuia; inducerii în eroare
a adversarului asupra situaþiei, intenþiilor, acþiunilor
ºi posibilitãþilor în timp ºi spaþiu a trupelor
proprii; asigurãrii secretului în executarea
manevrei.
Mascarea se realizeazã prin: pregãtirea în
ascuns a acþiunilor militare ºi pãstrarea secretului
asupra concepþiei celor planificate, dispunerea
dispersatã a forþelor ºi mijloacelor, schimbarea
periodicã a raioanelor; ascunderea dispozitivelor,
tehnicii militare, lucrãrilor de amenajare
genisticã, barajelor, depozitelor etc.; executarea
în ascuns a manevrei de forþe ºi mijloace;
folosirea proprietãþilor de mascare ale terenului,
a condiþiilor de vizibilitate redusã, a mijloacelor
de mascare din înzestrare ºi a celor confecþionate
pe plan local; reducerea sau înlãturarea posibilitãþilor
aparaturii de vedere, pe timp de
noapte a adversarului de a descoperi forþele ºi
54

APÃRAREA NBC 9/2005
ARTÃ MILITARÃ
mijloacele proprii; mãsuri de mascare radio,
radioreleu antiradiolocaþie; crearea ºi folosirea
termoimitatorilor, capcanelor termice ºi a imitatorilor
de þinte mobile ºi fixe. Mãsurile, acþiunile
ºi lucrãrile de mascare simple se executã de
cãtre toate forþele, iar cele complexe de forþe
specializate.
Protecþia informaþiilor se realizeazã
prin mãsuri ºi acþiuni organizatorice, informaþionale
ºi tehnice luate ºi executate la unitãþi
pentru: respectarea regulilor de lucru în elaborarea
ºi exploatarea documentelor de conducere
ºi informare, a documentelor de conducere în
secret; pãstrarea secretului asupra acþiunilor ºi
activitãþilor ce se desfãºoarã sau se planificã prin
accesul limitat, autorizat ºi ierarhizat la date ºi
informaþii; controlul informaþiilor destinate publicului;
protecþia fizicã ºi criptograficã a informaþiilor
ce se transmit; disimularea informaþionalã
împotriva cercetãrii adversarului; penetrarea
documentelor, materialelor, cifrurilor ºi
codurilor adversarului.
Protecþia antiaerianã se desfãºoarã în
scopul prevenirii, acoperirii ºi apãrãrii dispozitivelor
ºi menþinerii capacitãþii de luptã a grupãrii
de forþe ºi a celorlalte elemente de dispozitiv,
apãrãrii unor detalii de planimetrie sau de
infrastructurã de importanþã deosebitã, asigurãrii
securitãþii în spaþiul aerian împotriva
cercetãrii ºi loviturilor executate din aer, precum
ºi pentru nimicirea mijloacelor de atac aerian
ale adversarului. Protecþia antiaerianã
cuprinde: supravegherea ºi cercetarea spaþiului
aerian; înºtiinþarea despre pericolul aerian ºi
alarmarea forþelor; executarea cu toate categoriile
de armament; dispersarea, mascarea ºi adãpostirea
forþelor; lichidarea urmãrilor atacului
din aer.
Activitatea de informare ºi relaþii
publice se desfãºoarã continuu ºi sistematic
pentru menþinerea unor raporturi favorabile în
interiorul structurii militare, cât ºi între aceasta
ºi opinia publicã în folosul acþiunilor militare,
precum ºi informarea personalului urmãrind:
crearea ºi menþinerea unei imagini favorabile
trupelor proprii; informarea corectã asupra misiunilor
unitãþilor, deciziilor politice ºi administrative
în legãturã cu conflictul ºi activitãþile în
curs de desfãºurare, creºterea responsabilitãþilor
pentru îndeplinirea misiunilor; realizarea unei
comunicãri biunivoce între armatã ºi societate.
Asigurarea topogeodezicã se executã
în scopul obþinerii, pregãtirii ºi transmiterii la
timp a datelor ºi documentelor topogeodezice,
necesare pregãtirii ºi desfãºurãrii acþiunilor militare.
Aceastã formã de asigurare se realizeazã de
cãtre forþe ºi mijloace specializate, prin cercetarea
topogeodezicã, actualizarea documentelor
topogeodezice, asigurarea cu date, documente ºi
fotodocumente, tehnicã ºi materiale topogeodezice,
precum ºi prin pregãtirea topogeodezicã
a forþelor.
Toate mãsurile au menirea de a asigura
acþiunile, însã în mod indirect au ºi o componentã
de protecþie a
trupelor.
55

APÃRAREA NBC 9/2005
DECONTAMINAREA
TEHNICI ªI PROCEDEE MODERNE
DE DECONTAMINARE BIOLOGICÃ
Cãpitan ing.Laurenþiu BOBU
1.Introducere
Dupã atacurile teroriste asupra turnurilor
gemene ale World Trade Center din septembrie
2001, sistemul economico-social al
SUA, ºi nu numai, a fost grav afectat de o nouã
,,faþã” a terorismului, terorismul biologic.
Prin folosirea plicurilor contaminate cu
spori ale Bacillus Antracis, au fost contaminate
biologic importante obiective socio-economice
de pe teritoriul SUA: televiziunea NBC din New
York, douã clãdiri guvernamentale, centrul
poºtal din Sterling, Virginia ºi altele.
Pentru decontaminarea biologicã a acestora
s-au folosit echipamente care utilizeazã ca
agent de decontaminare peroxidul de hidrogen.
Aceste echipamente sunt utilizate cu succes,
încã din anii '90, pentru decontaminarea liniilor
de producþie (industria alimentarã, farmaceuticã
ºi altele), a secþiilor de izolare din spitale,
încãperilor de laborator destinate cercetãrii,
instrumentelor medicale ºi altele.
Echipamentele de decontaminare biologicã
cu peroxid de hidrogen vaporizat sunt destinate
decontaminãrii zonelor închise, contaminate
cu microorganisme, inclusiv bacterii sporogene.
2.Avantajele utilizãrii peroxidului
de hidrogen (H 2 O 2 ):
durata scãzutã a timpului de decontaminare
comparativ cu durata agenþilor oxidanþi
folosiþi în prezent în domeniul militar/civil;
produsele rezultate în urma decontaminãrii
sunt non-toxice;
nu are acþiune corozivã, fiind compatibil
cu: metale (inox, aluminiu, titan), materiale
plastice (polipropilenã, polietilenã etc), materiale
de construcþie (sticlã, silicon, cãrãmidã, beton
ºi altele), componentele aparaturii electrice ºi
electronice etc.;
nu este poluant pentru mediul înconjurãtor;
decontaminarea se poate realiza la
temperaturi scãzute;
decontamineazã toate tipurile de
microorganisme, inclusiv bacterii sporogene;
suprafaþa de contact aer/obiect contaminat
este mai mare ca în cazul folosirii lichidelor,
suspensiilor etc..
3. Ciclul tipic de decontaminare al
sistemelor de decontaminare cu peroxid
de hidrogen
În figura nr. 1 este prezentat un ciclu
tipic de decontaminare cu peroxid de hidrogen.
56

Ciclul cuprinde patru faze:
deumidificare;
realizarea condiþiilor de decontaminare;
biodecontaminare;
aerisire.
Sistemele care folosesc pentru biodecontaminare
peroxidul de hidrogen au în compunere
un calculator care controleazã ºi monitorizeazã
desfãºurarea corectã, în mod algoritmic,
a celor patru faze.
Dupã scãderea umiditãþii relative a incintei
care va fi decontaminatã, (faza I), se introduce
un amestec aer-peroxid de hidrogen (faza
II). Peroxidul de hidrogen este dozat automat de
un dozator acþionat de calculator, prin evaporarea
acestuia din soluþii cu concentraþia de
35%. Dozarea automatã are rolul de a evita
expunerea personalului care deserveºte echipamentul
de decontaminare la vaporii/soluþia de
peroxid de hidrogen.
În faza de biodecontaminare sau sterilizare,
concentraþia vaporilor de peroxid de
hidrogen în aerul din incinta închisã este
menþinutã la o valoare constantã (sub valoarea
punctului de condensare) prin adãugarea permanentã
a vaporilor de peroxid în aerul care
este introdus în incinta închisã (camera supusã
decontaminãrii), în cantitate egalã cu cea a
vaporilor care sunt evacuaþi odatã cu aerul din
incintã.
Peroxidul de hidrogen care este evacuat
împreunã cu aerul din incinta închisã este
degradat catalitic, rezultând vapori de apã ºi
oxigen. Toate componentele din aerul evacuat
(dupã ce în prealabil este trecut printr-un filtru
catalitic) sunt reþinute într-un filtru. Acest filtru
reþine pe lângã peroxidul de hidrogen nedegradat
catalitic, apa ºi oxigenul ca produºi ai
reacþiei catalitice ºi microorganismele, inclusiv
sporii, vii sau moarte. Acest filtru total se distruge
dupã utilizare.
Faza a IV-a a ciclului de biodecontaminare
constã în aerisirea încãperii. Timpul destinat
acestei faze poate fi redus semnificativ prin
utilizarea sistemului de ventilaþie a încãperii.
APÃRAREA NBC 9/2005
DECONTAMINAREA
4. Eficacitatea antimicrobianã
În ultimii 10 ani, eficacitatea de spectru
larg a peroxidului de hidrogen a fost demonstratã
pe o gamã largã de microorganisme (figura
2); peroxidul de hidrogen este extrem de
microbicid, chiar ºi în concentraþii mici de 0,1
mg/l soluþie. El a înlocuit complet în procesul de
biodecontaminare formaldehida, având eficacitate
ºi împotriva toxinelor proteice (ex: toxina
botulinum).
5. Eficacitatea proceselor de decontaminare
,,uscate” faþã de procesele de
decontaminare ,,umede”
Procesele de decontaminare cu peroxid
de hidrogen pot fi clasificate în procese ,,umede”
ºi procese ,,uscate”.
Vaporii de peroxid de hidrogen pot fi
introduºi într-o anumitã zonã a incintei supuse
procesului de biodecontaminare, în concentraþii
care sunt determinate de umiditatea relativã ºi
temperatura mediului ambiant, pânã la un nivel
de saturare (punct de conducere). În cazul în
care concentraþia peroxidului de hidrogen
depãºeºte acest nivel, suprasaturarea conduce la
condensarea peroxidului de hidrogen pe
suprafeþele din incintã. Procesul în care se produce
condensarea sau microcondensarea, care
se menþine în timpului ciclului de decontaminare,
este proces ,,ud” sau ,,umed”.
Dacã în cursul ciclului de decontaminare,
concentraþia vaporilor de peroxid de hidrogen
57

este menþinutã sub punctul de condensare, procesul
este ,,uscat”.
Procesele ,,umede” prezintã multe dezavantaje
în realizarea biodecontaminãrii faþã de
procesele ,,uscate”. Cele mai semnificative sunt:
Greu de validat. Procesele ,,umede” pot
fi variabile datoritã geometriei variabile a
camerei de decontaminat (la un volum egal,
geometria camerei poate fi variabilã), ceea ce
face ca aceste procese sã nu poatã fi repetabile,
uºor de validat;
Controlul concentraþiei de H 2 O 2 din
camerã. La procesele ,,uscate” controlul concentraþiei
H 2 O 2 se face prin menþinerea acesteia
la un nivel inferior punctului de condensare. În
cazul proceselor ,,umede”, controlul concentraþiei
H 2 O 2 nu se poate face datoritã condensãrii
neuniforme a peroxidului pe diferite
suprafeþe;
Concentraþia H 2 O 2 folositã. Dacã în
APÃRAREA NBC 9/2005
DECONTAMINAREA
volumul de maxim 100m 3 , pe când cele bazate
pe procese ,,uscate”, un volum de maxim
230m 3 . Avantajul celor din urmã constã în faptul
cã incintele cu volumul mai mare de 230m 3
pot fi decontaminate folosind mai multe echipamente
simultan.
Actualele soluþii ºi suspensii de decontaminare
utilizate de unitãþile ºi subunitãþile de
apãrare NBC din Armata României pentru
decontaminarea biologicã prezintã dezavantajele
specifice proceselor ,,umede”.
În acest moment, se aflã în stadii
avansate de cercetare, proiectare ºi testare
echipamente de decontaminare chimicã cu
H 2 O 2 bazate pe procese ,,uscate”. Crearea unor
echipamente de decontaminare chimicã ºi biologicã
cu H 2 O 2 , având la bazã procesele
,,uscate”, va conduce la folosirea acestora, pe
scarã largã ºi în domeniul militar.
cazul proceselor ,,uscate” concentraþia H 2 O 2
este cuprinsã între 0,1-3 mg/l soluþie, în cazul
proceselor ,,umede”, concentraþiile soluþiilor de
H 2 O 2 folosite sunt necunoscute, variabile;
Durata de aerisire. Procesele ,,umede”
necesitã o duratã de aerisire mult mai mare
decât în cazul proceselor ,,uscate”, pentru cã
este necesarã îndepãrtarea suplimentarã a
H 2 O 2 condensat ºi a apei de pe suprafeþe;
Compatibilitatea materialelor. Compatibilitatea
este definitã ca fiind capacitatea materialului
de a suporta expunerea la peroxid de
hidrogen, fãrã modificãri semnificative ale proprietãþilor
fizice sau chimice ale acestuia.
Procesele ,,uscate” de folosire a H 2 O 2
fac ca acesta sã fie compatibil cu o gamã largã ºi
variatã de materiale. Procesele ,,umede” au un
efect coroziv foarte puternic asupra materialelor,
ceea ce reduce numãrul de materiale compatibile
care pot fi decontaminate folosind aceste
procese;
Capacitatea incintei supusã decontaminãrii.
Pânã în acest moment, echipamentele de
decontaminare bazate pe procese ,,umede” cele
mai performante pot decontamina o incintã cu
Un procedeu modern de decontaminare:
decontaminarea cu spume fierbinþi
58

APÃRAREA NBC 9/2005
PROTECÞIA MEDIULUI
REGIMUL ªI LEGISLAÞIA ÎN DOMENIUL SUBSTANÞELOR ªI
PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE.
METODE DE CLASIFICARE
Slt. (r). drd. Leonard-Vlad ROªCA
Prin acest articol ne propunem
sã facem cunoscute legislaþia
în domeniul chimicalelor
ºi regimul acestora, cu accent
deosebit pe legislaþia româneascã
în domeniu ºi sistemul
de clasificare.
Deºi pare greu
de crezut, în viaþa de zi
cu zi, ºi nu numai, ne
confruntãm cu foarte
multe substanþe ºi preparate
chimice periculoase.
(În continuare, voi
folosi termenul de chimicale
atunci când doresc sã
mã refer atât la substanþe cât
ºi la preparate).
În Uniunea Europeanã
la baza gestionãrii chimicalelor se
afla principiul comerþului liber pentru
plasarea chimicalelor pe piaþã, dar acest
principiu suferã anumite restricþii care se aplicã
doar în cazuri foarte bine fundamentate, scopul
lor fiind protecþia sãnãtãþii omului ºi a mediului.
Principalele elemente cheie ale gestiunii
chimicalelor în UE sunt:
responsabilitatea faþã de chimicale
revine producãtorului sau importatorului;
anterior plasãrii pe piaþã a chimicalelor
trebuie evaluate riscurile, iar chimicalele
vor fi ambalate conform regulamentelor in vigoare;
producãtorii/importatorii trebuie sã ofere
informaþii exacte utilizatorilor finali (profesioniºti sau
casnici) în ceea ce priveºte natura riscurilor derivate din
utilizarea chimicalelor;
fiecare stat membru al UE este responsabil sã
controleze respectarea obligaþiilor de cãtre industriaºi ºi sã
supravegheze piaþa.
Conform legilor Uniunii Europene producãtorul
este obligat sã:
clasifice chimicalele periculoase;
ambaleze chimicalele în funcþie
de proprietãþile acestora;
eticheteze chimicalele;
ofere informaþii speciale
utilizatorilor profesioniºti;
respecte restricþiile de
plasare pe piaþã a chimicalelor.
În România regimul chimicalelor
este stabilit
printr-o serie de legi pe
care le voi enumera,
încercând sã prezint pe
scurt obiectul fiecãreia
dintre acestea:
Legea nr. 360/2003 privind
regimul substanþelor ºi preparatelor
chimice periculoaseaceastã
lege stabileºte cadrul normativ
general pentru controlul efectiv
ºi supravegherea regimului substanþelor
ºi preparatelor chimice periculoase în
vederea protejãrii sãnãtãþii populaþiei ºi a mediului
înconjurãtor împotriva acþiunii negative a chimicalelor;
Legea nr. 91/2003 pentru aderarea României
la Convenþia privind procedura de consimþãmânt
prealabil în cunoºtinþã de cauzã,
aplicabilã anumitor produºi chimici periculoºi
ºi pesticide care fac obiectul comerþului
internaþional, convenþie adoptatã la Rotterdam
la 10 septembrie 1998, ºi care se aplicã produºilor
chimici interziºi sau strict reglementaþi ºi
preparatelor de pesticide extreme de periculoase;
HG nr. 347/2003 privind restricþionarea introducerii
pe piaþã ºi a utilizãrii anumitor substanþe ºi
preparate chimice periculoase;
Ordin comun al MAAP/MS/MAPM nr.
396/2002 privind interzicerea utilizãrii pe teritoriul
României a produselor de uz fitosanitar care conþin anumite
substanþe active;
59

APÃRAREA NBC 9/2005
PROTECÞIA MEDIULUI
60
OUG nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea
ºi ambalarea substanþelor ºi preparatelor chimice
periculoase;
Legea nr 451/2001 pentru aprobarea OUG nr.
200/2000;
OUG 200/2002 stabileºte cadrul legal pentru
clasificarea, etichetarea ºi ambalarea substanþelor ºi preparatelor
chimice periculoase pentru om ºi mediu în vederea
plasãrii pe piaþã;
Procedura privind clasificarea substanþelor ºi
preparatelor chimice periculoase se efectueazã în conformitate
cu HG 490/2002.
Foarte importante sunt anexele acestei HG, ºi
anume:
Anexa 1 - criterii generale de clasificare ºi
etichetare a substanþelor ºi preparatelor periculoase;
Anexa 2 - lista substanþelor periculoase;
Anexa 3 - metode de testare;
Anexa 4 - categoriile de pericol pentru substanþele
ºi preparatele periculoase ºi simbolurile corespunzãtoare;
Anexa 5 - natura riscurilor speciale atribuite
substanþelor ºi preparatelor periculoase - Frazele R;
Anexa 6 - recomandãri de prudenþã privind
substanþele ºi preparatele periculoase - Frazele S.
În ceea ce priveºte ambalarea, plasarea pe piaþã a
chimicalelor este permisã numai dacã sunt respectate
urmãtoarele cerinþe pentru ambalaje (art. 14 a OUG
200/2000):
sã fie astfel proiectate ºi realizate încât sã împiedice
orice pierdere prin manipulare, transport ºi depozitare;
materialele pentru ambalaje ºi dispozitivele de
etanºare sã fie rezistente la atacul conþinutului ºi sã nu
formeze compuºi periculoºi cu acesta;
ambalajele ºi sistemele de etanºare sã fie rezistente
pentru a se evita orice pierdere ºi a îndeplini criteriile
de siguranþã;
ambalajele ºi sistemele de închidere care se
reînchid vor fi proiectate astfel încât sã se poatã închide
repetat fãrã pierderi de conþinut;
orice recipient, indiferent de capacitate, care
conþine substanþe destinate comercializãrii sau punere la
dispoziþie persoanelor fizice, pentru anumite categorii de
pericol (anexa 4 a HG 490/2002 - categorii de pericol ºi
simbolurile corespunzãtoare), trebuie sã fie prevãzut cu
dipozitiv de securitate pentru protecþia copiilor;
ambalajul sã fie închis iniþial cu un sigiliu a
cãrui violare sã fie vizibilã în momentul deschiderii.
Etichetarea - substanþele periculoase pot fi
plasate pe piaþã numai dacã eticheta include urmãtoarele
indicaþii lizibile, care nu pot fi ºterse (art. 16 al OUG
200/2000):
numele substanþei (denumirea din anexa 2 a
HG 490/2002);
coordonatele (nume, adresã, telefon), ale persoanei
juridice care rãspunde de plasarea pe piaþã a substanþei
chimice periculoase, respectiv producãtorul,
importatorul sau distribuitorul;
simbolurile referitoare la pericol ºi indicaþiile de
pericol atribuite substanþei periculoase (Anexa 2 a HG
490/2002), pentru substanþele periculoase care nu sunt
cuprinse în Anexa 2, simbolurile de pericol vor fi atribuite
conform prevederilor Anexei 1;
fraze tip specifice utilizãrii substanþelor periculoase,
referitoare la riscurile care pot apare la utilizare
(frazele R - lista prevãzutã în Anexa 5 a HG. 490/2002),
pentru substanþele periculoase care nu sunt cuprinse în
Anexa 2 se vor atribui fraze R, care trebuie sã fie definite
în conformitate cu prevederile Anexei 1;
fraze-tip indicând recomandãri referitoare la
prudenþa cu care trebuie utilizate chimicalele (fraze S -
lista prevãzutã în Anexa 6 a HG 490/2002). Pentru substanþele
periculoase care nu sunt cuprinse în Anexa 2 se
vor atribui fraze S, care trebuie sã fie definite în conformitate
cu prevederile Anexei 1;
Excepþie: pentru substanþele periculoase iritante, foarte
inflamabile, inflamabile, oxidante ºi nocive nu este necesar sã se atribuie
fraze R sau fraze S, dacã ambalajul nu conþine mai mult de 125ml (art. 5,
alin. 2, HG 490/2002)
atribuirea numãrului CEE din IESCE (EINECS),
dacã acesta este alocat.
Preparatele periculoase pot fi amplasate pe piaþã
numai dacã eticheta ambalajelor include urmãtoarele indicaþii
lizibile (art. 17):
denumirea comercialã sau destinaþia preparatului;
coordonatele (nume, adresã, telefon), ale persoanei
juridice care rãspunde de plasarea pe piaþã a
preparatului chimic periculos, respectiv producãtorul,
importatorul sau distribuitorul;
denumirea chimicã a componentelor clasificate
ca substanþe chimice periculoase;
simbolurile referitoare la pericol ºi dacã este
cazul, indicaþiile despre pericolele rezultate din folosirea
preparatului;
frazele R;
frazele S;
cantitatea nominalã a conþinutului, în cazul
preparatelor chimice periculoase comercializate persoanelor
fizice.
În încheiere menþionez cã pentru chimicale se
admite orice formã de publicitate cu condiþia menþionãrii
categoriei de pericol.
Acest articol face parte dintr-o serie, care va continua
cu prezentarea metodelor de clasificare a substanþelor
ºi preparatelor chimice periculoase.
Închei aceastã primã parte prin prezentarea liste
cu frazele de risc R, iar în urmãtorul articol voi prezenta
lista frazelor S.

NATURA RISCURILOR SPECIALE
ATRIBUITE SUBSTANÞELOR ªI PREPARATELOR
PERICULOASE
- FRAZELE R -
R 1 - Exploziv in stare uscatã.
R 2 - Risc de explozie la soc, frecare, foc sau alte
surse de aprindere.
R 3 - Risc mare de explozie la ºoc, frecare, foc sau
alte surse de aprindere.
R 4 - Formeazã compuºi metalici explozivi foarte
sensibili.
R 5 - Pericol de explozie sub acþiunea cãldurii.
R 6 - Pericol de explozie în contact sau fãrã contact
cu aerul.
R 7 - Poate provoca un incendiu.
R 8 - Contactul cu materiale combustibile poate
provoca incendiu.
R 9 - Poate exploda în amestec cu materiale combustibile.
R 10 - Inflamabil.
R 11 - Foarte inflamabil.
R 12 - Extrem de inflamabil.
R 14 - Reacþioneazã violent la contactul cu apa.
R 15 - La contactul cu apa degajã gaze extrem de
inflamabile.
R 16 - Poate exploda în amestec cu substanþe oxidante.
R 17 - Inflamabil în aer, spontan.
R 18 - În timpul folosirii, poate forma amestec
vapori - aer inflamabil/exploziv.
R 19 - Poate forma peroxizi explozivi.
R 20 - Nociv prin inhalare.
R 21 - Nociv în contact cu pielea.
R 22 - Nociv în caz de înghiþire.
R 23 - Toxic prin inhalare.
R 24 - Toxic în contact cu pielea.
R 25 - Toxic în caz de inghiþire .
R 26 - Foarte toxic prin inhalare.
R 27 - Foarte toxic în contact cu pielea.
R 28 - Foarte toxic în caz de înghiþire.
R 29 - La contactul cu apa se degajã gaze toxice.
R 30 - Poate deveni foarte inflamabil în timpul
utilizãrii.
R 31 - La contactul cu acizii se degajã gaze toxice.
R 32 - La contactul cu acizii se degajã gaze foarte
toxice.
R 33 - Pericol de efecte cumulative.
R 34 - Provoacã arsuri.
R 35 - Provoacã arsuri grave.
R 36 - Iritant pentru ochi.
R 37 - Iritant pentru sistemul respirator.
R 38 - Iritant pentru piele.
R 39 - Pericol de efecte ireversibile foarte grave.
R 40 - Risc potenþial de efecte ireversibile.
R 41 - Risc de leziuni oculare grave.
R 42 - Poate cauza o sensibilizare prin inhalare.
APÃRAREA NBC 9/2005
PROTECÞIA MEDIULUI
61
R 43 - Poate cauza o iritare prin contact cu pielea.
R 44 - Risc de explozie dacã este încãlzit în spaþiu
închis.
R 45 - Poate cauza cancer.
R 46 - Poate provoca afecþiuni genetice ereditare.
R 48 - Pericol de efecte grave asupra sãnãtãþii în
caz de expunere prelungitã.
R 49 - Poate provoca cancer prin inhalare.
R 50 - Foarte toxic pentru organismele acvatice.
R 51 - Toxic pentru organismele acvatice.
R 52 - Nociv pentru organismele acvatice.
R 53 - Poate provoca efecte adverse pe termen
lung asupra mediului acvatic.
R 54 - Toxic pentru florã.
R 55 - Toxic pentru faunã.
R 56 - Toxic pentru organismele din sol.
R 57 - Toxic pentru albine.
R 58 - Poate provoca efecte adverse pe termen
lung asupra mediului înconjurãtor.
R 59 - Periculos pentru stratul de ozon.
R 60 - Poate altera fertilitatea.
R 61 - Poate provoca efecte nefaste asupra copilului
(foetus) în timpul sarcinii.
R 62 - Posibil risc de alterare a fertilitãþii.
R 63 - Posibil risc de a dauna copilului (foetus) în
timpul sarcinii.
R 64 - Risc posibil pentru sugarii hrãniþi cu lapte
matern.
R 65 - Nociv: poate provoca afecþiuni pulmonare
în caz de înghiþire.
R 66 - Expunerea repetatã poate cauza uscarea
sau crãparea pielii.
R 67 - Inhalarea vaporilor poate provoca somnolenþa
ºi ameþealã.
5.12. Combinaþii de fraze R
R 14/15 - Reacþioneazã violent cu apa, cu degajare
de gaze extrem de inflamabile.
R 15/29 - În contact cu apa se degajã gaze toxice,
extrem de inflamabile.
R 20/21 - Nociv prin inhalare ºi în contact cu
pielea.
R 20/22 - Nociv prin inhalare ºi prin înghiþire.
R 20/21/22 - Nociv prin inhalare, în contact cu
pielea ºi prin înghiþire.
R 21/22 - Nociv în contact cu pielea ºi prin
înghiþire.
R 23/24 - Toxic prin inhalare ºi în contact cu
pielea.
R 23/25 - Toxic prin inhalare ºi prin înghiþire.
R 23/24/25 - Toxic prin inhalare, în contact cu
pielea ºi prin înghiþire.
R 24/25 - Toxic în contact cu pielea ºi prin
înghiþire.
R 26/27 - Foarte toxic prin inhalare ºi în contact
cu pielea.
R 26/28 - Foarte toxic prin inhalare ºi prin
înghiþire.

R 26/27/28 - Foarte toxic prin inhalare, în contact
cu pielea ºi prin înghiþire.
R 27/28 - Foarte toxic în contact cu pielea ºi prin
înghiþire.
R 36/37 - Iritant pentru ochi ºi sistemul respirator.
R 36/38 - Iritant pentru ochi ºi pentru piele.
R 36/37/38 - Iritant pentru ochi, sistemul respirator
ºi pentru piele.
R 37/38 - Iritant pentru sistemul respirator ºi
pentru piele.
R 39/23 - Toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin inhalare.
R 39/24 - Toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave in contact cu pielea.
R 39/25 - Toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin înghiþire.
R 39/23/24 - Toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin inhalare ºi în contact cu pielea.
R 39/23/25 - Toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin inhalare ºi prin înghiþire.
R 39/24/25 - Toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave în contact cu pielea ºi prin înghiþire.
R 39/23/24/25 - Toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin inhalare, în contact cu pielea ºi
prin înghiþire.
R 39/26 - Foarte toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin inhalare.
R 39/27 - Foarte toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave în contact cu pielea.
R 39/28 - Foarte toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin înghiþire.
R 39/26/27 - Foarte toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin inhalare ºi în contact cu pielea.
R 39/26/28 - Foarte toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave prin inhalare ºi prin înghiþire.
R 39/27/28 - Foarte toxic: pericol de efecte ireversibile
foarte grave în contact cu pielea ºi prin înghiþire.
R 39/26/27/28 - Foarte toxic: pericol de efecte
ireversibile foarte grave prin inhalare, în contact cu pielea
ºi prin înghiþire.
R 40/20 - Nociv: risc posibil de efecte ireversibile
prin inhalare.
R 40/21 - Nociv: risc posibil de efecte ireversibile
în contact cu pielea.
R 40/22 - Nociv: risc posibil de efecte ireversibile
prin înghiþire.
R 40/20/21 - Nociv: risc posibil de efecte ireversibile
prin inhalare ºi în contact cu pielea.
R 40/20/22 - Nociv: risc posibil de efecte ireversibile
prin inhalare ºi prin înghiþire.
R 40/21/22 - Nociv: risc posibil de efecte ireversibile
în contact cu pielea prin înghiþire.
R 40/20/21/22 - Nociv: risc posibil de efecte ireversibile
prin inhalare, în contact cu pielea ºi prin
înghiþire.
R 42/43 - Poate cauza sensibilizare prin inhalare
APÃRAREA NBC 9/2005
PROTECÞIA MEDIULUI
62
ºi în contact cu pielea.
R 48/20 - Nociv: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã prin inhalare.
R 48/21 - Nociv: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã în contact cu pielea.
R 48/22 - Nociv: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã prin înghiþire.
R 48/20/21 - Nociv: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã prin inhalare ºi în contact
cu pielea.
R 48/20/22 - Nociv: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã prin inhalare ºi prin
înghiþire.
R 48/21/22 - Nociv: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã în contact cu pielea ºi
prin înghiþire.
R 48/20/21/22 - Nociv: pericol de afectare
serioasã a sãnãtãþii la expunere prelungitã prin inhalare,
în contact cu pielea ºi prin înghiþire.
R 48/23 - Toxic: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã prin inhalare.
R 48/24 - Toxic: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã în conctact cu pielea.
R 48/25 - Toxic: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã prin înghiþire.
R 48/23/24 - Toxic: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã prin inhalare ºi în contact
cu pielea.
R 48/23/25 - Toxic: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã prin inhalare ºi prin
înghiþire.
R 48/24/25 - Toxic: pericol de afectare serioasã a
sãnãtãþii la expunere prelungitã în contact cu pielea ºi
prin înghiþire.
R 48/23/24/25 - Toxic: pericol de afectare
serioasã a sãnãtãþii la expunere prelungitã prin inhalare,
în contact cu pielea ºi prin înghiþire.
R 50/53 - Foarte toxic pentru organismele acvatice,
poate cauza efecte nefavorabile pe termen lung
asupra mediului acvatic.
R 51/53 - Toxic pentru organismele acvatice,
poate cauza efecte nefavorabile pe termen lung asupra
mediului acvatic.
R 52/53 - Nociv pentru organismele acvatice,
poate cauza efecte nefavorabile pe termen lung asupra
mediului acvatic.

APÃRAREA NBC 9/2005
EVENIMENTE EDITORIALE
LANSAREA UNEI CÃRÞI:
,,NBC - ISTORIE, ªTIINÞÃ, PASIUNE”,
P
autor col.dr.ing.Ion .ing.Ion SAVU
-Recenzie realizatã r
colonel (r) prof.Mihai GRIGORESCU
-
26 octombrie 2004,
Cercul Militar Naþional. La
orele 11.00, în sala de ºedinþe,
a început Sesiunea de comunicãri
ºtiinþifice dedicatã celei
de-a 80 a aniversãri a Centrului
de Cercetare ªtiinþificã
pentru Apãrare NBC ºi Ecologie.
Au participat cercetãtori
militari ºi civili, cadre în rezervã
ºi în retragere, care au
lucrat în aceastã instituþie ºi
în fostul Comandament al
Trupelor Chimice, generali ºi ofiþeri din S.M.G. ºi
Departamentul pentru Armamente, personalitãþi politice,
invitaþi din structurile decizionale, de învãþãmânt,
operaþionale ºi logistice ale armei, precum ºi reprezentanþi
ai presei audio-vizuale militare.
Din prezidiu au fãcut parte: domnul
dr.ing.Gheorghe Matache, secretar de stat ºi ºef al Departamentului
pentru Armamente, domnul gl.bg.dr.Nicolae
Popescu, comandantul ªcolii de Aplicaþie pentru Apãrare
NBC ºi inspector pentru apãrare NBC, domnul
gl.bg.(r)dr.ing.ªtefan Dogaru, comandant al
C.Cc.ªt.Ch.Mil. între 1987-1990, domnul col.(r)dr.ing.Ioan
Roman, comandant al acestei instituþii în perioada 1997-
2000. Colonelul dr.ing.Ion Savu, comandantul Centrului
de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi Ecologie a
deschis lucrãrile sesiunii, prezentând importanþa activitãþii
ºi participanþii; în continuare a evocat principalele
momente din evoluþia acestei instituþii ºi rolul unor personalitãþi
ºtiinþifice care au avut contribuþii remarcabile
la realizãrile din domeniul chimiei militare, însoþindu-ºi
expunerea cu o proiecþie de imagini interesante din existenþa
de opt decenii a Centrului. Au luat cuvântul, dupã
aceea, membrii prezidiului, domnii: gl.bg.dr.Nicolae
Popescu, gl.bg.(r)dr.ing.ªtefan Dogaru, col.(r) dr. ing.Ioan
Roman, domnul dr.ing.Gheorghe Matache, care au vorbit
despre rolul ºi contribuþia Centrului la realizarea de
echipamente ºi materiale de
apãrare NBC, despre momentele
cele mai de vârf ale activitãþii de
invenþii ºi inovaþii, despre viitorul
cercetãrii ºtiinþifice în acest
domeniu ºi despre necesitatea
reorientãrii întregii activitãþi de
cercetare-dezvoltare sub influenþa
unor factori decisivi ca:
0cerinþele de interoperabilitate
cu structurile ºi echipamentele
NATO ºi tendinþele pe plan
mondial;
0rezolvarea unor probleme de naturã ecologicã;
0pericolul terorismului CBRN;
0resursele alocate pentru finanþarea activitãþilor
de cercetare ºtiinþificã, proiectare, dezvoltare,
microproducþie ºi reparaþii/etalonare;
0capabilitãþile de personal ºi dotarea existentã.
O interesantã alocuþiune a aparþinut domnului
gl.lt.(r)dr.Mihai Chiþac, comandantul trupelor chimice în
perioada 1968-1989, în cursul cãreia domnia sa a elogiat
rolul ºi misiunile acestei prestigioase instituþii de cercetare
ºtiinþificã, precum ºi conºtiinciozitatea, ingeniozitatea
ºi efortul depus de generaþiile de cercetãtori militari
ºi civili la realizãrile remarcabile în decursul anilor,
care au asigurat progresul chimiei militare româneºti.
Lucrãrile s-au încheiat într-o notã optimistã.
Cercetarea ºtiinþifico-aplicativã în domeniul apãrãrii
NBC, aflatã în ultimii ani într-un proces de evoluþie caracterizat
de dificultãþi financiare, de abordare a noi domenii
de activitate, de dezvoltare a cooperãrii cu institute
de cercetare civile, cu facultãþile de profil din universitãþi,
cu diferiþi agenþi economici, este în cãutare de
soluþii viabile pentru a rãspunde eficient noilor provocãri
ale începutului de mileniu.
63

APÃRAREA NBC 9/2005
EVENIMENTE EDITORIALE
64
*
,,NBC - istorie, ºtiinþã,
pasiune” este o carte scrisã
cu suflet, care se adreseazã -
dupã cum scrie autorul,
col.dr.ing.Ion Savu, în moto -
memoriei celor mulþi, anonimi, a
cãror trudã zilnicã a condus la
obþinerea succeselor cu care azi ne
mândrim.
Lista personalului care
ºi-a desfãºurat activitatea în
Centrul de Cercetare ªtiinþificã
pentru Apãrare NBC ºi Ecologie
în cele opt decenii de existenþã este impresionantã: peste
850 de ofiþeri, maiºtri militari, subofiþeri, cercetãtori ºtiinþifici,
ingineri, tehnicieni, laboranþi, contabili, achizitori
etc.. Dupã cum mãrturiseºte autorul cu regret, a fost imposibil
ca într-o carte de dimensiuni deloc modeste (288
pag., n.a.), sã prezinte toate momentele importante ale
devenirii instituþiei ºi sã-i aminteascã pe toþi acei anonimi
care prin munca, pasiunea ºi conºtiinciozitatea lor ºi-au
adus contribuþia la realizãrile remarcabile din domeniul
chimiei militare româneºti.
Cartea este interesantã nu numai pentru specialiºti,
dar ºi pentru cititorii mai puþin avizaþi. Stilul original,
narativ, cu scurte dialoguri purtate cândva de personalitãþi
ale chimiei militare româneºti ºi rememorate de
eroii care-ºi amintesc, cãutând pe rafturile vechii ºi valoroasei
biblioteci a Centrului tratate de chimie, colecþii de
reviste de specialitate, dicþionare, lucrãri de medicinã ºi
altele, incitã la lecturã. La final, cititorul are imaginea globalã
a ceea ce este chimia militarã, a devenirii acestei
arme, de la origini ºi pânã în prezent, vãzutã prin prisma
cercetãtorului ºtiinþific, a evoluþiei activitãþii de cercetare-dezvoltare,
a realizãrilor de echipamente ºi materiale
de resort.
Autorul se dovedeºte însã un maestru în descrierea
situaþiei generale, în încadrarea evenimentelor în
epocã ºi în a face legãtura dintre preocupãrile cercetãrii de
chimie militarã ºi învãþãmântul universitar de chimie din
Bucureºti ºi Cluj.
În primul capitol suntem invitaþi în biblioteca
Centrului de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi
Ecologie. Aici domneºte o atmosferã calmã, ce îmbie la
studiu, care contrasteazã cu atmosfera ,,chimicã” a laboratoarelor.
În nici un caz, nu intrãm într-o salã multimedia,
cu monitoare, tastaturi ºi imprimante sau într-un laborator,
cum ne-am imagina vorbind despre cercetarea
ºtiinþificã.
Sunt câteva pagini interesante privitoare la raþiunea
de a exista a bibliotecii, unde decenii de-a rândul
s-au acumulat pe rafturi volume de chimie cu autori ºi
edituri prestigioase, colecþii de reviste de specialitate,
tratate ºi dicþionare celebre, precum ºi lucrãri beletristice.
Pe nesimþite suntem introduºi în atmosfera Primului
Rãzboi Mondial, care a generat condiþiile întrebuinþãrii
pentru prima datã în
istoria rãzboaielor, în mod sistematic,
a gazelor de luptã ca mijloc
de nimicire în masã.
Început ca un rãzboi manevrier,
Primul Rãzboi Mondial
s-a transformat cãtre finele anului
1914 într-un rãzboi de stabilitate.
Armatele beligerante rezistau
destul de bine în cazemate,
adãposturi sub parapet ºi alte lucrãri
de fortificaþie inexpregnabile.
Proiectilul de artilerie - cel
mai puternic mijloc de luptã al
confruntãrilor militare ale acelor timpuri - nu fãcea faþã
sistemului de apãrare bazat pe lucrãri de fortificaþie excelent
întãrite. Producþia de acid azotic necesarã fabricaþiei
explozivilor devenise insuficientã pentru consumul mare
de muniþie, prin urmare scãzuse mult sub necesar cantitatea
de muniþie de artilerie.
La începutul secolului trecut, Germania deþinea
cea mai dezvoltatã industrie a coloranþilor, atât de necesarã
preparãrii gazelor de luptã sufocante.
Profesorul Fritz Haber de la Universitatea din
Karlsruhe, doctor al Secþiunii de Chimie Aplicatã la
Kaiser Wilhelm’s Institut, savant, laureat al premiului
Nobel în 1918, a cãutat sã rezolve într-un chip surprinzãtor
de original situaþia care ducea la prelungirea peste
aºteptãrile beligeranþilor a rãzboiului. Aceasta în pofida
faptului cã în istoria modernã ºefii de state, împãraþii ºi
regii din America ºi Europa conveniserã prin Convenþia
încheiatã la Haga în 1899, 1907 ºi 1912 interzicerea gazelor
otrãvitoare, folosirea lor în rãzboaie fiind consideratã o
adevãratã barbarie.
În continuare, autorul descrie sugestiv etapele
rãzboiului chimic, perfecþionarea mijloacelor de atac chimic,
apariþia rând pe rând a agenþilor toxici de luptã, ravagiile
atacurilor reciproce cu gaze ale beligeranþilor,
apariþia ºi perfecþionarea echipamentelor de protecþie
individualã.
Câteva date sunt interesante pentru cititorii care
cunosc puþin împrejurãrile declanºãrii rãzboiului chimic,
cu atât mai mult cu cât aceastã literaturã nu este la îndemâna
oricui. ªocul psihologic, groaza, panica, efectele
devastatoare ale atacurilor cu gaze de luptã în Primul
Rãzboi Mondial au fost descrise în romane celebre, precum
,,Pe frontul de vest nimic nou” de Erich Maria
Remarque.
Astfel, s-a estimat cã numãrul total al victimelor
cauzate de acþiunea nefastã a gazelor de luptã în Primul
Rãzboi Mondial s-a ridicat la circa 1.300.000, din care
90.000 morþi. Cu toate acestea, întrebuinþarea gazelor de
luptã n-a fost de naturã sã hotãrascã deznodãmântul conflagraþiei.
Într-o primã etapã, gazele de luptã au fost întrebuinþate
cu grenade de sticlã ºi chiar cu obuze de artilerie
încãrcate cu bromacetat de etil (lacrimogen) ºi diferite

APÃRAREA NBC 9/2005
EVENIMENTE EDITORIALE
substanþe strãnutãtoare: fãrã efect, întrucât cantitatea
micã de gaz din muniþiile respective nu era eficientã în
câmp deschis.
Profesorul Haber, care cunoºtea acest lucru a avut
atunci ideea sã foloseascã, în funcþie de condiþiile meteo,
emisiile de valuri de clor.
Primul experiment s-a petrecut în Flandra între
Bixschoote ºi Langenmark, unde, pe un front de 6km, au
fost amplasaþi 6000 cilindri de oþel, conþinând în total 180
tone de clor.
Ziua de 22 aprilie 1915 este consideratã îndeobºte
de istoricii militari ca data declanºãrii rãzboiului chimic.
Când vântul a început sã batã cãtre poziþiile franceze,
concomitent cu tragerile de artilerie cu obuze încãrcate cu
substanþe toxice iritante, germanii au eliberat clorul
îmbuteliat. 15.000 de militari dintr-o divizie colonialã
francezã au fost scoºi din luptã, din care 5.000 morþi.
Surprinderea a fost totalã: panicã, derutã, chinuri groaznice.
Lipsa mãºtilor anti-gaz a sporit considerabil numãrul
de victime.
Atacurile chimice s-au intensificat în perioada
urmãtoare: aliaþii nu s-au lãsat mai prejos. Primul atac
chimic german pe frontul de est (asupra ruºilor) s-a dat la
31 mai 1915.
La sfârºitul anului 1915, a apãrut primul gaz sufocant
eficient - fosgenul, pe care germanii l-au întrebuinþat
asupra francezilor ºi englezilor. Pierderile au început
sã fie din ce în ce mai mici, întrucât au
apãrut primele mãºti anti-gaz.
Franþa a încãrcat obuzele de
75mm cu collongitã (fosgen ºi SnCl 2 )
cu care i-a surprins pe germani la Verdun.
Tot francezii au fabricat primele
mãºti umede, cu tampoane impregnate
cu ulei de ricin ºi ricinat de Na, contra
clorului ºi bromurii de benzil.
La atacul francezilor cu proiectile
încãrcate cu fosgen, germanii au utilizat în noaptea de
22-23 iunie 1916, tragerile de artilerie cu difosgen, altã
substanþã toxicã sufocantã (proiectilul marcat cu cruce
verde).
În vara anului 1916, au fost mari înfruntãri între
beligeranþi, care au utilizat gazele toxice cu artileria.
Francezii au inventat vincennita (HCN, cloroform, tetraclorura
de staniu ºi triclorura de arsen), care afecta rapid
sistemul nervos (efect rapid ºi mortal).
La 27 iunie 1916, ia fiinþã la Budapesta societatea
Nitrogen, care construieºte la Dicio-Sân Martin (Târnave)
o imensã uzinã chimicã, a cãrei producþie asigura o
parte din clorul necesar producerii gazelor de luptã din
arsenalul Puterilor Centrale. Dupã rãzboi, când Transilvania
se uneºte cu România, avea sã se declanºeze o acþiune
judiciarã de amploare între ministerele de rãzboi
român ºi ungar asupra paternitãþii acestei societãþi.
Au apãrut noi mijloace de atac chimic: în 1915,
aruncãtoarele Stokes; în aprilie 1917, aruncãtoarele de
65
gaze Livens (englezeºti), mult mai eficiente prin perfecþionãrile
ulterioare. Atacurile chimice depindeau de
acum mai puþin de condiþiile meteorologice.
În Armata României, primele mãsuri de apãrare
contra gazelor au fost luate în cadrul Armatei de Operaþii
din Moldova, din iniþiativa locotenent-colonelului Laurenþiu
Bârzotescu, ºeful Serviciului Sanitar.
Primele instrucþiuni provizorii pentru portul
mãºtii contra gazelor au apãrut în primãvara anului 1917,
dupã atacul german cu gaze de luptã din 18-19 aprilie din
sectorul Ireºti-Valea Putnei. Este menþionat, de asemenea,
bombardamentul toxic de la Nãmoloasa din seara
zilei de 5 iulie 1917. Victimele cauzate de acþiunea gazelor
pe frontul român au fost nesemnificative.
Prin Ordinul Circular 12071 din 26 octombrie
1917, semnat de generalul Constantin Prezan, sunt instituite
primele mãsuri de apãrare contra gazelor. La diferite
nivele operaþionale s-au înfiinþat structuri specifice
(de la regiment pânã la M.C.G.), alcãtuite din ofiþeri responsabili
cu apãrarea contra gazelor ºi echipe tehnicochimice.
La M.C.G. s-a înfiinþat un birou de apãrare contra
gazelor.
La Iaºi ºi Bacãu au luat fiinþã centre de instrucþie
pentru pregãtirea personalului destinat apãrãrii contra
gazelor (inclusiv a medicilor).
Un moment deosebit al rãzboiului chimic pe
frontul vestic a fost atacul german din noaptea de 12-13
iulie 1917 asupra trupelor engleze ºi
franceze din sectorul Ypres (Belgia) cu
diclor dietilsulfurã (yperitã, lost).
Englezii au avut 2143 contaminaþi,
din care 80 morþi.
Apariþia iperitei a impus noi mãsuri de
apãrare contra gazelor: deziperitarea
(degazarea) ºi costumele de protecþia
pielii (deoarece acest gaz avea o acþiune
predominant vezicantã). Infectarea
zonelor era atât de puternicã, încât se
renunþa, în sectorul contaminat cu iperitã, la ofensivã.
La 2 septembrie 1917, a fost inventat Clark-ul
(arsinã), un gaz iritant, care a necesitat introducerea în
cutia filtrantã a filtrului antiaerosoli.
Muniþiile chimice erau marcate astfel: iperitacruce
galbenã; arsinele-cruce albastrã; sufocantele-cruce
verde.
În Primul Rãzboi Mondial, cele mai numeroase
victime le-au provocat gazele de luptã sufocante.
În textul Tratatului de la Versailles a fost
introdus celebrul articol 171, în care se preciza: ,,întrebuinþarea
gazelor asfixiante, toxice sau similare, de asemenea, orice
lichide, materii ºi procedee analoge sunt prohibite, iar fabricarea
ºi importarea lor sunt riguros interzise în Germania”.
Protocolul de la Geneva din 1925 a interzis
întrebuinþarea gazelor toxice în rãzboi, dar nu ºi producerea
ºi depozitarea acestora.
În continuare, autorul descrie demersurile sistematice
întreprinse în anii 1923-1924, pentru înfiinþarea

APÃRAREA NBC 9/2005
EVENIMENTE EDITORIALE
primelor structuri de apãrare contra gazelor în armata
românã: Comitetul Consultativ de Gaze ºi Laboratorul
de Cercetãri al S.A.C.G..
Sunt amintite contribuþia întemeietorilor serviciului
gazelor în armata românã, a locotenent-colonelului
George E.Popescu ºi a locotenent-colonelului
farm.dr.Alexandru Ionescu-Matiu, vizita delegaþiilor
conduse de aceºtia în Polonia ºi Franþa, începuturile organizãrii
ºi funcþionãrii laboratorului de Cercetãri în cazarma
Malmaison din Bucureºti.
În cuprinsul lucrãrii sunt prezentate metamorfozele
de structurã organizatoricã ale Laboratorului
(Centrului), personalitãþile cu rol important pe tãrâmul
cercetãrii de chimie militarã, preocupãrile ºi realizãrile în
acest domeniu. Este evocatã personalitatea complexã -
ºtiinþificã, umanistã ºi sportivã - a prof.dr.Dan Rãdulescu,
din Cluj, director ºtiinþific al Laboratorului ºi fondatorul
Institutului Chimic Militar.
În 1926, specialiºtii laboratorului obþin brevet de
invenþie pentru mãºtile naþionale - MANAROM ºi
MAROMCA.
Un alt moment important în evoluþia chimiei
militare, pe larg ºi foarte frumos tratat, îl constituie apariþia
prin Decret Regal la 1 aprilie 1927 a revistei
ANTIGAZ. În paginile ei, pânã când a încetat apariþia
acesteia, în 1943, s-au exprimat personalitãþi marcante
ale chimiei româneºti: C.D.Neniþescu, care a condus
laboratorul între 1930-1934, prof.dr.Dan Rãdulescu,
prof.dr.ªtefan Minovici, gl.Ioan Schmidt, care a scris
celebra lucrare ,,Tactica gazelor, a fumului ºi a substanþelor
incendiare”, combatant al rãzboiului chimic,
col.George E.Popescu, ºeful S.A.C.G. între 1923-1929,
comandorul Ioan Bãlãnescu, col.dr.V.Panaitescu,
lt.col.Nicolae D.Popescu, primul comandant al ªcolii
A.C.G. înfiinþatã la 20 noiembrie 1924, mr.farm.dr.Filip
Popescu, ºeful Laboratorului între 1927-1930, mr.N.Toporanu,
cpt.med.dr.Ioan Dumitru, celebru inventator al
detectorului de gaze care îi poartã numele,
col.med.dr.Constantin Michãilescu, numeroºi cercetãtori
din Laborator. ,,Eroul” crochiului prin colecþia revistei
ANTIGAZ este col.dr.Dumitru Bardan, ºeful Laboratorului
de Studii ºi Experienþe între 1934-1945, doctor
în ºtiinþe fizico-chimice la Sorbona, viitor general.
O figurã luminoasã a chimiei militare româneºti
din perioada interbelicã este Costin D.Neniþescu, marele
savant, mai târziu membru al Academiei Române,
absolvent cu doctorat al ªcolii Politehnice din München,
cãruia studenþii de la Universitatea din Bucureºti îi
spuneau Herr Doktor. În 1926, a fost numit asistent ,,G” al
laboratorului de Chimie Organicã din Bucureºti; între anii
1930-1934 - ºef al laboratorului de Cercetãri al S.A.C.G.
(Direcþiei Chimice Militare); în 1933, a publicat celebra
lucrare ,,Gaze ºi mãºti de rãzboi”; în 1935, a inventat
metoda originalã de preparare a iperitei din tiodiglicol,
recunoscutã pe plan internaþional; a inventat arbanita
(cloracetofenona); s-a ocupat de studiul arsinelor.
În acelaºi timp, sunt prezentate discuþiile ºi
66
neînþelegerile savantului, a cãrui exigenþã profesionalã a
fost de notorietate, cu unii cercetãtori ca: cpt.Gheorghe
Rãdulescu, inventatorul mãºtii G.I.R., rezistentã la arsine,
cu caracteristici superioare chiar mãºtii Dräger, dar cu
jenã respiratorie mare; dr.Maria Maxim, formatã la
Berlin, unde a activat în timpul rãzboiului, apoi cercetãtoare
în laboratoarele pariziene, iar în anii’20 fondatoare
a Institutului de Gaze din Varºovia.
Aceastã cercetãtoare a studiat posibilitatea inventãrii
unor gaze neuroparalizante, a propus construirea generatorului
de gaze toxice (amintind de armele chimice
binare) ºi a inventat cianiperita.
Odatã cu prezentarea activitãþii laboratorului,
autorul trece în revistã, în paralel, evenimentele politice
care au dus la declanºarea celui de-Al Doilea Rãzboi
Mondial.
Eroul capitolului X - ,,Perioada dinaintea saltului”
este mr.ing.Laurenþiu Popescu (ºef secþie în
Laborator între 1952-1963). Sunt descrise: perioada formãrii
universitare a acestuia, avându-l, între alþii, ca profesor
pe C.D.Neniþescu; rãzboiul cu bombardamentele din
Bucureºti, recrutarea tânãrului absolvent de cãtre M.F.A.;
repartiþia la Laboratorul Central 502 Chimic. Sunt
descrise momentele mai deosebite ale activitãþii Laboratorului
de la începutul epocii postbelice, sunt amintite
promoþiile de absolvenþi ai Academiei Tehnice Militare,
viitoare nume ilustre ale chimiei militare româneºti.
Capitolul XI îl are ca ghid pe col.dr.ing.Gheorghe
Mitru, comandant al Centrului de Cercetare ªtiinþificã
de Chimie Militarã între 1964-1987. În Buletinul Trupelor
Chimice (1953-1973), cercetãtorii acestei instituþii
publicã numeroase articole de înaltã þinutã ºtiinþificã.
Sunt evidenþiate numeroasele invenþii ºi inovaþii ºi
numele cercetãtorilor, care în anii’70 ºi ’80 au fãcut din
centru o instituþie de prestigiu a armatei noastre.
În capitolul XII - ,,Sfârºit ºi început” este
prezentatã activitatea instituþiei dupã 1990 - perioadã
dificilã, de cãutãri, restructurãri ºi reorientãri în activitate,
de stagnare relativã cauzatã de insuficienta alocaþie bugetarã,
de gãsire a noi soluþii de relansare a cercetãrii-dezvoltãrii,
de abordare a noi domenii de investigaþie (ecologie,
protecþie balisticã), de participare la programe naþionale
de cercetare tehnologicã ºi de colaborare cu instituþii
civile pentru realizarea de echipamente ºi materiale de
apãrare NBC, care sã corespundã ca nivel de performanþã
ºi compatibilitate cu cele similare NATO.
Cartea susþine în final, cu argumente pertinente
o perspectivã optimistã. Cel care semneazã aceastã recenzie
cunoaºte bine activitatea colonelului dr.ing.Ion Savu,
pasiunea ºi conºtiinciozitatea acestuia ºi încheie afirmând,
fãrã putinþã de tãgadã, cã optimismul ºi încrederea în
viitorul armei Apãrare NBC sunt trãsãturile profesionale
fundamentale ale autorului monografiei primei instituþii
de cercetare ºtiinþificã din Armata Românã.

APÃRAREA NBC 9/2005
PSIHOLOGIE MILITARÃ
POSIBILITÃÞI DE VALORIFICARE
A REZULTATELOR EVALUÃRILOR PSIHOLOGICE
EFECTUATE DE STRUCTURILE DE CUNOAªTERE
ªI ASISTENÞÃ PSIHOLOGICÃ
Psiholog Ioana SÎRBU
În organizaþia militarã, în momentul
de faþã, existã o specializare a serviciilor
psihologice militare, în funcþie de scopul ºi
obiectivele propuse, pe domeniile selecþiei,
cunoaºterii ºi asistenþei psihologice.
Structurile de selecþie realizeazã: examinarea
ºi selecþionarea psihologicã a resursei
umane pentru admiterea în sistemul militar;
examinarea ºi selecþionarea psihologicã a
resursei umane pentru formarea militarilor
angajaþi pe bazã de contract; examinarea ºi
selecþionarea psihologicã a resursei umane pentru
formarea militarilor în termen ºi a militarilor cu termen
redus, ca luptãtori ºi specialiºti.
Structurile de cunoaºtere ºi asistenþã psihologicã au
atribuþii ce constau în activitatea de cunoaºtere, începutã
printr-un act de selecþie, prin apelarea la întreg setul de modalitãþi
specifice (anamnezã, interviu, convorbire, observaþie, chestionare
ºi teste psihologice, analiza produselor activitãþii). De
asemenea, alãturi de cunoaºtere, aceste structuri au atribuþii în
domeniile: examinãrii, consilierii ºi asistenþei psihologice a personalului
militar ºi civil, activitãþi pe care le desfãºoarã în conformitate
cu legile, ordinele, dispoziþiile ºi metodologiile în
vigoare.
Evaluarea psihologicã a personalului în mari unitãþi/unitãþi
de cãtre psihologii din domeniul cunoaºterii ºi asistenþei
psihologice nu este un scop în sine, ci are obiective finale
în funcþie de etapa în care se realizeazã analiza sau în funcþie de
metodologia de evaluare utilizatã.
Indiferent însã de etapã sau metodologie, evaluarea
psihologicã a personalului militar ºi civil în instituþia militarã are
ca obiective fundamentale facilitarea performanþei individuale
ºi organizaþionale ºi crearea unui climat favorabil performanþei
individuale ºi colective.
Evaluãrile psihologice vizeazã obþinerea de date ºi
informaþii cum sunt cele menþionate în continuare. Examinãrile
psihologice oferã psihologului informaþiile necesare pentru asigurarea
consultanþei de specialitate comandanþilor de subunitãþi
în activitatea de cunoaºtere a subordonaþilor.
Ele permit identificarea motivaþiei tinerilor încorporaþi
pentru executarea stagiului militar, sub aspectele percepþiei
privind rolul stagiului militar, al încrederii în instituþia militarã,
precum ºi al satisfacþiei faþã de repartiþia în armã.
Decizia privind selecþionarea (angajarea, prelungirea
contractului) ca militar angajat pe bazã de contract înglobeazã,
cu necesitate, datele obþinute de cãtre psihologii din unitãþi prin
activitatea de cunoaºtere ºi asistenþã psihologicã.
Evaluãrile psihologice permit monitorizarea disfuncþiilor
psiho-comportamentale ale personalului, identificarea
ºi adoptarea mãsurilor necesare menþinerii
stãrii de sãnãtate psihicã.
Un alt obiectiv specific îl reprezintã
prevenirea evenimentelor deosebite ce pot sã
aparã în serviciul de pazã sau în timpul
îndeplinirii misiunilor specifice. Pentru
aceasta toate categoriile de militari (militari
în termen ºi militari cu termen redus, militari
angajaþi pe bazã de contract, subofiþeri
ºi maiºtri militari, ofiþeri) sunt evaluate psihologic
trimestrial de cãtre psihologii din
unitãþi, pentru identificarea existenþei
premiselor unor evenimente deosebite, sociale
sau familiale, sau a unor stãri de dezechilibru psihic.
Identificarea lor permite ulterior aprecierea semnificaþiei
acestor evenimente asupra stãrii psiho-emoþionale a militarilor
care participã la misiuni speciale, îndeplinesc serviciul de pazã ºi
au acces la armamentul din dotare. Procedurile psihologice de
evaluare la nivel individual oferã informaþii care faciliteazã asistenþa
psihologicã a personalului militar ºi civil, sub formã de
consultanþã, consiliere, psihoterapie. Principalul tip de relaþie
între psiholog ºi subiect este consilierea psihologicã, prin intermediul
cãreia psihologul faciliteazã autocunoaºterea, maturizarea
ºi dezvoltarea optimã a resurselor personale ale subiectului,
acceptarea de sine.
Evaluarea psihologicã va fi orientatã spre dimensiuni
ale personalitãþii subiectului care se coreleazã cu tipul relaþiilor
de consiliere (orientate spre optimizarea relaþiilor interpersonale,
dezvoltarea creativitãþii, gestionarea situaþiilor de crizã,
luarea deciziilor, medierea ºi soluþionarea conflictelor, formularea
ºi rezolvarea unor probleme specifice).
Evaluarea psihologicã poate viza ºi dominantele psihologice
organizaþionale (evaluare la nivel colectiv), cum ar fi
evaluarea climatului psihosocial din unitate (relaþia comandant
- militari, relaþiile interpersonale dintre militari, gradul de coeziune
a subunitãþilor militare), a moralului personalului militar,
cuprinzând activitãþi de identificare, mãsurare, analizã ºi interpretare
a indicatorilor relevanþi pentru descrierea moralului
tuturor categoriilor de militari dintr-o unitate, pentru identificarea
punctelor forte ºi a punctelor slabe ale moralului, a cauzelor
care le determinã, precum ºi a direcþiilor de intervenþie -
ameliorare - optimizare a acestora.
Aspectele surpinse prin evaluarea psihologicã a personalului
în activitatea de cunoaºtere ºi asistenþã psihologicã nu
rãmân un simplu diagnostic al particularitãþilor psihoindividuale,
ci ele ghideazã demersul de intervenþie ameliorativã, de
optimizare a funcþionãrii organizaþiei prin reducerea efectelor
factorilor perturbatori.
67

APÃRAREA NBC 9/2005
ECHIPAMENTE NBC STRÃINE
Detecþie/monitorizare/integrare
BRUKER DALTONIC . S .
Decontaminare cu spume fierbinþi
68

APÃRAREA NBC 9/2005
ECHIPAMENTE NBC STRÃINE
Protecþie individualã
Protecþie colectivã
69

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
UNELE ASPECTE ALE ISTORIEI ARMEI CHIMIE
(APÃRARE NBC) ÎN MARINA MILITARÃ
(1965 - 1972)
Col. (r.) Dumitru BRÂNZEI
Col. (r.) Alexandru ZAMFIR
În aceastã perioadã, Comandamentul Marinei Militare se
afla la Mangalia, unde erau dislocate ºi cele mai multe unitãþi de
nave ºi de uscat din compunerea acestui comandament. ªef al protecþiei
antichimice era mr. Sâiu Vasile, ajuns mai târziu colonel
ºi devenit ºef de catedrã la Academia Militarã. În celelalte mari
unitãþi ºi unitãþi, protecþia antichimicã era condusã de o serie de
ofiþeri bine pregãtiþi ºi apreciaþi de comandanþii lor, printre care
mr. Ciobanu Sotir la Divizia Maritimã, mr. Bordaº Vasile la
Cãpitan Dumitru Brãnzei
Brigada Fluvialã, mr. Iova Ion la Institutul de Marinã ºi
lt.maj.Zamfir Alexandru la Regimentul de Transmisiuni. Am dat
aceste exemple pentru a arãta cã în Marina Militarã protecþia antichimicã
era bine reprezentatã cu ofiþeri de specialitate în toate marile unitãþi ºi unitãþi.
În unitãþile de uscat ale Marinei Militare, protecþia antichimicã era asiguratã ºi se desfãºura
dupã aceleaºi reguli ca ºi în alte unitãþi de uscat ale armatei. În unitãþile de nave, datoritã specificului
de autonomie pe care îl aveau în îndeplinirea misiunilor când se aflau în larg, protecþia
antichimicã a navelor ºi efectivelor era organizatã þinându-se seama de aceastã particularitate. În
continuare, sã arãtãm unele din aceste aspecte.
Cercetarea de radiaþie ºi chimicã se executa cu aparatele existente la bord de militari
pregãtiþi în a doua specialitate ca cercetaºi chimici. Unele nave dispuneau, pe lângã aparatele
cunoscute, de mijloace specializate pentru cercetarea de radiaþie ºi chimicã montate încã din faza
de construcþie, pe care trebuia sã le cunoascã personalul care era în serviciul de cart.
Un rol foarte important îl avea observatorul navei. Pe timpul executãrii misiunilor specifice,
acesta trebuia sã fie în mãsurã sã execute ºi observarea de radiaþie ºi chimicã.
Decontaminarea armamentului, tehnicii de luptã ºi personalului se executa cu mijloacele
cunoscute. Unele nave mai mari, dragoare de mine, vânãtoare de submarine, vedete purtãtoare,
distrugãtorul (în prezent, în condiþiile aderãrii þãrii noastre la NATO, distrugãtorul a devenit fregatã)
ºi alte categorii de nave auxiliare, dispuneau de instalaþie proprie pentru decontaminarea
suprastructurii navelor. Încãperile, inclusiv cele de sub punte, puteau fi ermetizate în cazul unui
eventual atac cu substanþe nocive organismului.
Pe lângã mijloacele proprii ale navei, în situaþii deosebite, se putea interveni cu o altã navã
denumitã navã pentru decontaminare. Aceasta avea o instalaþie specialã cu care putea interveni
atât la chei, cât ºi în larg pentru decontaminarea altor nave. Echipajul navei era pregãtit, atât din
punct de vedere marinãresc, cât ºi pentru a executa misiuni de decontaminare. Nava de decontaminare
era în subordinea diviziei maritime, dar în condiþii de necesitate, pe linia protecþiei
antichimice, era dirijatã de Comandamentul Marinei Militare prin ºeful protecþiei antichimice.
Trebuie reþinut cã pregãtirea pentru protecþia împotriva armelor de nimicire în masã se exe-
71

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
cuta în fiecare unitate de nave sau de uscat sub conducerea comandanþilor de subunitãþi. Aceºtia
erau pregãtiþi, la rândul lor, prin convocãri conduse de ºeful protecþiei antichimice al unitãþii sau
marii unitãþi.
De asemenea, ºeful protecþiei antichimice organiza pregãtirea militarilor în a doua specialitate
ca cercetaºi chimici sau decontaminatori. Aceºtia erau selecþionaþi astfel ca în fiecare subunitate
(navã) sã existe militari care sã fie în mãsurã sã foloseascã aparatele de cercetare de radiaþie ºi
chimicã, precum ºi cele de decontaminare.
Referitor la asigurarea bazei materiale trebuie subliniat cã Marina Militarã dispunea de toate
categoriile de tehnicã ºi materiale chimice existente în armatã. ªi baza materialã de instrucþie era
bine asiguratã, atât cu materiale consumabile, cât ºi cu materiale pe stãri calitative.
Un rol important îl aveau sãlile de specialitate sub denumirea genericã de ,,Sãli A.N.M.”.
Acestea existau în toate marile unitãþi de nave ºi în multe unitãþi de uscat ale Marinei Militare.
Printr-o planificare bine întocmitã de ºeful protecþiei antichimice se reuºea rularea subunitãþilor la
sala A.N.M., astfel ca toate temele din planul de pregãtire sã beneficieze de o asigurare materialã
cât mai bunã. Pregãtirea era condusã de comandanþii de subunitãþi.
În aceeaºi mãsurã beneficiau de sala A.N.M. ºi cadrele militare ale unitãþii care executau
pregãtirea sub conducerea ºefului protecþiei antichimice. Acesta primea un sprijin pe mãsurã din
partea statului major al unitãþii în vederea asigurãrii unei prezenþe maxime la ºedinþele de
pregãtire.
Compania de protecþie antichimicã
În Marina Militarã aceastã subunitate era deosebitã ca organizare ºi înzestrare materialã,
faþã de subunitãþile similare din marile unitãþi de uscat (forþele terestre) ale armatei. Compania,
prin specificul misiunilor pe care le avea, trebuia sã fie în mãsurã sã intervinã, la nevoie, la toate
unitãþile de nave ºi de uscat ale Marinei Militare.
Spre informare, trebuie arãtat cã ºi în arma geniu exista o subunitate de nivel companie, tot
cu misiuni extinse, compania de geniu-marinã. Ambele companii erau astfel organizate încât sã
poatã desfãºura activitãþi independente, ajungându-se ca fiecare din ele sã aibã cazãrmi proprii.
Revenind la compania de protecþie antichimicã, este necesar sã arãtãm unele date din istoria
sa.
Compania 292 protecþie antichimicã, pe numele ei oficial, a funcþionat pânã în luna aprilie
a anului 1960 în garnizoana Constanþa, având ca prim comandant, dupã constituire, pe cpt. Stoica
Nicolae. La început tehnica de luptã din înzestrare era destul de precarã, compania având doar
patru autospeciale chimice de fabricaþie sovieticã ºi câteva mijloace de cercetare chimicã ºi de radiaþie.
Din aceastã cauzã, procesul de instruire al unitãþilor nu se putea ridica în totalitate la nivelul
cerut de misiunile de luptã.
Dupã mutarea companiei în garnizoana Mangalia, aprilie-mai 1960, ºi subordonarea acesteia
Diviziei 42 Maritime, s-a trecut la un proces mai amplu de reorganizare, în raport cu misiunile
de luptã ale Marinei Militare. În decurs de aproximativ doi ani, compania s-a extins, ajungându-se
la o structurã pe patru plutoane, fiecare cu specific separat, un pluton ºcoalã gradaþi ºi 11
cadre militare, efectivul total ajungând la aproximativ 90-95 militari.
Subunitãþile de bazã ale companiei, cele patru plutoane cu specialitãþi diferite, erau:
plutonul de cercetare de radiaþie ºi chimicã;
plutonul de dezactivare ºi degazare armament, tehnicã de luptã ºi nave;
plutonul de degazare teren ºi lucrãri portuare;
plutonul de degazare echipament.
Comandanþi de plutoane au fost numiþi, în aceeaºi ordine ca mai sus, lt. Dragomir
Dumitru, lt. Rotaru Jipa, lt. Anghelache Teodor ºi lt. Toacã Florin, toþi din promoþia de
72

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
ofiþeri 1962. Cu respect trebuie sã arãtãm cã ultimii doi, din aceºti patru ofiþeri, nu mai sunt în
viaþã, plecând prematur dintre noi spre cele veºnice.
Lt. Dragomir ºi lt. Rotaru, cum era ºi firesc, dupã ani de pregãtire ºi activitate meritorie în
specialitatea chimiei militare au ajuns, primul, sã îndeplineascã importante funcþii în
Comandamentul Marinei Militare, iar cel de-al doilea, sã fie un reputat istoric, profesor universitar,
o perioadã de timp fiind ºi directorul Muzeului Militar Naþional.
Pentru a reliefa complexitatea misiunilor pe care compania le putea îndeplini, în organica
acesteia s-a introdus ºi laboratorul chimic ºi radiodozimetric cu atelier de reparat ºi etalonat la
sursã radioactivã, aparatura dozimetricã din dotarea companiei ºi a unitãþilor de nave ºi de uscat
din Marina Militarã. Menþionãm cã atelierul nu putea executa ºi reparaþiile capitale la tehnica de
specialitate. Compartimentul era condus de locþiitorul tehnic al comandantului companiei.
Din punct de vedere logistic, compania dispunea de o subunitate-grupã de gospodãrie ºi
transport care putea sã asigure hrãnirea ºi echiparea efectivelor, precum ºi aprovizionarea cu toate
materialele necesare unei bune funcþionãri într-un cadru tactic, cât mai independent pe tot
litoralul românesc.
Începând cu anul 1962, compania a executat diverse misiuni complexe, atât la unitãþile de
nave, cât ºi la cele de uscat, în porturile Mangalia, Constanþa, Midia ºi la Tulcea pentru navele
Brigãzii Fluviale, precum ºi în alte raioane ale litoralului care erau în responsabilitatea Marinei
Militare.
Pentru unitãþile de nave compania instala puncte de tratare specialã chiar pe cheiuri, acolo
unde navele erau acostate. Alteori, la diferite aplicaþii tactice, compania intervenea la unitãþile ºi
formaþiunile de uscat dispuse în adâncimea apãrãrii litoralului. În acest fel, cadrele militare ale
companiei erau obligate sã cunoascã foarte bine raioanele de dispunere ale unitãþilor de uscat ale
Marinei Militare, cât ºi cãile de comunicaþii din zonã, precum ºi locurile de dispunere a posturilor
de observare chimicã ºi a punctelor de tratare specialã.
O activitate importantã cãreia compania i-a acordat atenþia cuvenitã a fost practica în
poligonul de instrucþie al ªcolii de Aplicaþie pentru Apãrare NBC (Centrul de Instrucþie al
Trupelor Chimice-dupã denumirea din acea perioadã). Aici, sub îndrumarea competentã a
cadrelor acestei unitãþi, pregãtirea companiei se desfãºura în condiþiile reale ale existenþei substanþelor
toxice ºi radioactive de luptã. Toate subunitãþile companiei - de la plutonul de cercetare
pânã la plutonul de degazare (decontaminare) echipament executau exerciþiile de specialitate
într-o maximã siguranþã pentru a se evita infectarea (contaminarea) personalului. Exerciþiile se
desfãºurau ziua ºi noaptea, cât mai aproape de condiþiile luptei moderne.
Dupã cum s-a putut vedea în cele arãtate mai sus, compania era deosebitã ca organizare de
celelalte subunitãþi similare prin numãrul de specialitãþi ºi prin efectivele mai maride militari. În
plus, stagiul militar ºi, implicit, programul de pregãtire era pe doi ani, faþã de militarii în termen
din celelalte unitãþi ale armatei, unde se trecuse la pregãtirea pe cicluri de instrucþie (1 an ºi 4
luni).
Tehnica de specialitate era numeroasã cantitativ, cu stoc de mobilizare, pentru cã la rãzboi
compania se transforma în batalion de protecþie antichimicã. Parcul auto avea peste 25 de autovehicule
la ,,serviciu” pe lângã altele care se aflau la stocul de mobilizare.
Din acea perioadã, am reþinut unele experienþe pozitive pe care le considerãm cã pot
fi folosite ºi azi în viaþa subunitãþilor ºi unitãþilor chimice. Spre exemplu, coordonarea principalelor
activitãþi lunare la nivelul diviziei maritime se efectua de cãtre biroul pregãtire de luptã
în prezenþa comandantului diviziei ºi a comandanþilor de unitãþi ºi subunitãþi subordonate nemijlocit.
Aplicaþiile tactice, tragerile cu armamentul de pe nave sau cu armamentul de infanterie, controalele,
convocãrile, exerciþiile demonstrative etc. se puneau de acord ºi se stabileau în plenul
73

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
ºedinþelor de coordonare pentru cã de multe ori, la unele dintre aceste activitãþi, participau douã
sau mai multe unitãþi. Apoi, datele erau comunicate unitãþilor subordonate ºi deveneau baza planificãrii
lunare a activitãþilor principale din fiecare unitate în parte. Am accentuat aceastã practicã
folositã pentru cã am întâlnit destule unitãþi ºi subunitãþi unde planificarea principalelor activitãþi
nu se realiza la un nivel corespunzãtor.
O altã activitate care nu s-a vãzut în prea multe unitãþi, ºi care considerãm cã trebuie reþinutã
ca exemplu, era pregãtirea ºi desfãºurarea practicã a alarmelor de exerciþiu sub aspect demonstrativ.
Mai concret, în cadrul unitãþilor de uscat ale diviziei maritime, compania de protecþie
antichimicã pregãtea ºi prezenta demonstrativ cu efectivele ºi tehnica din dotare, conform planului
alarmei de exerciþiu, toate activitãþile desfãºurate cronologic. La exerciþiu asistau toþi comandanþii
de la unitãþile de uscat subordonate, în prezenþa unui reprezentant abilitat din statul major
al diviziei maritime, care, de fapt, conducea toatã activitatea. La urmã se purtau discuþii ºi se
trãgeau concluzii, stabilindu-se unele reguli de viitor. ªi unitãþile de nave executau asemenea
ºedinþe demonstrative, dar la specificul lor.
Un eveniment interesant, petrecut în aceastã perioadã, a fost atunci când la compania de
protecþie antichimicã s-au prezentat trei ofiþeri de marinã - români, studenþi la Academia de
Protecþie Antichimicã a U.R.S.S., pentru un stagiu de practicã. Aceºtia au fost locotenenþii majori:
Bãluþã, Ceamura ºi Dumitrescu. Prezenþa lor în cadrul companiei a fost utilã pentru noi ofiþerii
ºi subofiþerii companiei, cât ºi pentru cei trei ofiþeri practicanþi, pentru cã schimbul de experienþã
a îmbogãþit cunoºtinþele în domeniul mijloacelor tehnice ºi al metodelor ºi procedeelor de protecþie
antichimicã.
Peste ani, ne-am reîntâlnit la Comandamentul Trupelor Chimice ºi la Centrul de Cercetãri
ªtiinþifice de Chimie Militarã cu cpt. R I ing. Dumitrescu Emil, care acum este amiral în
retragere, profesor universitar, doctor inginer, consilier al Preºedintelui României ºi fost participant
activ la Revoluþia din Decembrie 1989.
În încheiere, sã amintim dintre cadrele care au îndeplinit diferite funcþii în cadrul companiei,
pe cei cu o activitate mai îndelungatã:
Lt. maj. Stan Mihai, comandant de pluton ºi comandant de companie, ajuns acum
col.(r)prof.univ.dr.ing. cu o vastã activitate în domeniul dozimetriei militare;
Lt. maj. Zamfir Alexandru, comandant de pluton ºi locþiitor tehnic;
Lt. maj. Cortea Ion, comandant de pluton (decedat);
Cpt. Opriºan Nicolae, comandant de companie, apoi ºef al protecþiei antichimice la
brigada de vedete;
Cpt. Brânzei Dumitru, comandant de companie;
Cpt. Rãdulescu Alexandru, comandant de companie, cu aptitudini deosebite în domeniul
organizatoric ºi gospodãresc;
Plt. maj. Apostoiu Gheorghe, plutonier de companie, subofiþer de chimie militarã (decedat);
Plt. maj. Fedorov, comandant de grupã decontaminare (tratare) sanitarã ºi, prin cumul,
ºef birou documente secrete, foarte muncitor ºi bun executant de ordine.
Compania de protecþie antichimicã a constituit pentru mulþi ofiþeri, subofiþeri ºi maiºtri militari,
care au îndeplinit temporar unele funcþii în cadrul ei, o ºcoalã ºi în acelaºi timp un loc în care
au putut sã-ºi verifice cunoºtinþele în domeniul armei chimice. Mai toþi ofiþerii care ºi-au început
cariera în cadrul Marinei Militare au fãcut ,,ucenicia” la Compania de protecþie antichimicã ºi credem
cã nu a fost rãu deloc.
74

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
ÎNVÃÞÃMÂNTUL ÎN ACADEMIILE MILITARE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA 1957-1969 ªI PÂNÃ ÎN PREZENT
Gl.bg.(r.) ing. Dumitru PRUNACHE
În România pregãtirea comandanþilor ºi ofiþerilor de stat major pentru armata
românã, în decursul timpului, s-a fãcut în ªCOALA SUPERIOARÃ DE RÃZBOI (1889-
1948), ACADEMIA MILITARÃ GENERALÃ (A.M.G.; 1948-1961), ACADEMIA DE ÎNALTE
STUDII MILITARE (din aprilie 1991), iar în prezent în UNIVERSITATEA NAÞIONALÃ DE
APÃRARE. Pânã în anul 1939, ªcoala Superioarã de Rãzboi a fost absolvitã de 45 de promoþii,
iar în anul 1995 a absolvit promoþia cu numãrul 100. Informaþii despre cele întâmplate
se gãsesc în ,,Cartea amintirilor absolvenþilor. O sutã de promoþii (1889-1995)”, ce se
pãstreazã la Muzeul Militar Naþional [1].
În rãzboaiele purtate de armata românã (1916-1919; 1941-1945) ofiþerii de stat
major absolvenþi ai ªcolii Superioare de Rãzboi au fãcut dovada unor calitãþi de excepþie
recunoscute în chip elogios chiar de cãtre adversari: profesionalismul, fermitatea caracterului,
dârzenia, spiritul de sacrificiu, patriotismul ardent. În anii 1916-1919, 1941-1945, ca ºi
în Decembrie 1989, profesori ºi studenþi au dat jertfa supremã, numele lor înscriindu-se în
Cartea Marilor Jertfe ale Armatei ºi Neamului.
Pregãtirea inginerilor militari necesari armatei române s-a fãcut în Academia Tehnicã
Militarã (A.T.M.; 1949-1989, continuând ºi în prezent), existând ºi o perioadã când aceasta
a funcþionat ca facultate tehnicã în cadrul Academiei Militare (1959-1990). Dar,
pregãtirea viitorilor ingineri s-a fãcut ºi în ºcolile (academiile) din strãinãtate, precum ºi în
politehnicile din România. Sunt cunoscute o mulþime de exemple [2], dar spaþiul nu ne
permite sã dezvoltãm mai mult aceastã problemã.
Dupã cum se cunoaºte, începând cu anul de învãþãmânt 1950/1951, în cadrul A.T.M.
s-au deschis cursurile FACULTÃÞII DE CHIMIE APLICATÃ, specialitatea APÃRARE
ANTICHIMICÃ, iar în anul 1955, în cadrul A.M.G. a luat fiinþã CATEDRA PENTRU ARMA
CHIMICÃ (catedra pentru tactica armei chimice-1964) pentru pregãtirea ofiþerilor cu studii
superioare în domeniul armei chimice. În decursul timpului, corpul de comandã ºi de profesori
a fost constituit din istorici, oameni de ºtiinþã, generali ºi ofiþeri - miniºtri ºi ºefi ai
Marelui Stat Major etc., care meritã respectul ºi recunoºtinþa noastrã, a urmaºilor lor în
cele ale armatei. Am cunoscut mai bine activitatea de învãþãmânt din ambele academii în
anul 1957, când m-am pregãtit pentru susþinerea examenului de admitere în A.M.G., ºi în
perioada august 1964-aprilie 1969, când am funcþionat ca lector la catedra de tactica armei
chimice din Facultatea de Arme.
Examenul de admitere în A.M.G. (în România, conform Decretului nr. 371 al
Prezidiului M.Ap.N. din 14 septembrie 1949 existau patru academii militare: Academia
Militarã ,,de comandã ºi stat major”, Academia Militarã Politicã, Academia Tehnicã
75

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
Militarã, Academia Spatelui Armatei - ca instituþii de învãþãmânt superior, distincte, cu
structuri organizatorice separate pânã în august 1957, când unele se contopesc sub denumirea
de A.M.G.) era destul de greu deoarece consta din 9-11 probe, scris ºi oral. Acestea
se susþineau la materiile de culturã generalã (matematicã, fizicã, chimie), învãþãmântul
politico-ideologic, tactica ºi tehnica armei chimice (scris ºi oral). Pe biletele de la probele
orale erau întrebãri ºi din tactica celorlalte arme ºi topografie, iar pe biletul de tehnica
armei chimice erau întrebãri din toate domeniile (S.T.L., armã nuclearã, protecþie
antichimicã, degazare etc.). Eram înscriºi cel puþin doi candidaþi pe un loc, deci era nevoie
de strãdanie ºi seriozitate. Am avut cunoºtinþele necesare, dar ºi noroc, ºi am fost admis cu
o medie de peste opt.
La 1 octombrie 1957, am început anul I de învãþãmânt în A.M.G., într-o grupã de 12
ofiþeri: 6-erau colegii mei de muncã din ªcoala Militarã de Chimie din Câmpulung, 1-era
comandant de unitate chimicã ºi 5-erau ofiþeri de la unitãþi - absolvenþi în anul 1952 ºi
1953 ai ªcolii Militare din Fãgãraº.
ªeful grupei a devenit cel mai mare în grad, mr.(art.) Bãrbulescu Nicolae (fost lector
de topografie ºi meteorologie în ºcolile de chimie din Fãgãraº, Sibiu ºi Câmpulung-
Muscel).
În A.M.G. am mai gãsit douã serii (promoþii) de studenþi chimiºti: 1954/1957 ale
cãror ºef de grupã era mr. Zastulka Dezideriu ºi seria 1956/1959, ºef de grupã mr.
Mateescu Ion sau Fianu Iosif (nu-mi amintesc cu precizie). ªi în aceste grupe se gãseau
absolvenþi ai ªcolii Militare de Chimie din Fãgãraº. Seriile aveau o duratã de 3 ani (din
1957, mai puþin la facultatea militarã politicã, secþia geniu, secþia financiarã care
funcþionau cu 4 ani de studiu), iar din 1970/1972, seriile în A.M.G. au avut o duratã de 2
ani, deoarece s-a renunþat la cunoºtinþele de culturã generalã ºi la unele cunoºtinþe de
tehnica armei chimice considerate ca însuºite în ºcolile militare cu durata de 3 sau 4 ani.
Deci, din octombrie 1957 am început sã audiez cursurile predate de lectorii catedrei
de chimie ºi de la alte catedre ale armelor, deoarece era un curs introductiv, ºi de la catedrele
de ºtiinþe sociale ºi de culturã generalã.
La catedra de chimie militarã erau încadraþi urmãtorii: col. Basarabescu-ºeful catedrei,
lt. col. Martin Traian, lt. col. ing. Fingherman Altar, mr. Petrache Ion, cpt. ing.
Machim Stelian, iar din noiembrie ºi cpt. Prosan Gheorghe venit de la Academia
Militarã de Protecþie Chimicã. Catedra avea laborator (constituit din câteva camere) gestionat
de un subofiþer. Orele practice de chimie (îndeosebi analiticã) erau predate de profesoare
de chimie de la A.T.M., unde ºef de catedrã (apoi de facultate) era col. dr. doc.ing.
Ganea Ion (cu studii în strãinãtate; mai târziu-general), un ofiþer aparte bine pregãtit ºi cu
prestanþã (de la care a rãmas ,,Cursul de S.T.L.” pentru A.T.M.).
Primele teme despre istoricul armei chimice au fost predate de col. Basarabescu,
care fãcea parte dintr-o generaþie de ofiþeri cu experienþa rãzboiului, exigenþi ºi fermi (cum
mai erau col. Demetrescu ºi col. Mighiu - persoane de conducere în C.T.Ch. - când eram
elev în ºcoala militarã; col. Nazorevski ºi Mureºanu Gavrilã - ºefi de servicii chimice la
armate etc.), care mi-au fãcut impresia unor ofiþeri culþi, cu prestanþã ºi cu cunoºtinþe
ample de chimie militarã, dupã cum ºi-au structurat ºi actualizat expunerea de mai multe
ore, ajungând pânã la posibilitãþile industriei chimice româneºti de a fabrica diferite substanþe
necesare armatei române. De asemenea, un ofiþer foarte bine pregãtit era lt. col. ing.
76

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
Fingherman Altar, care ne preda cunoºtinþele de fizicã nuclearã.
Dupã cum am prezentat într-un alt material (revista Apãrare NBC nr. 2 (6) pe 2003
p. - 92-93), am acceptat sã trec la cursul de ,,limba rusã”(care funcþiona într-o clãdire de
lângã Fabrica de Confecþii Bucureºti), în vederea plecãrii la studii în U.R.S.S..
La terminarea Academiei Militare de Protecþie Chimicã din Moscova, în august 1964,
am fost repartizat lector la catedra de tactica armei chimice (M.C. 00681/03.08.64), unde
am funcþionat pânã în mai 1969, cu toate cã o hotãrâre în dezavantajul meu fusese luatã
demult (A.M. 004/05.04.1969). În cei 6 ani cât eu am fost la studii în U.R.S.S., structura
A.M. ºi a catedrei se schimbase vizibil. Acum ºef de catedrã ajunsese col. Martin Traian -
fost ofiþer de infanterie, care comandase o subunitate de aruncãtoare de flãcãri pe timpul
celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial. Era un ofiþer pregãtit, cu prestanþã, ceea ce a fãcut sã
rãmânã ºef de catedrã pânã la pensionare. Ca orice om, avea ºi neajunsuri. Era uºor influenþabil
ºi nu prea þinea la subordonaþi, decât când ajungeau în situaþii dificile. În catedrã
mai funcþionau: col. Petrache Ion-locþiitor ºef de catedrã, lt. col. Chiþac Mihai, lt. col.
Chiru Constantin, lt. col. Prosan Gheorghe ºi mr. Cernat Constantin - lectori ºefi
(superiori); lt. col. Iancu ªtefan, mr. Toader Gheorghe - lectori; funcþionau ºi ofiþerii
ingineri prezentaþi mai sus. O datã cu începutul anului de învãþãmânt, a crescut importanþa
armei noastre, prin introducerea unui curs de arme de nimicire în masã de 60 de ore cu
examen fãrã notã (colocviu) la toþi elevii din A.M. care începeau anul I.
În catedrã era o atmosferã de muncã exigentã, deoarece în grupele de elevi unde
predam erau foarte mulþi colonei ºi chiar generali (veniþi din funcþii înalte din M.Ap.N. ºi
M.I., dar care nu urmaserã cursurile A.M.). Succesul era asigurat de munca în comisiile
didactice, conduse de ºeful de catedrã sau de locþiitorul acestuia, unde erau dezbãtute în
amãnunþime temele cu care intrau la clasã mai mulþi lectori.
Se colabora foarte bine cu lectorii catedrelor de specialitate (tacticã, tacticã ºi artã
operativã; tactica artileriei, geniu, transmisiuni, marinã, tactica artileriei a. a., radiolocaþie,
aviaþie, servicii etc.). De la dumnealor primeam elementele ,,situaþiei generale a exerciþiului
(aplicaþiei)” pe baza cãrora ne pregãteam temele de specialitate, iar dânºii în luarea
hotãrârii þineau seama de loviturile nucleare ºi chimice executate de inamic. În memorie
îmi stãruie ºi în prezent chipurile multor colaboratori deosebiþi ºi tocmai de aceea nu dau
exemple pentru ca nu cumva sã uit vreunul.
Eu, ca nou ,,învãþãcel”, am fost primit bine în catedrã, cu unii lectori lucrasem pe
parcursul carierei la Batalionul 389 Chimic din Fãgãraº ºi la ºcolile militare din Sibiu ºi
Câmpulung-Muscel. Mi s-au repartizat teme de protecþie antichimicã a batalionului (regimentului),
iar mai târziu, tot în acel an, la aviaþie ºi apãrarea antiaerianã a teritoriului.
Desigur ºi eu am început sã predau cursul de arme de nimicire în masã la 3-4 grupe (infanterie,
tancuri, artilerie etc.). Începând cu al doilea an de învãþãmânt, nu se mai fãcea deosebire
prea mare între ore cu teme de asigurare chimicã la eºaloanele divizie ºi armatã,
deoarece lectorul trebuia sã predea mai multe ore decât lectorul ºef (superior), îndeosebi
la grupele de arme (tancuri, artilerie, artilerie a. a., radiolocaþie, servicii etc.). Unele teme
tehnice erau predate ºi de col. ing. Fingherman Altar, care în acea perioadã lucra la un
manual de fizicã nuclearã ºi care a apãrut în 1968 (T. Martin, A. Fingherman, Elemente de
Fizicã Nuclearã ºi Termonuclearã). De asemenea, s-a ocupat de cercetãri ºtiinþifice pentru
armatã (dupã 1968 a plecat în Israel, cu familia, unde a ºi decedat). În predarea unor teme
77

Foto:
Tineri ofiþeri-lectori în Academia Militarã, în pauza unei aplicaþii
(anii , 60): Gheorghe Prosan, Constantin Chiru ºi Dumitru Prunache
APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
tehnice eram ajutaþi ºi de lectori ingineri de la catedra din
Academia T.M. În acest timp, la aceastã catedrã funcþionau:
col. dr. ing. Popescu Vasile (de la care a rãmas manualul
,,Bazele protecþiei împotriva armelor de nimicire în
masã”, venit dintr-o funcþie mare din C.T.Ch.-1966),
col. dr. ing. Licã Stancu - specialist în electrochimie pe
care o preda ºi la alte specialitãþi, cercetãtor ºi inovator
(42 de teme în bibliografia chimiei militare româneºti
[3]); col. dr. ing. Popescu Laurenþiu (autorul manualului
,,Dezactivarea, Degazarea ºi Dezinfectarea”, venit
din Centrul de Cercetãri de Chimie Militarã). Alãturi de
aceºtia îºi desfãºurau activitatea o serie de profesori
civili foarte capabili. Mai târziu au mai predat
ore ºi col. dr. (chimist) Popa Simion ºi col.
dr. ing. Stan Mihai. Cu dumnealor se colabora foarte bine ºi chiar ne-am ajutat în
rezolvarea problemelor de serviciu. Înaintea acestora a fost o serie de profesori deosebiþi cu
studii ºi titluri în strãinãtate. Îmi reamintesc de domnii col.dr.doc.ing.Ciplea Liciniu Ioan,
col.dr.doc.ing.Zinca Simion etc..
În timp, m-am dezvoltat, am intrat în ritmul de pregãtire ºi predare a temelor la
clasã, ajungând sã pregãtesc un curs nou de armã chimicã - pe baza unor articole ºi lucrãri
publicate în diferite reviste (Bibliografia Chimiei Militare Româneºti - lucrãrile 864, 975,
1533, 1349, 1350). Cursul de armã chimicã s-a introdus la grupa de ofiþeri elevi de chimie
în anul 2-3 cu o duratã de 100 ore, unde erau cuprinse: S.T.L. moderne; principiile întrebuinþãrii
armei chimice în concepþia armatelor strãine; întrebuinþarea armei chimice în
luptã ºi operaþie în concepþia armatei române etc.. Am reuºit sã predau cursul la douã promoþii:
a mr. Tãban Nicolae (1966/1969) ºi a lt. col. Dan Franco (1968/1970). Dupã ce
am plecat eu din A.M. (1969), cursul a fost predat de lt. col. Chiru Constantin.
Dupã 3 ani, orele pentru cunoaºterea armelor de nimicire în masã s-au redus simþitor.
Am rãmas în principiu cu temele tactice, de protecþie antichimicã sau de asigurare
chimicã, funcþie de eºalon. De asemenea, în pregãtirea sau desfãºurarea luptei (operaþiei)
erau prevãzute teme pentru ,,analiza situaþiei de radiaþie ºi chimice”. Aceste teme erau prevãzute
la toate grupele care executau aplicaþiile la clasã (punct de comandã), iar la facultatea
tehnicã la anii 4 ºi 5. Pentru aceasta, colaboram foarte bine cu lectorii catedrelor de
specialitate. Îmi aduc aminte cu plãcere ºi în mod deosebit de domnii col. (gl.mr.) Novac
Romulus de la catedra de artilerie ºi rachete ºi de col. Bãrbulescu ªtefan, de la catedra
de aviaþie cu care am colaborat fructuos la rezolvarea problemelor de întrebuinþare a armei
chimice în luptã (operaþie).
De asemenea, îmi aduc aminte cu plãcere ºi respect deosebit de domnii general de
armatã Iacob Teclu, gl. mr. Florescu Haralambie ºi gl. mr. Pãucã Costache - oameni
deosebiþi, care ºtiau sã asculte subordonaþii, sã se facã iubiþi de cãtre aceºtia ºi sã le dea sfatul
de care aveau nevoie. În timp, în A.M. la catedra de tactica armei chimice au mai lucrat
mr. Ghiþã Dumitru, cpt. Toma ªtefan, cpt. Burlacu Ghiorghi, col. Sâiu Vasile, col.
Asimionesei Mihai, col. Stoienescu Traian, col. Lazãr ªtefan, col. Zamfir
Alexandru, col. Scurtu Axinte, col. Marunceac Ioan, cpt. Radu Anton etc.. Funcþia
78

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
de ºef de catedrã a fost îndeplinitã, succesiv de col. Petrache Ion, col. Chiru Constantin
ºi col. Sâiu Vasile etc.. Au mai lucrat ca lectori superiori col. Mighiu Constantin ºi col.
Bãlcescu Badiu, veniþi din funcþii mari din C.T.Ch.
Au fost cazuri izolate ºi de mutare a unor lectori din A.M. în C.T.Ch. în funcþii importante,
cum s-a întâmplat cu domnii col. Iancu ªtefan (ºef secþie operaþii, apoi ºef de stat
major), col. Ghiþã Dumitru (ofiþer 1 în secþia pregãtire de luptã) ºi mr. Burlacu Ghiorghi
(care a primit mai târziu, când a devenit doctor în ºtiinþe militare, funcþii importante), culminând
cu mutarea domnului lt. col. Chiþac Mihai în funcþia de comandant al C.T.Ch.,
mutare susþinutã de unii colegi, dar criticatã de alþii, ceea ce a ºi creat o tensiune între catedrã
ºi C.T.Ch., care s-a menþinut foarte mult timp. Dar faptele ulterioare au contrazis pe
,,criticaci”. Domnul col. Chiþac Mihai a rãmas comandant peste 20 de ani, timp în care
s-a dezvoltat ajungând prin muncã ºi efortul depus - general de corp de armatã ºi doctor
în ºtiinþe militare.
În aceastã etapã importantã, arma chimicã a evoluat prin:
crearea, dezvoltarea ºi modernizarea structurilor de decizie ºi execuþie (6 batalioane
ºi 1 cp. de specialitate);
perfecþionarea ºi eficientizarea sistemului de cercetare ºtiinþificã ºi logisticã specificã
- ceea ce a dus la o înzestrare modernã a armatei, pe baza cercetãrilor proprii de chimie
militarã (fabricaþie de tehnicã ºi materiale chimice, precum ºi modernizarea modelelor mai
vechi);
modernizarea sistemului de instrucþie;
crearea modalitãþilor de perfecþionare, dezvoltarea relaþiilor militare cu alte
armate prietene, adaptarea la cerinþele oricãrei alte alianþe.
În perioada 1955-1995, au fost pregãtite 27 de promoþii de ofiþeri chimici, cu 307
absolvenþi, începând cu promoþia 63 ºi pânã cãtre promoþia 100.
Dupã anul 1970, la catedra de tactica armei chimice s-a cuplat (alipit) ºi apãrarea
(protecþia) civilã, cu profesorii lor (col. Rãdoi ªtefan, coloneii Chiriac, Sandu ºi Bunea).
Grupele de chimie au fost aproape permanent printre grupele fruntaºe pe A.M. la
învãþãmânt, ordine ºi disciplinã. Aceasta se explicã ºi prin faptul cã pe tabla ºefilor de promoþie
se gãsesc, în anul 1975 - ofiþeri de apãrare civilã, iar în anii 1977 ºi 1979 - ofiþeri
chimiºti. Învãþãmântul de specialitate s-a completat ºi modernizat prin apariþia regulamentelor
de specialitate, de linie, C-2 ºi C-3, a manualelor de specialitate ºi de documente
tipizate, precum ºi a mijloacelor de automatizare ºi electronice. Pentru fixarea mai bine a
problemelor de specialitate ºi realizarea unei concepþii tactice clare se organizau la sfârºitul
fiecãrui an de învãþãmânt aplicaþii tactice în teren, conduse de catedrele de linie (tacticã ºi
tactic-operativã) ºi unde elevii pregãteau toate documentele, necesare luptei (operaþiei), iar
la fazele principale ale luptei (operaþiei) erau numiþi sã îndeplineascã diferite funcþii.
Personal, am participat cu elevii la astfel de aplicaþii pe litoral (raioane fortificate), în zona
Timiºoara, Huºi etc. sau în puncte de comandã ale apãrãrii antiaeriene a teritoriului.
Lectorii catedrei, pentru cunoaºterea vieþii din unitãþi ºi pentru dezvoltarea gândirii tactice,
participau în comisiile de control ºi la aplicaþiile tactice în teren la armate (am participat la
o aplicaþie, când comandant al armatei era domnul gl. de armatã Coman Ion, care ne-a
primit foarte bine ºi a avut grijã de noi din A.M. pe tot timpul aplicaþiei). De asemenea, lectorii
catedrei fãceau parte din comisiile pentru examenul de colonel, care pânã în 1990 se
79

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
þineau tot în A.M., ºi participau la desfãºurarea diferitelor cursuri de perfecþionare a ofiþerilor
cu pregãtire superioarã (postacademice). Deºi examenul de colonel era râvnit de cãtre
toþi ofiþerii care se apropiau de acest grad, deoarece încununa o activitate de 20-25 de ani
de muncã, nu toþi se puteau bucura de trecerea acestuia cu succes. Unii ofiþeri nu puteau
trece acest examen din lipsã de pregãtire ºi experienþã în îndeplinirea probelor obligatorii
din program, dar ºi din exigenþa exageratã a unor ofiþeri din C.T.Ch., în comparaþie cu alte
comandamente de armã (transmisiuni, geniu), ceea ce a fãcut ca unii sã repete examenul,
iar alþii sã nu promoveze nici o datã examenul din cauza unui nefericit de complet CD-2
sau CD-3. Unii ofiþeri-lectori erau cuprinºi în ,,lucrãri” la diferite eºaloane operative ale
armatei noastre. Eu eram încadrat ca ºef al serviciului chimic al Serviciilor Frontului cu
care România participa în cadrul Tratatului de la Varºovia pe direcþia greacã. Am participat
la pregãtirea multor aplicaþii, dar nu am ieºit nici o datã în afara þãrii, din lipsa de încredere
în ofiþerii care au învãþat în U.R.S.S., iar la momentul oportun (de plecare) apãreau alþi
ofiþeri din C.T.Ch., care nu participaserã la pregãtire ºi nu puteau ajuta cu nimic statul
major al aplicaþiei. De asemenea, îmi reamintesc cã pe timpul evenimentelor din
Cehoslovacia (1968) lt. col. Sâiu Vasile a participat în statul major al corpului de armatã
ce trebuia sã se formeze în Moldova etc..
Dupã anul 1980, a început înscrierea la ,,doctorat”, care a fost cam anemicã la început
la arma noastrã (doar gl. Chiþac M. ºi col. Tãban N., terminând numai primul), dar a culminat
dupã Revoluþia din Decembrie 1989. Acum în posturile de rãspundere se gãsesc
ofiþeri foarte bine pregãtiþi, doctori în ºtiinþe militare ºi tehnice, care îºi aduc o contribuþie
deosebitã la alinierea ºi structurarea învãþãmântului militar românesc, a cercetãrii ºtiinþifice
la nivelul învãþãmântului ºi cercetãrii ºtiinþifice din þãrile membre ale Alianþei NATO.
Îi cunosc pe aceºti colegi de armã, îi respect ºi îi stimez pentru strãdania lor, îmi place sã
discut cu dumnealor ºi sã-i fac cunoscuþi în cercurile colegilor de armã.
Cu aceastã ocazie, le doresc succese deosebite în muncã ºi s-o þinã tot aºa pentru
reabilitarea armei noastre.
Bibliografie
1. Cartea Amintirilor Absolvenþilor 1889-1995, Editura AISM - 1994;
2. Academia Tehnicã Militarã 1949-1994 - 45 de ani de învãþãmânt politehnic militar
în România - Editura A.T.M. Bucureºti - 1995;
3. Col. dr. ing. Mihai-ªtefan Dogaru ºi mr. dr. ing. Ion Roman - Bibliografia Chimiei
Militare Româneºti 1917-1985;
4. Revista Apãrarea NBC nr. 2 (6), 2003, p. 90-93.
80

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
CÂTEVA AMINTIRI DIN CARIERA MEA MILITARÃ
Colonel (r) Nicolae TÃBAN
Domnul colonel (r) Nicolae TÃBAN
face parte dintre acei ofiþeri din fostul
Comandament al Trupelor
Chimice, care pentru
ofiþerii de chimie din
promoþiile anilor , 70 ºi
, 80 a constituit un model
profesional.
În anii , 70 ºi , 80 a
îndeplinit funcþii de rãspundere
în Comandamentul
Trupelor Chimice,
în ultima parte a
carierei sale fiind ºef al
secþiei pregãtire de luptã
în aceastã structurã de
decizie a armei.
A condus multe
controale pe linie de pregãtire
pentru luptã ºi
învãþãmânt la Centrul de
Instrucþie al Trupelor
Chimice, unde autorul
acestor rânduri era comandant de companie
ºi apoi ofiþer de stat major. Evident,
ca la orice control, toþi comandanþii de
subunitãþi aveam emoþii, întrucât adeseori
au fost controale ºi inspecþii când s-a lãsat
ºi cu sancþiuni pentru cei gãsiþi necorespunzãtor.
Controalele conduse de Domnia
sa nu erau câtuºi de puþin mai indulgente.
În cele din urmã, esenþial era cã întotdeauna
îºi fãcea timp sã stea de vorbã cu noi,
tinerii comandanþi, sã ne explice de ce
n-am fãcut bine un lucru ºi cum ar fi trebuit
fãcut. Aceasta se întâmpla nu în plen,
ci pe teren, în poligon sau la locul unde
81
desfãºuram instrucþia. Vorbea cu mult
calm, fãrã a fi sentenþios, dar convingãtor.
Ne era ruºine ca a
doua oarã sã fim gãsiþi
iarãºi în defect.
La fel, la examene,
la bilanþuri, asculta
fãrã sã întrerupã,
apoi, în funcþie de situaþie,
punea întrebãri
lãmuritoare, dupã
care evalua, cu explicaþiile
de rigoare. Adeseori,
în pauze sau
dupã-amiaza, discuta
cu noi probleme de
viaþã ºi ne împrumuta
cãrþi rare, dintre acelea
care aveau un circuit
restrâns în acele
vremuri. Faptul cã
tânãr ofiþer fiind, erai
tratat de cãtre un ºef
mare, cum era Domnia sa, de la egal la egal,
constituia o aleasã calitate, trãsãturã a
autoritãþii sale morale cu impact educativ
profund asupra subordonaþilor. Formarea
tinerilor ofiþeri era o prioritate pentru
viitorul armei.
Am evidenþiat doar un aspect al personalitãþii,
însã activitatea domnului
colonel în C.T.Ch. a fost vastã ºi deosebit de
complexã .
Urându-i multã sãnãtate ºi bucurii în
acest an, îl aºteptãm pe domnul colonel (r)
Nicolae Tãban sã continue sã ne scrie, aºa
Tânãrul locotenent chimist Nicolae Tãban
cum promite în finalul articolului care
urmeazã.
Redactor-Sef

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
Am fãcut cunoºtinþã cu arma chimicã în anul 1950, la 20 noiembrie, când am fost
încorporat la Divizia 10 Infanterie din Bacãu, la compania de protecþie antichimicã, fiind repartizat
la plutonul de cercetare, comandant de pluton fiind Þonea Ion, care asigura ºi locul comandantului
de companie (funcþie neîncadratã).
Compania era organizatã pe trei plutoane: plutonul 1-cercetare chimicã, plutonul 2-
degazare (decontaminare) armament ºi tehnicã de luptã ºi plutonul 3 degazare-(decontaminare)
teren.
Plutonul cercetare chimicã era organizat pe trei grupe (dupã sistemul subunitãþilor de
infanterie).
Ca mijloace de protecþie individualã, aveam mãºti contra gazelor md.1932 ºi gazplane, iar
ca mijloace de specialitate aveam un detector de S.T.L .md. Dr.Ioan ºi prãfuitoare de praf detector.
Programul de instrucþie cuprindea mai mult pregãtire militarã generalã (infanterie) ºi ceva
pregãtire de specialitate.
Dupã circa douã luni a venit la comanda companiei lt. inf. Mureºanu Ioan, care fãcuse un
curs de pregãtire pe linia armei chimice 1 . Ofiþer destoinic cu o deosebitã putere de muncã, a avut
o influenþã beneficã asupra pregãtirii în continuare a companiei. A îmbunãtãþit programul de
instrucþie, dându-i totodatã o accentuatã tentã de pregãtire de specialitate. El a fost acela care
m-a îndrumat spre cariera militarã.
În luna iunie 1951, am fost trimis la examenul de admitere la ªcoala Militarã de Ofiþeri
Chimici din Fãgãraº. În urma promovãrii examenului am rãmas în ºcoalã. Am absolvit ºcoala militarã
la 28 februarie 1953, fiind avansat la gradul de locotenent. Fac parte din a doua promoþie de
ofiþeri chimici, prima fiind cea din august 1952.
M-am instruit ca elev în Cp.3, Pl.3, comandat, în majoritatea timpului, de lt. inf. Moþoi
Ioan, cu care executam ºi orele de pregãtire militarã generalã.
Programa de pregãtire era astfel structuratã încât sã asigure viitorilor ofiþeri cunoºtinþele ºi
deprinderile necesare pentru îndeplinirea funcþiei de comandant de pluton. Ca urmare, am obþinut
o bunã pregãtire militarã generalã ºi temeinice cunoºtinþe de specialitate. În ce priveºte problemele
de asigurare chimicã a unitãþilor ºi marilor unitãþi, precum ºi cele referitoare la evidenþa
materialelor, cunoºtinþele au fost insuficiente, fapt resimþit în prima parte a carierei mele militare.
Din timpul ºcolii, am rãmas cu multe amintiri plãcute (pe cele neplãcute le-am uitat) ºi cu
multe prietenii dintre care unele se menþin ºi acum. Îmi revin în minte colegii mei ºi regret cã din
lipsã de spaþiu nu îi pot enumera în acest material. Voi aminti pe unul singur, colegul meu de
grupã ºi ulterior martor la multe momente importante din cariera mea militarã, colonel Dumitru
Iordãnescu, un om deosebit a cãrui prietenie mã onoreazã. Dintre comandanþii ºi profesorii mei,
îmi amintesc cu plãcere de col. Bobeº Ion, cpt. Zapodeanu, lt. maj. ing. Bârliba ºi alþii ale cãror
nume nu mi le mai amintesc.
Dupã absolvirea ºcolii, am fost repartizat la un regiment de vânãtori de munte dislocat în
oraºul Oraviþa, unde vreo douã luni am îndeplinit funcþia de comandant de pluton. Pe la sfârºitul
lunii mai 1953, am fost mutat la Brigada 94 Tancuri din Lugoj, în funcþia de ºef al protecþiei
antichimice (pe atunci denumirea funcþiei era de ºef al serviciului chimic).
Acum a început cu adevãrat greul pentru mine.
Brigada avea un pluton de protecþie antichimicã, dar dupã scurt timp acesta a fost desfiinþat.
Am rãmas singur într-o mare de tanchiºti, cu multe atribuþii de serviciu, dintre care pentru unele nu
1=În acea perioadã mulþi ofiþeri din alte arme au fost cooptaþi în arma chimicã, dupã absolvirea unui curs scurt de pregãtire.
Ulterior, unii dintre aceºtia au fost confirmaþi în arma chimicã ºi au fãcut cariere militare strãlucite: printre aceºtia s-a numãrat
ºi col. Mureºan Ioan.(n.r. - fost ºef al catedrei pentru arma chimicã la ªcoala Militarã de Ofiþeri Activi ,,Nicolae Bãlcescu” ºi
comandant al C.I.Tr.Ch. în perioada 1969-1975).
82

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
fusesem pregãtit, aºa cã a trebuit sã învãþ din mers.
La început m-am speriat - eram ºi o fire timidã - dar pe parcurs, ajutat fiind ºi de unii ofiþeri
cu mai multã experienþã, am prins curaj ºi pânã la urmã m-am descurcat. În fond, pe linia armei
chimice, eram singurul ofiþer din unitate care ºtia ceva.
Am condus pregãtirea cadrelor de celelalte arme pe linia cunoaºterii armei chimice ºi protecþiei
împotriva acesteia, am participat la aplicaþiile tactice cu batalionul ºi brigada, m-am ocupat
de evidenþa materialelor chimice ºi depozitarea lor. Ca ºef de armã, am întocmit ºi þinut la zi documentele
de mobilizare pe linia armei.
În acelaºi timp, eram solicitat de comandanþii de companii sã conduc orele de pregãtire
antichimicã a subunitãþilor. Deºi acest lucru nu era tocmai normal, iar mie îmi ocupa mult timp, am
rãspuns la majoritatea solicitãrilor, cu condiþia ca la ºedinþele respective sã participe ºi cadrele din
companie, prilej cu care învãþau ºi ele.
În perioada aceea au fost preschimbate materialele chimice vechi (din timpul rãzboiului) cu
altele mai performante. A apãrut masca contra gazelor cu cagulã, pelerina de protecþie, pachetul
antichimic individual, completele de degazare ºi altele.
În anul 1954, am urmat un curs de perfecþionare axat pe activitatea ºefului de protecþie
antichimicã de la marile unitãþi. A fost un curs foarte util, cunoºtinþele acumulate folosindu-mi în
activitatea ulterioarã.
Prin anii 1955-1956, ca urmare a creºterii pericolului întrebuinþãrii armei nucleare, s-a
introdus în pregãtirea armatei problematica referitoare la cunoaºterea acestei arme, a efectelor ei
asupra desfãºurãrii acþiunilor de luptã, precum ºi a mãsurilor de protecþie împotriva lor. În consecinþã,
sarcinile ºefului protecþiei antichimice s-au amplificat ºi au crescut ca importanþã.
Am lucrat în aceastã unitate pânã pe la mijlocul anului 1956, când am fost mutat la Divizia
86 Infanterie dislocatã tot în Lugoj.
Perioada petrecutã în Brigada 94 Tancuri a fost cea mai frumoasã din întreaga mea carierã
militarã. Peste 90% dintre ofiþeri eram din promoþiile 1952-1953, deci foarte tineri, toþi prieteni,
cu puþini bani, dar fãrã griji ºi cu mari speranþe de viitor. Dupã desfiinþarea brigãzii, cu unii dintre
foºtii camarazi m-am mai întâlnit. O puternicã impresie a produs asupra mea fostul comandant al
brigãzii - pe atunci maior - viitorul general Paul Cheler, un militar desãvârºit, personalitate puternicã,
înzestrat cu reale calitãþi de lider de grup. De multe ori în activitatea ulterioarã, drumurile
noastre s-au intersectat ºi de fiecare datã reîntâlnirea cu fostul comandant mi-a produs o mare
bucurie.
La Divizia 86 Infanterie, am lucrat ca ajutor al ºefului protecþiei antichimice, lt. maj.
Jugãnaru Mircea, un ofiþer foarte bine pregãtit profesional, dar care, din pãcate, dupã scurt timp
a fost trecut în rezervã pe motive de sãnãtate.
În acea perioadã, în armatã s-a desfãºurat o mare acþiune de inventariere a materialelor de
la toate armele ºi de aducere la zi a evidenþei acestora. A fost o activitate vastã (nu se mai fãcuse
aºa ceva dinainte de rãzboi), în care am fost angrenat ºi eu în calitate de revizor materiale chimice
ºi de geniu.
În anul 1958, în cadrul unei acþiuni de reducere a efectivelor armatei, multe mari unitãþi
au fost desfiinþate, printre acestea fiind ºi Divizia 86 Infanterie ºi Brigada 94 Tancuri.
Am fãcut parte din colectivul de lichidare a bazei materiale, rãspunzând de organizarea ºi
executarea expedierii tuturor materialelor chimice ale diviziei la diverse destinaþii ºi de închiderea
gestiunii la divizie ºi la unitãþile desfiinþate. Dupã încheierea cu succes a acestei acþiuni, împreunã
cu un grup de ofiþeri de alte arme, am fost mutat la Divizia 18 Mecanizatã, dislocatã în garnizoana
Timiºoara. Aici am îndeplinit funcþia de ajutor al ºefului protecþiei antichimice pânã în anul
1966. ªeful protecþiei era mr. Murgãsanu Eugen. Divizia avea ca subunitãþi chimice o companie
83

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
de protecþie antichimicã - la divizie ºi plutoane de cercetare chimicã -la regimente.
Cu deosebitã plãcere, l-am reîntâlnit pe vechiul meu prieten ºi coleg col. Dumitru
Iordãnescu - pe atunci locotenent major, comandantul companiei de protecþie antichimicã. Ofiþer
de excepþie, cu un dezvoltat simþ al datoriei, a organizat ºi condus procesul instructiv-educativ al
companiei cu rezultate excelente, reuºind ca în anul 1959 sã obþinã, cu compania, titlul de subunitate
de frunte - primul pe armatã pe linia armei chimice - , o realizare extraordinarã în acea
vreme.
În cadrul diviziei, am participat la numeroase aplicaþii tactice cu regimentul ºi divizia, am
învãþat multe, în mod deosebit în ce priveºte acþiunile acestor eºaloane în luptã.
A fost o perioadã cu importante îmbunãtãþiri în dotarea armatei cu tehnicã ºi materiale
chimice, în dezvoltarea concepþiei de acþiune a trupelor chimice ºi de organizare a asigurãrii chimice.
Am fãcut parte din colectivul de pregãtire a aplicaþiilor tactice cu regimentele, prilej cu care am
lucrat sub directa conducere a col.Polixenie Bãlteanu - locþiitorul comandantului de divizie -
ofiþer cu o pregãtire de excepþie, dar ºi cu înalte calitãþi morale. A fost tot timpul un exemplu în
activitatea mea ulterioarã.
În septembrie 1966, am fost admis la Academia Militarã. Au urmat trei ani de studiu intens,
cu multe greutãþi dar ºi satisfacþii deosebite, perioadã încheiatã în august 1969, când am absolvit
examenul cu rezultate foarte bune - locul 1 din grupã - ºi diplomã de merit.
A fost o perioadã în care am învãþat enorm, de la profesori cu o înaltã pregãtire ºi experienþã
profesionalã, care au fost: gl.lt.dr.Mihai Chiþac (pe atunci locotenent-colonel), col.Constantin
Chiru, gl.bg.ing.Dumitru Prunache, col.Ion Petrache ºi alþii, ceea ce mi-a schimbat în bine mersul
ulterior al carierei militare.
Dupã absolvirea academiei a urmat pentru mine o perioadã de mari satisfacþii ºi împliniri
profesionale - în Comandamentul Trupelor Chimice, unde am fost repartizat.
Despre acestea într-un numãr viitor.
Foto:
1986, Col.Nicolae Tãban conduce o activitate de bilanþ la C.I.Tr.Ch..
În prezidiu: mr.Nicolae Popescu, ºeful de stat major al C.I.Tr.Ch.; mr.Daniel Dumitru, locþiitor pentru servicii;
cpt.Mihail Grigorescu, ofiþer în statul major.
84