CERCETARE ŞI IMPLICARE Lect. univ, dr. Eleonora Sava ...

CERCETARE ŞI IMPLICARELect. univ, dr. Eleonora SavaReprezentând Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, Catedra deLiteratura Română, Teorie Literară şi Etnologie, am avut şansa să particip la proiectul cultural "Satecontemporane din România - deschideri spre Europa. Aplicaţie zonală - judeţul Mureş", proiect propusde Muzeul Judeţean Mureş, Secţia de Etnografie şi Artă Populară şi finanţat de AFCN.În acest cadru, am luat parte la cercetări de teren în satele Viişoara, Ormeniş (comuna Viişoara)şi Laslău Mic (comuna Suplac), în perioada aprilie – august 2007. După cinci luni de la primul contact cuterenul, am ajuns la momentul bilanţului. Ce cuprinde acesta ?Din punct de vedere cantitativ, cuprinde patru descinderi în teren, 30 de interlocutori, 100 depagini de transcrieri ale informaţiilor obţinute şi încă două caiete pline, care aşteaptă la rând. Deasemenea, două participări la colocvii internaţionale, cu lucrări cuprinzând câteva dintre primelerezultate ale cercetării de teren. Şi alte câteva proiecte de valorificare a materialului în cadrul unorconferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale.Din punct de vedere calitativ, acest material reprezintă un document valoros, întrucâtconsemnează fapte de cultură tradiţională, păstrate în memoria interlocutorilor – “depozit” deopotrivăpreţios şi fragil, întrucât e supus perisabilităţii. Cercetarea se bazează pe aplicarea unor metode decercetare specifice etnologiei şi antropologiei culturale: observaţia directă (participativă şi semiparticipativă),interviul (directiv, semi-directiv şi non-directiv).Tematica cercetării a fost extrem de variată, întrucât am rămas tot timpul permeabilă la ofertaterenului însuşi. De aceea, am început prin interviuri pe teme ale etnologiei clasice: sărbători şi obiceiuricalendaristice, alimentaţie tradiţională (cotidiană şi ritual-ceremonială), dar, destul de rapid,înregistrările s-au deshis şi spre alte teme, precum: dinamica obiceiurilor în relaţie cu raportul trecutprezent,identitate – alteritate (raporturi interetnice români-saşi, români-rromi, saşi-români, saşi-rromi),majoritate-minoritate, naraţiuni personale tematice etc. Cu alte cuvinte, accentul s-a deplasat dinspreconsemnarea unei culturi spre sesizarea diferenţelor culturale şi a interacţiunilor complexe întremodele culturale diferite. Este una dintre realizările importante ale cercetării întreprinse, cu atât maimult cu cât localităţile investigate sunt multietnice, pluriconfesionale, iar raporturile majoritateminoritateetnică au cunoscut, de-a lungul timpului, variaţii semnificative.Dincolo de aceste rezultate cuantificabile – prin numărul de interlocutori sau cel de pagini scrise– există şi unele mai greu de cântărit, dar la fel de (dacă nu chiar şi mai) importante. Este vorba despredouă categorii de fapte, în fond legate între ele: profesionale şi afective. Fiecare cercetare este un câştigprofesional, o îmbogăţire nu doar a arhivei instituţionale, ci şi a celei personale. Pentru etnolog, terenulreprezintă un spaţiu privilegiat, în care îşi poate construi ipotezele de lucru, metodologia, mai apoi îşipoate verifica, ajusta, completa şi restructura consideraţiile. Pentru mine, personal, fiecare ieşire înteren reprezintă o nouă lecţie învăţată. Se ştie, de asemenea, că orice teren, oricât de bine făcut,necesită, întotdeauna, revenirea pe teren.În fine, dar nu în cele din urmă, cercetarea construieşte relaţii interumane: mai întâi cu colegiide echipă, apoi cu interlocutorii. Sunt, desigur, în primul rând, relaţii profesionale; însă nu doar atât,

pentru că, vrând-nevrând, includ o doză (variabilă) de subiectivitate şi afect. „A se implica [...] subiectivface parte din obiectul ştiinţific pe care încercăm să-l construim, precum şi din lumea de cunoaşterecaracteristică meseriei de etnolog.” (Laplantine, 1987, p. 172, apud Mihăilescu, 2007, p. 78)Subiectivitatea cercetătorului şi relativitatea cunoaşterii ştiinţifice au fost intens dezbătute în ultimeledecenii, mai ales în domeniile umaniste, dar şi în cele ale ştiinţelor „tari”. În etnologie şi antropologie,teoria tradiţională conform căreia datele etnografice sunt fapte sociale obiective care pot fi „culese” decătre cercetător a fost frecvent contestată. În ultimii ani, a devenit tot mai evident faptul că observantulnu poate fi decât subiectiv, în măsura în care el nu preia nişte fapte pre-existente, obiective, ci participă,alături de şi împreună cu observatul, la construirea lor. (vezi Sorescu Marinković, 2006, p. 120, Sikimić,2006, p. 176; Mihăilescu, 2007, pp. 78-84).Toate aceste fapte necuantificabile vin să sporească “arhiva” personală a etnologului. Elealimentează nu doar reflecţia teoretică privitoare la metodologie, ci şi resursele afective alecercetătorului. Şi, în fond, pasiunea pentru munca pe care o face.Bibliografie:Mihăilescu, Vintilă, 2007, Antropologie. Cinci introduceri, Editura Polirom, Iaşi;Sikimić, Biljana, 2006, De la Torac la Clec. Informaţia minimală de teren, în vol.Torac.Metodologia cercetării de teren, Redactor Annemarie Sorescu Marinković, Societatea (Fundaţia) Românăde Etnografie şi Folclor din Voivodina, Editura Fundaţiei, Novi Sad, Editura Libertatea, Panciova;Sorescu Marinković, Annemarie, 2006, Torac via Clec: Când biografia bate etnografia, în vol.Torac. Metodologia cercetării de teren, Redactor Annemarie Sorescu Marinković, Societatea (Fundaţia)Română de Etnografie şi Folclor din Voivodina, Editura Fundaţiei, Novi Sad, Editura Libertatea, Panciova.