VPR06-iunie_Layout 1 - AGVPS

Opinie detașatăvarea unor efective normale ale populațiilorlocale de interes vânătoresc,într-o structură echilibrată pe sexe șiclase de vârstă, nicidecum subordonareaintereselor cinegetice celor economice,hrănirea „la troacă” a fauneiplantivore și garnisirea fondurilor cinegeticecu tot felul de instalații și amenajăridecorative dar inutile, unele denoutate hazlie în cinegetică, precumscăldătorile pentru căprior, urs, cocoșide munte etc;3 Descotorosirea de clica de funcționaripublici insuficient pregătiți saucorupți, moșteniți de la o guvernare laalta, care a condus cinegetica din România,prin reglementările și managementulabuziv concepute și interesataplicate la situația actuală, pe care nueste cazul să ne facem că nu o cunoaștem.Fiindcă o cunoaștem sau ar trebuisă o cunoaștem foarte bine, de la legiuitorși executiv până la ultimul vânătorpreocupat de evoluția activității cinegeticeîn România.În contextul general prezentat, alunui stat băgăcios și indecis, care arealte priorități și reale dificultăți financiare,există totuși o posibilitate, absolutlegală și gratuită pentru acesta, desalvgardare a populațiilor speciilor deinteres cinegetic din România și de revenirela o stare favorabilă de protejare/conservarea acestora, pecheltuială 100% privată. Aceasta esteopinia detașată, de noutate, pe caredorim să o dezvoltăm în continuare,conștienți fiind de faptul că nu va convenimultor funcționarii publici și altoraca ei, care trăiesc bine pe seamavânătorii și a vânatului din România,cât timp mai rezistă și există faună deinteres vânătoresc în România.Posibilitatea transpunerii în fapt aacestei opinii detașate este reală, fiindprevăzută, cât se poate de inteligibil, înart. 136 alin. 4 din Constituția României,care stipulează posibilitatea transmiteriigratuite a bunurilor publice dinadministrarea statului în administrareainstituțiilor publice. Ori fauna de interescinegetic constituie, potrivit art. 2din Legea 407/2006, „resursă naturalăregenerabilă, bun public, de interes naționalși internațional ”, iar AGVPS dinRomânia este asimilată, potrivit art. 2alin (1) lit. b) din Legea 554/2004, instituțiilorpublice, în condițiile în careare statut de ONG de utilitate publică.Iată, deci, că resursa naturală regenerabilădenumită generic faună cinegeticăar putea trece, adaptândcorespunzător prevederile Legii vânătoriiși a protecției fondului cinegeticnr. 407/2006, din administrarea păguboasă,pe cheltuiala publică, a statului,în administrarea 100% privată, competentă,interesată și eficientă a AGVPSdin România.Statul ar fi degrevat de multiplecheltuieli publice, în primul rând de salarizareaunei armate de consilieri șiinspectori care nu și-au putut dovedi înnici un fel utilitatea, ba din contră, și arevita riscul compromiterii ideii de ordinede drept în domeniul cinegetic deactivitate. Singura responsabilitate astatului ar rămâne verificarea periodicăa integrității populațiilor de faună cinegeticăpredate în administrare instituțiilorpublice, posibilă prin mijloacemoderne de estimare a nivelului populaționalal acesteia, ca de exemplu, prinfolosirea termoviziunii.Responsabilitatea și cheltuielile implicatede managementul rațional șieficient al populațiilor de faună cinegeticăar reveni AGVPS din România șigestionarilor fondurilor cinegetice. Încontinuare, interesul privat și libera inițiativăa gestionarilor nu ar mai fi stânjeniteprin amestecul pernicios alreprezentanților statului, care ar trebuisă rămână interesați doar de rezultatulfinal al activității și anume de conservareapopulațiilor speciilor de interesvânătoresc.Dacă suntem obiectivi și recunoaștemdecăderea actuală a cinegeticii șicauzele care au contribuit în acest sensde cca. 20 de ani încoace, putem concluzionacă statul, prin administratoriicare s-au succedat în timp la conducerilestructurilor cinegetice, nu s-a doveditnici corect și nici eficient îndezideratul de conservare și exploatarerațională a resursei cinegetice și, repetăm,pe cheltuială publică.De ce atunci să nu fie luată în considerareși alternativa unei alte modalitățide administrare-gestionare, pecheltuială 100% privată, a faunei cinegetice,prin intermediul unei entități deutilitate publică, asimilată, potrivit legiiinstituțiilor publice care, de peste 20 deani se luptă, cu rezultate care nu pot finegate, pentru salvgardarea moșteniriiîn materie de faună de interes vânătoresc?Nu are această entitate și structurileafiliate ei, mai mulți profesioniști, maibine pregătiți, mai intransigenți și maiinteresați de bunul mers al activității?Nu antrenează această entitate zecide mii de vânători pentru realizareaobiectivelor statului în materie de protejare/conservareși exploatare/punereîn valoare a faunei cinegetice?Nu reprezintă ceea ce a făcut cuprofesionalism și pasiune această entitate,structurile afiliate ei și membriiacestora, o garanție pentru stat în materiede administrare/gestionare responsabilăși eficientă a fauneicinegetice?Noi apreciem că DA!Dar, din păcate, nu noi, ci aleșiinoștri fac legea. Așa că soarta noastră -a vânătorilor, a asociațiilor vânătoreștiși a forului reprezentativ la nivel naționalși internațional al acestora - depindede înțelegerea și interesullegiuitorului, de moment și de perspectivă!4 |VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN