Câmpulung Februarie - 2005 - Baza de Instruire pentru Aparare CBRN

APÃRAREA NBC 9/2005
MEMORIALISTICÃ
UNELE ASPECTE ALE ISTORIEI ARMEI CHIMIE
(APÃRARE NBC) ÎN MARINA MILITARÃ
(1965 - 1972)
Col. (r.) Dumitru BRÂNZEI
Col. (r.) Alexandru ZAMFIR
În aceastã perioadã, Comandamentul Marinei Militare se
afla la Mangalia, unde erau dislocate ºi cele mai multe unitãþi de
nave ºi de uscat din compunerea acestui comandament. ªef al protecþiei
antichimice era mr. Sâiu Vasile, ajuns mai târziu colonel
ºi devenit ºef de catedrã la Academia Militarã. În celelalte mari
unitãþi ºi unitãþi, protecþia antichimicã era condusã de o serie de
ofiþeri bine pregãtiþi ºi apreciaþi de comandanþii lor, printre care
mr. Ciobanu Sotir la Divizia Maritimã, mr. Bordaº Vasile la
Cãpitan Dumitru Brãnzei
Brigada Fluvialã, mr. Iova Ion la Institutul de Marinã ºi
lt.maj.Zamfir Alexandru la Regimentul de Transmisiuni. Am dat
aceste exemple pentru a arãta cã în Marina Militarã protecþia antichimicã
era bine reprezentatã cu ofiþeri de specialitate în toate marile unitãþi ºi unitãþi.
În unitãþile de uscat ale Marinei Militare, protecþia antichimicã era asiguratã ºi se desfãºura
dupã aceleaºi reguli ca ºi în alte unitãþi de uscat ale armatei. În unitãþile de nave, datoritã specificului
de autonomie pe care îl aveau în îndeplinirea misiunilor când se aflau în larg, protecþia
antichimicã a navelor ºi efectivelor era organizatã þinându-se seama de aceastã particularitate. În
continuare, sã arãtãm unele din aceste aspecte.
Cercetarea de radiaþie ºi chimicã se executa cu aparatele existente la bord de militari
pregãtiþi în a doua specialitate ca cercetaºi chimici. Unele nave dispuneau, pe lângã aparatele
cunoscute, de mijloace specializate pentru cercetarea de radiaþie ºi chimicã montate încã din faza
de construcþie, pe care trebuia sã le cunoascã personalul care era în serviciul de cart.
Un rol foarte important îl avea observatorul navei. Pe timpul executãrii misiunilor specifice,
acesta trebuia sã fie în mãsurã sã execute ºi observarea de radiaþie ºi chimicã.
Decontaminarea armamentului, tehnicii de luptã ºi personalului se executa cu mijloacele
cunoscute. Unele nave mai mari, dragoare de mine, vânãtoare de submarine, vedete purtãtoare,
distrugãtorul (în prezent, în condiþiile aderãrii þãrii noastre la NATO, distrugãtorul a devenit fregatã)
ºi alte categorii de nave auxiliare, dispuneau de instalaþie proprie pentru decontaminarea
suprastructurii navelor. Încãperile, inclusiv cele de sub punte, puteau fi ermetizate în cazul unui
eventual atac cu substanþe nocive organismului.
Pe lângã mijloacele proprii ale navei, în situaþii deosebite, se putea interveni cu o altã navã
denumitã navã pentru decontaminare. Aceasta avea o instalaþie specialã cu care putea interveni
atât la chei, cât ºi în larg pentru decontaminarea altor nave. Echipajul navei era pregãtit, atât din
punct de vedere marinãresc, cât ºi pentru a executa misiuni de decontaminare. Nava de decontaminare
era în subordinea diviziei maritime, dar în condiþii de necesitate, pe linia protecþiei
antichimice, era dirijatã de Comandamentul Marinei Militare prin ºeful protecþiei antichimice.
Trebuie reþinut cã pregãtirea pentru protecþia împotriva armelor de nimicire în masã se exe-
71