ClujManifest 2016 - Editie Tiparita - An 2 - Nr.47 - 16 Noiembrie - 22 Noiembrie 2016

CLUJ MANIFEST
10 Cultural
Anca Goja (nu) face angajări la Fabrica de
fericire. Un volum de proză scurtă lansat la Cluj
De curând, scriitoarea băimăreancă Anca Goja a lansat la Cluj, în sediul Filialei
Uniunii Scriitorilor din România cel mai proaspăt volum al său de proză scurtă,
intitulat „Fabrica de fericire”, apărut la Editura Şcoala Ardeleană.
Deşi trendul general este să se deplângă
lipsa prozei scurte din peisajul literar
românesc, mai ales din revistele literare,
care publică mai puţin, se spune, povestiri,
tot mai mulţi autori, mai ales tineri,
scriu şi editează asemenea volume. Anca
Goja este „recidivistă” şi după „Zăpadă
neagră” a venit în faţa publicului cu un al
doilea volum, cu un titlu incitant „Fabrica
de fericire”. Evenimentul a fost moderat
de preşedintele filialei clujene, doamna
Irina Petraş, alături de care au vorbit despre
volum şi autoare Ion Mureşan, Victor
Cubleşan şi editorul Vasile G. Dâncu.
Anca Goja ştie să-şi conducă cititorul
prin lumea reală a oamenilor obişnuiţi,
mai ales a femeilor, a căror experienţă
de viaţă este, după cum s-a remarcat, o
suprapunere de negru peste negru peste
negru, adică o succesiune de întâmplări
nefericite. Cu ocazia lansării volumului,
autoarea a stârnit din partea celor ce au
prezentat cartea impulsul de a relata firul
epic al unor povestiri care i-a impresionat.
Aproape că niciun text din volum nu
a rămas neamintit, nedisecat, astfel încât
fiecare şi-a găsit cititorul preferat. Un
motiv în plus să ne apropiem din nou de
proza scurtă şi de propunerea Ancăi Goja,
care „ având experienţa anterioară de jurnalist
şi-a exersat reacţia foarte spontană
la tot ce mişcă în jur şi capacitatea de a
decupa ceea ce trebuie dintr-o întâmplare.
Şi atunci vede şi vede şi înregistrează,
acumulează povestea curat, foarte bine
scris şi apoi te provoacă să vezi ce se
poate întâmpla mai departe. Datele
vieţii nu duc spre ceea ce e previzibil,
iar Anca ne arată că pot să ducă spre cu
totul altceva” a spus printre altele Irina
Petraş. „Fabrica de fericire e un dulap
de psihologii feminine nefericite, spune
Ion Mureşan. La Anca Goja ne suprinde
plăcut o curăţenie a stilului şi inventivitatea,
felul încare ştie să adune o sumedenie
de evenimente, dar şi capacitatea de a
se restrânge la spaţii mici. O carte foarte
bună. Legitimaţia de ziarist, dă-o încoace
s-o rupem!” a adăugat Ion Mureşan, după
ce în prealabil se menţionaseră micile
reminiscenţe din stilul gazetăresc ale fostei
jurnaliste Anca Goja. „În proza modernă
se pune un mare accent tocmai pe
stilul jurnalistic, pe această influenţă, şi
utilizată cu îndemânare şi puţină şmecherie,
această deprindere devine, până la
urmă, un mare atu. Anca Goja reuşeşte
foarte bine, cel puţin în unele texte, să
facă trecerea dinspre relatarea unor fapte
la nararea lor. Trecerea de la prezentarea
apa rent simplă şi obiectivă a unor fapte
la a le repovesti, a le face personale şi
nu doar la decuparea unor întâmplări din
cotidian, aici e cheia. Şi despre asta e
vorba aici, de o serie de întâmplări din
cotidian, cu caracter excepţional, desigur,
dar senzaţionalul, în literatură, se reduce
la modul în care povesteşti. Anca Goja
alege să fie un prozator uşor detaşat de
perimetrele pe care le pune în scenă, dar
care îşi iubeşte personajele” a afirmat
Victor Cubleşan, cel care a scris şi prefaţa
volumului.
Cuvântul autoarei
Rep: Cum se fabrică fericirea, Anca
Goja?
Anca Goja: Fericirea nu e ceva ce poate
fi definit foarte clar, dar, până la urmă,
este scopul pentru care venim noi pe
lume, cred că asta e datoria nostră, să fim
fericiţi, altfel ar fi totul absurd, n-ar avea
niciun sens, din punctual meu de vedere.
Suntem datori să ne găsim fericirea, acele
lucruri, poate mărunte, care ne fac fericiţi
în viaţă şi să le acordăm atenţia cuvenită.
Pentru mine, să fiu fericită înseamnă să
scriu, am descoperit asta acum puţini ani,
şi atunci când scriu mă regăsesc, pot să
fiu liberă. Practic, sunt printre puţinele
momente când îmi permit să fiu liberă,
pentru că altfel viaţa îmi oferă destule
constrângeri şisituaţii în care mă simt
mărginită şi trebuie să mă cenzurez, să fiu
riguroasă şi poate, puţin falsă. În general,
personajelor mele li se întâmplă lucruri
care, aş prefera să nu mi se întâmple şi
mie, nu e nimic de dorit, sunt lucruri mai
puţin plăcute, căci e mai comod să scrii
despre nefericire, e mai ofertantă. Fericirea
e chiar un lucru plictisitor în scris,
e dificil să scrii despre ea. Prefer să fiu
observator, întotdeauna să stau undeva,
pe margine şi să mă uit, să văd oamenii
dincolo de perdele, mi-am asumat oarecum
rolul de voyerist.
Rep: Aşadar, la un eveniment te vom
observa trăgând cu ochiul, cu urechea?
Anca Goja: Hahaha, nu prea mă veţi
vedea, dar veţi găsi, poate o povestire pe
acea temă.
Rep: În „Fabrica de fericire” se petrece
vreo acţiune la Cluj?
Anca Goja: Există o povestire, evident
cu o femeie nefericită, părăsită de soţ
şi care îşi trăieşte viaţa în secret cu trei
bărbaţi simultan, unul fiind la Dej, unul la
Cluj şi unul la Gherla, cam aşa ceva.
Rep: Despre ce vrei să mai scrii, Anca
şi ce subiect nu vom găsi niciodată
abordat în prozele tale?
Anca Goja: Nu ştiu despre ce voi mai
scrie. Aş vrea să pot scrie despre orice,
să am această putere, fiindcă vrândnevrând,
orice scriitor are subiecte şi
teme de care este mai apropiat şi unele
pe care îi este mai greu să le abordeze.
Aş vrea să pot ataca orice temă, orice stil.
Se fac asemenea încercări la exerciţiile
de scriere creativă pe care le frecventez
încă. În momentul de faţă lucrez la două
proiecte, care se vor concretiza, sper în
două volume colective. Nu m-am apucat
încă de un al treilea volum personal, nu
mă grăbesc. Acum colaborez cu alţi tineri
scriitori. Pe o parte din ei i-am întâlnit în
cadrul atelierului de scriere creativă online
condus de Marin Malaicu-Hondrari,
atelier care tocmai s-a terminat săptămâna
trecută, intenţionăm să scoatem un
volum colectiv. Cel de-al doilea este
„Liceul cosmic” un site-atelier online cu
tineri scriitori din toată ţara, unde se dă
o temă o dată pe lună şi fiecare scrie la
tema respectivă, care e vagă, o povestire,
în general, dar sunt şi fotografii la acea
temă, proiectul fiind mai permisiv. Textele
sunt analizate, periate, supervizate şi
publicate pe acest site. Există promisiuni
că o selecţie de texte va fi concretizată
într-un volum colectiv tipărit.
Rep: Faci angajări la Fabrică?
Anca Goja: La Fabrica mea nu sunt
angajaţi, este un proiect pe care fiecare
trebuie să şi-l ducă la bun sfârşit pentru
sine, să-şi găsească propriul model de
fabrică de fericire şi să aibă curajul să şi-l
clădească.
Alice Valeria Micu