Câmpulung Februarie - 2005 - Baza de Instruire pentru Aparare CBRN

APÃRAREA NBC 9/2005
STATUTUL ARMELOR NBC
Substanþele incapacitante sau de
hãrþuire au fãcut parte din categoria substanþelor
toxice de luptã destinate sã reducã
capacitatea de acþiune a inamicului prin a-l obliga
sã poarte masca sau sã pãrãseascã adãposturile.
În aceastã categorie sunt cuprinse substanþele
iritante lacrimogene ºi cele iritante
strãnutãtoare.
Preocupãri mai recente privind realizarea
de arme neletale, considerate armele secolului
XXI, vizeazã folosirea ºi a altor tipuri de substanþe
incapacitante ºi anume substanþe calmante
sau urât mirositoare (malodorante), apreciindu-se
cã acestea nu ar fi incriminate de
Convenþia privind armele chimice.
În cele ce urmeazã vom analiza legitimitatea
folosirii substanþelor incapacitante în
lumina prevederilor Convenþiei privind interzicerea
dezvoltãrii, producerii, stocãrii ºi folosirii
armelor chimice ºi distrugerea acestora.
Scurt istoric
Substanþele iritante au fost folosite încã
din timpul rãzboaielor antice, fiind cunoscutã
utilizarea în unele bãtãlii a fumurilor irespirabile
sau înecãcioase, obþinute prin arderea
lemnelor sau paielor ude, peste care se turna
smoalã sau pucioasã (sulf).
În epoca modernã, înainte de folosirea
substanþelor iritante ca agenþi de luptã, acestea
au fost folosite pentru combaterea criminalitãþii.
În anul 1912, în Paris, membrii bandei Bonnet,
dupã jafuri armate, susþineau aprige lupte de
stradã cu forþele poliþieneºti, dupã care se
retrãgeau în catacombe. În aceastã situaþie ineditã,
directorul laboratorului prefecturii de poliþie
a avut ideea folosirii unei substanþe cu efect
lacrimogen, bromoacetatul de etil. Au fost realizate
grenade care conþineau circa 20 grame din
aceastã substanþã ºi care puteau fi lansate cu
ajutorul puºtilor. Efectul folosirii de cãtre forþele
de ordine a acestor grenade lacrimogene a fost
deosebit, infractorii putând fi scoºi din adãposturi
ºi fãcuþi inofensivi .
Acest succes a impus bromoacetatul de
etil în arsenalul chimic al armatei franceze în
campania Primului Rãzboi Mondial. Grenadele
de armã calibru 26mm cu bromoacetat de etil
au fost folosite de trupele franceze, pentru
prima datã, în august 1914, cu scopul de a
determina ieºirea inamicului din forturi ºi cazemate.
Folosirea grenadelor cu bromoacetat de
etil a fost reluatã, pe scarã mai largã, la 1 martie
1915. Dupã apariþia în 1916, a muniþiei cu substanþe
sufocante (fosgen, difosgen), substanþele
iritante (bromoacetona, bromoacetatul de etil,
apoi cianura de bromobenzil ºi cloroacetofenona)
s-au folosit împreunã cu acestea pentru
a le amplifica efectele .
În iulie 1917, germanii au folosit asupra
trupelor britanice din Flandra proiectile brizante
încãrcate cu douã substanþe iritant-strãnutãtoare,
difenilcloroarsinã ºi difenilcianoarsinã.
Acestea, dispersate sub formã de aerosoli, nu
erau reþinute de filtrele mãºtilor contra gazelor,
provocând iritãri grave ale traseului respirator,
fiind considerate ,,spãrgãtoare de mascã”.
Utilizate împreunã cu alte substanþe toxice cu
efect letal (sufocante sau toxice generale), strãnutul
puternic provocat de ele determina luptãtorii
sã scoatã masca, devenind în acest fel victime
ale celorlalte substanþe toxice .
Dupã Al-Doilea Rãzboi Mondial, substanþele
iritante au fost tot mai des folosite în
acþiuni ale forþelor de ordine, fiind deosebit de
eficiente în combaterea capacitãþii de acþiune a
elementelor turbulente, fãrã însã a le provoca
vãtãmãri permanente sau moartea.
În 1960, s-au introdus în dotarea forþelor
de ordine din SUA grenadele lacrimogene cu CS
(ortoclorobenzalmalononitril), substanþã cu efecte
iritante deosebit de puternice. Aceasta a fost
apoi folositã pe scarã largã de cãtre trupele
americane în rãzboiul din Vietnam, în special
pentru contracararea luptãtorilor vietnamezi
care acþionau din hãþiºurile junglei sau din
tuneluri ºi galerii.
În prezent, CS este substanþa cel mai
mult folositã pentru dotarea forþelor de ordine
în vederea combaterii dezordinilor publice.
30