5. Asteptarile cu privire la responsabilitatea sociala corporativa

ManagementInterculturalVolumul XIII Numărul 2 (24) 2011

ManagementInterculturalCOLEGIUL EDITORIALPreședinte și Editor fondatorDumitru Zaiț, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, RomâniaColegiul editorialEduardo de Sousa Ferreira, Technical University of Lisbon, PortugaliaClaude Martin, Université Pierre Mendès France de Grenoble, FranțaTawfiq Rkibi, ISLA Campus Lisboa, PortugaliaStanka Tonkova, University of National and World Economy, BulgariaDumitru Zaiț, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, RomâniaManager jurnalDan SerghieEditor șefAndreea BăhnăreanuEditori asistențiFlorin BurtăIrina Elena GentimirCarmen NistorClaudiu PeptineRedacțiaDepartamentul Editorial al Fundației Române pentru Inteligența AfaceriiRomânia, Iași, 700506Blvd. Carol I, nr. 3, et. 3T: +4 0232 469 524F: +4 0318 179 488W: http://mi.bxb.roE: mi@bxb.ro

ManagementInterculturalCUPRINS(Pagini 4-37)1. Amalasunta Georgeta COCLICI căs. IACOBCapitalul uman şi performanţa organizaţională(Paginile 4-11)2. Lucian Ovidiu CINADEFactori de influenţă şi caracteristicile mediului antreprenorial din România(Paginile 12-18)3. Andreea APETREIIMM-uri internaţionale - standardizare, adaptare sau transformare?(Paginile 19-24)4. Alexandru Constantin BOJOAGĂModele de afaceri şi antreprenoriat: interinfluenţe(Paginile 25-31)5. Cosmina Paula GĂTEJ căs. BRADUAşteptările cu privire la responsabilitatea socială corporativă – o perspectivă teoretică(Paginile 32-37)

Management InterculturalVolumul XIII, Nr. 2 (24), 2011AŞTEPTĂRILE CU PRIVIRE LA RESPONSABILITATEASOCIALĂ CORPORATIVĂ – O PERSPECTIVĂ TEORETICĂCosmina Paula GĂTEJ (căs. BRADU)Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din IaşiIaşi, Româniagatejcosmina@yahoo.comAbstractThe purpose of this paper is to illustratethe main definitions, theories and principlesregarding the corporate social responsibilityconcept and the individuals’ expectationstowards it. Though the expectations towardsCSR are increasing, Corporate SocialResponsibility (CSR) is a contested andevolving concept, a fact that is alsoevidenced by the different points of viewconcerning the definition and also by the lackof consensus about why it might be a worthymarketing objective. The article provides abrief analysis of the most important theoriesand definitions of CSR.Cuvinte cheie: Marketing, corporatesocial responsibility, research paper,literature review.1. INTRODUCEREDezvoltarea conceptului deresponsabilitate socială corporativă (CSR) afost descrisă în literatura de management cafiind embrionică [1], [2], în principalnormativă [3] dar şi dificilă [4].În ceea ce priveşte domeniulmarketingului, specialiştii au arătat un interescontinuu asupra responsabilităţii socialecorporative (CSR) [5], [6], [7] care a dus la omultitudine de teorii, perspective şiterminologii [8], [5]. Acest fapt a dus laconfuzie în încercarea de a înţelege şi de adezvolta un cadru conceptual cuprinzător alnoţiunii de responsabilitate social corporativă[7].Însă importanţa responsabilităţii socialecorporatiste (CSR) are aceeaşi vechime ca şiînseşi organizaţiile, fiind o problemăimportantă în lumea corporativă.Această importanţă este reflectată şi înliteratura de marketing [9], [10]. Studii decercetare au fost focalizate pe diferitesubiecte, precum responsabilitatea socialăîntre specialiştii de marketing, aşteptările şirăspunsul consumatorilor la responsabilitateasocial corporativă [11], identitateacorporativă şi intenţia de cumpărare etc.Pe măsură ce statele şi instituţiileinternaţionale şi-au dat seama că adoptareaprincipiilor de CSR de către companiiserveşte obiectivelor de dezvoltare durabilă şinu numai, a apărut şi nevoia unor standardeinternaţionale pentru a defini ce înseamnă un“comportament corporativ dezirabil”.Naţiunile Unite, Uniunea Europeană şiOrganizaţia pentru Cooperare şi DezvoltareEconomică sunt trei dintre cele maiimportante instituţii care s-au implicat înelaborarea unui cadru de definire,reglementare, implementare şi încurajare aacestui tip de comportament antreprenorial.În ceea ce priveşte aşteptările cu privire laCSR, acestea sunt în continuă creştere şimass-media şi publicul sunt intoleranţi faţăde acele companii care nu îţi respectăobligaţiile [12]. Consumatorii tind săîncorporeze aşteptările şi grijile lor încomportamentul faţă de companii [10], [11].2. CONCEPTE. VARIABILE.METODEPrimele definiţii ale responsabilităţiisociale corporative au apărut încă din anii1950 în Statele Unite ale Americii [12].Toate acestea au în comun preocupareasocială şi aşteptările publicului şi alesocietăţii în general.Începând cu anii `80, în cercetările cuprivire la CSR atenţia s-a mutat spreconceperea unor dimensiuni ale CSR-ului şimai puţin spre noi definiţii.Geoffrey Heal defineşte CSR-ul în felulurmător: “CSR-ul implică a lua măsuri pentru32

Management InterculturalVolumul XIII, Nr. 2 (24), 2011a reduce costurile externalizate şi pentru areduce conflictele distribuţionale”.Kotler şi i Lee [9] au definit CSR-ul cafiind "un angajament care contribuie labunăstarea comunităţii prin practici proprii deafaceri şi prin contribuţia cu resurselecompaniei".Basu şi i Palazzo [13] au argumentat căCSR este "procesul prin intermediul căruiamanagerii dintr-o organizaţie gândesc şidiscută relaţiile cu publicurile interesate(stakeholders) precum şi rolurile lor înlegătură cu binele comun.În ultimii ani, viziunea despre CSR aevoluat, fâcându-se o trecere de la un conceptfoarte bine focalizat la o noţiune mai largăcare încearcă să combine şi responsabilităţileeconomice, sociale şi de mediu [14].McWilliams şi i Siegel [1],definesc CSR-ulca „acţiuni care par ca fiind bune din punctde vedere social, dincolo de interesele firmeişi de obligaţiile iile legale”. Exemple de CSRinclud suportul afacerilor locale saucaritabile, dezvoltarea de programe dereciclare cât şi i promovarea angajării unorminorităţi.O întrebare apare: ce fel deresponsabilităţi şi i ce probleme ar trebuitratate de companie prin eforturile sale deCSR şi ce fel de aşteptări şau consumatorii?Diferite conceptualizări ă răspund la acesteîntrebări, prin două modalităţi: fie prin muncăempirică, realizându-se anchete printremanageri pentru a observa ce problemeconsideră managerii că ă sunt importante, fieprin definirea CSR-ului pe baze normative[10].Una din definiţiile iile CSR, care întruneştecel mai larg consens pe plan european segăseşte în documentul publicat de ComisiaComunităţii ii Europene, în iulie 2001,cunoscut sub numele de „Cartea Verde”, esteurmătoarea: „un concept prin intermediulcăruia o companie integrează în mod voluntarpreocupările faţă de problemele sociale şicele de mediu, în operaţiunile de afaceri şi îninteracţiunea iunea cu stakeholderii proprii.”În ciuda varietăţii ambelor tipuri dedefiniţii ale CSR-ului, în domeniulmanagementului şi i al marketingului, definiţiageneral acceptată pare a fi cea a lui Carroll[12], definiţie ie care este normativă şi adeseafolosită de specialiştii din domeniulmanagementului şi i al marketingului. Motivulacceptării acesteia poate fi faptul că,conceptul de CSR este cu adevarăt foarte largşi i problematic, mai ales în termeniiconstruirii unei liste concrete de problemecare îl constituie [15]Acest model popular al CSR-ului propusde Carroll şi i mai târziu adoptat de Loew, aoferit o perspectivă ă pe mai multe nivele aresponsabilităţii ii sociale (CSR). Conformacestui model, pentru definirea conceptuluitrebuie să se ia în considerare cele patrunivele ale responsabilităţii sociale (CSR).Astfel, dimensiunea economică presupune cao companie să ă fie profitabilă, dimensiunealegală implică lucrul într-un cadru legal,dimensiunea etică ă se referă la standardeleetice sau morale şi dimensiuneacaritabilă/filantropică ă se bazează pe acţiunilevoluntare de care beneficiază societatea.Cercetătorii torii au tratat numai anumiteaspecte ale activităţilor de CSR cum suntdărnicia corporativă ă (corporate giving), carenu reprezintă ă spectrul întreg alresponsabilităţii ii sociale şi furnizează doar oimagine limitată ă a aşteptărilor asupra CSR[16].Fig. 1 Modelul CSR în viziunea luiCarrollCSR presupune ca organizaţiile să adoptevoluntar măsuri prin care să contribuie larezolvarea problemelor sociale şi ecologice: între CSR şi conceptul de dezvoltaredurabilă ă există ă o strânsă legăturădeterminată ă de faptul că afaceriletrebuie să ă includă impactul economic,social şi de mediu în toate acţiuniledesfăşurate; acţiunile de CSR nu reprezintă un”accesoriu” opţional al activităţilorprincipale ale afacerilor - aici vorbim33

Management InterculturalVolumul XIII, Nr. 2 (24), 2011în principal despre modul în care suntadministrate afacerile; acţiunile de CSR nu trebuieconfundate cu simple donaţii în baniîn cadrul unor manifestărifilantropice. Elementul principal dediferenţiere între responsabilitateasocială corporativă şi filantropie, estefaptul că CSR presupune dezvoltareaunei strategii de implicare încomunitate şi un parteneriat din carecompania are la rândul său decâştigat. Putem vorbi asftel despre orelaţie de parteneriat, în care toţimembrii implicaţi au de câştigat petermen mediu şi lung. motivele pentru care companiile seimplică în programe de CSR pot fideterminate de altruism, interespersonal, spirit comercial, concurenţasau o combinaţie a acestor factori.3. DOMENII ALE CSRDeoarece definiţia CSR este foarte amplă,aceasta afectează multe domenii de afaceri.Elementele cel mai des menţionate ale CSRuluisunt:- Administraţia: administrarea corectă,conduita etică a personalului, transparenţaoperaţiunilor, lipsa conflictelor de interese,acceptarea regulilor, acceptarea legislaţiei;- Managementul riscului: sănătatea şisiguranţa organizaţională, siguranţaprodusului, acceptarea reglementărilor,managementul reputaţiei, practici comercialeresponsabile, angajament faţă destakeholderi;- Lanţul valorilor: achiziţii responsabile,managementul furnizorilor, externalizareacosturilor, selectarea furnizorilor, feedbackpentru furnizori, comerţ corect;- Social: drepturile omului, angajamentulcătre comunitate, activităţi filantropice,donaţii, voluntariatul personalului, beneficiisociale, construirea capacităţii locale,investiţii sociale;- Angajaţi: randament, stare de spirit,satisfacţie, echilibru servici – viaţa privată,cultura organizaţională (transparenţă),practici profesionale, siguranţa locului demuncă, remunerare, diversitate, oportunităţiegale, training;- Mediu de lucru: amprenta mediului delucru, evitarea creării de deşeuri şi a poluării,eficienţă-eco, reciclarea produselor,sustenabilitate, emisia gazelor de seră,reducerea resurselor, principiul precauţiei;- Măsurători: Raporturile IGR ((IniţiativaGlobală de Raportare) (GRI – GlobalReporting Initiative)), controale interne şiexterne, declaraţii de control, targeturi alemanagementului.Dimensiunea mare a acestei liste simplereușește să explice dilema cu care companiilese confruntă. Responsabilitatea socială poatecosta o companie până la 2% din venituri(aşa cum este menţionat în raportul publicatîn The Economist), dar în acelaşi timpmajoritatea companiilor deja au acoperitaceste domenii, concentrându-se pe anumitezone ale CSR în special pe cea demanagement al riscului şi pe cea aangajaţilor. Nu este fezabil şi nici de doritpentru o companie să le facă pe toate odată,astfel alegerea unei abordări potrivite deimplementare a CSR-ului, având însă unobiectiv de ansamblu, este cea mai bunăsoluţie.4. DEFINIREA ŞI MĂSURAREACONCEPTULUI DE „AŞTEPTARE”Deşi profesioniştii din domeniu au purtatmulte discuţii cu privire la responsabilităţilesociale ale companiilor, au existat puţinecercetări asupra aşteptărilor clienţilor cuprivire la contribuţia CSR asupra poziţieifurnizorilor de servicii [17].Răspunsuri la întrebări cum ar fi influenţainiţiativelor CSR asupra atitudiniiconsumatorului rămân în mare parteanecdotice şi cu răspunsuri doar parţiale.Totuşi, numărul discuţiilor cu privire larelaţia dintre iniţiativele CSR şi rezultatelepozitive a crescut în ultimii ani.Aşteptarea consumatorilor este o variabilăclar legată de CSR şi de conceptele demarketing corporativ. Aşteptările pot fidefinite drept credinţe despre ceea ce seaşteaptă şi joacă un rol important în multetipuri de decizii [18].Aşteptările cu privire la CSR sunt încontinuă creştere şi mass-media şi publiculsunt intoleranţi faţă de acele companii carenu îşi respectă obligaţiile [19]. Monsen [20] aargumentat faptul că aşteptările faţă de CSR,definesc acest concept ca fiind nivelul minimde responsabilitate. Alţi autori [11], [18] auargumentat că printre răspunsurile34

Management InterculturalVolumul XIII, Nr. 2 (24), 2011consumatorilor şi ale publicurilor interesateasupra comportamentului corporativ au fostşi credinţele şi aşteptările despre CSR.Cercetările demonstrează că, consumatoriiîşi formează aşteptări asupra eticităţiicomportamentului corporativ [18].Publicurile interesate (stakeholders) potaştepta ca cel puţin organizaţia să seconformeze cadrelor legislative, să fie etică,de încredere şi responsabilă în acţiunile sale.De asemenea ar putea aştepta ca organizaţiasă fie transparentă şi să răspundă la nevoileacestora.Un anumit număr din publicurileinteresate împarte aceleaşi aşteptări de lapracticile corporative [10]. Dawkins andLewis [19] au descoperit că factorii CSR-uluicare contează cel mai mult pentruconsumatori au fost legaţi de tratamentulangajaţilor, implicarea în comunitate cât şi deprobleme etice şi de mediu. Conformclasificării lui Carroll [12], aceşti factori suntlegaţi doar de dimensiunile legale, etice şicaritabile / filantropice ale CSR-ului. În plus,ambele cercetări [21], [5] care au utilizatclasificarea lui Carroll [12] au descoperit cădimensiunea economică a CSR-ului estelegată direct şi negativ de celelalte trei.Comportamentul consumatorilor esteinfluenţat şi de aşteptările şi grijile faţă decompanii [22], [10]. Creyer şi Ross [18] auobservat că măsura în care consumatorii vorpremia sau pedepsi o companie depinde deaşteptările asupra activităţile de CSR alecompaniei.Mai mult, reacţiile indivizilor depind decongruenţa dintre aşteptări şi acţiunilecompaniei [18], [23]. Mulţi consumatori suntdispuşi să pună presiune asupra companiilorpentru a se comporta mai responsabil prinintermediul boicoturilor. Aşteptările de laCSR servesc ca un punct de referinţă pentruintenţiile de cumpărare [18].Articolul lui Golob, Lah şi Jancic [24] seocupă de un subiect interesant legat deaşteptările consumatorilor, aşteptări caremotivează companiile să încorporeze CSR-ulîn practicile sale de marketing şi să comuniceacest fapt. Lucrarea priveşte dincolo deaşteptările şi răspunsurile consumatorilor,observând faptul că are loc o schimbare însistemul de valori al consumatorilor şi căvalorile consumatorilor afectează aşteptărileşi răspunsurile cu privire la CSR. În plus,studiile privind aşteptările consumatorilorasupra comunicării responsabilităţii socialesunt destul de rare. Rezultatele studiuluidemonstrează că, consumatorii au în generalaşteptări ridicate faţă de CSR, în special faţăde dimensiunea economică, fapt evidenţiat şide Carroll cât şi de alţi autori. Aşteptărilesunt influenţate de motivaţii şi implicareasituaţională. Acest lucru este reflectat înrezultatele unui studiu empiric realizatprintre consumatorii sloveni, rezultate caresusţin nevoia marketerilor de a încorporaCSR-ul în marketingul strategic şi în deciziilede comunicare. În ceea ce priveşte metodade cercetare folosită, cei doi cercetători auoptat pentru o anchetă online, realizată pe uneşantion de 354 respondenţi din diferitedomenii. Aceştia au realizat statisticidescriptive, analiză factorială şi modelareeconometrică. În partea de concluzii, autorulcompară rezultatele obţinute şi cu cele dinalte studii şi de asemenea precizează limitelecercetării şi direcţiile viitoare de cercetare.Variabilele folosite sunt aşteptareaconsumatorilor cu privire la CSR şidimensiunile CSR-ului.Morsing, Schultz şi Nielsen [25]cercetează aspecte cu privire la CSR şiaşteptările consumatorilor în ceea ce priveştecomunicarea acţiunilor de CSR. În cadrulEuropean şi în special cel Danez, companiilesunt încurajate să comunice aspecte ceprivesc angajamentele lor. Autorii analizeazăcontextul danez, care poate fi comparat cucele ale altor ţări Europene non Anglo-Saxone. Aceştia au observat că, consumatoriidanezi sunt cei mai sceptici în ceea cepriveşte comunicarea despre activităţile deCSR. Totuşi, consumatorii percep CSR-ul cape cel mai important factor al reputaţiei.Totuşi, companiile se confruntă cu oproblemă în ceea ce priveşte angajarea încomunicare, fără a exagera în informareadespre practicile CSR. Având la bază anchetadin studiul lor şi diferite studii de caz, autoriiau contribuit la realizarea a două modele carepot ajuta la înţelegerea modului în carecompaniile pot comunica cel mai bine asuprainiţiativelor lor de CSR.Această lucrare susţine că, comunicareaacţiunilor de CSR ar trebui să înceapă directcu publicul intern şi apoi indirect cu publiculextern, o astfel de comunicare fiind aşteptatăde publicul danez. Astfel, în acest fel,comunicarea de CSR devine explicită într-omanieră implicită. Şi în acest studiu35

Management InterculturalVolumul XIII, Nr. 2 (24), 2011cercetarea a fost una cantitativă, autoriioptând pentru o anchetă. În ceea ce priveştepartea de concluzii, ca şi în articolul anterior,autorul compară rezultatele obţinute şi cualtele din alte studii şi de asemenea specificălimitele cercetării şi direcţiile viitoare decercetare.5. CONCLUZII, IMPLICAŢII ŞIDIRECŢII DE CERCETAREVIITOAREÎn prezent, aşteptările publicurilorinteresate cresc nu numai în ceea ce priveşteeforturile de CSR ale companiilor cât şi înceea ce priveşte modul de comunicare alacestora.Consumatorii, se aşteaptă din ce în cemai mult ca organizaţiile să se comporteresponsabil din punct de vedere social şi lepasă dacă o companie angajează minorităţinaţionale, nu angajează copii, sprijină şcoalalocală ş.a.m.d..În plus, consumatorii doresc să fieinformaţi asupra practicilor de CSR alecompaniilor, deoarece le este destul de greusă determine dacă acestea se ridică la nivelulstandardelor în ceea ce priveşteresponsabilitatea socială.Lucrările analizate ilustrează divergenţaperspectivelor în ceea ce priveşteresponsabilitatea socială şi aşteptărileconsumatorilor faţă de aceasta. Acestea oferăo viziune din exterior - viziunea şi aşteptărileconsumatorilor, cât şi o viziune din interior -viziunea organizaţiilor. Acesteademonstrează că, comunicarea şiîntreprinderea acţiunilor de responsabilitatesocială ar trebui să se concentreze şi peaşteptările şi problemele publiculuicompaniei.În ceea ce priveşte structura acestorarticole, se poate spune că majoritatea acestorlucrări a avut o structură clară şi logică, însaam observat şi părţi de abstract care nu erauclare şi concise şi nu conţineau detalii destulde importante precum metodologie, scop etc.Cercetări viitoare ar putea examina maideparte măsura în care clasificarearesponsabilităţii sociale a lui Carroll este saunu potrivită pentru descrierea percepţieiconsumatorilor asupra responsabilităţilorcompaniilor.Mulţumiri"Cercetarea a fost finanţată din FondulSocial European de către Autoritatea deManagement pentru Programul OperaţionalSectorial Dezvoltarea Resurselor Umane2007-2013 [proiect POSDRU/CPP 107/DMI1.5/S/78342]".Referinţe bibliografice[1] McWilliams A, Siegel DS, Wright PM (2006)Corporate Social responsibility: strategicimplications. J Manage Stud 43(1):1–18.doi:10.1111/j.1467-6486.2006.00580.xeditorial[2] Windsor D (2006) Corporate socialresponsibility: three key approaches. JManage Stud 43(1):93–114.doi:10.1111/j.1467-6486.2006.00584.x[3] Matten D, Crane A, Chapple W (2003) Behindthe mask: revealing the true face ofcorporate citizenship. J Bus Ethics 45(1–2):109–120. doi:10.1023/A:1024128730308[4] Baron DP (2001) Private politics, corporatesocial responsibility, and integrated strategy.J Econ Manage Strategy 10(1):7–45.doi:10.1162/105864001300122520[5] Maignan I, Ralston DA (2002) Corporatesocial responsibility in Europe and the U.S.:insights frombusinesses’ self-presentations. JInt Bus Stud 33(3):497–514.doi:10.1057/palgrave.jibs.8491028[6] Tixier M (2004) Faut-il communiquer sur laresponsabilité sociale? Les années 2000: untournant dans l’entreprise. Revue Françaisedu Marketing 200(5/5):13–26[7] Daub C-H, Ergenzinger R (2005) Enablingsustainable management through a newmulti-disciplinaryconcept of customersatisfaction. Eur J Mark 39(9/10):998–1012.doi:10.1108/03090560510610680[8] Garriga E, Melé D (2004) Corporate socialresponsibility theories: mapping theterritory. J Bus Ethics 53 (1–2):51–71.doi:10.1023/B:BUSI.0000039399.90587.34[9] Kotler, Philip, Lee, Nancy, Corporate SocialResponsibility: Doing the Most Good forYourCompany and Your Cause, Bestpractices from Hewlett-Packard, Ben &Jerry’s, and other leadingcompanies, JohnWiley & Sons, Inc., New Jersey, USA, 2005[10] Maignan, I., Ferrell, O.C. and Farrell, L., “Astakeholder model for implementing socialresponsibility in marketing”, EuropeanJournal of Marketing, Vol. 39 Nos 9/10,2005, pp. 956-77.[11] Sen, S. and Bhattacharya, C.B. “Does doinggood always lead to doing better? Consumer36

Management InterculturalVolumul XIII, Nr. 2 (24), 2011reactions to corporate social responsibility”,Journal of Marketing Research, Vol. 38 No.2, 2001, pp. 225-44.[12] Carroll, Archie B., The Pyramid of CorporateSocial Responsibility: Toward the MoralManagement of OrganizationalStakeholders, Business Horizons, Vol. 34,Issue 4, pg. 39 – 48, Elsevier Science Inc.,USA, 1991[13] Basu, K., & Palazzo, G. (2008). Corporatesocial responsibility: A process model ofsensemaking. Academy of ManagementReview, 33, 122-136.[14] Acutt, J. N. and Medina-Ross, V. WithO’Riordan, T. “Perspectives on corporatesocial responsibility in the chemical sector:A comparative analysis of the Mexican andSouth African cases“, Natural ResourcesForum, 28: 302-316.[15] Evuleocha, S.U. (2005), “Managingindigenous relations: corporate socialresponsibility and corporate communicationin a new age of activism”, CorporateCommunications: An International Journal,Vol. 10 No. 4, pp. 328-40.[16] Beckmann, S.C. (2006), “Consumers’perceptions of and responses to CSR: solittle is known so far. . .”, in Morsing, M.and Beckmann, S.C. (Eds), Strategic CSRCommunication, DJOF Publishing,Copenhagen, pp. 163-84.[17] Mohr, L.A., Webb, D.J. and Harris, K.E.(2001), “Do consumers expect companies tobe socially responsible? The impact ofcorporate social responsibility on buyingbehaviour”, Journal of Consumer Affairs,Vol. 35 No. 1, pp. 45-73.[18] Creyer, E.H. and Ross, W.T. (1997), “Theinfluence of firm behavior on purchaseintention: do consumers really care aboutbusiness ethics?”, Journal of ConsumerMarketing, Vol. 14, Nr. 6, pp. 421-32.[19] Dawkins, J. and Lewis, S. (2003), “CSR instakeholder expectations: and theirimplication for company strategy”, Journalof Business Ethics, Vol. 44 Nos 2/3, pp.185-93.[20] Monsen, J.R. (1972), “Social responsibilityand the corporation: alternatives for thefuture of capitalism”, Journal of EconomicIssues, Vol. 6 No. 1, pp. 125-41.[21] Aupperle, K.E., Carroll, A.B. and Hatfield,J.D. (1985), “An empirical examination ofthe relationship between corporate socialresponsibility and profitability”, Academy ofManagement Journal, Vol. 28 No. 2, pp.446-63.[22] Klein, J.G., Smith, N.C. and John, A. (2002),“Why we boycott: consumer motivations forboycott participation and marketerresponses”, Working Paper, No. 03-702,London Business School, London.[23] Hallahan, K. (2001), “The dynamics ofissues activation and response: an issuesprocesses model”, Journal of PublicRelations Research, Vol. 13 No. 1, pp. 27-59.[24] Golob, U., Lah, M., & Jančič, Z. (2008).Value orientations and consumerexpectations of corporate socialresponsibility. Journal of MarketingCommunications 14(2): 83-96.[25] Morsing, M., Schultz, M. & Nielsen, K.U.(2008) The catch 22 of communicating CSR.Journal of Marketing Communications, vol.14, no.3, pp. 97-11137

Management InterculturalJurnal bianual de cultură managerială coordonat deFundația Română pentru Inteligența Afacerii (FRIA)http://www.bxb.ro/http://mi.bxb.ro/