Download - idea

+ (prezenfla fotbalului)ArgumentPrezenfla fotbaluluiOvidiu fiichindeleanuÎntrebat odatæ dacæ „e adeværat cæ [nord-]americanii sînt proøti“, NoamChomsky a replicat cu blîndefle cæ nu sînt mai proøti decît alte popoareîn privinfla calitæflilor cognitive: e suficient sæ aruncafli o privire la emisiunilesportive, pentru a admira capacitæfli fantastice de memorare. Ei bine,la douæ decenii de la Revoluflia din 1989, mult dorita libertate de expresiea atins dimensiuni analoage. „Niøa“ presei øi a jurnalismului sportivdin România øi-a asigurat o poziflie de frunte în industria culturalæpostcomunistæ, depæøind în audienflæ presa „serioasæ“ de øtiri, iar anumiflijurnaliøti sportivi øi persoane implicate în fotbal au fæcut trecerea înspresferele guvernamentale ale puterii. Cu alte cuvinte, fotbalul a devenito parte importantæ a sferei publice.Aøadar, fotbalul e treabæ serioasæ, însæ, cu toate acestea, nu intræ, de regulæ,într-un raport critic cu munca intelectualæ care sæ se ræsfrîngæ asuprasferei publice, în pofida abundenflei de medii øi autori ce trateazæ sportulîn general, øi fotbalul în particular, øi în ciuda unui numær semnificativ descriitori care sînt apropiafli fenomenului. Poate cæ nu e întîmplætor faptulcæ doi dintre primii mari gînditori care au observat condifliile generaleale acestei omisiuni, comparate cu seriozitatea arogantæ a unor tipuride gîndiri de stînga øi de dreapta, Siegfried Kracauer øi Eduardo Galeano,sînt autori care au fost asimilafli cu greu în repertoriul „teoriei critice“.Dar pe mæsuræ ce, prin noul val al „globalizærii“, sistemul mondial al capitalismuluia atins un vîrf de sarcinæ la pragul dintre milenii, fotbalul a devenitøi el, în acelaøi timp, o industrie corporatistæ øi un fenomen media global,ce a explodat ca importanflæ øi vizibilitate în Europa øi concomitenta fost adoptat, pare-se, în mod paønic øi pasional, de restul lumii. Pentruprima oaræ, din Bhutan în România, nu doar Campionatul Mondialori campionatul naflional, ci øi meciurile din Premiere League sînt urmæriteetapæ de etapæ, mulflumitæ televiziunii prin cablu. Lumea micæ a fotbaluluipare a avea puterea contraintuitivæ de a absorbi øi a cuprinde lumeamare din afara sa. Mai mult, fotbalul pare sæ traverseze øi limitærile aparenteale capitalului: în toiul crizei mondiale a capitalismului, în vara anului2009, industria europeanæ a fotbalului a înregistrat cele mai maricheltuieli de transfer øi se anunflæ cæ audienflele de televiziune vor batenoi recorduri. Sæ indice aceasta tendinfla unui escapism generalizat înfafla catastrofei? E fotbalul opiul contemporan al maselor? Un spafliu alOVIDIU fiICHINDELEANU (n. 1976). Doctor în filosofie (2008), cu o tezæ despre mediilemoderne ale sunetului øi arheologia cunoaøterii la 1900, în pregætire pentru publicare în limbaenglezæ. Studii de filosofie la Cluj (Universitatea „Babeø-Bolyai“), Strasbourg (Universitatea MarcBloch) øi Binghamton (Universitatea de Stat New York), cu specializare în filosofiile germanæøi francezæ ale ultimelor douæ secole. Cofondator al revistei independente Philosophy&Stuff(1997–2001), cofondator al platformei Indymedia România (din 2004). În prezent, redactoral revistei IDEA artæ + societate øi coordonator al colecfliilor „Praxis“ øi „Panopticon“ (împreunæcu Ciprian Mihali), în cadrul Editurii Idea Design & Print. Editor, împreunæ cu V. Ernu, C. Rogozanuøi C. Øiulea, al volumului Iluzia anticomunismului (Chiøinæu, Cartier, 2008) øi (în colaborarecu Konrad Petrovszky) al volumului Revoluflia Românæ televizatæ. Contribuflii la istoria culturalæa mediilor (Cluj, Idea Design & Print, 2009). În prezent, pregæteøte volumul Colonizarea postcomunistæ.O istorie criticæ a culturii de tranziflie.închiderii, în relaflie cu „sfera publicæ“? Un simptom al îndepærtærii maselorde intelectuali? Ori poate o resursæ nebænuitæ de energii politiceøi creative? Ce anume din natura agonisticæ a fotbalului vine din societate,se transmite în tribune sau între tribune øi alte spaflii publice?Fotbalul e considerat adesea o niøæ autonomæ ori o pasiune la limita respectabilitæflii.Într-o sferæ publicæ marcatæ de influenfla (neo)conservatorismului,fotbalul apare ca fenomen-model al culturii de masæ, cea inferioaræadeværatei culturi a elitelor: un adæpost pentru agramafli, mediocri øi oportuniøti(sic). Presiunea de a te diferenflia de aceastæ masæ negativæ poateexplica tentaflia permanentæ a gazetarilor sportivi de a proslævi marii oamenide culturæ øi acea viziune asupra încununærii carierei cronicarilorsportivi, ca trecere miticæ de la categoria de jurnalist la cea de scriitor.Pe mæsuræ ce dialectica dintre cultura de masæ øi cultura de elitæ – øi,odatæ cu ea, relaflia complementaræ dintre capitalul financiar øi capitalulsimbolic – devine un mod curent de funcflionare a industriei culturalecentrale, în peisajul mai larg, scene ale culturii independente ies cu totulîn afara cadrului de observaflie øi documentare, fiind, prin definiflie, nelalocullor în astfel de distribuflii ierarhice øi regimuri simbolice. De asemenea,e de remarcat cæ, în timp ce arta contemporanæ încearcæ dinræsputeri sæ scape de topuri øi canoane, de muzeu øi de cei patru perefliai galeriei, în timp ce arta încearcæ sæ punæ în problemæ autorul, imagineaøi obiectul, mediile øi cadrele sale tradiflionale øi sæ iasæ în societate,sæ devinæ o practicæ socialæ, uneori la limita profesionalizærii – ca într-unveritabil schimb de gardæ, fotbalul creeazæ, din contræ, idoli øi genii, îøiîntæreøte neîncetat tradiflia øi øabloanele, se izoleazæ în stadioane tot maiînchise øi în afara oraøului øi devine una dintre meseriile cele mai îndepærtatede posibilitæflile medii ale societæflii.Unul dintre principiile neoconservatoare e postularea caracteruluipur utopic al artei øi culturii, considerate a fi, în mod ideal, færæ „funcflie“socialæ. Astfel, adeværatele valori artistice øi culturale sînt universale, transcendrealitatea istoricæ øi materialæ. Arta se ocupæ cu frumosul, filosofiacu adeværurile abisale – iar bærbaflii cu fotbalul. În aceastæ reprezentarea monadelor izolate, în acest aranjament al practicilor culturale pe rafturilecu marfæ bine compartimentatæ, se poate spune cæ Hagi e un Eminescual fotbalului øi cæ – aøa cum am învæflat de la Monty Python – Hegele un Beckenbauer al filosofiei. În pofida oportunitæflilor ludice, posibilitæflilegîndirii critice sînt însæ teribil de limitate în spafliul meschin cuprinsîntre analogii gratuite, insultæ øi dezbaterea ca mod de a alege între tabere,simboluri ori scheme predefinite. Dintr-o perspectivæ a criticiiideologiei, fotbalul modern pare a fi un centru al regresiei, din seria fenomenelorsociale care, fiindcæ sînt acceptate aøa-cum-sînt, contribuie ladiseminarea unui mod pasiv, obedient de raportare faflæ de realitateasocialæ.Sîntem, aøadar, în cæutarea spafliului critic generos în care fotbalul nu vafi tratat ca niøæ, ci ca fenomen transversal, important, al tranzifliei în particularøi al vieflii moderne în general, ca joc, formæ culturalæ, industrie,pasiune colectivæ, regim vizual, ca loc de intersecflie a dominantelor øiminoratelor sociale, politice, capitaliste, ca mod de configurare a reperelorde gen, de istorie øi geografie localæ, naflionalæ øi globalæ, ca loc detrasare a distincfliilor între practici culturale. Prezentul proiect, din caredosarul e pasul preliminar fæcut în vederea unei apariflii editoriale maicuprinzætoare, îøi propune sæ creeze un spafliu critic, prin contribuflii etero-121