AICI - BitPress.ro

• Ai plecat din ţară într-operioadă importantă a vieţii tale. Cums-a întâmplat?- Într-adevăr urma o perioadadestul de importanta, treceam în clasaa XII-a, mă aştepta examenul debacalaureat şi ştiam că nu va fi uşor.Totuşi înainte de toate acestea trebuiasă mă bucur de vacanţa de vară, aşa căam hotărât împreună cu mama mea săo petrecem la Toronto, alături de tatălmeu pe care nu îl mai văzusem de cevatimp. Asta se întâmpla în anul 2006,momentul plecării mele din ţară. Dupăun timp, gândindu-ne să ne întoarcem,ne-am dat seama că actele de rezidenţănu ne permit să plecăm după 3 luniaşa cum plănuisem. Am fi pierdutanumite drepturi. Trebuia să stăm celpuţin 6 luni. Aşa am rămas în Canada.Ţin să menţionez că în bagajul meuaveam două fuste scurte, trei perechi depantaloni şi câteva topuri de vară. Nueram pregătită pentru toamnă sau iarnă.Nu eram pregătita pentru a rămâne, dariată că s-a întâmplat!• A fost grea despărţirea de casă,prieteni şi stilul tău de viaţă din Piteşti?- A fost unul din cele mai grelemomente. Nu a fost uşor să trec laun alt stil de viaţă. În Piteşti aveamprieteni, activităţi care îmi făceau viaţafrumoasă, eram cunoscută şi iubită,lucruri care pe mine mă făceau fericită.A fost o schimbare radicală în viaţamea. Au fost multe seri în care am plânsşi regretam fiecare secundă petrecută înToronto. Pe de altă parte eram fericităcă sunt alături de tatăl meu care mi-afăcut toate poftele şi a încercat să îmiofere cred tot că ceea aţi ce uitat-o mi-am pe dorit pentru a fimulţumită domnişoara . care la orice• Atunci când ţi se face dor de casăcum ţi-l potoleşti?- Dorul de casă este în permanenţăprezent. Vorbesc foarte mult la telefon,sunt conectată la internet şi ţin legăturacu cei dragi de acasă, trimit mesaje şimă uit la pozele făcute în ţară, care nusunt puţine la număr.• Ţi-ai făcut repede prieteni înToronto?- În timp s-au legat prietenii, maiales la şcoală. Toţi colegii mei de aiciştiau că sunt româncă, eram singuradin şcoală. Au fost destul de prietenoşişi m-au ajutat întotdeauna când amavut nevoie, îndeosebi în timpul orelorcând nu înţelegeam ce se dictează saunu înţelegeam sensul anumitor cuvinteNu eveniment sau în deschidereaconcertelor ne încânta cuprezenţa şi vocea-i minunată. Eadevărat că nu aţi mai văzuto,dar asta nu înseamnă căs-a lăsat de cântat! Destinul aîmpins-o pentru o vreme pe unalt drum, departe de casă. Învara care tocmai s-a încheiat,am întălnit-o pe LoredanaCalotescu. Se bucura devacanţa acasă. Interesant, nu-iaşa, să te întorci acasă doar învacanţă! Dar aşa se întâmplăcând o altă ţară te adoptă cacetăţean permanent al ei.în engleză. De asemenea am cunoscutşi români. I-am întâlnit la comunitateade români unde am susţinut mai multespectacole, de Ziua Românilor, ladiferite baluri şi sărbători .• Cum te-au primit noii colegi?- M-au primit destul de bine şim-am integrat repede în grupul lor. Înpauze stăteam împreună sau mergeamsă servim prânzul împreună. Ştiau casunt artistă, le plăcea foarte mult cummă îmbrăcam şi cum mă comportam laşcoală. Li se părea ciudat doar faptul canu prea mâncam aşa mult în pauza deprânz. În ceea ce priveşte comunitatearomanilor, majoritatea mă cunosc şi măcheamă la diferite evenimente pentru acânta.• Cum ai defini stilul lor de viaţă?Cum vă distraţi?- Sunt foarte diferiţi, foarte relaxaţiîn ceea ce priveşte şcoala, stilul deîmbrăcăminte. Nu sunt persoane foarteelegante, nu pun accent pe imaginea lorfoarte mult, majoritatea fetelor sunt maigrăsuţe. Distracţia noastră constă înplimbări prin malluri, ieşiri în centruloraşului, Downtown, cum se spune aicisau mergem la Niagara. Cluburile denoapte, se închid toate la ora 2, aşa cănu prea ieşim. Eu mă distrez foarte binecând îmi iau maşina şi ies la plimbare.• E adevărat că programa lorşcolară este mult mai relaxată decât lanoi?- Da, este adevărat. Programaşcolară este cu mult diferită faţă desistemul nostru de învăţământ. Deşi sespune ca în Canada şi America nu prease învaţă, nu este adevărat, se învaţăchiar foarte mult, se dau teme pe caretoţi elevii le scriu. De asemenea nu selipseşte de la şcoală. Toţi vin cu dragla şcoală. Profesorii sunt exigenţi darîn acelaşi timp sunt prietenii noştriişi dispuşi să ne ajute la orice oră. Deasemenea suntem notaţi în procentaje.Nu se folosesc notele. Orele suntdestul de bine stabilite şi avem o pauzăde masă care ţine o oră jumătate. Înbiblioteca şcolii sunt 60 de computereconectate la internet, o sală imensăpentru spectacole plus 5 consilieri carene pot ajuta în momentul în care avem oproblemă. Ce-l mai dificil mi s-a părut,când am început orele, sa îmi găsescclasa şi cursul respectiv. Nu aveam oclasă stabilă. La fiecare curs mergi întroclasă diferită, ai colegi şi profesoridiferiţi.• În prezent ce cursuri urmezi?Am- Sunt elevă la Colegiul deStomatologie Etobicoke CollegiateInstitute, la profilul asistenţi dentari.Am terminat liceul de muzică, secţiaJazz şi Musical.cântat,• Dacă ai fi fost în ţară ce şcoala aifi urmat?- Cu siguranţă aş fi dat laConservator. Şi în Canada am vrut saîncerc dar cerinţele au fost mult preamari şi competiţia mult preacântmare.La admitere se cere balet, biologie şichimie.• Dorinţe neîmplinite?- Am tot ce îmi doresc şi niştepărinţi minunaţi, dar indiferent de ceeaªi voice am în Toronto îmi doresc foarte multsă fiu în ţara mea, să vorbesc limba mea,să fiu alături de cei dragi.• Pasiuni, mai vechi sau mai noi?- Am cântat, cânt şi voi cânta mereu.Este cea mai marecântapasiunea a mea. Deasemenea modellingul este printrepasiunile mele. S-a îmbinat foartebine cu muzica. Mai nou, îmi place săconduc la nebunie. De curând mi-amcumpărat o maşină pe care o ador.• Proiecte demereuviitor?- Aştept să mă întorc în ţară şi săcontinui ceea ce am făcut înainte dea pleca: MUZICĂ. Acum lucrez caasistentă alături de un medic stomatologrenumit în Toronto, câştig destul debine, iar banii pe care îi strâng vreau săîi investesc în muzică şi într-un albumde muzică uşoara.Mariana ARŢĂRUŞFoto: Cătălin EremiaFoto Cătălin EREMIA15