relaţiile publice într-un ong. o analiză a imaginii ... - Ekphrasis

RELAŢIILE PUBLICE ÎNTR-UN ONG.O ANALIZĂ A IMAGINII SOCIETĂŢII DE EDUCAŢIECONTRACEPTIVĂ ŞI SEXUALĂ, CLUJ-NAPOCASimona Elena PÂRLEAAbstractIn Romania, the public relations in NGO’s are only at the beginning, compared to those from USA. That’swhy this study aims to analyze the image of a local NGO, in order to see the level of its public relations. For thisreason, it is examined the internal image and the external image of the Society for Contraceptive and SexualEducation from Cluj-Napoca. This paper plans to see if there is a good comm<strong>un</strong>ication inside this organization andalso to find out how much of the targeted audience really knows about it. The collected data reveals that insidethe organization there is a good comm<strong>un</strong>ication and relations based on trust, but the relation with the targetedaudience is not well strengthened.Key words: comm<strong>un</strong>ication, public relations, image, targeted audience, NGO’s.Simona Elena PârleaStudentă - Facultatea de Ştiinţe Politice,Administrative şi ale Com<strong>un</strong>icării,Secţia Com<strong>un</strong>icare şi Relaţii Publice,Universitatea Babeş-Boyai, Cluj-Napoca.E-mail: simona.parlea@yahoo.comCoordonator:Asist. <strong>un</strong>iv. drd. Corina Boie (Rotar)Catedra de Com<strong>un</strong>icare şi Relaţii Publice,Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-NapocaE-mail: aniradulet@yahoo.comRevista Transilvanăde Ştiinţe ale Com<strong>un</strong>icării,1(10)/2010, pp. 45-70IntroducereLucrarea de faţă tratează tema relaţiilor<strong>publice</strong> <strong>într</strong>-<strong>un</strong> ONG. Prin aceasta înţelegemmodul în care organizaţia îşi creeazăşi promovează imaginea, precum şitot ceea ce ţine de com<strong>un</strong>icarea internăşi externă. ONG-ul ales pentru aceststudiu-pilot este Societatea de EducaţieContraceptivă şi Sexuală (SECS) din Cluj-Napoca.Tema aceasta a fost aleasă deoarececonsiderăm că ONG-urile s<strong>un</strong>t <strong>un</strong> tip deorganizaţie mai puţin studiat din p<strong>un</strong>ctde vedere al relaţiilor <strong>publice</strong>, comparativcu alte forme de organizaţii sau instituţii.45

Obiectivele acestei cercetări constau în analiza imaginii interne şi externe aleorganizaţiei.Ipotezele de la care porneşte această cercetare-pilot s<strong>un</strong>t următoarele:1. În interiorul organizaţiei există o imagine b<strong>un</strong>ă.Ipoteza sec<strong>un</strong>dară: Acest lucru se datorează <strong>un</strong>ei com<strong>un</strong>icări eficiente, atât peorizontal, cât şi pe vertical, precum şi relaţiilor deschise dintre membrii organizaţiei.2. Imaginea în exterior a organizaţiei nu este bine consolidată, nu multă lumec<strong>un</strong>oaşte acest ONG.Ipoteza sec<strong>un</strong>dară: Acest lucru se datorează scăderii numărului de activităţi, dinlipsă de fonduri.Metodele de cercetare utilizate în acest studiu pot fi împărţite în două categorii.Pentru analiza imaginii din interiorul ONG-ului se vor folosi:1. ancheta directă prin interviu semi-structurat, aplicat membrilor Societăţii deEducaţie Contraceptivă şi Sexuală din Cluj-NapocaPentru analiza imaginii din exteriorul ONG-ului se vor folosi:2. ancheta directă prin aplicare de chestionare <strong>un</strong>ui grup ţintă format din tineri cuvârsta cuprinsă <strong>într</strong>e 15-25 de ani din Cluj-NapocaLucrarea este compusă din două părţi mari: prima parte tratează noţi<strong>un</strong>i teoretice,pentru o mai b<strong>un</strong>ă înţelegere a subiectului, iar cea de a doua parte cuprinde studiul decaz, adică interpretarea datelor. În cadrul primei părţi s<strong>un</strong>t cuprinse trei mari capitole.Primul capitol vorbeşte despre com<strong>un</strong>icare. Aici s<strong>un</strong>t sintetizate o serie de definiţii aleautorilor de specialitate, pentru a înţelege ce reprezintă com<strong>un</strong>icarea şi s<strong>un</strong>t prezentateprincipalele forme ale com<strong>un</strong>icării. Cel de-al doilea capitol abordează <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>.Şi aici s<strong>un</strong>t prezentate definiţii şi <strong>un</strong> scurt istoric al relaţiilor <strong>publice</strong> pentru a puteaînţelege evoluţia lor. Iar cel de-al treilea capitol vorbeşte despre organizaţii – definiţiişi noţi<strong>un</strong>i generale, despre conceptul de imagine şi despre publicuri, care s<strong>un</strong>t extremde importante în contextul relaţiilor <strong>publice</strong>, iar în final despre organizaţiile nonguvernamentale.În cea de a doua parte a lucrării s<strong>un</strong>t cuprinse două capitole: studiul de cazşi concluziile. În cadrul studiului de caz există o scurtă prezentare a Societăţii deEducaţie Contraceptivă şi Sexuală, iar apoi s<strong>un</strong>t interpretate datele obţinute în urmautilizării celor două metode de cercetare. Iar la concluzii s<strong>un</strong>t expuse finalităţile la carea aj<strong>un</strong>s această cercetare. De asemenea, aici întâlnim limitele lucrării şi perspectiveleavute în vedere pentru continuarea studiului.1. Com<strong>un</strong>icarea1.1. Definiţii ale com<strong>un</strong>icăriiÎntr-o primă fază, oricine ar putea sp<strong>un</strong>e că e uşor să defineşti com<strong>un</strong>icarea. Dealtfel, chiar şi Dicţionarul explicativ al limbii române ne oferă o definiţie extrem desimplă a verbului a com<strong>un</strong>ica: “a face c<strong>un</strong>oscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa,a sp<strong>un</strong>e.” 1 Însă, ca specialişti în com<strong>un</strong>icare, trebuie să sp<strong>un</strong>em că există mult mai1 http://dexonline.ro/search.php?cuv=com<strong>un</strong>ica46

multe aspecte ale com<strong>un</strong>icării şi reprezintă <strong>un</strong> proces mult mai complex decât osimplă înştiinţare. Mihai Dinu subliniază, de altfel, că doi cercetători americani,Frank Dance şi Carl Larson au ad<strong>un</strong>at <strong>într</strong>-<strong>un</strong> volum nu mai puţin de 126 de definiţiiale com<strong>un</strong>icării. 2În “Introducere în ştiinţa com<strong>un</strong>icării şi a relaţiilor <strong>publice</strong>” Flaviu Călin Rusoferă com<strong>un</strong>icării următoarea definiţie: “Com<strong>un</strong>icarea implică participare din parteamembrilor grupurilor, e <strong>un</strong> proces de transfer şi contratransfer informaţional, carenu poate exista în absenţa membrilor acestora.” 3 În această definiţie se poate vorbide intenţionalitatea individului. Prin sintagma “participare din partea membrilorgrupurilor” este evidenţiată intenţia indivizilor de a transmite <strong>un</strong> mesaj, de a iniţiaprocesul com<strong>un</strong>icării.Unii autori consideră com<strong>un</strong>icarea echivalentă cu interacţi<strong>un</strong>ea, “fapt care investeştecu valoare informativă orice gest uman perceput de <strong>un</strong> receptor.” 4 Watzlawick,de exemplu, “p<strong>un</strong>e <strong>un</strong> semn de egalitate <strong>într</strong>e com<strong>un</strong>icare şi comportament, iarinteracţi<strong>un</strong>ea în vizi<strong>un</strong>ea lui reprezintă <strong>un</strong> transfer alternativ de informaţii, carepoate avea loc <strong>într</strong>e doi sau mai mulţi indivizi.” 5 În acest caz, vorbim de principiulneintenţionalităţii, adică de existenţa <strong>un</strong>ui proces de com<strong>un</strong>icare chiar şi at<strong>un</strong>ci cândemiţătorul nu are intenţia de a transmite <strong>un</strong> mesaj. De altfel, “axioma metacom<strong>un</strong>icativăa lui Watzlawick sp<strong>un</strong>e că nu există posibilitatea necom<strong>un</strong>icării.” 6Irena Chiru defineşte com<strong>un</strong>icarea ca esenţă a legăturilor umane: “com<strong>un</strong>icareareprezintă ansamblul proceselor fizice şi psihice prin care relaţionăm cu <strong>un</strong>a sau maimulte persoane, în vederea atingerii <strong>un</strong>or obiective.” 7 De aici putem observa caracterulpersuasiv al com<strong>un</strong>icării (“în vederea atingerii <strong>un</strong>or obiective”).Astfel, în urma acestor definiţii, putem vedea că, <strong>într</strong>-adevăr, actul com<strong>un</strong>icăriieste mult mai complex decât acela de a informa sau a înştiinţa, aşa cum îl defineşteDicţionarul explicativ al limbii române.În concluzie, pentru a putea vorbi de com<strong>un</strong>icare ca <strong>un</strong> tot <strong>un</strong>itar, trebuie să avemîn vedere următoarele elemente: emiţătorul (sursa), mesajul, canalul, codul, receptorul,contextul (cadrul), feed-back-ul, sursa de zgomot.1.2. Forme ale com<strong>un</strong>icăriiÎn continuare, lucrarea prezintă principalele forme ale com<strong>un</strong>icării, însă fără aintra foarte mult în detalii. Deoarece domeniul com<strong>un</strong>icării este extrem de vast şiare o aplicabilitate foarte mare, este inutilă încercarea de a clasifica <strong>într</strong>-<strong>un</strong> mod2 Mihai Dinu apud Cristian Radu. Com<strong>un</strong>icare verbală şi nonverbală, în Note de curs-Ştiinţeale Com<strong>un</strong>icării, vol. I, serie coord. şi editată de Christian-Radu Chereji, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005, p.1393 Flaviu Călin Rus. Introducere în ştiinţa com<strong>un</strong>icării şi a relaţiilor <strong>publice</strong>, Institutul European,Iaşi, 2002, p. 124 Cristian Radu. op. cit. p. 1405 Watzlawick apud Flaviu Călin Rus. op. cit. p. 136 Watzlawick apud Flaviu Călin Rus. op. cit . p. 157 Irena Chiru. Com<strong>un</strong>icare interpersonală, ed. a II-a, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2009, p. 1547

exhaustiv numeroasele forme ale com<strong>un</strong>icării. Aşadar această lucrare îşi prop<strong>un</strong>e săevidenţieze doar aspectele generale.Pentru început, putem distinge <strong>într</strong>e com<strong>un</strong>icarea verbală şi com<strong>un</strong>icarea nonverbală.Com<strong>un</strong>icarea verbală “utilizează, ca mijloc de acţi<strong>un</strong>e, cuvântul vorbit,şi se realizează în baza <strong>un</strong>ei limbi com<strong>un</strong>e şi a <strong>un</strong>ui limbaj com<strong>un</strong>; aceasta se mainumeşte şi com<strong>un</strong>icare codată, cuprinzând toate mesajele verbale, cu toate sensurilelimbii.” 8 Com<strong>un</strong>icarea non-verbală “reprezintă totalitatea semnelor, gesturilor şi amimicii, cu ajutorul cărora noi s<strong>un</strong>tem capabili să transmitem <strong>un</strong> mesaj, o emoţiesau o reacţie; com<strong>un</strong>icarea non-verbală mai este denumită şi limbajul trupului.” 9Între aceste două forme ale com<strong>un</strong>icării, cea verbală şi cea non-verbală, întâlnimo altă formă de com<strong>un</strong>icare, denumită com<strong>un</strong>icarea paralingvistică, care cuprinde:timbrul vocii, intonaţii, bâlbâieli, ezitări în vorbire, rapiditatea sau viteza de exp<strong>un</strong>ereetc. 10O altă formă de com<strong>un</strong>icare despre care se vorbeşte foarte mult în literatura despecialitate este com<strong>un</strong>icarea interpersonală. “Com<strong>un</strong>icarea interpersonală implică<strong>un</strong> număr mic de participanţi <strong>într</strong>e care există <strong>un</strong> contact direct sau mediat. Are, îngeneral, <strong>un</strong> caracter informal, fiind normată doar de convenţii sociale, tradiţionaleşi de regulile politeţii.” 11O formă oarecum opusă com<strong>un</strong>icării interpersonale este reprezentată de com<strong>un</strong>icareaintrapersonală. Dacă în cazul com<strong>un</strong>icării interpersonale procesul com<strong>un</strong>icăriise realiza în exterior, <strong>într</strong>e persoanele participante la dialog, în cazul com<strong>un</strong>icăriiintrapersonale procesul com<strong>un</strong>icării se realizează în interiorul <strong>un</strong>ei singure persoane.Este vorba de aşa-numita com<strong>un</strong>icare cu sinele, care se poate manifesta printr-<strong>un</strong>monolog interior sau verbalizat.Tot legată de com<strong>un</strong>icarea interpersonală este şi com<strong>un</strong>icarea de grup, <strong>un</strong>denumărul persoanelor participante la procesul de com<strong>un</strong>icare este mult mai mare şiformează <strong>un</strong> grup (de exemplu: com<strong>un</strong>icarea de grup este utilizată în cazul persoanelordependente de droguri sau alcool, în clinicile de dezintoxicare sau dezalcoolizare).Com<strong>un</strong>icarea de masă sau mediată desemnează “ansamblul procedeelor princare grupuri de specialişti <strong>într</strong>ebuinţează mass-media pentru a vulgariza <strong>un</strong> conţinutinformativ sau simbolic. Diferenţa specifică a formei mediate de com<strong>un</strong>icare este datăde faptul că mesajul, ca ansamblu de stimuli semnificanţi, este difuzat în acelaşi timp<strong>un</strong>ui număr virtualmente foarte mare de persoane.” 128 Flaviu Călin Rus. Introducere în ştiinţa com<strong>un</strong>icării şi a relaţiilor <strong>publice</strong>, Institutul European,Iaşi, 2002, pp. 17-189 Ibidem, p. 1810 Flaviu Călin Rus. op. cit. p. 1811 Cristian Radu. Com<strong>un</strong>icare verbală şi nonverbală, în Note de curs-Ştiinţe ale Com<strong>un</strong>icării,vol. I, serie coord. şi editată de Christian-Radu Chereji, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005,p. 15812 Gheorghe Fârte. Către o revoluţie conservatoare în com<strong>un</strong>icarea de masă, în Relaţii <strong>publice</strong>şi publicitate: tendinţe şi provocări, coord. Adela Rogojinaru, Ed. Tritonic, 2006, p. 9448

Com<strong>un</strong>icarea politică reprezintă <strong>un</strong> proces amplu de com<strong>un</strong>icare, fiind, totodată,extrem de importantă pentru orice societate. Autorii de specialitate oferă com<strong>un</strong>icăriipolitice diverse definiţii. Astfel, Marius Ghilezan consideră com<strong>un</strong>icarea politică“acea acţi<strong>un</strong>e planificată şi susţinută, menită să asigure climatul de b<strong>un</strong>ăvoinţăşi de înţelegere <strong>într</strong>e organizaţie şi public.” 13 Roland Cayrol susţine că “procesulcom<strong>un</strong>icării politice este rezultatul final al conlucrării convergente sau divergenteal <strong>un</strong>ei “sfinte treimi”: televizi<strong>un</strong>ea, sondajele şi publicitatea.” 14Com<strong>un</strong>icarea instituţională (sau organizaţională) cuprinde com<strong>un</strong>icarea intrainstituţionalăşi com<strong>un</strong>icarea interinstituţională. Com<strong>un</strong>icarea intrainstituţională sereferă la com<strong>un</strong>icarea din interiorul <strong>un</strong>ei instituţii şi poate fi com<strong>un</strong>icare orizontală,adică <strong>într</strong>e angajaţii de pe acelaşi nivel profesional, sau com<strong>un</strong>icare verticală, adică <strong>într</strong>eşefi şi subalterni şi invers (aici vorbim de com<strong>un</strong>icare ascendentă şi descendentă 15 ).Iar com<strong>un</strong>icarea interinstituţională priveşte atât com<strong>un</strong>icarea cu alte instituţii, cât şicom<strong>un</strong>icarea cu mass-media.În concluzie, putem sp<strong>un</strong>e că acestea ar fi principalele forme ale com<strong>un</strong>icării.Însă, în f<strong>un</strong>cţie de opinia şi perspectiva autorilor, mai pot fi găsite şi altele, fapt carenu poate demonstra decât dispersia foarte largă a procesului de com<strong>un</strong>icare în toatedomeniile de activitate.2. Relaţiile <strong>publice</strong>2.1. Definiţii ale relaţiilor <strong>publice</strong>De-a l<strong>un</strong>gul timpului, specialiştii în relaţii <strong>publice</strong> au încercat să definească acestconcept, sp<strong>un</strong>ând ce s<strong>un</strong>t <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>, ceea ce nu s<strong>un</strong>t, ce activităţi implică, ceproceduri de lucru folosesc sau ce efecte produc acestea. Însă, nu au reuşit să realizezeo singură definiţie care să fie pe placul tuturor specialiştilor în relaţii <strong>publice</strong>. Acestlucru “se datorează marii varietăţi a modului de înţelegere (de către practicieni şiteoreticieni) a relaţiilor <strong>publice</strong>” 16 , dar şi datorită faptului că “<strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong> auevoluat alături de alte domenii din sfera ştiinţelor sociale, fără să se poată identificaîntotdea<strong>un</strong>a spaţiul de frontieră care le delimitează.” 17În continuare, lucrarea prezintă o serie de definiţii importante, care apar în celemai multe dintre lucrările de specialitate.După Public Relations Society: “Relaţiile <strong>publice</strong> ajută societatea noastră complexăşi pluralistă să f<strong>un</strong>cţioneze <strong>într</strong>-<strong>un</strong> mod mai eficient, contribuind la înţelegereareciprocă dintre grupuri şi instituţii.” 1813 Marius Ghilezan. Cum să reuşeşti în viaţa politică. Manual de campanie electorală, ActiveVision, Bucureşti, 2000, p. 9714 Roland Cayrol apud Gabriel Thoveron. Com<strong>un</strong>icarea politică azi, Editura Antet, Bucureşti,1996, p. 1215 Marcela Rodica Luca. Deprinderi de com<strong>un</strong>icare, suport de curs, Universitatea TransilvaniaBraşov, p.2816 Cristina Coman. Relaţiile <strong>publice</strong>: Principii şi strategii, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, p. 1417 Remus Pricopie. Relaţii Publice: evoluţie şi perspective, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005. p. 1718 Cristina Coman. Relaţiile <strong>publice</strong> şi mass-media, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p. 949

Scott M. Cutlip, Allen H. Center şi Glen M. Broom susţin că: “<strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>reprezintă o f<strong>un</strong>cţie managerială ce stabileşte şi menţine legături reciproc benefice<strong>într</strong>e o organizaţie şi publicul de care depinde succesul sau falimentul ei.” 19Rex F. Harlow, care sintetizează 472 de definiţii, consideră că: “Relaţiile <strong>publice</strong>reprezintă f<strong>un</strong>cţia managerială distinctă care ajută la stabilirea şi menţinerea <strong>un</strong>orlimite reciproce de com<strong>un</strong>icare, la acceptarea reciprocă şi la cooperarea dintre oorganizaţie şi publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pemanageri să fie informaţi asupra opiniei <strong>publice</strong> şi să răsp<strong>un</strong>dă cererilor opiniei<strong>publice</strong>; ele definesc şi accentuează obligaţiile managerilor de a anticipa tendinţelemediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea şi com<strong>un</strong>icareabazate pe principii etice.” 20Putem observa că toate aceste definiţii, fie că văd <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong> ca f<strong>un</strong>cţiemanagerială sau nu, p<strong>un</strong> în evidenţă relaţia dintre organizaţie şi publicul său.Institute of Public Relations din Anglia vede <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong> ca reputaţie: “Relaţiile<strong>publice</strong> înseamnă reputaţie, respectiv rezultatul a ceea ce facem, a ceea ce sp<strong>un</strong>emşi a ceea ce sp<strong>un</strong> alţii despre noi. Practica relaţiilor <strong>publice</strong> este disciplina care cautăsă obţină reputaţie cu scopul de a câştiga încredere şi sprijin şi de a influenţa opiniaşi comportamentul publicului.” 21În urma acestor definiţii, putem observa complexitatea conceptului de relaţii<strong>publice</strong> şi incapacitatea specialiştilor de a aj<strong>un</strong>ge la o definiţie <strong>un</strong>anim acceptată.Însă există câţiva termeni cheie importanţi, care ne ajută să înţelegem <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>:• Deliberat. “Activitatea de relaţii <strong>publice</strong> este intenţionată: ea este menită săinfluenţeze, să câştige înţelegerea, să furnizeze informaţii şi să obţină fee-back.” 22• Planificat. “Activitatea de relaţii <strong>publice</strong> este organizată. Pentru activitateadesfăşurată pentru o anumită perioadă de timp se găsesc soluţii şi se planifică logistica.Totul se desfăşoară sistematic, ceea ce presup<strong>un</strong>e cercetare şi analiză.” 23• Performant. “Relaţiile <strong>publice</strong> eficiente se bazează pe politicile şi performanţeleexistente. Nici<strong>un</strong> efort de relaţii <strong>publice</strong> nu va genera o atitudine pozitivă sau vre<strong>un</strong>sprijin dacă organizaţia nu reacţionează la preocupările com<strong>un</strong>ităţii.” 24• Interes public. “Activitatea de relaţii <strong>publice</strong> trebuie să fie reciproc benefică, atâtpentru organizaţie, cât şi pentru public; reprezintă alinierea intereselor organizaţieicu preocupările şi interesele publicului.” 2519 Scott M. Cutlip, Allen H. Center, Glen M. Broom. Effective Public Relations, 8th edition,Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey, 2001, p. 620 Rex F. Harlow apud Remus Pricopie. op. cit. p. 2721 Remus Pricopie. op. cit. p. 3322 Dennis L. Wilcox et ali apud Silvia Delia Olaru, Cătălina Robertina Soare. Managementulrelaţiilor cu publicul şi maniere în management, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 1323 Dennis L. Wilcox et ali apud Silvia Delia Olaru, Cătălina Robertina Soare. op. cit. p. 1424 Dennis L. Wilcox et ali. Public Relation: Strategies and Tactics, 5th edition, Longman Inc.,United States, 1998, p. 625 Ibidem50

• Com<strong>un</strong>icarea în două direcţii. “Relaţiile <strong>publice</strong> se bazează pe preluarea informaţiilordin mediul în care operează organizaţia, pe transmiterea de noi informaţiişi pe urmărirea feed-back-ului acestora.” 26• F<strong>un</strong>cţia de management. “Relaţiile <strong>publice</strong> s<strong>un</strong>t cel mai eficiente at<strong>un</strong>ci cândreprezintă o parte integrantă a procesului decizional la nivel înalt al conducerii.Acestea implică consilierea şi soluţionarea problemelor la nivel înalt, nu numaidiseminarea de informaţii după ce s-a luat o decizie.” 272.2. Scurt istoric al relaţiilor <strong>publice</strong>La fel ca şi în cazul definiţiei, specialiştii în relaţii <strong>publice</strong> nu au reuşit să cadă deacord nici asupra momentului în care au apărut <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>. Tocmai de aceeaexistă mai multe păreri împărţite, pe care am să le exp<strong>un</strong>.Unii istorici îi atribuie lui Thomas Jefferson prima combinare a cuvintelor “public”şi “relaţii” în sintagma “relaţii <strong>publice</strong>”, în 1807 28 , prin care definea “starea de spirit acetăţenilor în interiorul <strong>un</strong>ei com<strong>un</strong>ităţi politice.” 29 În accepţi<strong>un</strong>ea lui Eric F. Goldman,conceptul de relaţii <strong>publice</strong> a fost folosit pentru prima dată în 1827, în spaţiul americande către reverendul O. P. Hoyt, cu înţelesul de informare corectă a opiniei <strong>publice</strong>. 30Alţi specialişti consideră că în 1882, avocatul Dorman B. Eaton a folosit în premierăexpresia de relaţii <strong>publice</strong> în cadrul <strong>un</strong>ui discurs la Universitatea Yale, asociindconceptul cu preocuparea pentru binele public. 31 După Newsom, termenul de PR,în accepţi<strong>un</strong>ea lui de astăzi, a fost folosit pentru prima dată în 1897, în manualulYearbook of Railway Literature. 32 Însă, majoritatea specialiştilor de relaţii <strong>publice</strong>,nu uită să îl amintească pe Edward L. Bernays, care s-a intitulat “consilier de relaţii<strong>publice</strong>” în 1921. Doi ani mai târziu, scria prima carte pe această temă, Cristalizareaopiniei <strong>publice</strong> (Crystallizing Public Opinion) şi preda primul curs de relaţii <strong>publice</strong> laUniversitatea New York. 33 Termenul de PR a fost preluat ulterior şi în spaţiul european,în 1937, de nume sonore, cum ar fi Carl H<strong>un</strong>dhausen. 34 Însă, Europa a c<strong>un</strong>oscut şi din26 Dennis L. Wilcox et ali apud Cristina Coman. Relaţiile <strong>publice</strong> şi mass-media, Ed. Polirom,Iaşi, 2004, p.1127 Dennis L. Wilcox et ali apud Doru Pop. Introducere în teoria relaţiilor <strong>publice</strong>, Ed. Dacia,Cluj-Napoca, 2003. p. 10228 Doug Newsom et ali. Totul despre <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>, trad. de Cristina Coman, Ed. Polirom,Iaşi, 2003, p.5529 Remus Pricopie. Relaţii Publice: evoluţie şi perspective, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 6930 Eric F. Goldman apud Mirela Abrudan. PR-ul contemporan şi com<strong>un</strong>icarea de criză, înTendinţe în PR şi publicitate: Planificare strategică şi instrumente de com<strong>un</strong>icare, coord.Delia Cristina Balaban, Mirela Abrudan, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008, p. 8631 Ibidem32 Doug Newsom apud Flaviu Călin Rus. Introducere în ştiinţa com<strong>un</strong>icării şi a relaţiilor <strong>publice</strong>,Institutul European, Iaşi, 2002, p. 5233 Doug Newsom et ali. Totul despre <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>, trad. de Cristina Coman, Ed. Polirom,Iaşi, 2003, p.5634 Flaviu Călin Rus. op. cit. p. 5251

alte perspective forme ale relaţiilor <strong>publice</strong>. La finele secolului XX, kaiserul german aordonat prezenţa pe navele sale a <strong>un</strong>or ofiţeri de informaţii, care să p<strong>un</strong>ă la dispoziţiapresei informaţiile solicitate, realizând ceea ce numim Öffentlichkeitsarbeit (adicăm<strong>un</strong>că cu opinia publică, denumirea germană utilizată pentru PR). 35Aşadar, putem afirma că termenul de relaţii <strong>publice</strong>, aşa cum este c<strong>un</strong>oscut astăzi,îşi are originile în secolele XIX-XX. Totuşi, mai există specialişti, precum autorulamerican Bill Mallison, care e de părere că “rădăcinile istorice ale domeniului trecdincolo de începuturile secolului XX.” 36 Însă, considerăm, aşa cum afirmă şi RemusPricopie, că “această abordare ar trebui să rămână echilibrată, deoarece, în caz contrar,putem aj<strong>un</strong>ge la situaţii în care Biblia să fie considerată primul manual de relaţii<strong>publice</strong>, iar Sfinţii Petru şi Pavel printre practicienii de marcă de la începuturiledomeniului.” 373. Organizaţiile3.1. Definiţii ale organizaţiilorCuvântul organizaţie provine de la cuvântul grecesc organon, care înseamnă <strong>un</strong>ealtăsau instrument, iar această semnificaţie a fost transferată la nivelul organizaţiilordeoarece instrumentele sau <strong>un</strong>eltele facilitează realizarea <strong>un</strong>ei sarcini sau activităţi. 38Din această perspectivă există o teorie care consideră că “organizaţiile s<strong>un</strong>t instrumentepentru atingerea <strong>un</strong>ui scop, respectiv disp<strong>un</strong> de <strong>un</strong> set de obiective specifice şi clare,iar structura lor internă este astfel proiectată încât să poată contribui la realizareaobiectivelor.” 39Cristina Coman susţine că termenul de organizaţie este <strong>un</strong> termen generic, care“include diverse tipuri de instituţii: structuri ale puterii (guvernul şi ministerele,preşedinţia, armata şi poliţia, puterile locale), instituţii administrative, <strong>într</strong>eprinderi,firme comerciale, instituţii culturale şi sportive, organizaţiile neguvernamentale,instituţii din sfera educaţiei etc.” 40Mihaela Vlăsceanu ne prezintă o serie de definiţii ale organizaţiilor din maimulte perspective. Astfel, din perspectiva abordării raţionaliste: “organizaţiile s<strong>un</strong>tcolectivităţi orientate pe urmărirea <strong>un</strong>or scopuri relativ specifice şi care prezintăstructuri sociale relativ înalt formalizate.” 41 Organizaţiile ca sisteme naturale s<strong>un</strong>t35 Delia Cristina Balaban. Publicitate versus relaţii <strong>publice</strong>, în Tendinţe în PR şi publicitate:Planificare strategică şi instrumente de com<strong>un</strong>icare, coord. Delia Cristina Balaban, MirelaAbrudan, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008, p. 1236 Bill Mallison apud Remus Pricopie. Relaţii Publice: evoluţie şi perspective, Ed. Tritonic,Bucureşti, 2005, p. 6437 Ibidem38 Mihaela Vlăsceanu. Organizaţiile şi cultura organizării, ediţia a II-a, Ed. Trei, Bucureşti,2002, p. 3539 Ibidem40 Cristina Coman. Relaţiile <strong>publice</strong>: Principii şi strategii, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, pp. 22-2341 Mihaela Vlăsceanu. op. cit. p. 3952

“colectivităţi ai căror participanţi urmăresc interese multiple, atât diferite cât şicom<strong>un</strong>e, dar care rec<strong>un</strong>osc însemnătatea perpetuării organizaţiei ca reprezentând oresursă importantă. Structura informală de relaţii ce se dezvoltă <strong>într</strong>e participanţi oferă<strong>un</strong> ghid informativ mai precis pentru înţelegerea comportamentului organizaţionaldecât este cel oferit de structura formală.” 42 Iar din perspectiva organizaţiilor casisteme deschise vorbim despre “sisteme de activităţi interdependente ce leagăcoaliţiile schimbătoare ale participanţilor; sistemele s<strong>un</strong>t tipărite în –, dependentede schimburile continue cu –, şi formate de – mediile în care f<strong>un</strong>cţionează.” 43Astfel, putem observa că definirea conceptului de organizaţie nu este uşor derealizat şi, totodată, există numeroase abordări, deoarece, aşa cum afirma şi Doru Pop,“părerea noastră despre ce ar fi o organizaţie depinde şi de propria noastră experienţăşi poziţie în raport cu aceasta.” 44 De exemplu, “o persoană poate vedea o organizaţieca <strong>un</strong> prizonier, în timp ce altcineva, dintr-o poziţie diferită, poate să o vadă ca osursă de putere politică.” 453.2. Com<strong>un</strong>icarea în organizaţiiAşa cum aminteam în primul capitol, com<strong>un</strong>icarea organizaţională cuprindecom<strong>un</strong>icarea intrainstituţională şi com<strong>un</strong>icarea interinstituţională. Prima se referă lacom<strong>un</strong>icarea din interiorul <strong>un</strong>ei instituţii, iar cea de a doua priveşte atât com<strong>un</strong>icareacu alte instituţii, cât şi com<strong>un</strong>icarea cu mass-media.Com<strong>un</strong>icarea intrainstituţională cuprinde, de asemenea, com<strong>un</strong>icarea formală,adică “tot ce se referă la activităţi şi sarcini, la aspecte profesionale” 46 şi com<strong>un</strong>icareainformală, “tot ce se referă la sfera relaţiilor socio-afective” 47 .Com<strong>un</strong>icarea formală e prescrisă prin organigramă şi cuprinde următoareletipuri: com<strong>un</strong>icare pe verticală, de sus în jos – com<strong>un</strong>icare descendentă, managersubordonaţi48 , com<strong>un</strong>icare pe verticală de jos în sus – com<strong>un</strong>icare ascendentă,subordonaţi-manager 49 , com<strong>un</strong>icare pe orizontală – pe acelaşi nivel ierarhic 50 ,com<strong>un</strong>icare pe diagonală – pe diferite grade ierarhice 51 .Com<strong>un</strong>icarea informală reprezintă “schimbul de informaţii care are loc în afaracanalelor de com<strong>un</strong>icare oficiale; se desfăşoară, în general, prin canale create spontan,42 Ibidem, p. 4043 Mihaela Vlăsceanu. op. cit. p. 4144 Doru Pop. Introducere în teoria relaţiilor <strong>publice</strong>, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p. 8445 Ibidem46 Diana-Maria Cismaru. Com<strong>un</strong>icarea internă în organizaţii, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008,p. 4647 Ibidem48 Laura Petrehuş. Puterea vine din interior: com<strong>un</strong>icarea internă, în PR Trend III, coord. FlaviuCălin Rus, Mihai Deac, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2008, p. 13549 Laura Petrehuş. op. cit. p. 13550 Laura Petrehuş. op. cit. p. 13551 Laura Petrehuş. op. cit. p. 13553

care apar conform relaţiilor socio-afective, iar ca şi dinamică, se poate sp<strong>un</strong>e că existăîn mod necontrolat, se modifică permanent şi operează la toate nivelurile.” 52Com<strong>un</strong>icarea interinstituţională reprezintă “ansamblul structurilor şi proceselorde com<strong>un</strong>icare prin care organizaţiile se adaptează la schimbările din mediul extern.” 53Acest tip de com<strong>un</strong>icare este important pentru organizaţie deoarece “o legătură b<strong>un</strong>ăcu orice sistem învecinat poate aduce <strong>un</strong> plus de imagine pozitivă pentru propriulsistem.” 54În ceea ce priveşte <strong>relaţiile</strong> cu mass-media, acestea “trebuie neapărat menţinute laparametri pozitivi, fiind inadmisibil orice conflict sau neînţelegere cu vre<strong>un</strong> mijloc deinformare în masă, deoarece asemenea situaţii negative ar putea crea <strong>un</strong> deserviciumajor sistemului, precum şi o scădere a puterii de credibilitate şi penetrabilitatea imaginii acestuia.” 55 În ultima vreme, consilierii PR au înţeles că, pentru a aveao relaţie de l<strong>un</strong>gă durată cu mass-media, este nevoie de mai mult decât invitareajurnaliştilor la conferinţele de presă sau trimiterea de materiale şi com<strong>un</strong>icate depresă. Iar o modalitate prin care se poate <strong>într</strong>eţine această relaţie este reprezentatăde organizarea de evenimente. 56Astfel, putem sp<strong>un</strong>e că “în exterior, <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong> conturează identitatea organizaţieica ansamblu complex, ca element distinct <strong>într</strong>-o diversitate de organizaţii, prindialog responsabil cu societatea civilă.” 57 Iar at<strong>un</strong>ci când vorbim despre com<strong>un</strong>icare,putem observa că aceasta “este crucială şi are loc la orice nivel şi în orice sector alorganizaţiei.” 583.3. Publicul organizaţiilorUn concept extrem de important în <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong> este tocmai publicul. De aceeaconsiderăm că este important să c<strong>un</strong>oaştem ce înseamnă <strong>un</strong> public, ce caracteristiciare şi ce tipuri de public putem întâlni <strong>într</strong>-o organizaţie.Cristina Coman susţine că “teoreticienii şi practicienii relaţiilor <strong>publice</strong> considerăcă publicul reprezintă orice grup sau individ care este implicat în vre<strong>un</strong> fel anume înviaţa <strong>un</strong>ei organizaţii.” 59 Iar Silvia Delia Olaru consideră că “publicul poate fi definit52 Diana-Maria Cismaru. op. cit. p. 5153 Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru. Relaţiile <strong>publice</strong>-eficienţă prin com<strong>un</strong>icare, Ed. Com<strong>un</strong>icare.ro,Bucureşti, 2003, p. 1854 Flaviu Călin Rus. Relaţţi <strong>publice</strong> şi publicitate-metode şi instrumente, Institutul European,Iaşi, 2004, p.5055 Flaviu Călin Rus. Relaţţi <strong>publice</strong> şi publicitate-metode şi instrumente, Institutul European,Iaşi, 2004, p.7156 Paul Fărcaş. Organizarea de evenimente-instrument PR eficient în consolidarea relaţiilordintre PR şi mass-media, în Tendinţe în PR şi publicitate: Planificare strategică şi instrumentede com<strong>un</strong>icare, coord. Delia Cristina Balaban, Mirela Abrudan, Ed. Tritonic, Bucureşti,2008, p. 12757 Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, op. cit. p. 11758 Doru Pop. Introducere în teoria relaţiilor <strong>publice</strong>, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p. 9059 Cristina Coman. Relaţiile <strong>publice</strong> şi mass-media, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p. 1454

ca ansamblul persoanelor situate în interiorul zonei de acţi<strong>un</strong>e a <strong>un</strong>ei organizaţiideterminate în măsura de a-i influenţa activitatea.” 60Important de reţinut este diferenţa dintre termenul de public şi cel de audienţă.“Din perspectiva relaţiilor <strong>publice</strong>, termenul de audienţă sugerează <strong>un</strong> grup de oamenicare s<strong>un</strong>t receptorii a ceva – <strong>un</strong> mesaj sau o performanţă. O audienţă este astfel, înmod inerent, pasivă.” 61 Din definiţiile anterioare putem observa că termenul de <strong>publice</strong>ste exact opusul audienţei, deoarece “este implicat în vre<strong>un</strong> fel anume în viaţa <strong>un</strong>eiorganizaţii”. Astfel, Newsom şi colaboratorii săi numesc termenul de public audienţăactivă, care “cuprinde orice grup de oameni care s<strong>un</strong>t legaţi, chiar dacă destul deslab, prin interese şi preocupări com<strong>un</strong>e, care au consecinţe asupra organizaţiei.” 62În ceea ce priveşte tipologia publicurilor, J.E. Gr<strong>un</strong>ig şi F.C. Repper consideră căpublicurile se diferenţiază prin comportamentul com<strong>un</strong>icaţional în patru categorii:1) publicurile tuturor problemelor – acestea iau parte activ la toate dezbaterile;2) publicurile apatice – acestea s<strong>un</strong>t puţin active; 3) publicurile <strong>un</strong>ei singure probleme– acestea s<strong>un</strong>t active numai în ceea ce priveşte <strong>un</strong> număr limitat de teme, apropiate<strong>într</strong>e ele; 4) publicurile problemelor fierbinţi – acestea devin active numai după cepresa a transformat o problemă <strong>într</strong>-o chesti<strong>un</strong>e de maximă actualitate. 63Cea mai utilizată clasificare este reprezentată de distincţia dintre publicul internşi cel extern organizaţiei. Acestea două s<strong>un</strong>t la fel de importante şi nu trebuie săfie neglijate de către organizaţie. Publicul intern “este format din persoanele careîmpărtăşesc aceeaşi identitate instituţională, precum: salariaţi, manageri, consilierietc.” 64 Acest public “este mai uşor de identificat decât cel extern; contribuie la“construirea” organizaţiei respective, a <strong>un</strong>ui brand; este mai deschis la ceea ce arelegătură cu compania şi, nu în ultimul rând, este <strong>un</strong> public mai stabil.” 65 Tocmaide aceea publicul intern este foarte important pentru dezvoltarea organizaţiei, caretrebuie să ştie să îşi aprecieze proprii angajaţi. Publicul extern “există în afara <strong>un</strong>eiinstituţii şi nu e în mod direct şi nici oficial parte a organizaţiei, dar are o relaţie cuaceasta.” 66Aşadar, c<strong>un</strong>oaşterea publicului organizaţiei este extrem de importantă, deoarece“numai o asemenea c<strong>un</strong>oaştere permite construirea <strong>un</strong>or mesaje diferenţiate, înconcordanţă cu valorile, reprezentările despre lume, aşteptările şi limbajul numeroaselortipuri de public cu care organizaţia intră în contact.” 6760 Silvia Delia Olaru, Cătălina Robertina Soare. op. cit. p. 5261 Doug Newsom et ali. Totul despre <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>, trad. de Cristina Coman, Ed. Polirom,Iaşi, 2003, p.13462 Ibidem63 J. E. Gr<strong>un</strong>ig şi F. C. Repper apud Cristina Coman. Relaţiile <strong>publice</strong> şi mass-media, Ed. Polirom,Iaşi, 2004, p. 1564 Ibidem, p. 1665 Laura Petrehuş. op. cit. pp. 133-13466 Doug Newsom et ali. Totul despre <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>, trad. de Cristina Coman, Ed. Polirom,Iaşi, 2003, p.13467 Cristina Coman. Relaţiile <strong>publice</strong> şi mass-media, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p. 1755

3.4. Conceptul de imagineTermenul imagine provine din latinescul imago, iar primul care vorbeşte despreacest concept este psihologul Gerhardt Kleining. Acesta susţine că “imaginea estetotalitatea percepţiilor, aşteptărilor, ideilor şi sentimentelor, dinamice, mai mult saumai puţin structurate pe care o persoană sau mai multe persoane o au faţă de <strong>un</strong>obiect.” 68Philip Kotler dă o definiţie asemănătoare. El vede imaginea ca “ansamblul percepţiilorpe care <strong>un</strong> individ le are faţă de <strong>un</strong> obiect.” 69Valentin Stancu susţine că “prin imagine se înţelege reprezentarea care s-a formatca o sumă de credinţe, atitudini, opinii, prejudecăţi, experienţe sau presup<strong>un</strong>eri(aşteptări) la grupe de persoane sau în cadrul opiniei <strong>publice</strong> asupra <strong>un</strong>ei persoanefizice sau juridice, instituţii/organizaţii sau orice fenomene sau obiecte.” 70Doug Newsom şi colaboratorii săi susţin că “imaginea descrie percepţia <strong>un</strong>eiorganizaţii sau a <strong>un</strong>ui individ, iar această percepţie este bazată, destul de mult, peceea ce face sau sp<strong>un</strong>e organizaţia respectivă sau individul.” 71Urmărind elementele com<strong>un</strong>e ale acestor definiţii putem afirma că imaginea <strong>un</strong>uiindivid sau a <strong>un</strong>ei organizaţii se formează pe baza percepţiilor, opiniilor altor indivizi.At<strong>un</strong>ci când vorbim despre imaginea <strong>un</strong>ei organizaţii trebuie să ţinem cont atâtde percepţia pe care publicul intern o are despre organizaţie, cât şi de percepţiapublicului extern. “Când publicurile interne şi cele externe împărtăşesc aceleaşipercepţii referitoare la ce este şi ce ar trebui să fie instituţia, at<strong>un</strong>ci imaginea acesteiaeste cel mai probabil b<strong>un</strong>ă, deoarece este coerentă.” 723.5. Organizaţiile neguvernamentale (ONG-urile)ONG-urile poartă diverse denumiri: organizaţii necomerciale, organizaţii nonprofit,organizaţii neguvernamentale, sectorul asociativ necomercial, sectorulnonprofit, societate civilă, sectorul trei, asociaţii fără scop lucrativ, organizaţii fărăscop patrimonial. Însă, toate au aceeaşi definiţie: “formaţi<strong>un</strong>i benevole, de sinestătătoare, constituite prin libera manifestare a voinţei cetăţenilor asociaţi pe bazacom<strong>un</strong>ităţii de interese profesionale şi/sau de altă natură, în vederea realizării încom<strong>un</strong> a drepturilor civile, economice, sociale şi culturale, care nu au drept scopobţinerea profitului.” 7368 Gerhardt Kleining apud Delia Cristina Balaban. Com<strong>un</strong>icare publicitară, Ed. Accent, Bucureşti,2005, p. 4669 Philip Kotler apud Delia Cristina Balaban. op. cit., p. 4770 Valentin Stancu. curs Relaţii <strong>publice</strong>, SNSPA, Bucureşti, p. 571 Doug Newsom et ali. Totul despre <strong>relaţiile</strong> <strong>publice</strong>, trad. de Cristina Coman, Ed. Polirom,Iaşi, 2003, p.15872 Doug Newsom et ali. op. cit. p.16473 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”, http://www.e-democracy.md/ngo/,site accesat la data de 10.03.201056

Mihaela Vlăsceanu consideră că valoarea f<strong>un</strong>damentală de referinţă în organizaţiilenonprofit este flexibilitatea. “Relaţia directă cu cetăţeanul şi nevoia presantă de ocuparea <strong>un</strong>ei nişe în spaţiul social aglomerat cu alte organizaţii determină organizaţiilenonprofit să opteze pentru flexibilitate ca valoare centrală. Orice rigidizare a opţi<strong>un</strong>ilorstrategice şi a acţi<strong>un</strong>ilor din mediul social ar lipsi organizaţiile nonprofit de şansereale de supravieţuire.” 74În general, principala activitate a organizaţiilor nonprofit constă în: “promovareaintereselor membrilor asociaţiilor lor, extinderea gradului de vizibilitate al domeniuluiîn care activează, dezvoltarea <strong>un</strong>or proiecte care, de regulă, s<strong>un</strong>t rezultatul responsabilizăriimembrilor lor în raport cu publicurile, strângerea de fonduri etc.” 75Relaţiile <strong>publice</strong> dintr-o organizaţie nonprofit urmăresc:1. Să câştige acceptarea misi<strong>un</strong>ii organizaţiei2. Să dezvolte canalele de com<strong>un</strong>icare cu cei pe care organizaţia îi serveşte3. Să creeze şi să menţină <strong>un</strong> climat favorabil pentru strângerea de fonduri4. Să susţină dezvoltarea şi menţinerea politicilor <strong>publice</strong> care s<strong>un</strong>t favorabilemisi<strong>un</strong>ii organizaţiei5. Să informeze şi să motiveze componentele organizaţionale cheie (precum angajaţii,vol<strong>un</strong>tarii şi administratorii) să fie dedicaţi şi să m<strong>un</strong>cească productiv pentrua susţine misi<strong>un</strong>ea, ţelurile şi obiectivele organizaţiei 76Un alt aspect important al organizaţiilor neguvernamentale este reprezentat devol<strong>un</strong>tari. Aceştia reprezintă cel mai puternic instrument de relaţii <strong>publice</strong>, deoarecetransmit mesajul organizaţiei mai departe în com<strong>un</strong>itatea din care fac parte prinword of mouth (viu grai), at<strong>un</strong>ci când se identifică cu aceasta. 77 Tocmai de aceeae important ca din momentul recrutării vol<strong>un</strong>tarilor practicianul de relaţii <strong>publice</strong>să furnizeze informaţii care să explice scopul organizaţiei, să arate rolul esenţialpe care vol<strong>un</strong>tarii îl joacă şi să accentueze satisfacţia socială pe care vol<strong>un</strong>tarii ogăsesc în m<strong>un</strong>ca lor. 78În societatea americană, relaţia dintre ONG-uri şi mass-media este extrem deimportantă, deoarece media reprezintă o mină de aur de publicitate gratis. Tot cetrebuie să ştii e cum să negociezi eficient cu reprezentanţii mass-mediei. 79 Însă,în România, “s<strong>un</strong>tem cu toate acestea abia la început, deşi numărul de organizaţiinon-profit a crescut foarte mult în ultimii ani, iar ideea de vol<strong>un</strong>tariat începe să fie74 Mihaela Vlăsceanu. Organizaţiile şi cultura organizării, ediţia a II-a, Ed. Trei, Bucureşti,2002, p. 6175 Remus Pricopie. op. cit. p. 19576 Scott M. Cutlip et ali. Effective Public Relations, 8th edition, Prentice Hall, Upper SaddleRiver, New Jersey, 2001, p. 52677 The Dartnell Corporation. Dartnell’s Public Relations Handbook, fourth edition, 1996,p. 27978 Dennis L. Wilcox et ali. Public Relation: Strategies and Tactics, 5th edition, Longman Inc.,United States, 1998, p. 39579 Ibidem, p. 27257

mai c<strong>un</strong>oscută.” 80 Iar Adrian Ciorna, preşedintele F<strong>un</strong>daţiei Habitat for Humanity,consideră că “s<strong>un</strong>tem cel mult la nivelul copilăriei-adolescenţei în tagma ONG-urilordin p<strong>un</strong>ctul de vedere al înţelegerii com<strong>un</strong>icării şi PR-ului.” 81În concluzie, putem observa că stadiul dezvoltării practicilor de relaţii <strong>publice</strong>în ONG-urile din România este mult inferior celui din Statele Unite ale Americii deexemplu. Tocmai de aceea considerăm extrem de importantă implicarea specialiştilorîn acest domeniu.4. Studiul de caz4.1. IntroducereCea de a doua parte a acestei lucrări îşi prop<strong>un</strong>e să prezinte studiul care a fost<strong>într</strong>eprins pentru a confirma sau infirma ipotezele lucrării. Ipotezele de la care apornit această cercetare pilot s<strong>un</strong>t următoarele:1. În interiorul organizaţiei există o imagine b<strong>un</strong>ă.Ipoteza sec<strong>un</strong>dară: Acest lucru se datorează <strong>un</strong>ei com<strong>un</strong>icări eficiente, atât peorizontal, cât şi pe vertical, precum şi relaţiilor deschise dintre membrii organizaţiei.2. Imaginea în exterior a organizaţiei nu este bine consolidată, nu multă lumec<strong>un</strong>oaşte acest ONG.Ipoteza sec<strong>un</strong>dară: Acest lucru se datorează scăderii numărului de activităţi, dinlipsă de fonduri.Metodele de cercetare utilizate în acest studiu pot fi împărţite în două categorii.Pentru analiza imaginii din interiorul ONG-ului s-au folosit:1. ancheta directă prin interviu semi-structurat, aplicat membrilor Societăţii deEducaţie Contraceptivă şi Sexuală din Cluj-NapocaPentru analiza imaginii din exteriorul ONG-ului s-au folosit:2. ancheta directă prin aplicare de chestionare <strong>un</strong>ui grup ţintă format din tineri cuvârsta cuprinsă <strong>într</strong>e 15-25 de ani din Cluj-NapocaObiectivele acestei cercetări constau în analiza imaginii interne şi externe aleorganizaţiei.În continuare, vom exp<strong>un</strong>e o scurtă prezentare a Societăţii de Educaţie Contraceptivăşi Sexuală, pentru a înţelege profilul acestui ONG şi a afla mai multe despre domeniulde activitate. Apoi vom continua cu interpretarea datelor obţinute prin fiecare dintrecele două metode de cercetare utilizate în acest studiu-pilot. Iar, în final, vom prezentaconcluziile acestei cercetări, când vom afla dacă s<strong>un</strong>t validate sau nu ipotezele dela care s-a pornit.80 Andreea Pană. Promovarea sectorului asociativ şi relaţia acestuia cu mass-media. Un studiudespre com<strong>un</strong>icarea in ONG-uri. Partea I, http://www.praward.ro/resurse-pr/articole/promovarea-sectorului-asociativ-si-relatia-acestuia-cu-mass-media-<strong>un</strong>-studiu-despre-com<strong>un</strong>icarea-in-ong-uri-partea-i.html,site accesat la data de 10.03.201081 Adrian Ciorna apud Andreea Pană. op.cit.58

4.2. Prezentarea Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS)Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală este o organizaţie neguvernamentală,apolitică românească, care militează pentru promovarea şi respectarea accesului liberal fiecărei persoane, pe baza propriei decizii informate, la educaţie pentru sănătate şiservicii complexe, integrate şi de calitate în domeniul sănătăţii reproducerii umane.SECS s-a înfiinţat în 1990, cu sprijinul Federaţiei Internaţionale de PlanificareFamilială (IPPF – International Planned Parenthood Federation), fiind <strong>un</strong>a dinprimele instituţii din România al cărei scop a fost cel de a asigura accesul populaţieila informaţii şi servicii de planificare familială, după o l<strong>un</strong>gă perioadă de politicărepresivă pronatalistă. SECS a fost înfiinţat de <strong>un</strong> grup de profesionişti entuziaşti careau încercat să înlocuiască practica avorturilor cu metode de contraceptive moderne.Vizi<strong>un</strong>ea organizaţiei este cea a <strong>un</strong>ei societăţi în care fiecare individ are acces liberla informare, educaţie şi servicii de calitate. Din acest motiv, prin <strong>într</strong>eaga activitate,s<strong>un</strong>t promovate principiile vieţii asociative şi egalitatea şanselor, indiferent deorientare sexuală, etnie, religie şi cu respectarea diferenţelor culturale. Prin vizi<strong>un</strong>easa, SECS urmăreşte ca: toţi tinerii să aibă acces la educaţie sexuală, consiliere şiservicii prietenoase de sănătatea reproducerii; odată cu începerea vieţii sexuale, oricepersoană să se protejeze de sarcinile nedorite şi de ITS/HIV SIDA; indivizii să aibănumărul dorit de copii apelând la planificare familială; femeia gravidă să primeascăîngrijiri coresp<strong>un</strong>zătoare şi de calitate astfel încât şi ea şi copilul să fie sănătoşi;cuplurile să aibă o viaţă armonioasă lipsită de violenţă. Pentru a-şi îndeplini aceastăvizi<strong>un</strong>e generoasă, SECS derulează activităţi în următoarele domenii: PlanificareFamilială, Maternitate în siguranţă, Educaţie sexuală, Prevenire şi tratare ITS/HIV/SIDA, Prevenirea violenţei domestice.4.3. Interpretarea datelor – ancheta directă prin interviu semi-structuratAncheta directă prin interviu semi-structurat a fost aplicată membrilor Societăţiide Educaţie Contraceptivă şi Sexuală din Cluj-Napoca. Membrii SECS intervievaţiau fost mai exact: doi coordonatori de proiecte şi opt vol<strong>un</strong>tari. Această metodă decercetare a fost utilizată, de asemenea, pentru a obţine date care să ne ajute să analizămimaginea din interiorul ONG-ului.At<strong>un</strong>ci când vorbim de imaginea din interiorul organizaţiei urmărim următoriiindicatori: <strong>relaţiile</strong> dintre angajaţi, <strong>relaţiile</strong> dintre şefi şi subalterni, modul în caref<strong>un</strong>cţionează procesul de com<strong>un</strong>icare (atât vertical, cât şi orizontal), modul în carese iau deciziile, părerea angajaţilor despre organizaţia în care lucrează şi felul în caremembrii SECS văd imaginea acestui ONG în exterior. Toţi aceşti indicatori se regăsescîn <strong>într</strong>ebările cuprinse în ghidul de interviu.Din interviurile realizate am observat că membrii Societăţii de Educaţie Contraceptivăşi Sexuală au o părere b<strong>un</strong>ă despre <strong>relaţiile</strong> dintre ei. Atât vol<strong>un</strong>tarii, cât şicoordonatorii de proiecte consideră că relaţia dintre membrii acestei organizaţii estebazată pe respect şi com<strong>un</strong>icare: “Relaţia dintre membrii acestei organizaţii este orelaţie bazată pe respect şi com<strong>un</strong>icare, nu se simt diferenţele de vârstă.” Putem sp<strong>un</strong>e59

că există o relaţie amicală, iar eventualele probleme s<strong>un</strong>t mereu discutate în grup.Rezultatele mai arată că <strong>relaţiile</strong> s<strong>un</strong>t cordiale atât în interiorul organizaţiei, cât şiîn activităţile de teren. Datorită acestei strânse legături de colaborare nu se simt nicidiferenţele de vârstă, existând astfel o atmosferă plăcută. “Relaţia dintre vol<strong>un</strong>tari şicoordonatori este <strong>un</strong>a foarte b<strong>un</strong>ă, fie că e vorba de coordonatorii din Cluj sau din altjudeţ. Se poate vedea că m<strong>un</strong>ca pe care o facem ne place tuturor, iar ca şi rezultat estem<strong>un</strong>ca în echipă şi <strong>relaţiile</strong>, pot sp<strong>un</strong>e amicale. Atmosfera este <strong>un</strong>a plăcută, atât lasediu, cât şi pe teren.”; “Relaţia din interiorul organizaţiei o caracterizez ca fiind <strong>un</strong>ab<strong>un</strong>ă, plăcută. Este <strong>un</strong> colectiv predominant tânăr, mă refer la vol<strong>un</strong>tari în special. Şiam reuşit să dezvoltăm uşor relaţii de prietenie <strong>un</strong>ii cu ceilalţi.”.At<strong>un</strong>ci când vorbim despre relaţia dintre şefi şi subalterni distingem două praguriimportante. În primul rând, există o relaţie pe verticală <strong>într</strong>e vol<strong>un</strong>tari şi coordonatoriide proiecte, pe care o întâlnim la nivel local. Această situaţie o întâlnim şi la nivelulm<strong>un</strong>icipiului Cluj-Napoca. Iar, în al doilea rând, există o relaţie pe verticală <strong>într</strong>ecoordonatorii de proiecte de la nivel local şi conducerea ONG-ului de la Bucureşti.Deoarece studiul de faţă analizează imaginea Societăţii de Educaţie Contraceptivăşi Sexuală doar la nivelul oraşului Cluj-Napoca, ne vom axa în continuare pe relaţiadintre vol<strong>un</strong>tari şi coordonatorii de proiecte. Datele rezultate în urma interviurilorarată că şi această relaţie este <strong>un</strong>a deschisă, bazată pe o com<strong>un</strong>icare permanentă, fiedirectă, fie indirectă. Toţi membrii SECS din Cluj-Napoca ştiu mereu ce se întâmplăîn cadrul organizaţiei. Orice noutate este transmisă imediat de coordonatorii deproiecte către vol<strong>un</strong>tari şi orice nelămurire a acestora din urmă este adusă la c<strong>un</strong>oştinţacoordonatorilor pentru a putea fi rezolvată. Aşadar, <strong>relaţiile</strong> amicale şi de cordialitatenu există doar <strong>într</strong>e vol<strong>un</strong>tari sau persoane de pe acelaşi nivel profesional, ci şi <strong>într</strong>eşefi şi subalterni. “Consider că există o b<strong>un</strong>ă com<strong>un</strong>icare la nivelul <strong>într</strong>egii organizaţii.De multe ori, când din diverse motive acţi<strong>un</strong>ile nu au putut fi duse la îndeplinire s-aputut discuta, găsi explicaţii şi soluţii.”; “Relaţia dintre coordonatoarea noastră, LuciaAlb, şi noi este <strong>un</strong>a foarte apropiată, eu personal o văd ca o a doua mamă.”.At<strong>un</strong>ci când urmărim modul în care se iau deciziile observăm că lucrurile s<strong>un</strong>tdin nou împărţite. Pe plan local, coordonatorul de proiecte este cel care ia deciziile,dar acestuia i se pot şi transmite anumite sarcini, care au fost discutate şi adoptatede către comisia de conducere de la Bucureşti. În acest caz, nu s<strong>un</strong>t consultaţi nicivol<strong>un</strong>tarii, nici coordonatorii de proiecte, ei doar execută cerinţele primite. “De celemai multe ori, planurile s<strong>un</strong>t deja făcute până aj<strong>un</strong>g la noi, vol<strong>un</strong>tarii, dar eu personalnu văd în asta o greşeală. Chiar dacă deciziile aj<strong>un</strong>g la noi deja luate, planul de lucruîl stabilim împre<strong>un</strong>ă.” Însă, la nivel local, de cele mai multe ori, se ţine cont şi depărerea vol<strong>un</strong>tarilor, care s<strong>un</strong>t consultaţi în ceea ce priveşte modul de lucru şi felulîn care s<strong>un</strong>t puse în practică sarcinile primite. “Da, angajaţii/vol<strong>un</strong>tarii s<strong>un</strong>t consultaţiat<strong>un</strong>ci când se ia o decizie. Prop<strong>un</strong>erile de diverse activităţi s<strong>un</strong>t prezentate de cei carele iniţiază şi toţi membrii îşi exprimă p<strong>un</strong>ctele de vedere pe acea temă. E greu de spuscine ce f<strong>un</strong>cţie are exact. Discuţiile s<strong>un</strong>t cât se poate de libere şi deschise.” Aceştia s<strong>un</strong>t,astfel, încurajaţi să participe la diferitele proiecte în derulare sau la proiecte viitoare.60

“Când e vorba de felul cum ne facem treaba, activităţile, <strong>un</strong>de mergem, ce dorim săfacem, cum putem să îmb<strong>un</strong>ătăţim fie starea de spirit, fie programul propriu-zis, da,s<strong>un</strong>tem consultaţi, cel puţin la Cluj. Avem o structură, <strong>un</strong> plan pe care îl respectăm,dar tot timpul p<strong>un</strong>em de la noi.”.Până acum am putut observa că există o b<strong>un</strong>ă com<strong>un</strong>icare atât în plan orizontal, câtşi în plan vertical. Aceasta se referă la com<strong>un</strong>icarea ce ţine de planul profesional. Oride câte ori apare o problemă sau o nelămurire, membrii ONG-ului nu ezită să cearăajutorul colegilor de pe acelaşi nivel profesional sau chiar superiorilor. Astfel, se evităorice fel de blocaj de com<strong>un</strong>icare, ce ţine strict de problemele de servici. “De obicei,probleme profesionale se rezolvă cu ajutorul coordonatorului de proiect. Acesta este celcare este în măsură să ia decizii finale, însă dacă problema este <strong>un</strong>a nesemnificativă sepoate rezolva sau pe cont propriu sau cu ajutorul colegilor vol<strong>un</strong>tari.”; “Din p<strong>un</strong>ctul meude vedere societatea are o structură simplă, iar când e nevoie de <strong>un</strong> sfat sau ajutor seprocedează în felul următor: vol<strong>un</strong>tarii cer ajutorul coordonatorilor sau altor vol<strong>un</strong>tari,iar coordonatorii cer ajutorul vol<strong>un</strong>tarilor, altor coordonatori sau administraţiei de laBucureşti.”.Însă, at<strong>un</strong>ci când vine vorba de probleme personale situaţia se schimbă puţin. Înacest caz, contează foarte mult personalitatea fiecărui membru în parte şi gradul săude deschidere faţă de celelalte persoane. Chiar dacă se c<strong>un</strong>osc şi s<strong>un</strong>t prieteni, <strong>un</strong>iimembrii preferă să nu discute problemele personale cu colegii lor, iar acest lucru ţinestrict de felul lor de a fi. “Eu personal nu-mi discut majoritatea problemelor personalecu nimeni şi nu mă consider în măsură să vorbesc în numele altora, în nec<strong>un</strong>oştinţăde cauză.” Însă, cei care s<strong>un</strong>t mai sociabili susţin că acceptă să îşi împărtăşeascăproblemele personale mai degrabă colegilor de pe acelaşi nivel profesional şi nusuperiorilor. “Da, mai ales că fiind <strong>un</strong> colectiv omogen , de mai multe vârste, ne putemajuta cu sfaturi. Persoanele cu care am contact direct din organizaţie s<strong>un</strong>t colegiivol<strong>un</strong>tari. Deci mare parte din discuţii, profesionale sau nu, se rezolvă în această arie.”.Procesul com<strong>un</strong>icării se desfăşoară foarte bine şi at<strong>un</strong>ci când apar anumitenemulţumiri în plan profesional. Feed-back-ul este constant şi se transmit fără nicioezitare superiorilor atât aprecierile pozitive, cât şi plângerile sau nemulţumirile. Lanivel local, vol<strong>un</strong>tarii au două posibilităţi. La sfârşitul fiecărei acţi<strong>un</strong>i <strong>într</strong>eprinse secompletează <strong>un</strong> raport de activitate, <strong>un</strong>de pot fi trecute critici, sugestii sau reclamaţii.Acestea s<strong>un</strong>t transmise conducerii ONG-ului, care le citeşte şi în f<strong>un</strong>cţie de părerilemembrilor încearcă să îmb<strong>un</strong>ătăţească activităţile viitoare. “Pentru plângeri reclamaţiişi alte sugestii completăm mereu după fiecare activitate <strong>un</strong> raport, în care putem să nescriem părerea. Aceste rapoarte s<strong>un</strong>t citite de conducere, care îşi creează programulviitor în f<strong>un</strong>cţie de ele.” Sau, ca o a doua posibilitate, vol<strong>un</strong>tarii se pot adresa directcoordonatorului de proiect, cu care discută şi încearcă să rezolve problemele. “Nupot sp<strong>un</strong>e că avem nemulţumiri, dar în caz că există, problemele se discută în grup,vol<strong>un</strong>tari şi coordonatorul de proiecte.” Iar coordonatorii de proiecte se adreseazăsuperiorilor care s<strong>un</strong>t în măsură să le rezolve plângerile, mai exact, comisiei deconducere de la Bucureşti. “Orice nemulţumire am o adresez superiorilor, care s<strong>un</strong>t în61

măsură să rezolve problema, adică celor de la Bucureşti.” În orice caz, fiecare problemăsau nemulţumire apărută este discutată şi nu se lasă nerezolvată.Până acum ne-am axat pe <strong>relaţiile</strong> dintre angajaţi, modul în care com<strong>un</strong>ică şifelul în care îşi rezolvă problemele pentru ca activităţile să se desfăşoare cât maibine. Următorul aspect priveşte relaţia organizaţie-membrii şi în sens invers,adică urmăreşte ce face organizaţia pentru membrii săi. Rezultatele interviurilorarată că există numeroase evenimente realizate de conducerea organizaţiei pentrumembrii acestui ONG. Cele mai relevante exemple par a fi următoarele: achitareaconsumaţiei de către organizaţie la diverse întâlniri ale vol<strong>un</strong>tarilor şi coordonatorilorde proiecte, tabere la m<strong>un</strong>te sau proiecte desfăşurate pe litoralul Mării Negre, carepot fi considerate vacanţe asigurate de către organizaţie. “În jurul anului 2005, cândbugetul organizaţiei era mai generos, după fiecare activitate se organiza <strong>un</strong> prânz, omasă la care sărbătoream încheierea cu succes a acţi<strong>un</strong>ii şi socializam. De asemenea,se organizau întâlniri, tabere, trainning-uri la mare sau la m<strong>un</strong>te <strong>un</strong>de ne întâlneamcu vol<strong>un</strong>tarii din alte zone ale ţării. Pe lângă m<strong>un</strong>că, şi acela era <strong>un</strong> prilej de distracţie.Cu trecerea timpului, acestea s-au redus drastic, pana la 1-2 evenimente pe an.”; “Da,există în fiecare an. Şi dacă nu s<strong>un</strong>t petreceri, există ieşiri în oraş, la o bere, <strong>un</strong> suc,ceai, poveşti. Nu se p<strong>un</strong>e problema aici. Unele dintre ele s<strong>un</strong>t plătite de organizaţie.”.Spre finalul interviului, am dorit să urmărim şi părerea membrilor despre organizaţiaîn care activează. În acest fel, am putut constata că membrii Societăţii de EducaţieContraceptivă şi Sexuală au o părere b<strong>un</strong>ă despre organizaţie, îi împărtăşesc valorilepe care le promovează şi <strong>într</strong>eaga m<strong>un</strong>că <strong>într</strong>eprinsă o realizează cu plăcere. Tot deaici am observat că atât vol<strong>un</strong>tarii, cât şi coordonatorii de proiecte regretă faptul căa scăzut numărul activităţilor. “Organizaţia a <strong>într</strong>eprins acţi<strong>un</strong>i interesante şi multe,însă, în ultima vreme, şi-a pierdut prestigiul datorită reducerii drastice a activităţii.Dacă la început părerea mea era <strong>un</strong>a foarte b<strong>un</strong>ă, acum a rămas o urmă de nostalgiepentru ceea ce a fost cândva.”; “SECS este o organizaţie cu activităţi foarte b<strong>un</strong>e, pliatepe probleme de teren, însă nu există resurse umane şi financiare suficiente pentru aputea face faţă la toate.”; “Este o organizaţie care a avut o creştere foarte mare, darcare acum stagnează şi nu se ştie cât va mai rezista dacă nu se scriu proiecte.” Aşadar,datorită faptului că membrii simt că aparţin <strong>într</strong>-adevăr acestei organizaţii şi adoptă larândul lor stilul de viaţă sănătos şi responsabil promovat de SECS, ei devin promotoriai organizaţiei în cercurile lor de apartenenţă.Iar, în cele din urmă, ne-am focalizat atenţia asupra felului în care membriipercep imaginea organizaţiei în exterior. Datele obţinute arată faptul că vol<strong>un</strong>tariinu consideră că SECS este <strong>un</strong> ONG c<strong>un</strong>oscut în Cluj-Napoca în rândul tinerilor cuvârsta cuprinsă <strong>într</strong>e 15 şi 25 de ani, deoarece există mult prea puţină publicitate,prea puţine apariţii în presă, iar numărul activităţilor a scăzut şi el în ultimii ani.“La momentul actual nu cred că e c<strong>un</strong>oscut, fiindcă nu mai are acţi<strong>un</strong>i, nu mai areapariţii în presă, participări la conferinţe etc., evenimente care să deschidă porţilespre tineri. Momentan principala activitate este cabinetul de planning, care însă nupoate asigura prestigiul <strong>într</strong>egii organizaţii.”; “Nu este foarte c<strong>un</strong>oscut (<strong>un</strong>ii ştiu, dar nu62

destui). Avem activităţi, cam 5 pe an prin diferite locuri ale oraşului, când avem norocprindem proiecte în şcoli/licee. Lumea a auzit de noi, dar nu ştiu câţi ţin minte ceva maimult decât numele organizaţiei. Avem activităţi interesante, doar că nu avem reclamădestulă. S-ar putea face o promovare mai puternică a organizaţiei, a activităţilor şia cabinetului, despre care puţini tineri ştiu.” Însă, coordonatorii de proiecte susţincă SECS este destul de c<strong>un</strong>oscut, datorită campaniilor din şcolile şi liceele din Cluj-Napoca, precum şi datorită faptului că persoanele care solicită servicii la cabinetulde planificare familială s<strong>un</strong>t, în special, tineri. “Da, este c<strong>un</strong>oscut, datorită faptuluică am avut multe campanii şi activităţi în şcoli, licee şi căminele studenţeşti. Chiarde curând, am participat şi la o emisi<strong>un</strong>e la TVR3 cu vol<strong>un</strong>tarii şi elevii de la ŞcoalaInternaţională şi liceul Lucian Blaga, pe tema educaţiei sexuale.” Acest aspect vaputea fi comparat cu rezultatele obţinute în urma interpretării datelor ce analizeazăimaginea externă a ONG-ului. Astfel, se va putea realiza o corelaţie <strong>într</strong>e adevărataimagine externă a societăţii şi percepţia pe care o au membrii organizaţiei despreaceastă imagine.În concluzie, putem sp<strong>un</strong>e că în interiorul organizaţiei există <strong>într</strong>-adevăr o imagineb<strong>un</strong>ă. Toţi membrii c<strong>un</strong>osc obiectivele ONG-ului, valorile pe care le promovează şile adoptă la rândul lor, fiind adevăraţi avocaţi ai organizaţiei. De asemenea, există ocom<strong>un</strong>icare permanentă şi deschisă, indiferent de f<strong>un</strong>cţia, rolul sau statutul fiecăruimembru în cadrul societăţii. Atât com<strong>un</strong>icarea în plan orizontal, cât şi com<strong>un</strong>icarea înplan vertical se desfăşoară în b<strong>un</strong>e condiţii. Neînţelegerile s<strong>un</strong>t evitate datorită faptuluică există feed-back permanent şi s<strong>un</strong>t mereu ascultate nemulţumirile membrilor.În Cluj-Napoca, membrii SECS s<strong>un</strong>t consultaţi at<strong>un</strong>ci când se ia o decizie la nivellocal, ceea ce demonstrează faptul că există transparenţă în ceea ce priveşte luareahotărârilor. De asemenea, organizaţia îşi apreciază membrii şi le răsplăteşte m<strong>un</strong>caprin organizarea diverselor evenimente de entertainment. Tocmai de aceea, putemsp<strong>un</strong>e că relaţia organizaţie-membrii este <strong>un</strong>a foarte b<strong>un</strong>ă şi solidă. Acest aspect poatefi observat şi în opinia membrilor despre organizaţie, care au o părere foarte b<strong>un</strong>ăatât despre SECS ca instituţie, cât şi despre activităţile <strong>într</strong>eprinse.4.4. Interpretarea datelor – ancheta directă prin chestionarAnaliza imaginii externe a Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală esterealizată pe baza rezultatelor anchetei directe, prin aplicare de chestionare. Analizaimaginii externe urmăreşte cât de bine c<strong>un</strong>osc tinerii din Cluj-Napoca acest ONG,notorietatea organizaţiei şi a activităţilor sale.Ancheta directă, ce a utilizat ca instrument de cercetare chestionarul, a fost aplicată<strong>un</strong>ui public cu vârsta cuprinsă <strong>într</strong>e 15 şi 25 de ani din Cluj-Napoca. Pentru aceastămetodă s-a folosit o eşantionare nealeatorie, eşantionarea pe cote. Variabilele de cares-a ţinut cont pentru alegerea acestui eşantion au fost următoarele: vârsta – tineri <strong>într</strong>e15 şi 25 de ani şi localitatea – Cluj-Napoca.În cadrul acestui studiu-pilot au fost aplicate 135 de chestionare, atât online, cât şioffline (direct, faţă în faţă). Subiecţii chestionaţi s<strong>un</strong>t studenţi ai diferitelor facultăţi63

din Cluj-Napoca şi elevi ai liceelor Lucian Blaga şi Mihai Eminescu. Interpretareadatelor obţinute pe baza acestor chestionare a fost realizată cu ajutorul programuluiSPSS.Prin intermediul acestei metode ne-am propus să urmărim dacă Societatea deEducaţie Contraceptivă şi Sexuală este c<strong>un</strong>oscută în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă<strong>într</strong>e 15 şi 25 de ani din Cluj-Napoca. Astfel, vom putea observa dacă există şi înexterior o imagine la fel de puternică precum în interior. Pentru aceasta am identificatprincipalele mijloace prin care au auzit de SECS cei care c<strong>un</strong>osc organizaţia, precumşi gradul de c<strong>un</strong>oaştere al societăţii de către tineri. De asemenea, am urmărit şi niveluleducaţiei sexuale al tinerilor chestionaţi şi sursele din care aceştia se informează cuprivire la educaţia sexuală.Pentru început, am dorit să vedem câţi dintre cei chestionaţi se consideră informaţidin p<strong>un</strong>ct de vedere al educaţiei sexuale. Astfel, am aflat că 85,2% dintre tineri aurăsp<strong>un</strong>s pozitiv. Iar at<strong>un</strong>ci când au fost rugaţi să se poziţioneze pe o scală de la 1 la5, <strong>un</strong>de 1 înseamnă deloc informat şi 5 înseamnă foarte informat, am constatat cămajoritatea se consideră destul de informaţi şi chiar foarte informaţi pe acest subiect.La prima vedere, acest lucru ar putea părea îmbucurător. Am putea sp<strong>un</strong>e că efoarte bine că <strong>un</strong> procent atât de mare are informaţii despre educaţia sexuală şi estebine pregătit. Însă, acestea s<strong>un</strong>t doar percepţiile celor chestionaţi. Ei se consideră,<strong>într</strong>-adevăr, bine informaţi, însă realitatea este puţin diferită. Tocmai de aceea vine,în continuare, o <strong>într</strong>ebare de control, prin care s<strong>un</strong>t verificate c<strong>un</strong>oştinţele subiecţilor.Aceasta îndeamnă respondentul să aleagă cele mai apropiate variante de răsp<strong>un</strong>s faţăde ceea ce înţelege el prin educaţie sexuală, dar oferă şi alternativa <strong>un</strong>or exempleproprii. Astfel, datele arată că cei mai mulţi tineri înţeleg prin educaţie sexualăc<strong>un</strong>oştinţe despre bolile cu transmitere sexuală şi despre metodele de contracepţie.Însă, mult prea puţini se gândesc şi la c<strong>un</strong>oştinţe ce ţin de planificarea familială.Iar <strong>un</strong> procent destul de mare consideră c<strong>un</strong>oştinţele despre poziţii sexuale ca fiindrelevante în educaţia sexuală.De asemenea, pe baza răsp<strong>un</strong>surilor subiecţilor, s-a putut observa diferenţa <strong>într</strong>ecei cu <strong>un</strong> nivel scăzut al c<strong>un</strong>oştinţelor legate de educaţia sexuală şi cei cu bogateinformaţii pe acest domeniu. Respondenţii bine pregătiţi nu au ezitat să adaugeşi propriile completări la răsp<strong>un</strong>surile acestei <strong>într</strong>ebări. Astfel, putem menţiona:“mindsetul feminin dacă eşti băiat şi mindsetul masculin dacă eşti fată”; “tot ce ţinede sex, de la contracepţie la boli, la implicaţiile psihologice asupra sinelui, precumşi înţelegerea anatomiei şi psihologiei partenerului”; “despre senzaţiile partenerilor,despre precauţiile partenerilor, despre procesul de ovulaţie etc.”; “comportament sexualresponsabil”.În continuare, am identificat sursele din care tinerii se informează cu privire laeducaţia sexuală. Aici am constatat că mass-media ocupă primul loc în topul surselorde informare al tinerilor <strong>într</strong>e 15-25 de ani şi s<strong>un</strong>t urmate de către prieteni. Însă, <strong>un</strong>aspect pozitiv este reprezentat de faptul că locul trei este ocupat de către părinţi. Seobservă, aşadar, că poate să existe o relaţie strânsă părinte-copil, în care să se discute64

fără inhibiţii orice subiecte legate de educaţia sexuală. Acest fapt, ar trebui să fie, dealtfel, firesc, iar părinţii ar trebui să fie primii care îşi informează copiii cu privirela această temă. La polul opus se află, în schimb, profesorii. La ei apelează cel maipuţin tinerii at<strong>un</strong>ci când doresc informaţii cu privire la educaţia sexuală. Iar alterăsp<strong>un</strong>suri menţionate ca surse de informare au fost: cărţile, pliantele, broşurile şichiar propria experienţă.Un alt aspect care merită menţionat este faptul că tinerii nu prea apelează laorganizaţii de specialitate, cum ar fi cabinetele de planificare familială sau ONGurilecu programe de educaţie sexuală, de <strong>un</strong>de ar putea afla numeroase informaţii.De asemenea, datele arată că puţini s<strong>un</strong>t şi cei care au parte de cursuri de educaţiesexuală în şcoli sau care participă la astfel de cursuri.Următoarea <strong>într</strong>ebare a chestionarului roagă respondenţii să numească cel puţino organizaţie despre care ştiu că oferă programe sau informaţii de educaţie sexuală.Aici rezultatele arată că abia 19,3% dintre cei chestionaţi au ştiut să dea <strong>un</strong> astfelde exemplu (mai exact, 26 de subiecţi din 135). Acest fapt arată slaba informare atinerilor în ceea ce priveşte organizaţiile care pot să le ofere informaţii şi chiar să îiajute în <strong>un</strong>ele cazuri, în acest domeniu.Însă, <strong>un</strong> oarecare aspect pozitiv în această privinţă este faptul că din cei 26 de tineri,13 au oferit ca exemplu Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. Oricum,este <strong>un</strong> număr mult prea mic, pentru a putea afirma că este o organizaţie c<strong>un</strong>oscutăîn Cluj-Napoca şi cu o imagine puternică. Printre celelalte organzaţii menţionate senumără: Tineri pentru Tineri, The School of Public Health – Cluj-Napoca, OrganizaţiaStudenţilor Medicinişti, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Crucea Roşie, Pro Vita şicabinetele locale de planificare familială.Dar at<strong>un</strong>ci când tinerii chestionaţi au fost <strong>într</strong>ebaţi direct dacă au auzit de SECS,a răsp<strong>un</strong>s afirmativ <strong>un</strong> număr mai mare de subiecţi decât la <strong>într</strong>ebarea precedentă.Această întâmplare nu poate demonstra decât faptul că <strong>un</strong>ii dintre ei au auzit doartrecător de această organizaţie şi nu şi-au amintit de ea decât la auzul numelui său.Însă, acest fapt sp<strong>un</strong>e ceva şi despre gradul de c<strong>un</strong>oaştere al societăţii de către aceştitineri. Având în vedere că nu şi-au amintit de ea at<strong>un</strong>ci când au trebuit să dea <strong>un</strong>exemplu, demonstrează faptul că nu c<strong>un</strong>osc organizaţia suficient de bine, nu îi c<strong>un</strong>oscactivitatea şi serviciile, pentru a o putea încadra la organizaţiile care oferă informaţii şiprograme de educaţie sexuală. Astfel, doar 37 de tineri susţin că au auzit de Societateade Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, iar 98 nu.Acest lucru este destul de îngrijorător pentru o organizaţie cu o experienţă de 20 deani, care se află printre primele societăţi din România ce oferă programe de educaţiesexuală, informaţii şi consiliere pentru tineri şi care <strong>într</strong>eprinde diverse campanii îndomeniul sănătăţii reproducerii.Această din urmă <strong>într</strong>ebare este, de altfel, şi o <strong>într</strong>ebare filtru, care separă subiecţiicare au auzit de SECS de cei care nu au auzit. Aşadar, în continuare, ne vom axa doarpe răsp<strong>un</strong>surile celor care susţin că au c<strong>un</strong>oştinţe despre acest ONG. Mai întâi, amurmărit care s<strong>un</strong>t sursele din care au fost informaţi cu privire la Societatea de Educaţie65

Contraceptivă şi Sexuală. Primul loc, am observat că îl ocupă tocmai vol<strong>un</strong>tarii SECS,care promovează imaginea organizaţiei prin diferitele activităţi pe care le <strong>într</strong>eprind.Locul doi în topul surselor de informare este ocupat de către prieteni, care s<strong>un</strong>t urmaţiîndeaproape de mass-media. Însă, at<strong>un</strong>ci când se referă la mass-media, subiecţiiau precizat că au găsit <strong>un</strong> articol referitor la această organizaţie <strong>într</strong>-<strong>un</strong> ziar sau peinternet. Cei mai mulţi susţin că au întâlnit numele acestei societăţi după ce aucăutat pe internet informaţii despre diverse probleme ce ţin de domeniul sănătăţiireproducerii. Dar, din păcate, nu au întâlnit şi site-ul ONG-lui, neştiind de existenţasa. La capătul acestei liste se află profesorii şi părinţii. Rezultatele arată că ei pot săofere informaţii despre SECS în cea mai mică măsură. Iar ca alte răsp<strong>un</strong>suri au fostmenţionate afişele şi flyerele ca surse din care tinerii au auzit de această organizaţie.În continuare, ne-am propus să urmărim cât de bine c<strong>un</strong>osc aceşti tineri ONG-ul.Astfel, ne-am axat pe c<strong>un</strong>oştinţele lor despre organizaţie şi activităţile ei. În primulrând, am dorit să vedem dacă cei chestionaţi c<strong>un</strong>osc vreo campanie sau activitate<strong>într</strong>eprinsă de SECS. În al doilea rând, am urmărit câţi dintre ei ştiu de existenţacabinetului SECS în Cluj-Napoca. Iar în cel de-al treilea rând, ne-am propus să vedemcâţi dintre ei au şi apelat până în acest moment la serviciile oferite de Societatea deEducaţie Contraceptivă şi Sexuală.Rezultatele nu arată foarte bine pentru imaginea organizaţiei. Din păcate, dintre cei37 de tineri care au auzit de SECS, doar 7 c<strong>un</strong>osc şi campanii sau activităţi <strong>într</strong>eprinsede organizaţie. Acest număr este extrem de mic, având în vedere că tinerii <strong>într</strong>e 15şi 25 de ani s<strong>un</strong>t principalul grup ţintă al celor mai multe acţi<strong>un</strong>i pe care societateale desfăşoară. Dintre activităţile amintite, cele mai c<strong>un</strong>oscute s<strong>un</strong>t campaniile deinformare desfăşurate în şcoli sau licee, pe diverse teme. Pe lângă acestea s-au maienumerat: campania “Dragoste fără griji”(Anexa 6)–desfăşurată la nivel naţional în2007, o campanie de educare ce a oferit femeilor <strong>într</strong>e 15 şi 45 de ani informaţii legatede contracepţia modernă şi sănătatea vieţii sexuale 82 ; campania “Violenţa dă<strong>un</strong>eazăgrav sănătăţii”(Anexa 7)–desfăşurată la nivel naţional şi, în special, pe litoralulMării Negre în 2008, o campanie de informare/educare, prevenire şi combatere afenomenului “violenţa împotriva femeilor” 83 ; precum şi diverse campanii de informarelegate de HIV/SIDA. Însă, am observat că respondenţii nu au reţinut nici măcar numelecampaniilor, oferind răsp<strong>un</strong>suri de genul: “campania cu avortul” sau “campania dela mare, din 2008”.În ceea ce priveşte numărul tinerilor care ştiu de existenţa cabinetului SECS dinCluj-Napoca, situaţia stă la fel de prost. În acest caz, doar 15 dintre ei ştiu că există şila ei în oraş <strong>un</strong> cabinet de planificare familială al Societăţii de Educaţie Contraceptivăşi Sexuală.82 Informaţiile au fost preluate de pe site-ul http://www.secs.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=68&Itemid=53, accesat la data de 10.05.201083 Informaţiile au fost preluate de pe site-ul http://www.sexdex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=249&Itemid=83, accesat la data de 10.05.201066

Iar la finalul acestei anchete, am dorit să vedem dacă printre cei chestionaţi existăpersoane care să fi apelat deja la serviciile oferite de SECS. În această situaţie, doar 2persoane din 37 susţin că au apelat la serviciile cabinetului de planificare familialădin Cluj-Napoca.În concluzie, putem sp<strong>un</strong>e, pe baza datelor obţinute prin această metodă decercetare, că imaginea externă a Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexualăare numeroase lac<strong>un</strong>e. În ciuda vechimii şi a experienţei sale, societatea duce lipsăde notorietate, cel puţin la nivelul m<strong>un</strong>icipiului Cluj-Napoca. Relaţia organizaţie –public ţintă (tineri <strong>într</strong>e 15 şi 25 de ani) nu este bine consolidată. Puţini subiecţi dinacest target c<strong>un</strong>osc ONG-ul şi apelează la serviciile sale. Rezultatele mai arată că şimajoritatea celor care c<strong>un</strong>osc organizaţia, au auzit doar trecător de SECS, deoarece nuau suficiente informaţii despre aceasta. Însă, mai putem constata că tinerii chestionaţinu prea au, în general, informaţii despre organizaţiile de acest gen. Datele indică faptulcă tinerii <strong>într</strong>e 15 şi 25 de ani se consideră destul de informaţi în ceea ce priveşteeducaţia sexuală, chiar dacă informaţiile le preiau din mass-media sau de la prietenişi nu de la organizaţii de specialitate sau cursuri din acest domeniu.De asemenea, în urma interpretării acestor date, putem compara percepţiamembrilor SECS faţă de imaginea din afara organizaţiei cu realitatea externă. Astfel,putem observa că percepţia vol<strong>un</strong>tarilor este cea care se pliază pe adevărata imagineexternă a societăţii. Într-adevăr, Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală nueste <strong>un</strong> ONG foarte c<strong>un</strong>oscut în Cluj-Napoca. Din cele observate, putem sp<strong>un</strong>e căacest fapt se datorează scăderii numărului de activităţi. În perioada 2009-2010 nuau mai existat campanii la nivel naţional, iar la nivel local s-au desfăşurat mult maipuţine activităţi faţă de anii precedenţi. Aşadar, putem afirma că imaginea externă aorganizaţiei are deficienţe şi necesită îmb<strong>un</strong>ătăţiri.ConcluziiLa începutul acestui studiu pilot ne-am propus să analizăm imaginea internă şiexternă a Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. Acest lucru a fost realizatîn totalitate, pe baza următoarelor metode de cercetare: ancheta directă prin interviusemi-structurat, ancheta directă prin aplicare de chestionare.Rezultatele obţinute în urma studiului <strong>într</strong>eprins demonstrează faptul că îninteriorul organizaţiei există o imagine b<strong>un</strong>ă. Relaţia dintre organizaţie şi membrii este<strong>un</strong>a foarte bine consolidată. Aceştia din urmă realizează cu plăcere toate îndatoririleşi activităţile necesare şi încearcă mereu să îmb<strong>un</strong>ătăţească modul de desfăşurare alacţi<strong>un</strong>ilor <strong>într</strong>eprinse. La rândul ei, organizaţia are grijă să îşi răsplătească membriiprin diverse evenimente de entertainment. Şi relaţia dintre membrii este <strong>un</strong>a foarteb<strong>un</strong>ă, bazată pe com<strong>un</strong>icare şi respect mutual. Com<strong>un</strong>icarea este permanentă şideschisă, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical. De asemenea, există feed-backconstant <strong>într</strong>e toţi membrii organizaţiei, indiferent de vârsta, rolul sau f<strong>un</strong>cţia fiecăruia.Acest fapt creează <strong>un</strong> climat pozitiv de com<strong>un</strong>icare şi ajută la evitarea neînţelegerilordin interiorul organizaţiei. Astfel, constatăm că rezultatele obţinute confirmă prima67

ipoteză principală, dar şi pe cea sec<strong>un</strong>dară. Putem afirma că în interiorul Societăţiide Educaţie Contraceptivă şi Sexuală există, <strong>într</strong>-adevăr, o imagine b<strong>un</strong>ă, care sedatorează <strong>un</strong>ei com<strong>un</strong>icări eficiente, atât pe orizontal, cât şi pe vertical, precum şirelaţiilor deschide dintre membrii organizaţiei.În ceea ce priveşte imaginea externă a societăţii ne-am propus să urmărim relaţiaorganizaţie – public ţintă (tineri cu vârsta cuprinsă <strong>într</strong>e 15 şi 25 de ani, din Cluj-Napoca). Datele obţinute în urma acestui studiu-pilot indică faptul că această relaţienu este bine consolidată. Se pare că în Cluj-Napoca numărul tinerilor, care au auzitde Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală este destul de mic (27,4% din ceichestionaţi). Dintre aceştia, rezultatele arată că puţini au c<strong>un</strong>oştinţe solide despreorganizaţie. Majoritatea au auzit doar întâmplător de SECS, văzându-i numele pevre<strong>un</strong> pliant sau în vre<strong>un</strong> articol de pe internet. De asemenea, şi mai puţini s<strong>un</strong>t ceicare c<strong>un</strong>osc cel puţin o campanie sau activitate <strong>într</strong>eprinsă de organizaţie sau careau apelat la serviciile cabinetului de planificare familială din Cluj-Napoca. Foartepuţini ştiu măcar de existenţa acestui cabinet. Rezultatele de faţă demonstrează căactivităţile şi proiectele <strong>într</strong>eprinse de SECS până în acest moment, la nivel local,nu acoperă suficient publicul ţintă. Acest lucru se datorează scăderii numărului defonduri, care nu permit realizarea <strong>un</strong>ei campanii de amploare. Însă, în ultimii doi ania scăzut şi numărul de activităţi <strong>într</strong>eprinse, comparativ cu anii precedenţi. Datoritălipsei fondurilor, dar şi a persoanelor care să vină cu iniţiativa <strong>un</strong>or prop<strong>un</strong>eri deproiecte, societatea nu reuşeşte să stabilească o relaţie constantă şi de durată cupublicul ţintă. Din acest p<strong>un</strong>ct de vedere, putem sp<strong>un</strong>e că ONG-ul nu are o imagineexternă puternică pe acest palier, adică în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă <strong>într</strong>e15 şi 25 de ani, din Cluj-Napoca.În final, putem afirma că, în urma cercetării <strong>într</strong>eprinse, s<strong>un</strong>t confirmate ambeleipoteze principale şi ambele ipoteze sec<strong>un</strong>dare de la care a pornit acest studiu-pilot.În interiorul Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală există, <strong>într</strong>-adevăr, oimagine b<strong>un</strong>ă, care are la bază o com<strong>un</strong>icare eficientă şi relaţii deschise <strong>într</strong>e membrii.Iar imaginea în exterior a organizaţiei nu este, <strong>într</strong>-adevăr, bine consolidată. În Cluj-Napoca, nu mulţi tineri c<strong>un</strong>osc acest ONG, datorită scăderii numărului de activităţi,din lipsa fondurilor.Însă aceste date fac parte doar dintr-<strong>un</strong> studiu-pilot şi de aceea nu pot fi generalizate.Eşantionul redus, utilizat în ancheta directă, este principala limită a cercetării de faţă.Dar, în perspectivă, interesul pentru această temă va fi materializat prin continuareastudiului şi extinderea dimensi<strong>un</strong>ilor sale.BibliografieCărţi:1. Abrudan, Mirela, PR-ul contemporan şi com<strong>un</strong>icarea de criză, în Tendinţe în PRşi publicitate: Planificare strategică şi instrumente de com<strong>un</strong>icare, coord. DeliaCristina Balaban, Mirela Abrudan, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008;2. Balaban, Delia Cristina, Com<strong>un</strong>icare publicitară, Ed. Accent, Bucureşti, 2005;68

3. Balaban, Delia Cristina, Publicitate versus relaţii <strong>publice</strong>, în Tendinţe în PR şipublicitate: Planificare strategică şi instrumente de com<strong>un</strong>icare, coord. DeliaCristina Balaban, Mirela Abrudan, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008;4. Chiru, Irena, Com<strong>un</strong>icare interpersonală, ed. a II-a, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2009;5. Cismaru Diana-Maria. Com<strong>un</strong>icarea internă în organizaţii, Ed. Tritonic, Bucureşti,20086. Coman, Cristina, Relaţiile <strong>publice</strong>: Principii şi strategii, Ed. Polirom, Iaşi, 2001;7. Coman, Cristina, Relaţiile <strong>publice</strong> şi mass-media, Ed. Polirom, Iaşi, 2004;8. Cutlip, M. Scott, Center, H. Allen, Broom, M. Glen, Effective Public Relations, 8thedition, Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey, 2001;9. Fărcaş, Paul, Organizarea de evenimente-instrument PR eficient în consolidarearelaţiilor dintre PR şi mass-media, în Tendinţe în PR şi publicitate: Planificarestrategică şi instrumente de com<strong>un</strong>icare, coord. Delia Cristina Balaban, MirelaAbrudan, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008;10. Fârte, Gheorghe-Ilie, Către o revoluţie conservatoare în com<strong>un</strong>icarea de masă, înRelaţii <strong>publice</strong> şi publicitate: tendinţe şi provocări, coord. Adela Rogojinaru, Ed.Tritonic, 2006;11. Ghilezan, Marius, Cum să reuşeşti în viaţa politică. Manual de campanie electorală,Active Vision, Bucureşti, 2000;12. Iacob, Dumitru, Cismaru, Diana-Maria, Relaţiile <strong>publice</strong>-eficienţă prin com<strong>un</strong>icare,Ed. Com<strong>un</strong>icare.ro, Bucureşti, 2003;13. Luca, Marcela Rodica, Deprinderi de com<strong>un</strong>icare, suport de curs, UniversitateaTransilvania Braşov;14. Newsom, Doug, Turk, Judy VanSlyke, Kruckeberg, Dean, Totul despre <strong>relaţiile</strong><strong>publice</strong>, trad. de Cristina Coman, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;15. Olaru, Silvia Delia, Soare, Cătălina Robertina, Managementul relaţiilor cu publiculşi maniere în management, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001;16. Petrehuş, Laura, Puterea vine din interior: com<strong>un</strong>icarea internă, în PR Trend III,coord. Flaviu Călin Rus, Mihai Deac, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2008;17. Pop, Doru, Introducere în teoria relaţiilor <strong>publice</strong>, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003;18. Pricopie, Remus, Relaţii Publice: evoluţie şi perspective, Ed. Tritonic, Bucureşti,2005;19. Radu, Cristian, Com<strong>un</strong>icare verbală şi nonverbală, în Note de curs-Ştiinţe aleCom<strong>un</strong>icării, vol. I, serie coord. şi editată de Christian-Radu Chereji, Ed. Accent,Cluj-Napoca, 2005;20. Rus, Flaviu Călin, Introducere în ştiinţa com<strong>un</strong>icării şi a relaţiilor <strong>publice</strong>, InstitutulEuropean, Iaşi, 2002;21. Rus, Flaviu Călin, Relaţţi <strong>publice</strong> şi publicitate-metode şi instrumente, InstitutulEuropean, Iaşi, 2004;22. Stancu, Valentin, curs Relaţii <strong>publice</strong>, SNSPA, Bucureşti;23. The Dartnell Corporation, Dartnell’s Public Relations Handbook, fourth edition,1996;69

24. Thoveron, Gabriel, Com<strong>un</strong>icarea politică azi, Editura Antet, Bucureşti, 1996;25. Vlăsceanu, Mihaela, Organizaţiile şi cultura organizării, ediţia a II-a, Ed. Trei,Bucureşti, 2002;26. Wilcox, L. Dennis, Ault, H. Phillip, Agee, K. Warren, Public Relation: Strategiesand Tactics, 5th edition, Longman Inc., United States, 1998;Site-uri:1. http://dexonline.ro/search.php?cuv=com<strong>un</strong>ica;2. Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”, http://www.e-democracy.md/ngo/;3. campania “Dragoste fără Griji”, http://www.secs.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=68&Itemid=53;4. campania “Violenţa dă<strong>un</strong>ează grav sănătăţii”, http://www.sexdex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=249&Itemid=83;5. Pană Andreea, Promovarea sectorului asociativ şi relaţia acestuia cu mass-media.Un studiu despre com<strong>un</strong>icarea in ONG-uri. Partea I,6. http://www.praward.ro/resurse-pr/articole/promovarea-sectorului-asociativ-sirelatia-acestuia-cu-mass-media-<strong>un</strong>-studiu-despre-com<strong>un</strong>icarea-in-ong-uri-partea-i.html .70