iulie 2009 - Dacia.org

DACIAmagazinnr. 60, iulie 2009reprezentându-l pe Daksha, părinte al Dacilor şi părinte al celor 10.000 de fii iubiţi, aleşi ai lumii. Semnul a fost dusde cuceritorii carpato-danubieni până în Sumer, a fost preluat apoi de un trib semit şi, în felul acesta, a fost salvat de ladispariţie. Semnul este cunoscut astăzi ca „Steaua lui David“. În stânga lui, de pe perete ne priveşte un personaj ciudat,parcă picat de pe altă planetă. E un basorelief de circa 3 metri înălţime, reprezentând un OM gânditor, în profil, cu o fruntefoarte înaltă, cu un ochi expresiv şi exagerat de mare, continuat în jos de un nas mic şi turtit şi de o mandibulă ciudat deîngustă. Părul lung şi bogat i se răsfiră pe umeri. Pe cine o fi reprezentând această sculptură scoasă parcă dintr-un romancu extratereştri!?Acum, că suntem înăuntrul acestui superb Templu de la Şinca Veche, nu ne mai pare rău de drumul foarte dificil pecare l-am făcut, de noroaiele cu care ne-am luptat, de picioarele şi pantalonii uzi de ploaie şi pigmentaţi din belşug cuglodul drumului. Răsplata a întrecut aşteptările. Îi mulţumesc în gând domului Moldovan pentru informaţiile pe care mile dăduse şi care se dovediseră corecte şi, în acelaşi timp, îmi mulţumesc mie însumi pentru că reuşisem să-i conving petoţi din echipă să mă urmeze pe acest drum imposibil. Templul este o minune a civilizaţiilor antice! După părerea mea,extraordinar de importantă este această elipsă – sau cerc – care este pus sub un unghi de 18–20 de grade pe o coastă şicare se repetă şi în celelalte încăperi.– Nu spui nimic despre construcţia spiralată a cupolei din camera învecinată care sparge undeva, acolo sus, muntelelăsând lumina să pătrundă în templu?! Dar de faptul că, deşi au fost şi sunt multe vremi ploioase, cum e cea de azi, totuşiîn templu nu este apă adunată în băltoace ori noroi? întreabă Costel.– Da, aşa e: din moment ce lumina poate veni prin turn, în templu, ar trebui să vină şi ploaia.– Dar uite: pe jos e nisip amestecat cu cuarţ şi el absoarbe apa, ca în Sahara.– Da, da. Ingenios, foarte eficient. Şi am să mai adaug ceva, spune Andrei. Dovada că ceea ce vedem aici nu este făcutde natură sunt urmele de daltă şi tăietura dacică de peste tot. Miky, te rog să te uiţi în carte, la mine, şi te rog să compariaceste tăieturi cu tăieturile din carierele dacice. Se vede că este aceeaşi tăietură!– Sunt atât de impresionat, că acum îmi lipsesc cele mai adecvate cuvinte...– Dacii noştri au fost meşteri neîntrecuţi!– Fără îndoială! Meşteri neîntrecuţi! Ar trebui ca toată lumea să ştie asta!Ieşim din „templul domnului Moldovan“, nu înainte de a-i da lui Andrei încă o „mică“ informaţie primită acolo, laNew York, de la omul datorită căruia ne aflăm aici, în incinta miraculoasă a dacilor:– Ştii, Andrei, domnul Moldovan mi-a mai vorbit şi despre nişte trepte şi cuburi ciclopice de piatră care se găsesc peaici, prin apropiere.– Unde sunt? Cât de departe? Hai repede să le căutăm!I-am spus că, dacă-mi aduc corect aminte, la ieşirea din templu ar trebui s-o luăm la stânga. Zis şi făcut. De astădată, norocul ne-a surâs ceva mai repede, aşa că, fără mari dificultăţi, am găsit ceea ce căutam: pietre ciclopice, tăiate înunghiuri drepte de 90 de grade. Adevărate cuburi uriaşe de stâncă, având între ele canale de scurgere.– Dacă natura a făcut asta, apoi bravo ei, are întreaga mea admiraţie! spune Costel.– Natura să fi făcut asta? Este prea... perfect! Cu guri de scurgere între ele?!… Este ca şi cum urci într-o cetateciclopică pe care cineva şi-a aranjat-o să trăiască pentru totdeauna.Pietroaie megalitice de câteva tone, măsurând 2–3 metri înălţime, stau răsturnate şi răsfirate în toată zona. Sunt preamari pentru ca omul să le fi pututpune, sunt prea perfecte pentruca natura să le fi realizat. Un zidmegalitic ne întâmpină. Esteprea uriaş ca să-l poţi ignora saubagateliza. Mai jos sunt alte canalede scurgere, astfel încât apa, carear putea să le prăvălească la vale,are pe unde s-o ia. Vedem canaleperpendiculare între blocuri înaltede peste un metru jumătate, unelede doi metri, îmbinate fără ciment.Le-a făcut Natura, le-a făcut Omul?Ar fi necesar ca oamenii să vină săle vadă! Ele sunt aici, la noi acasă,ele sunt aici, în Daco-România.Sunt aici din vremuri aproapeimemoriale şi vor rămâne aici.Ceea ce trebuie este puţin interesdin partea specialiştilor, căci locurifascinant de frumoase şi teribil deademenitoare ca la noi nu găseşti6