Câmpulung Februarie - 2005 - Baza de Instruire pentru Aparare CBRN

luptã.
Forþele coaliþiei au folosit explozivi convenþionali
pentru distrugerea muniþiei chimice
capturatã de la irakieni. Cercetãrile ulterioare
au condus la presupunerea existenþei unor
arme chimice sau biologice cauzatoare ale Sindromului
,,Furtunii în deºert”.
O principalã temã a investigaþiei au constituit-o
limitele performanþelor tehnico-tactice
ale echipamentelor de detecþie din dotarea
forþelor coaliþiei.
Ca urmare a numeroaselor alarme false,
detectoarele nu au mai avut credibilitatea necesarã.
De asemenea, acestea au fost proiectate
pentru a detecta agenþii chimici în concentraþii
relativ mari. Unele detectoare sesizeazã prezenþa
agenþilor chimici neuroparalitici la nivelul
unei concentraþii care produce efectul miotic.
Sarinul (GB) este detectat la concentraþia de
0,2mg/m 3 . Concentraþiile mai mici nu sunt
detectate/semnalate. Nivelul maxim permis de
expunere într-un mediu contaminat cu sarin
pentru a nu afecta starea de sãnãtate este de
0,00003mg/m 3 ºi reprezintã o valoare de
10.000 de ori mai micã decât cea a ,,pragului” de
semnalizare al detectorului 4 .
Poluarea produsã ca urmare a incendierii
de cãtre irakieni a sondelor de petrol din Kuwait a
fost o posibilã cauzã a Sindromului ,,Furtunii în
deºert”.
Incendiile de la sonde au împrãºtiat în
atmosferã un veritabil ,,cocktail” de substanþe
poluante. Acestea nu erau detectate de nici un
echipament de monitorizare a spaþiului acþiunilor
militare.
În Kosovo, forþele de menþinere a pãcii
s-au confruntat cu un astfel de pericol. O instalaþie
industrialã, localizatã în Trepca, emitea în
atmosferã cantitãþi semnificative de plumb.
Plumbul este un toxic cu efect cumulativ.
Instalaþia producea emisii într-o concentraþie de
200 de ori mai mare decât limita admisã, având
APÃRAREA NBC 9/2005
ABORDÃRI DOCTRINARE
10
efecte evidente asupra sãnãtãþii populaþiei ºi a
forþelor de menþinere a pãcii.
În mediul urban pot avea impact operaþional
încã doi factori: deficitul de oxigen ºi atmosfera
inflamabilã. Unele substanþe chimice industriale
pot reduce oxigenul din aerul pe care îl
respirãm. O mascã de protecþie cu cartuº filtrant
nu are nici o valoare într-o atmosferã fãrã oxigen.
Într-un mediu industrial, acest tip de accident
este foarte des întâlnit. ªi în cazul incendiilor
devastatoare, de mari proporþii, pe arii extinse
atmosfera are deficit de oxigen.
Mediile inflamabile reprezintã un risc major
pentru acþiunile militare în complexele urbane.
Unele gaze pot deveni inflamabile ºi
chiar explozive, când concentraþia acestora
ajunge la o anumitã stare criticã.
Exploziile combustibililor din conducte
sau din recipienþi/rezervoare au efecte specifice
armelor de distrugere în masã.
4. Principalele tipuri de risc
Principalele tipuri de risc generatoare de
situaþii de urgenþã în România sunt grupate astfel:
riscuri naturale;
riscuri tehnologice (accidente, avarii,
explozii, incendii - în industrie, transporturi ºi
depozitare produse periculoase; transporturi
terestre, aeriene, navale, metrou, obiective
nucleare);
riscuri biologice (îmbolnãviri în masã -
epidemii, epizootii/zoonoze). Managementul
tipurilor de risc generatoare de situaþii de
urgenþã sunt repartizate pe ministere ºi instituþii
publice centrale de specialitate 5 .
4.1 În temeiul art. 108 din Constituþie ºi în baza
Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr.
21/2004 s-a constituit Sistemul Naþional de
Management al Situaþiilor de Urgenþã, iar
prin Hotãrârea Guvernului nr. 1489/2004 s-a
înfiinþat Consiliul Naþional pentru Situaþii
de Urgenþã.
4= U.S.Army, Departament of the Army Pamphlet 50-6, Chemical Accident or Incident Response and Assistance
(CAIRA) Operations.
5= M.Of.al României nr.9/2005, Hotãrârea Guvernului României nr.2.228/2004 pentru aprobarea repartizãrii principalelor
funcþii de sprijin pe care le asigurã ministerele, celelalte organe centrale ºi organizaþiile neguvernamentale
privind prevenirea ºi gestionarea situaþiilor de urgenþã.