iulie 2009 - Dacia.org

DACIAmagazin6nr. 60, iulie 2009* Comuna Orbeasca de Jos (pag. 158 ibidem), pe lunca râuluiTeleormanului; a fost descoperit de arheologul Emil Moscalu, înanii 1974-1980, aproape de şoseaua naţională, un tezaur din cares-au recuperat: catarame de argint aurit, 47 de aplice de argint şidouă inele de argint foarte frumoase datate în secolele XV şi XVI.* Comuna Smârdioasa (pag. 181-182 ibidem), satul Şoimu;pe colinele joase ale râului Vedea, peste Calea Ferată, într-o micămăgură, arheologii Ion Spiru şi Corneliu Beda de la Muzeul dinAlexandria au descoperit un schelet de femeie cu mai multe bijuteriidin aur preluate de organele de poliţie, rămase necercetate.Brăţările şi inelele spiralate ca obiecte de cult purtate de monahi,de preoţi, de regi şi regine, ca şi cele peste cinci mii de monede,de provenienţă locală, romană, elenă şi de alte provenienţe de pecontinentul antic european, scoase la lumină întâmplător, cuma fost cazul tezaurului de la Măgura sau pe şantiere arheologiceorganizate de Muzeul din Alexandria dau dimensiunea religioasă,ştiinţifică, economică şi socială a strămoşilor noştri geto-daci,seminţie provenită din marele neam al tracilor. Aceste descopeririconfirmă pe deplin că încă din secolele I şi II Î.Hr., etnogeneza poporului vlah, mai târziu român, avea la baza ei, încă de laformare, cultul monoteist zalmoxian, cu dogme nescrise, luate din natură şi tainicul simţ al nemuririi. Acestea erau LegileBellagine ale Blascilor (Belacilor sau Vlahilor), păstrate şi manifestate şi azi în popor ca frumoase datini şi obiceiuri,tradiţii din care făceau parte cu certitudine şi cele legate de semănatul şi recoltatul grâului, a roirii albinelor şi a extrageriimierii şi a cerii de albine, care-i făceau pe geto-daci cei mai viteji şi cei mai iscusiţi din neamul tracilor.Inventarea ,,spiralei” aplicată la brăţări şi inele şi simbolizând nemurirea prin care se realiza şi comunicarea extraterestrăcu Marele Creator (viitorul va confirma această afirmaţie) este dovada unei formidabile cunoaşteri din gândirea tracilornord-şi sud dunăreni confirmată concludent prin ,,purtătorii culturii de la Hamangia care, încă din mileniul al IV-leaînainte de Hristos, cunoşteau tehnologia obţinerii şi prelucrării cuprului.A douăsprezecea brăţarădin nou acasă în DaciaOnouă brăţară dacică de aur a fost adusă în ţară. Recuperată contra sumei de 69000 de euro, este cea de-a 12-acare întregeşte colecţia de brăţări recuperate şi care se află în custodia Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.Expertizată în Germania de către specialişti români şi străini această nouă brăţară prezintă particularităţicel puţin interesante faţă de surorile sale expuse în vitrina muzeului. Brăţara arciformă are o greutate de doar 884 degrame, în ciuda faptului că este mai lungă decât toate celelalte, prezentând cel mai mare număr de spire. Diametrulei este mult mai mic, iar spirele sunt mai subţiri decât ale celorlalte. Prin felul în care a fost lucrată, ea se apropie dinpunct de vedere artistic de perfecţiunea unei alte brăţărirecuperate şi denumită Mica Pariziană. Specialiştii careau studiat această brăţară remarcă linia artistică deosebitde elaborată de fină şi de precisă care îi conferă un locaparte în colecţia care se întregeşte încet, dar sigur. Însătocmai particularităţile acestei brăţări vin să confirmeîncă o dată că nu a existat o standardizare în ceea cepriveşte procesul de producere, că nu procesul de turnareeste cel folosit în confecţionarea lor şi că manufacturareade către mai mulţi meşteri aurari conferă fiecărei brăţărianumite particularităţi distincte.În numerele următoare, vom reveni cu amănuntelegate de acest nou succes al autorităţilor române.32