Constelatii diamantine nr. 10 (86) / 2017

Per aspera ad astra 

Constela\ii 

diamantine 

Revist# de cultur# universal# 

editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni 

Anul VIII, Nr. 10 (86) 

Octombrie 2017 

Semneaz: 

Ionel Bota 

Mircea Brilia 

Angela Burtea 

Iulian Chivu 

Luca Cipolla 

Livia Ciuperc 

Ionu Copil 

Daniel Dejanu 

Doina Drgu 

Marian Drumur 

Stelian Gombo 

Niculae Grosu 

Marin Ifrim 

Ioan Jorz 

Boris Marian Mehr 

Daniel Marian 

Galina Martea 

Florin Mceanu 

Nicolae Mtca 

Irina Lucia Mihalca 

Constantin Miu 

Milena Munteanu 

tefan Radu Muat 

Gheorghe Andrei Neagu 

Alexandru Nemoianu 

Janet Nic 

Veniamin Odochean 

Ion Pachia-Tatomirescu 

George Petrovai 

Ion Popescu-Brdiceni 

Horea Porumb 

Paula Romanescu 

Ion Ruse 

Florentin Smarandache 

Al. Florin ene 

Adem Zappluzha 

Pavel Filonov - Octombrie

2 Constela\ii diamantine Anul VIII, nr. 10(86)/2017 

Sumar 

Doina Drgu, Toamna - anotimpul maturitii 

depline .................................................................p.3 

Janet Nic, Minuni duale .................................p.4 

Al. Florin ene, Lazr Ldariu meditând în 

“cuminenia ierbii” ...........................................p.5 

Iulian Chivu, Sinele, dinspre Orient spre 

Occident ........................................................pp.6-8 

Ion Popescu-Brdiceni, “Poveti de adormit 

copiii” de Florentin Smarandache .........pp.9,10 

Livia Ciuperc, Sfânt datorie ......................p.10 

Daniel Marian, O u deschis, un prag trecut, 

un drum înainte ................................................p.11 

Ion Pachia-Tatomirescu, Proz în spiritul 

paradoxismului cu eroi “aproape-neobiblici” 

......................................................................pp.12-14 

George Petrovai, Religia sau nevoia stringent 

a omului de Transcendent (IV) ..............pp.15-17 

Constantin Miu, Libertatea, ca iubire .........p.18 

Marin Ifrim, Poeme ........................................p.19 

Adem Zappluzha, Poeme ...............................p.20 

Daniel Dejanu, Poetul George Baciu - “Cu 

mine la o vorb” ......................................pp.21,22 

Stelian Gombo, Petre ea - apologetul cretin, 

filozoful magistral i gânditorul autentic - 

între Dumnezeu i neamul su ..............pp.23-29 

Alexandru Nemoianu, Opinie .................pp.30,31 

Paula Romanescu, Toamna în haiku ...........p.32 

tefan Radu Muat, Poeme ............................p.33 

Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.34 

Ionu Copil, Empatia i Hipersensibilitatea 

......................................................................pp.35-38 

Ionel Bota, Glos a tuturor semnificaiilor, 

dragoste... ..................................................pp.39,40 

Milena Munteanu, În mod paradoxist, 

Florentin Smarandache este omniprezent ...p.41 

Galina Martea, Spiritualitatea i materialismul 

- fenomene umane în dezechilibru ........pp.42-44 

Luca Cipolla, Poeme .......................................p.45 

Florentin Smarandache, Neutrosofia în 

Galapagos .................................................pp.46,47 

Angela Burtea,Toamna .................................p.47 

Mircea Brilia,Poeme ..................................p.48 

Veniamin Odochean, Anotimpul nostalgic al 

lui Toader T. Ungureanu ................................p.49 

Nicolae Mtca, Epigrame .............................p.49 

Gheorghe Andrei Neagu, Învtorul .........p.50 

Marian Drumur, Alte încperi, alte tristei ...p.51 

Niculae Grosu, Blestemele naiei române. 

Evlavii pgâne ........................................pp.52-54 

Horea Porumb, Parisul meu ..................pp.55-57 

Boris Marian Mehr, Anul 2050 ....................p.58 

Ion Ruse, Ioan Jorz, Constelaii epigramatice 

.............................................................................p.59 

Florin Mceanu, Pictur de pictur .........p.60 

Fondatori: Doina Drgu, Janet Nic, 

N.N. Negulescu, Al. Florin ene 

Constela\ii diamantine 

Revist de cultur universal 

Fondat la Craiova, 

în septembrie 2010 

- apare lunar - 

Membri de onoare ai colectivului de redacie 

- Prof. univ. dr. Remus RUS 

- Prof. dr. Florin AGAFIEI, orientalist, sanscritolog 

- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor 

- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traductor, eminescolog, 

critic de art 

Redacia 

Redactor-ef: DOINA DRGU 

Secretar general de redacie: JANET NIC 

Redactori literari: IULIAN CHIVU 

LIVIA CIUPERC 

DANIEL MARIAN 

BAKI YMERI 

Redactor artistic: FLORIN MCEANU 

Redactori asociai 

- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, 

matematician, membru al Academiei Americano-Române de 

tiine i Arte 

- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor 

membru al Academiei Americano-Române de tiine i Arte 

- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor 


- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, 

critic literar, traductor, membru al Uniunii Scriitorilor din 

România i al Royal Society of Literature UK 

- Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, 


Responsabilitatea privind coninutul materialelor publicate 

în revista Constela\ii diamantine aparine strict autorului 

care semneaz textul. 

Materialele se pot trimite la adresele: 

constelatiidiamantine1@gmail.com 

const.diamantine@gmail.com 

revista.constelatiidiamantine@gmail.com 

ISSN 2069 – 0657 

Adresa redaciei: 

Cartier Lpu, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, 

România, cod: 200440 

Ilustraia revistei: Pavel Filonov

Anul VIII, nr. 10(86)/2017 

Doina DR~GU} 


3 

Toamna – anotimpul 

maturit[\ii depline 

Zile linitite de octombrie, cu cer senin i 

limpede, ce pare un imens voal, oprind trecerea 

prilor dincolo de lumea aceasta i rotindu-le 

zborul în câmpie... De la fereastr 

pot cuprinde nesfâritul; imaginile se urmresc 

i se depesc, trecând de la verdele 

exuberant, în care simim creterea, la galbenul 

unduios i linititor al frunzelor, ce desvâresc 

toamna. Vântul, trezit de rcoarea 

dimineilor, adie ca o muzic diafan, printre 

umbre i lumini, ducând cu sine taina destinelor 

noastre, apoi, pe msur ce lumina se 

înal, se îndeprteaz linitit, ca într-un moment 

de reculegere, contopindu-se, în forme 

ciudate, ce nu se mai disting, cu pmântul, 

cu aerul, cu apa. Pe balcon zburd câteva 

rele, ciripesc vesele, îi întretaie zborul 

în linii ciudate, se opresc, se aeaz pe pervaz 

i ciugulesc, probabil musculie de la strugurii 

care se lie pe msua din balcon, apoi 

se îndeprteaz în acelai ritm vesel. Un prieten 

galnic (Janet Nic) îmi spune c prelele 

nu vin la struguri, ci la rude - adic la 

reii din capul meu... 

Toamna, coborât triumfal, în deplintatea 

roadelor, duce mai departe dorul nebun 

de-a fi muguri i flori, i se întinde, într-o cuprindere 

rcoroas a fiinei noastre totale, 

prin clipe de trire emoional, ctre viziuni 

transcendentale. Succesiunea momentelor 

Pavel Filonov - rei 

se desfoar dup legi universale, bine stabilite, 

într-un principiu al echilibrului; tablouri 

i imagini de neuitat, pe care le purtm cu noi 

i constituie universul nostru interior, ne 

înal puritatea raiunii dincolo de obinuit 

i sensibilitatea sufleteasc dincolo de necuprins, 

ne transport într-o linite suprem, 

întronare a ordinii fireti. În faa naturii, cldit 

cu farmec pe soclul anotimpului maturi- 

ii depline, ne îmbogim universul spiritual 

i ne adâncim în înelegerea rosturilor i a 

tainelor ce proiecteaz, în universalitate, dimensiuni 

noi. Se sparg în soare strugurii i 

scot în vânt dorina arztoare de-a fi vin. Linitea 

i somnul se scurg în flori, petalele se 

subiazi euforia calm se degaj în ateptarea 

culorii imaculate. Linitea i împcarea 

ne cuceresc, nervii ne sunt destini, ne simim 

parc eliberai de un vacarm, vedem într-o 

lumin nou, într-un timp de esen spiritual. 

În mersul nostru, spre împlinirea destinului, 

trim i ne definim prin cutri. Noi 

utm un drum, drumul care s fie numai al 

nostru i s ne duc pe culmi înalte, noi cutm 

o iubire, ca principiu al esenei vieii i 

al speranei, noi cutm frumuseea, fericirea, 

gloria. Sprijinii de o coloan, ca într-o nostalgie 

a infinitului, ne cutm o form, ne 

utm punctul din care începem, brzdm 

cerul i-l însmânm cu vise, ca într-o împlinire 

a dorurilor. Ca într-o întoarcere în timp, 

în tot atâtea feluri i într-o singurtate discret, 

adeseori chipul ia conturul copilriei 

în candoarea zorilor împrosptai de vise cu 

cai înaripai. Chiar dac suntem dezamgii, 

ne resemnm prin tcere i ne exilm într-o 

linite plin de tristee sau ne zbatem într-un 

imens dezechilibru, asemenea unei pri rnite 

în zborul ei spre un urcu suprem. Dar 

nu contenim, o clip, s cutm. În fond, ce 

înseamn aceste cutri? Nu am putea tri 

linitii, calmi, dui de o ap iluzorie, la întâmplare, 

fiecare la locul lui - fiindc, orice s- 

ar spune, omul are, în univers, un loc al lui, 

bine definit, loc în care nu încape decât el 

însui. Omul nu face altceva, în toat aceast 

traiectorie a lui prin lume, decât si caute, 

în final, o moarte; o moarte ce nu înseamn 

neaprat eec, deziluzie, ci mai degrab o eliberare, 

o desctuare de sine i de via. 

Pentru întrebrile fundamentale ale 

existenei, avem mai multe rspunsuri, avem 

posibilitatea de a alege între sentimentul 

misterului i al absolutului, aducându-ne 

aminte c adevrul e relativ, timpul e ireversibil, 

iar universul se afl în noi i nu în afara 

noastr. Privirea este mereu dispus s vad 

prea sus sau prea în adânc, niciodat la înl- 

imea realului, gândirea sinuoas creeaz noi 

forme din alte forme, simurile rcesc în 

ubicuitate pe o hart a sufletului, ca o pierdere 

într-un tot, ca o curgere a luminii în cercuri, 

ca o iluzie fragil, ca o contopire cu o 

nesfârit zpad, ca învluire în parfumuri 

scumpe, interogaia eului sprgându-se în 

pietre preioase. 

a ne sustrage realului, firescului, întrun 

joc al opiunii, ne închidem în noi, o închidere 

luntric în care sufletul este captiv, i, 

într-o cretere a timpului, ce trece uor dar 

las urme, noi ducem o lupt neîneleas, ce 

se concretizeaz în semnificaia unei liberti 

închise sau a unei închideri libere. În asimetria 

universului, o asimetrie nu matematic, 

ci una ca imperfeciune a tuturor existenelor, 

o imperfeciune ce ascunde ceea ce este perfect, 

i perfect este doar ceea ce nu exist, 

trim cu credina c nu putem fi împovrai 

sau despovrai de gândurile noastre.


Janet NIC~ 

MINUNI DUALE 

Eseu despre Florentin Smarandache 

Florin Smarandache este Domnul 

Experiment, un Edison în clduri. Îi pune 

licoarea - paradoxul - în cupe de câte versuri vrea 

domnia sa, de data aceasta, în cecue de dou 

versuri. Minuni duale, poemele stau copcel. 

Privite de aproape i de departe, aceste versuri nu 

par versuri, ci definiii ale unor cuvinte 

împienjenite de abuziva negur a uzului. 

A aprut, astfel, primul dicionar de vorbe 

bolnave înstoite prin acupunctur paradoxist. 

Cetenii planetei n-au decât s vin sub 

umbrela noului panaceu, dac vor s scape de 

febra tifoid a melancoliei i a bunului-sim 

înctuat. Ochiul medical (i medicinal) al poetului 

vede râma (i rima) la cinci metri sub coaja 

obinuinei, o scoate, o pune în zâmboc i prinde 

juvei blazai pe care îi alfabetizeaz. 

Se cotrobie prin toate cotloanele culturii, se 

scutur zvelci, se vopsesc lzi de oale, se vruie, 

se pomostete, totul se aduce la lumina inteligenei, 

penicilina paradoxului vaccineaz toate soiurile de putregai. 

Mii de cuvinte ale limbii române devin, 

pentru o clip, „clipa cea repede”, personajele 

principale ale mirrii, dând de du, asemenea 

lui Hamlet, „a fi-ul” sau „a nu fi-ul” înelepciunii lor. 

Sunt experimentate, pe rând, toate 

imposibilitile posibile, toate absurditile 

Pavel Filonov - Renaterea unui om 

normale, toate infinitile finite, toate universaliile particulare. 

Volumul „Distihuri paradoxiste” este o farmacie 

de pastile inteligente, oferite gratis celor dornici 

de nemurirea din spatele banalului. Fiecare cuvânt 

declaneaz câmpuri magnetice, distihuri nucleare. 

Cum cei patru evangheliti erau trei, Luca i Matei, 

tot aa la Florin Smarandache, reeta prevede tratament 

de trei ori pe zi, dimineaa i seara. 

Curând, licuricii cu dini de lapte devin 

incendii. Idealul e „s cuprinzi/ nemrginirea”, 

idiotul e „competent/ în incompetena sa”, 

democraia nu-i altceva decât „s interzicem/ 

interzisul”, mascarada e când „politica se schimb 

mereu/ dar rmâne aceeai”, eroismul e o 

„moarte/ nemuritoare”. Ceretorul „caut/ ce n-a 

pierdut”, barbarii „edific/ ruine”; prezena e 

„absena absenelor”; sfântul, „din pcate/ nu e ptos”. 

Dei mignone, poemele declaneaz stri majore: 

sarcasmul (un regizor „a fcut atâtea filme proaste/ 

c-ar fi pcat ca s-l rateze i pe acesta”); 

absurdul („cartea s-a vândut/ înainte de a fi publicat”); 

perplexitatea („v prezint o doin/ pe care n-o cunosc”); 

nedumerirea („Cât de liber/ este presa liber?”) 

Florentin Smarandache este surdul care aude, 

orbul care vede, tirbul înarmat pân-n dini, 

ologul iute de picior, într-un cuvânt, paradoxul întruchipat, 

omul care, vzând i de-andoaselea, 

zând i nevzutul, vede perfect. 

Dibuind partea în întreg, întregul în parte, 

poetul inventeaz bucuria de a reui, 

reuita de a se bucura 

în rgazul mundan pe care ni-l ofer 

Dumnezeu, extra-mundanul. 

Fulgertor, lumânarea devine far 

iar nuana, continent: 

mulatrul este „un negru/ mai alb”, 

iganul e „un alb/ mai negru”, 

tomatele, „roii/ verzi”, muzeul, „trecut/ 

prezent”, pacea „rzboi 

împotriva/ rzboiului”. 

Grenade de buzunar, distihurile 

smarandachiene nu ucid, 

ci dau brânci mentalului aipit. 

De un sfert de secol de când Florentin 

Smarandache bate moned, 

paradoxismul însui este, 

în spiritul distihurilor, 

„o avangard/ ajuns 

tradiional”.


Al. Florin }ENE 


5 

Laz[r L[dariu meditând î 

@n „cumin\enia ierbii” 

Dac în 1985 Lazr Ldariu publica, la 

editura Dacia, volumul de versuri „Câmpuri 

cosite de cea”, acum este prezent în librrii 

cu placheta de poeme „Traneele ierbii”, 

aprut la Editura Vatra Veche (2017), volume 

care, înc din titlu, ne descoper un poet al 

perenitii, obsedat de anotimpul înserrii 

dar i al optimismului, c un „Alt rrit darnic 

s-arat”. 

Poetul, ajuns la vârsta înelepilor ardeleni, 

mediteaz asupra efemeritii existenei 

umane în locuri unde „ziua toarn crini/ 

peste caii ei, toi azurii/ prin cimitirul uita- 

ilor/ se nate un înger;” (Se uit dimineaa 

la mine). 

Coarda liric înfierbântat tradiional vibreaz 

sub o sensibilitate naturis, fiindc 

eul poetului contientizeaz c este un izvor 

al contiinei, atunci când „tristeea bâjbâie/ 

prin filosofia tcerii/ cu timpul în aripi”, 

constatând c „aici,/ doar un singur izvor / 

mai cânt.” (Alt rrit darnic s-arat). 

Poetul observ natura i triete clipa prin 

exploziile de verslibrism, de altfel remarcabil, 

ca o micare de caleidoscop, fiind contient 

de venirea clipei eternitii, dar, pân atunci 

„dimineaa mea/ ochi va face.” (Când dimineaa 

mea ochi va face) Din nou revine sperana. 

Fiorul provine din trirea clipei unde 

micarea lent elegiac în vers liber canalizea- 

cititorul spre sonoritatea specific genului. 

Viziunea se construiete ca într-un tablou 

cu trupuri elastice, de Marc Chagal, îns f 

culori aprinse, e profund transilvan, ca nite 

memorii cioplite în metafore: „aproape liber 

simt/aici/ unde nu-i pan de înger// aici/ 

unde încet, s-aude apropiindu-se umbra.” 

(Aproape liber m simt). 

Precum Lucian Blaga, Lazr Ldariu schi- 

eaz un colimator liric în a crui raz lung 

intr vremea i biografia liric, unde „în 

ochiul cerului/ nimic nu tresare,/ iar clopotul 

mare/ are o limb de mort,/ când umbra 

dup umbr/ alearg prin anotimp de-nserare.” 

(În ochiul cerului nimic nu tresare). 

Aici sperana se estompeaz. 

Dou miri lirice descoperim în acest 

volum. Prima consist în despletirea liric 

Pavel Filonov - Est i Vest 

sub presiunea realitii, iar a doua const 

într-o relativ complicat poezie în baz filosofic, 

având un halou plastic. O mitologie 

întocmete poetul i din lumile transilvane, 

umple un spaiu gol, unde „revrsri de închipuite 

ape/ rsun.” Universul liric e alctuit 

mai întâi din poezia formelor germinative 

i ale cumineniei ierbii. 

Fiind un Poet al ideii eseniale, lefuit 

precum opera lui Brâncui, poetul se apleac 

asupra ideilor în sine, descoperind esena 

vieii în „Traneele ierbii” pentru a da carna- 

ie clipei „cuvintelor” ce „acoper golul/ 

prin grase ierbi argintii.” O sensibilitate 

primigen de mare interpretare filosofic a 

fiinei umane, lrgit culturalicete - iat spiritul 

lui Lazr Ldariu în a crui poezie re- 

sim esena naturii umane i a cosmosului, 

într-o suflare vital care trage dup sine mântul, 

duminica împelilor, catedrala 

adormit, fântâna din care vise nesc întru 

venicia cuvântului scris.


Iulian CHIVU 

Sinele, dinspre Orient 

spre Occident 

Dac filosofia occidental nu ar face oneste trimiteri la gândirea 

indian în texte i tradiii i dac am nesocoti paradigmele diacronice 

ale reprezentrii, ar fi suficiente argumente s ne grbim a crede c 

Occidentul a transferat tacit, dar grosso modo, o serie de idei din 

mediul noematic al genezei lor într-un altul, diferit ca modalitate 

ideatic. De la Bhagavad-Gita la Vaiika Strai pân la Das 

Sein-ul heideggerian, alteritatea gândirii apusene nu poate fi pus la 

îndoial; Sinele, de pild, în reprezentarea lui, fiind unul din numeroasele 

concepte în dialogul universal al ideilor. Dac lum ca mrturie 

unul din cele mai vechi texte de filosofie sanskrit care s-au pstrat 

peste timp (datat cu aproximaie în sec. V-IV înainte de Hristos), 

Vaiika Stra 1 , atribuit ascetului Kanâda, cam din aceeai vreme 

cu Bhagavad-Gita, avem deja o prim conturare a conceptului în 

gândirea jainist, definitivat de Mahavira cu ase secole înainte de 

Hristos. Spre deosebire de buddhism care susinea nonexistena 

Sinelui i de Upaniadele care pledau pentru un Sine unic, cu 

Vaiika Stra suntem pe un teren de reflecie mult mai cristalizat 

i mai contextualizat filosofiei Vednta. Astfel, Kanda socotea, în 

contextul unui realism care nu era totodati materialist, c totul se 

cuprinde în cele ase categorii vedantine consacrate: substana 

(dravya), atributul (guna), aciunea (karma), universalul 

(snya), particularul (visea) i inherena (samavya) 2 - sinele/ 

sufletul tman) fiind de ordin noetic, cu o natur abstract, ca i 

mintea (manas), inherena (samavya), universaliile (snya) ori 

particulariile (visea). Pentru Kanda Sinele se afl în relaie cu 

Mintea f a se confunda îns: Existena i non-existena cunoaterii 

la contactul sinelui cu obiectele simurilor reprezint indicii 

Pavel Filonov - Magi 

ale [existenei] minii (III.2.1) i îi condiioneaz de aceasta o parte 

din atributivitate. i admite c Datorit lipsei de particulariti a 

aceluia în care iau natere plcerea, durerea i cunoaterea 

[exist] un singur sine [într-un individ] - III.2.19, totodat, datorit 

[diferitelor sale]instanieri [sinele] este multiplu - III.2.20. Sinele 

nu se confund cu Eul, acesta ine de particular, în timp ce [cunoaterea 

existenei sinelui] ine de revelaie III.2.8. Ca urmare, 

[Cunoaterea implicat în conceptul de]„eu” se datoreaz 

existenei sinelui individual i nu unei alte entiti, întrucât ceea 

ce este perceput e un [anumit] obiect distinct [de orice alt entitate] 

- III.2.14. Afirmând deci un Sine particular, se poate vorbi, în limitele 

tradiiei religioase (sstra), nu atât de o multitudine, ci de o multiplicitate 

a Sinelui (ntva), idee pe care, cum vom vedea, Upaniadele 

nu o împrtesc întrutotul, chiar în temeiul a ceea ce spune 

cumva i Kanâda: Substanialitatea i eternitatea sa sunt explicate 

prin intermediul aerului (III.2.2.). Iat, de pild, Kauitaki brahmana 

upaniad 3 afirm c toate divinitile admit ideea unui suflu (prna) 

ce d natere Sineluii ca manifestare a contiinei (prajñ). Numai 

a Sinele are o manifestare spaial, el intr în vânt i merge în 

paradis (II. 14.). Ca atare, ajungem la o prim structurare a Sinelui: 

Acest suflu care este chiar Sinele-contiin (prajñtman) a intrat 

în Sinele-corporal (rirtman) prin firele de pr i prin unghii - 

IV.20, textul upaniadic subliniaz c Sinele-corporal (rirtman) 

urmeaz Sinelui-contiin (prajñtman) necondiionat. Din 

Svetsvatara Upaniad aflm c Sinele se gsete în cavitile fiinei. 

Sinele individual, care este totuna cu Sinele-corporal din Vaiika 

tra, este lipsit de putere fa de Sinele tuturor (sarvtman): El e 

omniprezent (sarvagata) prin aceea c el penetreaz totul (III.21). 

El este însui focul care a ptruns în ape (IV.15), el este Sinele din 

mijlocul celor existente. Cu acest ultim verset, Upaniadele ne aduc 

în lumea esenelor nscute din contrarii: focul care ptrunde în ape 

i care mai apoi cuprinde existena ca atribut ulterior, distinctiv. Cu 

Mândukya Upaniad, Sinele se relev ca existen în patru stri 

(pda): starea de veghe (jgaritasthna), starea de vis (svapnasthna), 

starea de somn (kma) i cea de a patra starea, cea de ne- 

zut (adrsta), de nedorit (avyavahrya), de neatins (agrhya), 

caracteristici (alakna), de negândit (acintya), de nedescris 

(avyapadesya); [aceast stare] este Sinele cel unic, esena cauzelor, 

încetarea [existenei] lumii fenomenale, este calm, benefic, 

nondual (advaita). Aceast [stare] este Sinele, aceasta trebuie 

fie cunoscut (2). Gândirea occidental, se tie, ajunge mult mai 

târziu i destul de greu, dup dispute îndelungi, s accepte evoluia 

Sinelui din cauza confuziei cu Fiina, cu Mintea, cu Sufletul, cu 

desvârirea, atribut exclusiv divin, care, în viziunile Vedanta, este 

sens i scop al Sinelui: Sinele cel Unic din ndukya Upaniad, 

Sinele brahmanic din nduka Upaniad: Acest Sine asimilat 

îneleptului, este brahmanic) i trebuie obinut prin adevr, ascez, 

prin cunoatere corect (samyag jñna), prin castitate permanent


(III.1.5). Ca finalitate, Sinele acesta nu poate fi dobândit nici prin 

explicaii, nici prin intelect, nici prin multe revelaii (sruti) - III.2.3; 

Obinându-l pe [Brahman], vizionarii sunt mulumii de cunoaterea 

[pe care o au], i-au realizat Sinele, sunt lipsii de pasiuni, 

linitii (n.n. fiindc l-au gsit pe cel omniprezent - sarvagam) - II 

I.2.5. Acest Sine (Brahman) este socotit unic odat cu Vajrasucika 

Upaniad (9), unde îi relev calitile: lipsit de natere (jti), caliti 

(guna), sau fapte (ktiy), lipsit de cele ase infirmiti, de cele 

ase stri i de toate defectele, a crui identitate (svarupa) este 

adevrul (satya), cunoaterea (jñna), beatitudinea (nanda) i 

infinitul (anata), care exist prin el însui (svaya), lipsit de determinaii 

(nirvikalpa), suportul întregii gândiri conceptuale (kalpa). 

O secven a desvâririi vedantine, un text cu vdite caliti literare 

i moralizatoare, ne furnizeaz Bhagavad-Gita, o tulburtoare 

ipostaz a scoaterii lui Arjuna 4 din ineria indus de o cdere a eroului 

în emoional; Sinele-corporal (srlrtman) nu mai urmeaz Sineluicontiin 

(prajñtman) i ceea ce experimenteaz acesta nu de 

te limitele corporalitii tiut fiind c, la acest nivel, Sinele se 

localizeaz nu în creier, ci în inim. Aceast adevrat scriptur 

sanskrit, atribuit mai multor autori, face parte din Mahabharata, 

întrunete simultan i trturile unui poem filosofic i pare s fi 

inspirat atât jainismul, cât i buddhismul, precum i practicile yoga. 

Bhagavad-Gita 5 ,obiect al celor mai preioase interpretri, a fost 

asemnat pentru hinduism cu Noul Testament, iar Vedele cu Vechiul 

Testament ebraic. Bhagavad-Gita înseamn în sanskrit Cântarea 

lui Dumnezeu i aici Krna, ale crui virtui îl pot aduce în comparaie 

cu Iisus Hristos, izbutete convertirea lui Arjuna la menirea sa de 

lupttor, îns numai prin desvârirea ca Sine: omul care se bucur 

numai de Sine, care gsete mulumire numai în Sine, care îi gsete 

linitea în Sine, acela nu mai are nimic de fcut (III.17), îi 

spune Krna argumentându-i c simurile, crora eroul le czuse 

prad, sunt, într-adevr, deasupra obiectelor lor, îns deasupra acestora 

este simul intern, deasupra lui mintea i deasupra acesteia din 

urm este Sinele (III.42). Aici se face o apropiere cauzal evident 

cu ce spunea Kanda în Vaiika Stra, III.2.19: Datorit lipsei de 

particulariti a aceluia în care iau natere plcerea, durerea i 

cunoaterea [exist] un singur sine [într-un individ]. Ca atare, 

Bhagavad-Gita, s duc lucrurile spre suficieni limitare, 

Pavel Filonov - Mama 


7 

consider c: Continua Cunoatere a Sinelui, înelegerea rostului 

cunoaterii adevrului - aceasta este Cunoaterea; ceea ce este 

altfel decât aceasta se numete necunoatere (VIII.11); în consecin, 

Sinele, temeiurile lui în adevr fac aici, pe pmânt, cunoaterea 

instrument purificator pentru Sine, diferena de Sine i o prerogativ 

pentru cel desvârit în yoga. Krna detaliaz: Unii, cu ajutorul 

meditaiei, vd ei în îni Sinele în sinea lor; alii prin Smkhya i 

Yoga, iar alii prin yoga faptei (VIII.24); a vedea Sinele sinea ta ar 

fi un prim pas spre desvârire pe oricare din cele trei ci s-ar merge. 

Arjuna, pe de alt parte, are propriile convingeri, întemeiate pe argumentele 

lumii înluite de norme etice i îndreptate asupra Sinelui 

suprem, cu dorine stinse, neeliberate din dualitatea fericire/ durere, 

argumente care nu rezist maieuticii lui Krna. Arjuna este prevenit 

asupra desvâririi în opoziie cu opiunile de tip Sattva (echilibru, 

armonie, puritate), Tamas (dezechilibru, haos, impuritate, apatie) sau 

Rajas (pasiune, moderaie, egoism) între care are de ales: Fericirii 

care de la început i pân la urm este o tulburare a Sinelui, nscut 

din somn, delsare i nepsare - i se spune cine de tamas 

(XVIII.39), sau Cea care la început este ca otrava, la sfârit ca 

nectarul nemuririi (amrta), care se nate din lumina Cunoaterii 

Sinelui - ei i se spune cine de sattva ( XVIII.35). Totdeauna se 

folosesc argumente aproape exclusiv din atributivitatea Sinelui: 

Sprijinindu-se pe aceast prere, cei care i-au pierdut Sinele, 

puini la minte, cruni la fapte i ru ftori, se nasc spre distrugerea 

lumii (XVI.9). La Arjuna îns lucrurile stagneaz în sfera Sinelui 

individual: Precum eterul omniprezent nu este întinat din cauza 

subtilitii sale, aa i Sinele care sluiete pretutindeni în 

trup, nu este întinat (VIII.32). Or modelul acesta poate intra în opoziie 

cu Sinele suprem i tocmai în legtur cu acesta este avertizat: Exist 

îns un alt Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem - care, 

trunzând cele trei lumi, le susine - Stpânul Divin neclintit 

(XV.17). Aadar, Stpânul divin este Spirit i Sine Suprem, unic, 

atotputernic, copleitor, de necuprins, inegalabil, Unul genetic i 

polarizant al tuturor religiilor, iar de aici lucrurile sunt asumate teologic 

- pe de o parte, filosofic ca idee i etic ca manifestare - pe de alta. În 

psihologiile moderne, Sinele este o structurare identitar a personalitii; 

în prelungirea Eu-lui, la Sigmund Freud, sau o supraordonare 

a acestuia, la Carl Gustav Jung. Survine îns o întrebare: Este Eul 

totuna cu Sinele? i dac nu, de unde se separi ce anume le 

distaneaz? O astfel de dezbatere avea s înceap înc din sec. al 

XIX-lea, în rândul psihologilor, odat cu William James (fratele 

romancierului Henry James), dar primele rspunsuri le dduse deja 

filosofia occidental, iar în filosofia româneasc, Constantin Noica 

face disocierea începând dinspre spiritul limbii 6 , lsând lucrurile 

sensibil apropiate, dar inconfundabile totui: sinele nu este eul i 

contiina de sine nu e contiina de mine. 7 El întrevede în profunzime 

diferena ca i W. James (eul este cel ce cunoate, iar sinele este 

latura cunoscut), îns, pentru farmecul rostirii, o statornicete în 

semantic: sinele poate fi îneles în pasivitatea eului ca o contiin 

mai adânc a acestuia sau sinele poate ine de alegerea eului, ca 

expresie activ a lui. Este ordinul în care te-ai încadrat, idealul 

u, contiina ta etic - libertatea ta. 8 Mai concis îns: Sinele 

poate fi expresia luciditii eului, i atunci el ine de libertatea 

care i-a aflat necesitatea. 9 Monteil si Martinot 10 , destul de recent, 

defineau Sinele ca pe un sistem de cunotine despre propriul eu. 

adar, diferena consist în activarea contiinei etice a eului în 

condiiile libertii acesteia de a-i asuma necesitatea. De aceea Sinele 

este mai cuprinztor decât Eul i tinde spre ordin, mai întâi ca atribut 

i mai apoi ca specie, dei totul se întâmpl implicit în sensul deplasrii 

Sinelui elementar tre Sinele superior. Aceast tranzitivitate de 

natur ontic îi are determinrile în aa-zisa nelinite metafizic a

Pavel Filonov - Cei care nu au nimic de pierdut 


contientei i este o manifestare a tranzitoriului care îi cauzeaz 

realitatea i o face s devin mereu altceva. În sensul filosofiei 

Vedânta, Sinele (tm = Sine particular) evolueaz transconceptual, 

pe relaia Purua - Brahma, într-un spaiu concentric, dinamic, dup 

modelul cosmogoniei jainiste, ca echilibru al celor cinci funcii (Vyu) 

ale sale 11 , asimilate unor înveliuri: nandamaya-kosa, vijñnamaya-kosa, 

manomaya-kosa, prnamaya-kosa, sthula-saríra care 

corespund, respectiv ansamblul tuturor posibilitilor native de manifestare 

ale lui tm, lumina reflectat de contiin, facultatea de a 

gândi, suflul vital reflectat în aciune i forma corporal, grosier. 

Consecutiv Zero-ului metafizic, Sinele personal, în Vednta, când e 

simpl laten nu e i tm pentru c nu poate fi altul, decât el însui; 

în lipsa Sinelui personal (vizibil în lucrurile proprii, în natura 

emotivitii i exigenelor) se coboar de la essentia la existentia, ca 

în ontologia medieval a Occidentului, de provenien aristotelic. 

De aici începând, prin fiinare omul este essentia, el însui, adic 

Dasein, în sensul de a fi într-o lume. Putem spune c odat cu 

Sinele vedantin suntem în contextul instrumental al desvâririi, 

care tinde spre ceva (Brahmanul din sine), pe când cu Dasein suntem 

în modalitile devenirii prin facticitate în raport cu ceva (Dumnezeu, 

referentul desvârit). i dac problema fiinei nu este o fals problem 

prin generalitatea ei, cum sugereaz Orientul, sensul fiinei 

justific detalierile Occidentului. Începutul l-au fcut grecii, chiar 

înainte de Aristotel. La Kant, fiina nu este un predicat real. La Hegel, 

Sinele este suprimare a fiinei-pentru-sine i este pentru sine numai 

în fiina-pentru-sine a celuilalt. Deci, fiecare este pentru cellalt 

termenul mediu prin care fiecare se mijlocete i se reunete cu 

sine însui i fiecare îi este lui i celuilalt esen nemijlocit, care 

este pentru sine numai prin aceast mijlocire 12 ; contiina de sine, 

contiina pentru sine, contienta sunt deci trepte ale lurii-la-cunotin, 

dar nu mai mult decât tim de la Augustin de Hipona, de la 

Toma d’Aquino, Zwingli, Scheler ori Descartes (res cogitans). În 

sura în care în filosofia occidental existena se contureaz ca 

efectivitate, ca trecere-în-ceva-efectiv, atributivitatea factual a 

Dasein-ului, spre deosebire de Sinele vedic, se manifesti în afar 

de sine, în raport cu ceva exterior. Eul se justific în consecin ca o 

condiie fundamental în ontica fiecrei fiine f a fi categorie a 

fiinrii, ci numai mijlocul cu care conceptele devin efective intelectului, 

structur formal a personalitii, iar cu Dasein se avanseaz 

spre personalitas transcendentalis - condiie a personalitas 

psychologica, precum la postkantieni. La Heidegger, Dasein-ul, în 

transcendena sa, leag tre-sinele cu laolalt-cu-alii în ceea ce 

se numete în-preajma-fiinrii-simplu-prezente, atribut al Daseinului; 

fapt-de-a-slui-în 13 . Energie a eu-lui, Sinele occidental este 

virtute în personalitas moralis care nu se poate afirma decât ca 

fapt-de-a-fi-în-lume (explicitate, nu implicitate, ca în Vednta), în 

consecina i cu natura a ceea ce socotim deja personalitas 

psychologica. A. Pratkanis 14 , f si propun o punte spre Sinele 

Vedantin, consider c sunt trei încarnri ale eului în psihologie 

(cicluri de 40 de ani), psihologii începând s vorbeasc despre el 

destul de târziu, mai insistent de la începutul sec. al XX-lea i pân 

la H. Cantril (Psihologia implicrii sociale). Urmeaz, în cea de a 

treia reîncarnare, adoptarea unor serioase metode moderne de 

investigaie psihologic, cu ajutorul crora s-au relevat latenele 

tririlor i stabilitatea psihologic, rolul sinelui (ca obiect i ca autor 

al aciunii în autorealizare 15 ), conflictualitatea dintre sinele real i cel 

ideal 16 , împlinirea de sine 17 mergând pân la auto-actualizare i managementul 

impresiilor. Cu Maslow depim ideea existenei unui 

Sine condensat i a unui altul, rezonant, unde cel dintâi este limitat 

de factorii fizici, biologici i culturali, un sine frustrat de dificulti 

insurmontabile, ca s ajungem la identificarea posibilitilor de 

împlinire a Sinelui, în special în tipurile D (deficiency-cognitions; cu 

tendine de lideri) i B (being-cognition; tipul transcendental, reflexiv, 

integrativ). Iat, aadar, c Sinelui vedantin, noetic, mistic-impetuos, 

autoreferent, multiplu ca morfologie, Occidentul îi contrapune un 

Sine susceptibil de a fi în lumea sa, îns deschis ctre o impetuozitate 

cu referenii predilect în afar. Civilizaiile le-au cultivat etic i religios 

ca atare f s intre în conflict nici din cauza i nici pe tema lor. 

1 

Bucureti, Ed. Herald, 2010; traducere, introducere, comentarii de Ovidiu 

Cristian Nedu. 

2 

Vezi introducerea lui Ovidiu Cristian Nedu, p.15. 

3 

Vezi Upaniad, note, introducere si traducere de Ovidiu Cristian Nedu, 

Bucureti, Ed. Herald, 2006 

4 

Eroul, czut în reflexivitate, refuz s mai lupte, cu atât mai mult cu cât 

reflecteaz la moarte i la culpabilitatea aptoare pe care i-ar asuma-o 

dac ar lupta împotriva prietenilor i a rudelor. 

5 

Bhagavad-Gita, traducere, studiu introductiv, comentarii i note de Sergiu 

Al-George, Bucureti, Editura Herald, 2006 

6 

Cuvânt împreun despre rostirea româneasc, Bucureti, Editura 

Eminescu, 1987. 

7 

Idem, p.13 

8 

Ibidem 

9 

Ibidem 

10 

Insertions sociales et schemas de soi scolaires de réussite et d’échec. 

Etude experimentale, în Perspectives cognitives et conduites, vol. V, 

Neuchatel, 1996. 

11 

Vezi René Guénon, Omul i devenirea sa dup Vednta, Bucureti, Editura 

Herald, 2012, cap. IX, p, 83. 

12 

Hegel, G.W.F, Fenomenologia spiritului, Buc., Editura IRI, 1995, p.113. 

13 

Heidegger, Martin, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, 

Bucureti, Editura Humanitas, 2006, p.484. 

14 

Greenwald, A. G., Spangenberg, E. R., Pratkanis, A. R., & Eskenazi, J. 

(1991). Double-blind tests of subliminal self-help audiotapes. În 

Psychological Science, 2(2), 119-122 1991 

15 

Rogers, C.R., Client-centred therapy: Its current practice, implications, 

and theory, Boston, Houghton Mifflin, 1951. 

16 

Erikson, E.H., The lyfe cycle completed, New York, Norton,1982. 

17 

Maslow, A., The Farther Reaches of Human Nature, în The Farther 

Reaches of Human Nature.New York, 1971



9 

Ion POPESCU-BR~DICENI 

„Pove]ti de adormit copiii” 

de Florentin Smarandache 

O carte interactiv-creativ, de altfel un 

plcut insurgent model constructivist i integrat, 

a publicat, în 2017, Florentin Smarandache 

(Smarandache, 2017, 7-87), târgujian 

de origine. Titlul ei e Poveti de adormit copiii 

i coroboreaz dou imaginaruri: cel literar 

i cel plastic. E o carte pentru copiii care vor/ 

i doresc/ s (a)doarm frumos i s se trezeasc 

detepi, (re)povestind peripeiile 

unui godac nzdrvan; o fabul cu personaje 

din fauna terestr: furnici, brotcei, arici, vulpoi, 

elefei, metapersonajul alturându-lise 

empatic: naratorul; o serioas ceart între 

vecinele galinacee, terminat 

cu o pace de lung durat; o 

distracie cu orniile i ani- 

luele de prin curte, avându-i 

protagoniti pe pisica 

Sica, celua Lua i purcelul 

Celu; paniile lui Superman, 

mereu înfrânt în confruntri 

de Pcal. 

„Povetile de adormit copiii” 

sunt ilustrate cu desene 

ale copiilor de la coala gimnazial 

nr.2 Remei i de la 

Grdinia cu program normal 

nr.4 Remei (Jud.Bihor), sub 

îndru-marea prof. Nicoleta 

Ana Lazr. Au participat copiii: 

Diana Pi Dogar, Andrei 

Lazr Bila, Alexandru Vlain, Damian Albu, 

Daniel Lazr Bila, Daniel Pi Dogar, Luiza 

Mari, Ioana Gai, Andrada Matei. 

Cele cinci poveti adormitoare ale generaiei 

infantile sunt: Godcelul, Autorizaia, 

Vecinele, Celua Lua, purcelul Celu i Pisica 

Sica; Pcali Superman. Sunt compuse, 

cu ironie i umor, cu dus-întors, ca si asigure 

conexiunea invers, într-un limbaj preponderent 

tranzitiv i narativ-ficional, pre- 

rat cu arhaisme, regionalisme, neaoisme, 

localisme. 

În fiecare povestioar se simte influena 

lui T.Arghezi din „Cartea cu jucrii” i totu-i 

în regul: cci modelul se transform în metamodel, 

magia inveniei în aplicaie metodico-didactic. 

Apoi mecanismul creatic e la 

vedere. Figurile de stil se strd lejer încât 

cei mici i colreii (0-IV) s le recunoasc 

„din prima”: comparaia, epitetul, litota, antifraza, 

hiperbola, fabula, argoul, antiteza, diminutivul, 

intertextul (la „Povestea porcului” 

de Ion Creang - n.m.), ironia, parafraza (la 

Noul Testament, în privina morii i învierii 

Godcelului, fiul lui Taia i al Maiei). 

Cum era de ateptat, la un moment dat 

„purceluul a devenit jucria vie a lui Mihai... 

constituie principala atracie a lui Mihai care 

nici cu copiii nu se mai hârjonea, în schimb îi 

Pavel Filonov - Animale 

antrena pe toi la joac pe seama goagului”. 

Povestirea se termin trist «sedend», precum 

o legend; ea penduleaz între un real verosimil 

i un ireal posibilist; este (meta)ludic 

i parial fantast(ic). 

Fabula „Autorizaia” e simultan o auctorizaie, 

ine de imaginea construit: «blocul 

de furnici”, unul evident parodic, scriitura 

fiind, inerent, condiionat de „o isclitur 

frumoasi caligrafic” i de un „acionist 

în litera i spiritul legii”. Stilistic, maniera lui 

Florentin Smarandache are un accent vesel, 

dei finalul fabulei e politic: ca în „Ferma 

animalelor” a lui Orwell, masele de furnici se 

întrunesc, se sftuiesc, demonstreazi decid 

se autoconduc, pe Vulpoi de Soi izgonindu-l 

în fundul pdurilor. 

Iar România actual se poate identifica 

în urmtoarea „alegorie satiric”: „Într-un 

muuroi de cenu, se transformase blocul 

de locatari, de atunci rmas nerenovat. Mai 

ieeau de sub drâmturi (cci azi Români e 

în ruin - n.m.) câte un furnic (ajuns chiar 

preedintele rii - n.m.) sau o furnic (ajuns 

chiar vicepremier a Guvernului - n.m.), supravieuitori. 

i mai ies probabil i acum” i 

desigur vor mai iei o vreme, cât prdul n-o 

lichideze i ce-a mai rmas pe ici-pe-colo. 

„Bucata” Vecinele (pp.49-66) e tot una 

de critic sociali de moravuri, 

cu morali sgei la 

farsa contemporan substituit 

adevratei atitudini fondatoare. 

Populaia-i plecat în 

exil, se comport imoral. Realitatea 

mincinoas-i o cloac, 

se fardeaz abundent ca s ne 

amgeasc cu (pro)misiuni 

demagogice, ba chiar o gr- 

joar de gunoi într-o U.E. 

care-o scormonete nervoas 

cu ghearele. Fabula „Vecinele” 

e arhitextuali reconoteaz 

„fantasme” i „reminiscene” 

etice, crora „fluturaticul 

de trubadur”, cocoul, le 

cade victim, tocmai dânsul

Pavel Filonov - Sf. Ecaterina 

10 Constela\ii diamantine Anul VIII, nr. 10(86)/2017 

„don-juanul Pintenatu”. arada cu pri de 

curte se deruleaz în cascad de fresc virulent, 

în care sunt implicate Poliia, Constituia, 

Neamul presc (de parc-am fi în fabulistico-alegoricul 

roman al lui Dimitrie Cantemir: 

Istoria hieroglific - n.m.) (Cantemir, 

1978). 

În plus, în urmtoarea fabul în proz 

apar metafora i metonimia i personificarea: 

„pe o scorbur neagr, bulbucat, cu dini 

ascui i sticloi ca de balen” (p.73). Apoi 

aliteraia: „Gâscanu Manu desfcu cioaca de 

la cocina d-lui Celu cu ciocul”. Acest „trop” 

muzicalizeaz discursul, îl fluidizeaz, îl sonorizeaz 

aproape, magico-alchimic, cci povestea-fabul 

intr într-o hor, „o hor mare 

ca-n poveti” ori ca în „Horele” aceluiai genial 

poet T. Arghezi (Arghezi, 1959, 257-268). 

De data asta povestea e un basm cci se termin 

cu happy-end. 

Dar Florentin Smarandache are i haz 

când reinventeaz personaje strict folclorice 

ori populare precum Pcal Hazliul i Superman 

Forosul, unul venind din clasicism, 

cellalt din abia defunctul postmodernism 

(Brânzea, 2017, 20-21). Antiteza se vede inteligent 

pus la treab în regim comparativfantastic-fabulos: 

„Pcal zbura cu un avion 

supersonic, iar Superman cu costumul su 

fermecat”. Bag seam Pcal e un Ft-Frumos 

neomodern iar Superman un zmeu postmodern. 

De la un moment dat Pcal e vr cu 

nil Prepeleac pe dos/ pe invers, cci câtigtorul 

era mereu învins ci nu cel învin- 

tor (cam ca-n alegerile în care Geoan a 

câtigat la vot, iar preedinte a ieit Bsescu 

Fraudulosul, cel care, de fapt, pierduse - n.m.). 

„De atunci, Superman n-a mai avut curaj s 

se înfrunte cu Pcal, fiindc totdeauna ar fi 

ieit în pierdere, chiar dac ar fi câtigat” 

(p.87). Blioas poveste, nu? Deloc de 

adormit/ de prostit copiii i, mai degrab, de 

a-i transforma în „curat insomniaci”. 

Bibliografie: 

1. Florentin Smarandache: Poveti de 

adormit copiii; Editura Zece, Cluj-Napoca, 

2017, refereni: Ion Popescu-Brdiceni, 

Andrua R. Vtuiu 

2. Tudor Arghezi: Versuri; cu o prefa de 

Mihai Beniuc; Editura de Stat pentru Literaturi 

Art; Bucureti, 1959 

3. Pia Brânzeu: Post-postmodernismul; în 

România literar, anul XLIX, 21 aprilie 2017, 

nr.18 

4. Dimitrie Cantemir: Istoria ieroglific; 

(I+II); ediie îngrijit. note i glosar de Ion 

Verdei H.R.Patapievici; prefai tabel 

cronologic de Alexandru Duu; B.P.T., Editura 

Minerva, Bucureti, 1978 

Livia CIUPERC~ 

Sfânt[ datorie 

Suntem vlstare din aceeai rcin genetici 

formm tulpina încoronat tricolor, 

a ine cont unde sluiesc graniele 

cele oficiale. Grania strbun este în inimile 

noastre i ea cuprinde ceea ce tim f a fi 

surat vreodat „Grdina Maicii Domnului”, 

de-a pururi, Ocrotitoarea! 

Datoria noastr este s nu uitm c la 

1935 de ani de la naterea Regelui DECEBAL, 

DACIA noastr cea strbun era puternic - 

i sfânta dovad o reprezint strmoii notri 

paterni care zâmbesc în chip cioplit din piatr 

(nenumrai Tarabostes) - pân la Roma i-n 

toat Europa. 

Evoluia Poporului Român, care s-a zmislit 

în învluiri milenare, a cunoscut viscoliri 

- nu de puine ori sângeroase. Toate au 

vizat zvâcniri de dominaie i de supremaie, 

asupra acestui pmânt binecuvântat de Bunul 

Dumnezeu. 

i-am fost stavil în faa atâtor nlitori! 

i-au fost multe momente de finee diplomatic, 

prin care am BIRUIT: momentul 1600, 

întru vrednica amintire a lui Mihai Viteazul; 

momentul ianuarie 1859, când Moldova i 

ara Româneasc au format Regatul RO- 

MÂNIA; momentul 1877, când România îi 

va dobândi Independena; momentul august 

1913, când Regatul României dobândete 

Dobrogea de Sud (Cadrilaterul); momentul 

„Pe aici nu se trece!” (iulie-august 1917) - 

jertfa de sânge pe traiectul Mti, M- 

ti, Oituz, sub comanda unor vajnici eroi, 

Generalii: C-tin Christescu, C-tin Iancovescu, 

Aristide Razu, Grigore Bunescu Alexandru 

Averescu, Eremia Grigorescu etc.; momentul 

27 martie 1917, când Sfatul rii de la Chi- 

inu voteaz Independena fa de Rusia 

Bolevici Unirea cu România; momentul 

noiembrie 1918, când românii i ucrainenii 

din fostul Ducat al Bucovinei voteaz Unirea 

cu Regatul României; Actul Unirii de la Alba 

Iulia de la 1 Decembrie 1918 - Cartea sfânt a 

marelui popor român. 

Dragi prini, bunici i strbunici, v revine 

sacra misiune de a le vorbi copiilor, nepoilor 

i strnepoilor dvs. despre Primul 

zboi Mondial, despre jertfa de sânge a Românilor, 

în marea lor majoritate rani. S 

deschidem Cartea i s citim. Cei mari s ne 

reamintim i s fim capabili s spunem celor 

mai mici decât noi; iar cei mici au datoria sacr 

s întrebe, s afle i stie ADEVRATA 

ISTORIE A ROMÂNILOR. 

N-avem nicio scuz a spune: am uitat, nu 

tiu, la ce-mi trebuie?! Când trecem pe lâng 

un monument s facem semnul crucii. Crucea 

ne-a însoit i ne însote în toat viaa 

noastr. S fim adevrai cretini! 

Dragi elevi, n-avem voie s spunem nu 

am învat lecia asta. Nu! ISTORIA NEAMU- 

LUI este o LECIE SACR. Ea este singura 

lecie ce TREBUIE s se tie! E o datorie sfânt! 

Dragilor, s învm Lecia CENTENA- 

RULUI! S lum exemplul înaintailor notri. 

amintii oare? La 20 august 1470, dup 

o blie cu ttarii, tefan cel Mare a plantat 

o pdure de stejari în Poiana Teioas (judeul 

Botoani); iar în anul 1497, dup blia de 

la Codrii Cosminului, din a sa porunc, s-a 

plantat o alt pdure de stejari. În anul 1938, 

la 20 de ani dup marea victorie de la M- 

ti, se va îna durea sacr de stejari 

de la Mti (de-a lungul malului drept al 

Siretului). 

Dar noi, dragi Români, la 100 de ani de la 

Marea Unire, unde plantm - i noi - o pdure 

sacr?


Daniel MARIAN 


11 

O u][ deschis[, 

un prag trecut, 

un drum î@nainte 

Iubirea în sensul ei întreg, definit prin 

fluiditate, trit în toate felurile posibile; 

unele dintre acestea conceptual universale, 

altele unic caracteristice; de la pur elementare 

la clar nucitoare. Pornind perceptiv de la 

diversitatea cu care suntem binecuvântai 

creativ, suntem în mod inductiv la rândul 

nostru tentai s ne dedicm însi creaiei 

astfel cum ne îndeamn sufletul i ne îndrum 

mintea. 

În spiritul acesta tânr i liber i frumos, 

neînvluit înc de prejudeci care in de 

explicitarea existenialitii, Ada Beraru vine 

contrazic spusele multora potrivit crora 

o urmtoare generaie poetic nu va mai 

exista; scriitori de marc, lingviti, critici, 

esteticieni, academicieni chiar s-au exprimat 

în acest sens - unic sens. „Tu nu tii c te 

iubesc” constituie una dintre mai rarele plcute 

surprize ale ultimilor ani, cu atât mai mult 

este vorba despre volumul de debut semnat 

Ada Beraru, i care apare sub semnul 

mirific al traducerii în 10 (zece) limbi. 

Nefiind o întâmplare/un fenomen deloc 

conjunctural în peisagistica liric, aceea de 

azi, ci fiind de-a dreptul necesar. 

Poeta „lovete” înc de la început, într-o 

prospeime incontestabili cu un rafinament 

udabil: „tiu c va veni o primvar în care 

eu voi fi, din nou, cea mai frumoas/ se va 

ridica ceaa de peste pdure/ toate porile 

Timpului se vor da de perei/ se vor rotunji 

ca un arc colorat toate colurile cuvintelor/ 

i lacrimile mele tiute i netiute/ se vor 

preface în fotoni i lumea le va crede instalaii 

de pom,/ lumânri candele de aprins la capul 

morilor/ îngeri de paiant/ acadele i mrun 

pentru micii ceretori din faa bisericii/ 

pe care de-atâtea ori i-am mângâiat pe cretet/ 

i le-am pus degetul pe gur// iar drumurile 

i mrile oh, drumurile! vor duce întotdeauna 

la cineva/ lumea va deveni o fereastr/ i 

toate gesturile mele pân atunci inutile/ se 

vor transforma în crengue de brad înainte 

de Crciun, aa/ cum îi cump sracii ora- 

ului/ prile vor prinde în cioc toate gre- 

elile noastre/ le vor purta pân la captul 

lumii/ i le vor purta pân la captul lumii/ i 

le vor da drumul/ i toate întâmplrile visate 

mi se vor scurge în mijlocul/ dezgheului 

printre degete/ ca nisipul plajelor/ pe care n- 

am umblat niciodat/ i tu în genunchi vei 

buchisi pentru prima oar pe paginile/ 

gândurilor mele uitate înn iarb/ iar apoi le 

va rscoli/ i ne va purta departe” (...). 

mai zic ceva despre un alt poem...; 

nici gând. De fapt, nici despre acesta, parc 

fi zis ceva; nu cred c trebuie. 

zic cine ce vrea, oricum nu se va gsi 

critic nici constructiv nici de alt fel. Asta e 

formula înc crezut neajuns dar iat-o ivit 

i umblat. 

Ada Beraru nici pe departe s se încaiere 

cu cuvintele, le învârte într-o magie proprie, 

a încerca dresajul. Natural, cred c aa 

trebuie spus! 

Pavel Filonov - Victorie peste eternitate


Ion PACHIA-TATOMIRESCU 

Proz[ @în spiritul 

paradoxismului cu eroi 

„aproape-neobiblici“ 

Sporete cantitativ i fericit-calitativ opera de prozator semnat 

cu peni de aur de peren-inspirat-alpinul (nu „vremelnic-soldat- 

antieristul transfanic” de odinioar) Gheorghe Andrei Neagu 

(«Arme i lopei», 1993; «Tarantula», 1995; «Moartea obolanului», 

1996; «Purttorul de cruce», 2009; «Un securist de tranziie», vol. I, 

„roman-document”, 2016; etc.), i prin „macronuvela” Tabra 

damnailor (Focani, Editura Atec [ISBN 978-606-94076-7-7], 2016), 

rod al unui profund-rafinat paradoxism bine temperat. 

În arhitectura macronuvelei se remarc întru unitate acional 

un „clasic-de-modern” trinom (format dintr-un deja-existent binom 

mai de dinainte de intrarea - nu departe de Capital - în penitenciarul 

cu „sere ale re-educrii prin prestarea unor lucrri agricole cât de cât 

remunerate”, doi tineri de vârsta celor cu Examen de Maturitate / 

Bacalaureat, „condamnai pentru un presupus viol”, la care - imediat 

dup „amnistie”, nu departe de porile închisorii, chiar din staia de 

autobuz, unde ateptau cele mai multe „capete rase”, „chilugii” slobozii, 

în majoritatea lor - li se altur al treilea ins, „damnatul pentru 

omor”, «un brbat între dou vârste» - p. 15 sq. -, «unul mai amrât» 

decât ceilali, „trinom” constituindu-se parc sub „jurmântul” 

de a nu se mai „ întoarce” / „ reîntoarce” în temni decât „ dup 

moarte” - v. p. 18), ori, de se vrea, „triad” /„treime”, trei tineri, 

„foti tovari de penitenciar”, din România socialist, purttori de 

onomastic, într-adevr, „neobiblic-paradoxist” - Serafim (Hîncu / 

serafim, „înger de rang superior”), Lazr (Bosoi / personaj al crui 

prenume trimite Distinsul Receptor la „Evangheliile” 

relatând „minunea” fcut de Iisus 

Hristos cu „un mort de trei zile”, Lazr din 

Betania rii Sfinte, „reînviindu-l”) i Petre 

(Stanciu / al crui prenume de actant pare a 

se lega de Petru, discipol / apostol al lui Iisus 

Hristos, „Petru / Petre, cel încarcerat în Ierusalim 

din ordinul regelui Aggripa”, „Petre cel 

eliberat din lanurile temniei de un înger” etc.) 

-, trei „damnai”, având „tâmplele înc fierbini” 

de pe foarte recea limit tragic-existenial 

din închisoare, trei eroi re-educai „de 

comunitii atei”, prin munci pentru „sacr 

munc” (nu numai în coala puriei socialiste”, 

ci i un apreciabil numr de ani de 

„dup ieirea din închisoare”, în coala lumii 

libere a antierului”, graie grijii „tovarilor 

de munc”, între care se evideniaz „funcionara 

transpirat” i cei de la Oficiul de Plasare 

a Forelor de Munc, „delegatul Crihan”, 

apoi, cei pe antierul de la „mina de 

rbune”, îndeosebi, „energic-tânra tovar”, buldozerista Petra), 

dar i o fireasc unitate de timp, anterioar însângerat-valahului act 

istoric din (16-22 decembrie) 1989 („unitate de timp” care se l a fi 

dedus din primele pagini ale „macronuvelei” Tabra damnailor, 

corespunzând segmentului temporal, mai mult ca sigur, dintre cea- 

ist-amnistiatorul Decret nr. 11 / 26 ianuarie 1988 i „ajunul” 

Revoluiei Valahe Anticomuniste din Decembrie 1989, unitate temporal 

circumscriindu-i „vremurile trenului de persoane 5002 din 

Gara de Nord a Bucuretiului” - v. p. 62 -, ori ale vestitului autoturism 

profund-autohton, Dacia-1300 - v. p. 104 -, sau ale „mrunt-profitabilului” 

comer ilicit practicat de frizeri, barmani, preoi, garderobieri 

.a., prin coruperea „oamenilor legii”, mai ales, a miliienilor / poli- 

tilor „epocii de aur”), ori o - „de nelipsit” i „din ceas dedus” - 

unitate de loc, Patria „natal”, nu „adoptiv” (mai întâi, cu un mai 

strlucit Bucureti al verilor bnite i cu o tot atât de luminosprosper 

„Cinema Patria” - v. p. 74 -, cu „igri Carpai” - v. p. 22 - 

, un Bucureti mai „iubit” al forelor muncitoreti „de plasat”, f 

a fi neglijat cumva Bucuretiul „devorator”, având „Restaurantul 

Mini”, „Drumul Taberei”, „Calea Victoriei” etc. - v. pp. 29 / 69 / 82 sq. 

/ 129 / 131 -, o Patrie în roiuri de antiere, mine, fabrici / uzine, combinate 

siderurgice, chimice etc., dar i o Patrie cu euro-asiatic-vestite 

cooperative agricole de producie, între care i C.A.P.-ul „din satul 

cu muli nuci pentru restaurantele bucuretene, Bulboaca” - v. pp. 

39 / 80 / 98 -, spre a nu mai aminti „urbea de frunce” - care secundeaz 

Capitala -„Timioara talciocului fcut pretutindeni” 

- v. p. 91) etc. 

În rezumat - privitor la unitatea acional 

-, trinomul „puriailor amnistiai”, 

Serafim-Lazr-Petre („triada” / „treimea”), 

din panoul central al macronuvelei Tabra 

damnailor, de Gheorghe Andrei Neagu, se 

îndreapt cu promptitudine ctre Oficiul Bucuretean 

de Plasare a Forelor de Munc, 

unde se face repartizarea (prin „delegatul Crihan”) 

i, apoi, angajarea cu seriozitate în 

câmpul muncii, pe „antierul minei de suprafa 

dintr-un orel de munte”; cei trei 

sunt ajutai s se integreze colectivului muncitoresc, 

îndeosebi, de eful Birourilor Administraiei 

Miniere, tovarul Spiric, de tovara 

„ca o zei”, Petra Gott, «excavatorist 

i membr a biroului de partid» (p. 43) a.; 

dup o vreme, „trinomul se voltaicizeaz 

alarmant”, datorit „zeiei excavatoriste”,



Petra ce - „cu / f tact comunist-partinic” («îi exerseaz convingerile 

politice pe pielea mea; nu-i mai ajunge Serafim» [p. 53]) - se 

vâr între Serafim i Lazr (de fapt, Lazr «ba chiulete, ba a intrat în 

nite afaceri cu nite sârbi, dar eu cred c-s mai mult igani, decât 

sârbi; a fost plecat cu marf de la ei, la Bucureti; s-a întors cu buzunarele 

doldora» [p. 54]); „detensionarea trinomului” se face prin 

„plecarea lui Lazr” de pe antierul minier, în Bucureti, la „irezistibilai 

Mariana” (pentru care fusese condamnat; aceasta devenise între 

timp „coafez de Capital”); la îndemnul Marianei se angajeaz în 

postul „vacant” de frizer din satul Bulboaca, aflat „la o arunctur 

de b” fa de Bucureti; în paralel cu activitatea-i „acoperitoare” 

de frizer, Lazr desfoar o „prosper” bini între Bucureti i 

Bulboaca, ori Timioara, circumstane în care cunoate bine „fauna 

de profil / palier”, inclusiv, pe prelatul afacerist, Ghervase, pe a crui 

fiic, focoasa student, Angela / Angelica, vrea s-o cucereasc (evident, 

dup rcirea relaiei dintre el i „trtoarea-i” Mariana), oferindu-i 

„mese strlucitoare” la Athénée Palace, bijuterii, blnuri etc.; 

„constatând indiferena insuportabil a Angel(ic)i”, „meteugarul” 

Lazr ia hotrârea de a-i recupera o parte „din daruri”: se duce la 

vila-Ghervase, taie cu diamantul geamul mare al ferestrei de la camera 

Angelici («ce nu era acas»), „desface foraibarul f greutate” i 

intr, «goli ifonierul de blnuri, scoase bijuteriile i tot ce i se pru 

de valoare, le îndes în sacul uria cu care venise» (p.134), ducând 

apoi „toat încrctura” acas, la Mariana; Mariana sun la Miliia 

de Sector, organele ordinii publice îi fac datoria prompt, „fptaul 

este reinut” la sediu pân când Angel(ic)a «recunoscu la interogatoriu 

c [obiectele din sac] erau druite de el, c se certaseri le 

luase înapoi» (p. 135), lui Lazr dându-i-se drumul apoi; cum «o 

nou condamnare n-ar mai fi putut suporta», «antierul era singurul 

loc de refugiu la care se putea gândi» (ibid.); Lazr se reîntoarce pe 

antierul minier din orelul de munte, trinomul / treimea se reface; 

dup o vreme de „reintegrare în colectivul muncitoresc al minei”, 

Lazr îi amintete c promisese cuiva «c-i face rost de dinamit 

pentru pete» (p. 143); i într-o noapte, ptrunde în depozitul de 

muniie al minei, cu gândul de a fura „necesarele” calupuri de trotil, 

dar nu reute, cci paznicul, vigilent, îi luase urma la lumina lanternei, 

dând i alarma din ignal; Lazr fuge de la locul faptei, „acoperit 

de întuneric”, paznicul zrindu-i, totui, silueta, dar neîncumetânduse 

a-l urmri; miliianul sosete „la faa locului” i încep anchetele; 

de teama unei noi condamnri / încarcerri, Lazr recurge la sinucidere: 

«Spre diminea se ridic în capul oaselor. Ceilali erau plecai în 

antier. Dormitorul prea lugubru, sub ploaia torenial ce izbucnise 

[...]. Lu un cablu de alimentare de la o tripli-l atârn de cârligul 

gros al lustrei din tavanul betonat. Se urc pe un scaun [...]. La cellalt 

[capt] fcu un la [...]. Capul îi rmase [...] în laul care s-a strâns 

brusc [...]. Trupul îi fu cuprins de câteva spasme, apoi se liniti complet. 

Sfârise.» (p. 153 sq.). 

Interesant este în aceast macronuvel „construcia” modern 

a unui personaj - nu neaprat „colectiv”, ci, mai exact, personaj „triontic”, 

un „trinom-personaj” pentru rolul de „protagonist”, adar, 

ca pentru „panoul acional-central”, permanent apelându-se la o 

clasic tu (cu „portretistic” dezvoltat prin antiteza dintre un 

prim-ens i secundul ins ca „binom paradoxizat” - Serafim i Lazr, 

ambii «acuzai de viol» [p. 7], „binom damnat” pentru „atentat la 

sacralitatea-inseminrii-femeii-de-ctre-brbat”, „violare a firescului 

divinei nateri”, „binom-catod” voltaicizându-se / individualizându-se 

mereu printr-un „ter-ens-anod”, ca personaj - oglin- 

-, evident, în raportare permanent la un ter-ens, cel „condamnat” 

pentru atentat la „sacrul punct-terminus al fiinrii”, la „firescul 

morii”, Petre, „întemniatul pentru omor cu premeditare, cci, psit 

de iubita-i soie, i ucide ibovnicul cu care a plecat din cas”, i-l 

trimite brusc «în loc cu verdea» [p. 16]): 

Serafim (Hîncu: «numai Serafim avea calificare; fusese tractorist» 

[p. 46], dar se angajeaz pe antierul „minei de suprafa” de lâng 

orelul de munte, «la sectorul mecanic», desigur, ca «buldozerist» 

[p. 17], având „coala fcut” «în armat, [pe când] aveau nevoie s 

construiasc strategice drumuri cerute de rui; ei erau stpânii 

României dup ’44 i le trebuiau drumuri ca care despgubirile 

de rzboi; nu le ajungeau numai cile ferate» [p. 21 / s. n.], «fel 

deschis de a fi [...] cu albeaa pistruiat a feei [...], micarea agil» 

[p.10]; «firea lui vesel, optimist» [p. 14]; «pe cât era de vesel, tot 

pe atât era de miloas» [p. 16]; pare a fi „cu grija pstrrii perene a 

unitii triadei / treimii damnate: «Serafim privi cu tristee. „O s 

ne despim cam repede. Mi-e destul s-l încurajez 

pe unul, c doi o iau razna”, gândi el 

cu durere.» [p. 31]; etc), 

Lazr (Bosoi: «absolvent al liceului de 

chimie» [p. 125] fiind, solicit - pe antierul 

minei de suprafa de lâng orelul de munte 

- s fie angajat tot «la sectorul mecanic», dar 

«la artificieri», ca «s lucreze cu explozibili», 

deoarece «îi plcuser exploziile de mic; îi 

amintea cu plcere de zilele ploioase, când, 

în bltoacele drumului punea grune de carbid, 

acoperite cu o cutie goal de conserv; 

când le ddea foc, se aprindeau, însoite de o 

bufnitur stranic» [p. 46]; e «înalt, bine fcut 

[...]; statura lui impunea [...]: frunte înalt, 

sprâncene stufoase, tenul msliniu [...], gesturi 

domoale, aezate» [p. 9 sq.]; pe peronul 

rii de Nord din Bucureti, «din noianul de 

tori grbii, se deslute silueta unui 

tânr înalt, cu ten msliniu i ochi albatri, al 

rui mers trdeaz omul crescut la ar, în 

mjlocul naturii» [p. 62]; «împietrit [...], îi stânjenea 

pe ceilali, le sttea în cale [...], impusese 

o team paralizant» [p. 13]; «cu încâ- 

Pavel Filonov - rbtoarea regilor 

13


narea lui [...], înalt i sptos, încremenit în irul deinuilor» [p. 14]; 

etc.) 

i Petre (Stanciu: «necalificat» [p. 30], «un brbat între dou 

vârste» [p. 15], „bun sdea «la lopat» [p. 17], este angajat pe antierul 

minei de suprafa de lâng orelul de munte «la descrcri» 

[p. 45]; e «unul mai amrât decât noi» [p. 16] - dup „constatarea lui 

Serafim; e «fiu de ran», «flmând i însetat [...], strângea cu grij 

firimiturile de pâine în podul palmei, aezându-le cu fereal în farfuria 

cu mâncarea aburind» [p. 34 sq.] - dup cum „remarc Lazr”, cci 

„oficiaz cu grij ritualul mesei”; „îi arat temerea de ora” [v. p. 20], 

dar i de galeria minei: «crescut pe ogorul C. A. P.-ului, sub cerul 

liber, Petre s-ar fi simit sugrumat într-o galerie; tcuse pentru c n- 

avea alt soluie; în sat nu mai avea a se întoarce; cum l-ar mai fi 

primit dup numeroasele condamnri mai lungi sau mai scurte, în 

funcie de faptele comise; în cea mai mare parte, furturi din locuine, 

din magazine, din buzunare, pentru care se simea chiar vinovat; 

lumea se temea de el i nimeni nu era dornic s-i dea ceva de lucru; 

mai ales dup ultima grozvie pe care a comis-o; dar i lui îi era 

foame, i el trebuia s se îmbrace.» [p. 39]; etc). 

În „economia epic” a macronuvelei, deosebit este i seria „eclatpersonajelor”: 

Angelica (fiica preotului Ghervase, o frumoas student 

la o facultate bucuretean, c „i banii lui Ghervase merg”, o 

mândr student «ca o zân», caracterizat „biblic-superlativ” de 

preot, descriindu-i-o lui Lazr drept „leit-poleit tat-su”: «seam 

mie, ce mai la deal la vale!», fcut «gândind la Sfânta Scriptur» [p. 

127], «blond, cu prul scurt i trupul strâns în blue-jeans, exuberant» 

[p. 128]), 

ori Crihan („triada / treimea damnailor” e luat în primire - la 

Forele de Munc - de „nea Crihan”, un «delegat rocovan, bine 

hrnit» [p. 29], de vreme ce îi d întâlnire la restaurantul Ciocârlia 

- „unde ia masa de obicei” - cu viitorii angajai pe antierul „minei de 

suprafa” spre a le înmâna „tovte” toate „foile de drum” i 

spre „a discuta” «ce e de discutat i gata!» [p. 31]), 

Ghervase (preot biniar, «mare pescar» [p. 128] i cartofor 

de Bucureti, cu o parohie «plin de enoriai evlavioi, 

prosper», asigurndu-i «prelatului toate cele trebuincioase, 

nicio trud deosebit»; «nu-i lsase barb din motive 

erotice; nu-i plcea s i se caute buzele printre ghemotoace 

de pr; barbionul, de fapt o brbiepoas, dimpotriv, 

stârnea extazul, printele culegând fructele pcatului, când 

deau în pârg i se ofereau de bunvoie la sfinire»[p. 123 

sq.]; «evantaiul cilor rsfirate între degetele durdu-lii îl 

mulumeau suficient ca s glumeasc, în loc s urmreasc 

atent gesturile celorlali juctori» [p. 117]), 

sau „imprevizibila” Mariana («femeie tân, bine fcut» 

[p. 62], cu «ochii viu-rimelai, cu pleoapele albstrite 

de fardul aezat în cantiti impresionante, [care] se închiser 

vistori» [p. 64 sq.]; «pulpele Marianei, bronzate puternic 

[...], se dezgoleau mult deasupra genunchiului, la fiecare 

treapt» [p. 66]; Lazr: «B, eu m duc la Bucureti ! zise La- 

r. [...] Fata aia pe care chipurile am violat-o, mi-a tot scris, 

cic s-o iert, c îi pare ru, c n-a avut ce face, c a luat-o 

gura pe dinainte.» [p. 26]), 

cum, de altfel, i Petra («Sunt Petra Gott, excavatorist 

i membr a biroului de partid; am sarcina s primesc pe cei 

nou-venii» [p. 43]; „tovara Petra” de la antierul minei 

dintre orel i poalele mun-telui” [v. p. 34]; «o femeie micu, 

tân, cu un inel de chei strluci-toare în mâna stâng», cu 

chip «cuprins de un zâmbet radiind numai de buntate [...], 

cu obrajii-n flri» [p. 41];), 

dar i Spiric („ef de birou-de-personal” în administraia 

antierului de la «mina de suprafa» [p. 39], «un funcionar bondoc, 

duit i rocovan, [ce] îi acoperise calviia cu o batist înnodat 

în coluri; praful de crbune, praful din incinta unitii, praful din 

birou i de pe birou se depusese sporadic, dup forma degetelor cu 

care-i pipise easta, peste batista colorat; o scrumier plini 

igara fumegând din colul gurii dovedeau un fumtor înrit» [p. 35 

sq.]; „îi msoar” «din cretet pân-n tlpi, cu ochi bulbucai» [p. 

36]; «avea mai bine de doi ani de când fusese mutat din activul judeenei, 

ca ef de birou personal; îi cunotea pe muncitori înc de pe 

vremea când organizase aciuni cu factorii de rspundere din min» 

[p. 37]). 

Macronuvela Tabra damnailor, de Gheorghe Andrei Neagu, 

conceput în dou planuri naratologic-paralele (al penitenciarului 

de la periferia Capitalei de câmpie cu sere ale educrii prin lucrri 

agricole i al antierului „minei de suprafa” din orelul de 

munte) i un plan secant, al aciunilor bucureteano-bulboceanotimiorene 

ale lui Lazr, în afara trinomului de „panou central”, 

are o miastr scriere alert, ca de pârâu de munte, evident, în cogaionic 

fluidizare, ori în foarte exacttiin ordonator-nsctoare 

i de absolut-necesare cristal jaloane în croiul de linii de for ale 

„epico-magneticului câmp” întru acea unitate acional-autentic, 

„Triada / Treimea Damnailor” - Serafim, Lazr, Petre -, care se consteleaz 

„profund-paradoxist”, valorificând „pe deplin-premeditat” 

sacrul prin profanul „limitei tragic-existeniale”, încât Distinsul 

Receptor si pstreze indubitabil vectorii întru catharsis i cu 

bucuria de a întâlni chiar „desluirea auctorial” din ultimele rânduri 

ale acestui op: 

«Auzi,m, Petre, cine oare i-o fi pus numele sta lui Lazr? întreb 

Serafim. tii c pe la biseric se spune de unul Lazr ce a fost înviat 

de Iisus dup moarte. Nu cred c pe al nostru îl mai învie cineva. 

Cred c nici la învierea morilor nu va avea rând, dac s-a sinucis. 

[...] Cum naiba ne-am adunat noi, un Lazr, un Petre i un Serafim? 

Parc nu-i lucru curat aici. Unul s-a dus...» (p. 165). 

Pavel Filonov - Chipuri


George PETROVAI 


15 

Religia sau nevoia 

stringent[ a omului 

de Transcendent (IV) 

(Elemente de filosofia religiei) 

[continuare din nr. 9 (85)] 

II. Argumente pro i contra privind existena lui Dumnezeu 

Socotind c numai raiunea poate depi subiectivitatea simplei 

experiene, atât filosofii (de la Platon încoace), cât i teitii au elaborat 

în decursul timpului patru categorii de argumente raionale în favoarea 

existenei lui Dumnezeu, fiecare cu variantele din interiorul 

u: argumentul teleologic, moral, ontologic i cosmologic. La aceste 

patru argumente consacrate din filosofia religiei, consider c trebuie 

-l adugm pe cel metalogic, termenul „metalogic” vizând în acest 

caz ceea ce exist dincolo de puterea de înelegere a minii omeneti. 

1) Argumentul teleologic (teleos = scop, plan) pornete de la 

formidabila ordine i precizie matematic din microunivers i macrounivers: 

micarea electronilor în jurul nucleului i a planetelor în 

jurul centrului (de pild, Pmântul este situat taman la distana optim 

fa de Soare în ceea ce privete asigurarea condiiilor necesare de 

lumin, clduri ap pentru via, se rotete în jurul lui cu circa 

107.000 km/or, singura vitez potrivit pentru contrabalansarea 

Pavel Filonov - Formula cosmosului 

atraciei solare i meninerea planetei pe orbiti în fiecare 24 de ore 

execut o rotaie complet în jurul axei sale înclinat cu 23,5 grade, 

ceea ce determin regularitatea apariiei zilei i nopii), extraordinara 

complexitate a celulei vii (conine pân la 200.000 de miliarde de 

molecule), uluitoarea organizare a stelelor, gazelor i altor materiale 

cosmice în universuri insulare numite galaxii (Calea Lactee, bunoar, 

num peste 100 de miliarde de stele) i a galaxiilor în roiuri de galaxii 

(unii astronomi presupun c în Univers ar exista circa 100 de miliarde 

de galaxii, distanele dintre galaxiile unui roi fiind, în medie, de ordinul 

unui milion de ani lumin), toate aceste stupefiante mase cosmice 

pentru mintea uman, rotindu-se neîncetat în jurul unui nucleu central 

i totul (vzutele i nevzutele) supunându-se legii divine de-a se 

deplasa în spaiul necuprins, întru realizarea planului stabilit înc de la 

Facere de ctre Arhitectul infinit inteligent al acestei lumi. 

Forma cea mai popular a argumentului teleologic îi revine lui 

William Paley (1743-1805), arhidiacon de Carlisle i filosof al religiei. 

În esen, acesta se prezint astfel: Dac cineva gsete pe câmpul 

gol un ceasornic i întrucât ceasornicul este proiectat, va trage concluzia 

just c n-a aprut din întâmplare, ci c a fost conceput i executat 

de un ceasornicar. În mod analog, dac privim la proiectul mult 

mai complex al lumii în care trim, ni se impune evidena c în spatele 

ei se afl un mare Proiectant. 

Dar cum dovezile teiste în favoarea argumentelor au fost considerate 

ba neconvingtoare din punct de vedere psihologic („Convingerea 

psihologic precede demonstraia raional” sau, aa cum 

afirm Martin Marty, „apologeii tiu prea bine c dovada convinge 

numai dac oamenii sunt deja convini s cread”), ba nevalide din 

punct de vedere logic (întrucât concluzia nu poate fi mai larg decât 

premisele, filosoful germano-american Walter Kaufmann se întreba 

dac putem s dovedim existena lui Dumnezeu printr-un raionament 

valid în care Dumnezeu s nu apar în nici una dintre premise, fiind 

tiut faptul c dac nu apare în nicio premis, El nu va aprea nici în 

concluzie i c dac apare, atunci raionamentul nu mai este valid), 

ba defectuoase din punct de vedere epistemologic (I. Kant susinea 

„folosind numai concepte, este imposibil s înaintm pân la 

descoperirea unor noi obiecte i fiine supranaturale” i c fiindu-ne 

accesibil doar phenomenon-ul sau lucrul pentru mine, nicidecum 

noumenon-ul sau lucrul în sine, toate încercrile de-a dovedi existena 

lui Dumnezeu „vor fi incapabile s edifice un pod raional peste 

prpastia care separ felul în care lucrurile ne apar i acela în care 

sunt ele în realitate”), ba inadecvate din punct de vedere ontologic


(a spune c ceva este inevitabil, nu este totuna cu a afirma c el este 

ontologic adevrat, cci „chiar dac nu se poate demonstra c este 

fals, el poate totui s fie fals”), ba deplasate din punct de vedere 

axiologic (Kant credea c moralmente este necesar s-L postuleze 

pe Dumnezeu, altminteri „însei principiile mele morale ar fi aruncate 

peste bord i nu a putea s m lepd de ele f s devin insuportabil 

în propriii mei ochi”), firete c în atari condiii, dovada lui Paley în 

favoarea argumentului teleologic a fost luat la scrmnat. 

În primul rând de David Hume i Immanuel Kant. Spun „în primul 

rând”, atât pe faptul c au existat i ali critici (John Stuart Mill cu 

contraargumentul su construit pe metoda inductiv a „cderii de 

acord”, Bertrand Russell cu inconsecventa sa prob evoluionist, 

care nu neag argumentul teleologic, ci impune modificarea lui, 

Aldous Haxley, care credea c selecia natural a fost capabil s 

înving enormele dificulti generate de teoria apariiei Universului 

din întâmplare etc), cât i pentru strânsa legtur dintre scepticismul 

humean i criticismul kantian. 

Astfel, pornind de la axioma c efectele asemtoare au cauze 

asemtoare, David Hume arat c argumentul teleologic este edificat 

prin analogie i c teoria proiectrii conine dificulti i absurditi, 

motiv pentru care, prin personajul Philo din Dialoguri asupra 

religiei naturale, el propune „sase suspende cu totul cercetarea 

prin raionament a problemei existenei lui Dumnezeu”. 

Dei nu a prezentat niciodat vreo prob împotriva lui Dumnezeu 

i nu a desconsiderat cu totul argumentul teleologic, I. Kant inuse 

demonstreze c acesta este neconcludent, aa c din premisele 

„Argumentul teleologic se bazeaz pe experiena proiectrii i a ordinii 

în lume” i „Experiena nu ne confer niciodat ideea unei Fiine 

absolut perfecte i necesare”, el deduce c „O Fiin necesar nu 

poate fi dovedit prin proiectarea observat în Univers”. Totui, 

adaug el, asta nu înseamn nicidecum c respectivul argument nu 

are for. Da, cci din faptul c în lume exist indicii clare ale unui 

„aranjament deliberat” i c acest aranjament este strin lucrurilor 

Pavel Filonov - Pescari 

însei, care „posed aceast ordine în mod contingent i nu spontan”, 

rezult c „exist o cauz (sau cauze) sublimi îneleapt, care 

a ordonat lumea”. Cu precizarea c existena Universului unificat 

pledeaz cu hotrâre în favoarea unei singure cauze... 

Prin urmare, cum trebuie s existe o cauz sau o raiune a ordinii 

existente în lume, avem dovad dependenei argumentului teleologic 

de cel cosmologic, în sensul c primul împrumut principiul 

cauzalitii de la al doilea. 

2) Argumentul moral 

Trebuie spus c aceast abordare în favoarea existenei lui 

Dumnezeu a fost conceput de Kant, printele ei, dar ca un postulat 

practic, nu ca un argument raional. Prin aceast „deplasare de la 

ceea ce este raionalmente necesar la ceea ce este moralmente 

cerut” (Geisler), Kant spera c, punându-L pe Dumnezeu în legtur 

cu valorile morale concrete ale omului, iar nu cu raiunea lui abstract, 

va dovedi c datoria moral impune ca oamenii s caute binele suprem 

(summum bonum), conceput ca unirea dintre virtute i fericire. Dar 

cum acest lucru este cu neputin în aceast via, chiar i pentru 

acel om care-i face datoria, Kant decreteaz c „Dumnezeu i viaa 

viitoare sunt dou postulate, care, potrivit principiilor raiunii pure, 

sunt inseparabile de obligaiile pe care aceeai raiune ni le impune”. 

Sigur, nu toi gânditorii moderni sunt de acord cu Kant, c, adic, 

postularea lui Dumnezeu se constituie în garania împlinirii datoriei 

morale a omului. William James, de pild, vroia, în numele omului 

modern, stie care este „valoarea practic a religiei în viaa lui i în 

lume”. Mult mai radical este poziia lui Søren Kirkegaard vizavi de 

toate argumentele, danezul spunând c este o nebunie însi încercarea 

de a dovedi existena lui Dumnezeu! 

N.B.: Întrucât Kant nu susine c experiena moral îi cere omului 

postuleze c realmente exist Dumnezeu, nici argumentul nu necesit 

aceast concluzie. 

Dar ceea ce n-a fcut Kant (s transforme argumentul moral în 

prob raional), au fcut ali cugettori de dup el. Bunoar, gânditorul 

teologal Hastings Rashdall, pornind de la obiectivitatea unei 

legi morale, susine c „postularea lui Dumnezeu este necesar din 

punct de vedere raional” i c trebuie s existe o Minte moral 

absolut perfect. Argumentaia lui este urmtoarea: Dac legea moral 

este obiectivi independent de minile individuale, atunci trebuie 

i aib sediul într-o Minte absolut perfecti care exist independent 

de minile umane finite! În plus, este necesar din punct de 

vedere raional o atare Minte infinit perfect pentru a ne putea explica 

existena obiectiv a legii morale. 

La rândul su, gânditorul scoian William R. Sorley procedeaz 

la lrgirea argumentului moral: Dac exist o lege moral superioar, 

anterioari independent de minile finite ale oamenilor, atunci 

trebuie s existe i o Minte suprem din care deriv acest ideal moral 

obiectiv! Tot Sorley ne înfeaz în ce const deosebirea dintre 

legile naturale i legea moral: primele au numai o necesitate formal 

(pot fi cunoscute i aplicate ca pi ale universului observaional), 

pe când legea moral, cu calitatea ei prescriptiv pentru activitatea 

uman, nu poate fi considerat o parte din universul observaional- 

tiinific. De ce? Fiindc ea este cu ceva mai mult decât ni se pare c 

este natura i decât fac oamenii, fie c ei fac sau nu (ea este ceea ce 

oamenii trebuie sa fac!) i fiindc ea vine de dincolo de universul 

observabil. Motive pentru care legea moral nu poate fi considerat 

o parte formal a universului (trebuina moral are vocaie transcendental), 

cci ea pretinde explicaii dincolo de lumea natural. 

Argumentul moral al scriitorului irlandez C.S. Lewis merge pe 

linia conceptual a lui Rashdall i Sorley, la care adaug câteva elemente 

noi: trebuie s existe o lege moral, pentru c altfel dezacordurile 

n-ar avea sens, toate criticile ar fi inutile, respectarea promisiunilor



17 

n-ar mai fi necesari nu ne-am mai cere scuze în cazul înclcrii legii 

morale; aceast lege nu poate s fie un instinct de turm (oamenii îi 

controleaz impulsurile i instinctele) i nu poate s fie o simpl 

convenie sau fantezie, deoarece exist o putere absolut perfect în 

afara omenirii, care este mai asemtoare cu inteligena decât orice 

altceva cunoatem noi. Cât privete bergsonianul Elan Vital, C. S. 

Lewis este de prere c dac acesta poate s nzuiasci s aib un 

scop, atunci el este o Minte, ceea ce reprezint însi esena argumentului 

moral. 

Dar iati trei exemple în care legea moral este utilizat pentru a 

dovedi inexistena lui Dumnezeu: 

a) Faimoasa prob a lui Pierre Bayle (1647-1706), în care 

francezul îi fixeaz prima premis „Rul exist”, iar a doua „Un 

Dumnezeu atotputernic ar putea distruge rul”, respectiv „Un Dumnezeu 

binevoitor ar vrea s distrug rul”. Întrucât rul nu este distrus, 

din cele dou perechi de premise, Bayle extrage urmtoarele 

concluzii: 

a1) Dumnezeu este atotputernic i, deci, ruvoitor într-un fel 

oarecare; 

a2) Dumnezeu este binevoitor i, deci, neputincios într-un fel 

oarecare; 

a3) Dumnezeu este atât ruvoitor, cât i neputincios; 

a4) Nu exist niciun Dumnezeu. 

Cu toate c unii insist s susin c logica nedreptii se constituie 

prin ea însi într-o prob a neexistenei lui Dumnezeu, concluziile 

lui Bayle (voi reveni asupra acestei probe în capitolul urmtor - 

„Problema rului”) nu rezist. Drept urmare, nici n-au fost vzute de 

majoritatea nonteitilor ca o concludent dovad negativ. Din 

urmtoarele motive: este posibil ca Dumnezeu s întreprind ceva 

pentru a distruge rul; este cu putin s existe un bine mult mai 

mare prin nelichidarea rului; poate c ceea ce-i acuma ru, face 

parte dintr-un vast ansamblu al binelui; este posibil ca distrugerea 

ului s I se par Atotputernicului un act contradictoriu, motiv 

Pavel Filonov - La mas 

pentru care nu d curs dorinei umane (nicio fiin atotputernic nu- 

i îngduie s fac ceva contradictoriu!); putem s presupunem c 

Dumnezeu este atotperfect, dar nu este atotputernic, situaie în care 

deodat se afirm atributul perfeciunii i se explic problema rului 

în lume, în sensul c El l-ar distruge dac ar putea. 

b) Proba lui Bertrand Russell se prezint astfel: Dac exist o 

lege moral, atunci ea rezult sau nu rezult din porunca lui Dumnezeu. 

(În concepia teitilor, legea moral, prin voia lui Dumnezeu, decurge 

din natura lui. Cum voia este supus naturii divine, iar natura este 

baza legii morale, rezult c Dumnezeu este supus propriei Sale 

naturi.) Dac legea moral rezult din porunca lui Dumnezeu, 

înseamn c ea este arbitrari c Dumnezeu nu este esenialmente 

bun; dac nu rezult din porunca lui Dumnezeu, atunci i El îi este 

supus, prin urmare, nu El este ultim, ci legea moral. Vaszic, fie c 

Dumnezeu nu este esenialmente bun prin arbitrariul de care d 

dovad în raport cu binele i rul, fie c, supus chiar El legii morale, 

nu are calitatea de ultim i prin aceasta nu îndeplinete condiiile de 

existen ale Transcendentului. Altfel spus, un Dumnezeu arbitrar i 

mai puin decât ultim, nu e vrednic de închinare din punct de vedere 

religios. În concluzie, nu exist niciun Dumnezeu care s fie vrednic 

de devoiune religioas. 

Dar cu toat abilitatea de logician pus în slujba atitudinii sale 

anticretine (vezi volumul De ce nu sunt cretin, BPT, Editura Minerva, 

Bucureti, 1980), Bertrand Russell izbutete doar un argument-dilem, 

ce poate fi considerat cel mult iscusit, nicidecum o 

prob irefutabil a inexistenei lui Dumnezeu. Da, cci existena rului 

i nedreptii în lume, ne spune N. Geisler, „nu este folosit ca dovad 

categoric pentru negarea unui Dumnezeu absolut perfect, ci confer 

doar probabilitate ideii c un asemenea Dumnezeu nu exist”. 

Pentru a se constitui în dovad negativ, un argument nu-i necesar 

s demonstreze c nu exist Dumnezeu de niciun fel, ci doar c 

nu poate s existe un Dumnezeu absolut perfect. De altminteri, cum 

majoritatea argumentelor care pledeaz în favoarea unui Dumnezeu 

finit nu au pretenia c sunt riguros demonstrative, iar prin aceasta 

nici nu intr în categoria dovezilor împotriva 

unui Dumnezeu absolut perfect, unii 

antiteiti sunt de prere c Dumnezeul 

identificat cu perfeciunea infinit „poate 

fi exclus pe criterii morale”. 

c) Proba lui Albert Camus din romanul 

Ciuma (Teismul este contrar umanitarismului), 

pe care Norman Geisler o prezint 

prin dilema omului în faa epidemiei provocat 

de obolani în oraul Oran: Omul 

fie se aliaz cu doctorul i lupt împotriva 

ciumei, fie se aliaz cu preotul i nu lupt 

împotriva ei. A nu lupta împotriva epidemiei 

se cheam un act antiumanitar. A lupta împotriva 

ei se cheam a te împotrivi Celui 

care a trimis-o. Prin urmare, dac umanitarismul 

este corect, teismul este esenialmente 

greit. Altfel spus, dac umanitarismul este 

corect, nu-i cu putin s existe un Dumnezeu 

atotiubitor, iar dac totui exist, cum 

El este pricina rului, trebuie s luptm împotriva 

Lui! Aceast prob, aidoma celei a 

lui Bayle, reapare în capitolul urmtor... 

i iat-ne ajuni în impasul semnalat la 

argumentul teleologic: Indiferent de ponderea 

argumentului moral, acesta îi trage 

seva din argumentarea cosmologic!


Constantin MIU 

Libertatea, ca iubire 

În prefaa la volumul de versuri Pai pe 

ferestre (Editura Ex Ponto, Constana, 2017), 

semnat de Ramona Mihaela Opri, poeta 

Emilia Dabu opina: „Versurile au un mesaj 

celest i pmântesc deopotriv.” (p. 7). 

Având în vedere aceast opinie, lecturând 

aceast carte, am putut sesiza cele dou coordonate 

- teluricul i astralul - în mai multe 

creaii. Spre pild, în Tu eti pcat, recunoscând 

indirect existena mai multor raiuri, 

autoarea dorete nu numai penetrarea în raiul 

cel de sus, ci i a avea puteri demiurgice: 

„Strivete-m de raiul cel de sus/ S sparg o 

poart care-i ferecat/ i toate sufletele care 

l-au ptruns,/ S fac s se mai nasc înc-o 

dat.” (p. 26). Naterea unei poveti doar a 

cuplului erotic presupune încrustarea ei în 

componentele altui rai - cel pmântesc i care 

chiar dac nu e numit astfel, prin felul cum 

este imaginat, se dovedete a fi unul al combustiei 

sentimentelor: „i de se nate o poveste 

doar a noastr/ O scrijelesc pe-o frunz 

de arar/ Care umbrete pasrea miastr/ În 

zilele ptrunse de mult jar.” (p. 27). 

Având nostalgia unui râm al amintirilor, 

Ramona Mihaela Opri imagineaz misterul 

lui, chiar dac este unul efemer: „Exist 

un trâm mai nesupus,/ Acolo undeva, în 

deprtare…/ Pe un trâm de amintiri s-a dus/ 

(...) Acolo se pstreaz un mister,/ Printre 

cireii grei i cotropii,/ Acolo am aflat c-i 

efemer,/ Caiii au rmas doar înflorii” (Dincolo, 

p. 95-96). În alt loc - p. 61 - sesizm reproul 

de sorginte arghezian fa de Creatorul 

care parci-a uitat creatura: „i m-a 

întoarce pe un drum tiut/ La Creatorul care 

e de vin/ C m-a uitat pe un pmânt tcut/ 

Care doar geme, arde i suspin.” 

De reinut care este caracteristica majoritii 

creaiilor din volumul în discuie: la 

Ramona Mihaela Opri, iubirea este indisolubil 

legat de libertatea spiritului. Bunoar, 

poezia Hai cu mine aduce în prim plan 

zeia lunii, ce aspir, alturi de partener, spre 

alte meleaguri, unde numai cei îmbrcai doar 

în iubire pot ajunge: „Hai s ne-agm de 

stele,/ i-am zis ieri i-alaltieri./ Ce îmi pas 

de veacuri,/ Le-au atins doar nite zei./ i 

eu sunt zeia lunii,/ C doar tu m-ai înzestrat/ 

Cu lumin pal, cald/ i cu dor neîmpcat,/ 

S-alergm în bezna nopii,/ (...) Îmbrcai doar 

în iubire/ (...) Dac vrei s vii cu mine,/ Nu 

sta în culcuul tu,/ Cci acolo nu-i de mine/ 

(...) Eu sunt liber din fire” (p. 37). 

Autoarea nu numai c se viseaz a alerga 

nebunete pe un cal înaripat (ca în poezia 

Alt lun mi-a dori, p. 73), dar se închipuie 

explozie de libertate: „i ce s fiu când tu nu 

ti?/ Ce-nseamn fluturi f aripi?/ Doar 

trupuri albe i groteti/ Arse de soare prin 

câmpii.// i ce s fiu atunci când eti?/ Explozie 

de libertate,/ Din gânduri furesc poveti/ 

Pavel Filonov - Execuie 

Iar fluturii sunt diamante” (p. 98). 

La Ramona Mihaela Opri, libertatea sinelui 

înseamn zbor, unul cu aripi de iubire. 

Îns, nu totdeauna partenerul ia facilitat aa 

ceva, mai curând s-a amgit sau a fost amgit: 

i-am tot cerut s-mi dai iubire/ i zile 

încuiate-n dor./ M-ai ridicat pe trepte deamgire,/ 

Lsându-m de-acolo, într-un zbor” 

(p. 102). 

Vorbeam despre puterea demiurgic a 

celei care iubete. Inerenta confesiune a partenerului, 

îi d acesteia puterea de a-l purta 

spre sfera libertii necesare: „Cunosc eu 

viaa ce sluiete-n tine/ i chiar i gândul 

cel mai deocheat/ De-mi spui suspinele ce te 

apas,/ Promit s te ridic pân la cer” (p. 67). 

Atât de intense sunt tririle alturi de partener, 

încât aceast fiin cu puteri demiurgice 

poate condensa timpul cunoaterii: „Miajunge-o 

zi s te cunosc,/ i-o noapte doar 

te fac rege,/ Iar amintirile de-o zi/ Te vor 

hrni ca apa rece” (Urma, p. 93). 

Poezia care condenseaz mesajul întregului 

volum ce marcheaz debutul artistic al 

Ramonei Mihaela Opri este Zbor din iubire. 

Ilustrative sunt aceste strofe: „Iubesc caden- 

a unor stropi,/ Care-mi zdrobesc o amorire/ 

E timpul potrivit s poi s zbori/ De aripi s- 

i atârne o iubire// Acuma e de mine i de 

zbor,/ Când lumea e atins de fantasm,/ S 

pot îmbra prin stropi de dor/ O ap transformat 

în agheasm” (p. 155). Cu alte cuvinte, 

libertatea ca iubire i iubirea ca libertate 

sunt sfinitoare.


Marin IFRIM 


19 

Mutul guraliv, ministru al coalelor. 

vin pompierii! 

La un interogatoriu ocazionat, un analfabet cu abecedarul pe 

umeri te întreab ce ai citit în ultimii dou mii de ani. 

Te gândeti la Biblie, ca s scapi repede de febra de sub nrile 

Mânctorului de furnici: puncte, virgule, cratime, sedile, litere. 

Nu-i spui nimic despre cuvinte, c devine nervos cu oasele 

Nervilor. El urte cuvântul, carnea în care acesta dospete. 

În mintea sa structurat în stomac, doar litere digerând. 

Punct i virgul. Nu te poi pune cu întunericul în care 

El îi ascunde cuvintele, în gânduri ferecate cu lanuri. 

Nu-i poi spune: aici sunt toate cuvintele tale, dincolo 

De ci i se arat sub nas cuvinte vopsite cu aer meteoric. 

Mirosuri fecunde. El e cuvântul cifrat, cu permis de zgomote 

În oapte, în ipete, în dezm vtuit, în sinonime întoarse pe dos, 

Împotriva firii, a gravitaiei în cma de for a relativitii. 

Alfa i omega. El nu citete, el vede semne rele în orice trecere 

De pietoni printre pagini interzise de ai si de când lumea. 

Are trei ochi în fiecare iluzie uman, întuneric cu linguria. 

E peste tot unde cuvântul se ascunde: în solfegii, 

În cifre cu miez de litere, în picturi rupestre, în capul lui Picasso, 

De exemplu. Are tiina începutului de lume, a pândit Creatorul 

i i-a luat tot mrunul din portmoneu. Uneori devine critic 

Precum o central nuclear, i se înclzete stroniul 

i înir literele invers, într-un congelator în care, de regul, îi ine 

Placa dentar sfincterian. E i el om, unul programat s programe. 

Pe vremea noastr, ministrul cilor era în aceeai clas cu noi, 

Când la catedr, când în spatele clasei, dând ordonane direct 

Din lumea misterioas a tablei pe care niciunul dintre noi, 

Nici mcar el, nu reueam s o albim complet. 

Bietul nostru învtor care ne-a transformat în table 

Pentru scris viaa! Am fcut ce n-am fcut i tot la maimue 

Pavel Filonov - efii 

Am ajuns. M uit la creatura asta, ferecat între banane 

i aspartam, mimând limba român, vorbind despre cile 

Prezentului, direct din bobul su de piper cu pretenii 

De hipotalamus. Îl vd cum caut intrarea în carte, gata s rup 

Cotorul acesteia. S vin pompierii, s-i descarcereze mâna! 

i limba cu care graseiaz direct în urechile sale 

Cu nicovale de ceramic. 

Roboii au nevoie de psihiatri. Taxe! 

La colul strzii un ceretor îmbrcat impecabil îi cere votul. 

Vrea s devini mai amrât decât e acum, parlamentar cu acte 

În regul. Între timp, în apropiere, în Piaa Central, gardienii 

Alung babele venite s vând câteva ou pentru a-i cumpra 

Reete date de ultimii doctori rmai în ar. 

Viitorul parlamentar e pzit, oule sale de dinozaur rou 

Sunt pline cu gardieni mici, care, dup alegeri, vor fecunda ara 

Cu generali. Dumnezeu a creat totul, omul a devenit soliptic, 

i-a plagiat chipul nu i asemnarea. Astfel: a inventat lumina, 

A inventat frigul, cldura. În contul su liric, cu excepia sa pe 

mânt nu exist alt Inteligen artificial. 

Aur, cupru, zinc, enzime, trigliceride etc. etc., 

Toate în ideea c Cel de Sus nu a fcut cârtiele s fac guri 

În soare i nici securiti frigorificai. Roboii au nevoie de psihiatri, 

sufletul de robot e plin cu turb parlamentar, de ini care circul 

Sub viteza legal a melcului mai ales atunci când poporul merge 

Avionul. Am fost implorat s devin ceretor. Am refuzat. 

Ultimii ceretori autentici deja au psit planeta 

Sunt prea btrân pentru a fura din zilele altora. Nici mcar în faa 

Bisericilor, cu mâna întins ca un pistol cu ap. Închid ochii: vd 

Mai întâi femeile i copiii. E destul loc pentru mâini cu liniile vieii 

Îndreptate spre cer. Doamne, ce negri sunt ceretorii albi. 

Cei îmbrcai la patru ace, în costume de miri ai poporului, 

Cu buri pe inventarul rioarei, cu mil pentru buricele lor înalte 

Cât fruntea de sub dotare. Tribuni de oc, resturi de la masa 

Hienelor academizate. Iluzia c toi ceretorii sunt o certitudine, 

E doar o aparen calificat. Într-o bun zi, planeta va avea câteva 

Miliarde de politicieni i anexe ale acestora i doar vreo 

Câiva ceretori. Fiecare la locul su, cu mâna întins, cu seceta în 

palmi foamea în firimituri cosmice, dând de lucru celorlali dup 

Propria lor fericire. Ca fulgii de zpad, cad funcii inumane 

Peste bestii necalificate. E tare greu i pentru Cel de Sus, 

Nici El nu mai înelege de ce maimua a înghiit mrul, 

Într-un fel oral, i lumea s-a transformat în literatur de doi bani, 

Cu Biblia la ctâi, aa, de amorul rbdrii eterne. 

Ceva a fost putred în rai, mai ru ca în Danemarca. 

La colul strzii, un ceretor îi cere drepturile de Cavaler 

Al sprgtorilor de suflete. 

Are o fa neguvernabil, e chiar guvernul. Taxe!

P. Filonov - Flori ale florii universale 


Adem ZAPPLUZHA 

(Kosovo) 

C[r\i primite 

la redac\ie 

ZIDURILE 

(Muranat) 

Când plâng amintirile 

Chem trecutul 

Ca s-mi potolesc dorul 

Cu durerea nestins 

Fiindc numai atunci 

Simt existena mea 

RUL OPRIT 

(Molla e ndaluar) 

Noi trecem încontinuu 

Precum amintirea ucis 

Clocot de sânge oriunde 

Pe trupul patriei 

ipetele coboar 

Din ramurile rupte 

rul Rou 

Nu putrezete nicicând 

În amintirea noastr 

Acolo jos sub irul de muni 

Undeva în valea stejarilor 

Montrii pun ctue 

Forei tineretului 

Foarte puin timp 

Au rmas prizonieri 

Doar pentru a aminti 

Phoenix-urile zilei de mâine 

Pentru a muca brusc 

rul Oprit 

FANTOMELE 

(Fantazmat) 

Nu spla mâinile cu lacrima crimei 

Ochiul capricios 

Nu înelege uitarea 

Nu se ucide memoria cu nici-un glon 

Pasrile sunt martori 

În aceast nebulozitate 

Mâinile slbite 

Salut coloana 

Prin vi se num mormintele 

Pe aici au trecut fantomele 

Noaptea viclean 

Se freac cu întunericul 

VIITORUL 

(Ardhmëria) 

În coloana trectoare 

evile ruginite vomit venin 

Ce lung aceast zi în Balcani 

Când miturile se trezesc 

În faa desfiinrii 

Nemernicii perfecionai 

Nu enum cadavrele 

Refugiaii desci 

Cu capul aplecat 

Plniesc întoarcerea 

Morii i-am uitat 

Dup Munii din Shala 

rile azurii 

Mu fierul înroit 

Soarele scap ochiul 

La poalele Pashtrikului 

Dup un veac 

Se trezesc chemrile sângelui 

Copii se-mbreaz cu trecutul 

Viiotrul 

Ca aoreol 

Strlucete pe cap


Daniel DEJANU 


21 

Poetul George Baciu - 

„Cu mine la o vorb[” 

Îndrgostit de viai de poezie, mereu 

în postura de „tânr i nelinitit”, prof. dr. 

George Baciu ne surprinde în fiecare an cu 

„gânduri adunate-n carte”. 

În viziunea imaginarului su, poetul se 

adreseaz de fapt cu declaraii de dragoste 

i gânduri metaforice iubitei, prin intermediul 

poeziei, sub forma unor vorbe în intimitate 

„cu mine”, cu sine, cu ea, cu femeia iubit... 

De peste 10 ani îi tot adun gândurile 

lirice în ci de excepie, care au farmecul 

lor. Autor a numeroase lucrri de istorie, 

sociologie, filozofie i chiar romane (amintesc 

dou romane: „Tristeea unei iubiri” i 

„Apus în deriv”), creaii în proz, eseuri i 

studii de specialitate intercalate cu volume 

de versuri de o rar frumusee i profund 

sensibilitate. 

Prima carte, intitulat „Gânduri de la 

Marginea Lumii” (2010), cuprinde poeme 

în prozi „cioburi de minte”, cum le definete 

autorul, creaii originale care cheam 

la înelepciune. Sunt memorabile aprecierile 

domnului acad. Gh. Pun care, în studiul introductiv 

„(Des)involt i temerar poetul”, 

afirma:…„cci poet e Baciul domnian, cu 

carte-n regul, pentru c nu poate fi altfel 

cel care frmânt cu atâta dragoste, pricepere 

i aplomb caolinul cuvintelor, ameste- 

cându-l cu miere i sânge, cu cenui praf 

de stea” (p. 5). 

Urmeaz alte dou ci de suflet: „În 

vestiarul inimii” (2011) i „Cu gândul în 

buzunar” (2012), ambele adunând gânduri 

metaforice din „centrul lumii”, strecurate 

or, trengrete, cu mare dragoste, în cotidian. 

Aa cum mrturisete poetul sunt vorbe 

„ivite la un suspin distan de gândul 

inimii” sau la o „tcere de vorb cu vârsta”. 

De fapt, „Cu gândul în buzunar” este o 

construcie liric original, brodat pe maturitate 

artistic. 

Într-o alt carte cu titlul imperativ „Domnete-m, 

Doamne!” (2014), poetul mediteaz 

cu tandree existenial la sonoriti i 

mai înalte, cu triri de mare încrctur emo- 

ional. Eu le-am numit poeme-rugciuni de 

invocare a divinitii, pentru c sugereaz 

rugciuni cretine, de înnobilare i împlinire 

spiritual. Din poezia care a dat i titlul volumului, 

reinem versurile cu cele mai semnificative 

metafore: „Domnete-m, Doamne, 

c-un suflet de fat... / Domnete-m, Doamne, 

c-un alt cer de stele... / Domnete-m, 

Doamne, c-un alt adevr”... Într-o bijuterie 

cu „Poeme legnate-n palm” (2015) se 

lanseaz poetul spre „alt cer de stele”, cu 

„gânduri picurate pe aripi de vis”... Este 

„crticic de buzunar” în care descoperim 

o poezie intimist, sensibil, cu mesaje purtate 

de porumbei albi, în rotocoale de lumini 

i umbre. Cum femeia rmâne în centrul cre- 

iei sale, pe un piedestal înalt, poetul George 

Baciu intri în dialog umoristic cu „eterna 

poveste a nestatorniciei feminine”, cum remarca 

marele epigramist Cincinat Pavelescu. 

Într-o epigram de o savoare încânttoare 

din „Catrene cu parfum de femeie” (2017) 

„zis-a Baciu”: „Femeia e suspin de An / 

Ridicat mstire, / La vecernii de prihan, 

/ La utrenii de iubire!” (Imn femeii, p. 

112). În multe catrene cu parfum îneptor 

poetul îi îndreapt pana spre femeia „înger 

i demon”(„...Inima, spre ceruri, cheia, / 

Trupul, calea spre pcate”), iar în alte catrene, 

femeia este alintat cu gingia doinei 

populare: „Femeia-i doina deirat / Pe-un 

fluier fermecat de os, / O Cosânzean suspinat 

/ În inima lui Ft-Frumos”. 

Poetul se poart elegant cu femeia, tratând-o 

cu respect atât în poezie, cât i în via- 

, precum Ft-Frumos din basme. În multe 

creaii ale „Baciului domnian”, femeia este 

o fiin divin sau o muz de suflet, o mam 

iubit sau chiar „un înger e femeia, / Orice 

clip o sfinte, /i-i ofer noaptea cheia 

/ Ctre Paradis, firete” (Ca un înger). 

În ultimul su volum, pe care poetul 

George Baciu l-a intitulat „Cu mine la o 

vorb” (Editura Gens Latina, Alba Iulia, 

2017), gândurile poetului sunt cuibrite, ca 

nite rni deschise, în metafore cu imagini 

descriptive de un farmec aparte. Titlul volumului 

sugereaz o tematic de confesiuni 

lirice, strtute adesea de neliniti existeniale. 

El îi face o ampl analiz de suflet, 

stând la o vorb cu sine sau „cu ea alturi”, 

cu femeia iubit, interlocutorii fiind frmântai 

de gândurile trite în cotidian. Dar s ptrundem 

în „arhitectura” ii „Cu mine la o 

vorb” nu înainte de a semnala studiul introductiv 

redactat cu competen de editorul 

ei, distinsul poet Virgil erbu Cisteianu, directorul 

general al Editurii „Gens Latina” din 

Alba Iulia. Domnia sa chiar îl definete pe 

George Baciu „Un poet al metaforelor”, 

deoarece „gândirea poetului din acest volum 

este prin excelen metaforic” (p. 7). 

Volumul „Cu mine la o vorb” cuprinde 

poeme scurte, de mare concentrare artistic, 

grupate în dou capitole importante: primul 

este dedicat soiei (55 de poeme, numrul 

corespunde cu vârsta poetului! La 6 noiembrie, 

George Baciu împlinete 55 de ani. La 

muli ani, Poete!), iar cel de-al doilea capitol 

cuprinde 18 poeme gândite în manier clasic, 

de o fraged frumusee, grupate în ciclul 

„Cântecele inimii” (p. 73-94). În versuri de 

o cert autenticitate, poetul „cânti descânt 

femeia”, într-un hamac (leagn sau 

pat legnat) pe pervazul dimineii, când ploaia 

ud primvara pe sâni, pe o vreme zurlie, 

care „s-o azvârle în dormitorul cerului / pentru 

o zi de iubire” (Stau cu mine la o vorb, 

p. 15, poem reluat pe coperta a patra a cii). 

Întâlnim pe parcursul lecturii volumului multe


poeme moderne, cu titluri care sugereaz 

emoii i impresii, la reîntâlnirea cu femeia 

iubit: „Nu închide ochii”, „Ea nu mai are 

nimic”, „Câte vorbe îmi spune trupul tu”, 

„Am vrut s te iubesc”, „Iubete-m pe banca 

din parc”, „Te-am iubit în toate zilele” 

etc. În ciclul „Cântecele inimii”, poetul 

triete bucuria spiritual în poezii ca „Eu o 

iubeam”, Ea era neînceput”, „Iubito, vine 

vara , „Ne înfioar toamna”, „Mi-e dor de 

tine”, „Iubito, vine iarna…”, „Iart-m” i 

altele. Dup experiena de via cu bune i 

cu rele, cu rni deschise i aventuri care îl 

pun pe gânduri, eroul liric se retrage pentru 

o perioad în singurtate i mediteaz cu 

„inima atrofiat / de plânsul privirii tale 

site / în odaia cu miros de dragoste” 

(Stau cu mine la o vorb, p. 15). Tema predilect 

a cii este totui iubirea, apreciat de 

George Baciu ca „esena realitii tainice”, 

i pe care, printr-un limbaj metaforic, ne invit 

-i descifrm misterele: „Nu închide ochii 

a de repede / fiindc ai s spargi între 

pleoape cerul / ce st între noi, / la fiecare 

apus de dragoste” (Nu închide ochii, p. 16). 

Starea de spirit a poetului se afl permanent 

în armonie cu vremea, cu frumuseea, cldura 

sau frigul anotimpurilor. Primvara, poetul 

reîntinerete, ca i natura, împrosptându- 

i forele: „Primvara urc dealul spre 

apus, / râul de sub salcie îi piapt 

gheaa din perciuni, / din zâmbetul omului 

de zpad au rmas doar tciuni, / 

de pe gardul dimineii ultimul ger s-a 

dus” (p. 51). Vara e anotimpul iubirii în 

natur, când „prin parc îndrgostiii se 

pierd în srutri” (Iubito, vine vara... p. 

78). Toamna devine mai aptoare, de 

tip bacovian, îndemnând la meditaii filozofice: 

„Ne înfioar toamna cu zâmbetui 

de zgur, / Intimitatea nopii ne frânge 

sub carâmb, / Din mâzga-nseninrii ne 

înjghebm armur, / Lovindu-ne-n asedii 

cu ploile de plumb” (Ne înfioar toamna, 

p. 79). Dei „frigul se-nfige-n trupuri”, 

iarna îndeamn totui la visare i cântec, 

prin refugii în lumea povetilor: „Voi fi o 

Alb-ca-Zpada, / Voi fi un Ft-Frumos 

pribeag, / Te voi iubi ca-ntr-o poveste / 

Prelins pe al gurii prag” (Cântec de 

iarn, p. 80). Asistm, în singurtatea nop- 

ii, i la scene intime de iubire nostalgic, 

în „dormitorul cu emoii de album”, pe 

care îns poetul o pstreaz în suflet cu 

ceala iernii: „Am întins mâna s te mângâi 

/ pe ochii aceia mari i trecui de 

prima tineree. // Se crap de noapte în 

palma zrii. // Tu, în dormitorul cu emoii 

de album, / asculi sonata viscolului / 

plâns pe oldurile albe / ale copacilor. 

// Iarna cu ururi pe la nas / ninge pe surâsul 

omului de zpad” (Am întins mâna, 

p. 48). 

Dezamgit de trri în dragoste, poetul 

se resemneaz pind într-o lume f sperane: 

„Ea nu mai are nimic. / Nici priviri 

aruncate pe furi, / nici gânduri cu ochi de 

crizantem, / nici diminea de suflet, / nici 

apus de inim... // Nu mai are nici recenziile 

oaptelor nerostite / în nopile cu iubiri restante” 

(Ea nu mai are nimic, p. 20). 

Se întâmpl ca „femeia f suflet”, care 

i-a pierdut iubirea adevrati sensibilitatea 

feminin, s intre f remuri în ritualul 

vieii cotidiene: „Ea nu mai are nimic... / 

Are doar viaa întreag / pstrat în sacoa 

cu care se duce / duminica / la magazinul 

din colul strzii /i cump pe datorie câte 

o iubire, / de trei ceasuri, / ca s nu uite c 

«dac dragoste nu e, nimic nu e»” (Ea nu 

mai are nimic, p. 20). 

În general, versurile lui George Baciu 

sunt bazate pe construcii metaforice de profund 

trire sufleteasc, în care se strecoar 

i iubire adevrat, precum i triste dezamgiri 

în dragoste. Ele ptrund cu uurin în 

inimile i sufletele noastre sau, cum spunea 

Arghezi, în „suflete de prieteni i de strini”. 

În acest sens sunt relevante spusele 

acad. Gh. Pun: „Solemn i sturlubatic, îl 

prinde pe Eminescu de bra, zâmbindu-i 

complice, apoi sare în lturi, îi face o ple- 

ciune de menestrel arhaic lui Nichita (…) 

i, cu inima la vedere, fuge i de acesta, se 

pierde apoi printre mestecenii Sentimentaliei, 

ara de el zidit (...) întins pân la 

marginea lumii, (de) unde ne cheam cu 

clopoei de lut i sinceritate” (George Baciu 

„Gânduri de la Marginea Lumii”, (Des)involt 

i temerar poetul, p. 5). 

Nu tiu dac chiar „îl prinde pe Eminescu 

de bra”, cum remarca acad. Gh. Pun, 

dar, cu ambiia i talentul su de necontestat, 

„Baciul domnian” s-a apropiat deja cu pai 

repezi de marii poei ai rii. 

Reamintesc i încurajrile mentorului su, 

scriitorul pitetean Marin Ioni, care afirma 

cu competena-i cunoscut c „George Baciu 

este un poet matur, un artist care nu se 

îmbat cu damful de succese... Dei a mucat 

din toate curentele literare”, el rmâne „un 

poet unic, care trece prin sensibilitatea ultimei 

generaii, ba merge chiar cu câiva pai 

mai înainte” (Poeme legnate-n palm, 

vezi coperta a patra). 

adar, putem spune cu certitudine c 

George Baciu a demonstrat prin cile sale 

o maturitate creativ în domeniul poeziei, este 

un poet cu har, capabil de noi proiecte lirice, 

pe care le ateptm cu dragoste. 

Pavel Filonov - Formula primverii


Stelian GOMBO{ 


23 

Petre |u\ea - apologetul 

cre]tin, filozoful magistral 

]i gânditorul autentic - 

@între Dumnezeu ]i neamul s[u... 

La 6 octombrie 1902, în satul Boteni, Muscel, judeul Arge, s-a 

scut Petre ea. Întâi oficial i diplomat la Ministerul Economiei 

Naionale, mediatorul celui dintâi tratat economic între România i 

URSS, prieten cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre 

Pandrea, Petre ea a fost un filosof cretin, membru activ al Mirii 

Legionare, deinut politic în regimul comunist, personalitate vestit 

i renumit pentru ascuimea i acurateea spiritului i cuvântului 

u („Btrâneea i alte texte”, „Tratat de economie politic”, „Comentarii 

la Platon”, „Reflecii religioase asupra culturii”, „Filosofia 

nuanelor”, „Introducere mistic în filosofia modern”). Cu alte 

cuvinte, economist, publicist, eseist i filosof cretin, Petre ea 

este considerat ca fiind cea mai important personalitate a mirii 

gândiriste. S-a nscut în viaa cea venici cereasc la data 3 decembrie 

1991, într-o rezerv a spitalului „Cristiana” din Bucureti, 

a încât în iarna acestui an se vor împlini 27 de ani de la mutarea sa 

la venicele lcauri. 

Despre el vorbind puin în paginile urmtoare, vom observa i 

constata c „Scriind, i-a pierdut legenda”, spunea Constantin Noica 

despre Petre ea, pe la începutul anilor 60. Asta înseamn faptul 

Petre ea ar fi trebuit s rmân în legenda sa, aceea de exponent 

al oralitii, unul dintre cei mai mari ai secolului. Dar Petre ea 

nu i-a dorit el oare, prea mult vreme poate ca Socrate, cu care a 

fost des asemuit, aceast legend? A scrie înseamn a domoli gândul, 

a-l confisca în forme pe care nu întotdeauna le va terge vântul cel 

bun, dar câte altele rmân în afara literei i a cuvântului? Gândul 

potolit i confiscat în forma prozaic a scrisului poart în chip vdit 

semnul istoriei, îns nu are totodati încetineala acesteia. Oralitatea 

este îns vie, este comunicare ce duce la cuminecare (împrtire 

din cuvânt) i comuniune i lucrare deopotriv, aadar întemeiaz. 

Petre ea o personalitate complex la care pâni flecreala, cum 

o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca i la anticul 

din porticele Atenei. Geniu oral, Socrate nu i-a îngduit s scrie 

pân la moarte pentru c-l avea urma pe Platon. Exponent, i el de 

geniu al oralitii, Petre ea a pierdut în cele din urm pariul cu 

legenda: la btrânee a început s scrie. 

Temnia comunist, unde a avut revelaia religiosului, mai exact 

a incarnaiei lui Iisus Hristos sub suferin, l-a determinat s nu lase 

la o parte nimic din ceea ce este omenesc, nici chiar scrisul. Sub semnul 

imediatului, la Petre ea se afla mereu raportul religie-istorie, 

divin-uman. Pentru istorie a avut mai întotdeauna cuvinte grele, dar 

o accepta. Istoria, spunea el, este plin de oameni de stat, de condu- 

tori de oti, de savani, de artiti, de inventatori, de exploatatori 

lacomi, de miri de mase, de sfini i de infractori, la ordinul lui 

Dumnezeu. De aceea, popoarele care vor numai s fac istorie sunt 

supuse pieirii. Cultura filosofic, tiina nu trebuie s slbeasc sentimentul 

religios. tiina este seac dac nu este însufleit de iubire, 

de pasiunea puritii i de setea de absolut. Citez, iari din „Întâmplri 

obinuite”: „Nu mi se pare just afirmaia c excesele teologice 

usuc sentimentele, adic rcinile sufleteti ale vieii. Se poate 

spune mai degrab c aceast sinistr isprav o face prostia tiin- 

ific”. Firete, a spa, oricât de departe, la temelia pe care s-a ridicat 

acest hibrid religios i istoric, nu duce nicieri. Orice demers aici 

este aporetic, te va îngropa, te va vârî în înfundtur. i atunci noi ce 

facem? se întreb un personaj din piesa evocat. Rspunsul lui Petre 

ea este acesta: „Trim. Eu nu suport soarele arztor al istoriei 

universale. Copacii nu triesc cu rcinile la soare. Doresc ca neamul 

meu s triasc sub puterea protectoare a lui Dumnezeu. Pasiunea 

gloriei este copilreasc. Un ran român care se roag sub nuc, coboar 

prin actul lui venicia în viaa trectoare. Pe el rugciunea îl 

pune în contact cu absolutul i prin aceasta se purifici se întrete. 

În acest sens, haina umilinei este expresia unei îndrzneli nelimitate. 

Fapta lui este lipsit de coninutul zgomotos al timpului. Pasionaii 

istoriei numesc ast trire subistorie. Este mai exact formula absenei 

istoriei. Omul religios respinge terenul nisipos al devenirii. El este.” 

Dac era întrebat ce meserie are, Petre ea rspundea c profesiunea 

lui este aceea de a fi român. 

A fost mândru toat viaa de naionalismul su, care nu era i un 

ovinism: cea mai mare minune a lui Dumnezeu - spunea el, în clipele 

de exaltare - a fost aezarea pe pmânt a românilor. Nutrea convingerea 

c, dac printr-un decret divin i s-ar anula calitatea de român, 

ar suferi ca de o stare ebrietoasi nu ar mai gsi, precum beivul 

înveterat, drumul spre cas. Naionalistul Petre ea nu a fost i 

rasist. În piesa de teatru „Întâmplri obinuite”, toate personajele 

poart spiritul i spusele filosofului. Rasismul, spunea el, ar fi motivat 

de trei direcii. Unii urmresc întrirea neamului în vederea expansiunii, 

formula poporului ales justificând aici foamea de spaiu i bogie. 

Alii, eugenic vorbind, interzic dreptul la procreare degenerailor, 

suferitorilor de morb ereditar, motivându-se estetic i economic. i 

în al treilea rând, paradoxalii, care folosesc argumentul milei. Am 

întâlnit, încheia el, foarte puini care s fie îngrijorai de soarta speciei 

om. Era tributar clasei neti din care îi trgea seva i pe care se 

cldea conceptul su de om românesc. El zice: „Comunitatea neasc 

este o realitate organic. Nu seam cu o aduntur inform 

(se poate observa i aici c platonicianul din el avea oroare de topirea 

formelor) sau cu un azil de noapte. Sufletul nesc are trturi de


o mare frumusee uman. Nu se poate vorbi de umanismul nesc, 

fiindc sufletul nesc este incompatibil cu titanismul, sau cu însingurarea 

încrcat de dezndejde”. Am putea spune c ne aflm, cu 

Petre ea, în faa celui mai lapidar gânditor român. Un om care a 

vorbit enorm în viaa lui a reuit s rosteasc, la sfâritul ei, lucrurile 

eseniale despre Dumnezeu, om, moarte i eternitate în cele mai puine 

cuvinte. A vorbit despre om, dar întotdeauna despre om raportat la 

logica lui Dumnezeu, despre sfânt, erou i geniu, idiot sau impostor, 

libertate i egalitate (pe cea din urm nu o suporta, spunea: „nu poi 

-i pui pe aceeai scar pe Kant i Iliescu”), despre cunoatere i 

adevr, despre democraie i liberalism, despre comunism, despre 

rugciune i credin, despre revelaie i inspiraie, despre politic, 

despre tiin, despre creaie, despre tehnic. A vorbit despre toate 

acestea într-un mod rspicat, gândul czând de fiecare dat peste 

problem cu o verticalitate categoric, în urma cruia adevrul se 

evideniaz de la sine, prând s spun c, aa simplu cum este, el 

nu are nevoie de cine tie câte cuvinte pentru ca s poat aprea. 

Toat concepia filosofic a lui Petre ea st sub aceast dimensiune 

a simplului i a rspicatului, categorie de stil care deschide 

drumul deopotriv ctre apariia adevrului i ctre formularea lui. 

Petre ea pare s redescopere pe cont propriu cele câteva adevruri 

eterne în care st lumea, aceast redescoperire sprijinindu-se la rândul 

ei pe o logic etern, adic pe familiaritatea cu „logica lui Dumnezeu 

în mersul ei natural pe pmânt”. A aduga la toate astea un mod 

firesc de raportare la lucrurile ultime, deopotriv hâtru i solemn, pe 

care il provoaci înlesnete originea sa neasc. Petre ea 

este ran din Muscel colit la Universitatea de la Berlin i care, în 

mod esenial, rmâne s se comporte cognitiv - ca ran. Prin felul de 

a se exprima, Petre ea trimite cu gândul la un personaj a lui Ion 

Creang, trecut prin experiena lagrului comunist, convertit de 

cunoaterea cult a Bibliei i de lectura temeinic a lui Kant. Aadar, 

cine a fost Petre ea? i-a pus singur aceast întrebare. „Pentru c 

om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da 

atunci - ce sunt? C nici ultimul parazit care crete în cutele societii 

nu sunt... Pesemne c sunt cineva dificil de fixat.” Într-adevr, cineva 

dificil de fixat. Sigur este c a fost cineva inconfundabil. Nu i-a vorbit 

niciodat de ru nici mcar torionarii pentru ca s nu jigneasc 

Pavel Filonov - Nave 

poporul român, c în interiorul lui s-au petrecut asemenea monstruoziti. 

„La închisoare, grija mea a fost s nu fac neamul românesc de 

râs. i toi din generaia mea au simit aceast grij, Dac m schingiuiau 

ca s mrturisesc c sunt tâmpit, nu m interesa, dar dac era ca 

nu mai fac pe românul, m lsam schingiuit pân la moarte. Eu nu 

tiu dac vom fi apreciai pentru ce am fcut, important este c nu am 

cut-o niciodat doar declarativ, ci c am suferit pentru un ideal. Este 

o monstruozitate s ajungi s suferi pentru un ideal în mod fizic.” 

adar, ar fi putut, în stilul su inconfundabil, s afirme despre 

sine: Pâni un prost vede c sunt inconfundabil... Cum singur 

spune, Petre ea s-a revrsat în alii. Când apele spiritului su s- 

au retras, ele au lsat în urm, cristaline, lefuite de patim, suferin 

i inteligen, câteva sute de vorbe memorabile. Înelese în dozajul 

lor corect, uneori cu doza necesar de umor, alteori rmânând de-a 

dreptul contestabile, ele pot s apere de amgitori, de proti i uneori 

de excesul care st la pând în fiecare dintre noi. Dar mai presus de 

orice ele sugereaz un lucru nespus de simplu i de greu de obinut: 

a fi liber înseamn a gândi totul cu mintea ta. Pentru c în acest 

caz chiar i eroarea, aparinându-i este mai lesne suportabil. Cu 

atât mai mult în acest vremuri în care lucrul cel mai teribil care ni s-a 

putut întâmpla a fost acela de a fi greit (sau de a fi devenit victime), 

participând la erorile altora... 

* 

i iat, câteva din cugetrile venic memorabile, înelepte i mereu 

actuale ale lui Petre ea 

1. Se spune c intelectul este dat omului ca s cunoasc adevrul. 

Intelectul este dat omului, dup prerea mea, nu ca s cunoasc 

adevrul, ci s primeasc adevrul. 

2. Am avut revelaia c în afar de Dumnezeu nu exist adevr. 

Mai multe adevruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici 

un adevr. Iar dac adevrul este unul singur, fiind transcendent în 

esen, sediul lui nu este nici în tiin, nici în filozofie, nici în art. i 

când un filozof, un om de tiin sau un artist sunt religioi, atunci ei 

nu se mai disting de o bab murdar pe picioare care se roag Maicii 

Domnului. 

3. Acum, mai la btrânee, pot s spun c f Dumnezeu i f 

nemurire nu exist adevr. 

4. O bab murdar pe picioare, care st în faa icoanei Maicii 

Domnului în biseric, fa de un laureat al 

premiului Nobel ateu - baba este om, iar 

laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca 

ateu, sta moare aa, dihor. 

5. Eu când discut cu un ateu e ca i 

cum a discuta cu ua. Între un credincios 

i un necredincios, nu exist nici o legtur. 

la e mort, sufletete mort, iar cellalt e 

viu i între un viu i un mort nu exist nici 

o legtur. Credinciosul cretin este viu. 

6. Ateii i materialitii ne deosebesc 

de animale prin faptul c nu avem coad. 

7. Ateii s-au nscut, dar s-au nscut 

degeaba. 

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am 

murit c un om care vrea s fie bogat nu 

este un ptos. Spunea odat un preot 

trân: Circul o zical c banul e ochiul 

dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, 

eu îl concep ca pe o scar dubl. Dacl 

posezi, indiferent în ce cantiti, i te 

miti în sus bineftor pe scar, nu mai e 

ochiul dracului. Iar dac cobori, atunci te


duci cu el în infern, prin vicii, prin lcomie i prin toate imperfeciile 

legate de orgoliu i de pofta de stpân. 

9. Nu pot evita neplcerile btrâneii i nu m pot supra pe 

Dumnezeu c m-a inut pân aproape la nouzeci de ani. Îns btrânii 

au o supap foarte îneleapt: au dreptul la neruinare. O neruinare 

nelimitat. Când m gândesc la suferinele btrâneii, îmi dau seama 

în natura asta oarb cel mai mare geniu este geniul morii. Faptul 

murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui 

Dumnezeu pentru noi. 

10. Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, cci dac scoi Biblia 

din Europa, atunci Shakespeare devine un glume tragic. F Biblie, 

europenii, chiar i laureaii premiului Nobel, dormeau în crci. tiina 

i filozofia greac sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. 

Prima carte mântuitoare i consolatoare pe continent - suveran - 

este Biblia. 

11. Exist o carte a unui savant american care încearc s motiveze 

tiinific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de tiin cum am 

eu nevoie de Securitate. 

12. Luther, cât e el de eretic i de zevzec, a spus dou lucruri 

extraordinare: c creaia autonom e o cocoti c nu exist adevr 

în afar de Biblie. Mie mi-a trebuit o via întreag ca s aflu asta. El 

nu era aa btrân când a dibcit chestia asta, c era clugr augustin... 

Mie mi-a trebuit o via ca s m conving c în afar de Biblie nu este 

nici un adevr. 

13. Shakespeare, pe lâng Biblie - eu demonstrez asta i la Sorbona 

- e scriitor din Gti. 

14. În afara slujbelor bisericii, nu exist scar ctre cer. Templul 

este spaiul sacru, în aa fel încât i vecinile devin sacre în prezena 

lui. 

15. tii unde poi cta definiia omului? - te întreb. În templu. 

În biseric. Acolo eti comparat cu Dumnezeu, fiindc exprimi chipul 

i asemnarea Lui. Dac Biserica ar disprea din istorie, istoria n-ar 

mai avea oameni. Ar disprea i omul. 

16. În biseric afli c exiti. 

17. Ce pustiu ar fi spaiul dac n-ar fi punctat de biserici! 

18. În afar de ci nu triesc decât dobitoacele i sfinii: unele 

pentru c n-au raiune, ceilali pentru c o au într-o prea mare msur 

ca s mai aib nevoie de mijloace auxiliare de contiin. 

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseria 

de geniu, fiindc materia îi premerge. Prima idee de creaie real, au 

adus-o în istorie cretinii. 

20. De creat doar zeul creeaz, iar omul imit. Eu când citesc cuvântul 

creaie - literar, muzical, filozofic - lein de râs. Omul nu 

face altceva decât s reflecte în litere, în muzic sau în filozofie petece 

de transcenden. 

21. Cum s fie creatura creator? „Hai tat, si art moia pe care 

i-am fcut-o când nu eram în via...” Pi cum s fie creatura creator? 

22. Omul este un animal care se roag la ceva. Caut un model 

ideal. i uneori nimerete, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul 

ideal i succesiunea fenomenului din el sunt cretinii. Cretinismul 

nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau 

pluralist. Cretinismul este pur i simplu. Despre cretinism, Bergson 

spune c noi îl respirm. Are materialitatea aerului. Seam cu aerul. 

Noi suntem cretini f s vrem. i când suntem atei suntem cretini: 

respirm cretinismul cum respirm aerul. 

23. Cretinismul nu este ideologie, c atunci se aseam cu 

marxismul. Religia este expresia unui mister trit, or ideologia este 

ceva construit. 

24. A fi cretin înseamn a coborî Absolutul la nivel cotidian. 

Numai sfinii sunt cretini absolui. Altminteri, cretinismul, gândit 

real, este inaplicabil tocmai pentru c e absolut. 


25 

25. Suveran fa de natur, supus Divinitii, nemuritor i liber prin 

depirea extramundan a condiiei sale - acesta este omul cretin. 

26. Nimic nu poate înlocui cretinismul; nici toat cultura antic 

precretin. Eu sunt de prere c apogeul Europei nu e la Atena, ci în 

Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din cas în cas. Eu definesc 

strlucirea epocilor istorice în funcie de geniul religios al epocii, nu 

în funcie de isprvi politice. 

27. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaz istoria. 

28. Dac nu cunoti revelat - prin graie divin - sau inspirat, nu 

cunoti nimic. De pild, povestea cu mrul lui Newton, care a czut. 

Nu tiu unde am citit eu stupiditatea asta: „Îi tomba dans une méditation 

profonde qui la conduit jusqua la loi de la gravitation universelle”. 

i eu spun: dac Newton gândea pân la Judecata de Apoi, 

nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai înelept. Când a fost 

întrebat cum a descoperit gravitaia, a zis: Am fost inspirat. Pi scrie 

pe mr, sau scrie undeva în natur „legea gravitaiei”? Fenomenele 

lumii interioare i ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom i orgolios 

crede c exploreaz lumea interioari exterioar cu jocul lui de 

ipoteze i c descoper ceea ce vrea el. El caut; dar eu spun c el 

caut, nu c afl. Sau dac afl, trebuie s fie ca Newton, inspirat. 

29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel i zice c democraia e 

singurul sistem compatibil cu libertatea i demnitatea uman, dar are 

un viciu incurabil: n-are criterii de seleciune a valorilor. Deci democra- 

ia este sistemul social în care face fiecare ce vrea i-n care numrul 

înlocuiete calitatea... Triumful cantitii împotriva calitii. Bergson 

a fost acuzat în micul dicionar filozofic al lui Stalin c este fascist. 

30. F s gândesc în stilul darwinismului social, nu pot s rmân 

indiferent la incapacitatea democraiei de a asigura seleciunea 

natural a valorilor. Democraii gândesc corpul social aritmetizat: 

num capetele toate i unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul 

turmei! Asta este prerea mea despre democraie. 

31. Eu cred c omul este fcut de Dumnezeu i cred c Dumnezeu 

n-a instalat nici un drac în el. Nu pot s spun c Dumnezeu a fcut 

un om purttor de drac. Dac omul este fptura lui Dumnezeu, dracul 

intr ocolit acolo, nu intr cu voia Lui. 

32. Un filozof care se zbate fie s gseasc argumente pentru existena 

lui Dumnezeu, fie s combat argumentele despre inexistena lui 

Dumnezeu reprezint o poart spre ateism. Dumnezeul lui Moise este 

neatributiv. Când îl întreab Moise pe Dumnezeu: Ce s le spun lora 

de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sunt cel ce sunt. 

33. În faa lui Dumnezeu, geniul este vr primar cu idiotul. 

34. Binele i rul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fa 

de oameni. 

35. Crui brbat nu-i plac femeile? În primul rând la iubeti pentru 

farmecul lor, i în al doilea rând le iubeti pentru c fac oameni. 

36. Eu încerc o experien: încerc s m deparazitez de filosofie, 

de pduchernia metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, dei 

face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar foloseti 

sculele ei. Da, dar dac m urc în tren, nu înseamn c zeul meu este 

calea ferat. 

37. În Evul Mediu s-a formulat de ctre filozofii irei teoria 

adevrului dublu: secundum fidem - adevrul dup credini secundum 

rationem - adevrul dup raiune, ca s aib cale liber 

pentru filozofie. Adic s rceasc pân îi ia dracul... C poi, în 

filozofie, s rceti pân devii nuc. Ce-au realizat filozofii prin 

autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevr. 

38. Babele evlavioase merg la absolut rugându-se, iar filozoful 

trncnind silogisme. 

39. Francmasoneria dorete puterea cu lozinci democrate. Nu 

sunt religioi, au o singur religie: propria lor doctrin. Pe dumani îi 

anuleaz social. Au o structur supranaional, deci sunt antinaturali.


Toi cei care aspir la unitatea speciei om anuleaz principiul competiiei 

între popoare; anuleaz însui principiul civilizaiei moderne, 

scut prin lupt. 

40. Geniul este relief, noutate, invenie, creare de epoci stil. Nu 

e neaprat un înelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în 

sura în care originalitatea este posibil. În fond, maxima mea a fost 

aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a 

imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fa de divin, geniul este mai 

apropiat de cer; dar nu sunt în msura în care este apropiat sfântul. 

41. În faa lui Dumnezeu nu exist genii, Dumnezeu lucrând nu 

cu genii, ci cu oameni. 

42. Dumnezeu a fcut lumea i pe om; i cu om a încoronat creaia 

sa. i l-a însrcinat s cunoasc lucrurile. De-acolo vine denumirea 

lor. Originea primordial a capacitii de a determina numele lucrurilor, 

care este o operaie logic; originea mistic a gândirii logice. 

43. Apariia unui mare gânditor este pentru creier ca o baie pentru 

un om care a muncit, a asudat, s-a murdrit i se spal. Gândirea este 

o „splare” a creierului. Asta m face câteodat s cred c gândirea 

nu este din creier i c acest creier e numai un sediu... De ce gândirea 

nu e produs de creier, care e numai un sediu? Fiindc n-o produc 

toate creierele. Dac inteligena ar fi produsul creierului, atunci între 

Goethe i nea Ghi n-ar mai fi nici o diferen. 

44. Am auzit odat un profesor de la Politehnic; am avut impresia 

asist la un balet de uri. Dac într-un salon, într-un col, unul fumeazi 

tace, la e inginer... Inginerul e practic, savantul nu e practic. 

Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, c s-a mai 

sit o aplicaie, el a spus: care e, m? Uite care... Ca s vezi, nici nu 

m-am gândit! 

45. Inteligena, oricât de mare nu este suficient pentru a te cura 

de prejudeci. Cu cât inteligena e mai mare, cu atât prejudecata e 

mai voinic, pentru c ai aparat s-o justifici. 

46. Întrebat fiind cum înelege gândirea, în form pur sau în 

exemple, Nae Ionescu a rspuns: exemplele au fost lsate de Dumnezeu 

pe pmânt pentru ca ideile s fie sesizate senzorial i de proti. 

47. Nu tiu de ce gluma asta de-a face istorie se practic atât de 

Pavel Filonov - O imagine alb 

mult. Dac ai cultul istoriei, ai cultul apariiei i dispariiei; e consolator 

acest joc? Istorismul, adic perspectiva istoric asupra vieii i lumii, 

a dus în cimitir. Ne înecm în istorie. Pentru c istoria nu te înva 

numai s faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul 

unui popor devine discutabil prin faptul c nu poi, la infinit, s 

lucrezi la facerea ta, ci dispari i apare altcineva care, chiar dac nu te 

înlocuiete, te prelucreaz. i dac nu poi iei din devenire, nu poi 

scpa de tristee; tristeea metafizic este fructul devenirii. Sunt proti 

istoricizani care se consoleaz prin devenire. Devenim mai civilizai, 

nu? Sau mai culi... Adic murim ca i caprele, numai c este mare 

lucru c exist Kant, Descartes, exist Newton, m rog, atâia mari 

creatori de cultur, i existi furitorul de religie, Iisus Hristos - dar 

nu ne intereseaz! 

48. Istoria e întemeiat pe istoria dintre Eva i dracul. Aa începe 

istoria, aceast rcire a omului, ca o damnaie. iar la apariia lui 

Iisus Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat i divinitatea 

om i istoria a fost anulat. Emil Cioran are o afirmaie extraordinar: 

Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Cretinismul a 

punctat supraistoric, dei a aprut în istorie. 

49. Sunt dou mari discipline guvernate de principiul ireversibilitii: 

termodinamici istoria. 

50. Nu este om, Kant. N-a reuit s fie om cu toat stabilitatea lui. 

Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaz cu clopotele de la biseric, 

este laureat al premiului Nobel pe lâng Kant. 

51. Legionarismul era în însei ideile epocii, dar legionarismul nu 

putea s ias câtigtor deoarece avea la baz o eroare - naionalismul 

absolut, care este impracticabil. De la excesul de naionalism li s-a 

tras sfâritul legionarilor. 

52. La comuniti, dac nu eti cu ei - sau nu mai eti cu ei - 

înseamn c eti legionar. De ce acest „sindrom legionar” la bolevici 

întrebai? Fiindc legionarii sunt singurii români care n-au avut 

în dicionar la litera G cuvântul glumi când îi prindea pe comuniti 

era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunitii nu tiu de 

glum; sta-i punctul lor comun cu legionarii. 

53. Nu se poate spune c micarea legionar n-a fost puternic! N- 

a avut rezultate pozitive fiindc extremismele sunt greu suportabile. 

Nici fascismul italian n-a durat, nici naional-socialismul german n-a 

durat i erau similare cu micarea legionar. 

Deosebirea dintre ele i micare este aspectul 

religios al mirii legionare. Nici fascismul 

i nici naional-socialismul n-aveau caracter 

religios. Hitler era cu mituri germanice, 

Mussolini era ateu. Într-o întrunire 

se spune, Mussolini s-a uitat la ceas i a zis: 

Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în câteva 

minute s m trsneasc dac exist! i 

apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele i 

a demonstrat c Dumnezeu nu exist. 

54. Unde este omul, în imanen, absolut 

liber? Într-o bisericu din lemn din 

Maramure, unde sacerdotul cretin vorbete 

de mistere, de taine, i se las învluit 

de ele ca i credincioii. 

55. Omul este liber i eliberat numai în 

templul cretin, acolo, în ritual, când se comunic 

tainele care îi învluiesc deopotriv 

i pe sacerdot, i pe credincioi. Ca s fii 

cu adevrat liber, trebuie s înlocuieti infinitul 

i autonomia gândirii cu credina în 

Dumnezeul cretin: „Robete-m Doamne, 

ca s fiu liber!” (Imitatio Christi)


56. Libertatea eu o asemn cu o frânghie agat de undeva, de 

sus. Te poi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale cretine, 

sau poi s cobori în întuneric. Bipolaritatea libertii. Dup cretini, 

libertatea este vehicolul cu care poi s cobori în întuneric, dac eti 

vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru c ei nu sunt adaptabili 

la morala zilnici o calc fiind liberi. Am învat la închisoare c 

omul este un animal stupid, deoarece confisc libertatea semenilor 

i. Tiranul este un om absurd i lipsit de ruine. Nu îi e ruine s îi 

chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge aceast 

grozvie. Dar s intensifici aceast captivitate pân la nivelul puriei 

- numai omul e capabil de asemenea nebunie. 

57. Libertatea omului este partea divin din el. 

58. Limba român are virtui complete, adic poate fi vehicol a tot 

ce se întâmpl spiritual în om. Este foarte greu de mânuit. Prin ea poi 

deveni vultur sau cântre de stran. Limba român are toate premisele 

valorice pentru a deveni o limb universal, dar nu tiu dac este 

posibil acest mar istoric. Dac am fi fost un popor cuceritor... Noi, 

românii, nu punctm universalitatea nicieri. i asta ne face sceptici. 

Ceea ce ne lipsete este îndrzneala. 

59. Luciditatea este o limpezire a spiritului, nimicitoare. Când eti 

lucid eti în faa cimitirului. A fi lucid înseamn a-i da seama perfect 

de limitele i neputinele tale. Luciditatea este o categorie dizolvant. 

În msura în care Dumnezeu trebuie primit, i nu îneles, la Dumnezeu 

nu ai acces prin luciditate. 

60. M întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii i i-am 

zis: domnule Preda, macedoromânii nu sunt români, sunt superromâni, 

români absolui. Atât de nstuii i gonii, au instinct 

naional de fiar btut. Iar eu i dumneata pe lâng ei, avem for 

domestic de rae. Mim. Am stat cu macedoromâni în temni. Îi 

teau pân îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o brbie perfect. 

61. A ti la scar uman, poate fi folositor - dar în nici un caz 

mântuitor. 

62. Este mai mântuitoare o rugciune într-o biseric din Gieti 

decât Platon. 

63. Ideea morii absolute st la baza smintelii moderne. 

64. Heidegger spune aa: ca s iei din anonimat, trebuie s 

trieti nelinitea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamn, 

Heidegger, s trieti murind absolut în fiecare zi! 

65. Moartea m determin s fiu esenial. M-a impresionat foarte 

mult sunetul pmântului czând pe cosciugul lui Nae Ionescu. 

66. Morii antici nu sunt deloc frumoi. Numai morii cretini 

sunt astfel. Am gsit totui la Homer un mort de toat frumuseea: 

Pentensileea, regina amazoanelor, omorât de Ahile. i plânge Ahile 

a omorât frumuseea asta de femeie... i-atunci Tersit - vocea poporului 

muncitor - se apuc s insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi 

un pumn i-l omoar - pe poporul muncitor - c-i obraznic i c 

insult cadavrul leia. Aici am vzut aadar o frumusee, dei în principiu, 

morii antici nu sunt frumoi. Cretinii sunt cei care au introdus 

masca frumoas a mortului. 

67. Cine slujete lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului. 

68. Omul este guvernat pe pmânt de dou morale: de morala 

dogmelor, care este cretini etern, adic absolut, i de morala 

normelor, care, ca moral laic, este construit pe puintatea i imperfeciunea 

omului. Morala laic nu poate fi desprins de morala 

absoluti ea arat c omul se mi asimptotic la perfeciune, pe 

care n-o poate atinge niciodat. 

69. Morala în sine, autonom, e mai primejdioas pentru religie 

decât ateismul. tiina moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este 

din punctul de vedere al Absolutului religios egal cu zero. Seam 

cu Mersul trenurilor, dup prerea mea. Poi s-o schimbi, ca pe tren, 

la care staie vrei. Omul autonom nu e capabil s creeze o ordine 


27 

moral. O primete de sus, sau nu o primete deloc. Cum e posibil 

morala public? Prin înstpânirea absolut a moralei religioase 

cretine. Dogmele cretine trebuie s porunceasc normele morale, 

care, f ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect. 

Morala public într-un stat cretin trebuie s stea sub imperiul 

certitudinii dogmelor cretine reflectate imperfect de omul mrginit. 

Dac nu situm Biserica deasupra statului, ne aflm în treabi face 

fiecare ce vrea. 

70. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie îmi 

plac oamenii care fac judeci. Cei care fac silogisme sunt fa de 

adevr, cum sunt curcile alea care se încurc printre popice. 

71. Napoleon face adevrata istorie a Revoluiei franceze. Un om 

care a refcut ordinea natural, punând parul pe haimanalele de pe 

uli. Când a fost întrebat cum îi explic intrarea armatelor sale în 

rile de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Franei se opinteau la 

ele zadarnic, Napoleon a rspuns: N-au intrat armatele Franei, ci 

ideile revoluionare de pe drapel! Începuse o nou filozofie a istoriei, 

cu Napoleon. 

72. F nemurire si mântuire, libertatea este de neconceput. Omul, 

dac nu are în substana lui ideea nemuririi i mântuirii, nu este liber. 

Seam cu berbecul, cu capra, cu oaia... 

73. Omul a depit condiia de animal abia atunci când în el a 

aprut ideea nemuririi, care nu trebuie confundat nici cu permanen 

speciei, nici cu concepia estetic a gloriei. 

74. F Dumnezeu omul rmâne un biet animal raional i vorbitor, 

care vine de nicieri i merge spre nicieri. i el rmâne aa chiar 

dac este laureat al premiului Nobel sau mturtor. Când, unde i în 

ce scop a aprut el în calitatea asta de om? Dac se întreab singur 

i nu este un zeu în dreptul casei care s-i reveleze data începutului, 

înseamn c omul rmâne un biet animal raional care vine de nicieri 

i merge spre nicieri. 

75. Renaterea italian, unde omul este situat în centrul universului, 

este eretic din punct de vedere cretin. Autonomizarea puterii 

omului este în sine demonic. Prerea mea este c omul este cel mai 

semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus. 

76. Autonomia spiritual a omului este iluzorie i ea se mi 

perpetuu între Dumnezeu i dracul. F credini Biseric, omul 

mâne un simplu animal raional i muritor, raionalitatea având 

doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condiiile cosmice 

decât restul dobitoacelor. Când zici c omul este un animal raional, 

i muritor, raionalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri 

de adaptare la condiiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici 

omul este un animal raional, atributul raionalitilor îl distinge 

de restul vietilor, nesocotindu-l din perspectiva morii absolute. 

Moartea devine relativ, ca o trecere numai prin religie - tiina, 

oricât de savant, nesocotind omul decât aparent din regnul animal. 

Nici o consolare c eu m deosebesc de elefant sau de capr pentru 

fac silogisme, dac apar i dispar în mod absurd din natur. 

77. Scara valorilor umane conine: sfântul, eroul, geniul i omul 

obinuit - dincolo de acetia situându-se infractorul. Sfântul, eroul i 

geniul sunt f voia societii, care este obligat s-i recunoasc. Nimeni 

nu-i contest dreptul la existen dac eti om obinuit, dar nimeni nu 

trebuie s fac confuzie între tine, sfânt, erou i geniu. Oamenii sunt 

egali în faa legii, adic trebuie respectai ca atare, dar nu confundai, nu 

cui identici, c e o gogoa... Nimeni nu-i contest dreptul la o via 

normal dac pori masca de om. Numai c dac eti mediocru, nu 

trebuie s te instalezi în vârf, pentru c nu este nici în interesul tu. 

Acolo trebuie s stea cei dotai. Sfântul st în fruntea tablei valorilor 

pentru c el face posibil trirea absolutului la scar uman. Eroul se 

consum fcând istorie i nedepind sfera laicului. Eroul este admirat 

- aa cum este i geniul - dar nimeni nu i se închin, chiar dac fapta lui


aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situeaz dintru început 

în eternitate, eroul moare în istorie, pentru c urma pe care o las el, ca 

om împlinit, este fixat doar în timp i în spaiu. 

78. Omul nu este o sum de miliarde de celule sau de organe. C 

nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici 

creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât 

biblic; tiinific, nu. Moise este mai valabil decât ultima noutate 

evoluionist a tiinei. 

79. Umanitatea o iubeti lesne. Pe om mai greu. 

80. Personalitatea este acel individ înzestrat cu capacitatea de a 

se drui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-i mai aparine. 

81. Eu am afirmat odat într-un salon, c Platon este micarea 

spiritului înluntrul eternitii. Când gândim, toi suntem platonicieni. 

Dac eu încerc s gândesc universul, trebuie s mut Biblia în universul 

îngheat al ideilor platonice. Asta înseamn meditaia. Platon a intuit 

cel mai bine jalea omului neputincios în faa esenelor. 

82. Fa de mreia lui Iisus Hristos, Platon este un personaj 

runel i cuviincios. Pe Platon poi s-l scuturi i constai c 

arhetipurile lui sunt filozofice, dar dac mui arhetipurile acestea în 

religia lui Iisus Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea. 

Platon n-are divinitate, pentru c la el divinitatea este un simplu 

„demiurg”, ceea ce în grecete înseamn „meseria”. 

83. Am dorit dintotdeauna s fac o tez de doctorat cu tema 

Aflarea în treab ca metod de lucru la români. 

84. La întrebrile fundamentale „de ce?” i „în ce scop?” aporetica 

rural româneasc rspunde: ‘’d-aia’’. A venit odat un franuz la 

noi, cu nite maini, iar una nu funciona tocmai cum trebuie. Dar 

românul zice: merge i aa! Trebuie s scm de acest „merge i 

a”; c „merge i aa” înseamn c merge oricum. Nu oricum, nu 

oriunde, nu oricând i nu orice. 

85. La purie am demonstrat vreme de dou ore c istoria 

românilor dezgolit de crucile de pe scuturile voievozilor este egal 

cu zero. C doar voievozii nu s-au btut pentru ridicarea nivelului de 

trai! Istoria se face cu Biserica. 

86. Cum vd participarea românilor de acum la mântuirea lor? 

Simplu. Ducându-se la biseric. i folosind tiina ca peria de dini. 

Tot ce spune tiina s nu-i lase cu gura cscati tot ce spune un 

pop de la Cucuieii din Deal s considere adevr ritualic. 

87. Am fcut o mrturisire într-o curte cu ase sute de ini, în 

închisoarea de la Aiud. Frailor, am zis, dac murim toi aici, în haine 

rgate i în lanuri, nu noi facem cinste poporului român c murim 

pentru el, ci el ne face onoarea s murim pentru el! 

88. Protestantismul est o religie coborât la rangul de moral 

pentru grdinia de copii. 

89. Pudoarea cretin este atât de pur, încât carnea eroticului 

cretin, cap pecetea spiritului, ceea ce pân la cretini n-a realizat 

nimeni. 

90. Eu cred c rzboiul nu este fcut de oameni; e mult prea 

serios. Îl face Dumnezeu. Cum ne di cutremure, ne di rzboi. 

91. Cei mai crânceni i mai strlucii soldai sunt cei ai popoarelor 

religioase. Când mori sub drapel, te gândeti c te duci la strmoi. 

Dar o armat care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care 

fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns. 

92. Prima funcie a unei religii reale este consolatoare, fiindc 

religie am ltra precum câinii. Ne natem, trim, ne îmbolnvim, 

îmbtrânim i murim. i întreg peisajul speciei om culmineaz în cimitir. 

Destinul uman nu este o invitaie la fericirea de-a tri. Singurul mod 

de-a evita nelinitea metafizic a cimitirelor este religia. Cu religia 

intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat 

prietenul meu Cioran - prin disperare. 

93. Cine n-a putut fi înlocuit? Religia! Iar filozofia care speculeaz 

autonom, face onanie mintal. i dac vrea s scoat, s extrag 

esene din tiinele naturii, este parazit. Atât! Nu îndrzneti s spui 

despre religie, teologal vorbind - dac eti cinstit - c a fost înlocuit 

de filozofie sau de tiin. Un cretin îi spune c adevrul se 

definete prin jocul celor dou lumi: cea de aici o oglindete imperfect 

pe cea de dincolo. Spune contra dac poi! 

94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane i este 

singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate. 

95. Religia transform poporul într-o mas de oameni culi. 

96. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet 

i a rmas religios i un ran analfabet nu exist nici o diferen. 

97. Nivelul meu intelectual, chiar dac sunt savant, nu depte 

nivelul unui pop obscur din Bgan. Pentru c preotul la, în ritualul 

lui din biserica aia din lemn sau piatr, st de vorb cu absolutul. 

98. tiina se mi asimptotic la absolut. Arta se mi asimptotic 

la absolut. tiina este sediul folosului i arta este sediul plcerii. 

99. Religia este sediul adevrului transcendent în eseni unic 

ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaz peste ultimele 

speculaii teoretice ale tiinei, prin adevrul absolut unic, care este 

Dumnezeu. S vin un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o s-mi 

spun el? O bab care cade în faa icoanei Domnului strtut de 

absolut este om, si la e dihor laureat. 

100. În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: „Împia 

mea nu este din lumea aceasta”. Asta-i nemaiauzit! Du-te în împia 

Lui cu trenul sau cu racheta dac poi. Nu poi! Înotm în Univers ca 

mormolocii, i lumea lui Iisus Hristos se situeaz transcendent ca-n 

Ispita de pe munte, în mod etern. 

101. Revoluia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi 

inventat dup facerea lumii; doar dac te situezi în afara ei i creezi o 

lume nou. Revoluia nu adaug nimic Ideilor lui Platon. 

102. Revoluia francez n-a fost o revoluie, nici revoluia rus n- 

a fost o revoluie. Nu exist revoluii, ci doar tehnici insurecionale 

în blia pentru putere (Curzio Malaparte). Dac este o „restructurare” 

a omului, aceasta s-a întâmplat o singur dat în timp, la apariia 

lui Iisus Hristos. 

103. Aa am spus eu în temni: Domnule colonel - eram ase 

sute de ini într-o curte închis - nu vei fi voi, comunitii, niciodat 

revoluionari pân nu vei imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat 

istoria lumii, pe Iisus Hristos. În parabola cu oaia rcit, un pstor 

sete o turm întreag în cutarea unei oi. Stii, asta se cheam 

„unanimism moral cretin”. Fiindc în universul lui Iisus Hristos o 

celul care mai palpit într-un muribund este mai valoroas decât 

toate galaxiile posibile. 

104. Poarta spre Dumnezeu este credina, iar forma prin care se 

intr la Dumnezeu e rugciunea. Rugciunea e singura manifestare a 

omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândit 

cretin, rugciunea ne arat c umilina înal, iar nu coboar pe om. 

105. Am spus eu odat c dac un preot din Bgan, când se 

roag, este Dumnezeu cu el, atunci preotul la înlocuiete toat 

Academia Român... 

106. Sfântul are fora de coeziune a pietrei. 

107. Un sfânt poate fi i analfabet, dar e superior unui geniu, 

fiindc ideea de sfinenie este legat de ideea de minune. Un sfânt 

poate face o minune. Geniul face isprvi, nu minuni. Lumea, acum 

este ancorat în cultul genialitii ca slvire a progresului în afar. 

Atât. Or, cu cât suntem mai avansai, mecanic i material, cu atât 

suntem mai departe de esena real a lumii, de sfinenie. 

108. Singurii oameni care nu pot fi suspectai c se înfioar în 

faa morii sunt sfinii. 

109. A fi sfânt înseamn a fi suveranul tu perfect. 

110. M-a întrebat odat Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta,



29 

despre Pavel. tii ce i-am spus? - sta nu-i om, domnule, este toat 

Mediterana. 

111. Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon i 

despre Iisus Hristos. Zice colonelul: V rog s scriei ce-ai vorbit, 

ca nu cumva ministrul de interne Drghici s spun c sunt solidar 

cu dumneavoastr. - Domnule colonel, cum s fim noi solidari? Eu 

tocmai d-aia am venit aici, c nu suntem solidari unii cu alii... 

112. Este incorect s ai dispre fa de tehnic. Eu nu sunt tehnocrat, 

îns recunosc c în blia pentru adaptare, tehnica este universal 

util. Dar asta nu înseamn c tehnica poart în ea dimensiunea 

infinitului. 

113. Când va disprea ultimul ran din lume - la toate popoarele, 

vreau s spun - va disprea i ultimul om din specia om. i atunci or 

apar maimue cu haine. 

114. ranul este omul absolut. 

115. I-am spus eu Printelui Dumitru Stniloaie c nu m consider 

un Socrate. Dar cum v socotii? Pop, zic. i unde avei parohia? 

- N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot. 

116. Dei sunt bolnav i neajutorat, nu îmi pare ru c exist. 

Încerc eu s-mi par ru, dar n-are sens. tii de ce? Pentru c eu 

constat, în mod evident, c exist. Ceea ce m confisc pesimismului 

de a m autonega este evidena existenei mele. Omul care se sinucide 

n-a constatat c este om. N-a reuit s intuiasc existena sa. S se 

triasc pe sine. Eu nu m pot sinucide - indiferent de starea mea, 

tate sau boal - fiindc nu m-am fcut eu. N-am venit cu voia 

mea pe lumea asta. i nici n-am s plec de voie din ea. sta este jocul 

fundamental al existenei mele. 

117. Am avut i discipoli... Nu se putea s nu am discipoli, fiindc 

sunt un om vorbre. Toat suferina mea se datorete poftei mele 

de a vorbi f restricii... 

118. A fost întrebat un ran, în închisoare: ce înelegi din tot ce 

spune Petre ea! Zice: nu îneleg nimic, dar e o grozvie! 

119. Când am vzut, în închisoare, c tot regimul care mi se aplic 

e inoperant - puteam eu, ca om, s-mi explic asta? i atunci m-am 

gândit c exist o for supracosmic, transcendent, numit 

Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu s scap de 

înluire. Pentru c, personal, nu m pot dezlui i elibera. Iar a 

vieui acolo, la închisoare, f asistena Lui nu se poate; au fost 

oameni care au murit... Atunci s-a nscut în mine credina nelimitat 

în atotputernicia i atotbuntatea divin. 

120. Am devenit un gânditor cretin când mi-am dat seama c 

revelaie, f asisten divin, nu pot ti nici cine sunt, nici ce 

este lumea, nici dac are vreun sens sau nu, nici dac eu am vreun 

sens sau nu. Nu pot ti de unul singur. Când mi-am dat seama c f 

Dumnezeu nu poi cunoate sensul existenei umane i universale. 

121. M-a întrebat cineva odat: M Petric, tu când te aezi la 

masa de scris cum scrii? - Sunt emoionat de fila goal. Prima mea 

grij e s nu fiu pândit de demonul originalitii. Urmresc s nu fiu 

original i s fiu cuviincios. - Eti inspirat? - Nu, nu st niciodat un 

zeu în colul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte nelinitit. Eu, 

care sunt cretin... Am dou neliniti; s nu se afle în expunerea mea 

nici o inadverten terminologici nici o impietate. 

122. Nu m intereseaz trecutul. De câte ori m întreab cineva 

când m-am nscut, spun c într-unul din anii trecui. 

123. Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hinu de 

puria. Ne ddeau o zeam chioari mlig fript. M-au btut... 

M-au arestat acas. Nici nu in minte anul... Când m-au anchetat am 

leinat din btaie. Iac c n-am murit! Am stat la Interne trei ani. 

Am fost dup aceea la Jilava, la Ocnele Mari i pe urm la Aiud. Eu 

mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream s mor. Am avut 

mereu laitatea de-a nu avea curajul s m sinucid. Din motive 

religioase... Treisprezece ani! Nu pot s povestesc tot ce-am suferit 

pentru c nu pot s ofensez poporul român spunându-i c în mijlocul 

lui s-au petrecut asemenea monstruoziti. 

124. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastr, 

domnule? - N-am vorbit, domnule. - Cum n-ai vorbit? - Pi împotriva 

voastr vorbete tot poporul român. Ce s mai adaug eu? i mi-au 

dat 20 de ani munc silnic f motive. Mi s-a prezentat sentina de 

condamnare ca s fac recurs. La cine s fac recurs, la Dumnezeu? 

125. Am fost solicitat, în închisoare, s scriu pentru revista Glasul 

Patriei, ca i Nichifor Crainic. Mi s-a prut ciudat s fii arestat i s 

scrii, s meditezi. Adic s spui: v mulumesc c m-ai arestat! Asta 

era o porcrie nemaipomenit, s obligi un deinut s scrie. El poate 

i scrie memoriile, dar nu pentru tine, la care-l persecui... 

126. Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e 

de ran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost s nu fac neamul 

românesc de râs. i toi din generaia mea au simit aceast grij. 

Dac m schingiuiau ca s mrturisesc c sunt tâmpit, nu m interesa, 

dar dac era ca s nu mai fac pe românul, m lsam schingiuit pân 

la moarte. Eu nu tiu dac vom fi apreciai pentru ceea ce am fcut; 

important este c n-am fcut-o niciodat doar declarativ, ci c am 

suferit pentru un ideal. Este o monstruozitate s ajungi s suferi 

pentru un ideal în mod fizic. 

127. Definiia mea este: Petre ea, românul. Am aprat interesele 

României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire i suferin. i 

convingerea mea este c suferina rmâne totui cea mai mare dovad 

a dragostei lui Dumnezeu. 

128. Eu n-adun nimic. Îmi spunea un pop, zice, pi dumneavoastr 

v risipii aa, v poate fura oricine... Zic: uite, printe, eu, 

zic, am adoptat concepia regelui Franei în materie de risipire a ideilor 

mele. Concepia lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, 

ranii nu-i cultivau. „S mâncm noi buruiana asta din pmânt...” 

Ce a zis regele Franei? „M, seam, m, cartofi pe moia mea i, 

când or vedea ranii c îi pzesc, or si dea seama c-s lucru bun. 

sai-i s fure, c aa se rspândesc cartofii în ar.” 

129. Odat, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe 

motiv c fac specul. Cu ce? i-am întrebat. Nu mi-au rspuns. i 

atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: „Cu idei, 

frate, cu idei!” 

130. Un umanist pur, adic indiferent religios, practic formele 

vieii de jungl, împingând cruzimea pân la forma gratuit a 

bestialitii tigrului. Vremea noastr este plin de astfel de exemplare. 

131. Umanismul este una din formele grave ale rcirii omului 

modern, care pleac din antropocentrismul Renaterii. În Renatere, 

„titanii” s-au umflat prin autocunoaterea necunoaterii. Ei nu se 

cunoteau pe ei îni i au crezut c s-au descoperit ca oameni. 

132. Omul - javra asta biped, pe care eu îl consider „animal prost”, 

homo stultus - atunci când se screme s fac singur ordine, adic 

când practic umanismul, îl înlocuiete pe Dumnezeu cu el. Nicieri 

Dumnezeu n-a avut de furc cu dracul mai mult decât în sacrul spaiu 

al Italiei. Acolo, adic, unde s-a nscut umanismul în Renatere. 

133. Vlad epe are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel 

mai mare voievod român, pe tefan cel Mare. Cu armele! Are meritul 

l-a i btut. i are mai ales meritul c a coborât morala absolut 

prin epele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la 

cap i i-era fric s n-o furi tu de la tine. sta-i voivod absolut, Vlad 

epe. Pi fsta istoria românilor este o pajite cu miei!... 

Sursa bibliografic de referin este cartea: Petre ea, Între 

Dumnezeu i Neamul Meu, ediie îngrijit de Gabriel Klimowicz, 

Fundaia „Anastasia”, Editura „Arta Grafic”, Bucureti, 1992.


Alexandru NEMOIANU 

(SUA) 

OPINIE 

„Almjul de ieri, de azi i de mâine, sau mult dorita 

Vale a Miracolelor”, Editura Academiei i Artpress, 

Timioara, 2017 (Pun Ion Otoman, coordonator). 

Sub acest titlu apare, în 2017, acest masiv volum de 939 pagini. 

Pe foaia de titlu este trecut coordonator Academician Pun Ion 

Otiman, dar ediia este prefaati îngrijit de ctre Prof. Dumitru 

Popovici, cu sprijinul Asociaiei Culturale „ara Almjului”. Mrturisesc 

c foaia de titlu este uor confuzi neortodox organizat. 

În toate cile, citite pân acuma, am vzut c pe coperta întâi sus e 

locul autorului ci, iar „coordonatorul” îi are poziia tradiional în 

pagina de gard. Situarea coordonatorului pe locul autorului este 

pân la urm o uzurpare de rang, ca s zicem aa, generat de dorina 

trufa a „uzurpatorului”. 

îndoial, orice carte are un rost. În privina atingerii scopului 

propus se pot exprima puncte de vedere. Iar în cele ce urmeaz, voi 

exprima un asemenea punct de vedere. Cred c volumul s-a voit pe 

sine ca o lucrare „peste i dominând timpul, mulumind pe toi i pe 

toate”. Dar, nu sunt vremile sub oameni, ci sunt bieii oameni sub 

vremi, ca s amintim vorbele cronicarului. O încercare de a rsturna 

acest adevr fundamental nu avea cum s se termine decât, i folosesc 

cel mai blând termen care îmi vine la îndemân, dezamgind. 

Am s încerc s le iau pe rând. Primul capitol, „Geografia, calitatea 

solului, relieful”, semnat de Ana Neli-Ianas, este bogat în amnunte, 

scolastic întocmit, însoit de grafice i imagini convingtoare. Cred 

acest capitol este un succes. 

Al doilea capitol, „Almjul de-a lungul timpului”, trebuia s fie 

piesa de rezisten a cii i coloana ei vertebral. Sunt adunate 

Pavel Filonov - 11 capete 

acolo sumedenie de date, este folosit o bibliografie bogat, dei 

insuficient, dar capitolul rmâne neconvingtor i coninând destule 

concluzii eronate. Epoca veche (paleolitic, neolitic, bronz, Halstatt. 

La Tene i vremea roman) este tratat corect i cu acribie, fiind, 

pân la un punct, un adevrat inventar istoric. În schimb tratarea 

epocii medievale dezamgete profund. 

Autorii nu au îneles rostul special al Almjului în Evul Mediu, 

locul su special, aproape autonom, sub coroana maghiari mai 

ales nu au îneles originea districtelor militare. Autorii ajung s prezinte 

aceste districte ca pe un soi de inovaie a regalitii maghiare, când 

ele erau o realitate strveche, pur româneasc, pe care regalitatea 

maghiar a fost obligat s o recunoasci s o trateze cu respect. 

Faptul c în bibliografie nu par s fi fost folosite lucrrile fundamentale 

asupra formaiunilor româneti din Transilvania Evului Mediu, 

semnate de ctre Radu Popa, cu siguran a contribuit la vehicularea 

unor concluzii greite. De folos ar fi fost i folosirea studiului 

semnat de subsemnatul despre Cavalerii Teutoni în Banat (articol 

prezent i în volumul meu Borloveni, Cluj, 2008 pe care, se pare, unii 

dintre autori l-au consultat). Pentru epoca otoman utilizata mai cu 

atenie lucrarea lui Traian Birescu, Banatul sub turci, Timioara, 

1934. Dar absolut dramatic insuficient i greit este prezentat veacul 

al XVIII-lea bean. O perioad esenial, dac nu decisiv, în formarea 

caracterului bean. Nici nu putea fi altfel, cci dou lucrri 

fundamentale: Sonia Jordan, Die keiserliche wirtschaft politik în 

Banat in 18 Jahrhundert, München, 1987 i Hans Wolf, Das Schulwesen 

des Temeswarer Banats in 18 Jahrhundert, Baden 1935, au 

fost pur i simplu ignorate. Ci care foloseau documente din Arhiva 

de rzboi i civil a Vienei, ci care sunt eseniale i a cror citare 

nu este optativ. Pentru veacul XIX i pân la 1944 autorii s-au 

strduit dar iari cu poticneli. Sunt ignorate personaliti almjene 

eseniale, spre exemplu Colonelul Pavel Boldea, ajuns ef al preoilor 

Ortodoci din armata cesaro-craiasc. Nu sunt amintite personaliti 

i rolul lor în cadrul Comunitii de Avere grnicereti. M gândesc 

la Lt. Col. Romulus Boldea (Prefect al Severinului în 1927-28 i 1938 

i Preedinte al Comunitii de Avere în 1939-1944) care a acordat 

sumedenie de burse la colarii merituoi din Banatul grniceresc 

(între ei viitorul Mitropolit Nicolae Corneanu), la faptul c sub 

administraia lui a fost ridicat Hotelul „Cerna” din Bile Herculane i 

din iniiativa lui a fost publicat „Istoria Comunitii de Avere”, a 

Dr. Antonie Marchescu. (Cu regret trebuie s spun c reeditarea 

acelei ci de ctre acad. P. I. Otiman, a fost fcut sub orice nivel 

editorial, de fapt a fost copiat ediia princeps cu toate greelile, cu 

normele ortografice din momentul apariiei i cu o hârtie de cea mai 

proast calitate). Din bibliografie lipsete o alt lucrare esenial, 

cea a lui Petre Nemoianu, Valea Almajului aprut în volumul „Banatu-i 

fruncea”, Lugoj, 1929. Personal, gsesc exagerate meritele 

atribuite lui Iancu Conciatu ( prezentat de presa interbelic din


Timioara într-o lumin nefavorabil, i total insuficiente cele care îl 

privesc pe Eftimie Gherman. La fel de expediate sunt rolul Episcopiei 

Caransebeului i numele celor care au susinut material Biserica. 

(M refer din nou la un caz pe care îl cunosc, al lui Romulus Boldea 

din Borlovenii Vechi). În general referindu-ne la bibliografie, trebuie 

sesizm, din pcate, c o mare parte a lucrrilor foarte importante 

scrise despre Almj, nu a fost nici parcursi nici reprodus în acest 

volum. Ceea ce desigur explic, în unele capitol, schematismul, scia 

ideilor i a evenimentelor prezentate. 

Tragica experiena a scurtei perioade din toamna lui 1944, când 

trupele sovietice au trecut pe acolo este scurt i cam impersonal prezentat. 

Ororile acelea sunt înfate ca detalii dintr-un trecut ireversibil. 

Este pomenit acolo învtorul Vasilic Popovici dar nu sunt 

pomenite ororile pe care el si familia lui le-au suferit. Pcat! 

Mai departe nu sunt redate îngrozitoarele persecuii din anii urmtori, 

genocidul, distrugerea în mas a populaiei germane a Banatului 

i modul în care economia i gospodriile fruntae almjene erau 

distruse deliberat, bucat cu bucat. Sunt amintii partizanii din Almaj 

dar nu i cozile de topor care i-au trdat sau care au acceptat s fie 

martori ai „acuzrii” contra lor. Nu sunt amintite numele celor care 

au fcut în Almaj „colectivizarea” i crimele la care s-au dedat. Din 

amintire îl pomenesc pe Ilie Tola din Borlovenii Vechi, o bestie. Un 

adevrat scandal îmi pare îns punerea în paralel a unor gânduri 

exprimate de ctre Dr. Iuliu Maniu i Petru Groza. Dr. Iuliu Maniu un 

simbol al corectitudinii morale i Petru Groza, o bestie amorala i o 

ruine a politicienilor români. La fel de scandalos, la limita indecenei, 

îmi pare faptul c, pentru a doua oar, o anume Icoana Budescu 

exprim anume regrete pentru desfiinarea colectivelor din Almaj. 

Mai apoi nu este exprimat faptul c epoca stalinist a însemnat distrugerea 

sistematic a Almjului, a tradiiilor sale spiritual, economice, 

culturale i de ierarhie social. Capitolul al 3-lea, „Populaie i locuire 

în Almj” de Ana Neli-Ianas îmi pare scris bine i profesional, prin 

date i documentare, la fel cap.4, „Graiul almjenilor” al Florinei Bcila 

mi se pare foarte convingtor, cu observaia c autoarea uit adesea 

tema pe care i-o propune - graiul almjean i utilizeaz sintagma de 

ean, ceea ce ar presupune extinderea ariei de cuprindere i 

oblig la consideraii ample, având în vedere diversitatea subdialectului 

bean. Excelent mi se pare Capitolul 9, despre învmântul 

din Almj, scris de profesorul Pavel Panduru care arat condiiile 

dramatice în care dasclii almjeni, persecutai, marginalizai, au reuit 

i fac datoria. Capitolul 10, „Cultura i Arta în Almj”, scris de 

Florina Nica, este foarte informativ, util i bine scris. La fel capitolul 

11, „Traditii almajene” scris de Maria Vâtca i Diana Otiman merita 

lauda pentru utilitate. Sunt de prere c urmtoarele capitole dedicate 

vieii spirituale i culturale din Almj ar fi trebuit adunate sub un 

singur generic . M refer la cap. 19,11 i 12 acesta din urm dedicat 

vieii spirituale din Almj scris de catre Gh. Rancu-Bodrog, o încercare 

merituoas, dar cred c insuficient a fost demonstrat faptul ca tot ce 

este superlativ în sufletul almjan se datorete Ortodoxiei româneti. 

În acest context am rmas surprins de reproduceri de „biserici” de 

lemn almjene din, zice autorul, veacurile XVI-XVII. Nimeni nu tie 

dac acele biserici au existat i absolut nimeni nu poate ti cum 

artau. Imaginile respective sunt fantezii care nu îi aveau locul întrun 

capitol de prezentare a istoriei reale. 

Mai multe detalii meritau cele doua mstiri almjene, Putna i 

ara Almjului. Cât privete „Minoritile” religioase i rolul lor în 

viaa almjenilor este prezentat, dup prerea mea, cu prea mare 

generozitate. 

Dup prerea mea, capitolul al 13-lea, „Scrieri despre Almaj” este 

cel mai interesant. El a fost alctuit de ctre Prof. Iosif Bcila i fiica 


31 

sa Conf. Dr. Florina Maria Bcila. Scriitorii almjeni sunt prezentai, 

în marea lor parte, într-o imagine cuprinztoare. Dar sunt i excepii 

, cu atât mai surprinztoare, când e vorba de unul din cei mai 

importani (dac nu cel mai important) scriitor al zonei i al Banatului, 

Ion Marin Almjan, a crui oper a fost prezentat, paradoxal, foarte 

parcimonios, alturi de un scriitor a crui oper este consemnat 

doar în manuscris. Un spaiu mai generos trebuia acordat activitaii 

rintelui Profesor Doctor Petrica Zamela. Dar spiritual Almjului 

apare acolo viu i nemuritor. În ceea ce privete capitolul al 15-lea, 

scris de C. Goa i acad. I. P. Otiman, care s-ar fi dorit a fi un soi de 

„finis coronat opus” dezamgete mult... Autorii au cutat s 

mulumeasc pe toi i finalmente au iritat pe muli. In primul rând ei 

comit o enorm greeal de logic. Folosesc o logic „circular”, 

circulus in probando. Adic afirmaia devine argument prin aceeai 

vorb sau una similar. Cu alte cuvinte, ei par a spune „În Almj este 

u fiindc este o stare negativ”. Asta nu ajunge. 

Este amintit depopularea Almjului (în general în lume problema 

nu este depopularea, ci suprapopularea) dar, chiar aa fiind , de ce 

nu sunt amintii cei vinovai de aceast depopulare? Cei care au silit 

generaii de tineri almjeni sa ia calea dureroas a „colilor 

profesionale”. Este oare mai puin rea depopularea prin „coli 

profesionale” decât cutarea de lucru în „apusul” Europei. Nu cred. 

car parte din cei plecai în „apus” vor veni înapoi i vor putea 

relansa economic Almjul. Nu este pomenit catastrofala 

administraie Sorin Frunzaverde. Un personaj cu asemenea nume 

predestinat nu ar fi trebuit s fie tolerat în viaa public din capul 

locului. Nu sunt amintite jafurile forestiere i încercrile de distrugere 

a singurei bogii autentice a Almjului, frumuseea naturii. Nu sunt 

amintite cazuri de încercare de furt i înelciune sfruntate. Aa a 

fost încercarea Miclea-iriac la Bozovici sau încercrile de 

„concesionare” fraudulent i distrugere a râului Nera fcute de 

condamnatul penal Pavel Verindean al Prigorului. Graficele multiple 

i socotelile fcute în zone ale Elveiei i Olandei nu sunt de ajutor. 

Almjul nu este nici Elveia i nici Olanda. 

Cartea dezamgete fiind, voit sau nevoit, un soi de justificare a 

sistemului neamului prost care stpânete România din 1990. Viitorul 

va fi al unui Almj renscut spiritual, învigorat demografic, inventiv, 

viu. Acelai ieri, azi, întotdeauna. 

Am încheiat aceste rânduri în zori de ziu, în gangul casei Boldea 

din Borlovenii Vechi. Era rece, dar senin i soarele urma s rsar 

peste brazii care dominau pdurea gospodriei, „cracul Boldei”. L- 

am urmrit cu ochii larg deschii, pân ce, rrit, soarele mi-a umplut 

ochii cu lacrimi. Atunci am tiut c o nou diminea s-a revrsat 

asupra Borloveniului. 

Pavel Filonov - Formele care acioneaz


Paula ROMANESCU 

TOAMNA / AKI 

grele desfrunziri - 

inutil recolta 

de-nelepciune 

riche le défeuillage - 

inutile la récolte 

de grande sagesse 

* 

crâng de Miastr - 

în aurul din frunze 

cântul tcerii 

bois de Maiastra - 

dans l’or des feuilles mortes 

le chant du silence 

* 

ultima frunz - 

între ramuri de arar 

plin cuibul gol 

la dernière feuille - 

entre les rameaux du chêne 

plein le nid désert 

* 

ciee roii - 

pe gardul de nuiele 

stolul de vrbii 

cynorrhodons rouges - 

entre les rameaux d’épines 

nouée de moineaux 

* 

dansând frunza 

se aterne-n crare 

moar puin 

la feuille dansante 

se couche dans le sentier 

pour mourir un peu. 

* 

clepsidr de nori - 

nisipul plajei cerne 

pustietate 

clepsydre des nuages - 

le sable de la grève 

crie solitude 

* 

cade o frunz - 

pisica prinde-n gheare 

umbra zborului 

tombe une feuille rouge 

le chat attrape de ses griffes 

l’ombre du vol 

* 

dincolo de nori 

croncnit de cocoare - 

mai sraci c-un vis 

au-delà des nues 

croassement des cigognes - 

nous un rêve de moins 

* 

ciorchini neculei - 

viespile i bondarii 

ocupai foarte 

des grappes oubliées - 

les bourdons et les guêpes 

à la cueillette 

* 

ciniuri - 

în foste sere cioburi 

zdrene de soare 

hautes les broussailles - 

dans les feues serres de 

légumes haillons de soleil 

* 

solie din larg - 

ramul de mslin 

porumbelul gri 

Pavel Filonov - Capra 

message du grand large - 

une colombe grise arrive 

sans branche d’abricotier 

* 

înspumat valul - 

la mal de mare moart 

cochilii negre 

blanche la vague - 

au bord d’une mer morte 

des coquilles noires 

* 

cântecul frunzei 

în vântul de octombre - 

cut poetul 

le chant de la feuille 

dans le doux vent d’octobre - 

muet le poète 

* 

la moartea frunzei 

durea-n srbtoare - 

ipt de cocori 

morte la feuille - 

la forêt est en fête 

cri aigu d’oiseaux 

* 

vechiul carusel - 

în rotitoare frunze 

nou poveste 

le vieux carrousel - 

sur les feuilles qui tournent en 

rond une nouvelle histoire 

* 

pai pe alee 

poarta întredeschis - 

palid luna 

des pas dans l’allée 

la petite porte entrouverte - 

tremble la lune 

* 

turma sub brum 

câinii în jurul stânii - 

urletul haitei 

troupeau sous la brume 

chiens de garde tout autour - 

hurlement des loups 

* 

nici corb nici vulpe - 

în crângul rmas umbr 

zvon de fierstru 

ombre la forêt - 

crissement aigu de scie 

ni corbeau ni renard 

* 

scrânet de joagr 

peste vârfuri croncnit - 

crâng retrocedat 

crissement de scie 

échos de croassements - 

bois rétrocédé 

* 

muntele-albastru 

rece umbra corbului - 

grbesc pasul 

la montagne bleue noire 

l’ombre du corbeau glisse - 

faut se dépêcher 

* 

ir de cocoare - 

pe deal cocenii-n stoguri 

i vânt vântul 

rangée de cigognes - 

les meules dans le blanc 

brouillard et violet le vent 

* 

cât vezi cu ochii 

pustiu de zri cenuii - 

armate de nori 

jusqu’à l’horizon 

des grands armées de nuages 

nous couvrent de gris 

* 

un singur greier - 

în cenua din vatr 

ipt de-absene 

une seule cigale - 

dans les cendres du foyer 

cri de l’absence 

* 

zvon de plecare - 

noile rândunele 

nelinitite 

appel du départ - 

les nouvelles hirondelles 

toutes frémissantes


{tefan Radu MU{AT 


33 

C[r\i primite 

la redac\ie 

Toamn alb de mesteacn 

Trestii nalte înglbenesc 

Într-un freamt lin de oapte, 

În frunzi se adâncesc 

Lungi scântei de frunze moarte. 

Lacul palid îi adun 

În oglinda ctoare 

O corabie de spum, 

Navigând pe col de soare. 

Într-un licr norii curg 

Printre ramuri de mesteacn. 

Soarele czu-n amurg, 

În adâncul unui cearcn. 

Din tufiuri risipite, 

A ieit un cârd de rae. 

Zgribulite, alarmate, 

ne ca nite e. 

Inutili, adânci i triti, 

cini cu flori crunte 

Se destram pe miriti, 

Albind ploile mrunte. 

În scântei subiri, în zare, 

Pogorâte pe pmânt, 

O cicoare se deir 

În rafale reci de vânt. 

Glas de moarte, ireal, 

Prinse valea de rân. 

Fruni înalte de stejar 

Se-nroir sub furtun. 

Umbre falnice se prind, 

De la ceruri la pmânt, 

Zmei tirani cri venind 

Pe spinri adânci de vânt. 

Îngrozii fiind de lumin, 

Vars ploaia în uvoaie. 

Toamna alb de mesteacn 

Lâncezete în noroaie. 

O problemi jumate 

A venit de nu tiu unde 

Necjit o albin, 

din floarea cu merinde 

A rmas o rcin. 

Dar un flutur panicat, 

Povesti cu amnunte. 

un vânt neînduplecat 

Veni-n goan de la munte: 

- Asta nu e o întâmplare, 

Vântu-ncurcflorile... 

Iar un pui de corb tresare, 

Scuturând aripile: 

- Nici pe ramuri nu-i desag 

Vântul plec salcia. 

Albinuo, sor drag, 

Se anun vreme rea! 

Într-o propoziie, 

Un arici mai înelept, 

cu supoziie, 

Trâgând aerul în piept: 

- Dac noaptea crete foarte... 

Mi-a rmas ceva în tind 

i-mpim pe jumtate; 

Ceva mere... Am i ghind... 

- Ascultai ce v zic eu!... 

Spuse un greier pricjit. 

ne încurc tare, zu, 

Dac toamna a venit... 

Mândru c-are un grunte, 

i l-a prins la talie, 

din gur înainte, 

Intonând o arie. 

,,Copilria ctorete din arip în arip 

de vânt, smulgând sufletele norilor, 

în cutarea soarelui” 

tefan radu muat


Irina Lucia MIHALCA 

tii tu, omule...? 

tii tu, omule, 

când primvara nu va mai fi doar o zi, 

când florile-i vor continua înflorirea, 

când prile-i vor duce tot mai departe cântul? 

tii tu, omule, 

când zâmbetul omului nu se va mai stinge, 

când soarele ne va mângâia prin fiecare rrit, 

când anii vor fi doar perle înirate în colierul vieii? 

tii tu, omule? Hei, ascult, venic nemulumitule! 

Sub fiecare piatr-i ascuns o durere, în cruciada vânturilor, 

fiecare cetate departe-i poart tânguirea 

prin glasurile celor zidii în întunericul gândurilor. 

Dincolo de eclipsa inimii, 

privete, omule, delta cu nuferi înflorii! 

Tu, cel care mereu te-ndoieti, privete 

i las si treac furtuna 

întins în suflet ca via slbatic! 

Sub cerul dogoritor, mistuit de ara dorinelor, 

în curând, o ploaie bineftoare îi va potoli setea. 

Sub picturile din cer, în primul vis îmbrat sub stele, 

simte iubirea, respir pacea din adâncuri, 

acolo unde lumina a strpuns întunericul 

pentru ca sufletul si încoleasc 

cu bucuria clipei i-a fiecrei provocri! 

Un nufr i-a deschis larg petalele si nasc fiul. 

Peste azurul mrii în fierbere, o alt furtun, 

un pescru cu aripile-ntinse i-o nou cutare... 

În drumul spre stele 

Simi ci s-a mai întâmplat asta, i-e dificil s alegi. 

i-atunci cum separi iluzia de realitate? 

De ce ne-amintim trecutul, dar nu i viitorul? 

Totul este posibil cât înc n-ai decis, nelimitat este gândul. 

tii c o pictur de ap poate legna floarea rodiului tu, 

o pictur care nu se va mai reface, odat czut. 

Amintete-i, amintete-i, în spirala respiraiei opreti timpul! 

În linitea ciudat a lunii, ne-am rcit pe câmpul de petale, 

doar margaretele ne-au luminat calea. 

Plou. Timpul pare golit, limitat. 

Amintete-i, amintete-i, pe câmpul de petale ne vom întâlni! 

- Viaa este acolo unde crete iarba, iar binele, 

acel ceva mrind ansele s luminm drumurile 

i s vedem gropile. De aici i grijile noastre, mai mari 

sau mai mici, sigurana sau nesigurana depinde de noi. 

Tot ce conteaz este s menii focul i flacra vie 

care ilumineaz - gongul care unete ziua de ieri cu cea de azi - 

un dans exist, mereu, în toate! 

Spre rmul de petale imaginaia îi continu firul oaptelor... 

- Un transfer de cldur, sta-i dansul! 

Ce se întâmpl când ne-ndrgostim? 

- Un brbat este interesat de ochii i reaciile iubitei - 

feminitate i reacii -, când ochii nu mai sunt 

în centrul ateniei lui, reaciile mor. 

Cine cunoate iubirea, cunoate i pornirea ei, dei, 

trebuie s recunoatem, orice femeie-i dorete i ceva sadism 

în pasiunea lui pentru ea. 

Ecoul vibraiilor prin oglinda simirilor, emoii vii! 

- a ce se deschide spre culoarul înaltelor simiri! 

Unde-i realitatea, ce-i misiunea? 

- Acolo unde-i misiunea! Sufletul ctor 

se-aeaz în vis unde-i place, aici, pe pmânt, este chinuit 

pentru a se uura, a lumina, a se-na. 

Spre ce tinde tot ce facem, tot ce dorim, iubitule?... - Spre stele! 

Viaa, adevrata via, este iubirea, pentru c a tri, 

cu-adevrat a tri, înseamn a iubi, ziua de mâine-i misterul 

ruia-i dai voie s se dezvluie. 

Poi si uii bile inimii? 

Totul urc. Urcm, nimic nu se-oprete pe drum. 

- Dac mi-ai cucerit teritoriul viselor, veche-i memoria clipei. 

Visul este o stare de amintire a unor clipe 

din memoria sufletului! 

De ce în timpul sta? 

- Nu are timpul sta niciun timp! 

Eti femeie, sunt brbat - o simbioz -, vreau s te-mplinesc 

adânc, iubito, si tai respiraia de plcere, 

plângi pentru c nu-i poi controla emoia, 

simi magnetul dintre noi, s accepi ciocnirea faliilor, 

te bucuri de cutremur i de momentul divin - plcere 

nedefinit, eliberare de trup -. 

Da, iubitule, smâna de lumin, dincolo de risipirea norilor, 

dincolo de furtunile neateptate, ciocnirea mrii de valuri, 

un cântec de nuntire din adâncuri, 

un dar al iubirii, un dar necunoscut de cer! 

Cutm, vism, ctorim în acest amestec, tu i cu mine. 

Cunoatem bine roul macilor i verdele diafan al câmpului, 

fiorul copacilor tinuit în coaja amintirilor. 

- F s vrei, sclipiri de lumin licresc din trecutul cald. 

Dac eti în gândul cuiva, ceva din tine s-a transferat acolo! 

În perle rotunde se preschimb picturile, în deprtate amintiri, 

crengile rodiului tu se leag. Un punct abisal!


Ionu] COPIL 


35 

Empatia ]i 

Hipersensibilitatea 

Empatia i hipersensibilitatea mi-au adus mari necazuri în via, 

dar f ele nu a fi devenit ceea ce trebuia s devin. Exist anumii 

oameni care se deoache foarte uor i care în contact cu ali oameni 

se contamineaz cu convingerile acestora. Cum informaiile nu prea 

sunt compatibile, omul devine agitat, nervos, apoi se simte golit de 

energie, deprimat. În plan fizic are dureri groaznice de cap, stare de 

grea, vom. Structura informaional a individului este grefat 

pe un suport energetic. Dac acest suport este slab (cantitate mic 

de energie), atunci întreaga structur informaional este mereu afectati 

remodelat de structurile cu care intr în contact. Dar aa cum 

exist un sistem individual de energie-informaie, existi un sistem 

social de energie-informaie. Este asemenea unui arbore cu ramuri 

principale reprezentând principalele tipare de gândire (religioase, 

sociale, morale...) care se tot divizeaz (grupuri zonale, limb, preocupri, 

nivel de culturi cunoatere, aspiraii) la periferie fiind structura 

individual. Fiecare structur individual este conectat la o 

cin care duce pân la sursa primar, dar schimbul de energie i 

informaie este influenat de traiectul dintre individ i surs. Cu cât 

un individ este mai dogmatic, pasional adept al unor idei sau grupuri, 

are mai denaturat comunicarea sine-surs. De fapt, cu cât 

sunt mai muli intermediari, e o problem (dac sunt congrueni, 

ei confer un plus de putere individului, dac sunt conflictuali, îi 

confer slbiciune i îl intoxic). Oamenii gânditori care elimin 

patimile politice, sociale, religioase fac un scurtcircuit i se conecteaz 

cât mai aproape de surs. 

Pavel Filonov - Pati 

Lucrtorii în domeniul psihic au abilitatea s vad aceast structur 

planetari s se conecteze în punctul/ramura care îi intereseaz, 

accesând putere i informaii sau introducând acolo anumite informaii. 

Conectarea se face involuntar sau semicontient, funcie de 

capacitatea i interesul utilizatorului pentru un anumit domeniu. 

Involuntar, oamenii tolerani, cu informaii din cât mai multe domenii, 

curioi, care au avut contact cu oameni din medii cât mai diverse i 

preocupri cât mai diverse... au o capacitate sporit de a se conecta 

în mai multe i diferite zone i ramuri. Probabil lucrtorii în domeniul 

psihic fac asta contient, recreând în interiorul lor un model asem- 

tor/identic cu cel în care vor s se conecteze. Asta implici o 

emoie care trebuie recreati se face prin reactivarea/reamintirea 

întâmplrii reale când lucrtorul a fost în mediul/modelul respectiv. 

Din acest motiv este bine s adunm emoii intense (dar nu copleitoare) 

din toate experienele i contactele vieii noastre. 

Este posibil ca lucrtorul în domeniul psihic s foloseasc o 

formul care s-l conecteze la anumite modele. Respectiva formul 

este doar o scurttur, un reflex condiionat care remodeleaz structura 

energoinformaional a lucrtorului. Ca exemplu, imaginea sau 

numele unei iubite din trecut ne transpune cumva în starea aia sau 

reamintirea unei situaii neplcute ne d o stare de disconfort. 

O metod la îndemâna tuturor este autosugestia. La fel ca i hipnoza 

(sugestia profund), poteneaz sau depoteneaz anumite tendine. 

Folosirea ei ca baraj nu este decât rareori o strategie bun. S 

lum cazul unui beiv pe care îl sugestionm s nu mai bea alcool, 

consumul/mirosul/gustul de alcool îi produce 

o puternic greai stare de vom. 

Asta e un baraj în faa tendinei de a bea 

alcool, necesit o sugestie mai puternic 

decât nevoia beivului. Practic, barajul pe 

care îl construim în faa torentului trebuie 

fie suficient de puternic s îi fac fa, 

ceea ce înseamn c hipnotizatorul trebuie 

fie foarte puternic psihic sau sugestia 

fie repetat de foarte multe ori. Dar nevoia 

beivului pentru alcool e prezenti 

la un moment dat fie sparge barajul, fie refuleaz 

prin alt parte. Sugestia i hipnoza 

de blocaj este asemenea unui algocalmin 

când te doare capul. În schimb, sugestia 

de potenare-depotenare a unei tendine 

e aseme-nea unei miri din judo; implic 

un consum energetic mai redus i are eficien 

pe termen lung. Este un fel de persuasiune, 

de deviere a traseului. Beivul 

contientizând toate necazurile care îi vin 

din consumul de alcool i vzând avantajele 

ce decurg din abstinen, adic


oportuniti pentru a-i satisface alte plceri, îi deturneaz energia 

ce îi susine pornirea. Pentru el e o plcere s consume alcool, dar 

dac abstinena îi ofer, s spunem sex, va prefera plcerea mai 

mare. Acum intervine nivelul la care înelege! O înelegere la nivelul 

contientului (care e 7% din psihic) nu va provoca efecte notabile, 

el trebuie s îneleag asta la nivelul subcontientului; hipnoza i 

sugestia acioneaz la nivelul subcontientului. 

Specialitii în autosugestie recomand repetarea de 8-15 ori a 

formulelor dimineaa i seara. Dup cum spune Clement Jogout, 

orice afirmaie repetat provoac fie schimbri rapide i reversibile, 

fie modificri profunde i durabile. În asta st secretul folosirii inteligente 

a autosugestiei. S presupunem cazul unui om lene. Dup 

cum am vzut o formul de tipul nu mai eti lene e un baraj ineficient, 

i dac nu mai e lene nu înseamn automat c devine harnic; o plcere 

e schimbat cu alta, poate devine beiv; prea puini au educaia 

care le permite s vad hrnicia ca o surs de plcere) i atunci o formul 

de depotenare este mai potrivit cu fiecare zi, eti tot mai 

puin lene! Dar e mult mai eficient o formul de potenare a unei 

caracteristici opuse cu fiecare zi eti tot mai harnic, simi nevoia s 

faci mereu ceva i simi mare plcere prestând o activitate. 

În cazul unei sugestii simple i adresate unui psihic nu foarte 

complex, efectele apar în dou trei zile, sunt efecte vizibile, efecte de 

manifestare. Sugestia îndelungat sau repetarea de sute i mii de ori 

a formulelor induce modificri în structura psihic. Adic, în primul 

caz, un lene poate avea manifestri de hrnicie dar în interior rmâne 

un lenei în al doilea caz structura lui psihic se modific devenind 

un harnic. Practicanii autosugestiei tiu c la început obin rezultate 

foarte bune apoi rezultatele dispar i de multe ori se simt ru... i o 

las balt. Prin continuarea sugestionrii, dup ce apar primele 

rezultate, sugestia ptrunde adânc i modific structura psihic. 

Adic, caracteristica lene e înlocuit cu caracteristica hrnicie.., dar 

asta d peste cap întreg echilibrul psihic al individului, creeaz tensiuni, 

noi intenii, dorine, activeaz blocaje.., practic, individul i-a 

produs o furtun în interior. Dac are puterea s treac peste simptomele 

neplcute i continu, poate ajunge la un nou echilibru. Dac 

sugestia nou intr prea puternic în contradicie cu structura psihic 

a individului, acesta se poate îmbolnvi fizic i psihic, refula în manifestri 

nedorite etc. Aa c sugerez sugestionarea moderat care s 

permit doar efecte de manifestare, când ele dispar înseamn c 

omul a crescut prea mult intensitatea sugestionrii i trebuie s fac 

o pauz de câteva zile. În acest fel, omul se obinuiete treptat cu 

respectivele manifestri, subcontientul i chimismul creierului le 

accepti schimbarea structurii psihice se face natural în timp. 

Implementarea unei sugestii este asemenea unui mers pe un câmp, 

la început e o vag urm prin iarb, apoi, dup sute i sute de treceri, 

devine o cruie btorit, apoi un drum larg. Energia psihic 

urmeaz anumite trasee, dar când exist drumuri btorite, le folosete. 

O parte bun a autosugestiei este c dup o anumit perioad, 

o simpl repetare sau amintire a formulei reactiveaz sugestia i produce 

efect la nivelul tuturor sugestiilor repetate pân în acel moment. 

ii emoiilor 

Este un lucru cunoscut (de puini) dar vorbesc despre el pentru 

necunoaterea acestui mecanism simplu duce la mult suferin. 

Emoiile au atât o structur informaional cât i un c material, 

chimic, neurotransmitor. Aceti neurotransmitori sunt fabricai 

în hipotalamus i sunt specifici pentru toat gama de stri: bucurie, 

furie, tristee, team, plcere... când individul are motive i triete 

bucurie în mod frecvent, fabrica de ci ai bucuriei prosper, 

chiar ia muncitori i resurse de la alte fbricue. Pe de alt parte, 

celula unde aceti ci ajung are dane de acostare specifice fie- 

rei emoii, dar dac primete marf tot de un fel, construiete mai 

multe dane de acostare pentru respectiva marf. Aa se creeaz o 

predispoziie a omului pentru o anumit emoie, intr într-un cerc 

vicios. Adic, dac o perioad îndelungat a avut întâmplri care i- 

au indus tristee, fabricile i portul de destinaie au construit fbricue 

i docuri pentru acea stare, astfel c cele mai mici motive de tristee 

au fost adunate i deplasate. ii bucuriei au rmas puini i 

anemici, docurile în paragin, astfel c motive serioase de bucurie 

au nite ci anemici care nu reuesc s acapareze piaa de desfacere. 

Concluzia este c dac ne învm i persistm într-o anumit 

stare emoional, corpul o învai ne-o produce în continuare, 

folosete cei mai mici stimuli pentru a o perpetua. Aa c dac suntem 

nite triti, pesimiti, fricoi etc i vrem s dobândim o stare de bucurie 

i fericire trebuie s determinm producia masiv de ci ai 

plcerii i bucuriei. Motivele i stimulii tuturor emoiilor sunt peste 

tot în jurul nostru, dar noi alegem pe care îi bm în seam. Aa c 

un trist trebuie si induc cât mai muli stimuli de plcere: de la 

savurarea banalei cafelue, la mirositul trandafirului din faa casei; 

trebuie s învee s plesneasc de bucurie pentru orice lucru cât de 

mic. În acest fel înclin balana în favoarea cilor de bucurie. 

Schimbarea unei personaliti triste în una fericit implic atât schimbarea 

coninutului informaional i a unghiului din care se privete 

(tristul privete lumea prin perspectiva pesimistului i vede doar 

stimulii ce îi confirm realitatea trist, fericitul vede lumea frumoas, 

plin de oportuniti ce îi produc i mai mult plcere; de fapt lumea 

e un amalgam din care fiecare vede i alege ce vrea; sau ceea ce are 

predispoziia s vad. Dar i schimbarea tipului cilor. Aa c 

arta de a fi deprimat sau de a fi fericit este i poate fi realizati prin 

controlul cilor. 

Un alt aspect care merit menionat se refer la cii de sintez 

(un exemplu ar fi antidepresivele). Un deprimat nu prea poate vedea 

nici un motiv de bucurie, dac ar câtiga la loto ar vedea c statul îi 

ia prea mare impozit i nite curve o s-l mint doar s-i ia banii..., i 

atunci i se infuzeaz în sistem ci ai bucuriei, ci de sintez. 

Brusc i f nici o baz, omul se simte foarte bine (totui, o percepe 

ca pe o stare strini nu se recunoate pe sine; are un disconfort 

psihic pentru c se simte bine). Scopul este s-l scoatem din pasa 

neagr, s înceap s identifice i s triasc plceri reale. Dac nu 

o face, adic nu începe s încarce cii cu bucurii reale, apare o 

discrepan ce duce sistemul în colaps. Este cunoscut efectul Prozacului 

care induce o fantastic stare de bine i care a fost folosit de 

oameni normali, vreme îndelungat. O simpl pastil îi d senzaia 

eti stpânul lumii, poi orice, totul e prietenos i plin de oportuniti. 

Starea e minunati pentru a o pstra, continui s iei pastila în 

fiecare zi. Dar efectul chimic nu e dublat de informaia care s susin/ 

genereze o asemenea stare i la un moment dat cade sistemul, omul 

intr în cea mai neagr depresie i de regul zboar..., în zbor liber de 

pe o cldire înalt. Aa c decât Prozac, mai bine mirosul unei crizanteme 

acoperite de brum sau zâmbetul unei brunete mignone. 

Orice micare are ca el obinerea echilibrului, dobândirea armoniei. 

Cel care se mi îi caut împlinirea în exterior (masculinul), 

femininul atrage ceea ce îi confer armonia. Asta s nu mai discutm 

în van despre superioritatea brbatului! Toat istoria personal a 

omului-trup este pentru a anihila/echilibra diferenele de potenial 

din sine. Nu degeaba se spune c omul trup trebuie s se realizeze 

prin manifestarea deplin a potenialului su. O anumit înelegere 

privete acest potenial ca resursele omului, capacitile i talentele 

lui. Dar o înelegere de ordin superior o vede ca pe un ghem de 

contradicii, nevoi, tensiuni, impulsuri ce trebuie s dobândeasc 

echilibrul..., i acest lucru se face prin manifestare. Asta e menirea 

omului trup. Când dup nenumrate întrupri, omenirea îi va fi



37 

rezolvat/echilibrat toate potenialele, rostul ei va fi luat sfârit. Experiena 

3D se va fi încheiat (poate). 

Stresul, calciul i îmbolnvirile. Ce este stresul? Este o anxietate 

dublat de o ateptare negativ, totul pe un fond de fric visceral. 

Mediul social i profesional modern induce o gam variat de tensiuni, 

conflicte, pericole (lucruri care nu impresioneaz decât în mic 

sur contientul) dar care sperie de moarte subcontientul (subcontientul 

este ca un copil mare crescut în pdure). Contientul 

este obinuit cu tensiunile i conflictele care au devenit o omiprezen 

în viaa noastr, le privete ca pe ceva banal care nu îi amenin 

viaa. Dar subcontientul, care e totalitatea tuturor celor ce au fost 

pân la noi (oameni ce au trit în alte vremuri i nu au cunoscut tiparul 

nostru de via).., se sperie. Vrea s fug sau încremenete de 

spaim. Asta se traduce prin anxietate i tremur în corp, lipsa energiei 

i a motivaiei i entuziasmului. Omul devine o main lipsit de 

combustibil. Ca atare, subcontientul pune organismul în stare de 

lupt, activând sistemul de aprare. Dar cum nu exist un pericol 

real, aceast permanent stare de alarm epuizeaz organismul. În 

primul rând, energia este direcionat în aceast supraatenie i hipersensibilitate, 

astfel c organele i creativitatea organismului sunt 

lipsite de suport energetic. Apoi, reacia organismului devine alcalin, 

i mineralele (Ca, Mg, K) precipit; asta înseamn c sunt depuse pe 

pereii vaselor de sânge, în articulaii. Asta este cauza majoritii bolilor 

moderne. Analizele de sânge arat, logic, o caren în minerale i 

omul începe s înghit cantiti imense de asemenea minerale. Dar 

reacia alcalin nu permite micarea lor normal în organism, ele se 

depun i problema devine tot mai grav. Problema nu este absena 

calciului din organism, ci blocarea lui. Aa c orice metod de deblocare 

a lui este binevenit. Evident, blocarea calciului este un 

efect i deblocarea lui o tratare a efectului. Asta se face consumând 

alimente i buturi acide: ap mineral, oet de mere, miere de albine, 

cafea, sucuri de fructe, fructe verzi, murturi (murturi puse tradiional 

i acrite prin fermentaie acetic sau malolactic). Presupun ci 

uturile alcoolice sunt ok. Dar problema rmâne i este reacia 

Pavel Filonov - Porcul 

subcontientului la tumultul vieii moderne. El trebuie convins s nu 

se mai sperie. Imagistica mental folosete tehnici de vizualizare a 

creierului pentru a reprograma creierul reptilian i creierul limbic i 

pentru a comanda hipotalamusului s nu mai produci elibereze 

hormoni de stres în sistem. Asta este de fapt tot o problem de blocare 

a reaciei subcontientului, o metod eficient (pentru cine are 

antrenate abilitile vizualizrii), dar duce la tensiuni în subcontient 

care vor scurtcircuita prin somatizare. Aa c o discuie cu subcontientul 

este ceea ce merge la cauza problemei. 

i aici problema este delicat, discuia cu propriul subcontient. 

Nu, nu este vorba de Vocea interioara; vocea interioar este o funcie 

interesant a creierului modern. Este dificil mai ales pentru c este 

sperios, nu vine uor la masa tratativelor i are o prezen copleitoare. 

Nu reacioneaz la argumente logice, la atitudine agresiv. 

a c primul lucru important este s te împrieteneti cu el, s-l convingi 

c nu îl pate nici un pericol i s te asiguri c îi va fi alturi. 

Un subcontient care îi este alturi în via îi sporete fora de 

pân la 14 ori. i foarte important, nu te mai saboteaz. Practic, un 

subcontient prietenos i curajos te transform aproape într-un semizeu. 

a c stresul se dovedete a fi o minunat ocazie de a simi 

prezena propriului subcontient i a ne împrieteni cu el, fcândul 

tovar pe via. 

Suplimentele nutritive, alimentaia stoasi de ce nu are 

ursul coad. Dup cum am vzut, subcontientul speriat de multitudinea 

de stimuli externi îi sisteaz în mare msur susinerea energetic 

a organismului i atunci scoara social caut alternative. 

Una proast este s suplineasc cu concentrate nutritive, vitamine, 

minerale. Dar pentru c dinamica energiei i mineralelor în organism 

este perturbat grav, aceste substane nu fac decât s înfunde filtrul 

numit corp fizic. Se depun pe vasele de sânge, le rigidizeaz, împiedicând 

schimbul de substane nutritive i aer. Pe de alt parte, 

substanele active de impulsionare apas acceleraia organismului 

în blani dup o scurt perioad în care organismul e oarecum 

activ..., face poc. Se las cu cântare de popi! Obsesia pentru vitamine 

este iari periculoas, vitaminele sunt catalizatori ai unor reacii 

biochimice i degeaba se d comanda dac organismul 

nu are resursele minerale i fiziologice 

pentru realizarea acestor procese. E ca i cum 

dac pe un antier ai trei muncitori lenei i beivi, 

i nemulumit de mersul lucrrilor, mai aduci trei 

efi aspri sau foarte buni manageri. 

La fel povestea cu colesterolul. Dac iei un 

furtun de cauciuc i îl ungi cu ulei, nu îl rigidizezi, 

dimpotriv; dar dac îl fierbi în ap cu var reuti 

îl rigidizezi. Asta e povestea i cu capilarele. i 

nu uitm de Tai Chi grsimi-alcool! 

Revenind la concentratele alimentare promovate 

de anumite firme. Teoretic sunt un coctail 

de semine, uleiuri, vitamine. Eficiente. Dac ar fi 

ceea ce se spune. Sau doar ceea ce se spune. 

Aparent un amestec de ctin, nuci, alune, migdale, 

miere de albine nu are ce s strice. Te face 

bomb. Dar cât poi tri ca o bomb? Cât poate 

suporte i cât de rapid se uzeaz un organism 

forat s funcioneze în suprasarcini când este 

nevoie i când nu este nevoie? i ce te faci când 

organismul se obinuiete cu acest tratament i 

acest stimulent nu mai poi s te ridici din 

pat? i efectul este doar o prestaie ca a unui om 

obinuit.


Homeopatia social. Principiul homeopatiei este faptul c dac o 

substan (plant, mineral etc.) luat în cantitate mare induce în corp 

anumite efecte/simptome, la o folosire extrem de diluat vindec 

instant un pacient care prezint acele simptome. Diluia folosit se 

prepar prin obinerea unei infuzii/fierturi/macerat din care se pun 

câteva picturi (de obicei trei-patru) într-un litru de ap curat. Dup 

agitare puternic se iau câteva picturi i se pun în alt litru de ap. 

Procedeul se repet, uneori se folosete a treia diluie, alteori a zecea. 

Ideea este c prin aceste diluii apa se infuzeaz cu modelul energetic 

al remediului i prin consumul apei, modelul energetic ajunge în 

câmpul energetic al omului i duce la vindecare instantanee (dac 

omul a fost diagnosticat corect, ceea ce nu este uor). Dac remediul 

este greit, nu exist nici un risc (aa considerm acum). Pe de alt 

parte, o metod asemtoare se folosete în agricultura ecologic 

pentru combaterea buruienilor. Pe un câmp puternic infestat, s spunem 

cu pmid, se adun câteva semine, se ard i cenua obinut 

este diluat în câteva sute de litri de api împrtiat cu pompa pe 

câmp. În urmtorii ani, pmida îi pierde vigoarea i în trei-patru 

ani dispare cu desvârire. tiu, pare de domeniul fantasticului dar 

exist mrturii i experimente în acest sens. Îns mecanismul aciunii 

este mai dificil de îneles, de obicei practicanii cred c prin arderea 

seminelor se consum cumva vitalitatea i energia plantei, este asemenea 

unui virus bgat în matricea energetic a plantei. Posibil, dar 

din punctul meu de vedere, destul de improbabil. Mai degrab 

apariia infestrii cu pmid vine s satisfac o nevoie a ecosistemului 

respectiv i arderea acelor semine duce la saturarea câmpului 

energetic cu modelul acestei buruieni încât nu mai este nevoie de 

prezena ei fizic; echilibrul a fost refcut, buruiana i-a îndeplinit 

rolul. Evident c este o soluie de moment, trateaz (eficient) simptomatologia. 

Cu un film de aciune/violent vindec/anihilez tendinele 

violente, cu unul de dragoste/romantic anihilez capacitatea de 

dragoste a individului, cu comediile îl fac un trist blazat. Cu sf îi 

anihilez tendinele de a tri magia i supranaturalul în lumea 

real. Deci practic (i m doare undeva c încep cu deci!) filmele 

violente, romantice, sf i comedii anihileaz pornirile respective în 

Pavel Filonov - Burghez în crucior 

spectatori, lsând în fotoliu o legum fericit (indiferent ce i se întâmpl) 

i perfect calibrat; dânggg! 

Doi covrigi i un mr versus cafeaua, cola i pachetul de igri. 

Mâncarea e bun, din pcate când burta e plini spiritul e tot 

acolo. Porcul se teme de Crciun, sufer de gelozie i prinesa prefer 

s pupe-n bot un broscoi, nu un grobian. 

Hrana cea mult îngreuneaz organismul. Chiar dac e stoas 

(stoas??), ea bulverseaz organismul prin multitudinea de informaii 

pe care le conine. Dac e prea mult trecut prin foc i excesiv 

preparat, ea consum energia vital a organismului, epuizându-l 

sau transformând individul într-un rudimentar. Consumul excesiv 

de semipreparate, chipsuri etc transform mânccioii respectivi 

în nite rafinai de duzin, incapabili de originalitate i creaie de 

valoare; excepiile întresc regula (dac sunt studiate cu atenie). 

Sunt oameni perfect stoi, eficieni, echilibrai care au în meniul 

zilnic dou-trei cni mari de cafea (tare i amar c altfel se numete 

ceai), doi litri de Cola i unu-dou pachete de igri. Sunt aceti 

oameni dovada irefutabil c mintea domin materia? Sau aceste 

alimente/plceri au un efect benefic asupra organismului, nu unul 

nociv cum ni se spune (oare de ce? Tentaia fructului oprit!!). Este 

clar c rcina majoritii bolilor metabolice, a strii psihice proaste, 

st în reacia alcalin a sângelui. De aici carena în minerale (Ca,K, 

Mg...), depunerea lor pe pereii capilarelor, articulaii, lipsa calciului 

în creier i ca atare nemanifestarea fenomenului numit calcium efflux, 

adic manifestrile aa-zis paranormale ale omului. Cafeaua are un 

efect de acidifiere a sângelui, deci deblocheaz calciul, nu îl mnânc, 

cum se spune. Cola este o butur carbogazoas (acid carbonic), e 

adevrat, are i mult zahr. Se zice c zahrul îngra..., eu tiu c za- 

rul e legat de energie! Nu tiu dac fumul de igar absorbit prin 

alveolele pulmonare foarte repede în sânge are un efect benefic 

asupra fizicului, dar cu siguran, fumtorii sunt mai activi, mai glumei, 

mai eficieni, logici. Al doilea aspect extrem de important, toate aceste 

lu-cruri induc o stare de plcere, de bine. Starea de bine e antagonic 

an-goaselor, stresului..., omul se relaxeazi asta e echivalent cu o 

reacie neutr spre uor acid a sângelui. Adic stare de state. 

Pentru confirmare i detalii în plus, cile doctorului din Vermont, 

Jarwis (Oetul de mere i mierea de 

albine). 

Sunt i oameni ce funcioneaz 

eficient cu doi covrigi i un mr (bine, 

poate exagerez un pic). Aici vorbim 

de grâu (oare de ce exist moda s 

nu mai mâncm pâine, c îngra...) 

drojdie de bere (existi oameni ce 

triesc cu bere..., i dac ar fi berea 

aia de acum patru sute de ani, a practica 

i eu meniul asta!) sare i semine. 

În concluzie, un superconcentrat alimentar. 

Nu vorbesc acum despre forma 

covrigului i cine a inventat gaura 

din covrig i mai ales de ce. Cât despre 

mr... lumea noastr a aprut (i 

se menine) pentru c cuplul primordial 

din cea mai mediatizat poveste 

oficial a mucat din mr. Mrul i 

ingredientele din covrig, pe lâng 

rolul de concentrate alimentare foarte 

benefice organismului, au o energie 

vital spiritual dobândit în interaciunea 

cu omul, în decursul istoriei 

sale.


Ionel BOTA 


39 

Glos[ a tuturor 

semnificaî\iilor, dragoste... 

Lirica Irinei Lucia Mihalca sau despre un 

ritual germinativ al Poesiei 

Privit acum, în perspectiva acestor ani 

care-au trecut pân la noi, lirica Irinei Lucia 

Mihalca anuna înc de la apariiile în volume 

colective, în presa literar, ori cu ecoul 

unor lauri binemeritai la concursuri literare, 

o poet matur, un autor care se mi foarte 

original, aproape f trac i cu dezinvoltura 

unui consacrat al genului, între programe i 

stiluri, teme i modaliti lirice, grupri i direcii. 

„Cerul din inima mea” (Timioara, Editura 

Eurostampa, 2017, 150 p., cu o copert 

realizat de Laura Lucia Mihalca, fiica autoarei), 

volum aprut prin proiectul „Poezia - 

oglind a sufletului” (concurs de volume de 

poezie), în cadrul Programului Pro Cultura/ 

Dudetii Noi, 2017 este i el scris cu contiina 

unei srbtori a cuvântului, cu un rafinament 

voluptuos i o voin irevocabil de a 

exprima o not novatoare a discursului. 

Eul liric opereaz, cu o mobilitate surprin- 

toare, mutaii în consistena fluenei afective 

a emoiilor, senzaiilor, sentimentului, 

marcând o alchimie a temperamentului care 

augmenteaz ardenele autenticitii i o 

particularizeaz pe autoare între colegii de 

promoie. 

Fiindc, mai ales, nici chiar aceast explozie 

de simplitate evocând, dincolo de elanuri 

ale simurilor, un cult al iubirii ca ingenuitate 

primordial, nealterat în dualitate, a fiinei 

omului („Dou aripi stinghere la intrare/ încearc 

s se-ating,/ s simt aerul primului 

i ultimului zbor,/ clipa trit în nimbul eternitii.”), 

nu scade din valoarea unei poezii 

care, în simfonia acestei febriliti afective, 

isc un spectacol aproape cromatic (poeta 

noastr este i un pictor i un grafician deja 

remarcat de contiina critic), un imagism 

rturisind o perfect surprindere ludic a 

temelor modernitii. 

Ca mentalitate liric evideniind sensuri 

optimiste aceluiai vemânt liric/ liricizat de 

puritate, vulnerat de druiri senzuale, de 

candori obstinând între lut i sideral, pmânt 

i cer, himer a veniciei, poezia Irinei Lucia 

Mihalca reconvertete din metafora luminii, 

a inluminurii i a inluminrii, un vizionarism 

de-retorizat care aduce cu o cutare a adolescenei 

eterne. Iar dac am fi mai ateni la 

atmosfera acestei poezii, am putea depista 

un destin al ei, mobilitatea artistic a autoarei 

dezvluind o structur poetic unitar, f 

mari abateri de la confruntarea permanent 

cu sinele propriu, cu germinaia peisajului 

interior („Uit-te în jur,/ coboar în tine i 

privete,/ în lumina strivit sub gean,/ 

dinuntru în afar, tot ce-am parcurs,/ în cercul 

fiecrei clipe,/ pictura de rou dintre cer 

i pmânt,/ viaa noastr aa cum a fost,/ 

singura noastr via.”), angelic-paradisiac. 

O stare de confesiune înfiorat, panoramarea 

graiei, fiindc asta înseamn reconvertirea 

sensibilitii, traseaz o fizionomie decantat 

în experien a rezistenei la orice mod a zilei, 

la orice ispitiri pretins resurecionale în 

discursul liric contemporan. i transform 

întreg ceremonialul poemelor Irinei Lucia 

Mihalca într-un imn (cuvânt-lumin) al fericirii 

universale: „Pe drumul spre lumin 

mergi, mergi mereu,/ înaintezi, chiar dac, 

uneori,/ eti nevoit s te mai întorci, dar 

mergi,/ continui s mergi prin emanaiile 

umbrelor,/ prin raza de lumin izvorât din 

En sof,/ prin triada celorlalte nou raze,/ 

dincolo de metafora gândului,/ dincolo de 

cerul cuvântului,/ dincolo de punile literelor,/ 

dincolo de orice msur a omului,/ în 

adânc, tot mai adânc,/ departe, tot mai departe,/ 

treci de vmile atâtor lumi,/ cu erorile, 

slbiciunile,/ durerile i primejdiile lor,/ treci 

prin fiecare cer/ izvorât unul dintr-altul,/ treci 

de vârtejul norilor/ în spirala creaiei,/ înaintezi 

prin visul din vis/ din focul nepieritor al 

adevrului,/ în adânc, tot mai adânc,/ departe, 

tot mai departe,/ dincolo de trecut,/ dincolo 

de prezent,/ spre Eternitate,/ spre a te cufunda, 

din nou,/ în viaa izvorului Luminii.// 

- La început a fost/ doar cuvântul Lumin!” 

(Cuvântul Luminii, p. 116). 

Nu avem un simbolism criptic, aici, dar o 

solemnizare patetic, un ipt luntric sfâie 

universul marilor triri, deplinul singurii 

(ne natem singuri, murim singuri) fiind înlocuit 

de fonetul irealei lumini. Adesea, fantezia 

viziunii e temperat de imagismul profund 

al ideii i sporete misterul, exileaz sufletul 

liric în structura aproape elegiac a unui 

eu controlând cerebral pâni voluptatea 

detarii de senzualul obsesiei incendiare. 

Iubirea, ideal, pare a fi, aici, un sediment, un 

vestigiu metaforic, rodul, efectul hipnotic al 

aglutinrilor „sufletului” incomparabilei 

graii. Exuberana temperamentului e, tot aici, 

atitudine, nu construcie, iar alegoricul dezvolt 

inclusiv jocuri ale tragicului într-o ori-


ginal retoric a nostalgiei („Întotdeauna Ea 

i-a prut un copil rcit./ Iluziile dor pentru 

nu sunt eterne,/ altfel de ce s-ar teme?/ 

Poate se tem s se-ntrupeze în alt vis,/ de 

aceea gândurile se divid...”), sub genericul 

sentimentalismului-viziune, f exaltarea 

erotic din lirica altor confrai. 

Poemul de dragoste (extract din mitul dragostei 

supreme, desigur) al Irinei Lucia Mihalca, 

pare o rug continu, un crez solarian 

în vreme ce versurile caut puterea noii rodiri. 

Dragostea e o form de extaz mistic, de clocot 

vital într-o configurare paradiziac. Doar c 

eul auctorial exerseaz în oapt „ademenirea” 

cuvintelor, sentimentelor, discursului 

fiinei. 

Claritatea multora dintre poeme este imbatabil 

iar idealitatea liricii Irinei Lucia Mihalca 

devine un crez inconfundabil, perifraz 

a sensibilitii. În replic a diafanizrii imaginarului, 

explorarea fiinei umane în profunzimea 

spiritului îndeplinete etapele unui 

ritual de venerare. Frenetic magie, înnobilare 

a spiritului prin cuvânt: „De scoi nite 

tablouri postate atâta timp,/ simi c peretele 

devine vlguit, inert?/ Ne regsim pe-ntinderea 

aceluiai câmp./ În nisipul clepsidrei, 

înelegem, oare,/ clipa înirat mult prea repede,/ 

c primvara-i doar o zi,/ c florile nu 

mai înfloresc,/ c prile nu mai cânt, c 

oamenii/ nu mai zâmbesc i soarele nu mai 

sare?// (...) Priviri, atingeri, oapte, lungi 

umbre,/ o mân întins, vis, dorin,/ parfumul 

memoriei, conturul formei,/ senzaia prezenei, 

un zâmbet/ i-o lumin, balsam de gânduri,/ 

imagini revzute cadru de cadru,/ o disperare 

i convingerea/c nu se va-ntoarce 

niciodat.” (S treci, s simi i s accepi, p. 

65). Misterul erotic insinueaz întoarcerea 

în etern, pare blazonul de via, mascând o 

întreag odisee a fiinei între traumele memoriei 

pasive i descendenele terapiilor depurificatoare. 

Pasional prin vocaie, poezia Irinei Lucia 

Mihalca percepe i intermediaz neliniti 

metafizice i elanuri ale nesfâritelor reverii, 

supravieuirea tonic prin inefabil, prin cuvânt 

i prin marile eliberri ale eului în metafor. 

Iat de ce înc un spectacol ideal, nu cel 

senzual-ludic, ar fi în poezia Irinei Lucia Mihalca 

suflul mareic al unei sonoriti distilat 

într-un fel de migraiune a emoiilor, ancorare 

a rzvrtirilor cerebrale în stilul letrist-elegiac 

al ciudatei de-mantelri a memoriei pân rmâne 

numai dragostea, iubirea, sentimentul 

ingenuu, al temei (mitului) femeii fatale. 

Seduciile poemelor ating un tragism al 

strilor poetice, mimând, tautologic, deprivarea 

senzorial a fiinei („Prin nodul de lacrimi 

curg simirile noastre,/ continum s 

mergem în umbra/ penumbrei contopite/ din 

promisiunea fiecrui vis.”), cu un tonus al 

transmisiunilor emoionale care are declicul 

în uvoiul afectiv al jubilaiilor juvenile însoind 

aceast deja discutat voluptate metaforic. 

Uneori, „încifrarea” sensului, urmat 

de grafierea cu majuscul, au i ele cadene 

de ritual, poarti ele aur de ingenuitate. 

Glosa tuturor semnificaiilor este, îns, 

dragostea. 

Triumful realitii senzoriale ine de voina 

opiunilor definitive, aspectul particularizeaz, 

o dat în plus, acest univers liric. Comunicarea 

cu natura pur, îns, grefeaz îngemri 

ale fascinaiei atitudinilor cu hieratismul 

experienelor i al strii de entuziasm 

continuu: „Totul respir, totul vibreaz!/ 

Respiraia de unde vine, iubitule?/ -Respiraia 

înseamn via,/ dac exist, existi via!/ 

/ - Unde eti? Aici, cu tine, a ta!/ - Pân în 

zori mor! M simi?/ - Anormal de bine, un 

cuib de fluturi eti,/ am pit, am trecut 

bariera,/ sunt dincolo de vis!// - Cu respiraia 

te-ating, ne topim,/ o plcere unic, dur, 

greu de suportat,/ cu mângâieri divine ne 

bucurm sufletele./ O încletare, f arsuri,/ 

nimic, am electrizat clipa!// - Aa m-am 

trezit, ptruni, contopii/ - o linite i-o nebun 

plcere -,/ nicio micare, transfer de 

Pavel Filonov - Vest i Est 

lumin!/ Zidit în tine! Prin cântecul sufletului/ 

m readuci aici cu plcerea de-acolo 

simit./ Un strop de privire, un strop de 

extaz!// - Amestec de doi, nu te-ai desprins 

de mine./ În contopirea noastr ne srutam, 

privindu-ne,/ i-nelegeam durerea plcerii.” 

(Atingerea sufletului, p. 72) 

Elanurile inocenei se mi, labile, în 

zona srbtorilor sentimentului, proiecia strilor 

lirice însote plonjarea (tot panoramare 

sentimental) în eonul unei clariti neoparnasiene. 

Un intimism caligrafiat, regenerând când 

i când, prin virtui de vraj, închin spiritului 

apolinic topica mental a beatitudinii luminii. 

Fiina, la rându-i, revars lumin, „temperatura 

cuvintelor” explicând i etapele unui 

spectacol incandescent. Imagistic augmentând 

euforiile fiinei care scrie, poemul de 

dragoste al Irinei Lucia Mihalca nu mai 

trebuie fardat cu artificiul calpului. 

Un lucru e cert: trebuie urgent abordate 

ezitri i cucerite înelesurile poeziei pe 

care o scrie Irina Lucia Mihalca. Volumul 

„Cerul din inima mea” asigur, deja, entuziasmul 

nostru de-acum; toate argumentele 

sunt în favoarea opiniei c ne aflm în cazul 

unui autor matur, înzestrat cu mult talent, 

autentic ca un profesionist al condeiului în 

strategiile exprimrii lirice.


Milena MUNTEANU 

(Canada) 


41 

În mod paradoxist, 

Florentin Smarandache 

este omniprezent 

Eu nu-l cunosc personal pe dl. Smarandache, dar tiu c de oricâte 

ori mi-a picat în mân o carte de-a lui, pe orice tem, am gustat-o cu 

plcere. Uneori are de-a face cu Paradoxismul, alteori are de-a face 

cu lumile pe care le descoper, iar ele merg de la Antarctica la 

Galapagos, f s se opreasc îns aici. 

În urma unor vizite în Japonia, eu scrisesem o carte despre aceast 

ari crezusem, în mod eronat, c a fi dintre puinii români care au 

cut aa ceva. Îmi intitulasem cartea „Din ara Soarelui Rsare”. 

Totui, când fac o cutare pe Amazon dup titlul românesc al cii 

mele, gsesc titlul cii domnului Florentin Smarandache: „PostDoc 

în ara Soarelui-Rsare”. Mi-am spus, în gândul meu, c m-a btut i 

aici, cci eu fusesem acolo ca turist, nu ca PostDoc. În afar de bo- 

ia de text i fotografii, cartea lui reine i numele oamenilor de 

tiin cu care a colaborat acolo, precum i preocuprile lor... un 

bonus, ca s zic doar atât. 

Cu alte ocazii, îl gsesc în colecii ilustrate de umor, una mai 

haioas ca alta, aflu c numele lui e legat de funcii matematice i 

teorii care îi poart numele, e citat în jurnale tiinifice recenzate, 

Pavel Filonov - Formula Universului 

prezent în colecii literare, în curente de gândire care îmbreaz 

tiina cu filozofia etc. Lista nu se încheie îns aici, ci continu imprevizibil. 

De fapt, nu te poi întoarce nicieri f s auzi numele Smarandache, 

ce pare s fie omniprezent. Nu numai c soul meu este i 

el din judeul Vâlcea - de unde este domnul Smarandache. El a fcut 

liceul tot la Blceti. Apoi, au absolvit universitatea la Craiova (unde 

sigur c numele Smarandache rezoneaz într-un mod aparte), iar mai 

târziu au plecat fiecare la studii în alte centre universitare i acum se 

regsesc în lumea nou, dispersai pe mapamond, nu numai din 

cauza domiciliilor permanente în alte ri, dar i din cauza ctoriilor 

lor eratice, efectuate în calitate de profesori universitari invitai la 

conferine. Paradoxal, acesta este înc un motiv care s le unifice 

traiectoriile, fcându-le s par, într-un fel, convergente. Drumurile 

lor au trecut i prin Japonia, fiind mânate, în ambele cazuri, de motivaii 

profesionale. Dei exist paralele, nu îmi propun s le detaliez aici i 

nici s m pierd în comparaii. Încerc doar s punctez câteva particulariti 

ale traseului distinctiv al domnului Smarandache. 

Împrumutând poate din proprietile particuleiund 

din mecanica cuantic, dl. Florentin 

Smarandache apare s fie, cu probabiliti deloc 

neglijabile, prezent în mai multe locuri în acelai 

timp. Nu numai c se afl în ci scrise la intersecia 

matematicii, tiinei, poeziei i filozofiei, dar se 

sete în mintea atâtor critici, pe buzele atâtor 

admiratori... M întreb unde o s întâlnesc acest 

nume, data viitoare? Dei urmresc cu o real 

curiozitate acest fenomen, recunosc c nu îl pot 

urmri pas cu pas. Asta nu pentru c n-a vrea, ci 

pentru c e tare greu s anticipez unde, când i în 

ce context îl voi reîntâlni pe dl. Smarandache. 

Promit îns s pstrez un interes constant, atent, 

pe problem, care s-mi releve cum un matematician 

se poate metamorfoza în atâtea ipostaze... 

paradoxale. E ca i cum a urmri un fascicol de 

lumin ce joac în întuneric. Pe mine m fascineaz 

nu numai jocul de lumini i umbre, dar i ineditul 

descoperirilor atunci când lumina i se focalizeaz 

pe urmtoarea topic de studiu. i atunci zâmbesc, 

atât surprins cât i încântat, s aflu unde cade 

accentul de aceast dat, i ce mai e de învat din 

aceast traiectorie neobinuit, atipic. Paradoxal 

în atâtea feluri, la punctul c nimic nu m mai 

surprinde.


Galina MARTEA 

(Basarabia/Olanda) 

Spiritualitatea 

]i materialismul - 

fenomene umane @în dezechilibru 

Obligaia i necesitatea de a exista în lumea pmânteasc se suprapune 

pe coninuturi ce sunt mai mult sau mai puin importante în 

viaa omului. Parte din galaxia universilui, omul este înzestrat prin 

natere de coninuturi spirituale (de intensitate mare/mic), dar, în 

acelai timp, este dependent de coninutul materialismului, aspect 

ce îi ofer satisfacie sufleteasc fa de bunurile materiale. Lucruri 

destul de fireti concepute ca uniti de msur în viaa fiecrui om. 

Respectiv, fiecare om prin trturile i caracteristicile sale atât pozitive, 

cât i negative, completeazi individualizeaz cultura propriei 

societi. În aa mod, orice societate prin aspectele sale evideniaz 

procesul de dezvoltare uman ce se remarc prin nivelul de cultur 

i de viat, acesta fiind dependent de coninutul materialismului i al 

spiritualitii. Deci, orice societate uman îi are trturile sale specifice, 

astfel demonstrând care este orientarea prioritara, adic: mai 

mult spre materialism sau mai mult ctre spiritualitate. Cu siguran, 

în asemenea situaii nu va exista un echilibru perfect între materialism 

i spiritualitate, deoarece natura fiecrui om este foarte divers 

una de alta. Evident, posibil, ar fi corect ca majoritatea populaiei de 

pe mapamond s fie adepta spiritualismului, deoarece factorul de 

baz al Universului este considerat spiritul (ce exist independent 

de materie) i nu materia care este considerat un simplu produs al 

spiritului, conform doctrinelor filozofice. Îns, indiferent de aceast 

tratare filozofic, lumea pmânteasc este un produs instabil/schim- 

tor care încalc regulile de joc ale naturii i se conformeaz mai 

mult cu necesitile i exigenele personale ce sunt bazate pe materie/ 

starea material. Astfel, lumea se împarte în diverse categorii sociale 

ce reflect criterii de greutate major sau minor în cerine i preocu- 

ri. Nemijlocit, o parte dintre oameni simt necesitatea de a fi mai 

fericii prin coninuturile materiale, iar alii simt existena fericirii prin 

tot ceea ce este spiritual/imaterial. În aa mod, formula existenei 

umane mereu în diversitate deregleaz echilibrul vieii spirituale, în 

acelai timp, afectând destul de grav dezvoltarea intelectuali cultural 

a omului. 

Pentru a menine un nivel superior al dezvoltrii umane într-o 

societate la baza acesteia ar urma s existe echilibrul spiritual în cea 

mai evoluat form, având ca suport prioritar dezvoltarea intelectual 

i cultural a individului. În aa mod, comunitatea respectiv va fi 

urmat numai de efecte pozitive în procesul evoluiei, iar comportamentul 

i mentalitatea omului va fi urmat numai de transformri 

radicale/evolutive. Deci, existena uman bazat pe fenomenul spiritualitii 

este i va fi cea mai sigur form în a dezvolta omul în limitele 

unei culturi autentice. De aceea, pentru a crea un sistem autentic 

în dezvoltarea omului este necesar ca orice societate s contribuie 

prin orice form la promovarea culturii spirituale. Prin aceast modalitate 

de dezvoltare spiritual, omul va contientiza mai complex importana 

i sensul existenei umane (anume: despre faptul c lucrurile 

create prin forma spiritual sunt eterne, iar cele materiale sunt trectoare), 

iar însui existena acestuia va fi un model unic pentru propria 

via spiritual. Pentru a percepe un asemenea mod de via 

omul trebuie s fie membru al unei societi culte, aceasta fiind 

instruit pe principii spirituale care s promoveze doar lucruri frumoase 

i demne de apreciere. Cultura unei societi, fiind un întreg 

de caracteristici distincte în termeni spirituali, poate fi obinut numai 

prin intermediul unor cerine concrete fa de individ. Într-un asemenea 

caz, totul depinde cum este motivat mediul social prin care exist 

individul i cum îi sunt prezentate laturile eseniale ale culturii umane. 

Pentru armonia acestora sunt necesare soluii concrete care, în mod 

indispensabil, urmeaz a fi implicate toate aspectele culturii spirituale 

ce stimuleaz modelul perfect al dezvoltrii umane i al intelectului 

uman. Cultura spiritual în viaa unei societi este fundamental, 

deoarece datorit ei se poate construi existena civilizat a omului. 

Respectiv, prin existena civilizat a omului i a comunitii acestuia 

se produce procesul care regleaz în mod echilibrat necesitatea dintre 

materialism i spiritualitate. Astfel, omul i societatea urmând necesitatea 

de a fi dependeni de cultura spiritual, orientare care îi organizeaz 

de a înelege corect legtura fenomenelor naturale/sociale/ 

personale, în acelai timp percepând corect necesitatea echilibrat a 

materialismului pentru existen. Deci, prin nivelul de civilizaie al 

unei societi/al unui popor se prezinti nivelul de dezvoltare spirituali 

material al acestora, care, în acelai timp, este prezent i nivelul 

coeziunii dintre necesitate i importan. Astfel, s-ar prea c 

lucrurile sunt aezate perfect în sistemul existenei dintre materialism 

i spiritualitate, unde la baz este educaia centrat pe cultura 

spiritual. Cu toate acestea, destul de vizibil, exist extrem de mult 

imperfeciune în existena uman unde relaia i necesitatea dintre 

materialism i spiritualitate este în dezechilibru, în special, în defavoarea 

fenomenului spiritual care, de fapt, este considerat cel mai 

civilizat sistem în convieuirea i dezvoltarea uman. Aceste lucruri 

sunt prezente în societile unde cultura spiritual nu-i gsete locul 

potrivit în mentalitatea individului, iar cultura materialist este 

priviti prezent ca un factor primar i, poate, cel mai necesar în 

existen. Respectiva abordare este caracteristic unor popoare, în 

special, acelor popoare care se confrunt din greu cu scia, incultura 

i degradarea social. Procesul de degradare social începe 

anume atunci când educaia spiritual în viaa unui popor devine o 

necesitate minor. Dar, cu prere de ru, acest fenomen este caracteristic 

i unor popoare ce sunt mai mult sau mai puin plini de bunstare, 

îns genetic fiind adepi ai materialismului. Deci, în asemenea 

societi educaia civic nu este întemeiati nu exist la nivelul 

necesar pe caractere de spiritualitate, aceasta fiind orientat mai 

mult ctre materialism. Componentul materialismului este foarte vizibil


la popoarele de origine latin, dac s ne referim la continentul european, 

printre care se manifest vizibil i în societatea italian, cu 

toate c în aceast societate i fenomenele spirituale îi au locul su 

i sunt prezente ca valoare. Respectiva abordare pus în dimensiunile 

materialismului contemporan a luat proporii exagerate în ultimele 

decenii. Un exemplu viu este Basarabia sau R.Moldova care actualmente 

este împânzit de o scie extrem, dar pe de alt parte omul 

societii pune, totui, un accent destul de mare pe bunurile materiale 

sau pe lucruri neînsemnate ale materialismului, care în unele cazuri 

sau în majoritatea cazurilor este doar o mândrie sau, mai bine zis, o 

fudulie absurd ce denot caracter în modul de comportare i de 

interpretare a lucrurilor în viaa sociali cea personal. Ca s nu 

generalizm acest subiect pentru o societate, oricum sunt destul de 

vizibile unele momente de la care omul nu se poate abate. Deci, precum 

orice mediu social îi are regulile i obiceiurile sale, aa i omul, 

în majoritatea cazurilor, este nevoit s acioneze conform tradiiilor 

precedate de toata lumea înconjurtoare, chiar i în cazul când situaia 

material nu-i permite acest lucru. Aadar, se respect proverbul 

„dac toat lumea face aa, atunci i eu trebuie s fac în acelai 

mod”. În acest caz, am putea întrebuina i o alt zical: „acolo unde 

este mai mare scia, acolo este i mai mare fudulia”. Spre exemplu, 

în ultimele 2 decenii s-a format un ritual naional destul de exagerat 

în Basarabia pentru a celebra srbtorile de Pati, srbtoarea de 

pomenire a morilor, Crciunul, zile de natere, alte srbtori. Acest 

fenomen a luat natere destul de evident odat cu migraia cetenilor 

în afara rii dup anii’ 90, acetia, la rândul lor, muncind din greu în 

strintate, respectiv, obinând mijloacele bneti necesare care, ulterior, 

sunt trimise parial sau integral rudelor în ara de origine (pentru 

ca banii corespunztori s fie utilizai pentru diverse necesiti vitale). 

Astfel, în ara de origine lucrurile s-au complicat, la figurat, i au luat 

o alt întorstur, fiind corelate doar cu conceptul materialismului. 

Sub aceast imagine s-a instaurat o nou mod social care a afectat 

i s-a rspândit aproape în întreaga societate. Aproape fiecare om al 

societii (în special, tineretul) este dominat de idea banului/materia-lismului 

prin care se dorete doar o via plin de lux cu bunuri 

materiale, îns mai puin plin de educaie spiritual. Cât privete 

fenomenul de celebrare a srbtorilor susmenionate este o tendin 

aparte, chiar i pentru acele persoane care nu-i permit în viaa de 

toate zilele o alimentaie corespunztoare sau alte lucruri strict necesare 

pentru viaa cotidian, îns acetea sunt nevoii ca din puinul 

ban economisit pe care îl au (sau chiar i s-l împrumute) s-l cheltuie 


Pavel Filonov - Compoziie 

43 

doar pentru câteva zile de srbtori din an pentru a demonstra ci 

el are de toate i este în pas cu toat lumea. Deci, se prepar multi 

divers mâncare pentru câteva zile, ca apoi aceasta s fie aruncati 

la animalele din cote, deoarece aceast hran se strici nu se reu- 

te de a fi consumat în timpul necesar. Dar, la acest capitol s nu 

uitm cât de scumpe sunt produsele alimentare în R.Moldova, unde 

veniturile nu acoper cheltuielile reale. Apoi, nunile, cumetriile i 

înmormântrile sunt o nebunie total sau ba chiar o tragedie personal/familial. 

Cred, la acest subiect nici nu este cazul de a descrie 

sau a aborda momentele respective, deoarece este o situaie/imagine 

pe care trebuie doar vzut cu ochii proprii. Un singur exemplu, 

pentru ceremonia unei nuni se pregtete mâncare pentru 500 de 

persoane i pentru câteva zile, iar de facto sunt invitai 100 sau 200 

persoane doar pentru o singur sear. Iar pentru înmormântarea 

unui decedat se prepar mâncare pentru tot satul, în zonele rurale de 

obicei. F îndoial, este evident c trebuie s pomenim rposatul, 

îns, cred, nu este cazul de realizat toate acestea într-un mod atât de 

exagerat i cu cheltuieli atât de enorme pentru mâncare, cât i pentru 

pomeni. Astfel, de asemenea cred, am ajuns la proverbul: „în timpurile 

de azi nu e bine nici s te însori/mrii, dar nici s mori în societatea 

basarabean”, deoarece dup aceste ritualuri/tradiii naionale omul 

este drâmat i pus într-o situaie financiar destul de critic. Iar în 

cazul când o persoan nu dispune de mijloacele bneti necesare 

pentru asemenea ceremonii, atunci ea, oricum, este nevoit s fac 

nite împrumuturi bneti. În caz contrar, dac nu faci aa cum face 

toat lumea, într-o msur oarecare mai mult sau mai puin, atunci 

este desconsiderat social i eti pus între discuii neplcute de ctre 

cei apropiai. Cât despre concetenii notri care muncesc în strintate 

din greu pentru a acumula nite mijloace financiare, oricum 

acetea se întorc dup un timp oarecare în ara de origine, iar banii 

acumulai sunt cheltuii pentru a construi o cas cât mai mare, cu 

garduri cât mai înalte ca la nimeni. Mai puini sunt dintre acei care 

prefer si construiasc un viitor în afara rii de origine doar pentru 

a tri într-un mediu social civilizat i stos unde valorile spirituale 

sunt apreciate într-o alt msur. Astfel, putem constata, omul dintro 

asemenea societate (precum societatea basarabean) rmâne cu 

acelai concept prioritar fa de valorile materiale i mai puin fa de 

valorile spirituale. Aceste lucruri, cu siguran, fac parte din educaia 

i cultura unui popor care este mai puin aproape de fenomenele 

spiritualitii. În special, dac s ne referim la ptura dominant a 

societii basarabene, atunci tabloul devine i mai încânttor. Aceast 

categorie de oameni, vzându-se la putere, tinde si creeze o situ- 

ie material cât mai buni, în acelai timp, extrem de exagerat, 

fenomen ce denot faptul care este nivelul de cultur 

al acestor oameni i care este coninutul spiritual al 

acestora. F generalizare, cu certitudine, orice societate 

are într-o msur oarecare atât ptura intelectual 

care exist cu conceptul prioritar al spiritualitii 

(mai mult sau mai puin), cât i masele care 

sunt mai aproape de conceptul materialismului. 

Astfel, societatea este intoxicat mai mult de ctre 

un materialism nedefinit i mai puin orientat ctre 

spiritualitate, fenomen ce determin c în viaa unui 

popor nu exist un ideal care s tind spre o civiliza- 

ie autentic. Oricum, societatea basarabean este 

vizibil dispersat între aceste concepte filozofice - 

materialism i spiritualitate, în special, convieuirea 

sociali nivelul de trai dintre oamenii puterii, 

intelectualitate, masele, decalajul fiind extrem de 

mare între aceste pturi sociale. i-ar prea c întro 

asemenea societate lucrurile ar urma s fie interpretate 

altfel, deoarece religia (considerat comunitate 

spirituali moral care unete sentimentul 

fa de divinitate i umanitate) constituie parte inte-


grant în cultura poporului. Cu toate acestea, aproape întreaga societate 

este dominat de idea materialismului, ca unitate de masur 

în viaa sociali personal a omului. 

Dac s abordm o realitate, în special la nivel european, atunci 

fenomenul materialismului este mai puin important în viaa popoarelor 

anglo-saxone. Aceste popoare au creat condiii extrem de bune 

pentru existena individului, în mod aparte, în convieuirea social 

care este centrat pe echitate, respect, transparen. Bunstarea instaurat 

în toate domeniile de activitate social, nemijlocit, pentru 

întreaga societate, cât i pentru fiecare individ, este o form civilizat 

în existena uman a acestor popoare. Prin valorile spirituale i 

condiiile umane civilizate popoarele anglo-saxone nu numai c au 

creat prosperitate social, dar au înlturat, în limite posibile, birocraia 

i formalismul. Cu atât mai mult, au pus bariere serioase pentru a nu 

dezvolta în stat corupia. Acest fenomen, dac poate i exist într-o 

sur oarecare la nivel de stat, atunci în viaa cotidian a individului, 

în special în relaia statul-societatea, acest component nu este absolut 

deloc vizibil. În orice aciune realizat de organele ierarhice ale administrrii 

statale se contureaz o transparen ideal în necesitile/ 

cerinele sociale ale individului i, nemijlocit, îndatoririle statului 

fa de acesta. Este o tendin permanent pentru a menine în societate 

educaia spiritual care impune condiii de dezvoltare uman pe 

principii civilizate. Discriminarea maselor pe principii materialiste nu 

exist, acest lucru este o condiie neînsemnat a societii. Fiecare 

om îi are ritualul i modul su de via, f a lua în consideraie prerea 

publicului în privina vestimentaiei personale sau a altor aciuni 

fa de modul cum trebuie celebrat o srbtoare personal, cât i 

alte aspecte. Viaa fiecrui individ este un model aparte care se coreleaz 

demn i respectuos cu comportamentul social civilizat. Omul 

societii în viaa de toate zilele este îmbrcat în haine simple i comode 

care nu dau impresia de a fi un adept al materialismului. Cu 

rere de rau, acest fenomen este contrariu societii basarabeane 

unde, o mare parte, în special femeile, în viaa de toate zilele se 

îmbrac de parc s-ar duce de diminea pân seara la o srbtoare 

anumit. Cred, acest fenomen specific vestimentaiei, care face parte 

din noiunea materialist, nu-l face pe om mai fericit în existena 

sociali cea personal. Dar, cine tie? Consider, acesta este doar 

un moft ce este parte component din cultura i viaa spiritual a 

omului, cu toate ci îmbrmintea îi are locul ei la timpul necesar. 

Sunt de prerea, fericirea omului trebuie s fie autentic doar atunci 

când acesta îi tiete existena într-un mediu social stos (drepturi 

nelimitate, echitate i protecie social corespunztoare, sistem 

de educaie i state performant, încredere în instituiile statale, 

încredere deplin în guvernul statului, încredere în conceteni, 

libertate civil, libertatea cuvântului, corupie inexistent, absena 

corupiei la nivelul conductorilor din stat, prosperitate social 

etc.), iar omul, la rândul lui, valorificând în mod prioritar i constant 

valorile spirituale. Dac s ne referim la clasamentele mondiale, în 

special la nivelul de trai stos i fericirea omului în societate, 

atunci în primele locuri se regsesc rile anglo-saxone i nu numai, 

care tind mereu spre civilizaie prin valorile spirituale i, nemijlocit, 

tind s înlture cât se poate posibil diferena de convieuire dintre 

omul puterii i omul societii. rile în care clasa dominant/politicienii 

nu au privilegii i imunitate social, îns au doar responsabiliti 

fa de societate sunt Suedia, Islanda, Danemarca, Olanda, Elveia, 

Finlanda, Norvegia. Iar un alt tablou al vieii sociale, cu efecte foarte 

fericite pentru omul societii (unde fiecare om al societii are aceleai 

condiii de viai este considerat ca valoare social pe aceeai orizontal 

cu omul puterii din stat), este prezent în Danemarca - situat 

pe locul I, aceasta fiind urmat de Elveia - loc 2, ulterior Islanda - loc 

3, Norvegia - loc 4, Finlanda - loc 5, Canada - loc 6, Olanda - loc 7, 

Noua Zeland - loc 8, Australia - loc 9 (pentru anul 2015, clasament 

întocmit de Organizaia Naiunilor Unite). Cred, dup asemenea rela- 

ri fiecare dintre noi i-ar dori s locuiasc în una dintre rile susmenionate, 

iar, în acelai timp (cu sperana pozitiv) s contribuim 

benefic la înstoirea acelor societi care înc se confrunt cu 

elemente destul de negative în existeni care, cu prere de ru, sunt 

înc foarte multe la numr pe arena mondial. Numrul rilor ce sunt 

în mari dificulti cu propria viai într-o lupt continu cu fenomenele 

autentice spirituale/umane depesc de zeci i zeci de ori mai mult 

numrul rilor care exist în prosperitate spirituali social. 

Deci, ca s nu devenim cu toii complice al modelului de via 

contemporan ce este mai mult bazat pe formula materialismului, atunci 

ar urma s ne conformm, în mod prioritar, la valorile spirituale/valorile 

umane, indiferent de faptul c suntem mereu ademenii de necesitile 

exagerate ale existenei. În acest caz, omul trebuie s acorde o atenie 

aparte fenomenelor ce regleaz viaa sociali cea personal în limitele 

civilizate ale echilibrului dintre materialism i spiritualitate. Astfel, 

omul i, respectiv, întreaga omenire treptat ar putea deveni dependent 

de educaia spiritual care, la rândul ei, le va crea, posibil, un 

model perfect de convieuire uman. Fundamentat pe procese vitale 

destul de complexe, existena uman este un sistem construit i 

dirijat de impulsuri ale unversului ce sunt nemrginite în timp i în 

spaiu i care, totodat, sunt la nesfârit de variate în formele stpânite 

de materie în procesul dezvoltrii. Acestea, la rândul lor, sunt 

fenomene prin care se manifest esena lucrurilor i a proceselor 

umane corelate cu conceptul materiei - materialismului i al spiritualitii. 

Materia, fiind substan conceput ca baz la tot ceea ce 

exist în univers, este produsul destinat omenirii pentru a obine, 

prin prelucrare, scopul dorit i mijloacele necesare în existen/ 

supravieuire. Pe când spiritualitatea, fiind aceeai substan prioritar 

conceput pentru viaa uman, este un fenomen corelat cu totalitatea 

de idei i sentimente ale fiecrui om, ale fiecrui popor, 

astfel reprezentând specificul vieii spirituale/intelectuale/culturale 

ale acestora. Materialismul (concepie filozofic opus idealismului, 

ce consider materia/natura ca factor primar în existen) i spiritualitatea 

(concepie filozofic opus materialismului, centrat pe contiin, 

spirit, gândire) sunt concepte diametral opuse, îns prezente în 

viaa uman ca factori independeni, dar câteodati dependeni ce 

desemneaz necesitatea de a forma un întreg în relaia dintre om i 

natur, i în procesul vital prin care se manifest omul. O descriere 

filozofic, dar real în viaa uman care se contopete cu frumuseea 

i complexitatea fenomenului spiritual, acesta fiind însoit de coninutul 

materiei ce este nespus de important în procesul existenei. 

Pavel Filonov - Bestia


Luca CIPOLLA 

(Italia) 


45 

Filo d’erba 

Silenzio e quiete, 

un esile filo d’erba 

calpestato e inumidito di rugiada 

riemerge illuminato da fioche stelle 

per poi abbracciare 

l’agata d’infinite cifre ineffabili e 

concentriche.. 

L’aere schiva d’un solo refolo 

pare destar l’attenzione 

del sasso che ottunde 

l’esile filo d’erba 

a suo modo già piegato dal pathos... 

e richiama la lentezza. 

Fir de iarb 

cere i linite, 

un firav fir de iarb 

lcat i umezit de rou 

reapare luminat de slabe stele 

ca s îmbreze apoi 

agatul infinitelor cifre inefabile i 

concentrice.. 

Aerul sfios al unei singure adieri 

pare s-atrag atenia 

pietrei care tete 

firavul fir de iarb 

oricum deja strivit de patos... 

i evoc lentoarea. 

Il ritorno 

Il gioco delle folaghe 

rapite dal cobalto 

ed ali d’onde.. 

dissolta la polvere in clessidra, 

delle cornici son liberi i quadri.. 

Folletti sbucano curiosi 

tra il miele degli insetti 

proliferano i soli 

e candide vesti, 

gocce evanescenti al tatto, 

piane di rose galliche, 

libellule che da un piatto 

sciolgon di due parentesi 

il laccio... 

rallenta - disse - meta più non esiste, 

libera ogni idea pavida, 

in che consiste 

se la vita, vedi, non ha fine. 

Întoarcerea 

Jocul lielor 

furate de cobalt 

i aripi de valuri.. 

dizolvat pulberea în clepsidr, 

de rame sunt libere tablourile.. 

Spiridui ies curioi 

între mierea insectelor 

prolifereaz sorii 

i haine candide, 

picturi evanescente la tact, 

câmpii de rsuri, 

libelule care pe o farfurie 

desfac de dou paranteze 

laul... 

încetinete - zise - int nu mai exist, 

sete fiecare idee temtoare, 

în ce const 

dac viaa, vezi, n-are sfârit. 

Prospero 

Dietro le quinte 

disquisiva Prospero 

braccato dal tempo-marea, 

oracoli di sinapsi, 

tenda di broccato 

nella schiuma nera sublimata 

da petali di fiori di tè; 

quali argomenti ancora 

al fumo dei tombini, 

la madre ripeteva la lezione 

ed io a occhi aperti.. 

Quand’ogni incanto viene spezzato 

spegni la candela, 

non è mai troppo tardi 

per chieder riparo 

all’indulgenza soltanto. 

Prospero 

În culise 

diserta Prospero 

ituit de timpul-maree, 

oracole de sinapse, 

cort de brocart 

în spuma neagr sublimat 

de ctre petale de flori de ceai; 

i ce mai argumente 

la aburul gurilor de canal, 

mama repeta lecia 

i eu cu ochii deschii.. 

Când fiecare vraj e rupt 

stinge lumânarea, 

nu e niciodat prea târziu 

pentru a-i cere adpost 

indulgenei doar. 

Basso profilo 

Mi muovo quasi strisciando 

sulle ecchimosi ritratte del tempo 

che il tempo risparmia.. 

dal ponte della Baghdad Oil 

osservo la Pangea tanto agognata 

e nel mio sentiero a metà 

temo il ritorno 

senza anestesia.. 

terra di mezzo questo fare da bambino, 

ho scelto di restare 

e l’infanzia si palesa 

da un gessetto, dita scavate 

- il maestro 

che indicava la lavagna della vita. 

Atitudine rezervat 

mic aproape târându-m 

peste echimozele retrase ale timpului 

pe care timpul le cru.. 

din podul de la Baghdad Oil 

observ Pangea 

mult dorit 

i la jumtatea crii mele 

tem de întoarcere 

anestezie.. 

mânt de mijloc atitudinea aceasta de 

copil, 

am ales s rmân 

i copilria se arat 

de la o cret, degete istovite 

- maestrul 

care indica tabla vieii.


Florentin SMARANDACHE 

(SUA) 

Neutrosofia @în Galápagos 

În mod paradoxist, exist pinguini la ecuator! Atât de mici în 

comparatie cu cei din Antarctica... 

Numai 35 cm are pinguinul din Galápagos (Sheniscus mendiculus) 

i doar între 3.000-5.000 perechi exist. Au provenit de pe 

coastele Patagoniei (din Peru si Chile). 

* 

Triesc aici circa 50.000 de foci cu coam (zalophus californianus 

wollebacki) în Galápagos. Masculii au haremuri de femele 

i pui i îi pzesc teritoriul pe plaj, patrulându-l. 

Când un alt mascul îi încalc teritoriul, grohie i se repede la el. 

Cine ridic botul mai sus, acela biruiete - nu se mu, nu se bat. 

* 

Cele 13 specii din Galápagos de cinteze ale lui Darwin manifest 

variate grade de evoluie ale ciocului, având forme i dimensiuni diferite 

pentru fiecare specie, în scopul de a înghii diferite tipuri de 

alimente: pentru spargerea seminelor tari, un cioc gros (cinteza de 

sol); pentru insecte, flori i cactui, un cioc lung i subire (alte 

specii de cintez). 

În afar de ciocurile lor, tipurile de cinteze sunt asemtoare, 

dovad c provin dintr-un strmo comun. 

* 

Fregatele din Galápagos sunt pri care i-au pierdut abilitatea 

de a-i obine hrana prin scufundare, dat fiind c penele lor nu sunt 

impermeabile (involuie), dar au devenit experte în zborul rapid i 

manevrabil prin furtul de hran de la alte pri, adic în hrnirea 

cleptoparazitic (evoluie). 

* 

În Galápagos, sunt endemice: 90% dintre speciile de reptile, 

50% dintre pestii vieuind lâng maluri, 50% dintre insecte, mai puin 

de 50% dintre pri i 32% dintre plante. 

Speciile endemice s-au adaptat perfect vieii din insul, ajungând 

fie diferite mult de speciile strmoilor de pe continent din care au 

provenit. 

De pe continentul sud-american, strmoii acestor specii au ajuns 

în Galápagos, la circa 1.000 km deprtare, datorit vântului i curenilor 

marini (seminele, insectele, petii, reptilele). 

Dintre mamifere, obolanii de orez s-au adaptat cel mai bine 

condiiilor din Arhipelagul Galápagos. 

* 

Animalele care au hran mult cresc mai mari (de pild, iguanele 

din Insula Isabela, Arhipelagul Galápagos). Animalele care nu au 

prtori se înmulesc mai repede decât cele care au prtori. 

* 

Funcia creeaz organul; dac o parte a organismului nu este utilizat 

pe o perioad lung, aceasta se atrofiaz; de pild aripile cormoranului, 

nefiindu-i necesare, s-au redus, iar cormoranul este singura 

pasre din lume care nu poate zbura. 

* 

Dup ce am observat multe animale i plante care au evoluat 

diferit de strmoii lor venii de pe continent, am consultat, reîntors



47 

la Universitatea New Mexico (UNM), o variat literaturtiinific 

despre viaa animalelor i plantelor, despre reproducerea acestora i 

despre multiplele teorii ale evoluiei. 

Concluzia mea general a fost c fiecare teorie a evoluiei posed 

un grad de adevr, un grad de indeterminare, i un grad de neadevr 

(ca în logica neutrosofic) - depinzând de tipurile de specii, mediu 

înconjurtor, intervale de timp, sau ali parametri. 

i toate aceste grade sunt diferite de la specie la specie, de la 

mediu înconjurtor la mediu înconjurtor, de la interval de timp la 

interval de timp, de la parametru la parametru. 

Angela BURTEA 

Toamna 

* 

Animalele i plantele (i chiar fiinele umane) nu doar evolueaz, 

dar i involueaz. Unele trturi se accentueaz, altele se depreciaz. 

Este de asemenea de observat c adaptarea poate ine difereniat 

de evoluia fizic sau funcional a unei pi a corpului, în timp ce 

alte pi ale corpului pot involua, iar celelalte pot rmâne neschimbate. 

În unele cazuri, distincia dintre subgrupuri ale diferitelor specii 

este neclar, ca în Paradoxurile Sorites din cadrul neutrosofiei: frontiera 

dintre (unde poate fi o specie, un gen, sau o familie) 

i (care înseamn ceea ce nu este ) este vag, incomplet, 

ambigu. Similar pentru distincia dintre o specie i o subspecie. 

* 

Adaptarea la un nou mediu înconjurtor înseamn dezadaptarea 

de mediul înconjurtor anterior. Evoluie într-o direcie însemn 

involuie într-o alt directie. 

Când o vieuitoare pierde într-o direcie, trebuie s câstige într-o 

alt direcie, în scopul de a supravieui (pentru echilibru). 

* 

Se nate astfel o Teorie Neutrosofic a Evoluiei, Involuiei i 

Indeterminrii (neutralitii sau ambiguitii între Evoluie i Involuie). 

Dac speciile sunt într-un stadiu de indeterminare (neclar, vag, 

ambiguu) fa de mediul lor înconjurtor, tind s se îndrepte spre o 

extrem: fie spre echilibru / stabilitate / optimalitate, sau spre dezechilibru 

/ instabilitate / suboptimalitate fa de mediul lor înconjurtor; 

speciile sau se degradeaz, fie treptat, fie brusc, prin mutaie, i pier, 

sau se ridic treptat sau brusc, prin mutatie, ctre echilibru / stabilitate 

/ optimalitate. 

* 

Ceea ce este curios în Galápagos: faptul c animalele nu se mai 

sinchisesc de prezena oamenilor. Treci pe lâng ele, aproape, i 

acestea nu fug ori zboar, ci se uit la tine: parc pozeaz la fotograf! 

Toamna i-a intrat în drepturi! E plin de lacrimi i frunze ruginii, 

aruncate în zborul maniacal al vântului peste deal i vi, peste nesfâr- 

ite esuri i-n coluri de rai, unde iubirea plutete în pas de vals, 

semn al veniciei. 

St bob de nor aninat de frunza-mi armie, ce-mi leag doruri 

i nostalgii incurabile. M las mângâiat de farmecul lor i-adun cu 

sfial firave urme de via. Nu-mi pas de-i ploaie cu cer mohorât, 

nici urme adânci din anii trecui. E viaa de azi, cu zâmbet de lut sau 

pân la urechi, cu mers tremurat sau bine-ancorat, cu visuri în vis i 

dor neatins. E sperana deart ori sac încrcat, e uvoi de lumin în 

nor aruncat. E rcina timpului, cu prelungi amintiri, e rodul bogat, 

cu fee brumate i ochi de smarald. 

Toamna i-a intrat în drepturi! E toamna mea, poate i-a ta, e tot 

ce-a mai rmas din ea. M plec în faa timpului trecut i srut cu bucurie 

gleznele primverii, culegând cu nesa întâiul mers i râsul nestvilit 

al copilului de odinioar, îmbrez vara în explozii i fuziuni 

sentimentale, strângând la piept clipele de neliniti tinereti i ocolesc 

cu buntiin albul iernii, fiindc, îmi place s cred, c poarta 

de intrare este înc departe. 

Nimic nu e ca toamna, mai blând i mai nervos, nimic nu m 

atinge din ce-i puhav, lptos! Mi-aaz la picioare covor pictat de 

vânt, de soare alintat i-ascuns printre cântri, stropit cu mustul 

dulce i plin de voioie, cu lacrimi înelepte în rame dantelate, cu 

gând pierdut în oapte, cu hain de alint. 

simt rsfati nu mi se cere comision. E darul suprem, 

neimpozitat, dar binemeritat. Las lacrima s curg s-mi spele vechi 

cat i car cu demnitate un dar legat cu sfoar vie, cu picuri de lumini 

zboruri spre înalt! 

E toamna mea, poate i-a ta, e tot ce-a mai rmas din ea! i-n 

toat poezia vieii am presrat i semine de aur din care culeg, acum, 

mireasma i sporul ceresc. 

Pavel Filonov - Vântul

Pavel Filonov - rbat i femeie 


Mircea BR~ILI}A 

Marele vals scânteietor 

Nr. 1. Mi bemol major 

Calci sângerând pe-ascuite cuvinte 

când mustete de rou inima lumii 

alb prea alb sub marele voal 

i cost cât cost o învârtire 

mai nimic mai nimic 

dintr-un bal austral 

când fin pe talie mâna-i pierdut 

piciorul morii înctuat. 

dintre soldaii închii în redut 

cei mai subiri dansând s-au predat. 

zilele curg prin cotorul de carte. 

mult mai frumoas decât vei fi fost 

peste tcerea pianelor sparte 

iar ne invii scânteietoare 

la valsul perfect la vals f rost 

Vals imperial 

Un pas înspre tine 

doi pai nelumeti 

împreun cu ea 

aluneci din via 

ce joac divin 

în gropile noastre 

de catifea 

nu tia s danseze 

nu tiam s fiu trist 

câte doi câte doi 

se învârteau printre noi 

câinii tcerii 

cu bot de ametist 

pe un podium de lacrimi 

cu false surâsuri 

pân la trei 

topeasc-se-n valsuri 

cea existen 

nimic nu mai vrei 

un pas înspre tine 

doi pai nelumeti 

împreun cu ea 

se stinge lumina 

muzica tace 

ça va! 

Chopin 

Pas de deux 

Arat-te iar pentru mine 

rcim în dubla soart 

atât de-aproape s trim 

încât s nu tim cine moare 

nefericii dansând 

i mai pierdui în sine 

când în câmpia crud 

fug pri reci de alba sperietoare 

aerul e adus la buze 

printr-o nepmânteasc trud 

iar carnea vremilor amar dulce 

aproape s ne-nghee-n gur 

în oglinzile minii cu vitezele minii 

ard huila timpului nou 

triste femei pe jar s se culce 

noi cu mâini nestemate 

tragem din sufletul înc lingou 

i noi i cei ce-or baleta de mâine 

pe sub pmânt trecui o clip 

stm la masa prea curat 

cu vinul venic în pahare 

i-alturi strlucind o pâine 

Cântec foarte uor 

La sfârit de coridor 

într-un cuib de muchi 

i stele 

învam i eu s mor 

înfigând în timp caiele 

trecea ziua mai uor 

trecea ziua mai uor 

nu uitasem cum s zbor 

nici pcatele cu iele 

agat de-un vechi zvor 

descuiam clipele rele 

trecea noaptea mai uor 

trecea noaptea mai uor 

domnilor de sus din car 

i soprane cu limbi grele 

timpul încremenitor 

ne-a-nvelit în rupte vele 

zbura viaa mai uor 

zbura viaa mai uor 

Intrarea intrrilor 

Pândeai de milenii la intrarea intrrilor 

de chemat nimeni nu te chema 

cerberul era negru i mut 

la intrarea fecioarelor fulgera dimineaa 

vâna feroce în adâncimi în suflet 

rechinul albastru abia nscut 

în curtea întrebrilor 

puii nimicului candizi fericii 

scurmau adânc sub cuvânt 

pe unde s intri 

cine apare 

cine dispare 

pe cine usuc marele vânt? 

Ieirea ieirilor 

Ca o gur trist: ieirea ieirilor 

unde? unde? unde? 

i prbuitele caste albastre 

i paznicii lumii 

supurândele rni ale firii 

cât de înalt? cât de înalt? 

viaa pierdut viaa învoalt 

verigheta-i prea larg 

se spânzur mirii 

i balele timpului reci 

ieirea ieirilor 

prin ce ureche de ac s petreci 

dorinele aste imunde? 

Valsul nipon 

Feele albe 

mâinile albe 

lpile rupte 

pe drum ctre Fuji 

gheie perfecte 

vorbele lupte 

i la întoarceri 

sub evantaie 

sabia taie


Veniamin ODOCHEAN 


Nicolae M~TCA{ 

49 

Anotimpul nostalgic al 

lui Toader T. Ungureanu 

Volumul de poeme „Toamn, de ce mi-ai furat visele”, al autorului Toader T. Ungureanu, 

se reprezint aparent enigmatic. Poate c acesta este motivul explicaiei pe care o d din 

start scriitorul, poet i prozator, Toader Ungureanu, în cuvântul autorului „Am ajuns la 

vârsta când trebuie s m gândesc la primverile trecute, dar i la toamnele care-mi 

împodobesc chipul transformându-mi visele în amintiri, care, de ce s nu recunosc, 

câteodat dor”. 

Pe bun dreptate, autorul, prin poemele acestui volum (al 25-lea), compar etapele vieii 

cu anotimpurile anului. Copilria i prima tineree sunt reprezentate de primvar, toiul 

vârstei, vara, iar semnele îmbtrânirii sunt trdate de frunzele czute ale toamnei care ne 

fonesc la ureche, fie c vrem sau nu, c iarna vieii ne va înghea trupul lsându-ne sufletul 

în seama Creatorului. 

Nostalgia predominant reieit din versurile create i druite cititorilor îl determin pe 

autor s pun în comparaie antipodic doar dou dintre anotimpurile vârstei, primvara i 

toamna. Contient de ceea ce va urma dup toamna vieii, autorul îi face subtil autoanaliza 

tinereii proprii cu valabilitatea social colectivi care cuprinde întrebri complexe cu sau 

rspuns! În poezia „M trezesc” se exprim sincer... / trezesc deseori/ Târziu în 

noapte/ i caut rspunsuri... Cu siguran trezirile nocturne, poate chiar nopile albe, 

nedormite, au contribuit în bun msur la efervescena creaiei, druit probabil de una 

dintre ursitoarele sale, cum încearc si explice harul scriitoricesc, însui autorul... 

În titlurile poemelor i în multe versuri se remarc punctele de suspensie, care exprim 

complexitatea ideii i necesitatea contribuiei cititorului la continuitatea problematicii prin 

propria trire sufleteasc. Poemele în volum nu au o aranjare tematic anume, ele fiind datate 

i localizate în timp i spaiu, publicate probabil intenionat aleatoriu, pentru a crea cititorului 

o stare emotiv sufleteasc, complex. Lecturarea lor genereaz îns, câteva teme trecute 

prin frmântrile sufleteti ale scriitorului i transmise în mod voit, cititorului. Astfel, consider 

se remarc tematica iubirii romantice i complexe între brbat i femeie cu evideniere de 

stri sufleteti diverse... Inocen, Voluptate, regrete, Suferin, cum ar fi poemul „Fericirea 

are chipul mu” /M-am întrebat în nopile târzii/ Ctând iubirea, iubirea mult visat/ i m-am 

pierdut f stiu adeseori/ În ochii ei tcui, sfioi, de fat/ sau poemul „i-am btut în 

geam” /Mi-era dor de zâmbetul tu/ De buzele tale, fierbini, ademenitoare/ De mireasma 

rului/ Parfum de levic/ Ce-i învluia secretele. 

O alt tematic ar fi dorul de copilrie i de meleagurile natale exemplificând „De dorul...” 

/ întorc cu gândul/ Deseori, în timp/ Încercând s rememorez/ Tririle copilului pierdut/ 

În noianul timpului; „Casa prin-teasc” / De priveti strine acum în ceas de sear/ O vei 

vedea acolo, ascuns dup geam / E Mama, ce 

privete cu ochii plini de lacrimi/ Ulia din zare, 

pustie, când plecam; „De ce eti trist?”/ De ce eti 

trist/ Copil al deprtrilor/ De ce cai cu înverunare/ 

Reîntoarcerea/ În anii copilriei pierduten 

timp... În unele poeme se remarc sentimentul 

de patriotism evideniat în „Bucovina mea dra- 

”/ De te-ai nscut lâng pdurea/ Acoperit 

iarna de nea/ Ai învat ce-i singurtatea/ i ce 

înseamn a visa; „Tu Ardeal”/ Tu Ardeal/ Crai 

ai Apusenilor/ Ce pori coroana semeilor muni/ 

Sculptai în vremi/ De ara dorurilor de libertate/ 

De vântul venic hoinar/ Purtând la cin- 

toare/ Paloul lui Pavel Dan/ i Agârbiceanu 

i nu numai... Complexitatea vieii trite de autor 

explic exprimarea ideatic din poeme, rezultând 

ca un fir rou, privirea analitici nostalgic a 

unor frânturi din viaa unui exemplu de rcitor, 

permanent îndrgostit. Citirea poemelor îndeam- 

cititorul la participarea efectivi chiar la autoanaliza 

unor frânturi din viaa personali trire 

participativ în inerenta complexitate a vieii. 

La ei i la noi 

Mai nou, un prezident, la Casa Alb, 

i-a angajat tot neamul - ca-ntr-o salb. 

Zadarnic crede c ne-a tras pe sfoar, 

ci nepotismul nostru-i rege-n .... ar. 

Se întete lupta contra corupiei 

Naa, fina, arm-servanta, 

Cumnica i amanta – 

Toate-s azi în parlament, 

De când bosu-i prezident. 

Unei ministrese btând apa-n piu 

Ministresa zi i noapte 

Ne promite seu i lapte. 

Noi, ajuni la fundul gropii, 

Îi dm votul. Ortul - popii. 

Povestea vorbei 

Când cuvânt domnul Daea 

Prinde via ghionoaia, 

Sar la stân lupii. D’aia 

Prinde a muca i oaia. 

Unui sociolog b la B1 TV 

Cum ar putea partidu-„Albire” 

nu-i adore-n draci alumnul, 

Când msluirea-i curge-n fire, 

Iar argumentul forte-i pumnul? 

Cu Manele Mameluc 

Înapoi, spre „Guiness Book” 

Cu Domnu-n gând, prin jertf, cu glagole, 

Spre cer ne-ndeamn meterul Manole. 

Sedui de chef, sirene, joc de iele, 

Spre grot noi, cu meterul Manele.


Gheorghe Andrei NEAGU 

Înv[\[torul 

Pavel Filonov - Familie neasc 

Când a ajuns în satul nostru, era un tânr plin de ambiii, dornic 

-i învee carte pe toii copiii plugarilor analfabei. 

Venise cu dou geamantane i o cru plin cu ci, din care se 

înfrupta pân seara târziu, adormind cu lampa aprins, în ciuda gazdei 

zgârcite. Cu petrolul ce se consuma „f rost”, cum adesea zicea 

a Maria, se puteau face multe... Dar se îmbuna repede când îl 

vedea dimineaa pe învtor gata s se apuce de treab, s-i care o 

leat cu ap, s-i sparg lemnele, aa cum nu se ateptase ea si 

fac tânrul. Mai avusese dânsa în gazd ba pe unul, ba pe altul, 

dar pe niciunul nu-l îndrgise ca pe domnul învtor. Harnic, fiu de 

ran, priceput la toate, învtorul se trezi pe neateptate fiu al satului 

în care fusese repartizat. Copiii veneau la coal cu tristuele 

goale i plecau cu mintea plin de lucruri felurite, scrise de zeci de ori 

cu creta pe tbliele lor tocite de atâtea generaii. 

Anii trecuseri învtorul se avântase în viaa satului ca nimeni 

altul. tia s gseasc leacul cel mai potrivit pentru toate relele tiute 

i netiute ce se iveau în satul lor. Apoi se însur cu o fat de-a lor 

rac, dar deteapt, pe care o purt pe cheltuiala lui la o coal de 

tractoriti. A fost prima femeie tractorist din raionul acela. Se încheiase 

colectivizarea la care învtorul pusese tot sufletul, când la poarta 

suei ce se vrednicise a o construi cu mâinile sale i cu ajutorul 

tenilor, se oprise secretarul raionalei de partid. 

- Bun ziua, tovare învtor, zise acesta. 

- Poftii, intrai, îl invit învtorul. 

ezur pe prispa casei, proaspt vruit de tractorista satului 

plecat în zmnic dup o ulcic de vin pstrat la rece. Aa obinuiser 

ei de când se tiau, cum le venea cineva pe poart, le scotea de mâncare, 

ceva de but. Secretarul nu refuz ospitalitatea casei. Din vorb 

în vorb spuse de ce a venit. 

- Cred c e cazul s v trimitem la o coal de partid. 

- i copiii?! 

- Numai pe timpul vacanei. Închidei aici i venii sptmânal s 

vedei ce i cum. 

- Adic, cum venim?! îi ar tractorista nedumerirea. 

- Pi, vei merge împreun. 

De parc era un lucru de la sine îneles, ca membri de partid ce se 

aflau, în vacana de var terminar cursurile pentru care fuseser desemnai. 

În toamn aveau loc alegerile, iar stenii, pesemne c se hotrâser 

a-l alege pe tovarul învtor în fruntea comunei. Zis i fcut, 

îl aleser. El primar, iar ea preedinta G.A.C. În locul lui veniser doi 

învtori care se strduiau s continue drumul deschis de înaintaul 

lor. Anii treceau nu f folos pentru comuni gospodria colectiv 

în fruntea crora se aflau. Satul se mrise, se construise chiar i o 

coal nou, aveau acum i cmin cultural ridicat prin contribuia 

tenilor. Brutria mirosea aproape tot timpul a pâine cald, iar C.A.P.- 

eul crescuse cu grajduri i livezi, cât puteau stenii s duc cu munca 

lor neobosit. 

La fiecare edin de analiz erau ludai, iar laudele acestea 

atrseser atenia regionalei de partid. Aa se fcu c primarul i 

preedinta fur promovai la raion, el activist, iar ea ef de sector în 

probleme agrare. Munca îi absorbise cu totul. În satul lor mergeau 

din ce în ce mai rar. Timpul nu le permitea. Csua nu o vânduser, 

dar era lucru tiut c fiecare stagiar nou venit avea s locuiasc în 

ea, cu singura condiie de a o gospodri cât mai bine. Prini cu totul 

de munca lor, nici nu observaser curgerea timpului. Ali colegi, alte 

cadre, veneau an de an s întreasc începutul lucrrii lor. Din fotii 

elevi ieir în timp cadre de ndejde, iar dintre colegii lor, majoritatea 

plecau pentru tot felul de studii la diverse coli de partid. Unii chiar 

se mândreau c din zece ani de munc pltit abia dac munciser pe 

jumtate, restul primiser bani i urmaser diverse coli de partid. 

Dar învtorul nu vroia s vad acest lucru. Îi plcea munca i 

se dedica ei pân la uitarea de sine. Seara se întâlneau frâni i abia 

de mai aveau timp si spun câteva vorbe. 

Cu noua împire administrativ, raionul lor fusese alipit unui 

jude vecin. Vechile cadre ale regionalei rseser pe loc, iar pe ei 

îi trimiseser înapoi la munca de unde plecaser. Ca o compensaie 

pe ea o fcuser educatoare la grdinia din satul de unde plecaser. 

Nici nu au simit când au ajuns la vârsta pensionrii. Prin mâna lor 

trecuser sute de copii. Unii se întorseser sau rseser în sat, 

alii veneau din când în când la volanul unei maini personale. 

În anul când au ieit la pensie i au fost srbtorii cu fast i dragoste 

de colegi i de steni în egal msur, apruse legea sistematizrii 

localitilor rurale. 

Casa lor, aezat la o margine a satului trebuia demolat. Aa 

prevedeau planurile fcute la comuna din care fcea parte i satul 

lor. În livada mic din spatele casei urma s intre buldozerul, casa 

însi trebuia s fie drâmat, iar terenul redat agriculturii. 

Îmbtrânit, învtorul îi strânse cile i puinul 

mobilier i se mut la cminul de bolnavi cronici din 

oraul în care fusese cândva activist. Soia lui îl urm 

cut, aa cum fcuse o via întreag. Aveau cu ce- 

i plti întreinerea i nu s-ar fi simit o povar pentru 

stat, de aceea nici nu se duser cu vreo plângere la 

ordinele judeene. Cu chipul senin, mulumii ci-au 

cut datoria, ateptau în crua ce le fusese repartizat, 

desfurarea vieii ce le mai rsese, în linitea 

i disciplina pe care le avuseser din totdeauna.


Marian DRUMUR 


51 

Alte @înc[peri, 

alte triste\i 

Râul curge printre maluri iar btrânul 

printre amintiri; marea este neantul. 

Un tren cu diverse vagoane; când am urcat, purtam încai o valiz 

mare... nici o problem - spaii largi, fotolii generos capitonate, 

comoditi. Nu era trecere între vagoane; dac încetinea, câte un 

flu se precipita s agae celelalte bare suitoare i se rostogolea 

pe taluzul accidentat - naivul. 

Într-o gar am coborât s m dezmoresc; dar garnitura s-a i pus 

în micare; am srit pe treptele altui vagon, ceva mai modest, spaii 

strâmte, neseparate, înghesuial; bine c îmi rsese sacoa de 

mân; am lsat-o pe banchet, s marchez locul... conductorul era 

tare exigent, îi amenina pe vecini cu munca în folosul comunitii... 

agita compostorul. 

Apoi iat-ne la un capt de linie - cic urmeaz transbordarea 

fiindc pe aici urma s treac o autostrad; caut sacoa, nu mai este, 

ceferistul cu geant m zorete s traversez prin sala de ateptare, în 

fine, gsesc bagajul vârât sub banchet, alerg în urma ghidului, nici 

nu tiu când m–am agat de scara cursei... de la geamuri ctorii 

strigau c iar întârziem... noroc c am ajuns pe culoar. 

Alt gar, mai prdit, ca în sud, cobor grbit, merg s-mi re- 

sesc locul de pe bilet... i trenul pornete; atunci observ c are 

scri numai pe o parte iar eu m aflam pe latura greit... nimic de 

care s te agi... dispare. Numele aproape ilizibil al grii - Anank; 

pergola peronului, frumos înverzit, ascundea un perete cu orare 

vetuste; dup ua din sticl cu canaturi duble batante, o sal de 

teptare pustie iar geamul de la ghieul informaiilor acoperit de 

anunul „O zi - un tren”... aadar mâine. 

Din capul scrilor de acces privesc, în traversul strzii pietruite, 

scuarul lâng care picotesc câteva taxiuri vetuste. Chiocul aderent 

expune ap plat (la sferturi)... dar vânztorul n-are mrunt. Eternul 

ceretor cinchit la perete, acum încununat cu usturoi, îngân litania 

rotativ: ... cine va merge drept înainte va suferi de foame i frig, cine 

o va lua la dreapta va fi stos i viu, dar calul su va muri, iar 

cine o va lua spre stânga, acela va fi ucis, iar calul su va rmâne în 

via ... ca s vezi, alegorie!... oricum, plantele cresc spre dreapta... 

poate c, mergând în amonte, visele se vor modifica... iar dac 

labirintul lor accept influena formatoare, toate aezrile urbane 

vor fi aidoma - oraul lor, oraul meu. 

i pornesc. uvia mirosului particular de gutuie sttut se îngroa, 

odat cu apropierea de cvartalul cldirilor scorojite, odinioar 

sprijinul pieei de animale - chiar se zrea din rscruce zidul rcuit al 

zalhanalei dezafectate... iar mai încolo de cldirea anonim a cinematografului, 

vechiul imobil de raport, pe care îl tiusem de-a fir a 

r în vremea când, bieandru fiind, cutreieram cu folos teritorii tot 

mai deprtate de cuibul originar. 

La parterul „Casei cu trei fete”, aa cum înc îi ziceau misterios 

bunicii, cafeneaua „La varice” e transformat, vezi bine, în shaormerie... 

faada fiind acoperit de pancarte iptoare. 

Un gând struie - ce-ar fi s vizitez prietenul din copilrie? 

Faada cldirii e acum tern; ofer strzii înguste un dreptunghi 

calcaros, presrat cu ancadramente distorsionate i o poart asimetric 

strâmt, începutul unui coridor lung i întunecos ce cotete 

spre o scar în spiral. Îmi amintesc: abia la primul etaj traseul era 

luminat de o curte interioar ptrati ddea în colul unui coridor 

deschis jur-împrejur accesului la locuine, toate cu ferestrele la vedere. 

Al doilea etaj - aidoma. În diagonala curii alt scar, mai abrupt, 

ducea spre subsol. 

Treptele tocite din lemn scârâie ostenite. O îneptur pe gamb, 

sub genunchi... ran invizibil, zvâcnete pân s-a ivit amintirea: 

locul de scldat la marginea lacului i prietenul ce ieea din ap cu 

piciorul însângerat de la steiul pe care alunecase; marul forat pân 

la Urgene... copci, injecii. Înc o amintire ce ieea îndurerat pe 

corp, rboj continuu. 

La etajul de sus, de-a lungul coridorului fragmentat... nu-i aici. Mai 

apare i o javr minuscul ce se zborte ca acas... înapoi pe scri. 

Acesta este etajul... pe coridorul exterior, privind minuscula curte 

betonat unde se tiau lemnele de foc, avansez dincolo de broasca 

estoas ce înc parcurge circuitul iluzoriu... neschimbat. 

a cu glasvand tot descuiat, ca pe vremuri, când Sandu sttea 

cu bunic-sa, fosta bucreas la un von-baron. Acum holul îngust 

arat pustiu, sufrageria de asemenea... dar în camera mic de pe col 

st o doamn pe divan i croeteaz... este leit Alida, arat aidoma 

fotografiei de la Jubileu. 

– Iat-te! 

– Din întâmplare... ce mic e încperea, cât s încap gândurile. 

Tot aici? 

Deschid fereastra spaioas, zbrelit cu ipci, comunicarea permite 

insinuarea unui capriciu la vioar - domnul Fezel exerseazi dezvluie 

vecintatea - irul caselor familiale delimitate de felurite garduri. 

– Nutream gândul s-mi cumpr una, zic, pe vremea când deineam 

bani... 

Ea vine lâng mine, se apleac, îi simt pântecul presând antebraul. 

– Care din ele? 

– N–are importan... s–a dus... avea probleme de acces. 

Strad pustie sub ceaa privirilor. Ar mai fi ceva posibil? 

Ieri prea simplu, azi curg întrebrile - dac întoarcerea pe zigzagul 

vieuirii, cumva, rateaz o ramificaie... ar fi cu putin înc o existen? 

contiin? 

Când m întorc, Alida st în braele unui adolescent; mai e oarecine, 

în ateptare lâng u. Dou pri zburcesc agându-se de sfoara 

pentru rufe, s–ar zice c se bat. O apuc pe una, cealalt fuge. 

– Sunt slbatice? 

Parc are o ran; îi întind aripa nefireasc - e rupt. 

– Dac nu aveam mâna paralizat, o oblojeam. 

– Este doctorul Spallanzani, are cabinet la parter. Un oculist dotat. 

Emigrant dar cumsecade! 

– Lucreaz f bani? 

Alida se rsfa lâng tinerel... ce arat de vârsta mea... dar eu nu 

am decât vise... i acelea mici. Tiparul evenimentelor se lrgete tulbure 

- iat-m pe divan absorbindu-i respiraia contopit. Are acel prognatism 

feminin ce complic sruturile... dintr-odat stomacul e plin... 

canapeaua incomod... trebuie s înving greutatea respiraiei, transpir, 

teama iradiaz gâtul i umerii... asta e tot? Chiar tot?! 

Tiparul protector a dulapului, matria generatoare - numai de-a 

ajunge acolo unde stteam ghemuit cu picioarele strânse la piept... 

trebuie doar un anume moment i mirosul mamei va alctui o clepsidr 

alb care s iniieze scurgerea ctre ciclul divizrii celulelor - geneza. 

Ea m strânge de bra. 

– Îmi pare ru ci-am mâncat calul, zice i zâmbete dinos. 

Dac doreti, încalec-mi te duc unde vrei.


Niculae GROSU 

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE 

Evlavii p[g`ne (10/16) 

continuare din nr. 9 (85) 

Atunci când credinele, valorile, normele, tradiiile i moravurile 

de un anumit fel s-au integrat într-o entitate de sine-sttoare, apt 

asigure satisfacerea atât a necesitilor explicativ existeniale, 

privind creaia, devenirea i sensul omenirii i al universului, concretizat 

în dogme, ca adevruri imuabile, cât i a celor normativ morale, 

privind modul de comportare fa de sacru, oameni i mediu, i, respectiv, 

a celor protectiv emoionale, prin crearea speranei de ocrotire, 

fie i postum, în „lumea de apoi”, pe baza statorniciei credinei 

i a periodicitii ritualurilor individuale i colective de comuniune 

cu sacrul, atunci s-a constituit instituia religiei. 

Instituia religiei a ajuns la maturitate i, deci, la deplina funcionalitate, 

atunci când i-a creat, de la nivel central la nivel local, organizaii 

specifice (precum în cazul cultului ortodox, patriarhie, mitropolii, 

arhiepiscopii, episcopii, protopopiate, parohii, institut biblic, 

faculti i seminare de specialitate, post de radio i tv, edituri 

ezminte i, în diverse locuri, mstiri i schituri), încadrate cu 

personal de specialitate. 

Toate acestea, deoarece necesitatea raional, de a se impune 

norme, cât i cea emoional, de a se crea sperane, au fost atât de 

profunde, încât oamenii au fost nevoii s conceap o for supraomeneasc 

pe care s o considere cu teami supunere, dar i cu 

încredere i veneraie, apt s vegheze cu intransigen respectarea 

normelor i s ofere cu generozitate sperane, fiind plauzibil c, pentru 

a-i impune realist norme, ei au fost nevoii s plsmuiasc fabulos 

dogme i c, deci, pentru a-i defini existenial sensul au fost nevoii 

accepte explicativ non-sensul. 

În esen, religia constituind un raport între omul devenit credincios 

i „fora absolut”, receptat de acesta ca extraordinar, misterioasi 

determinant pentru el, deci, ca sacr, înseamn c religia 

transpune individul i sacrul într-o inecuaie existenial, prin care 

individul s se supun necondiionat sacrului i s depind funciarmente 

de acesta. 

Din raportarea inefabil a individului la sacru, eman emoional 

„sentimentul religios”, adic, o trire unic, resimit ca „un elan ce 

determin fiina s îi depeasc virtuos condiia uman, pentru a 

se deschide spre ceva imanent i transcendent, care o depte, 

înglobând-o totodat”. 

Sacrul, ca modalitate de receptare i interpretare a „forei absolute”, 

a impus oamenilor comportamente ceremoniale de venerare, deci, 

ritualuri, concretizate în: rugciuni, ca mobilizri ale fiinei, în vederea 

apropierii de sacru; pelerinaje, ca deplasri periodice în locuri consacrate, 

în vederea contactrii sacrului; sacrificii, ca victimizri ale 

unor fiine nevinovate, în vederea comunicrii cu sacrul. 

Astfel, încercându-se impresionarea sacrului, oamenii s-au impresionat 

pe ei îni, inducându-i în comun stri emoionale de excepie 

i, respectiv, i-au creat un mod unitar de gândire, simire i aciune, 

ce le-a conferit, la nivel uman, starea de solidaritate i, în raport cu 

sacrul, sentimentul de ocrotire. 

Inclusiv în societatea româneasc, dei sub auspiciile sacrului 

oamenii au suferit nenumrate dezastre absolute (rzboaie, calamiti, 

decese ale copiilor, deces prematur al soului/soiei), în urma crora 

au fost tot de atâtea ori grav dezamgii, totui, din moment ce ei 

continu s se amgeasc prin sacru, rezult c nevoia emoional 

de amgire este mai puternic decât luciditatea oricrei dezamgiri i 

, deci, oamenii vor continua s se amgeasc prin sacru, în pofida 

chiar i a celor mai tragice evidene i a celor mai raionale argumente, 

ceea ce înseamn c, în fapt, credina este imanent disperrii umane 

i c nu se va stinge niciodat. 

Diferenele fundamentale de mediu dintre zonele globului au determinat 

diferenierea interpretrii dogmatice a sacrului i, respectiv, 

diferenierea raportrii ritualice la acesta, din aceast dubl diferen- 

iere decurgând o multitudine de credine, cele mai importante fiind: 

hinduismul, budismul, confucianismul, iudaismul, cretinismul, islamismul. 

Toate acestea denot c religia, ca proces cultural de proporii 

istorice, presupune drept componente: un trecut, reconstituit imaginativ 

printr-un mit originar, precum cel al lui Iisus Hristos, astfel 

încât existena s aib temei; un prezent, construit raional prin norme 

de comportament, precum „cele 10 porunci”, astfel încât existena s 

aib consisten; un viitor, proiectat emoional prin speran, precum 

cea a „vieii venice”, astfel încât existena s aib sens. 

Constituirea i, apoi, fragmentarea religiilor au dus la organizarea 

acestora în urmtoarele forme: biserica sau eclezia, ca organizare 

religioas majoritar, de nivel naional; denominarea, ca organizare 

religioas important, dar minoritar într-o anumitar; cultele, ca 

organizri religioase relativ restrânse, aprute în medii relativ nestructurate 

din cauza vitezei schimbrilor; sectele, ca organizri religioase 

restrânse, aprute în medii sociale accentuat nestructurate din cauza 

excesului schimbrilor. 

Fa de toate acestea, inându-se cont c în societatea româneasc 

cretinarea s-a realizat instituional, cu biserici i preoi - deci nu 

doar simbolic, aa cum se spune despre misionariatul Sfântului Andrei 

- în timpul Taratului Bulgaro-Român prin limba slavon, este incontestabil 

c din moment ce nici preoii i nici populaia nu cunoteau 

aceast limb, ei nu înelegeau absolut nimic din coninutul metafizic 

al religiei, serviciul religios fiind astfel perceput doar ca un spectacol 

coninut. 

Din aceast cauz, religiozitatea românilor se prezenta în secolele 

al XVII-lea i al XVIII-lea ca atât de superficial, încât însemnrile 

unor personaliti româneti i strine, printre care Antim Ivireanul, 

mitropolit al rii Româneti, i Paul de Alep, fiu al patriarhului 

Antiohiei, i, respectiv, studiile lui Dumitru Drghicescu, Constantin 

dulescu-Motru i Daniel Barbu constat c românii sunt religioi 

„de ochii satului îns”, „rar excepii la care religiozitatea s fie pornit 

din fundul inimii”, motiv pentru care ei „nu tiu nimic despre


Dumnezeu i despre fericirea cereasc”, „nu au niciun fel de cuno- 

tine despre semnificaia i rostul acestor taine”, „nu tiu nici mcar 

rugciunile, puini fiind aceia care tiu Tatl Nostru”, „sentimentul 

lor religios a rmas superficial i formal” sau chiar c „sentimentul 

religios este complet absent în sufletul lor” i c ei, în timp ce „frecventeaz 

cârciuma zilnic”, nu resimt „obligaia contiinei de a merge 

la biseric”, iar când, totui, „rar i sezonier”, mai merg, „merg ca la o 

priveal”, adic, atât „pentru a privi ca la spectacol”, cât i „pentru a 

fi privii” sau chiar „s râdem i s vorbim i s ne facem cu ochiul, 

mai ru decât pe la cârciume”. 

Înstrinarea sau, mai bine-zis, neapropierea de biseric era atât 

de grav, încât, spune Panait Istrati, la începutul secolului al XX-lea, 

cu toate c prin lege cârciumile se deschideau dup terminarea slujbei, 

ranii, îns, ateptau în faa cârciumii s se termine slujba, rezultând 

ei nu resimeau sufletete absolut de loc nevoia de a intra mcar 

o clip în biseric. 

Neapropierea de biseric era cauzat inclusiv de faptul c preoii, 

netiind nu numai slavona, dar nici s citeasc, nu tiau, de fapt, nici 

ce predicau, nici ce cântau i nici ce gesticulau, fiind, astfel, percepui 

mai mult spectacular, ca scamatori, decât metafizic, ca înelepi. Din 

acest motiv, ei erau considerai, dup cum recunoate însui condu- 

torul lor, mitropolitul Antim Ivireanul, ca „cei mai necinstii i obidii” 

membri ai comunitilor, „obrazul cel mai ridiculizat”, „izvor nesecat 

de ironie i de batjocur”, iar preoia, ca „un lucru necuvios i un lucru 

de nimic” i, f a i se recunoate vreo legtur cu „vocaia religioas”, 

ca „o modalitate de a scpa de presiunea ruintoare a administraiei 

financiare”, deoarece preoii nu plteau impozite, adic, 

„drept un mijloc legal de evaziune fiscal”, rezultând c, în societatea 

româneasc, preoia nu înseamn misiune, ci afacere, i c, deci, pre- 

ii n-au a face cu spiritualitatea, ci cu câtigul, ei constituind o 

tagm perpetuat parazitar pe criteriul afinitii de hait. 

Prin toate acestea, devin evidente atât faptul c preoimea nu 

avea nicio competen religioas, cât i acela c „în numele strii ei 

burgheze preoimea se va simi mai obligat fa de statul care a 

promovat-o, decât fa de ierarhia bisericeasc”, fiind, deci, o preo- 

ime laic, ceea ce dovedete c preoimea român nici nu putea i 

Pavel Filonov - rbat i Femeie 


53 

nici nu dorea s aib vreo misiune moralizatoare, aceast dubl incompatibilitate 

provocând scindarea normativ-pervers a ortodoxiei 

româneti între „a face ce spune popa, nu ce face popa”. 

Aceste constatri fundamenteaz aprecierile c „românii nu tiu 

ce înseamn s fii cretin”, c, de fapt, ei „nu au niciun fel de religie, 

fiind cretini doar cu numele”, c „sunt mai degrab barbari”, „poporul 

cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puin credincios” sau chiar „un 

neam necredincios la culme i stricat”, c cretinismul românesc 

este doar „un nume sec i uscat” i c din moment ce la români, pe 

de o parte, „deriziunea nu scutete nici mcar datoria cea mai elementar 

a cretinului, spovedania i împrtania în Postul Mare”, 

euharistia fiind primit „f reale motivaii spirituale”, ci numai „din 

obicei” i „pentru privirea oamenilor”, iar pe de alt parte, lucrurile 

sfinte sunt „batjocorite”, poruncile lui Dumnezeu „ocrâte”, legile 

cretine „mscrite”, românii „înjurând absolut orice, deci, inclusiv 

de toate tainele sfintei biserici”, devine inconstestabil concluzia, 

formulat de însui mitropolitul Antim Ivireanul, c românii i limba 

vorbit de ei erau, la începutul secolului al XVIII-lea, „mai ptoi 

decât toate neamurile i decât toate limbile”. 

Astfel, dup cum argumenteaz Daniel Barbu, dei „ranii triau 

într-un timp cretin, marcat de srbtori cretine i populat de personaje 

ale panteonului cretin”, totui, din moment ce „obiceiurile i 

ritualurile magice” (adic cele pgâne, n.n.) practicate de români „nu 

s-au lsat cu adevrat modelate de credina Evangheliei”, ele numai 

„insinuându-se într-o cronologie cretin, imitând sau doar împrumutând 

limbajul, simbolurile i valorile vieii cretine”, este plauzibil 

c „coninutul acestui timp nu are prea mult de-a face cu credina 

Bisericii, cu Sfânta Liturghie i cu sacramentele ei”, reieind, 

dup cum conchide Dumitru Drghicescu, c „cretinismul de suprafa 

al românilor ascunde i mascheaz un temei de pgânism profund 

i adevrat” i c, deci, românii „se cretinar în aparen, schimbar 

numai ceva din forma i din înfarea vechiului lor pgânism, cruia, 

neavând niciun nume, i se zise cretinism”. 

Aceast mixare de practici pgâne în ritualuri cretine, fiind prin 

sine improprie i, deci, neproductiv, nu putea sluji cu nimic vieii 

reale, provocându-se, astfel, comutarea escatologic a sensului existenei 

în ireal, plsmuit fabulos ca paradis al vieii venice. Dar, în 

teptarea paradisului vieii venice, deci, în ateptarea mai întâi a 

morii, viaa real a fost atât de neglijat încât a fost predestinat 

iadului înapoierii, iar individul s-a simit atât de deresponsabilizat 

încât s-a predestinat ptoiei impulsiilor. În aceste condiii, „rul 

nefiind privit ca o dimensiune a subiectivitii”, individul n-a dobândit 

contiina comiterii pcatului i, deci, iertarea de pcate „nefiind 

privit ca rod al luptei de fiecare zi împotriva pcatului”, nu depinde 

activ de voina individului, ci pasiv, de apartenena sa la ortodoxie. 

În acest context, inându-se cont atât de faptul c orice credin 

constituie prin sine un proces, deci, ceva ce are loc cu regularitate, 

în timp ce tradiia constituie un fenomen, deci, ceva ce se întâmpl 

doar periodic (de srbtori, de Anul Nou, de aniversri) i ocazional 

(cu prilejul botezurilor, nunilor, înmormântrilor), cât i de faptul c 

românii merg la biseric numai de srbtori i cu prilejurile amintite, 

deci, numai periodic i ocazional, nu cu regularitate. Cu o oarecare 

regularitate mergând o parte dintre femeile btrâne, dintre bolnavii 

psihic i, pân la u, dintre ceretori, devine verosimil c în societatea 

româneasc mersul la biserici, deci, religiozitatea au mai mult o 

semnificaie laic, de tradiie, decât una spiritual, de credin. 

În consens cu toate acestea este i aprecierea lui Daniel Barbu, 

„ortodoxia româneasc este mai mult o tradiie f credin, decât 

o tradiie a credinei”, o tradiie, îns, doar pentru populaie i, respectiv, 

o afacere veroas pentru preoi. Din aceste motive coliva, în 

loc s constituie un simbol, pregtit cu sfinenie de ctre credincioi,


constituie un furaj dat porcilor chiar de ctre preoi, dup ce ei îni 

au „sfinit-o”, iar srbtorile religioase, în loc s constituie prilejuri 

majore de purificare, constituie pretexte frivole de îmbuibare. 

Prin toate acestea, ortodoxia româneasc a devenit atât de vulnerabil, 

încât de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, „biserica începe 

sufere concurena cârciumii, care se ridic în faa ei ca un loc alternativ 

de formare a atitudinilor colective”. i, cum „preoii sunt cei 

dintâi care îi încep ziua la crâ”, ceea ce înseamn c îni preoii 

au trecut pe baricada cârciumii, este clar c biserica a pierdut din 

start i definitiv în faa cârciumii i c, deci, formarea atitudinilor 

colective trecând de la fundamentarea prin înelepciunea pildei la 

cirea prin impulsia alcoolului, a împins societatea româneasc 

pe drumul autodistrugerii. 

Acest drum a fost i înc este ptimit la nivel individual de relaii 

interpersonale inumane, românii comportându-se cu românii, dup 

cum constat Antim Ivireanul i Dimitrie Bolintineanu „mai ru decât 

gânii”, iar la nivel societal, dup cum apreciaz Dumitru Drghicescu, 

de faptul c „biserica noastr duse neamul românesc, în mai 

multe rânduri, la marginea pierzaniei”, ceea ce denot, dup cum 

conchide Daniel Barbu, c „ortodoxia, aa cum este practicat de 

români, constituie fie sursa principal, fie mediul de manifestare a 

trturilor negative”. 

i, cum în timpul comunismului, prin propaganda „ateist-tiin- 

ific” i deghizarea securitilor în preoi sau activarea preoilor ca 

securiti, religiozitatea naional, atât cât era, a fost devastat, este 

limpede c omul de rând, nemaiavând credini nedobândind înc 

tiin, a rmas f niciun suport pentru contiin, deczând din 

om în neom, reiese c trturile negative au devenit un „fel de a fi” 

al românilor. 

Acest „fel de a fi” se dezvluie curent prin vulgaritatea personali- 

ii de baz (personalitii naionale) româneti, românii de rând, 

inclusiv bieeii i fetiele de vârste din ce în ce mai mici i doamnele 

i domnioarele de condiie din ce în ce mai bun, înjurând de absolut 

orice, în special de mami de toate cele sfinte. 

Fiind evident c o astfel de personalitate se complace numai în 

medii superficiale, ca acela care a generat-o, rezult c inconsistena 

ortodoxiei româneti i vulgaritatea personalitii de baz a românilor 

se înscriu, de la sine, într-un cerc vicios, prin care fiecare parte constituind 

pentru cealalt atât efect agravat cât i cauz agravant, este 

cert c ambele se agraveaz reciproc într-o spiral a nenorocirilor. 

Prin prisma nenorocirilor, preoii ortodoci îi percep pe enoriai, 

mai ales pe cei btrâni, drept „material didactic”, „materie prim” i 

„marf”, pentru ei absolut oricine fiind cât mai repede „binevenit”, rezult 

în mod strigtor la ceruri cam care le sunt, ca personalitate, harul 

i iubirea aproapelui, iar ca misiune, pstorirea i soarta comunitii. 

Efectele unei asemenea pstoriri s-au indus, inclusiv în habitaclul 

autoturismelor de lux, românul aflat la volan, privind saiu prin snopul 

de iconie i cruciulie atârnate de parbriz, sub povara de la gât a 

vreunui crucifix kilogramic de aur i în orbirea briliantelor de la mâini, 

i manifest public pioenia înjurând exploziv de dumnezei. i, având 

sub banchet o bât ca de baseball, el este gata în orice moment, chiar 

i din motive închipuite, s o pun, cu smerenie, vitejete în funciune. 

Acest specimen, cu rspândire de pandemie naional, este sesizabil 

instantaneu, el fiind cu sau f ceaf încreiti burt revrsat, 

dar sigur, cu frunte încruntat, privire injectat, fa schimonosit, 

gur strâmb, gât rsfrânt a mecherie iritat, glas horcit, 

savoare a muzicii asurzitoare, dexteritate a proiectrii gunoaielor pe 

fereastr, ticuri de a împroca flegme la distan, reflexe publice de 

râgâit decibelic i fixaii verbale pe expresiile „ce p... mea” i „bgami-a 

p...”. Astfel, se poate considera un fel de postulat, deci un 

adevr ce nu mai trebuie verificat, c, dac la trecerea unui autoturism 

de lux se sesizeaz toate acestea, sigur la volan se afl un exemplar 

autentic de român, prototip universal al strii de mârlan. 

Dei religia are drept menire, la nivel raional, s creeze norme, iar 

la nivel emoional, s creeze sperane, inându-se cont îns, dup 

cum atenioneaz statisticile Uniunii Europene, c societatea româneasc 

este marcat de cei mai gravi indicatori de corupie din uniune, 

ca i cum în arealul românesc normele cinstei nici n-ar exista, rezult 

, la români, religiozitatea este centrat pe sperane, nu i pe norme. 

i, cum speranele au ans s se transforme în realizri i, deci, 

în sentiment de împlinire numai i numai dac se acioneaz consecvent 

pe baz de norme cât mai riguroase, este plauzibil c, f acest 

tip de norme, speranele rmân sterile, degenerând în iluzii. Devine, 

astfel, explicabil de ce România - dei este, ca resurse pe locuitor, 

alturi de Frana, pe primul loc în Uniunea European - ca nivel de 

dezvoltare se situeaz, îns, alturi de Bulgaria, pe ultimul loc. 

adar, neexistând norme riguroase, în religiozitatea româneasc 

se constat c, dei participarea la evenimentele religioase deosebite 

(praznice, pelerinaje, hramuri) este tot mai habotnic, participanii, 

îns, se manifest, mai ales când este vorba de mâncare, buturi 

agheasm, din ce în ce mai vulgar i agresiv, trecând instantaneu de 

la rugciuni i închinciuni la înjurturi i îmbrânceli. 

Prin aceeai prism, se constati c, dei pe pereii încperilor 

instituionale (spitale, primrii, administraii) se expun tot mi multe 

simboluri cretine (icoane, candele, crucifixuri), salariaii, îns, se 

comport din ce în ce mai pgânete, inclusiv aceste exemple 

relevând c, de fapt, românii nu sunt religiozizai, ci exaltai mistic. 

Peste toate cele prezentate, st cu valoare de adevr absolut 

rturia savantului Spiru Haret, mrturie fcut în deplin cunotin 

de cauz, din interiorul bisericii, în calitate de ministru al colilor i al 

cultelor, care în cartea „Chestia neasc”, publicat în anul 1905, 

spune c preoii ortodoci îi ineau pe rani, inclusiv vara, chiar i 

câte dou sptmâni cu mortul în cas, pân când bieii oameni, 

îngrozii de situaie, puneau degetul înmuiat în cerneal (în loc de 

semntur, pentru c nu tiau carte) pe contracte prin care se obligau 

munceasc pe gratis chiar i 10 hectare. 

Este, astfel, explicabil c în grandioasa sa oper de reformare a 

societii româneti, ilustrul savant s-a bazat în exclusivitate pe contribuia 

eroic a învtorilor, nu i pe cea a preoilor, acetia, încrâncenai 

în bezn, huzur, lcomie i depravare, împotrivindu-se cu 

înverunare, antinomia dintre aceast imoral înverunare i pre- 

toria moralitii propduite constituind factorul monstruos 

care a înfundat moral populaia româneasc în tenebrele strii etichetate 

în „noua democraie” ca napa, ca pulime. 

Din aceast stare nu se întrevede vreo ans, atâta timp cât 

aproape toat populaia rurali cam jumtate din cea urban se vor 

afla sub clcâiul bisericii ortodoxe, presiunea acestuia fiind atât de 

pervers, încât românii de rând, dei intim îi consider pe preoii 

ortodoci trândavi, hulpavi i depravai, public, îns, conform unor 

sondaje sociologice, îi exprim cea mai mare încredere în Biserica 

ortodox. i, cum românilor de rând le este instinctiv team de necunoscutele 

specifice schimbrilor, iar Biserica ortodox este neschimbat 

dintru începuturi, este plauzibil c teama respectiv îi 

determin pe românii de rând s se agate, cu disperare, de conservatorismul 

Bisericii ortodoxe i c, deci, sondajele sociologice msoar, 

de fapt, teama de schimbare, nu nivelul de încredere. 

Rezult c în societatea româneasc, una este trirea intimi alta 

este exprimarea public, fiind evident c aceast contradicie constituie, 

prin sine, un act de forfecare sufleteasc ce provoac românilor dedublarea 

personalitii. Fenomenul dedublrii, multiplicat la scara naiei, 

degenereaz într-un proces ce afecteaz identificarea cii unitare de 

destin. Din aceast cauz, de la începuturi i pân azi, românii îi tot 

caut sensul naional al vieii prin ungherele istoriei.


Horea PORUMB 

(Fran]a) 


55 

De ce? 

„La ce te-ai putea gândi la Paris, decât la fericire, moarte sau 

deertciune? Parisul e mai mult, mult mai mult decât un ora. E o 

stare de spirit, ca i NYC, portretul lui Gertrude Stein fcut de Picasso 

- care a pus-o s pozeze de 40 de ori, ca apoi s-o picteze din memorie 

- sau mormântul lui Arsenie Boca...” 

Cu aceste cuvinte m-a stimulat prietenul meu, B..., s-i dau propria-mi 

replic de parizian de Adopie... 

Cum i de ce am scris aceast carte? 

Am vrut s fac haz de condiia uman... S m „rzbun” pe ara 

unde am fost nevoit s-mi duc traiul - i unde mi-am mâncat mlaiul, 

în ultimii ani, cu sos... olandez - aluzie la François Hollande, un golan 

ijderea golanilor notri din ar,... pentru c aa-i piesa, aa trebuie 

fie marionetele „lor”, slugi la case strine. 

Pornisem cu ideea s încep pe un ton cumva smerit fa de mreul 

popor francez i s acumulez fapte ce ar fi demonstrat, în cele din 

urm, c imaginea pe care i-o construiesc - de regul - românii 

despre oamenii din ara lui Voltaire e în mod grosier eronat, depit 

doar de imaginea, echivalent în falsitate (când prea negativ, când 

prea pozitiv), a propriului nostru popor... 

Faptele s-au tot acumulat, iar comedia uman la care eram spectator 

a depit perimetrul vizat iniial, s-a... globalizat! 

Fac aici o tentativ epic unde, f reineri, introduc, mai puin 

timid, date despre mine însumi, de la momente autobiografice la cugetri 

de o clip... ca s m îndrept spre concluzia (pe care o las s-o 

descopere cititorul) c lumea e facut s fie armonioasi c ea ar fi, 

într-adevar, aa, dac am ti s descoperim 

Unitatea ce ne caracterizeaz, în adâncuri, 

pe fiecare dintre noi... 

Cititorule, vei descoperi, oare, mesajul 

ascuns?... 

Zi de vacan 

Am intrat în vacan. Mai bine spus, azi 

nu am avut de mers la curs. Studenii pregtesc 

sesiunea. Peste câteva zile am cu ei primul 

examen. 

M-am trezit tot la ora obinuiti mi-am 

meninut tabietul. Am luat „pe stomacul gol” 

linguria de miere amestecat cu ghimbir i 

scoroari, în ateptarea cafelei, am rânduit 

vesela din maina de splat. Am urcat la 

etaj, aducând cecua pe farfurioar, dar nu 

m-am bgat la loc în pat, cum aveam obiceiul, 

ci, fiind momentan singur în urbe, am deschis 

o clip calculatorul - tot o form de... sociali- 

PARISUL MEU 

DIN JURNALUL UNUI FRANCEZ PRIN ADOPIE 

(fragmente) 

zare e i asta. În fine, am coborât în bucrie i mi-am pregtit micul 

dejun. De ani de zile, imitându-l pe tata, mnânc pâine prjit cu 

brânz de vaci (uneori îmi fac o mlig, alteori mnânc un avocado 

cu hrean i mutar), însoindu-le cu o salat alctuit dintr-o 

smochin, o prun uscat, o cais uscat - tiate mrunt -, migdale, 

stafide, meri-oare, nuci, usturoi, ardei, o roie (aa, f gust, cum 

sunt, de altfel, toate în ziua de astzi!) i un kiwi, ansamblul acoperit 

cu ulei de msline. 

Se zice c e stos s te alimentezi cu astfel de ingrediente, dar 

trebuie s recunosc c, de când le tot consum, n-am bgat de seam 

-mi fi fcut vreun bine. De pild, am avut o grip care a durat toat 

toamna, ceea ce m-a cam sedentarizat, timp în care am pus pe mine 

câteva kilograme suplimentare, la care s-au adaugat i cele de la Crciunul 

petrecut la Cluj... De câteva sptmâni, îns, a devenit imperativ 

s-mi reintru în form, cci sâmbat plec în Alpi, cu studenii, la 

Val d’Isère, s facem ski de printemps... 

Iat ce înseamn si propui un obiectiv mobilizator! M crezusem 

intrat în faza senectuii anchilozante, or, reluând exerciiile cu 

perseveren, am simit de la o zi la alta cum mi se mobilizeaz articulaiile 

i cum îmi „cresc” muchii - evident, se umplu cu ap, prin 

vasodilataie, nu cresc cu adevrat, dar poate ci asta e important, 

se poat hrni, oxigena i cura de acidul lactic produs la efortul 

ce m ateapta. 

În dimineaa asta n-am avut chef s mai zbovesc în cas, cci se 

arta o zi de sfârit de iarn / început de primvar senini rece. Miam 

îmbrcat, de prob, echipamentul de schi, pregtit în vederea 

plecrii (prea clduros pentru ora, astfel c-a trebuit s m debarasez 

de el pe parcurs), i am pornit-o în pas mai 

mult decât sportiv spre Parcul departamental 

din comuna vecin - un spaiu verde situat 

pe locul unde pân la sfâritul anilor ’70 se 

aflase cel mai mare bidonvil al Franei, ocupat 

de portughezii fugii din calea dictaturii lui 

Salazar. 

Soarele oblic îi cernea razele printre coroanele 

desfrunzite ale copacilor, pamântul 

era reavn i din mruntaiele lui se revrsa 

concertul - neauzit - al mcinilor, bulbilor i 

vietilor ce se pregteau s reînvie. N-am 

re-zistat tentaiei i, pe o platform destinat, 

probabil, jocului de boule, m-am dedat exerci- 

iilor mele de qigong. 

s m laud, menionez c, pe când 

eram visiting scientist la Universitatea din 

Toronto, am avut ansa i privilegiul s fiu 

îndrumat de unul din cei cinci „mari maetri” 

ai acestui sport oriental - omul era originar 

din Hong Kong i se refugiase în Canada


atunci când oraul a fost retrocedat Chinei. 

Începi prin trei expiraii profunde. (De ce nu inspiraii? vei zice. 

Pentru c ele vin automat, oricum!) La primul suflu prelung, îi imaginezi 

c pieptul i se adun într-un singur punct, în plexul solar, întro 

zon lipit de coloana vertebral, acolo unde se termin coastele... 

Apoi îi goleti iar aerul, concentrându-te la abdomenul ce i se 

aplatizeaz, adunându-te în hara 1 , centrul energetic situat la dou 

degete sub ombilic... În fine, te împingi înspre pmânt, de parc ai 

vrea s te comprimi sub propriile-i tlpi... Abia pe urm treci la diverse 

poziii, lente, curgtoare, pe care le menii sau le repei de 

multe ori, lsându-i gândurile s plece... 

E interesant de tiut c aceste extravagane orientale au fost „importate” 

în Occident înc de pe vremea lui Voltaire, dar n-au fost 

agreate. Motivul? Farmecul lor, binele pe care îl aduc nu încep s 

apar decât dup un numr de minute, dup ce organismul a „îneles” 

ceea ce-i ceri! Or, pân recent, pe tot parcursul epocii „moderne” în 

care individul mai credea c va stpâni natura, omul era grbit, n- 

avea rbdare s repete... 

Suflam linitit i „rotund”, iar bila imaginar - hara - ce-mi cretea 

i descretea în pântec odat cu micarea diafragmei îmi mângâia, 

parc, organele interne, îmi masa coloana vertebral „pe dinuntru”, 

în timp ce simeam cum mi se deteapta fiecare fibr muscular, cutându-i 

vecinii - totul transmiându-mi o senzaie de calm, de 

destindere a minii, de trire intens a prezentului. 

Pe la ora amiezii, o cea diafan a început s se infiltreze ca un a- 

bur printre copaci. Nu era alburie, ci albstruie, iar mai apoi a devenit 

de-a dreptul întunecat, i nu era cea, ci poluare, constituit din microparticule 

negre i uleioase, cu miros îneptor. Pacostea marelui ora. 

Am ajuns acas cu ochii înroi i m-am trântit îmbufnat la calculator. 

Alt pacoste, „feisbuc”-ul acesta. Aflu despre un fost mare 

poet cât era de lingu, despre un talentat prozator, devenit zbir, despre 

un remarcabil memorialist, devenit ho... Ierarhiile recruteaz doar 

oameni ptai. Nici efii ce conduc ri n-au imagini mai linititoare - 

suntem dui de nas de nite maimuoi, roztoare, paiae... Minciuni 

din toate direciile... Dezinformare, sau exces de informaie, care tot 

la dezinformare conduce... În ar, incitri rzboinice... De ce m-am 

gândit la Ierusalim? Un evreu a fost prins la Paris mâzglind el însui, 

pe propriul zid, inscripii antisemite - voia s i se atribuie locuina de 

la stat, pe motiv c acolo ar fi ameninat... Ierusalim - gseti în el cuvântul 

„pace”, salom... Lumea din Frana, dupocul atentatului de 

la Charlie Hebdo, se demarcheaz, purtând ecusonul: „Je suis Charlie”. 

Alii, dimpotriv, s-au dezmeticit, je ne le suis pas... depinde cum 

d libertatea de contiinti de exprimare, pluralismul, democraia... 

i totusi... 

Oamenii prefer s fie ca furnicile. Încolonate. Nu-i dau seama de 

asta, dar asta cer. (Lenin a încercat deja odat s-i înregimenteze, ca întro 

mare închisoare - sunt vorbele lui, citate în Gog, de Giovanni Papini - 

pucariaul nu are de ce s se preocupe de ziua de mâine: e liber!). 

Furnicile merg încolonate, par linitite, pzite pe margine de câiva 

„soldai”, de foarte puini soldai! Pe furnica regin nici n-o vezi. 

Oamenii doresc s nu aib griji. Pentru asta le trebuie i lor un ef! 

Chiar i invizibil: omul providenial. 

Ce sper norodul? S triasc! S supravieuiasc! - fie i numai 

cu aceast garanie, poporul ar fi mulumit. Meninerea în via, prelungirea 

vieii, viaa creat în laborator... promisiunile geneticii moderne 

merg, de altfel, tocmai în acest sens. Al supravieuirii... 

Terorismul? Ecologia? Alegeri democratice dirijate / insuficient 

dirijate de mass-media? Crize monetare?... Fleacuri! 

Lumea nu se va schimba radical, din moment ce 1% din oameni 

dein 99% din tot ce exist! S dispar moneda european? S se 

prbueasc dolarul? S apar monede paralele?... Toate sunt nite 

bagatele, din moment ce practic toi banii sunt în doar câteva mâini... 

Eu m pensionez peste un an... 

1 

Hara, în japonez; dantien, în chinez. 

Francezii 

Fostul meu coleg de breasl, Jean-François, se pensionase în 

calitate de ef al Inspectoratului colar. Era un brbat frumos, masiv, 

dei de talie mijlocie, cu prul alb, rar, pieptnat cu grij spre spate. 

Cu vorba cumptat, nu rspundea niciodat f a-i lsa mai întâi 

o clip de gândire. Obrazul îi era rumen i plinu, aborda un zâmbet 

maliios i privirea-i era vie, glumea, când te fixa de dup ochelarii 

cu ram aurie, gata oricând s lanseze o nzbâtie. Spiritual din fire, ar 

fi fost mai nimerit s triasc în vremea Regentei, a serbrilor galante. 

Era un umanist erudit i, lucru rar la francezi, vorbea italiana, spaniola 

i germana f niciun accent. Schimbam între noi misive amuzante, 

iar când ne întâlneam de-adevaratelea, ma strângea la piept i m 

ruta cu foc pe ambii obraji. 

Într-o zi, a venit la mine însoit de un tânr tomnatic, înalt i firav, 

de parc era opusul imaginii lui, deformat într-o oglind de bâlci. 

- Te rog frumos s-l iei la tine pe fiul meu i s te ocupi de el. 

Evident, era un copil fcut la btrânee. 

- M numesc Jean-Emmanuel, îmi spune acesta. 

Un nas lung, o calviie avansat, ochelari cu rama neagr groas, 

pe care-i tot împingea ca s nu-i alunece pe nas - tânrul era vizibil 

neobinuit cu inuta civil, la care urma totui s se limiteze de-acum 

încolo, cci fusese lsat la vatr. 

- Nu m-am ateptat ca odrasla ta s urmeze o carier militar, îi zic. 

- Am vrut s calc pe urmele tatii, îmi spune biatul. 

Ceea ce-am aflat atunci mi-a sporit i mai mult uimirea. 

Cu aptezeci de ani în urm, la 6 iunie 1944, avea loc Debarcarea, 

iar Jean-François lua parte la Ziua-Z în calitate de inginer genist. 

Dup ce aliaii ocupaser un prim cap de pod pe fâia de coast 

situat între Le Havre i Calais, se punea problema consolidrii poziiei 

prin aprovizionare în mas, pentru care era nevoie de un port 

de adâncime, destinat navelor de mare tonaj. Politehnician precoce, 

Jean-François trecuse la englezi în urma apelului generalului De Gaulle 

i fusese înrolat în echipa de ingineri care au conceput „cele mai mari 

porturi plutitoare din lume”, faimoasele Mulberries. 

Un port a fost construit de britanici i canadieni, iar cellalt de 

americani. În acest scop, au fost mai întâi sacrificate prin sabordare 

câteva sute de nave, ca s se creeze o prim împrejmuire în larg, apoi 

au fost aduse chesoane 2 de beton care, legate între ele, au creat un 

dig în form de arc de cerc, în interiorul cruia s-a realizat portul, 

constituit din platforme de acostare. O veritabilosea 3 , pe pontoane, 

lega portul de rm. Jean-François participase la ancorarea pontoanelor 

din portul „englez”. Locuia pe un vas-dormitor i avea sarcina 

verifice zi i noapte soliditatea ancorajului. 

O furtun 4 care a bântuit timp de patru zile a distrus portul american, 

dar nu i cel „pazit” de Jean-François. În schimb, furtuna a 

avariat vasul care-i servea drept adpost. Rnit fiind, a fost dus în 

Anglia. A revenit în Frana în ajunul Crciunului, îmbarcat la Southampton 

pentru Cherbourg pe vasul Léopoldville, alaturi de 2 200 de 

soldati americani. La intrarea în port, vasul a fost torpilat de un submarin 

german. Vor fi salvati doar 800 de oameni. 

- Moiam pe puntea din fa, cu vesta de salvare sub cap în loc 

de pern, povestete Jean-François. Se înserase i ningea i vedeam 

portul Cherbourg profilându-se în zare. Vasul a fost lovit la pupa. 

Am resimit o zguduitur, un zgomot asurzitor i au început s pice

Pavel Filonov - Formula Petrogradului proletar 


fragmentele azvârlite de explozie. Am fost înecai în fum i întuneric. 

S-a dat ordinul de evacuare. Vesta de salvare pe care dormisem nu 

mai era la locul ei. Am pipit în jur, s-o caut. Am apucat-o, dar o alt 

mân trgea de ea. Nu tiu cine a fost i nici de ce a cedat, dar jur c 

nu eu i-am smuls vesta, ci el e cel care a renunat. În învlmeal, i 

din cauza mrii agitate, un vas britanic venit în ajutor a strivit cele 

câteva brci în care se salvaser deja o parte din oameni i, ciocninduse 

de vasul nostru, i-a grabit scufundarea. Eram înc pe punte i am 

alunecat dintr-odat în marea îngheat. De câte ori reueam s scot 

capul din ap, un val imens m acoperea iar. Am avut norocul c, de 

pe rm, ne-au venit în sprijin câteva brci de pescari, iar eu am fost 

recuperat de una dintre ele... 

Îmi mut privirea de la Jean-François la progenitur. Pe vestonul 

civil se vedeau, discrete, dou barete de decoraii. 

- Ce-s astea? 

- Erou al Razboiului din Bosnia i al Razboiului din Afghanistan! 

Azi nu se mai numesc „veterani”, ci, direct, „eroi”, constat eu. 

Jean-Emmanuel avea picioarele subiri, cutia toracic prea strivit 

spre înuntru, tot corpul îi era parc dezlânat. 

- Ai luat parte la lupte? îl întreb neîncreztor. 

- Nuuuu! 

- i-atunci? 

- În Bosnia am fost, efectiv, pe o nav de rzboi, eram la intenden. 

Pentru Afghanistan, în schimb, am rmas la Statul-Major, furier... 

uit întrebtor la tica-su. 

- A avut norocul s aib un ttic bun, care a pus o vorb pentru el! 

La care Jean-Emmanuel, mucalit, mai adugi el: 

- i de-a fi fost fat, de-i ceream tatei s m fac pop, pop ar fi 

cut din mine! 

2 

230 chesoane de beton, legate între ele, au format un dig de 7 km 

lungime. 

3 

De 15 km. 

4 

La 19 iunie. 


Calendar - Octombrie 

57 

1.10.1899 - a murit Anton Bacalbaa (n. 1865) 

1.10.1955 - s-a nscut Ion Stratan (m.2005) 

1.10.1990 - a murit Ioana Em. Petrescu (n. 1941) 

1.10.1996 - a murit Alexandru Andrioiu (n. 1929) 

2.10.1911 - s-a nscut Miron Radu Paraschivescu (m. 1971) 

2.10.1935 - s-a nscut Paul Goma 

2.10.1942 - s-a nscut Romulus Diaconescu (m. 2003 ) 

2.10.1944 - a murit B. Fundoianu (n. 1898) 

2.10.1963 - s-a nscut Mircea A. Diaconu 

3.10.1943 - s-a nscut Matei Gavril Albastru (m. 2008) 

3.10.2003 - a murit Profira Sadoveanu (n. 1906) 

4.10 1933 - s-a nscut George Astalos 

4.10 1937 - s-a nscut Ioanid Romanescu (m.1996) 

4.10.1993 - a murit Mihail Steriade (n. 1904) 

4.10.1995 - a murit Paul Anghel (n. 1931) 

5.10.1830 - a murit Dinicu Golescu (n. 1777) 

5.10.1902 - s-a nscut Zaharia Stancu (m. 1974) 

5.10.1928 - s-a nscut Ion Rahoveanu (m. 1994) 

5.10.1929 - s-a nscut Ion Dodu- Balan 

5.10.1945 - s-a nscut Alexandru Clinescu 

5.10.1950 - s-a nscut Doina Uricariu 

6.10.1872 - s-a nscut Alexandru Cazaban (m.1966) 

6.10.1895 - s-a nscut Ion Pas (m. 1974) 

6.10.1902 - s-a nscut Petre ea (m. 1991) 

6.10.1930 - s-a nscut Paul Ioachim (m.2002) 

7.10.1910 - s-a nscut Eusebiu Camilar (m. 1965) 

7.10.1923 - s-a nscut Al. Jebeleanu (m. 1996) 

7.10.1935 - s-a nscut Livius Ciocârlie 

7.10.1946 - a murit Emanoil Bucua (n. 1887) 

7.10.1988 - a murit tefan Lupacu (n. 1900) 

7.10.1995 - a murit Bazil Gruia (n. 1909) 

8.10.1872 - s-a nscut D. D. Ptrcanu (m. 1937) 

8.10.1897 - s-a nscut tefan Neniescu (m. 1979) 

8.10.1929 - s-a nscut Alexandru Andrioiu (m. 1996) 

8.10.1938 - s-a nscut Constantin Abalu 

8.10.1939 - a murit George Mihail Zamfirescu (n. 1898) 

8.10.1954 - s-a nscut Costin Tuchil 

9.10.1827 - s-a nscut Alexandru Papiu-Ilarian (m. 1877) 

9.10.1906 - s-a nscut Alexandru Sahia (m. 1937) 

9.10.1922 - s-a nscut Emil Manu (m. 2005) 

9.10.1927 - s-a nscut Valentin Deliu (m. 1993) 

10.10.1907 - s-a nscut Constantin Nisipeanu (m.1998) 

10.10.1946 - s-a nscut Nicolae Dan Fruntelat 

10.10.1987 - a murit Dana Dumitriu (n. 1943) 

11.10.1875 - s-a nscut t. O. Iosif (m. 1913) 

11.10.1930 - s-a nscut Marcel Romanescu (m. 1956) 

11.10.1950 - s-a nscut Nicolae Bârna 

12.10.1934 - s-a nscut Alexandru Zub 

12.10.1937 - s-a nscut George Coand 

12.10.1981 - a murit Agatha Grigorescu-Bacovia (n. 1895) 

12.10.2003 - a murit Ion Ioanid (n. 1926) 

13.10.1898 - s-a nscut George Mihail Zamfirescu (m.1939) 

13.10.1944 - s-a nscut Vasile Petre Fati (m.1996) 

13.10.1953 - s-a nscut Gellu Dorian 

14.10.1872 - s-a nscut P. P. Negulescu (m. 1951) 

14.10.1923 - s-a nscut Victor Kernbach (m. 1995) 

14.10.1948 - s-a nscut Marian Papahagi (m. 1999) 

14.10.1954 - s-a nscut Radu Sergiu Ruba 

14.10.1994 - a murit Aurel Tia (n. 1915) 

15.10.1976 - a murit Traian Lalescu (n. 1920) 

15.10.1982 - a murit Nicolae Jianu (n. 1916) 

15.10.1991 - a murit Petre Solomon (n. 1923) 

16.10.1868 - s-a nscut Simion Mehedini (m. 1962) 

16.10.1885 - s-a nscut Mihail Sorbul (m. 1966) 

16.10.1939 - s-a nscut Nicolae Damian (m. 1997) 

16.10.2002 - a murit Ileana Berlogea (n. 1931) 

continuare în pag. 58


Boris MARIAN MEHR 

Anul 

2050 

Henric X dormi ceva mai mult ca de obicei, în palat nu mai era nimeni, 

calendarul electronic arta anul 2050, luna septembrie, ziua 23, ceasul 12 

ziua. Nu mai era rege, din vise aflase, îi pregti o mas frugal, coborî în 

stradi cump un ziar. Nu avea acas nici aparat TV, nici computer, le 

aruncase înainte de a adormi, dar tirile din ziar erau suficiente. România 

se afla pe primul loc la toi indicatorii, cei care plecaser, peste patru 

milioane de ingineri, medici, asisteni, academicieni, vânztori, avocai, 

fiii acestora .a. reveniser la patria mum, politicieni nu mai erau, se 

recalificaser, sistemul de conducere macroeconomici social era 

perfect cibernetizat pe o gril uria, cu noduri-module computerizate. 

Nu se mai fceau vizite cu protocol, adunri, conferine. Noiunile de 

guvern, minitri, parlament, preedinte dispruser, totul era computerizat, 

orice operaiune bancar, investiii noi, schimbare de curs valutar, 

orientare economic se fceau pe baza unei consultri populare cu participarea 

cetenilor de peste 18 ani, care obligatoriu trebuiau s aib un 

minicomputer portativ. Cel mai interesant fapt era c nicio fraud nu mai 

era posibil, modulele de pe reele blocau instantaneu operaiunile ce 

nu respectau anumite reguli prestabilite, erorile intenionate sau accidentale 

erau corectate, iar persoana care provocase incidentul pierdea instantaneu 

accesul la sistem, fiind convocat prin computer s se prezinte la 

puntele de control pentru analizi concluzii. Efectele puteau fi, în 

funcie de pagube -reabilitare f nicio întrerupere, fie dup o perioad 

de reinstruire, fie scderea în ierarhia decizional, pân la nivelul stabilit 

la prima angajare. Pe plan extern se petrecuser multe schimbri. Graniele 

dispruser, ca i actele de identitate. Fiecare putea studia istoria, clima, 

geografia, economia, cultura, limba oricrei ri. rile care nu prezentau 

date complete i corecte erau excluse din circuitul turistic, economic 

etc. Prima obligaie a fiecrei ri era modul de asigurare a unui standard 

minim de trai, alimente, îmbrminte, climatizare, cazare, condiii sanitare, 

medicale etc. Orice persoan putea locui în oricare ar, cu condiia asigurrii 

standardelor menionate, de ctre ara gazd. Astfel orice pretenie 

teritorial dispare. ONU rmâne numai cu atribuii de instruire, cultur 

etc. Armele de foc, nucleare, ca i armele albe sunt interzise. Un consiliu 

tiinific va stabili oportunitatea oricror noi aplicaii de importan mondial. 

Henric X termin lectura i adormi pentru ali 30 de ani. 

Pavel Filonov - Lumea 

Calendar - Octombrie 

continuare din pag. 57 

17.10.1904 - a murit D. Th. Neculu (n. 1859) 

17.10.1904 - a murit tefan Petic (n. 1859) 

17.10.1905 - s-a nscut Alexandru Dima (m. 1979) 

17.10.1983 - a murit Romulus Guga (n. 1939) 

17.10.2010 - a murit Mircea Ghiulescu (n. 1945) 

18.10.1907 - s-a nscut Mihail Sebastian (m. 1945) 

18.10.1926 - a murit Ioan I. Ciornescu (n. 1905) 

18.10.1980 - a murit Teodor Mazilu (n. 1930) 

19.10.1875 - s-a nscut George Ranetti (m. 1928) 

19.10.1908 - s-a nscut Dumitru Alma (m. 1995) 

19.10.1929 - a murit Alexandru Davila (n. 1862) 

19.10.1935 - a murit Gib. I. Mihescu (n. 1894) 

19.10.1961 - a murit Mihail Sadoveanu (n. 1880) 

19.10.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940) 

20.10.1865 - a murit Alecu Donici (n. 1806) 

20.10.1895 - s-a nscut Alexandru Rosetti (m. 1990) 

20.10.1924 - s-a nscut Valentin Silvestru (m. 1996) 

20.10.1928 - s-a nscut Pompiliu Marcea (m. 1985) 

20.10.1930 - s-a nscut Ioan Grigorescu (m. 2011) 

20.10.1939 - s-a nscut Dumitru Matcovschi 

20.10.1985 - a murit Marius Robescu (n. 1943) 

20.10.2005 - a murit Ion Stratan (n. 1955) 

21.10.1891 - s-a nscut Perpessicius (m. 1971) 

21.10.1911 - s-a nscut George Demetru Pan (m. 1972) 

21.10.1918 - s-a nscut Dan Duescu (m. 1992) 

21.10.1923 - s-a nscut Mihai Gafia (m. 1977) 

21.10.1980 - a murit Pamfil eicaru (n. 1894) 

22.10.1907 - s-a nscut Cella Serghi (m. 1992) 

22.10.1927 - s-a nscut Constantin Olariu (m. 1998) 

22.10.1939 - s-a nscut A. I. Zinescu (m. 2004) 

22.10.1942 - s-a nscut Ion Coja 

22.10.1942 - a murit Octavian C. Tsluanu (n. 1876) 

23.10.1877 - a murit Alexandru Papiu-Ilarian (n. 1827) 

23.10.1957 - a murit Mihai Codreanu (n. 1876) 

24.10.1863 - a murit Andrei Mureanu (n. 1816) 

24.10.1921 - s-a nscut Veronica Porumbacu (m. 1977) 

25.10.1890 - s-a nscut Eugen Constant (m. 1975) 

25.10.1902 - s-a nscut Dumitru Popovici (m. 1952) 

25.10.1923 - s-a nscut Toth Istvan (m. 2001) 

25.10.1943 - s-a nscut Mircea Opria 

25.10.1948 - s-a nscut Dumitru Munteanu 

26.10.1624 - s-a nscut Dosoftei (m. 1693) 

26.10.1673 - s-a nscut Dimitrie Cantemir (m. 1723) 

26.10.1850 - s-a nscut Grigore G. Tocilescu (m. 1909) 

26.10.1933 - s-a nscut Ion Blu 

26.10.1949 - s-a nscut Leonida Lari (m.2011) 

26.10.1949 - s-a nscut Dumitru Radu Popa 

27.10.1938 - s-a nscut Alexandru Brad 

28.10.1920 - s-a nscut Andrei Ciurunga (m. 2004) 

28.10.1923 - s-a nscut Mihail Petroveanu (m. 1977) 

28.10.1936 - a murit Bogdan Amaru (n. 1907) 

28.10.1941 - s-a nscut Ion Mrgineanu 

28.10.1950 - s-a nscut Zenovie Cârlugea 

28.10.1952 - a murit Mircea Vulcnescu (n. 1904) 

28.10.1953 - s-a nscut Doina Drgu 

28.10.1960 - a murit Peter Neagoe (n. 1881) 

29.10.1918 - s-a nscut tefan Baciu (m. 1993) 

29.10.1930 - s-a nscut Radu Cosau 

29.10.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 

29.10.1996 - a murit Constantin Crian (n. 1939) 

30.10.1858 - s-a nscut Duiliu Zamfirescu (m. 1922) 

30.10.1943 - s-a nscut Aurel M. Buricea 

30.10.1955 - a murit Dimitrie Gusti (n. 1880) 

30.10.1960 - a murit Mircea Florian (n. 1888) 

31.10.1881 - s-a nscut Eugen Lovinescu (m. 1943) 

31.10.1953 - a murit Petre Dulfu (n. 1856) 

31.10.1972 - a murit Onisifor Ghibu (n. 1883)

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA 



59 

Ion RUSE (31.03.1949) 

scut în com. Ion Corvin, jud. Constana. A absolvit Liceul Teoretic Bneasa, din Constana i coala Militar 

de Ofieri Activi Tancuri i Auto Piteti i a activat în uniti ale M.A.N. i M.A.I. în perioada 1971-2000, în prezent 

fiind comisar în rezerv, stabilit în com. Scele, jud. Constana. Este membru fondator al Clubului Umoritilor 

Consteni „Prlia cu Umor”, public epigrame, a primit câteva premii la concursurile naionale de gen i este 

inclus în cel puin cinci volume colective de epigram. Apariii editoriale: Ariciul de mare (epigrame, 2015). 

Portret 

rbat voinic, curtenitor, 

Afemeiat, galant, sportiv, 

Cincizeci de ani anterior, 

Acum… total inofensiv! 

Unui parlamentar 

Urcat - în rang - pe-nalte trepte, 

Cu capu’-n palm, mediteaz: 

Iubesc i legile nedrepte 

Atunci când m avantajeaz! 

Armonie rural 

La fotbal, chiar în toiul verii, 

rbaii,-n sat, se au ca fraii: 

Într-o echip-s cavalerii, 

În cea de-a doua,-ncornoraii. 

Burlacul timid 

pot depune mrturie 

vrând s-ajung cineva 

A-mbrat o meserie... 

de femei se ruina. 

Purttorul de cuvânt 

Un anonim, un oarecare, 

Ce minte-al naibii de uor 

i e ca menajera care... 

Ascunde praful sub covor. 

antaj de ziua femeii 

Cadou îi fac, iubita mea 

a cum bunul sim o cere: 

Un ghiocel, ca nu cumva, 

-mi tai bugetul... pentru bere! 

Legea legilor 

E simplu a se înelege 

De ce la doamna-i îmbulzeal; 

Fiindc-accept doar o lege: 

Atracia universal! 

Remember 

Mi-aduc aminte de-un strbun - 

Expert în multe vicleuguri - 

cea un vin atât de bun... 

C-aproape miroasea a struguri. 

Alcoolismul la români 

Se bea în cârciumi, pe la noi, 

De-i uit omul limba, mersul, 

Chiar i crarea înapoi 

O uit, însui, GPS-ul. 

Ioan JORZ (02.02.1960) 

scut la 2 februarie 1960, în Caransebe, jud. Cara-Severin. A absolvit Liceul Nr. 1, din Caransebei 

coala Tehnic Postliceal C.F.R. i a lucrat ca tehnician, inspector cu calitatea, la C.F.R. 

Este membru al Cenaclului de Epigram „Apostrof”, din Caransebei al Uniunii Epigramitilor din 

România. Scrie epigrame, poezie în grai i altele, apare în publicaii de gen, a primit mai multe premii 

pentru creaiile sale. Este inclus în peste 10 volume colective de epigram. 

Eterna i fascinanta Românie 

Emoia cea mai cuminte 

Cu genii care te orbesc 

E ara-n care plâng cuvinte 

i lacrimile îi vorbesc. 

Dihotomie 

Curate ca i floarea-n rou 

Mai toate mamele sunt sacre. 

cat c-s împite-n dou: 

În mame i în… mame soacre. 

Aport 

Am terminat cu împitul, 

efia-n cas e a mea… 

La mine-i pâinea i cuitul, 

Dar tai felii cum zice ea. 

Parlamentari 

raci, cu mult demnitate, 

Ei demonstreaz, permanent, 

n-au nici vile, nici palate, 

De-aceea dorm... în Parlament. 

Dezminire 

I-a jurat soaei, un amic, 

Surprins în pat c-o „pulama”, 

între ei n-a fost nimic... 

(Cearceaf, furou, ori pijama!) 

Eva 

Dând din gur, ziua toat, 

Enervant, constai hilar: 

Nu din coast-a fost creat, 

Ci din os... de maxilar… 

Concluzie 

Peste impozite i alte dri, 

Scumpesc i gazul - cum se-aude; 

Atunci când vom mânca rbdri, 

Le vom servi mai ieftin... crude! 

Modernitate 

Firi rebele, curajoase, 

popi inele, 

Astzi fetele frumoase 

Se mrit… între ele! 

Proiect de autoepitaf 

Pe trista-mi piatr funerar 

Cu slov-adânc vreau s scrie: 

toat viaa mea amar 

Am înfruntat-o cu… „trie”!


Florin M~CE{ANU 

PAVEL FILONOV 

PAVEL FILONOV 

Pavel Nikolaevich Filonov s-a nscut la 8 ianuarie 1883, la 

Moscova, fiind al aselea copil al familiei. Tatl su a murit în 1887, 

iar mama sa a devenit sptoreas pentru a-i susine familia. Copiii 

au lucrat i ei, chiar i Pavel, cel mai mic, i-a ajutat surorile si 

croiasc prosoape i s le vând pe pia. 

La vârsta de 6 ani, Pavel a început s danseze în corpul de balet 

în teatrele mici din Moscova pentru a-i câtiga existena. În 1896, 

mama lui a murit. În acest moment, sora mai mare a lui Pavel, Alexandra, 

era ctorit cu un inginer renumit. Acesta i-a asumat responsabilitatea 

asupra copiilor i le-a dat tuturor o educaie aleas. 

Pavel, care s-a artat interesat de pictur, deja la vârsta de 3-4 

ani, a început s studieze arte i meserii la coala Societii pentru 

Încurajarea Artelor. În 1901, a absolvit coala cu diplom de maestrupictor 

i a lucrat la diferite locuri de munc, de la colorarea zidurilor 

pân la restaurarea plafoanelor din schituri. În 1903, a încercat s 

intre în Academia de Arte, îns nu a reuit la examenele de admitere. 

A intrat în studioul privat al academicianului L. Dmitriev-Kavkazsky 

i a studiat acolo timp de 5 ani. În acea perioad, a încercat s se 

înscrie la Academie de trei ori, dar nu a reuit niciodat. În var, a 

torit la Volga, Caucaz i Ierusalim, i a fcut multe desene i 

picturi din natur. În 1908, el a fost admis, în cele din urm, la Academia 

de Arte. Lucrrile sale au atras atenia elevilor i profesorilor prin 

caracterul lor neobinuit: nu au fost abstracte ci au reprezentat subiectul 

cu o asemnare total, dar au fost executate în culori vii i strlucitoare 

- roii, blues, verde i portocaliu. Acest mod nu s-a conformat 

standardelor Academiei, iar Filonov a fost respins „pentru a nu 

influena elevii cu deliciul muncii sale”. Filonov a protestat împotriva 

deciziei rectorului Beklemishev i a fost reabilitat, dar dup ce a 

studiat timp de doi ani, a psit Academia în 1910. 

Primele lucrri care prefigureaz metoda sa analitic au aprut în 

1910: O FAMILIE DE RANI acuareli EFI, pictur în ulei. În 

acest tablou, imaginile diferite scalate sunt combinate pe pânz, 

suprapunându-se unul pe cellalt i intervenind pentru a forma o 

unitate fantasmagoric. 

În anii 1910, opera lui Filonov a fost concentrat în jurul societ- 

ilor din Sankt-Petersburg, Uniunea Tineretului i Uniunea Artitilor 

(1910-1913), la fondarea creia a participat activ. În aceast perioad 

apar faimoasele sale lucrri VEST I EST, EST I VEST, BRBAI 

I FEMEI (toate 1912-1913) i SRBTOAREA REGILOR (1913). 

Aceste picturi combin elemente de simbolism, neo-primitivism i 

expresionism. 

În 1912, Filonov a ctorit timp de 6 luni în Austria, Italia i 

Frana. El a ctorit cel mai mult pe jos, pltind hrana i locuina cu 

acuarele i desenele sale, uneori dormind în hambare sau în aer liber. 

Filonov era înclinat spre o explicaie teoretici raional a artei 

sale. În 1912 a publicat articolul Kanon i Zakon (Canonul i legea), 

unde a explicat pentru prima dat principiile „artei analitice”. Talentul 

lui Filonov ca public vorbitor i cunoaterea aprofundat a istoriei 

artei a diferitelor culturi l-a ajutat si rspândeasc teoria; prelegerile 

sale au fost foarte populare i au atras muli oameni. 

În 1913, Filonov, împreun cu artistul, I. Shkolnik, a creat decorul 

pentru tragedia „Vladimir Mayakovsky”, organizat la Teatrul Luna 

Park, St.Petersburg. În 1913, Filonov a iniiat înfiinarea unui nou 

grup artistic care unete artiti care au urmat principiile artei analitice. 

În 1914, Filonov a publicat un manifest de pictur analitic, Sdelannye 

Kartiny (Picturile realizate). Printre cele mai bune lucrri ale acestei 

perioade se num FEMEILE DE LAPTE, TREI OAMENI LA 

MAS, FLORI UNIVERSALE, LUCRTORII etc. 

Semnificaia lucrrilor lui Filonov rmâne un mister pentru spectatori, 

deoarece acestea erau criptate ingenios. În lucrrile sale, lucrurile 

fcute de om i lucrurile naturale, oamenii i animalele, schimb 

înfarea i înelesul unii cu alii, amestecând, trecând în unul în 

altul i devenind ceva complet diferit. Esena metodei sale era de a 

distruge lumea vizibil în elemente individuale i apoi de a sintetiza 

de la ei imagini complexe pline de semnificaie simbolic ascuns. În 

lucrrile sale a creat o imagine misterioas a lumii, încercând s extind 

posibilitile artei reprezentative i s fac vizibilitatea invizibil. 

În 1916, Filonov a fost înscris în armati a luat parte la rzboi. El 

a revenit la St. Petersburg (care a fost redenumit Petrograd în timpul 

Primului Rzboi Mondial) dup revoluia din octombrie 1917. Ca i 

ali lideri ai avangardei ruseti, Filonov sper c schimbrile revolu- 

ionare din societate îl vor ajuta si rspândeasc ideile. În afar 

de pictur, Filonov a predat la SvoMas în 1918-1920, a condus departamentul 

ideologic al Academiei Petrograd (1923) i a înfiinat grupul 

MAI (Maetri de Art Analitic) în 1925. A fost o societate a elevilor 

lui Filonov i adepi. Sub conducerea sa, au executat scenografia revistei 

N. Gogol (productorul I. Terentyev, Casa de pres, Leningrad, 

1927) i agitaia stsena („scena de promovare, o scurt pies destinat 

promovrii ideilor politice). În timpul acestei perioade, Filonov a 

creat zeci de lucrri, inclusiv FORMULA PROLETARIATULUI Petrograd 

(1920-1921), CAPUL VIEII (1923), ANIMALE (1925-1926), 

FORMULA DE PRIMVAR (1928-1929), PORILE NARVA (1929). 

Pân la sfâritul anilor 1920, guvernul sovietic s-a întrit suficient 

încât s intervini si dicteze voina în toate sferele vieii. 

În literaturi art, a avansat micarea aa-numitului realism social. 

Arta lui Filonov nu corespundea principiilor sale i era practic izolat 

i lsat f mijloace. 

Pictorul a trit i a lucrat în scie i foame, dar a rmas credincios 

principiilor sale atât în arta sa, cât i în lucrarea sa cu elevii si. În 

perioada 1931-1933 grupul lui Filonov a lucrat la ilustraiile pentru 

Kalevala (un epic karelian-finlandez) pentru editura „Academia”. 

Pictorul a refuzat si vând lucrrile, sperând s creeze un muzeu 

de art analitic. 

Filonov a murit de foame în timpul asediului din Leningrad, la 3 

decembrie 1941. Lucrrile sale au fost salvate de sora lui, Evdokia 

Glebova, care le-a predat Muzeului de Stat al Rusiei.

Constelatii diamantine nr. 10 (86) / 2017

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?