16• Ai plecat din ţară într-operioadă importantă a vieţii tale. Cums-a întâmplat?- Într-adevăr urma o perioadădestul de importantă, treceam în clasaa XII-a, mă aştepta examenul debacalaureat şi ştiam că nu va fi uşor.Totuşi înainte de toate acestea trebuiasă mă bucur de vacanţa de vară, aşa căam hotărât împreună cu mama mea săo petrecem la To<strong>ro</strong>nto, alături de tatălmeu pe care nu îl mai văzusem de cevatimp. Asta se întâmpla în anul 2006,momentul plecării mele din ţară. Dupăun timp, gândindu-ne să ne întoarcem,ne-am dat seama că actele de rezidenţănu ne permit să plecăm după 3 luniaşa cum plănuisem. Am fi pierdutanumite drepturi. Trebuia să stăm celpuţin 6 luni. Aşa am rămas în Canada.Ţin să menţionez că în bagajul meuaveam două fuste scurte, trei perechide pantaloni şi câteva topuri de vară.Nu eram pregătită pentru toamnăsau iarnă. Nu eram pregătita pentru arămâne, dar iată că s-a întâmplat!• A fost grea despărţirea decasă, prieteni şi stilul tău de viaţă dinPiteşti?- A fost unul din cele mai grelemomente. Nu a fost uşor să trec laun alt stil de viaţă. În Piteşti aveamprieteni, activităţi care îmi făceauviaţa frumoasă, eram cunoscută şiiubită, lucruri care pe mine mă făceaufericită. A fost o schimbare radicală înviaţa mea. Au fost multe seri în caream plâns şi regretam fiecare secundăpetrecută în To<strong>ro</strong>nto. Pe de altă parteeram fericită că sunt alături de tatălmeu care mi-a făcut toate poftele şi aîncercat să îmi ofere tot ceea ce mi-amdorit pentru a fi mulţumită .• Atunci când ţi se face dor de casăcum ţi-l potoleşti?- Dorul de casă este în permanenţăprezent. Vorbesc foarte mult la telefon,sunt conectată la internet şi ţin legăturacu cei dragi de acasă, trimit mesaje şimă uit la pozele făcute în ţară, care nusunt puţine la număr.• Ţi-ai făcut repede prieteni înTo<strong>ro</strong>nto?- În timp s-au legat prietenii, maiales la şcoală. Toţi colegii mei de aiciştiau că sunt <strong>ro</strong>mâncă, eram singuradin şcoală. Au fost destul de prietenoşişi m-au ajutat întotdeauna când amavut nevoie, îndeosebi în timpul orelorcând nu înţelegeam ce se dictează saunu înţelegeam sensul anumitor cuvinte
în engleză. De asemenea am cunoscutşi <strong>ro</strong>mâni. I-am întâlnit la comunitateade <strong>ro</strong>mâni unde am susţinut mai multespectacole, de Ziua Românilor, ladiferite baluri şi sărbători .• Cum te-au primit noii colegi?- M-au primit destul de bine şim-am integrat repede în grupul lor. Înpauze stăteam împreună sau mergeamsă servim prânzul împreună. Ştiau căsunt artistă, le plăcea foarte mult cummă îmbrăcam şi cum mă comportam laşcoală. Li se părea ciudat doar faptul canu prea mâncam aşa mult în pauza deprânz. În ceea ce priveşte comunitatea<strong>ro</strong>manilor, majoritatea mă cunosc şi măcheamă la diferite evenimente pentru acânta.• Cum ai defini stilul lor de viaţă?Cum vă distraţi?- Sunt foarte diferiţi, foarte relaxaţiîn ceea ce priveşte şcoala, stilul deîmbrăcăminte. Nu sunt persoane foarteelegante, nu pun accent pe imaginea lorfoarte mult, majoritatea fetelor sunt maigrăsuţe. Distracţia noastră constă înplimbări prin malluri, ieşiri în centruloraşului, Downtown, cum se spune aicisau mergem la Niagara. Cluburile denoapte, se închid toate la ora 2, aşa cănu prea ieşim. Eu mă distrez foarte binecând îmi iau maşina şi ies la plimbare.• E adevărat că p<strong>ro</strong>grama lorşcolară este mult mai relaxată decât anoastră?- Da, este adevărat. P<strong>ro</strong>gramaşcolară este cu mult diferită faţă desistemul nostru de învăţământ. Deşi sespune ca în Canada şi America nu prease învaţă, nu este adevărat, se învaţăchiar foarte mult, se dau teme pe caretoţi elevii le scriu. De asemenea nu selipseşte de la şcoală. Toţi vin cu dragla şcoală. P<strong>ro</strong>fesorii sunt exigenţi darîn acelaşi timp sunt prietenii noştriişi dispuşi să ne ajute la orice oră. Deasemenea suntem notaţi în p<strong>ro</strong>centaje.Nu se folosesc notele. Orele suntdestul de bine stabilite şi avem o pauzăde masă care ţine o oră jumătate. Înbiblioteca şcolii sunt 60 de computereconectate la internet, o sală imensăpentru spectacole plus 5 consilieri carene pot ajuta în momentul în care avem op<strong>ro</strong>blemă. Ce-l mai dificil mi s-a părut,când am început orele, sa îmi găsescclasa şi cursul respectiv. Nu aveam oclasă stabilă. La fiecare curs mergi înt<strong>ro</strong>clasă diferită, ai colegi şi p<strong>ro</strong>fesoridiferiţi.• În prezent ce cursuri urmezi?- Sunt elevă la Colegiul deStomatologie Etobicoke CollegiateInstitute, la p<strong>ro</strong>filul asistenţi dentari.Am terminat liceul de muzică, secţiaJazz şi Musical.• Dacă ai fi fost în ţară ce şcoală aifi urmat?- Cu siguranţă aş fi dat laConservator. Şi în Canada am vrut săîncerc dar cerinţele au fost mult preamari şi competiţia mult prea mare.La admitere se cere balet, biologie şichimie.• Dorinţe neîmplinite?- Am tot ce îmi doresc şi niştepărinţi minunaţi, dar indiferent de ceeace am în To<strong>ro</strong>nto îmi doresc foarte multsă fiu în ţara mea, să vorbesc limba mea,să fiu alături de cei dragi.• Pasiuni, mai vechi sau mai noi?- Am cântat, cânt şi voi cânta mereu.Este cea mai mare pasiunea a mea. Deasemenea modellingul este printrepasiunile mele. S-a îmbinat foartebine cu muzica. Mai nou, îmi place săconduc la nebunie. De curând mi-amcumpărat o maşină pe care o ador.• P<strong>ro</strong>iecte de viitor?- Aştept să mă întorc în ţară şi săcontinui ceea ce am făcut înainte dea pleca: MUZICĂ. Acum lucrez caasistentă alături de un medic stomatologrenumit în To<strong>ro</strong>nto, câştig destul debine, iar banii pe care îi strâng vreau săîi investesc în muzică şi într-un albumde muzică uşoara.Mariana ARŢĂRUŞFoto: Cătălin Eremia17