Constelatii diamantine nr. 10 (86) / 2017

14 Constela\ii diamantine Anul VIII, nr. 10(86)/2017
narea lui [...], înalt i sptos, încremenit în irul deinuilor» [p. 14];
etc.)
i Petre (Stanciu: «necalificat» [p. 30], «un brbat între dou
vârste» [p. 15], „bun sdea «la lopat» [p. 17], este angajat pe antierul
minei de suprafa de lâng orelul de munte «la descrcri»
[p. 45]; e «unul mai amrât decât noi» [p. 16] - dup „constatarea lui
Serafim; e «fiu de ran», «flmând i însetat [...], strângea cu grij
firimiturile de pâine în podul palmei, aezându-le cu fereal în farfuria
cu mâncarea aburind» [p. 34 sq.] - dup cum „remarc Lazr”, cci
„oficiaz cu grij ritualul mesei”; „îi arat temerea de ora” [v. p. 20],
dar i de galeria minei: «crescut pe ogorul C. A. P.-ului, sub cerul
liber, Petre s-ar fi simit sugrumat într-o galerie; tcuse pentru c n-
avea alt soluie; în sat nu mai avea a se întoarce; cum l-ar mai fi
primit dup numeroasele condamnri mai lungi sau mai scurte, în
funcie de faptele comise; în cea mai mare parte, furturi din locuine,
din magazine, din buzunare, pentru care se simea chiar vinovat;
lumea se temea de el i nimeni nu era dornic s-i dea ceva de lucru;
mai ales dup ultima grozvie pe care a comis-o; dar i lui îi era
foame, i el trebuia s se îmbrace.» [p. 39]; etc).
În „economia epic” a macronuvelei, deosebit este i seria „eclatpersonajelor”:
Angelica (fiica preotului Ghervase, o frumoas student
la o facultate bucuretean, c „i banii lui Ghervase merg”, o
mândr student «ca o zân», caracterizat „biblic-superlativ” de
preot, descriindu-i-o lui Lazr drept „leit-poleit tat-su”: «seam
mie, ce mai la deal la vale!», fcut «gândind la Sfânta Scriptur» [p.
127], «blond, cu prul scurt i trupul strâns în blue-jeans, exuberant»
[p. 128]),
ori Crihan („triada / treimea damnailor” e luat în primire - la
Forele de Munc - de „nea Crihan”, un «delegat rocovan, bine
hrnit» [p. 29], de vreme ce îi d întâlnire la restaurantul Ciocârlia
- „unde ia masa de obicei” - cu viitorii angajai pe antierul „minei de
suprafa” spre a le înmâna „tovte” toate „foile de drum” i
spre „a discuta” «ce e de discutat i gata!» [p. 31]),
Ghervase (preot biniar, «mare pescar» [p. 128] i cartofor
de Bucureti, cu o parohie «plin de enoriai evlavioi,
prosper», asigurndu-i «prelatului toate cele trebuincioase,
nicio trud deosebit»; «nu-i lsase barb din motive
erotice; nu-i plcea s i se caute buzele printre ghemotoace
de pr; barbionul, de fapt o brbiepoas, dimpotriv,
stârnea extazul, printele culegând fructele pcatului, când
deau în pârg i se ofereau de bunvoie la sfinire»[p. 123
sq.]; «evantaiul cilor rsfirate între degetele durdu-lii îl
mulumeau suficient ca s glumeasc, în loc s urmreasc
atent gesturile celorlali juctori» [p. 117]),
sau „imprevizibila” Mariana («femeie tân, bine fcut»
[p. 62], cu «ochii viu-rimelai, cu pleoapele albstrite
de fardul aezat în cantiti impresionante, [care] se închiser
vistori» [p. 64 sq.]; «pulpele Marianei, bronzate puternic
[...], se dezgoleau mult deasupra genunchiului, la fiecare
treapt» [p. 66]; Lazr: «B, eu m duc la Bucureti ! zise La-
r. [...] Fata aia pe care chipurile am violat-o, mi-a tot scris,
cic s-o iert, c îi pare ru, c n-a avut ce face, c a luat-o
gura pe dinainte.» [p. 26]),
cum, de altfel, i Petra («Sunt Petra Gott, excavatorist
i membr a biroului de partid; am sarcina s primesc pe cei
nou-venii» [p. 43]; „tovara Petra” de la antierul minei
dintre orel i poalele mun-telui” [v. p. 34]; «o femeie micu,
tân, cu un inel de chei strluci-toare în mâna stâng», cu
chip «cuprins de un zâmbet radiind numai de buntate [...],
cu obrajii-n flri» [p. 41];),
dar i Spiric („ef de birou-de-personal” în administraia
antierului de la «mina de suprafa» [p. 39], «un funcionar bondoc,
duit i rocovan, [ce] îi acoperise calviia cu o batist înnodat
în coluri; praful de crbune, praful din incinta unitii, praful din
birou i de pe birou se depusese sporadic, dup forma degetelor cu
care-i pipise easta, peste batista colorat; o scrumier plini
igara fumegând din colul gurii dovedeau un fumtor înrit» [p. 35
sq.]; „îi msoar” «din cretet pân-n tlpi, cu ochi bulbucai» [p.
36]; «avea mai bine de doi ani de când fusese mutat din activul judeenei,
ca ef de birou personal; îi cunotea pe muncitori înc de pe
vremea când organizase aciuni cu factorii de rspundere din min»
[p. 37]).
Macronuvela Tabra damnailor, de Gheorghe Andrei Neagu,
conceput în dou planuri naratologic-paralele (al penitenciarului
de la periferia Capitalei de câmpie cu sere ale educrii prin lucrri
agricole i al antierului „minei de suprafa” din orelul de
munte) i un plan secant, al aciunilor bucureteano-bulboceanotimiorene
ale lui Lazr, în afara trinomului de „panou central”,
are o miastr scriere alert, ca de pârâu de munte, evident, în cogaionic
fluidizare, ori în foarte exacttiin ordonator-nsctoare
i de absolut-necesare cristal jaloane în croiul de linii de for ale
„epico-magneticului câmp” întru acea unitate acional-autentic,
„Triada / Treimea Damnailor” - Serafim, Lazr, Petre -, care se consteleaz
„profund-paradoxist”, valorificând „pe deplin-premeditat”
sacrul prin profanul „limitei tragic-existeniale”, încât Distinsul
Receptor si pstreze indubitabil vectorii întru catharsis i cu
bucuria de a întâlni chiar „desluirea auctorial” din ultimele rânduri
ale acestui op:
«Auzi,m, Petre, cine oare i-o fi pus numele sta lui Lazr? întreb
Serafim. tii c pe la biseric se spune de unul Lazr ce a fost înviat
de Iisus dup moarte. Nu cred c pe al nostru îl mai învie cineva.
Cred c nici la învierea morilor nu va avea rând, dac s-a sinucis.
[...] Cum naiba ne-am adunat noi, un Lazr, un Petre i un Serafim?
Parc nu-i lucru curat aici. Unul s-a dus...» (p. 165).
Pavel Filonov - Chipuri