Câmpulung Februarie - 2005 - Baza de Instruire pentru Aparare CBRN

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
fusesem pregãtit, aºa cã a trebuit sã învãþ din mers.
La început m-am speriat - eram ºi o fire timidã - dar pe parcurs, ajutat fiind ºi de unii ofiþeri
cu mai multã experienþã, am prins curaj ºi pânã la urmã m-am descurcat. În fond, pe linia armei
chimice, eram singurul ofiþer din unitate care ºtia ceva.
Am condus pregãtirea cadrelor de celelalte arme pe linia cunoaºterii armei chimice ºi protecþiei
împotriva acesteia, am participat la aplicaþiile tactice cu batalionul ºi brigada, m-am ocupat
de evidenþa materialelor chimice ºi depozitarea lor. Ca ºef de armã, am întocmit ºi þinut la zi documentele
de mobilizare pe linia armei.
În acelaºi timp, eram solicitat de comandanþii de companii sã conduc orele de pregãtire
antichimicã a subunitãþilor. Deºi acest lucru nu era tocmai normal, iar mie îmi ocupa mult timp, am
rãspuns la majoritatea solicitãrilor, cu condiþia ca la ºedinþele respective sã participe ºi cadrele din
companie, prilej cu care învãþau ºi ele.
În perioada aceea au fost preschimbate materialele chimice vechi (din timpul rãzboiului) cu
altele mai performante. A apãrut masca contra gazelor cu cagulã, pelerina de protecþie, pachetul
antichimic individual, completele de degazare ºi altele.
În anul 1954, am urmat un curs de perfecþionare axat pe activitatea ºefului de protecþie
antichimicã de la marile unitãþi. A fost un curs foarte util, cunoºtinþele acumulate folosindu-mi în
activitatea ulterioarã.
Prin anii 1955-1956, ca urmare a creºterii pericolului întrebuinþãrii armei nucleare, s-a
introdus în pregãtirea armatei problematica referitoare la cunoaºterea acestei arme, a efectelor ei
asupra desfãºurãrii acþiunilor de luptã, precum ºi a mãsurilor de protecþie împotriva lor. În consecinþã,
sarcinile ºefului protecþiei antichimice s-au amplificat ºi au crescut ca importanþã.
Am lucrat în aceastã unitate pânã pe la mijlocul anului 1956, când am fost mutat la Divizia
86 Infanterie dislocatã tot în Lugoj.
Perioada petrecutã în Brigada 94 Tancuri a fost cea mai frumoasã din întreaga mea carierã
militarã. Peste 90% dintre ofiþeri eram din promoþiile 1952-1953, deci foarte tineri, toþi prieteni,
cu puþini bani, dar fãrã griji ºi cu mari speranþe de viitor. Dupã desfiinþarea brigãzii, cu unii dintre
foºtii camarazi m-am mai întâlnit. O puternicã impresie a produs asupra mea fostul comandant al
brigãzii - pe atunci maior - viitorul general Paul Cheler, un militar desãvârºit, personalitate puternicã,
înzestrat cu reale calitãþi de lider de grup. De multe ori în activitatea ulterioarã, drumurile
noastre s-au intersectat ºi de fiecare datã reîntâlnirea cu fostul comandant mi-a produs o mare
bucurie.
La Divizia 86 Infanterie, am lucrat ca ajutor al ºefului protecþiei antichimice, lt. maj.
Jugãnaru Mircea, un ofiþer foarte bine pregãtit profesional, dar care, din pãcate, dupã scurt timp
a fost trecut în rezervã pe motive de sãnãtate.
În acea perioadã, în armatã s-a desfãºurat o mare acþiune de inventariere a materialelor de
la toate armele ºi de aducere la zi a evidenþei acestora. A fost o activitate vastã (nu se mai fãcuse
aºa ceva dinainte de rãzboi), în care am fost angrenat ºi eu în calitate de revizor materiale chimice
ºi de geniu.
În anul 1958, în cadrul unei acþiuni de reducere a efectivelor armatei, multe mari unitãþi
au fost desfiinþate, printre acestea fiind ºi Divizia 86 Infanterie ºi Brigada 94 Tancuri.
Am fãcut parte din colectivul de lichidare a bazei materiale, rãspunzând de organizarea ºi
executarea expedierii tuturor materialelor chimice ale diviziei la diverse destinaþii ºi de închiderea
gestiunii la divizie ºi la unitãþile desfiinþate. Dupã încheierea cu succes a acestei acþiuni, împreunã
cu un grup de ofiþeri de alte arme, am fost mutat la Divizia 18 Mecanizatã, dislocatã în garnizoana
Timiºoara. Aici am îndeplinit funcþia de ajutor al ºefului protecþiei antichimice pânã în anul
1966. ªeful protecþiei era mr. Murgãsanu Eugen. Divizia avea ca subunitãþi chimice o companie
83