Spade medievale din colecţia Muzeului Judeţean Mureş

Tija mânerului (ruptă) are o lungime de 20 de cm între punctul de fixare a gărzii şibuton, lăţimea sa fiind constantă, de 2,5–2,3 cm.Butonul este străpuns de tija mânerului, care este bătută apoi la capătpână la îngroşare. Frontal, butonul are aspect discoidal, lateral arată ca uncilindru, din care evoluează în zonele centrelor celor două suprafeţe circulare,trunchiuri de con. Butonul este extrem de masiv cu înălţimea de 5,5 cm, şigrosimea maximă de 5 cm.Butonul putea contrabalansa lama lungă şi grea, aducând centrul degreutate spre mijlocul lamei şi prin aceasta să asigure o impresionantă forţă delovire cu ambele mâini.4. Locul descoperirii necunoscut (MJM, nr. inv. 2874); Fig. 1/a,b,cLungimea totală a piesei măsoară 114 cm.Lama, lungă de 95,5 cm, cu tăişuri uşor convergente, are lăţimea de 5,5cm la gardă şi 3 cm în apropierea vârfului. Şănţuirea mediană poate fi observatăpe aproape două treimi din lungimea lamei.Tija mânerului are o lungime de 12,5 cm, spre buton lăţimea, acestuiadiminuându-se vizibil.Garda, lungă de 20 cm, are secţiune rectangulară cu colţurile rotunjite,spre extremităţi fiind uşor aplatizată.Butonul are formă uşor ovală, discoidală, este masiv, având diametrul de5,2 cm şi grosimea de 2,9/3,1 cm.Încadrare tipologică şi cronologicăÎn ultimele decenii au apărut mai multe sinteze cu scopul fixării treptelorevolutive ale spadelor medievale din zona central şi est-europeană. Tipologiileînchegate s-au bazat în marea lor majoritate pe criterii de bază formale. Astfel,butonul mânerului a ajuns elementul principal de departajare a diferitelor grupuride spade medievale. Pentru teritoriul Transilvaniei s-a elaborat de către Z. K.Pinter un studiu complex de tipologizare şi datare, accentul fiind pus pe tratareapieselor în ansamblul funcţionalităţii lor prin toate părţile componente. 1Pentru spada fără loc de descoperire (4) cele mai apropiate analogii găsimla Hamba (jud. Sibiu) şi la Alba Iulia, încadrate de Pinter în tipul VIIIb (Gm1f8),având o fixare cronologică mai restrânsă în intervalul de la sfârşitul secolului XIII.şi începutul secolului XIV. 2 O spadă asemănătoare a fost publicată şi de laMeseşenii de Sus (jud. Sălaj). 3 Piesele analoage menţionate la tipul XVII dintabelul tipologic al lui Ruttkay au fost plasate cronologic în secolul XIV. 4 Piesanoastră se poate data prin urmare de la sfârşitul secolului XIII. şi secolul XIV (maiales prima jumătate a acestuia).Corespondenţe tipologice mai apropiate pentru spadele de la Sâncrai (1,2) şi cea de la Gorneşti (3) nu am găsit. Cele mai multe paralelisme (în privinţafuncţionalităţii, a lungimii lamei şi mînerului) se pot depista în cazul pieselor de laOradea de tip XI din tipologia lui Pinter, datate în a doua jumătate a secoluluiXIV–secolul XV. 5 Butoanele asemănătoare spadelor de la Sâncrai sunt încadrateîn tipul J şi K de către R. E. Oakeshott în intervalul cronologic dintre anii 1290 şi1 Pinter, op. cit., p. 89–157.2 Pinter, op. cit., p. 133–142.3 Dan Băcueţ-Crişan, Câteva piese medievale (arme) din Muzeul de istorie şi artă Zalău, în:ActaMP, XXIII, 1, p. 580–581.4 Alexander Ruttkay, Waffen und Reiterausrüstung des 9. bis zur ersten Hälfte des 14.Jahrhunderts in der Slowakei II., în: Slovenská Archeologia 24, 2, 1976, p. 259–261.5 Ibidem, p. 148–150.135