Constelatii-diamantine-nr-86-2017
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Per aspera ad astra<br />
Constela\ii<br />
<strong>diamantine</strong><br />
Revist# de cultur# universal#<br />
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni<br />
Anul VIII, Nr. 10 (<strong>86</strong>)<br />
Octombrie <strong>2017</strong><br />
Semneaz:<br />
Ionel Bota<br />
Mircea Brilia<br />
Angela Burtea<br />
Iulian Chivu<br />
Luca Cipolla<br />
Livia Ciuperc<br />
Ionu Copil<br />
Daniel Dejanu<br />
Doina Drgu<br />
Marian Drumur<br />
Stelian Gombo<br />
Niculae Grosu<br />
Marin Ifrim<br />
Ioan Jorz<br />
Boris Marian Mehr<br />
Daniel Marian<br />
Galina Martea<br />
Florin Mceanu<br />
Nicolae Mtca<br />
Irina Lucia Mihalca<br />
Constantin Miu<br />
Milena Munteanu<br />
tefan Radu Muat<br />
Gheorghe Andrei Neagu<br />
Alexandru Nemoianu<br />
Janet Nic<br />
Veniamin Odochean<br />
Ion Pachia-Tatomirescu<br />
George Petrovai<br />
Ion Popescu-Brdiceni<br />
Horea Porumb<br />
Paula Romanescu<br />
Ion Ruse<br />
Florentin Smarandache<br />
Al. Florin ene<br />
Adem Zappluzha<br />
Pavel Filonov - Octombrie
2 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Sumar<br />
Doina Drgu, Toamna - anotimpul maturitii<br />
depline .................................................................p.3<br />
Janet Nic, Minuni duale .................................p.4<br />
Al. Florin ene, Lazr Ldariu meditând în<br />
“cuminenia ierbii” ...........................................p.5<br />
Iulian Chivu, Sinele, dinspre Orient spre<br />
Occident ........................................................pp.6-8<br />
Ion Popescu-Brdiceni, “Poveti de adormit<br />
copiii” de Florentin Smarandache .........pp.9,10<br />
Livia Ciuperc, Sfânt datorie ......................p.10<br />
Daniel Marian, O u deschis, un prag trecut,<br />
un drum înainte ................................................p.11<br />
Ion Pachia-Tatomirescu, Proz în spiritul<br />
paradoxismului cu eroi “aproape-neobiblici”<br />
......................................................................pp.12-14<br />
George Petrovai, Religia sau nevoia stringent<br />
a omului de Transcendent (IV) ..............pp.15-17<br />
Constantin Miu, Libertatea, ca iubire .........p.18<br />
Marin Ifrim, Poeme ........................................p.19<br />
Adem Zappluzha, Poeme ...............................p.20<br />
Daniel Dejanu, Poetul George Baciu - “Cu<br />
mine la o vorb” ......................................pp.21,22<br />
Stelian Gombo, Petre ea - apologetul cretin,<br />
filozoful magistral i gânditorul autentic -<br />
între Dumnezeu i neamul su ..............pp.23-29<br />
Alexandru Nemoianu, Opinie .................pp.30,31<br />
Paula Romanescu, Toamna în haiku ...........p.32<br />
tefan Radu Muat, Poeme ............................p.33<br />
Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.34<br />
Ionu Copil, Empatia i Hipersensibilitatea<br />
......................................................................pp.35-38<br />
Ionel Bota, Glos a tuturor semnificaiilor,<br />
dragoste... ..................................................pp.39,40<br />
Milena Munteanu, În mod paradoxist,<br />
Florentin Smarandache este omniprezent ...p.41<br />
Galina Martea, Spiritualitatea i materialismul<br />
- fenomene umane în dezechilibru ........pp.42-44<br />
Luca Cipolla, Poeme .......................................p.45<br />
Florentin Smarandache, Neutrosofia în<br />
Galapagos .................................................pp.46,47<br />
Angela Burtea,Toamna .................................p.47<br />
Mircea Brilia,Poeme ..................................p.48<br />
Veniamin Odochean, Anotimpul nostalgic al<br />
lui Toader T. Ungureanu ................................p.49<br />
Nicolae Mtca, Epigrame .............................p.49<br />
Gheorghe Andrei Neagu, Învtorul .........p.50<br />
Marian Drumur, Alte încperi, alte tristei ...p.51<br />
Niculae Grosu, Blestemele naiei române.<br />
Evlavii pgâne ........................................pp.52-54<br />
Horea Porumb, Parisul meu ..................pp.55-57<br />
Boris Marian Mehr, Anul 2050 ....................p.58<br />
Ion Ruse, Ioan Jorz, Constelaii epigramatice<br />
.............................................................................p.59<br />
Florin Mceanu, Pictur de pictur .........p.60<br />
Fondatori: Doina Drgu, Janet Nic,<br />
N.N. Negulescu, Al. Florin ene<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
Revist de cultur universal<br />
Fondat la Craiova,<br />
în septembrie 2010<br />
- apare lunar -<br />
Membri de onoare ai colectivului de redacie<br />
- Prof. univ. dr. Remus RUS<br />
- Prof. dr. Florin AGAFIEI, orientalist, sanscritolog<br />
- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor<br />
- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traductor, eminescolog,<br />
critic de art<br />
Redacia<br />
Redactor-ef: DOINA DRGU<br />
Secretar general de redacie: JANET NIC<br />
Redactori literari: IULIAN CHIVU<br />
LIVIA CIUPERC<br />
DANIEL MARIAN<br />
BAKI YMERI<br />
Redactor artistic: FLORIN MCEANU<br />
Redactori asociai<br />
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor,<br />
matematician, membru al Academiei Americano-Române de<br />
tiine i Arte<br />
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor<br />
membru al Academiei Americano-Române de tiine i Arte<br />
- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor<br />
membru al Academiei Americano-Române de tiine i Arte<br />
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv,<br />
critic literar, traductor, membru al Uniunii Scriitorilor din<br />
România i al Royal Society of Literature UK<br />
- Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist,<br />
membru al Academiei Americano-Române de tiine i Arte<br />
Responsabilitatea privind coninutul materialelor publicate<br />
în revista Constela\ii <strong>diamantine</strong> aparine strict autorului<br />
care semneaz textul.<br />
Materialele se pot trimite la adresele:<br />
constelatii<strong>diamantine</strong>1@gmail.com<br />
const.<strong>diamantine</strong>@gmail.com<br />
revista.constelatii<strong>diamantine</strong>@gmail.com<br />
ISSN 2069 – 0657<br />
Adresa redaciei:<br />
Cartier Lpu, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,<br />
România, cod: 200440<br />
Ilustraia revistei: Pavel Filonov
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Doina DR~GU}<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
3<br />
Toamna – anotimpul<br />
maturit[\ii depline<br />
Zile linitite de octombrie, cu cer senin i<br />
limpede, ce pare un imens voal, oprind trecerea<br />
prilor dincolo de lumea aceasta i rotindu-le<br />
zborul în câmpie... De la fereastr<br />
pot cuprinde nesfâritul; imaginile se urmresc<br />
i se depesc, trecând de la verdele<br />
exuberant, în care simim creterea, la galbenul<br />
unduios i linititor al frunzelor, ce desvâresc<br />
toamna. Vântul, trezit de rcoarea<br />
dimineilor, adie ca o muzic diafan, printre<br />
umbre i lumini, ducând cu sine taina destinelor<br />
noastre, apoi, pe msur ce lumina se<br />
înal, se îndeprteaz linitit, ca într-un moment<br />
de reculegere, contopindu-se, în forme<br />
ciudate, ce nu se mai disting, cu pmântul,<br />
cu aerul, cu apa. Pe balcon zburd câteva<br />
rele, ciripesc vesele, îi întretaie zborul<br />
în linii ciudate, se opresc, se aeaz pe pervaz<br />
i ciugulesc, probabil musculie de la strugurii<br />
care se lie pe msua din balcon, apoi<br />
se îndeprteaz în acelai ritm vesel. Un prieten<br />
galnic (Janet Nic) îmi spune c prelele<br />
nu vin la struguri, ci la rude - adic la<br />
reii din capul meu...<br />
Toamna, coborât triumfal, în deplintatea<br />
roadelor, duce mai departe dorul nebun<br />
de-a fi muguri i flori, i se întinde, într-o cuprindere<br />
rcoroas a fiinei noastre totale,<br />
prin clipe de trire emoional, ctre viziuni<br />
transcendentale. Succesiunea momentelor<br />
Pavel Filonov - rei<br />
se desfoar dup legi universale, bine stabilite,<br />
într-un principiu al echilibrului; tablouri<br />
i imagini de neuitat, pe care le purtm cu noi<br />
i constituie universul nostru interior, ne<br />
înal puritatea raiunii dincolo de obinuit<br />
i sensibilitatea sufleteasc dincolo de necuprins,<br />
ne transport într-o linite suprem,<br />
întronare a ordinii fireti. În faa naturii, cldit<br />
cu farmec pe soclul anotimpului maturi-<br />
ii depline, ne îmbogim universul spiritual<br />
i ne adâncim în înelegerea rosturilor i a<br />
tainelor ce proiecteaz, în universalitate, dimensiuni<br />
noi. Se sparg în soare strugurii i<br />
scot în vânt dorina arztoare de-a fi vin. Linitea<br />
i somnul se scurg în flori, petalele se<br />
subiazi euforia calm se degaj în ateptarea<br />
culorii imaculate. Linitea i împcarea<br />
ne cuceresc, nervii ne sunt destini, ne simim<br />
parc eliberai de un vacarm, vedem într-o<br />
lumin nou, într-un timp de esen spiritual.<br />
În mersul nostru, spre împlinirea destinului,<br />
trim i ne definim prin cutri. Noi<br />
utm un drum, drumul care s fie numai al<br />
nostru i s ne duc pe culmi înalte, noi cutm<br />
o iubire, ca principiu al esenei vieii i<br />
al speranei, noi cutm frumuseea, fericirea,<br />
gloria. Sprijinii de o coloan, ca într-o nostalgie<br />
a infinitului, ne cutm o form, ne<br />
utm punctul din care începem, brzdm<br />
cerul i-l însmânm cu vise, ca într-o împlinire<br />
a dorurilor. Ca într-o întoarcere în timp,<br />
în tot atâtea feluri i într-o singurtate discret,<br />
adeseori chipul ia conturul copilriei<br />
în candoarea zorilor împrosptai de vise cu<br />
cai înaripai. Chiar dac suntem dezamgii,<br />
ne resemnm prin tcere i ne exilm într-o<br />
linite plin de tristee sau ne zbatem într-un<br />
imens dezechilibru, asemenea unei pri rnite<br />
în zborul ei spre un urcu suprem. Dar<br />
nu contenim, o clip, s cutm. În fond, ce<br />
înseamn aceste cutri? Nu am putea tri<br />
linitii, calmi, dui de o ap iluzorie, la întâmplare,<br />
fiecare la locul lui - fiindc, orice s-<br />
ar spune, omul are, în univers, un loc al lui,<br />
bine definit, loc în care nu încape decât el<br />
însui. Omul nu face altceva, în toat aceast<br />
traiectorie a lui prin lume, decât si caute,<br />
în final, o moarte; o moarte ce nu înseamn<br />
neaprat eec, deziluzie, ci mai degrab o eliberare,<br />
o desctuare de sine i de via.<br />
Pentru întrebrile fundamentale ale<br />
existenei, avem mai multe rspunsuri, avem<br />
posibilitatea de a alege între sentimentul<br />
misterului i al absolutului, aducându-ne<br />
aminte c adevrul e relativ, timpul e ireversibil,<br />
iar universul se afl în noi i nu în afara<br />
noastr. Privirea este mereu dispus s vad<br />
prea sus sau prea în adânc, niciodat la înl-<br />
imea realului, gândirea sinuoas creeaz noi<br />
forme din alte forme, simurile rcesc în<br />
ubicuitate pe o hart a sufletului, ca o pierdere<br />
într-un tot, ca o curgere a luminii în cercuri,<br />
ca o iluzie fragil, ca o contopire cu o<br />
nesfârit zpad, ca învluire în parfumuri<br />
scumpe, interogaia eului sprgându-se în<br />
pietre preioase.<br />
a ne sustrage realului, firescului, întrun<br />
joc al opiunii, ne închidem în noi, o închidere<br />
luntric în care sufletul este captiv, i,<br />
într-o cretere a timpului, ce trece uor dar<br />
las urme, noi ducem o lupt neîneleas, ce<br />
se concretizeaz în semnificaia unei liberti<br />
închise sau a unei închideri libere. În asimetria<br />
universului, o asimetrie nu matematic,<br />
ci una ca imperfeciune a tuturor existenelor,<br />
o imperfeciune ce ascunde ceea ce este perfect,<br />
i perfect este doar ceea ce nu exist,<br />
trim cu credina c nu putem fi împovrai<br />
sau despovrai de gândurile noastre.
4 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Janet NIC~<br />
MINUNI DUALE<br />
Eseu despre Florentin Smarandache<br />
Florin Smarandache este Domnul<br />
Experiment, un Edison în clduri. Îi pune<br />
licoarea - paradoxul - în cupe de câte versuri vrea<br />
domnia sa, de data aceasta, în cecue de dou<br />
versuri. Minuni duale, poemele stau copcel.<br />
Privite de aproape i de departe, aceste versuri nu<br />
par versuri, ci definiii ale unor cuvinte<br />
împienjenite de abuziva negur a uzului.<br />
A aprut, astfel, primul dicionar de vorbe<br />
bolnave înstoite prin acupunctur paradoxist.<br />
Cetenii planetei n-au decât s vin sub<br />
umbrela noului panaceu, dac vor s scape de<br />
febra tifoid a melancoliei i a bunului-sim<br />
înctuat. Ochiul medical (i medicinal) al poetului<br />
vede râma (i rima) la cinci metri sub coaja<br />
obinuinei, o scoate, o pune în zâmboc i prinde<br />
juvei blazai pe care îi alfabetizeaz.<br />
Se cotrobie prin toate cotloanele culturii, se<br />
scutur zvelci, se vopsesc lzi de oale, se vruie,<br />
se pomostete, totul se aduce la lumina inteligenei,<br />
penicilina paradoxului vaccineaz toate soiurile de putregai.<br />
Mii de cuvinte ale limbii române devin,<br />
pentru o clip, „clipa cea repede”, personajele<br />
principale ale mirrii, dând de du, asemenea<br />
lui Hamlet, „a fi-ul” sau „a nu fi-ul” înelepciunii lor.<br />
Sunt experimentate, pe rând, toate<br />
imposibilitile posibile, toate absurditile<br />
Pavel Filonov - Renaterea unui om<br />
normale, toate infinitile finite, toate universaliile particulare.<br />
Volumul „Distihuri paradoxiste” este o farmacie<br />
de pastile inteligente, oferite gratis celor dornici<br />
de nemurirea din spatele banalului. Fiecare cuvânt<br />
declaneaz câmpuri magnetice, distihuri nucleare.<br />
Cum cei patru evangheliti erau trei, Luca i Matei,<br />
tot aa la Florin Smarandache, reeta prevede tratament<br />
de trei ori pe zi, dimineaa i seara.<br />
Curând, licuricii cu dini de lapte devin<br />
incendii. Idealul e „s cuprinzi/ nemrginirea”,<br />
idiotul e „competent/ în incompetena sa”,<br />
democraia nu-i altceva decât „s interzicem/<br />
interzisul”, mascarada e când „politica se schimb<br />
mereu/ dar rmâne aceeai”, eroismul e o<br />
„moarte/ nemuritoare”. Ceretorul „caut/ ce n-a<br />
pierdut”, barbarii „edific/ ruine”; prezena e<br />
„absena absenelor”; sfântul, „din pcate/ nu e ptos”.<br />
Dei mignone, poemele declaneaz stri majore:<br />
sarcasmul (un regizor „a fcut atâtea filme proaste/<br />
c-ar fi pcat ca s-l rateze i pe acesta”);<br />
absurdul („cartea s-a vândut/ înainte de a fi publicat”);<br />
perplexitatea („v prezint o doin/ pe care n-o cunosc”);<br />
nedumerirea („Cât de liber/ este presa liber?”)<br />
Florentin Smarandache este surdul care aude,<br />
orbul care vede, tirbul înarmat pân-n dini,<br />
ologul iute de picior, într-un cuvânt, paradoxul întruchipat,<br />
omul care, vzând i de-andoaselea,<br />
zând i nevzutul, vede perfect.<br />
Dibuind partea în întreg, întregul în parte,<br />
poetul inventeaz bucuria de a reui,<br />
reuita de a se bucura<br />
în rgazul mundan pe care ni-l ofer<br />
Dumnezeu, extra-mundanul.<br />
Fulgertor, lumânarea devine far<br />
iar nuana, continent:<br />
mulatrul este „un negru/ mai alb”,<br />
iganul e „un alb/ mai negru”,<br />
tomatele, „roii/ verzi”, muzeul, „trecut/<br />
prezent”, pacea „rzboi<br />
împotriva/ rzboiului”.<br />
Grenade de buzunar, distihurile<br />
smarandachiene nu ucid,<br />
ci dau brânci mentalului aipit.<br />
De un sfert de secol de când Florentin<br />
Smarandache bate moned,<br />
paradoxismul însui este,<br />
în spiritul distihurilor,<br />
„o avangard/ ajuns<br />
tradiional”.
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Al. Florin }ENE<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
5<br />
Laz[r L[dariu meditând î<br />
@n „cumin\enia ierbii”<br />
Dac în 1985 Lazr Ldariu publica, la<br />
editura Dacia, volumul de versuri „Câmpuri<br />
cosite de cea”, acum este prezent în librrii<br />
cu placheta de poeme „Traneele ierbii”,<br />
aprut la Editura Vatra Veche (<strong>2017</strong>), volume<br />
care, înc din titlu, ne descoper un poet al<br />
perenitii, obsedat de anotimpul înserrii<br />
dar i al optimismului, c un „Alt rrit darnic<br />
s-arat”.<br />
Poetul, ajuns la vârsta înelepilor ardeleni,<br />
mediteaz asupra efemeritii existenei<br />
umane în locuri unde „ziua toarn crini/<br />
peste caii ei, toi azurii/ prin cimitirul uita-<br />
ilor/ se nate un înger;” (Se uit dimineaa<br />
la mine).<br />
Coarda liric înfierbântat tradiional vibreaz<br />
sub o sensibilitate naturis, fiindc<br />
eul poetului contientizeaz c este un izvor<br />
al contiinei, atunci când „tristeea bâjbâie/<br />
prin filosofia tcerii/ cu timpul în aripi”,<br />
constatând c „aici,/ doar un singur izvor /<br />
mai cânt.” (Alt rrit darnic s-arat).<br />
Poetul observ natura i triete clipa prin<br />
exploziile de verslibrism, de altfel remarcabil,<br />
ca o micare de caleidoscop, fiind contient<br />
de venirea clipei eternitii, dar, pân atunci<br />
„dimineaa mea/ ochi va face.” (Când dimineaa<br />
mea ochi va face) Din nou revine sperana.<br />
Fiorul provine din trirea clipei unde<br />
micarea lent elegiac în vers liber canalizea-<br />
cititorul spre sonoritatea specific genului.<br />
Viziunea se construiete ca într-un tablou<br />
cu trupuri elastice, de Marc Chagal, îns f<br />
culori aprinse, e profund transilvan, ca nite<br />
memorii cioplite în metafore: „aproape liber<br />
simt/aici/ unde nu-i pan de înger// aici/<br />
unde încet, s-aude apropiindu-se umbra.”<br />
(Aproape liber m simt).<br />
Precum Lucian Blaga, Lazr Ldariu schi-<br />
eaz un colimator liric în a crui raz lung<br />
intr vremea i biografia liric, unde „în<br />
ochiul cerului/ nimic nu tresare,/ iar clopotul<br />
mare/ are o limb de mort,/ când umbra<br />
dup umbr/ alearg prin anotimp de-nserare.”<br />
(În ochiul cerului nimic nu tresare).<br />
Aici sperana se estompeaz.<br />
Dou miri lirice descoperim în acest<br />
volum. Prima consist în despletirea liric<br />
Pavel Filonov - Est i Vest<br />
sub presiunea realitii, iar a doua const<br />
într-o relativ complicat poezie în baz filosofic,<br />
având un halou plastic. O mitologie<br />
întocmete poetul i din lumile transilvane,<br />
umple un spaiu gol, unde „revrsri de închipuite<br />
ape/ rsun.” Universul liric e alctuit<br />
mai întâi din poezia formelor germinative<br />
i ale cumineniei ierbii.<br />
Fiind un Poet al ideii eseniale, lefuit<br />
precum opera lui Brâncui, poetul se apleac<br />
asupra ideilor în sine, descoperind esena<br />
vieii în „Traneele ierbii” pentru a da carna-<br />
ie clipei „cuvintelor” ce „acoper golul/<br />
prin grase ierbi argintii.” O sensibilitate<br />
primigen de mare interpretare filosofic a<br />
fiinei umane, lrgit culturalicete - iat spiritul<br />
lui Lazr Ldariu în a crui poezie re-<br />
sim esena naturii umane i a cosmosului,<br />
într-o suflare vital care trage dup sine mântul,<br />
duminica împelilor, catedrala<br />
adormit, fântâna din care vise nesc întru<br />
venicia cuvântului scris.
6 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Iulian CHIVU<br />
Sinele, dinspre Orient<br />
spre Occident<br />
Dac filosofia occidental nu ar face oneste trimiteri la gândirea<br />
indian în texte i tradiii i dac am nesocoti paradigmele diacronice<br />
ale reprezentrii, ar fi suficiente argumente s ne grbim a crede c<br />
Occidentul a transferat tacit, dar grosso modo, o serie de idei din<br />
mediul noematic al genezei lor într-un altul, diferit ca modalitate<br />
ideatic. De la Bhagavad-Gita la Vaiika Strai pân la Das<br />
Sein-ul heideggerian, alteritatea gândirii apusene nu poate fi pus la<br />
îndoial; Sinele, de pild, în reprezentarea lui, fiind unul din numeroasele<br />
concepte în dialogul universal al ideilor. Dac lum ca mrturie<br />
unul din cele mai vechi texte de filosofie sanskrit care s-au pstrat<br />
peste timp (datat cu aproximaie în sec. V-IV înainte de Hristos),<br />
Vaiika Stra 1 , atribuit ascetului Kanâda, cam din aceeai vreme<br />
cu Bhagavad-Gita, avem deja o prim conturare a conceptului în<br />
gândirea jainist, definitivat de Mahavira cu ase secole înainte de<br />
Hristos. Spre deosebire de buddhism care susinea nonexistena<br />
Sinelui i de Upaniadele care pledau pentru un Sine unic, cu<br />
Vaiika Stra suntem pe un teren de reflecie mult mai cristalizat<br />
i mai contextualizat filosofiei Vednta. Astfel, Kanda socotea, în<br />
contextul unui realism care nu era totodati materialist, c totul se<br />
cuprinde în cele ase categorii vedantine consacrate: substana<br />
(dravya), atributul (guna), aciunea (karma), universalul<br />
(snya), particularul (visea) i inherena (samavya) 2 - sinele/<br />
sufletul tman) fiind de ordin noetic, cu o natur abstract, ca i<br />
mintea (manas), inherena (samavya), universaliile (snya) ori<br />
particulariile (visea). Pentru Kanda Sinele se afl în relaie cu<br />
Mintea f a se confunda îns: Existena i non-existena cunoaterii<br />
la contactul sinelui cu obiectele simurilor reprezint indicii<br />
Pavel Filonov - Magi<br />
ale [existenei] minii (III.2.1) i îi condiioneaz de aceasta o parte<br />
din atributivitate. i admite c Datorit lipsei de particulariti a<br />
aceluia în care iau natere plcerea, durerea i cunoaterea<br />
[exist] un singur sine [într-un individ] - III.2.19, totodat, datorit<br />
[diferitelor sale]instanieri [sinele] este multiplu - III.2.20. Sinele<br />
nu se confund cu Eul, acesta ine de particular, în timp ce [cunoaterea<br />
existenei sinelui] ine de revelaie III.2.8. Ca urmare,<br />
[Cunoaterea implicat în conceptul de]„eu” se datoreaz<br />
existenei sinelui individual i nu unei alte entiti, întrucât ceea<br />
ce este perceput e un [anumit] obiect distinct [de orice alt entitate]<br />
- III.2.14. Afirmând deci un Sine particular, se poate vorbi, în limitele<br />
tradiiei religioase (sstra), nu atât de o multitudine, ci de o multiplicitate<br />
a Sinelui (ntva), idee pe care, cum vom vedea, Upaniadele<br />
nu o împrtesc întrutotul, chiar în temeiul a ceea ce spune<br />
cumva i Kanâda: Substanialitatea i eternitatea sa sunt explicate<br />
prin intermediul aerului (III.2.2.). Iat, de pild, Kauitaki brahmana<br />
upaniad 3 afirm c toate divinitile admit ideea unui suflu (prna)<br />
ce d natere Sineluii ca manifestare a contiinei (prajñ). Numai<br />
a Sinele are o manifestare spaial, el intr în vânt i merge în<br />
paradis (II. 14.). Ca atare, ajungem la o prim structurare a Sinelui:<br />
Acest suflu care este chiar Sinele-contiin (prajñtman) a intrat<br />
în Sinele-corporal (rirtman) prin firele de pr i prin unghii -<br />
IV.20, textul upaniadic subliniaz c Sinele-corporal (rirtman)<br />
urmeaz Sinelui-contiin (prajñtman) necondiionat. Din<br />
Svetsvatara Upaniad aflm c Sinele se gsete în cavitile fiinei.<br />
Sinele individual, care este totuna cu Sinele-corporal din Vaiika<br />
tra, este lipsit de putere fa de Sinele tuturor (sarvtman): El e<br />
omniprezent (sarvagata) prin aceea c el penetreaz totul (III.21).<br />
El este însui focul care a ptruns în ape (IV.15), el este Sinele din<br />
mijlocul celor existente. Cu acest ultim verset, Upaniadele ne aduc<br />
în lumea esenelor nscute din contrarii: focul care ptrunde în ape<br />
i care mai apoi cuprinde existena ca atribut ulterior, distinctiv. Cu<br />
Mândukya Upaniad, Sinele se relev ca existen în patru stri<br />
(pda): starea de veghe (jgaritasthna), starea de vis (svapnasthna),<br />
starea de somn (kma) i cea de a patra starea, cea de ne-<br />
zut (adrsta), de nedorit (avyavahrya), de neatins (agrhya),<br />
caracteristici (alakna), de negândit (acintya), de nedescris<br />
(avyapadesya); [aceast stare] este Sinele cel unic, esena cauzelor,<br />
încetarea [existenei] lumii fenomenale, este calm, benefic,<br />
nondual (advaita). Aceast [stare] este Sinele, aceasta trebuie<br />
fie cunoscut (2). Gândirea occidental, se tie, ajunge mult mai<br />
târziu i destul de greu, dup dispute îndelungi, s accepte evoluia<br />
Sinelui din cauza confuziei cu Fiina, cu Mintea, cu Sufletul, cu<br />
desvârirea, atribut exclusiv divin, care, în viziunile Vedanta, este<br />
sens i scop al Sinelui: Sinele cel Unic din ndukya Upaniad,<br />
Sinele brahmanic din nduka Upaniad: Acest Sine asimilat<br />
îneleptului, este brahmanic) i trebuie obinut prin adevr, ascez,<br />
prin cunoatere corect (samyag jñna), prin castitate permanent
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
(III.1.5). Ca finalitate, Sinele acesta nu poate fi dobândit nici prin<br />
explicaii, nici prin intelect, nici prin multe revelaii (sruti) - III.2.3;<br />
Obinându-l pe [Brahman], vizionarii sunt mulumii de cunoaterea<br />
[pe care o au], i-au realizat Sinele, sunt lipsii de pasiuni,<br />
linitii (n.n. fiindc l-au gsit pe cel omniprezent - sarvagam) - II<br />
I.2.5. Acest Sine (Brahman) este socotit unic odat cu Vajrasucika<br />
Upaniad (9), unde îi relev calitile: lipsit de natere (jti), caliti<br />
(guna), sau fapte (ktiy), lipsit de cele ase infirmiti, de cele<br />
ase stri i de toate defectele, a crui identitate (svarupa) este<br />
adevrul (satya), cunoaterea (jñna), beatitudinea (nanda) i<br />
infinitul (anata), care exist prin el însui (svaya), lipsit de determinaii<br />
(nirvikalpa), suportul întregii gândiri conceptuale (kalpa).<br />
O secven a desvâririi vedantine, un text cu vdite caliti literare<br />
i moralizatoare, ne furnizeaz Bhagavad-Gita, o tulburtoare<br />
ipostaz a scoaterii lui Arjuna 4 din ineria indus de o cdere a eroului<br />
în emoional; Sinele-corporal (srlrtman) nu mai urmeaz Sineluicontiin<br />
(prajñtman) i ceea ce experimenteaz acesta nu de<br />
te limitele corporalitii tiut fiind c, la acest nivel, Sinele se<br />
localizeaz nu în creier, ci în inim. Aceast adevrat scriptur<br />
sanskrit, atribuit mai multor autori, face parte din Mahabharata,<br />
întrunete simultan i trturile unui poem filosofic i pare s fi<br />
inspirat atât jainismul, cât i buddhismul, precum i practicile yoga.<br />
Bhagavad-Gita 5 ,obiect al celor mai preioase interpretri, a fost<br />
asemnat pentru hinduism cu Noul Testament, iar Vedele cu Vechiul<br />
Testament ebraic. Bhagavad-Gita înseamn în sanskrit Cântarea<br />
lui Dumnezeu i aici Krna, ale crui virtui îl pot aduce în comparaie<br />
cu Iisus Hristos, izbutete convertirea lui Arjuna la menirea sa de<br />
lupttor, îns numai prin desvârirea ca Sine: omul care se bucur<br />
numai de Sine, care gsete mulumire numai în Sine, care îi gsete<br />
linitea în Sine, acela nu mai are nimic de fcut (III.17), îi<br />
spune Krna argumentându-i c simurile, crora eroul le czuse<br />
prad, sunt, într-adevr, deasupra obiectelor lor, îns deasupra acestora<br />
este simul intern, deasupra lui mintea i deasupra acesteia din<br />
urm este Sinele (III.42). Aici se face o apropiere cauzal evident<br />
cu ce spunea Kanda în Vaiika Stra, III.2.19: Datorit lipsei de<br />
particulariti a aceluia în care iau natere plcerea, durerea i<br />
cunoaterea [exist] un singur sine [într-un individ]. Ca atare,<br />
Bhagavad-Gita, s duc lucrurile spre suficieni limitare,<br />
Pavel Filonov - Mama<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
7<br />
consider c: Continua Cunoatere a Sinelui, înelegerea rostului<br />
cunoaterii adevrului - aceasta este Cunoaterea; ceea ce este<br />
altfel decât aceasta se numete necunoatere (VIII.11); în consecin,<br />
Sinele, temeiurile lui în adevr fac aici, pe pmânt, cunoaterea<br />
instrument purificator pentru Sine, diferena de Sine i o prerogativ<br />
pentru cel desvârit în yoga. Krna detaliaz: Unii, cu ajutorul<br />
meditaiei, vd ei în îni Sinele în sinea lor; alii prin Smkhya i<br />
Yoga, iar alii prin yoga faptei (VIII.24); a vedea Sinele sinea ta ar<br />
fi un prim pas spre desvârire pe oricare din cele trei ci s-ar merge.<br />
Arjuna, pe de alt parte, are propriile convingeri, întemeiate pe argumentele<br />
lumii înluite de norme etice i îndreptate asupra Sinelui<br />
suprem, cu dorine stinse, neeliberate din dualitatea fericire/ durere,<br />
argumente care nu rezist maieuticii lui Krna. Arjuna este prevenit<br />
asupra desvâririi în opoziie cu opiunile de tip Sattva (echilibru,<br />
armonie, puritate), Tamas (dezechilibru, haos, impuritate, apatie) sau<br />
Rajas (pasiune, moderaie, egoism) între care are de ales: Fericirii<br />
care de la început i pân la urm este o tulburare a Sinelui, nscut<br />
din somn, delsare i nepsare - i se spune cine de tamas<br />
(XVIII.39), sau Cea care la început este ca otrava, la sfârit ca<br />
nectarul nemuririi (amrta), care se nate din lumina Cunoaterii<br />
Sinelui - ei i se spune cine de sattva ( XVIII.35). Totdeauna se<br />
folosesc argumente aproape exclusiv din atributivitatea Sinelui:<br />
Sprijinindu-se pe aceast prere, cei care i-au pierdut Sinele,<br />
puini la minte, cruni la fapte i ru ftori, se nasc spre distrugerea<br />
lumii (XVI.9). La Arjuna îns lucrurile stagneaz în sfera Sinelui<br />
individual: Precum eterul omniprezent nu este întinat din cauza<br />
subtilitii sale, aa i Sinele care sluiete pretutindeni în<br />
trup, nu este întinat (VIII.32). Or modelul acesta poate intra în opoziie<br />
cu Sinele suprem i tocmai în legtur cu acesta este avertizat: Exist<br />
îns un alt Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem - care,<br />
trunzând cele trei lumi, le susine - Stpânul Divin neclintit<br />
(XV.17). Aadar, Stpânul divin este Spirit i Sine Suprem, unic,<br />
atotputernic, copleitor, de necuprins, inegalabil, Unul genetic i<br />
polarizant al tuturor religiilor, iar de aici lucrurile sunt asumate teologic<br />
- pe de o parte, filosofic ca idee i etic ca manifestare - pe de alta. În<br />
psihologiile moderne, Sinele este o structurare identitar a personalitii;<br />
în prelungirea Eu-lui, la Sigmund Freud, sau o supraordonare<br />
a acestuia, la Carl Gustav Jung. Survine îns o întrebare: Este Eul<br />
totuna cu Sinele? i dac nu, de unde se separi ce anume le<br />
distaneaz? O astfel de dezbatere avea s înceap înc din sec. al<br />
XIX-lea, în rândul psihologilor, odat cu William James (fratele<br />
romancierului He<strong>nr</strong>y James), dar primele rspunsuri le dduse deja<br />
filosofia occidental, iar în filosofia româneasc, Constantin Noica<br />
face disocierea începând dinspre spiritul limbii 6 , lsând lucrurile<br />
sensibil apropiate, dar inconfundabile totui: sinele nu este eul i<br />
contiina de sine nu e contiina de mine. 7 El întrevede în profunzime<br />
diferena ca i W. James (eul este cel ce cunoate, iar sinele este<br />
latura cunoscut), îns, pentru farmecul rostirii, o statornicete în<br />
semantic: sinele poate fi îneles în pasivitatea eului ca o contiin<br />
mai adânc a acestuia sau sinele poate ine de alegerea eului, ca<br />
expresie activ a lui. Este ordinul în care te-ai încadrat, idealul<br />
u, contiina ta etic - libertatea ta. 8 Mai concis îns: Sinele<br />
poate fi expresia luciditii eului, i atunci el ine de libertatea<br />
care i-a aflat necesitatea. 9 Monteil si Martinot 10 , destul de recent,<br />
defineau Sinele ca pe un sistem de cunotine despre propriul eu.<br />
adar, diferena consist în activarea contiinei etice a eului în<br />
condiiile libertii acesteia de a-i asuma necesitatea. De aceea Sinele<br />
este mai cuprinztor decât Eul i tinde spre ordin, mai întâi ca atribut<br />
i mai apoi ca specie, dei totul se întâmpl implicit în sensul deplasrii<br />
Sinelui elementar tre Sinele superior. Aceast tranzitivitate de<br />
natur ontic îi are determi<strong>nr</strong>ile în aa-zisa nelinite metafizic a
Pavel Filonov - Cei care nu au nimic de pierdut<br />
8 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
contientei i este o manifestare a tranzitoriului care îi cauzeaz<br />
realitatea i o face s devin mereu altceva. În sensul filosofiei<br />
Vedânta, Sinele (tm = Sine particular) evolueaz transconceptual,<br />
pe relaia Purua - Brahma, într-un spaiu concentric, dinamic, dup<br />
modelul cosmogoniei jainiste, ca echilibru al celor cinci funcii (Vyu)<br />
ale sale 11 , asimilate unor înveliuri: nandamaya-kosa, vijñnamaya-kosa,<br />
manomaya-kosa, prnamaya-kosa, sthula-saríra care<br />
corespund, respectiv ansamblul tuturor posibilitilor native de manifestare<br />
ale lui tm, lumina reflectat de contiin, facultatea de a<br />
gândi, suflul vital reflectat în aciune i forma corporal, grosier.<br />
Consecutiv Zero-ului metafizic, Sinele personal, în Vednta, când e<br />
simpl laten nu e i tm pentru c nu poate fi altul, decât el însui;<br />
în lipsa Sinelui personal (vizibil în lucrurile proprii, în natura<br />
emotivitii i exigenelor) se coboar de la essentia la existentia, ca<br />
în ontologia medieval a Occidentului, de provenien aristotelic.<br />
De aici începând, prin fiinare omul este essentia, el însui, adic<br />
Dasein, în sensul de a fi într-o lume. Putem spune c odat cu<br />
Sinele vedantin suntem în contextul instrumental al desvâririi,<br />
care tinde spre ceva (Brahmanul din sine), pe când cu Dasein suntem<br />
în modalitile devenirii prin facticitate în raport cu ceva (Dumnezeu,<br />
referentul desvârit). i dac problema fiinei nu este o fals problem<br />
prin generalitatea ei, cum sugereaz Orientul, sensul fiinei<br />
justific detalierile Occidentului. Începutul l-au fcut grecii, chiar<br />
înainte de Aristotel. La Kant, fiina nu este un predicat real. La Hegel,<br />
Sinele este suprimare a fiinei-pentru-sine i este pentru sine numai<br />
în fiina-pentru-sine a celuilalt. Deci, fiecare este pentru cellalt<br />
termenul mediu prin care fiecare se mijlocete i se reunete cu<br />
sine însui i fiecare îi este lui i celuilalt esen nemijlocit, care<br />
este pentru sine numai prin aceast mijlocire 12 ; contiina de sine,<br />
contiina pentru sine, contienta sunt deci trepte ale lurii-la-cunotin,<br />
dar nu mai mult decât tim de la Augustin de Hipona, de la<br />
Toma d’Aquino, Zwingli, Scheler ori Descartes (res cogitans). În<br />
sura în care în filosofia occidental existena se contureaz ca<br />
efectivitate, ca trecere-în-ceva-efectiv, atributivitatea factual a<br />
Dasein-ului, spre deosebire de Sinele vedic, se manifesti în afar<br />
de sine, în raport cu ceva exterior. Eul se justific în consecin ca o<br />
condiie fundamental în ontica fiecrei fiine f a fi categorie a<br />
fii<strong>nr</strong>ii, ci numai mijlocul cu care conceptele devin efective intelectului,<br />
structur formal a personalitii, iar cu Dasein se avanseaz<br />
spre personalitas transcendentalis - condiie a personalitas<br />
psychologica, precum la postkantieni. La Heidegger, Dasein-ul, în<br />
transcendena sa, leag tre-sinele cu laolalt-cu-alii în ceea ce<br />
se numete în-preajma-fii<strong>nr</strong>ii-simplu-prezente, atribut al Daseinului;<br />
fapt-de-a-slui-în 13 . Energie a eu-lui, Sinele occidental este<br />
virtute în personalitas moralis care nu se poate afirma decât ca<br />
fapt-de-a-fi-în-lume (explicitate, nu implicitate, ca în Vednta), în<br />
consecina i cu natura a ceea ce socotim deja personalitas<br />
psychologica. A. Pratkanis 14 , f si propun o punte spre Sinele<br />
Vedantin, consider c sunt trei încar<strong>nr</strong>i ale eului în psihologie<br />
(cicluri de 40 de ani), psihologii începând s vorbeasc despre el<br />
destul de târziu, mai insistent de la începutul sec. al XX-lea i pân<br />
la H. Cantril (Psihologia implicrii sociale). Urmeaz, în cea de a<br />
treia reîncarnare, adoptarea unor serioase metode moderne de<br />
investigaie psihologic, cu ajutorul crora s-au relevat latenele<br />
tririlor i stabilitatea psihologic, rolul sinelui (ca obiect i ca autor<br />
al aciunii în autorealizare 15 ), conflictualitatea dintre sinele real i cel<br />
ideal 16 , împlinirea de sine 17 mergând pân la auto-actualizare i managementul<br />
impresiilor. Cu Maslow depim ideea existenei unui<br />
Sine condensat i a unui altul, rezonant, unde cel dintâi este limitat<br />
de factorii fizici, biologici i culturali, un sine frustrat de dificulti<br />
insurmontabile, ca s ajungem la identificarea posibilitilor de<br />
împlinire a Sinelui, în special în tipurile D (deficiency-cognitions; cu<br />
tendine de lideri) i B (being-cognition; tipul transcendental, reflexiv,<br />
integrativ). Iat, aadar, c Sinelui vedantin, noetic, mistic-impetuos,<br />
autoreferent, multiplu ca morfologie, Occidentul îi contrapune un<br />
Sine susceptibil de a fi în lumea sa, îns deschis ctre o impetuozitate<br />
cu referenii predilect în afar. Civilizaiile le-au cultivat etic i religios<br />
ca atare f s intre în conflict nici din cauza i nici pe tema lor.<br />
1<br />
Bucureti, Ed. Herald, 2010; traducere, introducere, comentarii de Ovidiu<br />
Cristian Nedu.<br />
2<br />
Vezi introducerea lui Ovidiu Cristian Nedu, p.15.<br />
3<br />
Vezi Upaniad, note, introducere si traducere de Ovidiu Cristian Nedu,<br />
Bucureti, Ed. Herald, 2006<br />
4<br />
Eroul, czut în reflexivitate, refuz s mai lupte, cu atât mai mult cu cât<br />
reflecteaz la moarte i la culpabilitatea aptoare pe care i-ar asuma-o<br />
dac ar lupta împotriva prietenilor i a rudelor.<br />
5<br />
Bhagavad-Gita, traducere, studiu introductiv, comentarii i note de Sergiu<br />
Al-George, Bucureti, Editura Herald, 2006<br />
6<br />
Cuvânt împreun despre rostirea româneasc, Bucureti, Editura<br />
Eminescu, 1987.<br />
7<br />
Idem, p.13<br />
8<br />
Ibidem<br />
9<br />
Ibidem<br />
10<br />
Insertions sociales et schemas de soi scolaires de réussite et d’échec.<br />
Etude experimentale, în Perspectives cognitives et conduites, vol. V,<br />
Neuchatel, 1996.<br />
11<br />
Vezi René Guénon, Omul i devenirea sa dup Vednta, Bucureti, Editura<br />
Herald, 2012, cap. IX, p, 83.<br />
12<br />
Hegel, G.W.F, Fenomenologia spiritului, Buc., Editura IRI, 1995, p.113.<br />
13<br />
Heidegger, Martin, Problemele fundamentale ale fenomenologiei,<br />
Bucureti, Editura Humanitas, 2006, p.484.<br />
14<br />
Greenwald, A. G., Spangenberg, E. R., Pratkanis, A. R., & Eskenazi, J.<br />
(1991). Double-blind tests of subliminal self-help audiotapes. În<br />
Psychological Science, 2(2), 119-122 1991<br />
15<br />
Rogers, C.R., Client-centred therapy: Its current practice, implications,<br />
and theory, Boston, Houghton Mifflin, 1951.<br />
16<br />
Erikson, E.H., The lyfe cycle completed, New York, Norton,1982.<br />
17<br />
Maslow, A., The Farther Reaches of Human Nature, în The Farther<br />
Reaches of Human Nature.New York, 1971
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
9<br />
Ion POPESCU-BR~DICENI<br />
„Pove]ti de adormit copiii”<br />
de Florentin Smarandache<br />
O carte interactiv-creativ, de altfel un<br />
plcut insurgent model constructivist i integrat,<br />
a publicat, în <strong>2017</strong>, Florentin Smarandache<br />
(Smarandache, <strong>2017</strong>, 7-87), târgujian<br />
de origine. Titlul ei e Poveti de adormit copiii<br />
i coroboreaz dou imaginaruri: cel literar<br />
i cel plastic. E o carte pentru copiii care vor/<br />
i doresc/ s (a)doarm frumos i s se trezeasc<br />
detepi, (re)povestind peripeiile<br />
unui godac nzdrvan; o fabul cu personaje<br />
din fauna terestr: furnici, brotcei, arici, vulpoi,<br />
elefei, metapersonajul alturându-lise<br />
empatic: naratorul; o serioas ceart între<br />
vecinele galinacee, terminat<br />
cu o pace de lung durat; o<br />
distracie cu orniile i ani-<br />
luele de prin curte, avându-i<br />
protagoniti pe pisica<br />
Sica, celua Lua i purcelul<br />
Celu; paniile lui Superman,<br />
mereu înfrânt în confruntri<br />
de Pcal.<br />
„Povetile de adormit copiii”<br />
sunt ilustrate cu desene<br />
ale copiilor de la coala gimnazial<br />
<strong>nr</strong>.2 Remei i de la<br />
Grdinia cu program normal<br />
<strong>nr</strong>.4 Remei (Jud.Bihor), sub<br />
îndru-marea prof. Nicoleta<br />
Ana Lazr. Au participat copiii:<br />
Diana Pi Dogar, Andrei<br />
Lazr Bila, Alexandru Vlain, Damian Albu,<br />
Daniel Lazr Bila, Daniel Pi Dogar, Luiza<br />
Mari, Ioana Gai, Andrada Matei.<br />
Cele cinci poveti adormitoare ale generaiei<br />
infantile sunt: Godcelul, Autorizaia,<br />
Vecinele, Celua Lua, purcelul Celu i Pisica<br />
Sica; Pcali Superman. Sunt compuse,<br />
cu ironie i umor, cu dus-întors, ca si asigure<br />
conexiunea invers, într-un limbaj preponderent<br />
tranzitiv i narativ-ficional, pre-<br />
rat cu arhaisme, regionalisme, neaoisme,<br />
localisme.<br />
În fiecare povestioar se simte influena<br />
lui T.Arghezi din „Cartea cu jucrii” i totu-i<br />
în regul: cci modelul se transform în metamodel,<br />
magia inveniei în aplicaie metodico-didactic.<br />
Apoi mecanismul creatic e la<br />
vedere. Figurile de stil se strd lejer încât<br />
cei mici i colreii (0-IV) s le recunoasc<br />
„din prima”: comparaia, epitetul, litota, antifraza,<br />
hiperbola, fabula, argoul, antiteza, diminutivul,<br />
intertextul (la „Povestea porcului”<br />
de Ion Creang - n.m.), ironia, parafraza (la<br />
Noul Testament, în privina morii i învierii<br />
Godcelului, fiul lui Taia i al Maiei).<br />
Cum era de ateptat, la un moment dat<br />
„purceluul a devenit jucria vie a lui Mihai...<br />
constituie principala atracie a lui Mihai care<br />
nici cu copiii nu se mai hârjonea, în schimb îi<br />
Pavel Filonov - Animale<br />
antrena pe toi la joac pe seama goagului”.<br />
Povestirea se termin trist «sedend», precum<br />
o legend; ea penduleaz între un real verosimil<br />
i un ireal posibilist; este (meta)ludic<br />
i parial fantast(ic).<br />
Fabula „Autorizaia” e simultan o auctorizaie,<br />
ine de imaginea construit: «blocul<br />
de furnici”, unul evident parodic, scriitura<br />
fiind, inerent, condiionat de „o isclitur<br />
frumoasi caligrafic” i de un „acionist<br />
în litera i spiritul legii”. Stilistic, maniera lui<br />
Florentin Smarandache are un accent vesel,<br />
dei finalul fabulei e politic: ca în „Ferma<br />
animalelor” a lui Orwell, masele de furnici se<br />
întrunesc, se sftuiesc, demonstreazi decid<br />
se autoconduc, pe Vulpoi de Soi izgonindu-l<br />
în fundul pdurilor.<br />
Iar România actual se poate identifica<br />
în urmtoarea „alegorie satiric”: „Într-un<br />
muuroi de cenu, se transformase blocul<br />
de locatari, de atunci rmas nerenovat. Mai<br />
ieeau de sub drâmturi (cci azi Români e<br />
în ruin - n.m.) câte un furnic (ajuns chiar<br />
preedintele rii - n.m.) sau o furnic (ajuns<br />
chiar vicepremier a Guvernului - n.m.), supravieuitori.<br />
i mai ies probabil i acum” i<br />
desigur vor mai iei o vreme, cât prdul n-o<br />
lichideze i ce-a mai rmas pe ici-pe-colo.<br />
„Bucata” Vecinele (pp.49-66) e tot una<br />
de critic sociali de moravuri,<br />
cu morali sgei la<br />
farsa contemporan substituit<br />
adevratei atitudini fondatoare.<br />
Populaia-i plecat în<br />
exil, se comport imoral. Realitatea<br />
mincinoas-i o cloac,<br />
se fardeaz abundent ca s ne<br />
amgeasc cu (pro)misiuni<br />
demagogice, ba chiar o gr-<br />
joar de gunoi într-o U.E.<br />
care-o scormonete nervoas<br />
cu ghearele. Fabula „Vecinele”<br />
e arhitextuali reconoteaz<br />
„fantasme” i „reminiscene”<br />
etice, crora „fluturaticul<br />
de trubadur”, cocoul, le<br />
cade victim, tocmai dânsul
Pavel Filonov - Sf. Ecaterina<br />
10 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
„don-juanul Pintenatu”. arada cu pri de<br />
curte se deruleaz în cascad de fresc virulent,<br />
în care sunt implicate Poliia, Constituia,<br />
Neamul presc (de parc-am fi în fabulistico-alegoricul<br />
roman al lui Dimitrie Cantemir:<br />
Istoria hieroglific - n.m.) (Cantemir,<br />
1978).<br />
În plus, în urmtoarea fabul în proz<br />
apar metafora i metonimia i personificarea:<br />
„pe o scorbur neagr, bulbucat, cu dini<br />
ascui i sticloi ca de balen” (p.73). Apoi<br />
aliteraia: „Gâscanu Manu desfcu cioaca de<br />
la cocina d-lui Celu cu ciocul”. Acest „trop”<br />
muzicalizeaz discursul, îl fluidizeaz, îl sonorizeaz<br />
aproape, magico-alchimic, cci povestea-fabul<br />
intr într-o hor, „o hor mare<br />
ca-n poveti” ori ca în „Horele” aceluiai genial<br />
poet T. Arghezi (Arghezi, 1959, 257-268).<br />
De data asta povestea e un basm cci se termin<br />
cu happy-end.<br />
Dar Florentin Smarandache are i haz<br />
când reinventeaz personaje strict folclorice<br />
ori populare precum Pcal Hazliul i Superman<br />
Forosul, unul venind din clasicism,<br />
cellalt din abia defunctul postmodernism<br />
(Brânzea, <strong>2017</strong>, 20-21). Antiteza se vede inteligent<br />
pus la treab în regim comparativfantastic-fabulos:<br />
„Pcal zbura cu un avion<br />
supersonic, iar Superman cu costumul su<br />
fermecat”. Bag seam Pcal e un Ft-Frumos<br />
neomodern iar Superman un zmeu postmodern.<br />
De la un moment dat Pcal e vr cu<br />
nil Prepeleac pe dos/ pe invers, cci câtigtorul<br />
era mereu învins ci nu cel învin-<br />
tor (cam ca-n alegerile în care Geoan a<br />
câtigat la vot, iar preedinte a ieit Bsescu<br />
Fraudulosul, cel care, de fapt, pierduse - n.m.).<br />
„De atunci, Superman n-a mai avut curaj s<br />
se înfrunte cu Pcal, fiindc totdeauna ar fi<br />
ieit în pierdere, chiar dac ar fi câtigat”<br />
(p.87). Blioas poveste, nu? Deloc de<br />
adormit/ de prostit copiii i, mai degrab, de<br />
a-i transforma în „curat insomniaci”.<br />
Bibliografie:<br />
1. Florentin Smarandache: Poveti de<br />
adormit copiii; Editura Zece, Cluj-Napoca,<br />
<strong>2017</strong>, refereni: Ion Popescu-Brdiceni,<br />
Andrua R. Vtuiu<br />
2. Tudor Arghezi: Versuri; cu o prefa de<br />
Mihai Beniuc; Editura de Stat pentru Literaturi<br />
Art; Bucureti, 1959<br />
3. Pia Brânzeu: Post-postmodernismul; în<br />
România literar, anul XLIX, 21 aprilie <strong>2017</strong>,<br />
<strong>nr</strong>.18<br />
4. Dimitrie Cantemir: Istoria ieroglific;<br />
(I+II); ediie îngrijit. note i glosar de Ion<br />
Verdei H.R.Patapievici; prefai tabel<br />
cronologic de Alexandru Duu; B.P.T., Editura<br />
Minerva, Bucureti, 1978<br />
Livia CIUPERC~<br />
Sfânt[ datorie<br />
Suntem vlstare din aceeai rcin genetici<br />
formm tulpina încoronat tricolor,<br />
a ine cont unde sluiesc graniele<br />
cele oficiale. Grania strbun este în inimile<br />
noastre i ea cuprinde ceea ce tim f a fi<br />
surat vreodat „Grdina Maicii Domnului”,<br />
de-a pururi, Ocrotitoarea!<br />
Datoria noastr este s nu uitm c la<br />
1935 de ani de la naterea Regelui DECEBAL,<br />
DACIA noastr cea strbun era puternic -<br />
i sfânta dovad o reprezint strmoii notri<br />
paterni care zâmbesc în chip cioplit din piatr<br />
(nenumrai Tarabostes) - pân la Roma i-n<br />
toat Europa.<br />
Evoluia Poporului Român, care s-a zmislit<br />
în învluiri milenare, a cunoscut viscoliri<br />
- nu de puine ori sângeroase. Toate au<br />
vizat zvâcniri de dominaie i de supremaie,<br />
asupra acestui pmânt binecuvântat de Bunul<br />
Dumnezeu.<br />
i-am fost stavil în faa atâtor nlitori!<br />
i-au fost multe momente de finee diplomatic,<br />
prin care am BIRUIT: momentul 1600,<br />
întru vrednica amintire a lui Mihai Viteazul;<br />
momentul ianuarie 1859, când Moldova i<br />
ara Româneasc au format Regatul RO-<br />
MÂNIA; momentul 1877, când România îi<br />
va dobândi Independena; momentul august<br />
1913, când Regatul României dobândete<br />
Dobrogea de Sud (Cadrilaterul); momentul<br />
„Pe aici nu se trece!” (iulie-august 1917) -<br />
jertfa de sânge pe traiectul Mti, M-<br />
ti, Oituz, sub comanda unor vajnici eroi,<br />
Generalii: C-tin Christescu, C-tin Iancovescu,<br />
Aristide Razu, Grigore Bunescu Alexandru<br />
Averescu, Eremia Grigorescu etc.; momentul<br />
27 martie 1917, când Sfatul rii de la Chi-<br />
inu voteaz Independena fa de Rusia<br />
Bolevici Unirea cu România; momentul<br />
noiembrie 1918, când românii i ucrainenii<br />
din fostul Ducat al Bucovinei voteaz Unirea<br />
cu Regatul României; Actul Unirii de la Alba<br />
Iulia de la 1 Decembrie 1918 - Cartea sfânt a<br />
marelui popor român.<br />
Dragi prini, bunici i strbunici, v revine<br />
sacra misiune de a le vorbi copiilor, nepoilor<br />
i strnepoilor dvs. despre Primul<br />
zboi Mondial, despre jertfa de sânge a Românilor,<br />
în marea lor majoritate rani. S<br />
deschidem Cartea i s citim. Cei mari s ne<br />
reamintim i s fim capabili s spunem celor<br />
mai mici decât noi; iar cei mici au datoria sacr<br />
s întrebe, s afle i stie ADEVRATA<br />
ISTORIE A ROMÂNILOR.<br />
N-avem nicio scuz a spune: am uitat, nu<br />
tiu, la ce-mi trebuie?! Când trecem pe lâng<br />
un monument s facem semnul crucii. Crucea<br />
ne-a însoit i ne însote în toat viaa<br />
noastr. S fim adevrai cretini!<br />
Dragi elevi, n-avem voie s spunem nu<br />
am învat lecia asta. Nu! ISTORIA NEAMU-<br />
LUI este o LECIE SACR. Ea este singura<br />
lecie ce TREBUIE s se tie! E o datorie sfânt!<br />
Dragilor, s învm Lecia CENTENA-<br />
RULUI! S lum exemplul înaintailor notri.<br />
amintii oare? La 20 august 1470, dup<br />
o blie cu ttarii, tefan cel Mare a plantat<br />
o pdure de stejari în Poiana Teioas (judeul<br />
Botoani); iar în anul 1497, dup blia de<br />
la Codrii Cosminului, din a sa porunc, s-a<br />
plantat o alt pdure de stejari. În anul 1938,<br />
la 20 de ani dup marea victorie de la M-<br />
ti, se va îna durea sacr de stejari<br />
de la Mti (de-a lungul malului drept al<br />
Siretului).<br />
Dar noi, dragi Români, la 100 de ani de la<br />
Marea Unire, unde plantm - i noi - o pdure<br />
sacr?
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Daniel MARIAN<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
11<br />
O u][ deschis[,<br />
un prag trecut,<br />
un drum î@nainte<br />
Iubirea în sensul ei întreg, definit prin<br />
fluiditate, trit în toate felurile posibile;<br />
unele dintre acestea conceptual universale,<br />
altele unic caracteristice; de la pur elementare<br />
la clar nucitoare. Pornind perceptiv de la<br />
diversitatea cu care suntem binecuvântai<br />
creativ, suntem în mod inductiv la rândul<br />
nostru tentai s ne dedicm însi creaiei<br />
astfel cum ne îndeamn sufletul i ne îndrum<br />
mintea.<br />
În spiritul acesta tâ<strong>nr</strong> i liber i frumos,<br />
neînvluit înc de prejudeci care in de<br />
explicitarea existenialitii, Ada Beraru vine<br />
contrazic spusele multora potrivit crora<br />
o urmtoare generaie poetic nu va mai<br />
exista; scriitori de marc, lingviti, critici,<br />
esteticieni, academicieni chiar s-au exprimat<br />
în acest sens - unic sens. „Tu nu tii c te<br />
iubesc” constituie una dintre mai rarele plcute<br />
surprize ale ultimilor ani, cu atât mai mult<br />
este vorba despre volumul de debut semnat<br />
Ada Beraru, i care apare sub semnul<br />
mirific al traducerii în 10 (zece) limbi.<br />
Nefiind o întâmplare/un fenomen deloc<br />
conjunctural în peisagistica liric, aceea de<br />
azi, ci fiind de-a dreptul necesar.<br />
Poeta „lovete” înc de la început, într-o<br />
prospeime incontestabili cu un rafinament<br />
udabil: „tiu c va veni o primvar în care<br />
eu voi fi, din nou, cea mai frumoas/ se va<br />
ridica ceaa de peste pdure/ toate porile<br />
Timpului se vor da de perei/ se vor rotunji<br />
ca un arc colorat toate colurile cuvintelor/<br />
i lacrimile mele tiute i netiute/ se vor<br />
preface în fotoni i lumea le va crede instalaii<br />
de pom,/ lumâ<strong>nr</strong>i candele de aprins la capul<br />
morilor/ îngeri de paiant/ acadele i mrun<br />
pentru micii ceretori din faa bisericii/<br />
pe care de-atâtea ori i-am mângâiat pe cretet/<br />
i le-am pus degetul pe gur// iar drumurile<br />
i mrile oh, drumurile! vor duce întotdeauna<br />
la cineva/ lumea va deveni o fereastr/ i<br />
toate gesturile mele pân atunci inutile/ se<br />
vor transforma în crengue de brad înainte<br />
de Crciun, aa/ cum îi cump sracii ora-<br />
ului/ prile vor prinde în cioc toate gre-<br />
elile noastre/ le vor purta pân la captul<br />
lumii/ i le vor purta pân la captul lumii/ i<br />
le vor da drumul/ i toate întâmplrile visate<br />
mi se vor scurge în mijlocul/ dezgheului<br />
printre degete/ ca nisipul plajelor/ pe care n-<br />
am umblat niciodat/ i tu în genunchi vei<br />
buchisi pentru prima oar pe paginile/<br />
gândurilor mele uitate înn iarb/ iar apoi le<br />
va rscoli/ i ne va purta departe” (...).<br />
mai zic ceva despre un alt poem...;<br />
nici gând. De fapt, nici despre acesta, parc<br />
fi zis ceva; nu cred c trebuie.<br />
zic cine ce vrea, oricum nu se va gsi<br />
critic nici constructiv nici de alt fel. Asta e<br />
formula înc crezut neajuns dar iat-o ivit<br />
i umblat.<br />
Ada Beraru nici pe departe s se încaiere<br />
cu cuvintele, le învârte într-o magie proprie,<br />
a încerca dresajul. Natural, cred c aa<br />
trebuie spus!<br />
Pavel Filonov - Victorie peste eternitate
12 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Ion PACHIA-TATOMIRESCU<br />
Proz[ @în spiritul<br />
paradoxismului cu eroi<br />
„aproape-neobiblici“<br />
Sporete cantitativ i fericit-calitativ opera de prozator semnat<br />
cu peni de aur de peren-inspirat-alpinul (nu „vremelnic-soldat-<br />
antieristul transfanic” de odinioar) Gheorghe Andrei Neagu<br />
(«Arme i lopei», 1993; «Tarantula», 1995; «Moartea obolanului»,<br />
1996; «Purttorul de cruce», 2009; «Un securist de tranziie», vol. I,<br />
„roman-document”, 2016; etc.), i prin „macronuvela” Tabra<br />
damnailor (Focani, Editura Atec [ISBN 978-606-94076-7-7], 2016),<br />
rod al unui profund-rafinat paradoxism bine temperat.<br />
În arhitectura macronuvelei se remarc întru unitate acional<br />
un „clasic-de-modern” trinom (format dintr-un deja-existent binom<br />
mai de dinainte de intrarea - nu departe de Capital - în penitenciarul<br />
cu „sere ale re-educrii prin prestarea unor lucrri agricole cât de cât<br />
remunerate”, doi tineri de vârsta celor cu Examen de Maturitate /<br />
Bacalaureat, „condamnai pentru un presupus viol”, la care - imediat<br />
dup „amnistie”, nu departe de porile închisorii, chiar din staia de<br />
autobuz, unde ateptau cele mai multe „capete rase”, „chilugii” slobozii,<br />
în majoritatea lor - li se altur al treilea ins, „damnatul pentru<br />
omor”, «un brbat între dou vârste» - p. 15 sq. -, «unul mai amrât»<br />
decât ceilali, „trinom” constituindu-se parc sub „jurmântul”<br />
de a nu se mai „ întoarce” / „ reîntoarce” în temni decât „ dup<br />
moarte” - v. p. 18), ori, de se vrea, „triad” /„treime”, trei tineri,<br />
„foti tovari de penitenciar”, din România socialist, purttori de<br />
onomastic, într-adevr, „neobiblic-paradoxist” - Serafim (Hîncu /<br />
serafim, „înger de rang superior”), Lazr (Bosoi / personaj al crui<br />
prenume trimite Distinsul Receptor la „Evangheliile”<br />
relatând „minunea” fcut de Iisus<br />
Hristos cu „un mort de trei zile”, Lazr din<br />
Betania rii Sfinte, „reînviindu-l”) i Petre<br />
(Stanciu / al crui prenume de actant pare a<br />
se lega de Petru, discipol / apostol al lui Iisus<br />
Hristos, „Petru / Petre, cel încarcerat în Ierusalim<br />
din ordinul regelui Aggripa”, „Petre cel<br />
eliberat din lanurile temniei de un înger” etc.)<br />
-, trei „damnai”, având „tâmplele înc fierbini”<br />
de pe foarte recea limit tragic-existenial<br />
din închisoare, trei eroi re-educai „de<br />
comunitii atei”, prin munci pentru „sacr<br />
munc” (nu numai în coala puriei socialiste”,<br />
ci i un apreciabil numr de ani de<br />
„dup ieirea din închisoare”, în coala lumii<br />
libere a antierului”, graie grijii „tovarilor<br />
de munc”, între care se evideniaz „funcionara<br />
transpirat” i cei de la Oficiul de Plasare<br />
a Forelor de Munc, „delegatul Crihan”,<br />
apoi, cei pe antierul de la „mina de<br />
rbune”, îndeosebi, „energic-tâ<strong>nr</strong>a tovar”, buldozerista Petra),<br />
dar i o fireasc unitate de timp, anterioar însângerat-valahului act<br />
istoric din (16-22 decembrie) 1989 („unitate de timp” care se l a fi<br />
dedus din primele pagini ale „macronuvelei” Tabra damnailor,<br />
corespunzând segmentului temporal, mai mult ca sigur, dintre cea-<br />
ist-amnistiatorul Decret <strong>nr</strong>. 11 / 26 ianuarie 1988 i „ajunul”<br />
Revoluiei Valahe Anticomuniste din Decembrie 1989, unitate temporal<br />
circumscriindu-i „vremurile trenului de persoane 5002 din<br />
Gara de Nord a Bucuretiului” - v. p. 62 -, ori ale vestitului autoturism<br />
profund-autohton, Dacia-1300 - v. p. 104 -, sau ale „mrunt-profitabilului”<br />
comer ilicit practicat de frizeri, barmani, preoi, garderobieri<br />
.a., prin coruperea „oamenilor legii”, mai ales, a miliienilor / poli-<br />
tilor „epocii de aur”), ori o - „de nelipsit” i „din ceas dedus” -<br />
unitate de loc, Patria „natal”, nu „adoptiv” (mai întâi, cu un mai<br />
strlucit Bucureti al verilor bnite i cu o tot atât de luminosprosper<br />
„Cinema Patria” - v. p. 74 -, cu „igri Carpai” - v. p. 22 -<br />
, un Bucureti mai „iubit” al forelor muncitoreti „de plasat”, f<br />
a fi neglijat cumva Bucuretiul „devorator”, având „Restaurantul<br />
Mini”, „Drumul Taberei”, „Calea Victoriei” etc. - v. pp. 29 / 69 / 82 sq.<br />
/ 129 / 131 -, o Patrie în roiuri de antiere, mine, fabrici / uzine, combinate<br />
siderurgice, chimice etc., dar i o Patrie cu euro-asiatic-vestite<br />
cooperative agricole de producie, între care i C.A.P.-ul „din satul<br />
cu muli nuci pentru restaurantele bucuretene, Bulboaca” - v. pp.<br />
39 / 80 / 98 -, spre a nu mai aminti „urbea de frunce” - care secundeaz<br />
Capitala -„Timioara talciocului fcut pretutindeni”<br />
- v. p. 91) etc.<br />
În rezumat - privitor la unitatea acional<br />
-, trinomul „puriailor amnistiai”,<br />
Serafim-Lazr-Petre („triada” / „treimea”),<br />
din panoul central al macronuvelei Tabra<br />
damnailor, de Gheorghe Andrei Neagu, se<br />
îndreapt cu promptitudine ctre Oficiul Bucuretean<br />
de Plasare a Forelor de Munc,<br />
unde se face repartizarea (prin „delegatul Crihan”)<br />
i, apoi, angajarea cu seriozitate în<br />
câmpul muncii, pe „antierul minei de suprafa<br />
dintr-un orel de munte”; cei trei<br />
sunt ajutai s se integreze colectivului muncitoresc,<br />
îndeosebi, de eful Birourilor Administraiei<br />
Miniere, tovarul Spiric, de tovara<br />
„ca o zei”, Petra Gott, «excavatorist<br />
i membr a biroului de partid» (p. 43) a.;<br />
dup o vreme, „trinomul se voltaicizeaz<br />
alarmant”, datorit „zeiei excavatoriste”,
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
Petra ce - „cu / f tact comunist-partinic” («îi exerseaz convingerile<br />
politice pe pielea mea; nu-i mai ajunge Serafim» [p. 53]) - se<br />
vâr între Serafim i Lazr (de fapt, Lazr «ba chiulete, ba a intrat în<br />
nite afaceri cu nite sârbi, dar eu cred c-s mai mult igani, decât<br />
sârbi; a fost plecat cu marf de la ei, la Bucureti; s-a întors cu buzunarele<br />
doldora» [p. 54]); „detensionarea trinomului” se face prin<br />
„plecarea lui Lazr” de pe antierul minier, în Bucureti, la „irezistibilai<br />
Mariana” (pentru care fusese condamnat; aceasta devenise între<br />
timp „coafez de Capital”); la îndemnul Marianei se angajeaz în<br />
postul „vacant” de frizer din satul Bulboaca, aflat „la o arunctur<br />
de b” fa de Bucureti; în paralel cu activitatea-i „acoperitoare”<br />
de frizer, Lazr desfoar o „prosper” bini între Bucureti i<br />
Bulboaca, ori Timioara, circumstane în care cunoate bine „fauna<br />
de profil / palier”, inclusiv, pe prelatul afacerist, Ghervase, pe a crui<br />
fiic, focoasa student, Angela / Angelica, vrea s-o cucereasc (evident,<br />
dup rcirea relaiei dintre el i „trtoarea-i” Mariana), oferindu-i<br />
„mese strlucitoare” la Athénée Palace, bijuterii, blnuri etc.;<br />
„constatând indiferena insuportabil a Angel(ic)i”, „meteugarul”<br />
Lazr ia hotrârea de a-i recupera o parte „din daruri”: se duce la<br />
vila-Ghervase, taie cu diamantul geamul mare al ferestrei de la camera<br />
Angelici («ce nu era acas»), „desface foraibarul f greutate” i<br />
intr, «goli ifonierul de blnuri, scoase bijuteriile i tot ce i se pru<br />
de valoare, le îndes în sacul uria cu care venise» (p.134), ducând<br />
apoi „toat încrctura” acas, la Mariana; Mariana sun la Miliia<br />
de Sector, organele ordinii publice îi fac datoria prompt, „fptaul<br />
este reinut” la sediu pân când Angel(ic)a «recunoscu la interogatoriu<br />
c [obiectele din sac] erau druite de el, c se certaseri le<br />
luase înapoi» (p. 135), lui Lazr dându-i-se drumul apoi; cum «o<br />
nou condamnare n-ar mai fi putut suporta», «antierul era singurul<br />
loc de refugiu la care se putea gândi» (ibid.); Lazr se reîntoarce pe<br />
antierul minier din orelul de munte, trinomul / treimea se reface;<br />
dup o vreme de „reintegrare în colectivul muncitoresc al minei”,<br />
Lazr îi amintete c promisese cuiva «c-i face rost de dinamit<br />
pentru pete» (p. 143); i într-o noapte, ptrunde în depozitul de<br />
muniie al minei, cu gândul de a fura „necesarele” calupuri de trotil,<br />
dar nu reute, cci paznicul, vigilent, îi luase urma la lumina lanternei,<br />
dând i alarma din ignal; Lazr fuge de la locul faptei, „acoperit<br />
de întuneric”, paznicul zrindu-i, totui, silueta, dar neîncumetânduse<br />
a-l urmri; miliianul sosete „la faa locului” i încep anchetele;<br />
de teama unei noi condam<strong>nr</strong>i / încarcerri, Lazr recurge la sinucidere:<br />
«Spre diminea se ridic în capul oaselor. Ceilali erau plecai în<br />
antier. Dormitorul prea lugubru, sub ploaia torenial ce izbucnise<br />
[...]. Lu un cablu de alimentare de la o tripli-l atârn de cârligul<br />
gros al lustrei din tavanul betonat. Se urc pe un scaun [...]. La cellalt<br />
[capt] fcu un la [...]. Capul îi rmase [...] în laul care s-a strâns<br />
brusc [...]. Trupul îi fu cuprins de câteva spasme, apoi se liniti complet.<br />
Sfârise.» (p. 153 sq.).<br />
Interesant este în aceast macronuvel „construcia” modern<br />
a unui personaj - nu neaprat „colectiv”, ci, mai exact, personaj „triontic”,<br />
un „trinom-personaj” pentru rolul de „protagonist”, adar,<br />
ca pentru „panoul acional-central”, permanent apelându-se la o<br />
clasic tu (cu „portretistic” dezvoltat prin antiteza dintre un<br />
prim-ens i secundul ins ca „binom paradoxizat” - Serafim i Lazr,<br />
ambii «acuzai de viol» [p. 7], „binom damnat” pentru „atentat la<br />
sacralitatea-insemi<strong>nr</strong>ii-femeii-de-ctre-brbat”, „violare a firescului<br />
divinei nateri”, „binom-catod” voltaicizându-se / individualizându-se<br />
mereu printr-un „ter-ens-anod”, ca personaj - oglin-<br />
-, evident, în raportare permanent la un ter-ens, cel „condamnat”<br />
pentru atentat la „sacrul punct-terminus al fii<strong>nr</strong>ii”, la „firescul<br />
morii”, Petre, „întemniatul pentru omor cu premeditare, cci, psit<br />
de iubita-i soie, i ucide ibovnicul cu care a plecat din cas”, i-l<br />
trimite brusc «în loc cu verdea» [p. 16]):<br />
Serafim (Hîncu: «numai Serafim avea calificare; fusese tractorist»<br />
[p. 46], dar se angajeaz pe antierul „minei de suprafa” de lâng<br />
orelul de munte, «la sectorul mecanic», desigur, ca «buldozerist»<br />
[p. 17], având „coala fcut” «în armat, [pe când] aveau nevoie s<br />
construiasc strategice drumuri cerute de rui; ei erau stpânii<br />
României dup ’44 i le trebuiau drumuri ca care despgubirile<br />
de rzboi; nu le ajungeau numai cile ferate» [p. 21 / s. n.], «fel<br />
deschis de a fi [...] cu albeaa pistruiat a feei [...], micarea agil»<br />
[p.10]; «firea lui vesel, optimist» [p. 14]; «pe cât era de vesel, tot<br />
pe atât era de miloas» [p. 16]; pare a fi „cu grija pstrrii perene a<br />
unitii triadei / treimii damnate: «Serafim privi cu tristee. „O s<br />
ne despim cam repede. Mi-e destul s-l încurajez<br />
pe unul, c doi o iau razna”, gândi el<br />
cu durere.» [p. 31]; etc),<br />
Lazr (Bosoi: «absolvent al liceului de<br />
chimie» [p. 125] fiind, solicit - pe antierul<br />
minei de suprafa de lâng orelul de munte<br />
- s fie angajat tot «la sectorul mecanic», dar<br />
«la artificieri», ca «s lucreze cu explozibili»,<br />
deoarece «îi plcuser exploziile de mic; îi<br />
amintea cu plcere de zilele ploioase, când,<br />
în bltoacele drumului punea grune de carbid,<br />
acoperite cu o cutie goal de conserv;<br />
când le ddea foc, se aprindeau, însoite de o<br />
bufnitur stranic» [p. 46]; e «înalt, bine fcut<br />
[...]; statura lui impunea [...]: frunte înalt,<br />
sprâncene stufoase, tenul msliniu [...], gesturi<br />
domoale, aezate» [p. 9 sq.]; pe peronul<br />
rii de Nord din Bucureti, «din noianul de<br />
tori grbii, se deslute silueta unui<br />
tâ<strong>nr</strong> înalt, cu ten msliniu i ochi albatri, al<br />
rui mers trdeaz omul crescut la ar, în<br />
mjlocul naturii» [p. 62]; «împietrit [...], îi stânjenea<br />
pe ceilali, le sttea în cale [...], impusese<br />
o team paralizant» [p. 13]; «cu încâ-<br />
Pavel Filonov - rbtoarea regilor<br />
13
14 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
narea lui [...], înalt i sptos, încremenit în irul deinuilor» [p. 14];<br />
etc.)<br />
i Petre (Stanciu: «necalificat» [p. 30], «un brbat între dou<br />
vârste» [p. 15], „bun sdea «la lopat» [p. 17], este angajat pe antierul<br />
minei de suprafa de lâng orelul de munte «la descrcri»<br />
[p. 45]; e «unul mai amrât decât noi» [p. 16] - dup „constatarea lui<br />
Serafim; e «fiu de ran», «flmând i însetat [...], strângea cu grij<br />
firimiturile de pâine în podul palmei, aezându-le cu fereal în farfuria<br />
cu mâncarea aburind» [p. 34 sq.] - dup cum „remarc Lazr”, cci<br />
„oficiaz cu grij ritualul mesei”; „îi arat temerea de ora” [v. p. 20],<br />
dar i de galeria minei: «crescut pe ogorul C. A. P.-ului, sub cerul<br />
liber, Petre s-ar fi simit sugrumat într-o galerie; tcuse pentru c n-<br />
avea alt soluie; în sat nu mai avea a se întoarce; cum l-ar mai fi<br />
primit dup numeroasele condam<strong>nr</strong>i mai lungi sau mai scurte, în<br />
funcie de faptele comise; în cea mai mare parte, furturi din locuine,<br />
din magazine, din buzunare, pentru care se simea chiar vinovat;<br />
lumea se temea de el i nimeni nu era dornic s-i dea ceva de lucru;<br />
mai ales dup ultima grozvie pe care a comis-o; dar i lui îi era<br />
foame, i el trebuia s se îmbrace.» [p. 39]; etc).<br />
În „economia epic” a macronuvelei, deosebit este i seria „eclatpersonajelor”:<br />
Angelica (fiica preotului Ghervase, o frumoas student<br />
la o facultate bucuretean, c „i banii lui Ghervase merg”, o<br />
mândr student «ca o zân», caracterizat „biblic-superlativ” de<br />
preot, descriindu-i-o lui Lazr drept „leit-poleit tat-su”: «seam<br />
mie, ce mai la deal la vale!», fcut «gândind la Sfânta Scriptur» [p.<br />
127], «blond, cu prul scurt i trupul strâns în blue-jeans, exuberant»<br />
[p. 128]),<br />
ori Crihan („triada / treimea damnailor” e luat în primire - la<br />
Forele de Munc - de „nea Crihan”, un «delegat rocovan, bine<br />
hrnit» [p. 29], de vreme ce îi d întâlnire la restaurantul Ciocârlia<br />
- „unde ia masa de obicei” - cu viitorii angajai pe antierul „minei de<br />
suprafa” spre a le înmâna „tovte” toate „foile de drum” i<br />
spre „a discuta” «ce e de discutat i gata!» [p. 31]),<br />
Ghervase (preot biniar, «mare pescar» [p. 128] i cartofor<br />
de Bucureti, cu o parohie «plin de enoriai evlavioi,<br />
prosper», asigurndu-i «prelatului toate cele trebuincioase,<br />
nicio trud deosebit»; «nu-i lsase barb din motive<br />
erotice; nu-i plcea s i se caute buzele printre ghemotoace<br />
de pr; barbionul, de fapt o brbiepoas, dimpotriv,<br />
stârnea extazul, printele culegând fructele pcatului, când<br />
deau în pârg i se ofereau de bunvoie la sfinire»[p. 123<br />
sq.]; «evantaiul cilor rsfirate între degetele durdu-lii îl<br />
mulumeau suficient ca s glumeasc, în loc s urmreasc<br />
atent gesturile celorlali juctori» [p. 117]),<br />
sau „imprevizibila” Mariana («femeie tân, bine fcut»<br />
[p. 62], cu «ochii viu-rimelai, cu pleoapele albstrite<br />
de fardul aezat în cantiti impresionante, [care] se închiser<br />
vistori» [p. 64 sq.]; «pulpele Marianei, bronzate puternic<br />
[...], se dezgoleau mult deasupra genunchiului, la fiecare<br />
treapt» [p. 66]; Lazr: «B, eu m duc la Bucureti ! zise La-<br />
r. [...] Fata aia pe care chipurile am violat-o, mi-a tot scris,<br />
cic s-o iert, c îi pare ru, c n-a avut ce face, c a luat-o<br />
gura pe dinainte.» [p. 26]),<br />
cum, de altfel, i Petra («Sunt Petra Gott, excavatorist<br />
i membr a biroului de partid; am sarcina s primesc pe cei<br />
nou-venii» [p. 43]; „tovara Petra” de la antierul minei<br />
dintre orel i poalele mun-telui” [v. p. 34]; «o femeie micu,<br />
tân, cu un inel de chei strluci-toare în mâna stâng», cu<br />
chip «cuprins de un zâmbet radiind numai de buntate [...],<br />
cu obrajii-n flri» [p. 41];),<br />
dar i Spiric („ef de birou-de-personal” în administraia<br />
antierului de la «mina de suprafa» [p. 39], «un funcionar bondoc,<br />
duit i rocovan, [ce] îi acoperise calviia cu o batist înnodat<br />
în coluri; praful de crbune, praful din incinta unitii, praful din<br />
birou i de pe birou se depusese sporadic, dup forma degetelor cu<br />
care-i pipise easta, peste batista colorat; o scrumier plini<br />
igara fumegând din colul gurii dovedeau un fumtor î<strong>nr</strong>it» [p. 35<br />
sq.]; „îi msoar” «din cretet pân-n tlpi, cu ochi bulbucai» [p.<br />
36]; «avea mai bine de doi ani de când fusese mutat din activul judeenei,<br />
ca ef de birou personal; îi cunotea pe muncitori înc de pe<br />
vremea când organizase aciuni cu factorii de rspundere din min»<br />
[p. 37]).<br />
Macronuvela Tabra damnailor, de Gheorghe Andrei Neagu,<br />
conceput în dou planuri naratologic-paralele (al penitenciarului<br />
de la periferia Capitalei de câmpie cu sere ale educrii prin lucrri<br />
agricole i al antierului „minei de suprafa” din orelul de<br />
munte) i un plan secant, al aciunilor bucureteano-bulboceanotimiorene<br />
ale lui Lazr, în afara trinomului de „panou central”,<br />
are o miastr scriere alert, ca de pârâu de munte, evident, în cogaionic<br />
fluidizare, ori în foarte exacttiin ordonator-nsctoare<br />
i de absolut-necesare cristal jaloane în croiul de linii de for ale<br />
„epico-magneticului câmp” întru acea unitate acional-autentic,<br />
„Triada / Treimea Damnailor” - Serafim, Lazr, Petre -, care se consteleaz<br />
„profund-paradoxist”, valorificând „pe deplin-premeditat”<br />
sacrul prin profanul „limitei tragic-existeniale”, încât Distinsul<br />
Receptor si pstreze indubitabil vectorii întru catharsis i cu<br />
bucuria de a întâlni chiar „desluirea auctorial” din ultimele rânduri<br />
ale acestui op:<br />
«Auzi,m, Petre, cine oare i-o fi pus numele sta lui Lazr? întreb<br />
Serafim. tii c pe la biseric se spune de unul Lazr ce a fost înviat<br />
de Iisus dup moarte. Nu cred c pe al nostru îl mai învie cineva.<br />
Cred c nici la învierea morilor nu va avea rând, dac s-a sinucis.<br />
[...] Cum naiba ne-am adunat noi, un Lazr, un Petre i un Serafim?<br />
Parc nu-i lucru curat aici. Unul s-a dus...» (p. 165).<br />
Pavel Filonov - Chipuri
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
George PETROVAI<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
15<br />
Religia sau nevoia<br />
stringent[ a omului<br />
de Transcendent (IV)<br />
(Elemente de filosofia religiei)<br />
[continuare din <strong>nr</strong>. 9 (85)]<br />
II. Argumente pro i contra privind existena lui Dumnezeu<br />
Socotind c numai raiunea poate depi subiectivitatea simplei<br />
experiene, atât filosofii (de la Platon încoace), cât i teitii au elaborat<br />
în decursul timpului patru categorii de argumente raionale în favoarea<br />
existenei lui Dumnezeu, fiecare cu variantele din interiorul<br />
u: argumentul teleologic, moral, ontologic i cosmologic. La aceste<br />
patru argumente consacrate din filosofia religiei, consider c trebuie<br />
-l adugm pe cel metalogic, termenul „metalogic” vizând în acest<br />
caz ceea ce exist dincolo de puterea de înelegere a minii omeneti.<br />
1) Argumentul teleologic (teleos = scop, plan) pornete de la<br />
formidabila ordine i precizie matematic din microunivers i macrounivers:<br />
micarea electronilor în jurul nucleului i a planetelor în<br />
jurul centrului (de pild, Pmântul este situat taman la distana optim<br />
fa de Soare în ceea ce privete asigurarea condiiilor necesare de<br />
lumin, clduri ap pentru via, se rotete în jurul lui cu circa<br />
107.000 km/or, singura vitez potrivit pentru contrabalansarea<br />
Pavel Filonov - Formula cosmosului<br />
atraciei solare i meninerea planetei pe orbiti în fiecare 24 de ore<br />
execut o rotaie complet în jurul axei sale înclinat cu 23,5 grade,<br />
ceea ce determin regularitatea apariiei zilei i nopii), extraordinara<br />
complexitate a celulei vii (conine pân la 200.000 de miliarde de<br />
molecule), uluitoarea organizare a stelelor, gazelor i altor materiale<br />
cosmice în universuri insulare numite galaxii (Calea Lactee, bunoar,<br />
num peste 100 de miliarde de stele) i a galaxiilor în roiuri de galaxii<br />
(unii astronomi presupun c în Univers ar exista circa 100 de miliarde<br />
de galaxii, distanele dintre galaxiile unui roi fiind, în medie, de ordinul<br />
unui milion de ani lumin), toate aceste stupefiante mase cosmice<br />
pentru mintea uman, rotindu-se neîncetat în jurul unui nucleu central<br />
i totul (vzutele i nevzutele) supunându-se legii divine de-a se<br />
deplasa în spaiul necuprins, întru realizarea planului stabilit înc de la<br />
Facere de ctre Arhitectul infinit inteligent al acestei lumi.<br />
Forma cea mai popular a argumentului teleologic îi revine lui<br />
William Paley (1743-1805), arhidiacon de Carlisle i filosof al religiei.<br />
În esen, acesta se prezint astfel: Dac cineva gsete pe câmpul<br />
gol un ceasornic i întrucât ceasornicul este proiectat, va trage concluzia<br />
just c n-a aprut din întâmplare, ci c a fost conceput i executat<br />
de un ceasornicar. În mod analog, dac privim la proiectul mult<br />
mai complex al lumii în care trim, ni se impune evidena c în spatele<br />
ei se afl un mare Proiectant.<br />
Dar cum dovezile teiste în favoarea argumentelor au fost considerate<br />
ba neconvingtoare din punct de vedere psihologic („Convingerea<br />
psihologic precede demonstraia raional” sau, aa cum<br />
afirm Martin Marty, „apologeii tiu prea bine c dovada convinge<br />
numai dac oamenii sunt deja convini s cread”), ba nevalide din<br />
punct de vedere logic (întrucât concluzia nu poate fi mai larg decât<br />
premisele, filosoful germano-american Walter Kaufmann se întreba<br />
dac putem s dovedim existena lui Dumnezeu printr-un raionament<br />
valid în care Dumnezeu s nu apar în nici una dintre premise, fiind<br />
tiut faptul c dac nu apare în nicio premis, El nu va aprea nici în<br />
concluzie i c dac apare, atunci raionamentul nu mai este valid),<br />
ba defectuoase din punct de vedere epistemologic (I. Kant susinea<br />
„folosind numai concepte, este imposibil s înaintm pân la<br />
descoperirea unor noi obiecte i fiine supranaturale” i c fiindu-ne<br />
accesibil doar phenomenon-ul sau lucrul pentru mine, nicidecum<br />
noumenon-ul sau lucrul în sine, toate încercrile de-a dovedi existena<br />
lui Dumnezeu „vor fi incapabile s edifice un pod raional peste<br />
prpastia care separ felul în care lucrurile ne apar i acela în care<br />
sunt ele în realitate”), ba inadecvate din punct de vedere ontologic
16 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
(a spune c ceva este inevitabil, nu este totuna cu a afirma c el este<br />
ontologic adevrat, cci „chiar dac nu se poate demonstra c este<br />
fals, el poate totui s fie fals”), ba deplasate din punct de vedere<br />
axiologic (Kant credea c moralmente este necesar s-L postuleze<br />
pe Dumnezeu, altminteri „însei principiile mele morale ar fi aruncate<br />
peste bord i nu a putea s m lepd de ele f s devin insuportabil<br />
în propriii mei ochi”), firete c în atari condiii, dovada lui Paley în<br />
favoarea argumentului teleologic a fost luat la scrmnat.<br />
În primul rând de David Hume i Immanuel Kant. Spun „în primul<br />
rând”, atât pe faptul c au existat i ali critici (John Stuart Mill cu<br />
contraargumentul su construit pe metoda inductiv a „cderii de<br />
acord”, Bertrand Russell cu inconsecventa sa prob evoluionist,<br />
care nu neag argumentul teleologic, ci impune modificarea lui,<br />
Aldous Haxley, care credea c selecia natural a fost capabil s<br />
înving enormele dificulti generate de teoria apariiei Universului<br />
din întâmplare etc), cât i pentru strânsa legtur dintre scepticismul<br />
humean i criticismul kantian.<br />
Astfel, pornind de la axioma c efectele asemtoare au cauze<br />
asemtoare, David Hume arat c argumentul teleologic este edificat<br />
prin analogie i c teoria proiectrii conine dificulti i absurditi,<br />
motiv pentru care, prin personajul Philo din Dialoguri asupra<br />
religiei naturale, el propune „sase suspende cu totul cercetarea<br />
prin raionament a problemei existenei lui Dumnezeu”.<br />
Dei nu a prezentat niciodat vreo prob împotriva lui Dumnezeu<br />
i nu a desconsiderat cu totul argumentul teleologic, I. Kant inuse<br />
demonstreze c acesta este neconcludent, aa c din premisele<br />
„Argumentul teleologic se bazeaz pe experiena proiectrii i a ordinii<br />
în lume” i „Experiena nu ne confer niciodat ideea unei Fiine<br />
absolut perfecte i necesare”, el deduce c „O Fiin necesar nu<br />
poate fi dovedit prin proiectarea observat în Univers”. Totui,<br />
adaug el, asta nu înseamn nicidecum c respectivul argument nu<br />
are for. Da, cci din faptul c în lume exist indicii clare ale unui<br />
„aranjament deliberat” i c acest aranjament este strin lucrurilor<br />
Pavel Filonov - Pescari<br />
însei, care „posed aceast ordine în mod contingent i nu spontan”,<br />
rezult c „exist o cauz (sau cauze) sublimi îneleapt, care<br />
a ordonat lumea”. Cu precizarea c existena Universului unificat<br />
pledeaz cu hotrâre în favoarea unei singure cauze...<br />
Prin urmare, cum trebuie s existe o cauz sau o raiune a ordinii<br />
existente în lume, avem dovad dependenei argumentului teleologic<br />
de cel cosmologic, în sensul c primul împrumut principiul<br />
cauzalitii de la al doilea.<br />
2) Argumentul moral<br />
Trebuie spus c aceast abordare în favoarea existenei lui<br />
Dumnezeu a fost conceput de Kant, printele ei, dar ca un postulat<br />
practic, nu ca un argument raional. Prin aceast „deplasare de la<br />
ceea ce este raionalmente necesar la ceea ce este moralmente<br />
cerut” (Geisler), Kant spera c, punându-L pe Dumnezeu în legtur<br />
cu valorile morale concrete ale omului, iar nu cu raiunea lui abstract,<br />
va dovedi c datoria moral impune ca oamenii s caute binele suprem<br />
(summum bonum), conceput ca unirea dintre virtute i fericire. Dar<br />
cum acest lucru este cu neputin în aceast via, chiar i pentru<br />
acel om care-i face datoria, Kant decreteaz c „Dumnezeu i viaa<br />
viitoare sunt dou postulate, care, potrivit principiilor raiunii pure,<br />
sunt inseparabile de obligaiile pe care aceeai raiune ni le impune”.<br />
Sigur, nu toi gânditorii moderni sunt de acord cu Kant, c, adic,<br />
postularea lui Dumnezeu se constituie în garania împlinirii datoriei<br />
morale a omului. William James, de pild, vroia, în numele omului<br />
modern, stie care este „valoarea practic a religiei în viaa lui i în<br />
lume”. Mult mai radical este poziia lui Søren Kirkegaard vizavi de<br />
toate argumentele, danezul spunând c este o nebunie însi încercarea<br />
de a dovedi existena lui Dumnezeu!<br />
N.B.: Întrucât Kant nu susine c experiena moral îi cere omului<br />
postuleze c realmente exist Dumnezeu, nici argumentul nu necesit<br />
aceast concluzie.<br />
Dar ceea ce n-a fcut Kant (s transforme argumentul moral în<br />
prob raional), au fcut ali cugettori de dup el. Bunoar, gânditorul<br />
teologal Hastings Rashdall, pornind de la obiectivitatea unei<br />
legi morale, susine c „postularea lui Dumnezeu este necesar din<br />
punct de vedere raional” i c trebuie s existe o Minte moral<br />
absolut perfect. Argumentaia lui este urmtoarea: Dac legea moral<br />
este obiectivi independent de minile individuale, atunci trebuie<br />
i aib sediul într-o Minte absolut perfecti care exist independent<br />
de minile umane finite! În plus, este necesar din punct de<br />
vedere raional o atare Minte infinit perfect pentru a ne putea explica<br />
existena obiectiv a legii morale.<br />
La rândul su, gânditorul scoian William R. Sorley procedeaz<br />
la lrgirea argumentului moral: Dac exist o lege moral superioar,<br />
anterioari independent de minile finite ale oamenilor, atunci<br />
trebuie s existe i o Minte suprem din care deriv acest ideal moral<br />
obiectiv! Tot Sorley ne înfeaz în ce const deosebirea dintre<br />
legile naturale i legea moral: primele au numai o necesitate formal<br />
(pot fi cunoscute i aplicate ca pi ale universului observaional),<br />
pe când legea moral, cu calitatea ei prescriptiv pentru activitatea<br />
uman, nu poate fi considerat o parte din universul observaional-<br />
tiinific. De ce? Fiindc ea este cu ceva mai mult decât ni se pare c<br />
este natura i decât fac oamenii, fie c ei fac sau nu (ea este ceea ce<br />
oamenii trebuie sa fac!) i fiindc ea vine de dincolo de universul<br />
observabil. Motive pentru care legea moral nu poate fi considerat<br />
o parte formal a universului (trebuina moral are vocaie transcendental),<br />
cci ea pretinde explicaii dincolo de lumea natural.<br />
Argumentul moral al scriitorului irlandez C.S. Lewis merge pe<br />
linia conceptual a lui Rashdall i Sorley, la care adaug câteva elemente<br />
noi: trebuie s existe o lege moral, pentru c altfel dezacordurile<br />
n-ar avea sens, toate criticile ar fi inutile, respectarea promisiunilor
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
17<br />
n-ar mai fi necesari nu ne-am mai cere scuze în cazul înclcrii legii<br />
morale; aceast lege nu poate s fie un instinct de turm (oamenii îi<br />
controleaz impulsurile i instinctele) i nu poate s fie o simpl<br />
convenie sau fantezie, deoarece exist o putere absolut perfect în<br />
afara omenirii, care este mai asemtoare cu inteligena decât orice<br />
altceva cunoatem noi. Cât privete bergsonianul Elan Vital, C. S.<br />
Lewis este de prere c dac acesta poate s nzuiasci s aib un<br />
scop, atunci el este o Minte, ceea ce reprezint însi esena argumentului<br />
moral.<br />
Dar iati trei exemple în care legea moral este utilizat pentru a<br />
dovedi inexistena lui Dumnezeu:<br />
a) Faimoasa prob a lui Pierre Bayle (1647-1706), în care<br />
francezul îi fixeaz prima premis „Rul exist”, iar a doua „Un<br />
Dumnezeu atotputernic ar putea distruge rul”, respectiv „Un Dumnezeu<br />
binevoitor ar vrea s distrug rul”. Întrucât rul nu este distrus,<br />
din cele dou perechi de premise, Bayle extrage urmtoarele<br />
concluzii:<br />
a1) Dumnezeu este atotputernic i, deci, ruvoitor într-un fel<br />
oarecare;<br />
a2) Dumnezeu este binevoitor i, deci, neputincios într-un fel<br />
oarecare;<br />
a3) Dumnezeu este atât ruvoitor, cât i neputincios;<br />
a4) Nu exist niciun Dumnezeu.<br />
Cu toate c unii insist s susin c logica nedreptii se constituie<br />
prin ea însi într-o prob a neexistenei lui Dumnezeu, concluziile<br />
lui Bayle (voi reveni asupra acestei probe în capitolul urmtor -<br />
„Problema rului”) nu rezist. Drept urmare, nici n-au fost vzute de<br />
majoritatea nonteitilor ca o concludent dovad negativ. Din<br />
urmtoarele motive: este posibil ca Dumnezeu s întreprind ceva<br />
pentru a distruge rul; este cu putin s existe un bine mult mai<br />
mare prin nelichidarea rului; poate c ceea ce-i acuma ru, face<br />
parte dintr-un vast ansamblu al binelui; este posibil ca distrugerea<br />
ului s I se par Atotputernicului un act contradictoriu, motiv<br />
Pavel Filonov - La mas<br />
pentru care nu d curs dorinei umane (nicio fiin atotputernic nu-<br />
i îngduie s fac ceva contradictoriu!); putem s presupunem c<br />
Dumnezeu este atotperfect, dar nu este atotputernic, situaie în care<br />
deodat se afirm atributul perfeciunii i se explic problema rului<br />
în lume, în sensul c El l-ar distruge dac ar putea.<br />
b) Proba lui Bertrand Russell se prezint astfel: Dac exist o<br />
lege moral, atunci ea rezult sau nu rezult din porunca lui Dumnezeu.<br />
(În concepia teitilor, legea moral, prin voia lui Dumnezeu, decurge<br />
din natura lui. Cum voia este supus naturii divine, iar natura este<br />
baza legii morale, rezult c Dumnezeu este supus propriei Sale<br />
naturi.) Dac legea moral rezult din porunca lui Dumnezeu,<br />
înseamn c ea este arbitrari c Dumnezeu nu este esenialmente<br />
bun; dac nu rezult din porunca lui Dumnezeu, atunci i El îi este<br />
supus, prin urmare, nu El este ultim, ci legea moral. Vaszic, fie c<br />
Dumnezeu nu este esenialmente bun prin arbitrariul de care d<br />
dovad în raport cu binele i rul, fie c, supus chiar El legii morale,<br />
nu are calitatea de ultim i prin aceasta nu îndeplinete condiiile de<br />
existen ale Transcendentului. Altfel spus, un Dumnezeu arbitrar i<br />
mai puin decât ultim, nu e vrednic de închinare din punct de vedere<br />
religios. În concluzie, nu exist niciun Dumnezeu care s fie vrednic<br />
de devoiune religioas.<br />
Dar cu toat abilitatea de logician pus în slujba atitudinii sale<br />
anticretine (vezi volumul De ce nu sunt cretin, BPT, Editura Minerva,<br />
Bucureti, 1980), Bertrand Russell izbutete doar un argument-dilem,<br />
ce poate fi considerat cel mult iscusit, nicidecum o<br />
prob irefutabil a inexistenei lui Dumnezeu. Da, cci existena rului<br />
i nedreptii în lume, ne spune N. Geisler, „nu este folosit ca dovad<br />
categoric pentru negarea unui Dumnezeu absolut perfect, ci confer<br />
doar probabilitate ideii c un asemenea Dumnezeu nu exist”.<br />
Pentru a se constitui în dovad negativ, un argument nu-i necesar<br />
s demonstreze c nu exist Dumnezeu de niciun fel, ci doar c<br />
nu poate s existe un Dumnezeu absolut perfect. De altminteri, cum<br />
majoritatea argumentelor care pledeaz în favoarea unui Dumnezeu<br />
finit nu au pretenia c sunt riguros demonstrative, iar prin aceasta<br />
nici nu intr în categoria dovezilor împotriva<br />
unui Dumnezeu absolut perfect, unii<br />
antiteiti sunt de prere c Dumnezeul<br />
identificat cu perfeciunea infinit „poate<br />
fi exclus pe criterii morale”.<br />
c) Proba lui Albert Camus din romanul<br />
Ciuma (Teismul este contrar umanitarismului),<br />
pe care Norman Geisler o prezint<br />
prin dilema omului în faa epidemiei provocat<br />
de obolani în oraul Oran: Omul<br />
fie se aliaz cu doctorul i lupt împotriva<br />
ciumei, fie se aliaz cu preotul i nu lupt<br />
împotriva ei. A nu lupta împotriva epidemiei<br />
se cheam un act antiumanitar. A lupta împotriva<br />
ei se cheam a te împotrivi Celui<br />
care a trimis-o. Prin urmare, dac umanitarismul<br />
este corect, teismul este esenialmente<br />
greit. Altfel spus, dac umanitarismul este<br />
corect, nu-i cu putin s existe un Dumnezeu<br />
atotiubitor, iar dac totui exist, cum<br />
El este pricina rului, trebuie s luptm împotriva<br />
Lui! Aceast prob, aidoma celei a<br />
lui Bayle, reapare în capitolul urmtor...<br />
i iat-ne ajuni în impasul semnalat la<br />
argumentul teleologic: Indiferent de ponderea<br />
argumentului moral, acesta îi trage<br />
seva din argumentarea cosmologic!
18 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Constantin MIU<br />
Libertatea, ca iubire<br />
În prefaa la volumul de versuri Pai pe<br />
ferestre (Editura Ex Ponto, Constana, <strong>2017</strong>),<br />
semnat de Ramona Mihaela Opri, poeta<br />
Emilia Dabu opina: „Versurile au un mesaj<br />
celest i pmântesc deopotriv.” (p. 7).<br />
Având în vedere aceast opinie, lecturând<br />
aceast carte, am putut sesiza cele dou coordonate<br />
- teluricul i astralul - în mai multe<br />
creaii. Spre pild, în Tu eti pcat, recunoscând<br />
indirect existena mai multor raiuri,<br />
autoarea dorete nu numai penetrarea în raiul<br />
cel de sus, ci i a avea puteri demiurgice:<br />
„Strivete-m de raiul cel de sus/ S sparg o<br />
poart care-i ferecat/ i toate sufletele care<br />
l-au ptruns,/ S fac s se mai nasc înc-o<br />
dat.” (p. 26). Naterea unei poveti doar a<br />
cuplului erotic presupune încrustarea ei în<br />
componentele altui rai - cel pmântesc i care<br />
chiar dac nu e numit astfel, prin felul cum<br />
este imaginat, se dovedete a fi unul al combustiei<br />
sentimentelor: „i de se nate o poveste<br />
doar a noastr/ O scrijelesc pe-o frunz<br />
de arar/ Care umbrete pasrea miastr/ În<br />
zilele ptrunse de mult jar.” (p. 27).<br />
Având nostalgia unui râm al amintirilor,<br />
Ramona Mihaela Opri imagineaz misterul<br />
lui, chiar dac este unul efemer: „Exist<br />
un trâm mai nesupus,/ Acolo undeva, în<br />
deprtare…/ Pe un trâm de amintiri s-a dus/<br />
(...) Acolo se pstreaz un mister,/ Printre<br />
cireii grei i cotropii,/ Acolo am aflat c-i<br />
efemer,/ Caiii au rmas doar înflorii” (Dincolo,<br />
p. 95-96). În alt loc - p. 61 - sesizm reproul<br />
de sorginte arghezian fa de Creatorul<br />
care parci-a uitat creatura: „i m-a<br />
întoarce pe un drum tiut/ La Creatorul care<br />
e de vin/ C m-a uitat pe un pmânt tcut/<br />
Care doar geme, arde i suspin.”<br />
De reinut care este caracteristica majoritii<br />
creaiilor din volumul în discuie: la<br />
Ramona Mihaela Opri, iubirea este indisolubil<br />
legat de libertatea spiritului. Bunoar,<br />
poezia Hai cu mine aduce în prim plan<br />
zeia lunii, ce aspir, alturi de partener, spre<br />
alte meleaguri, unde numai cei îmbrcai doar<br />
în iubire pot ajunge: „Hai s ne-agm de<br />
stele,/ i-am zis ieri i-alaltieri./ Ce îmi pas<br />
de veacuri,/ Le-au atins doar nite zei./ i<br />
eu sunt zeia lunii,/ C doar tu m-ai înzestrat/<br />
Cu lumin pal, cald/ i cu dor neîmpcat,/<br />
S-alergm în bezna nopii,/ (...) Îmbrcai doar<br />
în iubire/ (...) Dac vrei s vii cu mine,/ Nu<br />
sta în culcuul tu,/ Cci acolo nu-i de mine/<br />
(...) Eu sunt liber din fire” (p. 37).<br />
Autoarea nu numai c se viseaz a alerga<br />
nebunete pe un cal înaripat (ca în poezia<br />
Alt lun mi-a dori, p. 73), dar se închipuie<br />
explozie de libertate: „i ce s fiu când tu nu<br />
ti?/ Ce-nseamn fluturi f aripi?/ Doar<br />
trupuri albe i groteti/ Arse de soare prin<br />
câmpii.// i ce s fiu atunci când eti?/ Explozie<br />
de libertate,/ Din gânduri furesc poveti/<br />
Pavel Filonov - Execuie<br />
Iar fluturii sunt diamante” (p. 98).<br />
La Ramona Mihaela Opri, libertatea sinelui<br />
înseamn zbor, unul cu aripi de iubire.<br />
Îns, nu totdeauna partenerul ia facilitat aa<br />
ceva, mai curând s-a amgit sau a fost amgit:<br />
i-am tot cerut s-mi dai iubire/ i zile<br />
încuiate-n dor./ M-ai ridicat pe trepte deamgire,/<br />
Lsându-m de-acolo, într-un zbor”<br />
(p. 102).<br />
Vorbeam despre puterea demiurgic a<br />
celei care iubete. Inerenta confesiune a partenerului,<br />
îi d acesteia puterea de a-l purta<br />
spre sfera libertii necesare: „Cunosc eu<br />
viaa ce sluiete-n tine/ i chiar i gândul<br />
cel mai deocheat/ De-mi spui suspinele ce te<br />
apas,/ Promit s te ridic pân la cer” (p. 67).<br />
Atât de intense sunt tririle alturi de partener,<br />
încât aceast fiin cu puteri demiurgice<br />
poate condensa timpul cunoaterii: „Miajunge-o<br />
zi s te cunosc,/ i-o noapte doar<br />
te fac rege,/ Iar amintirile de-o zi/ Te vor<br />
hrni ca apa rece” (Urma, p. 93).<br />
Poezia care condenseaz mesajul întregului<br />
volum ce marcheaz debutul artistic al<br />
Ramonei Mihaela Opri este Zbor din iubire.<br />
Ilustrative sunt aceste strofe: „Iubesc caden-<br />
a unor stropi,/ Care-mi zdrobesc o amorire/<br />
E timpul potrivit s poi s zbori/ De aripi s-<br />
i atârne o iubire// Acuma e de mine i de<br />
zbor,/ Când lumea e atins de fantasm,/ S<br />
pot îmbra prin stropi de dor/ O ap transformat<br />
în agheasm” (p. 155). Cu alte cuvinte,<br />
libertatea ca iubire i iubirea ca libertate<br />
sunt sfinitoare.
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Marin IFRIM<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
19<br />
Mutul guraliv, ministru al coalelor.<br />
vin pompierii!<br />
La un interogatoriu ocazionat, un analfabet cu abecedarul pe<br />
umeri te întreab ce ai citit în ultimii dou mii de ani.<br />
Te gândeti la Biblie, ca s scapi repede de febra de sub <strong>nr</strong>ile<br />
Mânctorului de furnici: puncte, virgule, cratime, sedile, litere.<br />
Nu-i spui nimic despre cuvinte, c devine nervos cu oasele<br />
Nervilor. El urte cuvântul, carnea în care acesta dospete.<br />
În mintea sa structurat în stomac, doar litere digerând.<br />
Punct i virgul. Nu te poi pune cu întunericul în care<br />
El îi ascunde cuvintele, în gânduri ferecate cu lanuri.<br />
Nu-i poi spune: aici sunt toate cuvintele tale, dincolo<br />
De ci i se arat sub nas cuvinte vopsite cu aer meteoric.<br />
Mirosuri fecunde. El e cuvântul cifrat, cu permis de zgomote<br />
În oapte, în ipete, în dezm vtuit, în sinonime întoarse pe dos,<br />
Împotriva firii, a gravitaiei în cma de for a relativitii.<br />
Alfa i omega. El nu citete, el vede semne rele în orice trecere<br />
De pietoni printre pagini interzise de ai si de când lumea.<br />
Are trei ochi în fiecare iluzie uman, întuneric cu linguria.<br />
E peste tot unde cuvântul se ascunde: în solfegii,<br />
În cifre cu miez de litere, în picturi rupestre, în capul lui Picasso,<br />
De exemplu. Are tiina începutului de lume, a pândit Creatorul<br />
i i-a luat tot mrunul din portmoneu. Uneori devine critic<br />
Precum o central nuclear, i se înclzete stroniul<br />
i înir literele invers, într-un congelator în care, de regul, îi ine<br />
Placa dentar sfincterian. E i el om, unul programat s programe.<br />
Pe vremea noastr, ministrul cilor era în aceeai clas cu noi,<br />
Când la catedr, când în spatele clasei, dând ordonane direct<br />
Din lumea misterioas a tablei pe care niciunul dintre noi,<br />
Nici mcar el, nu reueam s o albim complet.<br />
Bietul nostru învtor care ne-a transformat în table<br />
Pentru scris viaa! Am fcut ce n-am fcut i tot la maimue<br />
Pavel Filonov - efii<br />
Am ajuns. M uit la creatura asta, ferecat între banane<br />
i aspartam, mimând limba român, vorbind despre cile<br />
Prezentului, direct din bobul su de piper cu pretenii<br />
De hipotalamus. Îl vd cum caut intrarea în carte, gata s rup<br />
Cotorul acesteia. S vin pompierii, s-i descarcereze mâna!<br />
i limba cu care graseiaz direct în urechile sale<br />
Cu nicovale de ceramic.<br />
Roboii au nevoie de psihiatri. Taxe!<br />
La colul strzii un ceretor îmbrcat impecabil îi cere votul.<br />
Vrea s devini mai amrât decât e acum, parlamentar cu acte<br />
În regul. Între timp, în apropiere, în Piaa Central, gardienii<br />
Alung babele venite s vând câteva ou pentru a-i cumpra<br />
Reete date de ultimii doctori rmai în ar.<br />
Viitorul parlamentar e pzit, oule sale de dinozaur rou<br />
Sunt pline cu gardieni mici, care, dup alegeri, vor fecunda ara<br />
Cu generali. Dumnezeu a creat totul, omul a devenit soliptic,<br />
i-a plagiat chipul nu i asemnarea. Astfel: a inventat lumina,<br />
A inventat frigul, cldura. În contul su liric, cu excepia sa pe<br />
mânt nu exist alt Inteligen artificial.<br />
Aur, cupru, zinc, enzime, trigliceride etc. etc.,<br />
Toate în ideea c Cel de Sus nu a fcut cârtiele s fac guri<br />
În soare i nici securiti frigorificai. Roboii au nevoie de psihiatri,<br />
sufletul de robot e plin cu turb parlamentar, de ini care circul<br />
Sub viteza legal a melcului mai ales atunci când poporul merge<br />
Avionul. Am fost implorat s devin ceretor. Am refuzat.<br />
Ultimii ceretori autentici deja au psit planeta<br />
Sunt prea btrân pentru a fura din zilele altora. Nici mcar în faa<br />
Bisericilor, cu mâna întins ca un pistol cu ap. Închid ochii: vd<br />
Mai întâi femeile i copiii. E destul loc pentru mâini cu liniile vieii<br />
Îndreptate spre cer. Doamne, ce negri sunt ceretorii albi.<br />
Cei îmbrcai la patru ace, în costume de miri ai poporului,<br />
Cu buri pe inventarul rioarei, cu mil pentru buricele lor înalte<br />
Cât fruntea de sub dotare. Tribuni de oc, resturi de la masa<br />
Hienelor academizate. Iluzia c toi ceretorii sunt o certitudine,<br />
E doar o aparen calificat. Într-o bun zi, planeta va avea câteva<br />
Miliarde de politicieni i anexe ale acestora i doar vreo<br />
Câiva ceretori. Fiecare la locul su, cu mâna întins, cu seceta în<br />
palmi foamea în firimituri cosmice, dând de lucru celorlali dup<br />
Propria lor fericire. Ca fulgii de zpad, cad funcii inumane<br />
Peste bestii necalificate. E tare greu i pentru Cel de Sus,<br />
Nici El nu mai înelege de ce maimua a înghiit mrul,<br />
Într-un fel oral, i lumea s-a transformat în literatur de doi bani,<br />
Cu Biblia la ctâi, aa, de amorul rbdrii eterne.<br />
Ceva a fost putred în rai, mai ru ca în Danemarca.<br />
La colul strzii, un ceretor îi cere drepturile de Cavaler<br />
Al sprgtorilor de suflete.<br />
Are o fa neguvernabil, e chiar guvernul. Taxe!
P. Filonov - Flori ale florii universale<br />
20 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Adem ZAPPLUZHA<br />
(Kosovo)<br />
C[r\i primite<br />
la redac\ie<br />
ZIDURILE<br />
(Muranat)<br />
Când plâng amintirile<br />
Chem trecutul<br />
Ca s-mi potolesc dorul<br />
Cu durerea nestins<br />
Fiindc numai atunci<br />
Simt existena mea<br />
RUL OPRIT<br />
(Molla e ndaluar)<br />
Noi trecem încontinuu<br />
Precum amintirea ucis<br />
Clocot de sânge oriunde<br />
Pe trupul patriei<br />
ipetele coboar<br />
Din ramurile rupte<br />
rul Rou<br />
Nu putrezete nicicând<br />
În amintirea noastr<br />
Acolo jos sub irul de muni<br />
Undeva în valea stejarilor<br />
Montrii pun ctue<br />
Forei tineretului<br />
Foarte puin timp<br />
Au rmas prizonieri<br />
Doar pentru a aminti<br />
Phoenix-urile zilei de mâine<br />
Pentru a muca brusc<br />
rul Oprit<br />
FANTOMELE<br />
(Fantazmat)<br />
Nu spla mâinile cu lacrima crimei<br />
Ochiul capricios<br />
Nu înelege uitarea<br />
Nu se ucide memoria cu nici-un glon<br />
Pasrile sunt martori<br />
În aceast nebulozitate<br />
Mâinile slbite<br />
Salut coloana<br />
Prin vi se num mormintele<br />
Pe aici au trecut fantomele<br />
Noaptea viclean<br />
Se freac cu întunericul<br />
VIITORUL<br />
(Ardhmëria)<br />
În coloana trectoare<br />
evile ruginite vomit venin<br />
Ce lung aceast zi în Balcani<br />
Când miturile se trezesc<br />
În faa desfii<strong>nr</strong>ii<br />
Nemernicii perfecionai<br />
Nu enum cadavrele<br />
Refugiaii desci<br />
Cu capul aplecat<br />
Plniesc întoarcerea<br />
Morii i-am uitat<br />
Dup Munii din Shala<br />
rile azurii<br />
Mu fierul î<strong>nr</strong>oit<br />
Soarele scap ochiul<br />
La poalele Pashtrikului<br />
Dup un veac<br />
Se trezesc chemrile sângelui<br />
Copii se-mbreaz cu trecutul<br />
Viiotrul<br />
Ca aoreol<br />
Strlucete pe cap
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Daniel DEJANU<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
21<br />
Poetul George Baciu -<br />
„Cu mine la o vorb[”<br />
Îndrgostit de viai de poezie, mereu<br />
în postura de „tâ<strong>nr</strong> i nelinitit”, prof. dr.<br />
George Baciu ne surprinde în fiecare an cu<br />
„gânduri adunate-n carte”.<br />
În viziunea imaginarului su, poetul se<br />
adreseaz de fapt cu declaraii de dragoste<br />
i gânduri metaforice iubitei, prin intermediul<br />
poeziei, sub forma unor vorbe în intimitate<br />
„cu mine”, cu sine, cu ea, cu femeia iubit...<br />
De peste 10 ani îi tot adun gândurile<br />
lirice în ci de excepie, care au farmecul<br />
lor. Autor a numeroase lucrri de istorie,<br />
sociologie, filozofie i chiar romane (amintesc<br />
dou romane: „Tristeea unei iubiri” i<br />
„Apus în deriv”), creaii în proz, eseuri i<br />
studii de specialitate intercalate cu volume<br />
de versuri de o rar frumusee i profund<br />
sensibilitate.<br />
Prima carte, intitulat „Gânduri de la<br />
Marginea Lumii” (2010), cuprinde poeme<br />
în prozi „cioburi de minte”, cum le definete<br />
autorul, creaii originale care cheam<br />
la înelepciune. Sunt memorabile aprecierile<br />
domnului acad. Gh. Pun care, în studiul introductiv<br />
„(Des)involt i temerar poetul”,<br />
afirma:…„cci poet e Baciul domnian, cu<br />
carte-n regul, pentru c nu poate fi altfel<br />
cel care frmânt cu atâta dragoste, pricepere<br />
i aplomb caolinul cuvintelor, ameste-<br />
cându-l cu miere i sânge, cu cenui praf<br />
de stea” (p. 5).<br />
Urmeaz alte dou ci de suflet: „În<br />
vestiarul inimii” (2011) i „Cu gândul în<br />
buzunar” (2012), ambele adunând gânduri<br />
metaforice din „centrul lumii”, strecurate<br />
or, trengrete, cu mare dragoste, în cotidian.<br />
Aa cum mrturisete poetul sunt vorbe<br />
„ivite la un suspin distan de gândul<br />
inimii” sau la o „tcere de vorb cu vârsta”.<br />
De fapt, „Cu gândul în buzunar” este o<br />
construcie liric original, brodat pe maturitate<br />
artistic.<br />
Într-o alt carte cu titlul imperativ „Domnete-m,<br />
Doamne!” (2014), poetul mediteaz<br />
cu tandree existenial la sonoriti i<br />
mai înalte, cu triri de mare încrctur emo-<br />
ional. Eu le-am numit poeme-rugciuni de<br />
invocare a divinitii, pentru c sugereaz<br />
rugciuni cretine, de înnobilare i împlinire<br />
spiritual. Din poezia care a dat i titlul volumului,<br />
reinem versurile cu cele mai semnificative<br />
metafore: „Domnete-m, Doamne,<br />
c-un suflet de fat... / Domnete-m, Doamne,<br />
c-un alt cer de stele... / Domnete-m,<br />
Doamne, c-un alt adevr”... Într-o bijuterie<br />
cu „Poeme legnate-n palm” (2015) se<br />
lanseaz poetul spre „alt cer de stele”, cu<br />
„gânduri picurate pe aripi de vis”... Este<br />
„crticic de buzunar” în care descoperim<br />
o poezie intimist, sensibil, cu mesaje purtate<br />
de porumbei albi, în rotocoale de lumini<br />
i umbre. Cum femeia rmâne în centrul cre-<br />
iei sale, pe un piedestal înalt, poetul George<br />
Baciu intri în dialog umoristic cu „eterna<br />
poveste a nestatorniciei feminine”, cum remarca<br />
marele epigramist Cincinat Pavelescu.<br />
Într-o epigram de o savoare încânttoare<br />
din „Catrene cu parfum de femeie” (<strong>2017</strong>)<br />
„zis-a Baciu”: „Femeia e suspin de An /<br />
Ridicat mstire, / La vecernii de prihan,<br />
/ La utrenii de iubire!” (Imn femeii, p.<br />
112). În multe catrene cu parfum îneptor<br />
poetul îi îndreapt pana spre femeia „înger<br />
i demon”(„...Inima, spre ceruri, cheia, /<br />
Trupul, calea spre pcate”), iar în alte catrene,<br />
femeia este alintat cu gingia doinei<br />
populare: „Femeia-i doina deirat / Pe-un<br />
fluier fermecat de os, / O Cosânzean suspinat<br />
/ În inima lui Ft-Frumos”.<br />
Poetul se poart elegant cu femeia, tratând-o<br />
cu respect atât în poezie, cât i în via-<br />
, precum Ft-Frumos din basme. În multe<br />
creaii ale „Baciului domnian”, femeia este<br />
o fiin divin sau o muz de suflet, o mam<br />
iubit sau chiar „un înger e femeia, / Orice<br />
clip o sfinte, /i-i ofer noaptea cheia<br />
/ Ctre Paradis, firete” (Ca un înger).<br />
În ultimul su volum, pe care poetul<br />
George Baciu l-a intitulat „Cu mine la o<br />
vorb” (Editura Gens Latina, Alba Iulia,<br />
<strong>2017</strong>), gândurile poetului sunt cuibrite, ca<br />
nite rni deschise, în metafore cu imagini<br />
descriptive de un farmec aparte. Titlul volumului<br />
sugereaz o tematic de confesiuni<br />
lirice, strtute adesea de neliniti existeniale.<br />
El îi face o ampl analiz de suflet,<br />
stând la o vorb cu sine sau „cu ea alturi”,<br />
cu femeia iubit, interlocutorii fiind frmântai<br />
de gândurile trite în cotidian. Dar s ptrundem<br />
în „arhitectura” ii „Cu mine la o<br />
vorb” nu înainte de a semnala studiul introductiv<br />
redactat cu competen de editorul<br />
ei, distinsul poet Virgil erbu Cisteianu, directorul<br />
general al Editurii „Gens Latina” din<br />
Alba Iulia. Domnia sa chiar îl definete pe<br />
George Baciu „Un poet al metaforelor”,<br />
deoarece „gândirea poetului din acest volum<br />
este prin excelen metaforic” (p. 7).<br />
Volumul „Cu mine la o vorb” cuprinde<br />
poeme scurte, de mare concentrare artistic,<br />
grupate în dou capitole importante: primul<br />
este dedicat soiei (55 de poeme, numrul<br />
corespunde cu vârsta poetului! La 6 noiembrie,<br />
George Baciu împlinete 55 de ani. La<br />
muli ani, Poete!), iar cel de-al doilea capitol<br />
cuprinde 18 poeme gândite în manier clasic,<br />
de o fraged frumusee, grupate în ciclul<br />
„Cântecele inimii” (p. 73-94). În versuri de<br />
o cert autenticitate, poetul „cânti descânt<br />
femeia”, într-un hamac (leagn sau<br />
pat legnat) pe pervazul dimineii, când ploaia<br />
ud primvara pe sâni, pe o vreme zurlie,<br />
care „s-o azvârle în dormitorul cerului / pentru<br />
o zi de iubire” (Stau cu mine la o vorb,<br />
p. 15, poem reluat pe coperta a patra a cii).<br />
Întâlnim pe parcursul lecturii volumului multe
22 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
poeme moderne, cu titluri care sugereaz<br />
emoii i impresii, la reîntâlnirea cu femeia<br />
iubit: „Nu închide ochii”, „Ea nu mai are<br />
nimic”, „Câte vorbe îmi spune trupul tu”,<br />
„Am vrut s te iubesc”, „Iubete-m pe banca<br />
din parc”, „Te-am iubit în toate zilele”<br />
etc. În ciclul „Cântecele inimii”, poetul<br />
triete bucuria spiritual în poezii ca „Eu o<br />
iubeam”, Ea era neînceput”, „Iubito, vine<br />
vara , „Ne înfioar toamna”, „Mi-e dor de<br />
tine”, „Iubito, vine iarna…”, „Iart-m” i<br />
altele. Dup experiena de via cu bune i<br />
cu rele, cu rni deschise i aventuri care îl<br />
pun pe gânduri, eroul liric se retrage pentru<br />
o perioad în singurtate i mediteaz cu<br />
„inima atrofiat / de plânsul privirii tale<br />
site / în odaia cu miros de dragoste”<br />
(Stau cu mine la o vorb, p. 15). Tema predilect<br />
a cii este totui iubirea, apreciat de<br />
George Baciu ca „esena realitii tainice”,<br />
i pe care, printr-un limbaj metaforic, ne invit<br />
-i descifrm misterele: „Nu închide ochii<br />
a de repede / fiindc ai s spargi între<br />
pleoape cerul / ce st între noi, / la fiecare<br />
apus de dragoste” (Nu închide ochii, p. 16).<br />
Starea de spirit a poetului se afl permanent<br />
în armonie cu vremea, cu frumuseea, cldura<br />
sau frigul anotimpurilor. Primvara, poetul<br />
reîntinerete, ca i natura, împrosptându-<br />
i forele: „Primvara urc dealul spre<br />
apus, / râul de sub salcie îi piapt<br />
gheaa din perciuni, / din zâmbetul omului<br />
de zpad au rmas doar tciuni, /<br />
de pe gardul dimineii ultimul ger s-a<br />
dus” (p. 51). Vara e anotimpul iubirii în<br />
natur, când „prin parc îndrgostiii se<br />
pierd în srutri” (Iubito, vine vara... p.<br />
78). Toamna devine mai aptoare, de<br />
tip bacovian, îndemnând la meditaii filozofice:<br />
„Ne înfioar toamna cu zâmbetui<br />
de zgur, / Intimitatea nopii ne frânge<br />
sub carâmb, / Din mâzga-nseni<strong>nr</strong>ii ne<br />
înjghebm armur, / Lovindu-ne-n asedii<br />
cu ploile de plumb” (Ne înfioar toamna,<br />
p. 79). Dei „frigul se-nfige-n trupuri”,<br />
iarna îndeamn totui la visare i cântec,<br />
prin refugii în lumea povetilor: „Voi fi o<br />
Alb-ca-Zpada, / Voi fi un Ft-Frumos<br />
pribeag, / Te voi iubi ca-ntr-o poveste /<br />
Prelins pe al gurii prag” (Cântec de<br />
iarn, p. 80). Asistm, în singurtatea nop-<br />
ii, i la scene intime de iubire nostalgic,<br />
în „dormitorul cu emoii de album”, pe<br />
care îns poetul o pstreaz în suflet cu<br />
ceala iernii: „Am întins mâna s te mângâi<br />
/ pe ochii aceia mari i trecui de<br />
prima tineree. // Se crap de noapte în<br />
palma zrii. // Tu, în dormitorul cu emoii<br />
de album, / asculi sonata viscolului /<br />
plâns pe oldurile albe / ale copacilor.<br />
// Iarna cu ururi pe la nas / ninge pe surâsul<br />
omului de zpad” (Am întins mâna,<br />
p. 48).<br />
Dezamgit de trri în dragoste, poetul<br />
se resemneaz pind într-o lume f sperane:<br />
„Ea nu mai are nimic. / Nici priviri<br />
aruncate pe furi, / nici gânduri cu ochi de<br />
crizantem, / nici diminea de suflet, / nici<br />
apus de inim... // Nu mai are nici recenziile<br />
oaptelor nerostite / în nopile cu iubiri restante”<br />
(Ea nu mai are nimic, p. 20).<br />
Se întâmpl ca „femeia f suflet”, care<br />
i-a pierdut iubirea adevrati sensibilitatea<br />
feminin, s intre f remuri în ritualul<br />
vieii cotidiene: „Ea nu mai are nimic... /<br />
Are doar viaa întreag / pstrat în sacoa<br />
cu care se duce / duminica / la magazinul<br />
din colul strzii /i cump pe datorie câte<br />
o iubire, / de trei ceasuri, / ca s nu uite c<br />
«dac dragoste nu e, nimic nu e»” (Ea nu<br />
mai are nimic, p. 20).<br />
În general, versurile lui George Baciu<br />
sunt bazate pe construcii metaforice de profund<br />
trire sufleteasc, în care se strecoar<br />
i iubire adevrat, precum i triste dezamgiri<br />
în dragoste. Ele ptrund cu uurin în<br />
inimile i sufletele noastre sau, cum spunea<br />
Arghezi, în „suflete de prieteni i de strini”.<br />
În acest sens sunt relevante spusele<br />
acad. Gh. Pun: „Solemn i sturlubatic, îl<br />
prinde pe Eminescu de bra, zâmbindu-i<br />
complice, apoi sare în lturi, îi face o ple-<br />
ciune de menestrel arhaic lui Nichita (…)<br />
i, cu inima la vedere, fuge i de acesta, se<br />
pierde apoi printre mestecenii Sentimentaliei,<br />
ara de el zidit (...) întins pân la<br />
marginea lumii, (de) unde ne cheam cu<br />
clopoei de lut i sinceritate” (George Baciu<br />
„Gânduri de la Marginea Lumii”, (Des)involt<br />
i temerar poetul, p. 5).<br />
Nu tiu dac chiar „îl prinde pe Eminescu<br />
de bra”, cum remarca acad. Gh. Pun,<br />
dar, cu ambiia i talentul su de necontestat,<br />
„Baciul domnian” s-a apropiat deja cu pai<br />
repezi de marii poei ai rii.<br />
Reamintesc i încurajrile mentorului su,<br />
scriitorul pitetean Marin Ioni, care afirma<br />
cu competena-i cunoscut c „George Baciu<br />
este un poet matur, un artist care nu se<br />
îmbat cu damful de succese... Dei a mucat<br />
din toate curentele literare”, el rmâne „un<br />
poet unic, care trece prin sensibilitatea ultimei<br />
generaii, ba merge chiar cu câiva pai<br />
mai înainte” (Poeme legnate-n palm,<br />
vezi coperta a patra).<br />
adar, putem spune cu certitudine c<br />
George Baciu a demonstrat prin cile sale<br />
o maturitate creativ în domeniul poeziei, este<br />
un poet cu har, capabil de noi proiecte lirice,<br />
pe care le ateptm cu dragoste.<br />
Pavel Filonov - Formula primverii
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Stelian GOMBO{<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
23<br />
Petre |u\ea - apologetul<br />
cre]tin, filozoful magistral<br />
]i gânditorul autentic -<br />
@între Dumnezeu ]i neamul s[u...<br />
La 6 octombrie 1902, în satul Boteni, Muscel, judeul Arge, s-a<br />
scut Petre ea. Întâi oficial i diplomat la Ministerul Economiei<br />
Naionale, mediatorul celui dintâi tratat economic între România i<br />
URSS, prieten cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre<br />
Pandrea, Petre ea a fost un filosof cretin, membru activ al Mirii<br />
Legionare, deinut politic în regimul comunist, personalitate vestit<br />
i renumit pentru ascuimea i acurateea spiritului i cuvântului<br />
u („Btrâneea i alte texte”, „Tratat de economie politic”, „Comentarii<br />
la Platon”, „Reflecii religioase asupra culturii”, „Filosofia<br />
nuanelor”, „Introducere mistic în filosofia modern”). Cu alte<br />
cuvinte, economist, publicist, eseist i filosof cretin, Petre ea<br />
este considerat ca fiind cea mai important personalitate a mirii<br />
gândiriste. S-a nscut în viaa cea venici cereasc la data 3 decembrie<br />
1991, într-o rezerv a spitalului „Cristiana” din Bucureti,<br />
a încât în iarna acestui an se vor împlini 27 de ani de la mutarea sa<br />
la venicele lcauri.<br />
Despre el vorbind puin în paginile urmtoare, vom observa i<br />
constata c „Scriind, i-a pierdut legenda”, spunea Constantin Noica<br />
despre Petre ea, pe la începutul anilor 60. Asta înseamn faptul<br />
Petre ea ar fi trebuit s rmân în legenda sa, aceea de exponent<br />
al oralitii, unul dintre cei mai mari ai secolului. Dar Petre ea<br />
nu i-a dorit el oare, prea mult vreme poate ca Socrate, cu care a<br />
fost des asemuit, aceast legend? A scrie înseamn a domoli gândul,<br />
a-l confisca în forme pe care nu întotdeauna le va terge vântul cel<br />
bun, dar câte altele rmân în afara literei i a cuvântului? Gândul<br />
potolit i confiscat în forma prozaic a scrisului poart în chip vdit<br />
semnul istoriei, îns nu are totodati încetineala acesteia. Oralitatea<br />
este îns vie, este comunicare ce duce la cuminecare (împrtire<br />
din cuvânt) i comuniune i lucrare deopotriv, aadar întemeiaz.<br />
Petre ea o personalitate complex la care pâni flecreala, cum<br />
o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca i la anticul<br />
din porticele Atenei. Geniu oral, Socrate nu i-a îngduit s scrie<br />
pân la moarte pentru c-l avea urma pe Platon. Exponent, i el de<br />
geniu al oralitii, Petre ea a pierdut în cele din urm pariul cu<br />
legenda: la btrânee a început s scrie.<br />
Temnia comunist, unde a avut revelaia religiosului, mai exact<br />
a incarnaiei lui Iisus Hristos sub suferin, l-a determinat s nu lase<br />
la o parte nimic din ceea ce este omenesc, nici chiar scrisul. Sub semnul<br />
imediatului, la Petre ea se afla mereu raportul religie-istorie,<br />
divin-uman. Pentru istorie a avut mai întotdeauna cuvinte grele, dar<br />
o accepta. Istoria, spunea el, este plin de oameni de stat, de condu-<br />
tori de oti, de savani, de artiti, de inventatori, de exploatatori<br />
lacomi, de miri de mase, de sfini i de infractori, la ordinul lui<br />
Dumnezeu. De aceea, popoarele care vor numai s fac istorie sunt<br />
supuse pieirii. Cultura filosofic, tiina nu trebuie s slbeasc sentimentul<br />
religios. tiina este seac dac nu este însufleit de iubire,<br />
de pasiunea puritii i de setea de absolut. Citez, iari din „Întâmplri<br />
obinuite”: „Nu mi se pare just afirmaia c excesele teologice<br />
usuc sentimentele, adic rcinile sufleteti ale vieii. Se poate<br />
spune mai degrab c aceast sinistr isprav o face prostia tiin-<br />
ific”. Firete, a spa, oricât de departe, la temelia pe care s-a ridicat<br />
acest hibrid religios i istoric, nu duce nicieri. Orice demers aici<br />
este aporetic, te va îngropa, te va vârî în înfundtur. i atunci noi ce<br />
facem? se întreb un personaj din piesa evocat. Rspunsul lui Petre<br />
ea este acesta: „Trim. Eu nu suport soarele arztor al istoriei<br />
universale. Copacii nu triesc cu rcinile la soare. Doresc ca neamul<br />
meu s triasc sub puterea protectoare a lui Dumnezeu. Pasiunea<br />
gloriei este copilreasc. Un ran român care se roag sub nuc, coboar<br />
prin actul lui venicia în viaa trectoare. Pe el rugciunea îl<br />
pune în contact cu absolutul i prin aceasta se purifici se întrete.<br />
În acest sens, haina umilinei este expresia unei îndrzneli nelimitate.<br />
Fapta lui este lipsit de coninutul zgomotos al timpului. Pasionaii<br />
istoriei numesc ast trire subistorie. Este mai exact formula absenei<br />
istoriei. Omul religios respinge terenul nisipos al devenirii. El este.”<br />
Dac era întrebat ce meserie are, Petre ea rspundea c profesiunea<br />
lui este aceea de a fi român.<br />
A fost mândru toat viaa de naionalismul su, care nu era i un<br />
ovinism: cea mai mare minune a lui Dumnezeu - spunea el, în clipele<br />
de exaltare - a fost aezarea pe pmânt a românilor. Nutrea convingerea<br />
c, dac printr-un decret divin i s-ar anula calitatea de român,<br />
ar suferi ca de o stare ebrietoasi nu ar mai gsi, precum beivul<br />
înveterat, drumul spre cas. Naionalistul Petre ea nu a fost i<br />
rasist. În piesa de teatru „Întâmplri obinuite”, toate personajele<br />
poart spiritul i spusele filosofului. Rasismul, spunea el, ar fi motivat<br />
de trei direcii. Unii urmresc întrirea neamului în vederea expansiunii,<br />
formula poporului ales justificând aici foamea de spaiu i bogie.<br />
Alii, eugenic vorbind, interzic dreptul la procreare degenerailor,<br />
suferitorilor de morb ereditar, motivându-se estetic i economic. i<br />
în al treilea rând, paradoxalii, care folosesc argumentul milei. Am<br />
întâlnit, încheia el, foarte puini care s fie îngrijorai de soarta speciei<br />
om. Era tributar clasei neti din care îi trgea seva i pe care se<br />
cldea conceptul su de om românesc. El zice: „Comunitatea neasc<br />
este o realitate organic. Nu seam cu o aduntur inform<br />
(se poate observa i aici c platonicianul din el avea oroare de topirea<br />
formelor) sau cu un azil de noapte. Sufletul nesc are trturi de
24 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
o mare frumusee uman. Nu se poate vorbi de umanismul nesc,<br />
fiindc sufletul nesc este incompatibil cu titanismul, sau cu însingurarea<br />
încrcat de dezndejde”. Am putea spune c ne aflm, cu<br />
Petre ea, în faa celui mai lapidar gânditor român. Un om care a<br />
vorbit enorm în viaa lui a reuit s rosteasc, la sfâritul ei, lucrurile<br />
eseniale despre Dumnezeu, om, moarte i eternitate în cele mai puine<br />
cuvinte. A vorbit despre om, dar întotdeauna despre om raportat la<br />
logica lui Dumnezeu, despre sfânt, erou i geniu, idiot sau impostor,<br />
libertate i egalitate (pe cea din urm nu o suporta, spunea: „nu poi<br />
-i pui pe aceeai scar pe Kant i Iliescu”), despre cunoatere i<br />
adevr, despre democraie i liberalism, despre comunism, despre<br />
rugciune i credin, despre revelaie i inspiraie, despre politic,<br />
despre tiin, despre creaie, despre tehnic. A vorbit despre toate<br />
acestea într-un mod rspicat, gândul czând de fiecare dat peste<br />
problem cu o verticalitate categoric, în urma cruia adevrul se<br />
evideniaz de la sine, prând s spun c, aa simplu cum este, el<br />
nu are nevoie de cine tie câte cuvinte pentru ca s poat aprea.<br />
Toat concepia filosofic a lui Petre ea st sub aceast dimensiune<br />
a simplului i a rspicatului, categorie de stil care deschide<br />
drumul deopotriv ctre apariia adevrului i ctre formularea lui.<br />
Petre ea pare s redescopere pe cont propriu cele câteva adevruri<br />
eterne în care st lumea, aceast redescoperire sprijinindu-se la rândul<br />
ei pe o logic etern, adic pe familiaritatea cu „logica lui Dumnezeu<br />
în mersul ei natural pe pmânt”. A aduga la toate astea un mod<br />
firesc de raportare la lucrurile ultime, deopotriv hâtru i solemn, pe<br />
care il provoaci înlesnete originea sa neasc. Petre ea<br />
este ran din Muscel colit la Universitatea de la Berlin i care, în<br />
mod esenial, rmâne s se comporte cognitiv - ca ran. Prin felul de<br />
a se exprima, Petre ea trimite cu gândul la un personaj a lui Ion<br />
Creang, trecut prin experiena lagrului comunist, convertit de<br />
cunoaterea cult a Bibliei i de lectura temeinic a lui Kant. Aadar,<br />
cine a fost Petre ea? i-a pus singur aceast întrebare. „Pentru c<br />
om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da<br />
atunci - ce sunt? C nici ultimul parazit care crete în cutele societii<br />
nu sunt... Pesemne c sunt cineva dificil de fixat.” Într-adevr, cineva<br />
dificil de fixat. Sigur este c a fost cineva inconfundabil. Nu i-a vorbit<br />
niciodat de ru nici mcar torionarii pentru ca s nu jigneasc<br />
Pavel Filonov - Nave<br />
poporul român, c în interiorul lui s-au petrecut asemenea monstruoziti.<br />
„La închisoare, grija mea a fost s nu fac neamul românesc de<br />
râs. i toi din generaia mea au simit aceast grij, Dac m schingiuiau<br />
ca s mrturisesc c sunt tâmpit, nu m interesa, dar dac era ca<br />
nu mai fac pe românul, m lsam schingiuit pân la moarte. Eu nu<br />
tiu dac vom fi apreciai pentru ce am fcut, important este c nu am<br />
cut-o niciodat doar declarativ, ci c am suferit pentru un ideal. Este<br />
o monstruozitate s ajungi s suferi pentru un ideal în mod fizic.”<br />
adar, ar fi putut, în stilul su inconfundabil, s afirme despre<br />
sine: Pâni un prost vede c sunt inconfundabil... Cum singur<br />
spune, Petre ea s-a revrsat în alii. Când apele spiritului su s-<br />
au retras, ele au lsat în urm, cristaline, lefuite de patim, suferin<br />
i inteligen, câteva sute de vorbe memorabile. Înelese în dozajul<br />
lor corect, uneori cu doza necesar de umor, alteori rmânând de-a<br />
dreptul contestabile, ele pot s apere de amgitori, de proti i uneori<br />
de excesul care st la pând în fiecare dintre noi. Dar mai presus de<br />
orice ele sugereaz un lucru nespus de simplu i de greu de obinut:<br />
a fi liber înseamn a gândi totul cu mintea ta. Pentru c în acest<br />
caz chiar i eroarea, aparinându-i este mai lesne suportabil. Cu<br />
atât mai mult în acest vremuri în care lucrul cel mai teribil care ni s-a<br />
putut întâmpla a fost acela de a fi greit (sau de a fi devenit victime),<br />
participând la erorile altora...<br />
*<br />
i iat, câteva din cugetrile venic memorabile, înelepte i mereu<br />
actuale ale lui Petre ea<br />
1. Se spune c intelectul este dat omului ca s cunoasc adevrul.<br />
Intelectul este dat omului, dup prerea mea, nu ca s cunoasc<br />
adevrul, ci s primeasc adevrul.<br />
2. Am avut revelaia c în afar de Dumnezeu nu exist adevr.<br />
Mai multe adevruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici<br />
un adevr. Iar dac adevrul este unul singur, fiind transcendent în<br />
esen, sediul lui nu este nici în tiin, nici în filozofie, nici în art. i<br />
când un filozof, un om de tiin sau un artist sunt religioi, atunci ei<br />
nu se mai disting de o bab murdar pe picioare care se roag Maicii<br />
Domnului.<br />
3. Acum, mai la btrânee, pot s spun c f Dumnezeu i f<br />
nemurire nu exist adevr.<br />
4. O bab murdar pe picioare, care st în faa icoanei Maicii<br />
Domnului în biseric, fa de un laureat al<br />
premiului Nobel ateu - baba este om, iar<br />
laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca<br />
ateu, sta moare aa, dihor.<br />
5. Eu când discut cu un ateu e ca i<br />
cum a discuta cu ua. Între un credincios<br />
i un necredincios, nu exist nici o legtur.<br />
la e mort, sufletete mort, iar cellalt e<br />
viu i între un viu i un mort nu exist nici<br />
o legtur. Credinciosul cretin este viu.<br />
6. Ateii i materialitii ne deosebesc<br />
de animale prin faptul c nu avem coad.<br />
7. Ateii s-au nscut, dar s-au nscut<br />
degeaba.<br />
8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am<br />
murit c un om care vrea s fie bogat nu<br />
este un ptos. Spunea odat un preot<br />
trân: Circul o zical c banul e ochiul<br />
dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului,<br />
eu îl concep ca pe o scar dubl. Dacl<br />
posezi, indiferent în ce cantiti, i te<br />
miti în sus bineftor pe scar, nu mai e<br />
ochiul dracului. Iar dac cobori, atunci te
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
duci cu el în infern, prin vicii, prin lcomie i prin toate imperfeciile<br />
legate de orgoliu i de pofta de stpân.<br />
9. Nu pot evita neplcerile btrâneii i nu m pot supra pe<br />
Dumnezeu c m-a inut pân aproape la nouzeci de ani. Îns btrânii<br />
au o supap foarte îneleapt: au dreptul la neruinare. O neruinare<br />
nelimitat. Când m gândesc la suferinele btrâneii, îmi dau seama<br />
în natura asta oarb cel mai mare geniu este geniul morii. Faptul<br />
murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui<br />
Dumnezeu pentru noi.<br />
10. Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, cci dac scoi Biblia<br />
din Europa, atunci Shakespeare devine un glume tragic. F Biblie,<br />
europenii, chiar i laureaii premiului Nobel, dormeau în crci. tiina<br />
i filozofia greac sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare.<br />
Prima carte mântuitoare i consolatoare pe continent - suveran -<br />
este Biblia.<br />
11. Exist o carte a unui savant american care încearc s motiveze<br />
tiinific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de tiin cum am<br />
eu nevoie de Securitate.<br />
12. Luther, cât e el de eretic i de zevzec, a spus dou lucruri<br />
extraordinare: c creaia autonom e o cocoti c nu exist adevr<br />
în afar de Biblie. Mie mi-a trebuit o via întreag ca s aflu asta. El<br />
nu era aa btrân când a dibcit chestia asta, c era clugr augustin...<br />
Mie mi-a trebuit o via ca s m conving c în afar de Biblie nu este<br />
nici un adevr.<br />
13. Shakespeare, pe lâng Biblie - eu demonstrez asta i la Sorbona<br />
- e scriitor din Gti.<br />
14. În afara slujbelor bisericii, nu exist scar ctre cer. Templul<br />
este spaiul sacru, în aa fel încât i vecinile devin sacre în prezena<br />
lui.<br />
15. tii unde poi cta definiia omului? - te întreb. În templu.<br />
În biseric. Acolo eti comparat cu Dumnezeu, fiindc exprimi chipul<br />
i asemnarea Lui. Dac Biserica ar disprea din istorie, istoria n-ar<br />
mai avea oameni. Ar disprea i omul.<br />
16. În biseric afli c exiti.<br />
17. Ce pustiu ar fi spaiul dac n-ar fi punctat de biserici!<br />
18. În afar de ci nu triesc decât dobitoacele i sfinii: unele<br />
pentru c n-au raiune, ceilali pentru c o au într-o prea mare msur<br />
ca s mai aib nevoie de mijloace auxiliare de contiin.<br />
19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseria<br />
de geniu, fiindc materia îi premerge. Prima idee de creaie real, au<br />
adus-o în istorie cretinii.<br />
20. De creat doar zeul creeaz, iar omul imit. Eu când citesc cuvântul<br />
creaie - literar, muzical, filozofic - lein de râs. Omul nu<br />
face altceva decât s reflecte în litere, în muzic sau în filozofie petece<br />
de transcenden.<br />
21. Cum s fie creatura creator? „Hai tat, si art moia pe care<br />
i-am fcut-o când nu eram în via...” Pi cum s fie creatura creator?<br />
22. Omul este un animal care se roag la ceva. Caut un model<br />
ideal. i uneori nimerete, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul<br />
ideal i succesiunea fenomenului din el sunt cretinii. Cretinismul<br />
nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau<br />
pluralist. Cretinismul este pur i simplu. Despre cretinism, Bergson<br />
spune c noi îl respirm. Are materialitatea aerului. Seam cu aerul.<br />
Noi suntem cretini f s vrem. i când suntem atei suntem cretini:<br />
respirm cretinismul cum respirm aerul.<br />
23. Cretinismul nu este ideologie, c atunci se aseam cu<br />
marxismul. Religia este expresia unui mister trit, or ideologia este<br />
ceva construit.<br />
24. A fi cretin înseamn a coborî Absolutul la nivel cotidian.<br />
Numai sfinii sunt cretini absolui. Altminteri, cretinismul, gândit<br />
real, este inaplicabil tocmai pentru c e absolut.<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
25<br />
25. Suveran fa de natur, supus Divinitii, nemuritor i liber prin<br />
depirea extramundan a condiiei sale - acesta este omul cretin.<br />
26. Nimic nu poate înlocui cretinismul; nici toat cultura antic<br />
precretin. Eu sunt de prere c apogeul Europei nu e la Atena, ci în<br />
Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din cas în cas. Eu definesc<br />
strlucirea epocilor istorice în funcie de geniul religios al epocii, nu<br />
în funcie de isprvi politice.<br />
27. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaz istoria.<br />
28. Dac nu cunoti revelat - prin graie divin - sau inspirat, nu<br />
cunoti nimic. De pild, povestea cu mrul lui Newton, care a czut.<br />
Nu tiu unde am citit eu stupiditatea asta: „Îi tomba dans une méditation<br />
profonde qui la conduit jusqua la loi de la gravitation universelle”.<br />
i eu spun: dac Newton gândea pân la Judecata de Apoi,<br />
nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai înelept. Când a fost<br />
întrebat cum a descoperit gravitaia, a zis: Am fost inspirat. Pi scrie<br />
pe mr, sau scrie undeva în natur „legea gravitaiei”? Fenomenele<br />
lumii interioare i ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom i orgolios<br />
crede c exploreaz lumea interioari exterioar cu jocul lui de<br />
ipoteze i c descoper ceea ce vrea el. El caut; dar eu spun c el<br />
caut, nu c afl. Sau dac afl, trebuie s fie ca Newton, inspirat.<br />
29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel i zice c democraia e<br />
singurul sistem compatibil cu libertatea i demnitatea uman, dar are<br />
un viciu incurabil: n-are criterii de seleciune a valorilor. Deci democra-<br />
ia este sistemul social în care face fiecare ce vrea i-n care numrul<br />
înlocuiete calitatea... Triumful cantitii împotriva calitii. Bergson<br />
a fost acuzat în micul dicionar filozofic al lui Stalin c este fascist.<br />
30. F s gândesc în stilul darwinismului social, nu pot s rmân<br />
indiferent la incapacitatea democraiei de a asigura seleciunea<br />
natural a valorilor. Democraii gândesc corpul social aritmetizat:<br />
num capetele toate i unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul<br />
turmei! Asta este prerea mea despre democraie.<br />
31. Eu cred c omul este fcut de Dumnezeu i cred c Dumnezeu<br />
n-a instalat nici un drac în el. Nu pot s spun c Dumnezeu a fcut<br />
un om purttor de drac. Dac omul este fptura lui Dumnezeu, dracul<br />
intr ocolit acolo, nu intr cu voia Lui.<br />
32. Un filozof care se zbate fie s gseasc argumente pentru existena<br />
lui Dumnezeu, fie s combat argumentele despre inexistena lui<br />
Dumnezeu reprezint o poart spre ateism. Dumnezeul lui Moise este<br />
neatributiv. Când îl întreab Moise pe Dumnezeu: Ce s le spun lora<br />
de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sunt cel ce sunt.<br />
33. În faa lui Dumnezeu, geniul este vr primar cu idiotul.<br />
34. Binele i rul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fa<br />
de oameni.<br />
35. Crui brbat nu-i plac femeile? În primul rând la iubeti pentru<br />
farmecul lor, i în al doilea rând le iubeti pentru c fac oameni.<br />
36. Eu încerc o experien: încerc s m deparazitez de filosofie,<br />
de pduchernia metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, dei<br />
face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar foloseti<br />
sculele ei. Da, dar dac m urc în tren, nu înseamn c zeul meu este<br />
calea ferat.<br />
37. În Evul Mediu s-a formulat de ctre filozofii irei teoria<br />
adevrului dublu: secundum fidem - adevrul dup credini secundum<br />
rationem - adevrul dup raiune, ca s aib cale liber<br />
pentru filozofie. Adic s rceasc pân îi ia dracul... C poi, în<br />
filozofie, s rceti pân devii nuc. Ce-au realizat filozofii prin<br />
autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevr.<br />
38. Babele evlavioase merg la absolut rugându-se, iar filozoful<br />
trncnind silogisme.<br />
39. Francmasoneria dorete puterea cu lozinci democrate. Nu<br />
sunt religioi, au o singur religie: propria lor doctrin. Pe dumani îi<br />
anuleaz social. Au o structur supranaional, deci sunt antinaturali.
26 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Toi cei care aspir la unitatea speciei om anuleaz principiul competiiei<br />
între popoare; anuleaz însui principiul civilizaiei moderne,<br />
scut prin lupt.<br />
40. Geniul este relief, noutate, invenie, creare de epoci stil. Nu<br />
e neaprat un înelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în<br />
sura în care originalitatea este posibil. În fond, maxima mea a fost<br />
aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a<br />
imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fa de divin, geniul este mai<br />
apropiat de cer; dar nu sunt în msura în care este apropiat sfântul.<br />
41. În faa lui Dumnezeu nu exist genii, Dumnezeu lucrând nu<br />
cu genii, ci cu oameni.<br />
42. Dumnezeu a fcut lumea i pe om; i cu om a încoronat creaia<br />
sa. i l-a însrcinat s cunoasc lucrurile. De-acolo vine denumirea<br />
lor. Originea primordial a capacitii de a determina numele lucrurilor,<br />
care este o operaie logic; originea mistic a gândirii logice.<br />
43. Apariia unui mare gânditor este pentru creier ca o baie pentru<br />
un om care a muncit, a asudat, s-a murdrit i se spal. Gândirea este<br />
o „splare” a creierului. Asta m face câteodat s cred c gândirea<br />
nu este din creier i c acest creier e numai un sediu... De ce gândirea<br />
nu e produs de creier, care e numai un sediu? Fiindc n-o produc<br />
toate creierele. Dac inteligena ar fi produsul creierului, atunci între<br />
Goethe i nea Ghi n-ar mai fi nici o diferen.<br />
44. Am auzit odat un profesor de la Politehnic; am avut impresia<br />
asist la un balet de uri. Dac într-un salon, într-un col, unul fumeazi<br />
tace, la e inginer... Inginerul e practic, savantul nu e practic.<br />
Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, c s-a mai<br />
sit o aplicaie, el a spus: care e, m? Uite care... Ca s vezi, nici nu<br />
m-am gândit!<br />
45. Inteligena, oricât de mare nu este suficient pentru a te cura<br />
de prejudeci. Cu cât inteligena e mai mare, cu atât prejudecata e<br />
mai voinic, pentru c ai aparat s-o justifici.<br />
46. Întrebat fiind cum înelege gândirea, în form pur sau în<br />
exemple, Nae Ionescu a rspuns: exemplele au fost lsate de Dumnezeu<br />
pe pmânt pentru ca ideile s fie sesizate senzorial i de proti.<br />
47. Nu tiu de ce gluma asta de-a face istorie se practic atât de<br />
Pavel Filonov - O imagine alb<br />
mult. Dac ai cultul istoriei, ai cultul apariiei i dispariiei; e consolator<br />
acest joc? Istorismul, adic perspectiva istoric asupra vieii i lumii,<br />
a dus în cimitir. Ne înecm în istorie. Pentru c istoria nu te înva<br />
numai s faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul<br />
unui popor devine discutabil prin faptul c nu poi, la infinit, s<br />
lucrezi la facerea ta, ci dispari i apare altcineva care, chiar dac nu te<br />
înlocuiete, te prelucreaz. i dac nu poi iei din devenire, nu poi<br />
scpa de tristee; tristeea metafizic este fructul devenirii. Sunt proti<br />
istoricizani care se consoleaz prin devenire. Devenim mai civilizai,<br />
nu? Sau mai culi... Adic murim ca i caprele, numai c este mare<br />
lucru c exist Kant, Descartes, exist Newton, m rog, atâia mari<br />
creatori de cultur, i existi furitorul de religie, Iisus Hristos - dar<br />
nu ne intereseaz!<br />
48. Istoria e întemeiat pe istoria dintre Eva i dracul. Aa începe<br />
istoria, aceast rcire a omului, ca o damnaie. iar la apariia lui<br />
Iisus Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat i divinitatea<br />
om i istoria a fost anulat. Emil Cioran are o afirmaie extraordinar:<br />
Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Cretinismul a<br />
punctat supraistoric, dei a aprut în istorie.<br />
49. Sunt dou mari discipline guvernate de principiul ireversibilitii:<br />
termodinamici istoria.<br />
50. Nu este om, Kant. N-a reuit s fie om cu toat stabilitatea lui.<br />
Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaz cu clopotele de la biseric,<br />
este laureat al premiului Nobel pe lâng Kant.<br />
51. Legionarismul era în însei ideile epocii, dar legionarismul nu<br />
putea s ias câtigtor deoarece avea la baz o eroare - naionalismul<br />
absolut, care este impracticabil. De la excesul de naionalism li s-a<br />
tras sfâritul legionarilor.<br />
52. La comuniti, dac nu eti cu ei - sau nu mai eti cu ei -<br />
înseamn c eti legionar. De ce acest „sindrom legionar” la bolevici<br />
întrebai? Fiindc legionarii sunt singurii români care n-au avut<br />
în dicionar la litera G cuvântul glumi când îi prindea pe comuniti<br />
era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunitii nu tiu de<br />
glum; sta-i punctul lor comun cu legionarii.<br />
53. Nu se poate spune c micarea legionar n-a fost puternic! N-<br />
a avut rezultate pozitive fiindc extremismele sunt greu suportabile.<br />
Nici fascismul italian n-a durat, nici naional-socialismul german n-a<br />
durat i erau similare cu micarea legionar.<br />
Deosebirea dintre ele i micare este aspectul<br />
religios al mirii legionare. Nici fascismul<br />
i nici naional-socialismul n-aveau caracter<br />
religios. Hitler era cu mituri germanice,<br />
Mussolini era ateu. Într-o întrunire<br />
se spune, Mussolini s-a uitat la ceas i a zis:<br />
Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în câteva<br />
minute s m trsneasc dac exist! i<br />
apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele i<br />
a demonstrat c Dumnezeu nu exist.<br />
54. Unde este omul, în imanen, absolut<br />
liber? Într-o bisericu din lemn din<br />
Maramure, unde sacerdotul cretin vorbete<br />
de mistere, de taine, i se las învluit<br />
de ele ca i credincioii.<br />
55. Omul este liber i eliberat numai în<br />
templul cretin, acolo, în ritual, când se comunic<br />
tainele care îi învluiesc deopotriv<br />
i pe sacerdot, i pe credincioi. Ca s fii<br />
cu adevrat liber, trebuie s înlocuieti infinitul<br />
i autonomia gândirii cu credina în<br />
Dumnezeul cretin: „Robete-m Doamne,<br />
ca s fiu liber!” (Imitatio Christi)
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
56. Libertatea eu o asemn cu o frânghie agat de undeva, de<br />
sus. Te poi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale cretine,<br />
sau poi s cobori în întuneric. Bipolaritatea libertii. Dup cretini,<br />
libertatea este vehicolul cu care poi s cobori în întuneric, dac eti<br />
vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru c ei nu sunt adaptabili<br />
la morala zilnici o calc fiind liberi. Am învat la închisoare c<br />
omul este un animal stupid, deoarece confisc libertatea semenilor<br />
i. Tiranul este un om absurd i lipsit de ruine. Nu îi e ruine s îi<br />
chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge aceast<br />
grozvie. Dar s intensifici aceast captivitate pân la nivelul puriei<br />
- numai omul e capabil de asemenea nebunie.<br />
57. Libertatea omului este partea divin din el.<br />
58. Limba român are virtui complete, adic poate fi vehicol a tot<br />
ce se întâmpl spiritual în om. Este foarte greu de mânuit. Prin ea poi<br />
deveni vultur sau cântre de stran. Limba român are toate premisele<br />
valorice pentru a deveni o limb universal, dar nu tiu dac este<br />
posibil acest mar istoric. Dac am fi fost un popor cuceritor... Noi,<br />
românii, nu punctm universalitatea nicieri. i asta ne face sceptici.<br />
Ceea ce ne lipsete este îndrzneala.<br />
59. Luciditatea este o limpezire a spiritului, nimicitoare. Când eti<br />
lucid eti în faa cimitirului. A fi lucid înseamn a-i da seama perfect<br />
de limitele i neputinele tale. Luciditatea este o categorie dizolvant.<br />
În msura în care Dumnezeu trebuie primit, i nu îneles, la Dumnezeu<br />
nu ai acces prin luciditate.<br />
60. M întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii i i-am<br />
zis: domnule Preda, macedoromânii nu sunt români, sunt superromâni,<br />
români absolui. Atât de nstuii i gonii, au instinct<br />
naional de fiar btut. Iar eu i dumneata pe lâng ei, avem for<br />
domestic de rae. Mim. Am stat cu macedoromâni în temni. Îi<br />
teau pân îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o brbie perfect.<br />
61. A ti la scar uman, poate fi folositor - dar în nici un caz<br />
mântuitor.<br />
62. Este mai mântuitoare o rugciune într-o biseric din Gieti<br />
decât Platon.<br />
63. Ideea morii absolute st la baza smintelii moderne.<br />
64. Heidegger spune aa: ca s iei din anonimat, trebuie s<br />
trieti nelinitea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamn,<br />
Heidegger, s trieti murind absolut în fiecare zi!<br />
65. Moartea m determin s fiu esenial. M-a impresionat foarte<br />
mult sunetul pmântului czând pe cosciugul lui Nae Ionescu.<br />
66. Morii antici nu sunt deloc frumoi. Numai morii cretini<br />
sunt astfel. Am gsit totui la Homer un mort de toat frumuseea:<br />
Pentensileea, regina amazoanelor, omorât de Ahile. i plânge Ahile<br />
a omorât frumuseea asta de femeie... i-atunci Tersit - vocea poporului<br />
muncitor - se apuc s insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi<br />
un pumn i-l omoar - pe poporul muncitor - c-i obraznic i c<br />
insult cadavrul leia. Aici am vzut aadar o frumusee, dei în principiu,<br />
morii antici nu sunt frumoi. Cretinii sunt cei care au introdus<br />
masca frumoas a mortului.<br />
67. Cine slujete lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.<br />
68. Omul este guvernat pe pmânt de dou morale: de morala<br />
dogmelor, care este cretini etern, adic absolut, i de morala<br />
normelor, care, ca moral laic, este construit pe puintatea i imperfeciunea<br />
omului. Morala laic nu poate fi desprins de morala<br />
absoluti ea arat c omul se mi asimptotic la perfeciune, pe<br />
care n-o poate atinge niciodat.<br />
69. Morala în sine, autonom, e mai primejdioas pentru religie<br />
decât ateismul. tiina moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este<br />
din punctul de vedere al Absolutului religios egal cu zero. Seam<br />
cu Mersul trenurilor, dup prerea mea. Poi s-o schimbi, ca pe tren,<br />
la care staie vrei. Omul autonom nu e capabil s creeze o ordine<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
27<br />
moral. O primete de sus, sau nu o primete deloc. Cum e posibil<br />
morala public? Prin înstpânirea absolut a moralei religioase<br />
cretine. Dogmele cretine trebuie s porunceasc normele morale,<br />
care, f ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect.<br />
Morala public într-un stat cretin trebuie s stea sub imperiul<br />
certitudinii dogmelor cretine reflectate imperfect de omul mrginit.<br />
Dac nu situm Biserica deasupra statului, ne aflm în treabi face<br />
fiecare ce vrea.<br />
70. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie îmi<br />
plac oamenii care fac judeci. Cei care fac silogisme sunt fa de<br />
adevr, cum sunt curcile alea care se încurc printre popice.<br />
71. Napoleon face adevrata istorie a Revoluiei franceze. Un om<br />
care a refcut ordinea natural, punând parul pe haimanalele de pe<br />
uli. Când a fost întrebat cum îi explic intrarea armatelor sale în<br />
rile de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Franei se opinteau la<br />
ele zadarnic, Napoleon a rspuns: N-au intrat armatele Franei, ci<br />
ideile revoluionare de pe drapel! Începuse o nou filozofie a istoriei,<br />
cu Napoleon.<br />
72. F nemurire si mântuire, libertatea este de neconceput. Omul,<br />
dac nu are în substana lui ideea nemuririi i mântuirii, nu este liber.<br />
Seam cu berbecul, cu capra, cu oaia...<br />
73. Omul a depit condiia de animal abia atunci când în el a<br />
aprut ideea nemuririi, care nu trebuie confundat nici cu permanen<br />
speciei, nici cu concepia estetic a gloriei.<br />
74. F Dumnezeu omul rmâne un biet animal raional i vorbitor,<br />
care vine de nicieri i merge spre nicieri. i el rmâne aa chiar<br />
dac este laureat al premiului Nobel sau mturtor. Când, unde i în<br />
ce scop a aprut el în calitatea asta de om? Dac se întreab singur<br />
i nu este un zeu în dreptul casei care s-i reveleze data începutului,<br />
înseamn c omul rmâne un biet animal raional care vine de nicieri<br />
i merge spre nicieri.<br />
75. Renaterea italian, unde omul este situat în centrul universului,<br />
este eretic din punct de vedere cretin. Autonomizarea puterii<br />
omului este în sine demonic. Prerea mea este c omul este cel mai<br />
semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.<br />
76. Autonomia spiritual a omului este iluzorie i ea se mi<br />
perpetuu între Dumnezeu i dracul. F credini Biseric, omul<br />
mâne un simplu animal raional i muritor, raionalitatea având<br />
doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condiiile cosmice<br />
decât restul dobitoacelor. Când zici c omul este un animal raional,<br />
i muritor, raionalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri<br />
de adaptare la condiiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici<br />
omul este un animal raional, atributul raionalitilor îl distinge<br />
de restul vietilor, nesocotindu-l din perspectiva morii absolute.<br />
Moartea devine relativ, ca o trecere numai prin religie - tiina,<br />
oricât de savant, nesocotind omul decât aparent din regnul animal.<br />
Nici o consolare c eu m deosebesc de elefant sau de capr pentru<br />
fac silogisme, dac apar i dispar în mod absurd din natur.<br />
77. Scara valorilor umane conine: sfântul, eroul, geniul i omul<br />
obinuit - dincolo de acetia situându-se infractorul. Sfântul, eroul i<br />
geniul sunt f voia societii, care este obligat s-i recunoasc. Nimeni<br />
nu-i contest dreptul la existen dac eti om obinuit, dar nimeni nu<br />
trebuie s fac confuzie între tine, sfânt, erou i geniu. Oamenii sunt<br />
egali în faa legii, adic trebuie respectai ca atare, dar nu confundai, nu<br />
cui identici, c e o gogoa... Nimeni nu-i contest dreptul la o via<br />
normal dac pori masca de om. Numai c dac eti mediocru, nu<br />
trebuie s te instalezi în vârf, pentru c nu este nici în interesul tu.<br />
Acolo trebuie s stea cei dotai. Sfântul st în fruntea tablei valorilor<br />
pentru c el face posibil trirea absolutului la scar uman. Eroul se<br />
consum fcând istorie i nedepind sfera laicului. Eroul este admirat<br />
- aa cum este i geniul - dar nimeni nu i se închin, chiar dac fapta lui
28 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situeaz dintru început<br />
în eternitate, eroul moare în istorie, pentru c urma pe care o las el, ca<br />
om împlinit, este fixat doar în timp i în spaiu.<br />
78. Omul nu este o sum de miliarde de celule sau de organe. C<br />
nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici<br />
creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât<br />
biblic; tiinific, nu. Moise este mai valabil decât ultima noutate<br />
evoluionist a tiinei.<br />
79. Umanitatea o iubeti lesne. Pe om mai greu.<br />
80. Personalitatea este acel individ înzestrat cu capacitatea de a<br />
se drui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-i mai aparine.<br />
81. Eu am afirmat odat într-un salon, c Platon este micarea<br />
spiritului înluntrul eternitii. Când gândim, toi suntem platonicieni.<br />
Dac eu încerc s gândesc universul, trebuie s mut Biblia în universul<br />
îngheat al ideilor platonice. Asta înseamn meditaia. Platon a intuit<br />
cel mai bine jalea omului neputincios în faa esenelor.<br />
82. Fa de mreia lui Iisus Hristos, Platon este un personaj<br />
runel i cuviincios. Pe Platon poi s-l scuturi i constai c<br />
arhetipurile lui sunt filozofice, dar dac mui arhetipurile acestea în<br />
religia lui Iisus Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea.<br />
Platon n-are divinitate, pentru c la el divinitatea este un simplu<br />
„demiurg”, ceea ce în grecete înseamn „meseria”.<br />
83. Am dorit dintotdeauna s fac o tez de doctorat cu tema<br />
Aflarea în treab ca metod de lucru la români.<br />
84. La întrebrile fundamentale „de ce?” i „în ce scop?” aporetica<br />
rural româneasc rspunde: ‘’d-aia’’. A venit odat un franuz la<br />
noi, cu nite maini, iar una nu funciona tocmai cum trebuie. Dar<br />
românul zice: merge i aa! Trebuie s scm de acest „merge i<br />
a”; c „merge i aa” înseamn c merge oricum. Nu oricum, nu<br />
oriunde, nu oricând i nu orice.<br />
85. La purie am demonstrat vreme de dou ore c istoria<br />
românilor dezgolit de crucile de pe scuturile voievozilor este egal<br />
cu zero. C doar voievozii nu s-au btut pentru ridicarea nivelului de<br />
trai! Istoria se face cu Biserica.<br />
<strong>86</strong>. Cum vd participarea românilor de acum la mântuirea lor?<br />
Simplu. Ducându-se la biseric. i folosind tiina ca peria de dini.<br />
Tot ce spune tiina s nu-i lase cu gura cscati tot ce spune un<br />
pop de la Cucuieii din Deal s considere adevr ritualic.<br />
87. Am fcut o mrturisire într-o curte cu ase sute de ini, în<br />
închisoarea de la Aiud. Frailor, am zis, dac murim toi aici, în haine<br />
rgate i în lanuri, nu noi facem cinste poporului român c murim<br />
pentru el, ci el ne face onoarea s murim pentru el!<br />
88. Protestantismul est o religie coborât la rangul de moral<br />
pentru grdinia de copii.<br />
89. Pudoarea cretin este atât de pur, încât carnea eroticului<br />
cretin, cap pecetea spiritului, ceea ce pân la cretini n-a realizat<br />
nimeni.<br />
90. Eu cred c rzboiul nu este fcut de oameni; e mult prea<br />
serios. Îl face Dumnezeu. Cum ne di cutremure, ne di rzboi.<br />
91. Cei mai crânceni i mai strlucii soldai sunt cei ai popoarelor<br />
religioase. Când mori sub drapel, te gândeti c te duci la strmoi.<br />
Dar o armat care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care<br />
fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns.<br />
92. Prima funcie a unei religii reale este consolatoare, fiindc<br />
religie am ltra precum câinii. Ne natem, trim, ne îmbolnvim,<br />
îmbtrânim i murim. i întreg peisajul speciei om culmineaz în cimitir.<br />
Destinul uman nu este o invitaie la fericirea de-a tri. Singurul mod<br />
de-a evita nelinitea metafizic a cimitirelor este religia. Cu religia<br />
intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat<br />
prietenul meu Cioran - prin disperare.<br />
93. Cine n-a putut fi înlocuit? Religia! Iar filozofia care speculeaz<br />
autonom, face onanie mintal. i dac vrea s scoat, s extrag<br />
esene din tiinele naturii, este parazit. Atât! Nu îndrzneti s spui<br />
despre religie, teologal vorbind - dac eti cinstit - c a fost înlocuit<br />
de filozofie sau de tiin. Un cretin îi spune c adevrul se<br />
definete prin jocul celor dou lumi: cea de aici o oglindete imperfect<br />
pe cea de dincolo. Spune contra dac poi!<br />
94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane i este<br />
singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.<br />
95. Religia transform poporul într-o mas de oameni culi.<br />
96. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet<br />
i a rmas religios i un ran analfabet nu exist nici o diferen.<br />
97. Nivelul meu intelectual, chiar dac sunt savant, nu depte<br />
nivelul unui pop obscur din Bgan. Pentru c preotul la, în ritualul<br />
lui din biserica aia din lemn sau piatr, st de vorb cu absolutul.<br />
98. tiina se mi asimptotic la absolut. Arta se mi asimptotic<br />
la absolut. tiina este sediul folosului i arta este sediul plcerii.<br />
99. Religia este sediul adevrului transcendent în eseni unic<br />
ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaz peste ultimele<br />
speculaii teoretice ale tiinei, prin adevrul absolut unic, care este<br />
Dumnezeu. S vin un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o s-mi<br />
spun el? O bab care cade în faa icoanei Domnului strtut de<br />
absolut este om, si la e dihor laureat.<br />
100. În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: „Împia<br />
mea nu este din lumea aceasta”. Asta-i nemaiauzit! Du-te în împia<br />
Lui cu trenul sau cu racheta dac poi. Nu poi! Înotm în Univers ca<br />
mormolocii, i lumea lui Iisus Hristos se situeaz transcendent ca-n<br />
Ispita de pe munte, în mod etern.<br />
101. Revoluia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi<br />
inventat dup facerea lumii; doar dac te situezi în afara ei i creezi o<br />
lume nou. Revoluia nu adaug nimic Ideilor lui Platon.<br />
102. Revoluia francez n-a fost o revoluie, nici revoluia rus n-<br />
a fost o revoluie. Nu exist revoluii, ci doar tehnici insurecionale<br />
în blia pentru putere (Curzio Malaparte). Dac este o „restructurare”<br />
a omului, aceasta s-a întâmplat o singur dat în timp, la apariia<br />
lui Iisus Hristos.<br />
103. Aa am spus eu în temni: Domnule colonel - eram ase<br />
sute de ini într-o curte închis - nu vei fi voi, comunitii, niciodat<br />
revoluionari pân nu vei imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat<br />
istoria lumii, pe Iisus Hristos. În parabola cu oaia rcit, un pstor<br />
sete o turm întreag în cutarea unei oi. Stii, asta se cheam<br />
„unanimism moral cretin”. Fiindc în universul lui Iisus Hristos o<br />
celul care mai palpit într-un muribund este mai valoroas decât<br />
toate galaxiile posibile.<br />
104. Poarta spre Dumnezeu este credina, iar forma prin care se<br />
intr la Dumnezeu e rugciunea. Rugciunea e singura manifestare a<br />
omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândit<br />
cretin, rugciunea ne arat c umilina înal, iar nu coboar pe om.<br />
105. Am spus eu odat c dac un preot din Bgan, când se<br />
roag, este Dumnezeu cu el, atunci preotul la înlocuiete toat<br />
Academia Român...<br />
106. Sfântul are fora de coeziune a pietrei.<br />
107. Un sfânt poate fi i analfabet, dar e superior unui geniu,<br />
fiindc ideea de sfinenie este legat de ideea de minune. Un sfânt<br />
poate face o minune. Geniul face isprvi, nu minuni. Lumea, acum<br />
este ancorat în cultul genialitii ca slvire a progresului în afar.<br />
Atât. Or, cu cât suntem mai avansai, mecanic i material, cu atât<br />
suntem mai departe de esena real a lumii, de sfinenie.<br />
108. Singurii oameni care nu pot fi suspectai c se înfioar în<br />
faa morii sunt sfinii.<br />
109. A fi sfânt înseamn a fi suveranul tu perfect.<br />
110. M-a întrebat odat Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta,
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
29<br />
despre Pavel. tii ce i-am spus? - sta nu-i om, domnule, este toat<br />
Mediterana.<br />
111. Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon i<br />
despre Iisus Hristos. Zice colonelul: V rog s scriei ce-ai vorbit,<br />
ca nu cumva ministrul de interne Drghici s spun c sunt solidar<br />
cu dumneavoastr. - Domnule colonel, cum s fim noi solidari? Eu<br />
tocmai d-aia am venit aici, c nu suntem solidari unii cu alii...<br />
112. Este incorect s ai dispre fa de tehnic. Eu nu sunt tehnocrat,<br />
îns recunosc c în blia pentru adaptare, tehnica este universal<br />
util. Dar asta nu înseamn c tehnica poart în ea dimensiunea<br />
infinitului.<br />
113. Când va disprea ultimul ran din lume - la toate popoarele,<br />
vreau s spun - va disprea i ultimul om din specia om. i atunci or<br />
apar maimue cu haine.<br />
114. ranul este omul absolut.<br />
115. I-am spus eu Printelui Dumitru Stniloaie c nu m consider<br />
un Socrate. Dar cum v socotii? Pop, zic. i unde avei parohia?<br />
- N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.<br />
116. Dei sunt bolnav i neajutorat, nu îmi pare ru c exist.<br />
Încerc eu s-mi par ru, dar n-are sens. tii de ce? Pentru c eu<br />
constat, în mod evident, c exist. Ceea ce m confisc pesimismului<br />
de a m autonega este evidena existenei mele. Omul care se sinucide<br />
n-a constatat c este om. N-a reuit s intuiasc existena sa. S se<br />
triasc pe sine. Eu nu m pot sinucide - indiferent de starea mea,<br />
tate sau boal - fiindc nu m-am fcut eu. N-am venit cu voia<br />
mea pe lumea asta. i nici n-am s plec de voie din ea. sta este jocul<br />
fundamental al existenei mele.<br />
117. Am avut i discipoli... Nu se putea s nu am discipoli, fiindc<br />
sunt un om vorbre. Toat suferina mea se datorete poftei mele<br />
de a vorbi f restricii...<br />
118. A fost întrebat un ran, în închisoare: ce înelegi din tot ce<br />
spune Petre ea! Zice: nu îneleg nimic, dar e o grozvie!<br />
119. Când am vzut, în închisoare, c tot regimul care mi se aplic<br />
e inoperant - puteam eu, ca om, s-mi explic asta? i atunci m-am<br />
gândit c exist o for supracosmic, transcendent, numit<br />
Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu s scap de<br />
înluire. Pentru c, personal, nu m pot dezlui i elibera. Iar a<br />
vieui acolo, la închisoare, f asistena Lui nu se poate; au fost<br />
oameni care au murit... Atunci s-a nscut în mine credina nelimitat<br />
în atotputernicia i atotbuntatea divin.<br />
120. Am devenit un gânditor cretin când mi-am dat seama c<br />
revelaie, f asisten divin, nu pot ti nici cine sunt, nici ce<br />
este lumea, nici dac are vreun sens sau nu, nici dac eu am vreun<br />
sens sau nu. Nu pot ti de unul singur. Când mi-am dat seama c f<br />
Dumnezeu nu poi cunoate sensul existenei umane i universale.<br />
121. M-a întrebat cineva odat: M Petric, tu când te aezi la<br />
masa de scris cum scrii? - Sunt emoionat de fila goal. Prima mea<br />
grij e s nu fiu pândit de demonul originalitii. Urmresc s nu fiu<br />
original i s fiu cuviincios. - Eti inspirat? - Nu, nu st niciodat un<br />
zeu în colul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte nelinitit. Eu,<br />
care sunt cretin... Am dou neliniti; s nu se afle în expunerea mea<br />
nici o inadverten terminologici nici o impietate.<br />
122. Nu m intereseaz trecutul. De câte ori m întreab cineva<br />
când m-am nscut, spun c într-unul din anii trecui.<br />
123. Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hinu de<br />
puria. Ne ddeau o zeam chioari mlig fript. M-au btut...<br />
M-au arestat acas. Nici nu in minte anul... Când m-au anchetat am<br />
leinat din btaie. Iac c n-am murit! Am stat la Interne trei ani.<br />
Am fost dup aceea la Jilava, la Ocnele Mari i pe urm la Aiud. Eu<br />
mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream s mor. Am avut<br />
mereu laitatea de-a nu avea curajul s m sinucid. Din motive<br />
religioase... Treisprezece ani! Nu pot s povestesc tot ce-am suferit<br />
pentru c nu pot s ofensez poporul român spunându-i c în mijlocul<br />
lui s-au petrecut asemenea monstruoziti.<br />
124. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastr,<br />
domnule? - N-am vorbit, domnule. - Cum n-ai vorbit? - Pi împotriva<br />
voastr vorbete tot poporul român. Ce s mai adaug eu? i mi-au<br />
dat 20 de ani munc silnic f motive. Mi s-a prezentat sentina de<br />
condamnare ca s fac recurs. La cine s fac recurs, la Dumnezeu?<br />
125. Am fost solicitat, în închisoare, s scriu pentru revista Glasul<br />
Patriei, ca i Nichifor Crainic. Mi s-a prut ciudat s fii arestat i s<br />
scrii, s meditezi. Adic s spui: v mulumesc c m-ai arestat! Asta<br />
era o porcrie nemaipomenit, s obligi un deinut s scrie. El poate<br />
i scrie memoriile, dar nu pentru tine, la care-l persecui...<br />
126. Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e<br />
de ran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost s nu fac neamul<br />
românesc de râs. i toi din generaia mea au simit aceast grij.<br />
Dac m schingiuiau ca s mrturisesc c sunt tâmpit, nu m interesa,<br />
dar dac era ca s nu mai fac pe românul, m lsam schingiuit pân<br />
la moarte. Eu nu tiu dac vom fi apreciai pentru ceea ce am fcut;<br />
important este c n-am fcut-o niciodat doar declarativ, ci c am<br />
suferit pentru un ideal. Este o monstruozitate s ajungi s suferi<br />
pentru un ideal în mod fizic.<br />
127. Definiia mea este: Petre ea, românul. Am aprat interesele<br />
României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire i suferin. i<br />
convingerea mea este c suferina rmâne totui cea mai mare dovad<br />
a dragostei lui Dumnezeu.<br />
128. Eu n-adun nimic. Îmi spunea un pop, zice, pi dumneavoastr<br />
v risipii aa, v poate fura oricine... Zic: uite, printe, eu,<br />
zic, am adoptat concepia regelui Franei în materie de risipire a ideilor<br />
mele. Concepia lui despre cartof. Când au venit cartofii din America,<br />
ranii nu-i cultivau. „S mâncm noi buruiana asta din pmânt...”<br />
Ce a zis regele Franei? „M, seam, m, cartofi pe moia mea i,<br />
când or vedea ranii c îi pzesc, or si dea seama c-s lucru bun.<br />
sai-i s fure, c aa se rspândesc cartofii în ar.”<br />
129. Odat, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe<br />
motiv c fac specul. Cu ce? i-am întrebat. Nu mi-au rspuns. i<br />
atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: „Cu idei,<br />
frate, cu idei!”<br />
130. Un umanist pur, adic indiferent religios, practic formele<br />
vieii de jungl, împingând cruzimea pân la forma gratuit a<br />
bestialitii tigrului. Vremea noastr este plin de astfel de exemplare.<br />
131. Umanismul este una din formele grave ale rcirii omului<br />
modern, care pleac din antropocentrismul Renaterii. În Renatere,<br />
„titanii” s-au umflat prin autocunoaterea necunoaterii. Ei nu se<br />
cunoteau pe ei îni i au crezut c s-au descoperit ca oameni.<br />
132. Omul - javra asta biped, pe care eu îl consider „animal prost”,<br />
homo stultus - atunci când se screme s fac singur ordine, adic<br />
când practic umanismul, îl înlocuiete pe Dumnezeu cu el. Nicieri<br />
Dumnezeu n-a avut de furc cu dracul mai mult decât în sacrul spaiu<br />
al Italiei. Acolo, adic, unde s-a nscut umanismul în Renatere.<br />
133. Vlad epe are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel<br />
mai mare voievod român, pe tefan cel Mare. Cu armele! Are meritul<br />
l-a i btut. i are mai ales meritul c a coborât morala absolut<br />
prin epele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la<br />
cap i i-era fric s n-o furi tu de la tine. sta-i voivod absolut, Vlad<br />
epe. Pi fsta istoria românilor este o pajite cu miei!...<br />
Sursa bibliografic de referin este cartea: Petre ea, Între<br />
Dumnezeu i Neamul Meu, ediie îngrijit de Gabriel Klimowicz,<br />
Fundaia „Anastasia”, Editura „Arta Grafic”, Bucureti, 1992.
30 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Alexandru NEMOIANU<br />
(SUA)<br />
OPINIE<br />
„Almjul de ieri, de azi i de mâine, sau mult dorita<br />
Vale a Miracolelor”, Editura Academiei i Artpress,<br />
Timioara, <strong>2017</strong> (Pun Ion Otoman, coordonator).<br />
Sub acest titlu apare, în <strong>2017</strong>, acest masiv volum de 939 pagini.<br />
Pe foaia de titlu este trecut coordonator Academician Pun Ion<br />
Otiman, dar ediia este prefaati îngrijit de ctre Prof. Dumitru<br />
Popovici, cu sprijinul Asociaiei Culturale „ara Almjului”. Mrturisesc<br />
c foaia de titlu este uor confuzi neortodox organizat.<br />
În toate cile, citite pân acuma, am vzut c pe coperta întâi sus e<br />
locul autorului ci, iar „coordonatorul” îi are poziia tradiional în<br />
pagina de gard. Situarea coordonatorului pe locul autorului este<br />
pân la urm o uzurpare de rang, ca s zicem aa, generat de dorina<br />
trufa a „uzurpatorului”.<br />
îndoial, orice carte are un rost. În privina atingerii scopului<br />
propus se pot exprima puncte de vedere. Iar în cele ce urmeaz, voi<br />
exprima un asemenea punct de vedere. Cred c volumul s-a voit pe<br />
sine ca o lucrare „peste i dominând timpul, mulumind pe toi i pe<br />
toate”. Dar, nu sunt vremile sub oameni, ci sunt bieii oameni sub<br />
vremi, ca s amintim vorbele cronicarului. O încercare de a rsturna<br />
acest adevr fundamental nu avea cum s se termine decât, i folosesc<br />
cel mai blând termen care îmi vine la îndemân, dezamgind.<br />
Am s încerc s le iau pe rând. Primul capitol, „Geografia, calitatea<br />
solului, relieful”, semnat de Ana Neli-Ianas, este bogat în amnunte,<br />
scolastic întocmit, însoit de grafice i imagini convingtoare. Cred<br />
acest capitol este un succes.<br />
Al doilea capitol, „Almjul de-a lungul timpului”, trebuia s fie<br />
piesa de rezisten a cii i coloana ei vertebral. Sunt adunate<br />
Pavel Filonov - 11 capete<br />
acolo sumedenie de date, este folosit o bibliografie bogat, dei<br />
insuficient, dar capitolul rmâne neconvingtor i coninând destule<br />
concluzii eronate. Epoca veche (paleolitic, neolitic, bronz, Halstatt.<br />
La Tene i vremea roman) este tratat corect i cu acribie, fiind,<br />
pân la un punct, un adevrat inventar istoric. În schimb tratarea<br />
epocii medievale dezamgete profund.<br />
Autorii nu au îneles rostul special al Almjului în Evul Mediu,<br />
locul su special, aproape autonom, sub coroana maghiari mai<br />
ales nu au îneles originea districtelor militare. Autorii ajung s prezinte<br />
aceste districte ca pe un soi de inovaie a regalitii maghiare, când<br />
ele erau o realitate strveche, pur româneasc, pe care regalitatea<br />
maghiar a fost obligat s o recunoasci s o trateze cu respect.<br />
Faptul c în bibliografie nu par s fi fost folosite lucrrile fundamentale<br />
asupra formaiunilor româneti din Transilvania Evului Mediu,<br />
semnate de ctre Radu Popa, cu siguran a contribuit la vehicularea<br />
unor concluzii greite. De folos ar fi fost i folosirea studiului<br />
semnat de subsemnatul despre Cavalerii Teutoni în Banat (articol<br />
prezent i în volumul meu Borloveni, Cluj, 2008 pe care, se pare, unii<br />
dintre autori l-au consultat). Pentru epoca otoman utilizata mai cu<br />
atenie lucrarea lui Traian Birescu, Banatul sub turci, Timioara,<br />
1934. Dar absolut dramatic insuficient i greit este prezentat veacul<br />
al XVIII-lea bean. O perioad esenial, dac nu decisiv, în formarea<br />
caracterului bean. Nici nu putea fi altfel, cci dou lucrri<br />
fundamentale: Sonia Jordan, Die keiserliche wirtschaft politik în<br />
Banat in 18 Jahrhundert, München, 1987 i Hans Wolf, Das Schulwesen<br />
des Temeswarer Banats in 18 Jahrhundert, Baden 1935, au<br />
fost pur i simplu ignorate. Ci care foloseau documente din Arhiva<br />
de rzboi i civil a Vienei, ci care sunt eseniale i a cror citare<br />
nu este optativ. Pentru veacul XIX i pân la 1944 autorii s-au<br />
strduit dar iari cu poticneli. Sunt ignorate personaliti almjene<br />
eseniale, spre exemplu Colonelul Pavel Boldea, ajuns ef al preoilor<br />
Ortodoci din armata cesaro-craiasc. Nu sunt amintite personaliti<br />
i rolul lor în cadrul Comunitii de Avere grnicereti. M gândesc<br />
la Lt. Col. Romulus Boldea (Prefect al Severinului în 1927-28 i 1938<br />
i Preedinte al Comunitii de Avere în 1939-1944) care a acordat<br />
sumedenie de burse la colarii merituoi din Banatul grniceresc<br />
(între ei viitorul Mitropolit Nicolae Corneanu), la faptul c sub<br />
administraia lui a fost ridicat Hotelul „Cerna” din Bile Herculane i<br />
din iniiativa lui a fost publicat „Istoria Comunitii de Avere”, a<br />
Dr. Antonie Marchescu. (Cu regret trebuie s spun c reeditarea<br />
acelei ci de ctre acad. P. I. Otiman, a fost fcut sub orice nivel<br />
editorial, de fapt a fost copiat ediia princeps cu toate greelile, cu<br />
normele ortografice din momentul apariiei i cu o hârtie de cea mai<br />
proast calitate). Din bibliografie lipsete o alt lucrare esenial,<br />
cea a lui Petre Nemoianu, Valea Almajului aprut în volumul „Banatu-i<br />
fruncea”, Lugoj, 1929. Personal, gsesc exagerate meritele<br />
atribuite lui Iancu Conciatu ( prezentat de presa interbelic din
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Timioara într-o lumin nefavorabil, i total insuficiente cele care îl<br />
privesc pe Eftimie Gherman. La fel de expediate sunt rolul Episcopiei<br />
Caransebeului i numele celor care au susinut material Biserica.<br />
(M refer din nou la un caz pe care îl cunosc, al lui Romulus Boldea<br />
din Borlovenii Vechi). În general referindu-ne la bibliografie, trebuie<br />
sesizm, din pcate, c o mare parte a lucrrilor foarte importante<br />
scrise despre Almj, nu a fost nici parcursi nici reprodus în acest<br />
volum. Ceea ce desigur explic, în unele capitol, schematismul, scia<br />
ideilor i a evenimentelor prezentate.<br />
Tragica experiena a scurtei perioade din toamna lui 1944, când<br />
trupele sovietice au trecut pe acolo este scurt i cam impersonal prezentat.<br />
Ororile acelea sunt înfate ca detalii dintr-un trecut ireversibil.<br />
Este pomenit acolo învtorul Vasilic Popovici dar nu sunt<br />
pomenite ororile pe care el si familia lui le-au suferit. Pcat!<br />
Mai departe nu sunt redate îngrozitoarele persecuii din anii urmtori,<br />
genocidul, distrugerea în mas a populaiei germane a Banatului<br />
i modul în care economia i gospodriile fruntae almjene erau<br />
distruse deliberat, bucat cu bucat. Sunt amintii partizanii din Almaj<br />
dar nu i cozile de topor care i-au trdat sau care au acceptat s fie<br />
martori ai „acuzrii” contra lor. Nu sunt amintite numele celor care<br />
au fcut în Almaj „colectivizarea” i crimele la care s-au dedat. Din<br />
amintire îl pomenesc pe Ilie Tola din Borlovenii Vechi, o bestie. Un<br />
adevrat scandal îmi pare îns punerea în paralel a unor gânduri<br />
exprimate de ctre Dr. Iuliu Maniu i Petru Groza. Dr. Iuliu Maniu un<br />
simbol al corectitudinii morale i Petru Groza, o bestie amorala i o<br />
ruine a politicienilor români. La fel de scandalos, la limita indecenei,<br />
îmi pare faptul c, pentru a doua oar, o anume Icoana Budescu<br />
exprim anume regrete pentru desfiinarea colectivelor din Almaj.<br />
Mai apoi nu este exprimat faptul c epoca stalinist a însemnat distrugerea<br />
sistematic a Almjului, a tradiiilor sale spiritual, economice,<br />
culturale i de ierarhie social. Capitolul al 3-lea, „Populaie i locuire<br />
în Almj” de Ana Neli-Ianas îmi pare scris bine i profesional, prin<br />
date i documentare, la fel cap.4, „Graiul almjenilor” al Florinei Bcila<br />
mi se pare foarte convingtor, cu observaia c autoarea uit adesea<br />
tema pe care i-o propune - graiul almjean i utilizeaz sintagma de<br />
ean, ceea ce ar presupune extinderea ariei de cuprindere i<br />
oblig la consideraii ample, având în vedere diversitatea subdialectului<br />
bean. Excelent mi se pare Capitolul 9, despre învmântul<br />
din Almj, scris de profesorul Pavel Panduru care arat condiiile<br />
dramatice în care dasclii almjeni, persecutai, marginalizai, au reuit<br />
i fac datoria. Capitolul 10, „Cultura i Arta în Almj”, scris de<br />
Florina Nica, este foarte informativ, util i bine scris. La fel capitolul<br />
11, „Traditii almajene” scris de Maria Vâtca i Diana Otiman merita<br />
lauda pentru utilitate. Sunt de prere c urmtoarele capitole dedicate<br />
vieii spirituale i culturale din Almj ar fi trebuit adunate sub un<br />
singur generic . M refer la cap. 19,11 i 12 acesta din urm dedicat<br />
vieii spirituale din Almj scris de catre Gh. Rancu-Bodrog, o încercare<br />
merituoas, dar cred c insuficient a fost demonstrat faptul ca tot ce<br />
este superlativ în sufletul almjan se datorete Ortodoxiei româneti.<br />
În acest context am rmas surprins de reproduceri de „biserici” de<br />
lemn almjene din, zice autorul, veacurile XVI-XVII. Nimeni nu tie<br />
dac acele biserici au existat i absolut nimeni nu poate ti cum<br />
artau. Imaginile respective sunt fantezii care nu îi aveau locul întrun<br />
capitol de prezentare a istoriei reale.<br />
Mai multe detalii meritau cele doua mstiri almjene, Putna i<br />
ara Almjului. Cât privete „Minoritile” religioase i rolul lor în<br />
viaa almjenilor este prezentat, dup prerea mea, cu prea mare<br />
generozitate.<br />
Dup prerea mea, capitolul al 13-lea, „Scrieri despre Almaj” este<br />
cel mai interesant. El a fost alctuit de ctre Prof. Iosif Bcila i fiica<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
31<br />
sa Conf. Dr. Florina Maria Bcila. Scriitorii almjeni sunt prezentai,<br />
în marea lor parte, într-o imagine cuprinztoare. Dar sunt i excepii<br />
, cu atât mai surprinztoare, când e vorba de unul din cei mai<br />
importani (dac nu cel mai important) scriitor al zonei i al Banatului,<br />
Ion Marin Almjan, a crui oper a fost prezentat, paradoxal, foarte<br />
parcimonios, alturi de un scriitor a crui oper este consemnat<br />
doar în manuscris. Un spaiu mai generos trebuia acordat activitaii<br />
rintelui Profesor Doctor Petrica Zamela. Dar spiritual Almjului<br />
apare acolo viu i nemuritor. În ceea ce privete capitolul al 15-lea,<br />
scris de C. Goa i acad. I. P. Otiman, care s-ar fi dorit a fi un soi de<br />
„finis coronat opus” dezamgete mult... Autorii au cutat s<br />
mulumeasc pe toi i finalmente au iritat pe muli. In primul rând ei<br />
comit o enorm greeal de logic. Folosesc o logic „circular”,<br />
circulus in probando. Adic afirmaia devine argument prin aceeai<br />
vorb sau una similar. Cu alte cuvinte, ei par a spune „În Almj este<br />
u fiindc este o stare negativ”. Asta nu ajunge.<br />
Este amintit depopularea Almjului (în general în lume problema<br />
nu este depopularea, ci suprapopularea) dar, chiar aa fiind , de ce<br />
nu sunt amintii cei vinovai de aceast depopulare? Cei care au silit<br />
generaii de tineri almjeni sa ia calea dureroas a „colilor<br />
profesionale”. Este oare mai puin rea depopularea prin „coli<br />
profesionale” decât cutarea de lucru în „apusul” Europei. Nu cred.<br />
car parte din cei plecai în „apus” vor veni înapoi i vor putea<br />
relansa economic Almjul. Nu este pomenit catastrofala<br />
administraie Sorin Frunzaverde. Un personaj cu asemenea nume<br />
predestinat nu ar fi trebuit s fie tolerat în viaa public din capul<br />
locului. Nu sunt amintite jafurile forestiere i încercrile de distrugere<br />
a singurei bogii autentice a Almjului, frumuseea naturii. Nu sunt<br />
amintite cazuri de încercare de furt i înelciune sfruntate. Aa a<br />
fost încercarea Miclea-iriac la Bozovici sau încercrile de<br />
„concesionare” fraudulent i distrugere a râului Nera fcute de<br />
condamnatul penal Pavel Verindean al Prigorului. Graficele multiple<br />
i socotelile fcute în zone ale Elveiei i Olandei nu sunt de ajutor.<br />
Almjul nu este nici Elveia i nici Olanda.<br />
Cartea dezamgete fiind, voit sau nevoit, un soi de justificare a<br />
sistemului neamului prost care stpânete România din 1990. Viitorul<br />
va fi al unui Almj renscut spiritual, învigorat demografic, inventiv,<br />
viu. Acelai ieri, azi, întotdeauna.<br />
Am încheiat aceste rânduri în zori de ziu, în gangul casei Boldea<br />
din Borlovenii Vechi. Era rece, dar senin i soarele urma s rsar<br />
peste brazii care dominau pdurea gospodriei, „cracul Boldei”. L-<br />
am urmrit cu ochii larg deschii, pân ce, rrit, soarele mi-a umplut<br />
ochii cu lacrimi. Atunci am tiut c o nou diminea s-a revrsat<br />
asupra Borloveniului.<br />
Pavel Filonov - Formele care acioneaz
32 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Paula ROMANESCU<br />
TOAMNA / AKI<br />
grele desfrunziri -<br />
inutil recolta<br />
de-nelepciune<br />
riche le défeuillage -<br />
inutile la récolte<br />
de grande sagesse<br />
*<br />
crâng de Miastr -<br />
în aurul din frunze<br />
cântul tcerii<br />
bois de Maiastra -<br />
dans l’or des feuilles mortes<br />
le chant du silence<br />
*<br />
ultima frunz -<br />
între ramuri de arar<br />
plin cuibul gol<br />
la dernière feuille -<br />
entre les rameaux du chêne<br />
plein le nid désert<br />
*<br />
ciee roii -<br />
pe gardul de nuiele<br />
stolul de vrbii<br />
cynorrhodons rouges -<br />
entre les rameaux d’épines<br />
nouée de moineaux<br />
*<br />
dansând frunza<br />
se aterne-n crare<br />
moar puin<br />
la feuille dansante<br />
se couche dans le sentier<br />
pour mourir un peu.<br />
*<br />
clepsidr de nori -<br />
nisipul plajei cerne<br />
pustietate<br />
clepsydre des nuages -<br />
le sable de la grève<br />
crie solitude<br />
*<br />
cade o frunz -<br />
pisica prinde-n gheare<br />
umbra zborului<br />
tombe une feuille rouge<br />
le chat attrape de ses griffes<br />
l’ombre du vol<br />
*<br />
dincolo de nori<br />
croncnit de cocoare -<br />
mai sraci c-un vis<br />
au-delà des nues<br />
croassement des cigognes -<br />
nous un rêve de moins<br />
*<br />
ciorchini neculei -<br />
viespile i bondarii<br />
ocupai foarte<br />
des grappes oubliées -<br />
les bourdons et les guêpes<br />
à la cueillette<br />
*<br />
ciniuri -<br />
în foste sere cioburi<br />
zdrene de soare<br />
hautes les broussailles -<br />
dans les feues serres de<br />
légumes haillons de soleil<br />
*<br />
solie din larg -<br />
ramul de mslin<br />
porumbelul gri<br />
Pavel Filonov - Capra<br />
message du grand large -<br />
une colombe grise arrive<br />
sans branche d’abricotier<br />
*<br />
înspumat valul -<br />
la mal de mare moart<br />
cochilii negre<br />
blanche la vague -<br />
au bord d’une mer morte<br />
des coquilles noires<br />
*<br />
cântecul frunzei<br />
în vântul de octombre -<br />
cut poetul<br />
le chant de la feuille<br />
dans le doux vent d’octobre -<br />
muet le poète<br />
*<br />
la moartea frunzei<br />
durea-n srbtoare -<br />
ipt de cocori<br />
morte la feuille -<br />
la forêt est en fête<br />
cri aigu d’oiseaux<br />
*<br />
vechiul carusel -<br />
în rotitoare frunze<br />
nou poveste<br />
le vieux carrousel -<br />
sur les feuilles qui tournent en<br />
rond une nouvelle histoire<br />
*<br />
pai pe alee<br />
poarta întredeschis -<br />
palid luna<br />
des pas dans l’allée<br />
la petite porte entrouverte -<br />
tremble la lune<br />
*<br />
turma sub brum<br />
câinii în jurul stânii -<br />
urletul haitei<br />
troupeau sous la brume<br />
chiens de garde tout autour -<br />
hurlement des loups<br />
*<br />
nici corb nici vulpe -<br />
în crângul rmas umbr<br />
zvon de fierstru<br />
ombre la forêt -<br />
crissement aigu de scie<br />
ni corbeau ni renard<br />
*<br />
scrânet de joagr<br />
peste vârfuri croncnit -<br />
crâng retrocedat<br />
crissement de scie<br />
échos de croassements -<br />
bois rétrocédé<br />
*<br />
muntele-albastru<br />
rece umbra corbului -<br />
grbesc pasul<br />
la montagne bleue noire<br />
l’ombre du corbeau glisse -<br />
faut se dépêcher<br />
*<br />
ir de cocoare -<br />
pe deal cocenii-n stoguri<br />
i vânt vântul<br />
rangée de cigognes -<br />
les meules dans le blanc<br />
brouillard et violet le vent<br />
*<br />
cât vezi cu ochii<br />
pustiu de zri cenuii -<br />
armate de nori<br />
jusqu’à l’horizon<br />
des grands armées de nuages<br />
nous couvrent de gris<br />
*<br />
un singur greier -<br />
în cenua din vatr<br />
ipt de-absene<br />
une seule cigale -<br />
dans les cendres du foyer<br />
cri de l’absence<br />
*<br />
zvon de plecare -<br />
noile rândunele<br />
nelinitite<br />
appel du départ -<br />
les nouvelles hirondelles<br />
toutes frémissantes
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
{tefan Radu MU{AT<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
33<br />
C[r\i primite<br />
la redac\ie<br />
Toamn alb de mesteacn<br />
Trestii nalte înglbenesc<br />
Într-un freamt lin de oapte,<br />
În frunzi se adâncesc<br />
Lungi scântei de frunze moarte.<br />
Lacul palid îi adun<br />
În oglinda ctoare<br />
O corabie de spum,<br />
Navigând pe col de soare.<br />
Într-un licr norii curg<br />
Printre ramuri de mesteacn.<br />
Soarele czu-n amurg,<br />
În adâncul unui cearcn.<br />
Din tufiuri risipite,<br />
A ieit un cârd de rae.<br />
Zgribulite, alarmate,<br />
ne ca nite e.<br />
Inutili, adânci i triti,<br />
cini cu flori crunte<br />
Se destram pe miriti,<br />
Albind ploile mrunte.<br />
În scântei subiri, în zare,<br />
Pogorâte pe pmânt,<br />
O cicoare se deir<br />
În rafale reci de vânt.<br />
Glas de moarte, ireal,<br />
Prinse valea de rân.<br />
Fruni înalte de stejar<br />
Se-<strong>nr</strong>oir sub furtun.<br />
Umbre falnice se prind,<br />
De la ceruri la pmânt,<br />
Zmei tirani cri venind<br />
Pe spi<strong>nr</strong>i adânci de vânt.<br />
Îngrozii fiind de lumin,<br />
Vars ploaia în uvoaie.<br />
Toamna alb de mesteacn<br />
Lâncezete în noroaie.<br />
O problemi jumate<br />
A venit de nu tiu unde<br />
Necjit o albin,<br />
din floarea cu merinde<br />
A rmas o rcin.<br />
Dar un flutur panicat,<br />
Povesti cu amnunte.<br />
un vânt neînduplecat<br />
Veni-n goan de la munte:<br />
- Asta nu e o întâmplare,<br />
Vântu-ncurcflorile...<br />
Iar un pui de corb tresare,<br />
Scuturând aripile:<br />
- Nici pe ramuri nu-i desag<br />
Vântul plec salcia.<br />
Albinuo, sor drag,<br />
Se anun vreme rea!<br />
Într-o propoziie,<br />
Un arici mai înelept,<br />
cu supoziie,<br />
Trâgând aerul în piept:<br />
- Dac noaptea crete foarte...<br />
Mi-a rmas ceva în tind<br />
i-mpim pe jumtate;<br />
Ceva mere... Am i ghind...<br />
- Ascultai ce v zic eu!...<br />
Spuse un greier pricjit.<br />
ne încurc tare, zu,<br />
Dac toamna a venit...<br />
Mândru c-are un grunte,<br />
i l-a prins la talie,<br />
din gur înainte,<br />
Intonând o arie.<br />
,,Copilria ctorete din arip în arip<br />
de vânt, smulgând sufletele norilor,<br />
în cutarea soarelui”<br />
tefan radu muat
34 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Irina Lucia MIHALCA<br />
tii tu, omule...?<br />
tii tu, omule,<br />
când primvara nu va mai fi doar o zi,<br />
când florile-i vor continua înflorirea,<br />
când prile-i vor duce tot mai departe cântul?<br />
tii tu, omule,<br />
când zâmbetul omului nu se va mai stinge,<br />
când soarele ne va mângâia prin fiecare rrit,<br />
când anii vor fi doar perle înirate în colierul vieii?<br />
tii tu, omule? Hei, ascult, venic nemulumitule!<br />
Sub fiecare piatr-i ascuns o durere, în cruciada vânturilor,<br />
fiecare cetate departe-i poart tânguirea<br />
prin glasurile celor zidii în întunericul gândurilor.<br />
Dincolo de eclipsa inimii,<br />
privete, omule, delta cu nuferi înflorii!<br />
Tu, cel care mereu te-ndoieti, privete<br />
i las si treac furtuna<br />
întins în suflet ca via slbatic!<br />
Sub cerul dogoritor, mistuit de ara dorinelor,<br />
în curând, o ploaie bineftoare îi va potoli setea.<br />
Sub picturile din cer, în primul vis îmbrat sub stele,<br />
simte iubirea, respir pacea din adâncuri,<br />
acolo unde lumina a strpuns întunericul<br />
pentru ca sufletul si încoleasc<br />
cu bucuria clipei i-a fiecrei provocri!<br />
Un nufr i-a deschis larg petalele si nasc fiul.<br />
Peste azurul mrii în fierbere, o alt furtun,<br />
un pescru cu aripile-ntinse i-o nou cutare...<br />
În drumul spre stele<br />
Simi ci s-a mai întâmplat asta, i-e dificil s alegi.<br />
i-atunci cum separi iluzia de realitate?<br />
De ce ne-amintim trecutul, dar nu i viitorul?<br />
Totul este posibil cât înc n-ai decis, nelimitat este gândul.<br />
tii c o pictur de ap poate legna floarea rodiului tu,<br />
o pictur care nu se va mai reface, odat czut.<br />
Amintete-i, amintete-i, în spirala respiraiei opreti timpul!<br />
În linitea ciudat a lunii, ne-am rcit pe câmpul de petale,<br />
doar margaretele ne-au luminat calea.<br />
Plou. Timpul pare golit, limitat.<br />
Amintete-i, amintete-i, pe câmpul de petale ne vom întâlni!<br />
- Viaa este acolo unde crete iarba, iar binele,<br />
acel ceva mrind ansele s luminm drumurile<br />
i s vedem gropile. De aici i grijile noastre, mai mari<br />
sau mai mici, sigurana sau nesigurana depinde de noi.<br />
Tot ce conteaz este s menii focul i flacra vie<br />
care ilumineaz - gongul care unete ziua de ieri cu cea de azi -<br />
un dans exist, mereu, în toate!<br />
Spre rmul de petale imaginaia îi continu firul oaptelor...<br />
- Un transfer de cldur, sta-i dansul!<br />
Ce se întâmpl când ne-ndrgostim?<br />
- Un brbat este interesat de ochii i reaciile iubitei -<br />
feminitate i reacii -, când ochii nu mai sunt<br />
în centrul ateniei lui, reaciile mor.<br />
Cine cunoate iubirea, cunoate i pornirea ei, dei,<br />
trebuie s recunoatem, orice femeie-i dorete i ceva sadism<br />
în pasiunea lui pentru ea.<br />
Ecoul vibraiilor prin oglinda simirilor, emoii vii!<br />
- a ce se deschide spre culoarul înaltelor simiri!<br />
Unde-i realitatea, ce-i misiunea?<br />
- Acolo unde-i misiunea! Sufletul ctor<br />
se-aeaz în vis unde-i place, aici, pe pmânt, este chinuit<br />
pentru a se uura, a lumina, a se-na.<br />
Spre ce tinde tot ce facem, tot ce dorim, iubitule?... - Spre stele!<br />
Viaa, adevrata via, este iubirea, pentru c a tri,<br />
cu-adevrat a tri, înseamn a iubi, ziua de mâine-i misterul<br />
ruia-i dai voie s se dezvluie.<br />
Poi si uii bile inimii?<br />
Totul urc. Urcm, nimic nu se-oprete pe drum.<br />
- Dac mi-ai cucerit teritoriul viselor, veche-i memoria clipei.<br />
Visul este o stare de amintire a unor clipe<br />
din memoria sufletului!<br />
De ce în timpul sta?<br />
- Nu are timpul sta niciun timp!<br />
Eti femeie, sunt brbat - o simbioz -, vreau s te-mplinesc<br />
adânc, iubito, si tai respiraia de plcere,<br />
plângi pentru c nu-i poi controla emoia,<br />
simi magnetul dintre noi, s accepi ciocnirea faliilor,<br />
te bucuri de cutremur i de momentul divin - plcere<br />
nedefinit, eliberare de trup -.<br />
Da, iubitule, smâna de lumin, dincolo de risipirea norilor,<br />
dincolo de furtunile neateptate, ciocnirea mrii de valuri,<br />
un cântec de nuntire din adâncuri,<br />
un dar al iubirii, un dar necunoscut de cer!<br />
Cutm, vism, ctorim în acest amestec, tu i cu mine.<br />
Cunoatem bine roul macilor i verdele diafan al câmpului,<br />
fiorul copacilor tinuit în coaja amintirilor.<br />
- F s vrei, sclipiri de lumin licresc din trecutul cald.<br />
Dac eti în gândul cuiva, ceva din tine s-a transferat acolo!<br />
În perle rotunde se preschimb picturile, în deprtate amintiri,<br />
crengile rodiului tu se leag. Un punct abisal!
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Ionu] COPIL<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
35<br />
Empatia ]i<br />
Hipersensibilitatea<br />
Empatia i hipersensibilitatea mi-au adus mari necazuri în via,<br />
dar f ele nu a fi devenit ceea ce trebuia s devin. Exist anumii<br />
oameni care se deoache foarte uor i care în contact cu ali oameni<br />
se contamineaz cu convingerile acestora. Cum informaiile nu prea<br />
sunt compatibile, omul devine agitat, nervos, apoi se simte golit de<br />
energie, deprimat. În plan fizic are dureri groaznice de cap, stare de<br />
grea, vom. Structura informaional a individului este grefat<br />
pe un suport energetic. Dac acest suport este slab (cantitate mic<br />
de energie), atunci întreaga structur informaional este mereu afectati<br />
remodelat de structurile cu care intr în contact. Dar aa cum<br />
exist un sistem individual de energie-informaie, existi un sistem<br />
social de energie-informaie. Este asemenea unui arbore cu ramuri<br />
principale reprezentând principalele tipare de gândire (religioase,<br />
sociale, morale...) care se tot divizeaz (grupuri zonale, limb, preocupri,<br />
nivel de culturi cunoatere, aspiraii) la periferie fiind structura<br />
individual. Fiecare structur individual este conectat la o<br />
cin care duce pân la sursa primar, dar schimbul de energie i<br />
informaie este influenat de traiectul dintre individ i surs. Cu cât<br />
un individ este mai dogmatic, pasional adept al unor idei sau grupuri,<br />
are mai denaturat comunicarea sine-surs. De fapt, cu cât<br />
sunt mai muli intermediari, e o problem (dac sunt congrueni,<br />
ei confer un plus de putere individului, dac sunt conflictuali, îi<br />
confer slbiciune i îl intoxic). Oamenii gânditori care elimin<br />
patimile politice, sociale, religioase fac un scurtcircuit i se conecteaz<br />
cât mai aproape de surs.<br />
Pavel Filonov - Pati<br />
Lucrtorii în domeniul psihic au abilitatea s vad aceast structur<br />
planetari s se conecteze în punctul/ramura care îi intereseaz,<br />
accesând putere i informaii sau introducând acolo anumite informaii.<br />
Conectarea se face involuntar sau semicontient, funcie de<br />
capacitatea i interesul utilizatorului pentru un anumit domeniu.<br />
Involuntar, oamenii tolerani, cu informaii din cât mai multe domenii,<br />
curioi, care au avut contact cu oameni din medii cât mai diverse i<br />
preocupri cât mai diverse... au o capacitate sporit de a se conecta<br />
în mai multe i diferite zone i ramuri. Probabil lucrtorii în domeniul<br />
psihic fac asta contient, recreând în interiorul lor un model asem-<br />
tor/identic cu cel în care vor s se conecteze. Asta implici o<br />
emoie care trebuie recreati se face prin reactivarea/reamintirea<br />
întâmplrii reale când lucrtorul a fost în mediul/modelul respectiv.<br />
Din acest motiv este bine s adunm emoii intense (dar nu copleitoare)<br />
din toate experienele i contactele vieii noastre.<br />
Este posibil ca lucrtorul în domeniul psihic s foloseasc o<br />
formul care s-l conecteze la anumite modele. Respectiva formul<br />
este doar o scurttur, un reflex condiionat care remodeleaz structura<br />
energoinformaional a lucrtorului. Ca exemplu, imaginea sau<br />
numele unei iubite din trecut ne transpune cumva în starea aia sau<br />
reamintirea unei situaii neplcute ne d o stare de disconfort.<br />
O metod la îndemâna tuturor este autosugestia. La fel ca i hipnoza<br />
(sugestia profund), poteneaz sau depoteneaz anumite tendine.<br />
Folosirea ei ca baraj nu este decât rareori o strategie bun. S<br />
lum cazul unui beiv pe care îl sugestionm s nu mai bea alcool,<br />
consumul/mirosul/gustul de alcool îi produce<br />
o puternic greai stare de vom.<br />
Asta e un baraj în faa tendinei de a bea<br />
alcool, necesit o sugestie mai puternic<br />
decât nevoia beivului. Practic, barajul pe<br />
care îl construim în faa torentului trebuie<br />
fie suficient de puternic s îi fac fa,<br />
ceea ce înseamn c hipnotizatorul trebuie<br />
fie foarte puternic psihic sau sugestia<br />
fie repetat de foarte multe ori. Dar nevoia<br />
beivului pentru alcool e prezenti<br />
la un moment dat fie sparge barajul, fie refuleaz<br />
prin alt parte. Sugestia i hipnoza<br />
de blocaj este asemenea unui algocalmin<br />
când te doare capul. În schimb, sugestia<br />
de potenare-depotenare a unei tendine<br />
e aseme-nea unei miri din judo; implic<br />
un consum energetic mai redus i are eficien<br />
pe termen lung. Este un fel de persuasiune,<br />
de deviere a traseului. Beivul<br />
contientizând toate necazurile care îi vin<br />
din consumul de alcool i vzând avantajele<br />
ce decurg din abstinen, adic
36 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
oportuniti pentru a-i satisface alte plceri, îi deturneaz energia<br />
ce îi susine pornirea. Pentru el e o plcere s consume alcool, dar<br />
dac abstinena îi ofer, s spunem sex, va prefera plcerea mai<br />
mare. Acum intervine nivelul la care înelege! O înelegere la nivelul<br />
contientului (care e 7% din psihic) nu va provoca efecte notabile,<br />
el trebuie s îneleag asta la nivelul subcontientului; hipnoza i<br />
sugestia acioneaz la nivelul subcontientului.<br />
Specialitii în autosugestie recomand repetarea de 8-15 ori a<br />
formulelor dimineaa i seara. Dup cum spune Clement Jogout,<br />
orice afirmaie repetat provoac fie schimbri rapide i reversibile,<br />
fie modificri profunde i durabile. În asta st secretul folosirii inteligente<br />
a autosugestiei. S presupunem cazul unui om lene. Dup<br />
cum am vzut o formul de tipul nu mai eti lene e un baraj ineficient,<br />
i dac nu mai e lene nu înseamn automat c devine harnic; o plcere<br />
e schimbat cu alta, poate devine beiv; prea puini au educaia<br />
care le permite s vad hrnicia ca o surs de plcere) i atunci o formul<br />
de depotenare este mai potrivit cu fiecare zi, eti tot mai<br />
puin lene! Dar e mult mai eficient o formul de potenare a unei<br />
caracteristici opuse cu fiecare zi eti tot mai harnic, simi nevoia s<br />
faci mereu ceva i simi mare plcere prestând o activitate.<br />
În cazul unei sugestii simple i adresate unui psihic nu foarte<br />
complex, efectele apar în dou trei zile, sunt efecte vizibile, efecte de<br />
manifestare. Sugestia îndelungat sau repetarea de sute i mii de ori<br />
a formulelor induce modificri în structura psihic. Adic, în primul<br />
caz, un lene poate avea manifestri de hrnicie dar în interior rmâne<br />
un lenei în al doilea caz structura lui psihic se modific devenind<br />
un harnic. Practicanii autosugestiei tiu c la început obin rezultate<br />
foarte bune apoi rezultatele dispar i de multe ori se simt ru... i o<br />
las balt. Prin continuarea sugestio<strong>nr</strong>ii, dup ce apar primele<br />
rezultate, sugestia ptrunde adânc i modific structura psihic.<br />
Adic, caracteristica lene e înlocuit cu caracteristica hrnicie.., dar<br />
asta d peste cap întreg echilibrul psihic al individului, creeaz tensiuni,<br />
noi intenii, dorine, activeaz blocaje.., practic, individul i-a<br />
produs o furtun în interior. Dac are puterea s treac peste simptomele<br />
neplcute i continu, poate ajunge la un nou echilibru. Dac<br />
sugestia nou intr prea puternic în contradicie cu structura psihic<br />
a individului, acesta se poate îmbolnvi fizic i psihic, refula în manifestri<br />
nedorite etc. Aa c sugerez sugestionarea moderat care s<br />
permit doar efecte de manifestare, când ele dispar înseamn c<br />
omul a crescut prea mult intensitatea sugestio<strong>nr</strong>ii i trebuie s fac<br />
o pauz de câteva zile. În acest fel, omul se obinuiete treptat cu<br />
respectivele manifestri, subcontientul i chimismul creierului le<br />
accepti schimbarea structurii psihice se face natural în timp.<br />
Implementarea unei sugestii este asemenea unui mers pe un câmp,<br />
la început e o vag urm prin iarb, apoi, dup sute i sute de treceri,<br />
devine o cruie btorit, apoi un drum larg. Energia psihic<br />
urmeaz anumite trasee, dar când exist drumuri btorite, le folosete.<br />
O parte bun a autosugestiei este c dup o anumit perioad,<br />
o simpl repetare sau amintire a formulei reactiveaz sugestia i produce<br />
efect la nivelul tuturor sugestiilor repetate pân în acel moment.<br />
ii emoiilor<br />
Este un lucru cunoscut (de puini) dar vorbesc despre el pentru<br />
necunoaterea acestui mecanism simplu duce la mult suferin.<br />
Emoiile au atât o structur informaional cât i un c material,<br />
chimic, neurotransmitor. Aceti neurotransmitori sunt fabricai<br />
în hipotalamus i sunt specifici pentru toat gama de stri: bucurie,<br />
furie, tristee, team, plcere... când individul are motive i triete<br />
bucurie în mod frecvent, fabrica de ci ai bucuriei prosper,<br />
chiar ia muncitori i resurse de la alte fbricue. Pe de alt parte,<br />
celula unde aceti ci ajung are dane de acostare specifice fie-<br />
rei emoii, dar dac primete marf tot de un fel, construiete mai<br />
multe dane de acostare pentru respectiva marf. Aa se creeaz o<br />
predispoziie a omului pentru o anumit emoie, intr într-un cerc<br />
vicios. Adic, dac o perioad îndelungat a avut întâmplri care i-<br />
au indus tristee, fabricile i portul de destinaie au construit fbricue<br />
i docuri pentru acea stare, astfel c cele mai mici motive de tristee<br />
au fost adunate i deplasate. ii bucuriei au rmas puini i<br />
anemici, docurile în paragin, astfel c motive serioase de bucurie<br />
au nite ci anemici care nu reuesc s acapareze piaa de desfacere.<br />
Concluzia este c dac ne învm i persistm într-o anumit<br />
stare emoional, corpul o învai ne-o produce în continuare,<br />
folosete cei mai mici stimuli pentru a o perpetua. Aa c dac suntem<br />
nite triti, pesimiti, fricoi etc i vrem s dobândim o stare de bucurie<br />
i fericire trebuie s determinm producia masiv de ci ai<br />
plcerii i bucuriei. Motivele i stimulii tuturor emoiilor sunt peste<br />
tot în jurul nostru, dar noi alegem pe care îi bm în seam. Aa c<br />
un trist trebuie si induc cât mai muli stimuli de plcere: de la<br />
savurarea banalei cafelue, la mirositul trandafirului din faa casei;<br />
trebuie s învee s plesneasc de bucurie pentru orice lucru cât de<br />
mic. În acest fel înclin balana în favoarea cilor de bucurie.<br />
Schimbarea unei personaliti triste în una fericit implic atât schimbarea<br />
coninutului informaional i a unghiului din care se privete<br />
(tristul privete lumea prin perspectiva pesimistului i vede doar<br />
stimulii ce îi confirm realitatea trist, fericitul vede lumea frumoas,<br />
plin de oportuniti ce îi produc i mai mult plcere; de fapt lumea<br />
e un amalgam din care fiecare vede i alege ce vrea; sau ceea ce are<br />
predispoziia s vad. Dar i schimbarea tipului cilor. Aa c<br />
arta de a fi deprimat sau de a fi fericit este i poate fi realizati prin<br />
controlul cilor.<br />
Un alt aspect care merit menionat se refer la cii de sintez<br />
(un exemplu ar fi antidepresivele). Un deprimat nu prea poate vedea<br />
nici un motiv de bucurie, dac ar câtiga la loto ar vedea c statul îi<br />
ia prea mare impozit i nite curve o s-l mint doar s-i ia banii..., i<br />
atunci i se infuzeaz în sistem ci ai bucuriei, ci de sintez.<br />
Brusc i f nici o baz, omul se simte foarte bine (totui, o percepe<br />
ca pe o stare strini nu se recunoate pe sine; are un disconfort<br />
psihic pentru c se simte bine). Scopul este s-l scoatem din pasa<br />
neagr, s înceap s identifice i s triasc plceri reale. Dac nu<br />
o face, adic nu începe s încarce cii cu bucurii reale, apare o<br />
discrepan ce duce sistemul în colaps. Este cunoscut efectul Prozacului<br />
care induce o fantastic stare de bine i care a fost folosit de<br />
oameni normali, vreme îndelungat. O simpl pastil îi d senzaia<br />
eti stpânul lumii, poi orice, totul e prietenos i plin de oportuniti.<br />
Starea e minunati pentru a o pstra, continui s iei pastila în<br />
fiecare zi. Dar efectul chimic nu e dublat de informaia care s susin/<br />
genereze o asemenea stare i la un moment dat cade sistemul, omul<br />
intr în cea mai neagr depresie i de regul zboar..., în zbor liber de<br />
pe o cldire înalt. Aa c decât Prozac, mai bine mirosul unei crizanteme<br />
acoperite de brum sau zâmbetul unei brunete mignone.<br />
Orice micare are ca el obinerea echilibrului, dobândirea armoniei.<br />
Cel care se mi îi caut împlinirea în exterior (masculinul),<br />
femininul atrage ceea ce îi confer armonia. Asta s nu mai discutm<br />
în van despre superioritatea brbatului! Toat istoria personal a<br />
omului-trup este pentru a anihila/echilibra diferenele de potenial<br />
din sine. Nu degeaba se spune c omul trup trebuie s se realizeze<br />
prin manifestarea deplin a potenialului su. O anumit înelegere<br />
privete acest potenial ca resursele omului, capacitile i talentele<br />
lui. Dar o înelegere de ordin superior o vede ca pe un ghem de<br />
contradicii, nevoi, tensiuni, impulsuri ce trebuie s dobândeasc<br />
echilibrul..., i acest lucru se face prin manifestare. Asta e menirea<br />
omului trup. Când dup nenumrate întrupri, omenirea îi va fi
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
37<br />
rezolvat/echilibrat toate potenialele, rostul ei va fi luat sfârit. Experiena<br />
3D se va fi încheiat (poate).<br />
Stresul, calciul i îmbolnvirile. Ce este stresul? Este o anxietate<br />
dublat de o ateptare negativ, totul pe un fond de fric visceral.<br />
Mediul social i profesional modern induce o gam variat de tensiuni,<br />
conflicte, pericole (lucruri care nu impresioneaz decât în mic<br />
sur contientul) dar care sperie de moarte subcontientul (subcontientul<br />
este ca un copil mare crescut în pdure). Contientul<br />
este obinuit cu tensiunile i conflictele care au devenit o omiprezen<br />
în viaa noastr, le privete ca pe ceva banal care nu îi amenin<br />
viaa. Dar subcontientul, care e totalitatea tuturor celor ce au fost<br />
pân la noi (oameni ce au trit în alte vremuri i nu au cunoscut tiparul<br />
nostru de via).., se sperie. Vrea s fug sau încremenete de<br />
spaim. Asta se traduce prin anxietate i tremur în corp, lipsa energiei<br />
i a motivaiei i entuziasmului. Omul devine o main lipsit de<br />
combustibil. Ca atare, subcontientul pune organismul în stare de<br />
lupt, activând sistemul de aprare. Dar cum nu exist un pericol<br />
real, aceast permanent stare de alarm epuizeaz organismul. În<br />
primul rând, energia este direcionat în aceast supraatenie i hipersensibilitate,<br />
astfel c organele i creativitatea organismului sunt<br />
lipsite de suport energetic. Apoi, reacia organismului devine alcalin,<br />
i mineralele (Ca, Mg, K) precipit; asta înseamn c sunt depuse pe<br />
pereii vaselor de sânge, în articulaii. Asta este cauza majoritii bolilor<br />
moderne. Analizele de sânge arat, logic, o caren în minerale i<br />
omul începe s înghit cantiti imense de asemenea minerale. Dar<br />
reacia alcalin nu permite micarea lor normal în organism, ele se<br />
depun i problema devine tot mai grav. Problema nu este absena<br />
calciului din organism, ci blocarea lui. Aa c orice metod de deblocare<br />
a lui este binevenit. Evident, blocarea calciului este un<br />
efect i deblocarea lui o tratare a efectului. Asta se face consumând<br />
alimente i buturi acide: ap mineral, oet de mere, miere de albine,<br />
cafea, sucuri de fructe, fructe verzi, murturi (murturi puse tradiional<br />
i acrite prin fermentaie acetic sau malolactic). Presupun ci<br />
uturile alcoolice sunt ok. Dar problema rmâne i este reacia<br />
Pavel Filonov - Porcul<br />
subcontientului la tumultul vieii moderne. El trebuie convins s nu<br />
se mai sperie. Imagistica mental folosete tehnici de vizualizare a<br />
creierului pentru a reprograma creierul reptilian i creierul limbic i<br />
pentru a comanda hipotalamusului s nu mai produci elibereze<br />
hormoni de stres în sistem. Asta este de fapt tot o problem de blocare<br />
a reaciei subcontientului, o metod eficient (pentru cine are<br />
antrenate abilitile vizualizrii), dar duce la tensiuni în subcontient<br />
care vor scurtcircuita prin somatizare. Aa c o discuie cu subcontientul<br />
este ceea ce merge la cauza problemei.<br />
i aici problema este delicat, discuia cu propriul subcontient.<br />
Nu, nu este vorba de Vocea interioara; vocea interioar este o funcie<br />
interesant a creierului modern. Este dificil mai ales pentru c este<br />
sperios, nu vine uor la masa tratativelor i are o prezen copleitoare.<br />
Nu reacioneaz la argumente logice, la atitudine agresiv.<br />
a c primul lucru important este s te împrieteneti cu el, s-l convingi<br />
c nu îl pate nici un pericol i s te asiguri c îi va fi alturi.<br />
Un subcontient care îi este alturi în via îi sporete fora de<br />
pân la 14 ori. i foarte important, nu te mai saboteaz. Practic, un<br />
subcontient prietenos i curajos te transform aproape într-un semizeu.<br />
a c stresul se dovedete a fi o minunat ocazie de a simi<br />
prezena propriului subcontient i a ne împrieteni cu el, fcândul<br />
tovar pe via.<br />
Suplimentele nutritive, alimentaia stoasi de ce nu are<br />
ursul coad. Dup cum am vzut, subcontientul speriat de multitudinea<br />
de stimuli externi îi sisteaz în mare msur susinerea energetic<br />
a organismului i atunci scoara social caut alternative.<br />
Una proast este s suplineasc cu concentrate nutritive, vitamine,<br />
minerale. Dar pentru c dinamica energiei i mineralelor în organism<br />
este perturbat grav, aceste substane nu fac decât s înfunde filtrul<br />
numit corp fizic. Se depun pe vasele de sânge, le rigidizeaz, împiedicând<br />
schimbul de substane nutritive i aer. Pe de alt parte,<br />
substanele active de impulsionare apas acceleraia organismului<br />
în blani dup o scurt perioad în care organismul e oarecum<br />
activ..., face poc. Se las cu cântare de popi! Obsesia pentru vitamine<br />
este iari periculoas, vitaminele sunt catalizatori ai unor reacii<br />
biochimice i degeaba se d comanda dac organismul<br />
nu are resursele minerale i fiziologice<br />
pentru realizarea acestor procese. E ca i cum<br />
dac pe un antier ai trei muncitori lenei i beivi,<br />
i nemulumit de mersul lucrrilor, mai aduci trei<br />
efi aspri sau foarte buni manageri.<br />
La fel povestea cu colesterolul. Dac iei un<br />
furtun de cauciuc i îl ungi cu ulei, nu îl rigidizezi,<br />
dimpotriv; dar dac îl fierbi în ap cu var reuti<br />
îl rigidizezi. Asta e povestea i cu capilarele. i<br />
nu uitm de Tai Chi grsimi-alcool!<br />
Revenind la concentratele alimentare promovate<br />
de anumite firme. Teoretic sunt un coctail<br />
de semine, uleiuri, vitamine. Eficiente. Dac ar fi<br />
ceea ce se spune. Sau doar ceea ce se spune.<br />
Aparent un amestec de ctin, nuci, alune, migdale,<br />
miere de albine nu are ce s strice. Te face<br />
bomb. Dar cât poi tri ca o bomb? Cât poate<br />
suporte i cât de rapid se uzeaz un organism<br />
forat s funcioneze în suprasarcini când este<br />
nevoie i când nu este nevoie? i ce te faci când<br />
organismul se obinuiete cu acest tratament i<br />
acest stimulent nu mai poi s te ridici din<br />
pat? i efectul este doar o prestaie ca a unui om<br />
obinuit.
38 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Homeopatia social. Principiul homeopatiei este faptul c dac o<br />
substan (plant, mineral etc.) luat în cantitate mare induce în corp<br />
anumite efecte/simptome, la o folosire extrem de diluat vindec<br />
instant un pacient care prezint acele simptome. Diluia folosit se<br />
prepar prin obinerea unei infuzii/fierturi/macerat din care se pun<br />
câteva picturi (de obicei trei-patru) într-un litru de ap curat. Dup<br />
agitare puternic se iau câteva picturi i se pun în alt litru de ap.<br />
Procedeul se repet, uneori se folosete a treia diluie, alteori a zecea.<br />
Ideea este c prin aceste diluii apa se infuzeaz cu modelul energetic<br />
al remediului i prin consumul apei, modelul energetic ajunge în<br />
câmpul energetic al omului i duce la vindecare instantanee (dac<br />
omul a fost diagnosticat corect, ceea ce nu este uor). Dac remediul<br />
este greit, nu exist nici un risc (aa considerm acum). Pe de alt<br />
parte, o metod asemtoare se folosete în agricultura ecologic<br />
pentru combaterea buruienilor. Pe un câmp puternic infestat, s spunem<br />
cu pmid, se adun câteva semine, se ard i cenua obinut<br />
este diluat în câteva sute de litri de api împrtiat cu pompa pe<br />
câmp. În urmtorii ani, pmida îi pierde vigoarea i în trei-patru<br />
ani dispare cu desvârire. tiu, pare de domeniul fantasticului dar<br />
exist mrturii i experimente în acest sens. Îns mecanismul aciunii<br />
este mai dificil de îneles, de obicei practicanii cred c prin arderea<br />
seminelor se consum cumva vitalitatea i energia plantei, este asemenea<br />
unui virus bgat în matricea energetic a plantei. Posibil, dar<br />
din punctul meu de vedere, destul de improbabil. Mai degrab<br />
apariia infestrii cu pmid vine s satisfac o nevoie a ecosistemului<br />
respectiv i arderea acelor semine duce la saturarea câmpului<br />
energetic cu modelul acestei buruieni încât nu mai este nevoie de<br />
prezena ei fizic; echilibrul a fost refcut, buruiana i-a îndeplinit<br />
rolul. Evident c este o soluie de moment, trateaz (eficient) simptomatologia.<br />
Cu un film de aciune/violent vindec/anihilez tendinele<br />
violente, cu unul de dragoste/romantic anihilez capacitatea de<br />
dragoste a individului, cu comediile îl fac un trist blazat. Cu sf îi<br />
anihilez tendinele de a tri magia i supranaturalul în lumea<br />
real. Deci practic (i m doare undeva c încep cu deci!) filmele<br />
violente, romantice, sf i comedii anihileaz pornirile respective în<br />
Pavel Filonov - Burghez în crucior<br />
spectatori, lsând în fotoliu o legum fericit (indiferent ce i se întâmpl)<br />
i perfect calibrat; dânggg!<br />
Doi covrigi i un mr versus cafeaua, cola i pachetul de igri.<br />
Mâncarea e bun, din pcate când burta e plini spiritul e tot<br />
acolo. Porcul se teme de Crciun, sufer de gelozie i prinesa prefer<br />
s pupe-n bot un broscoi, nu un grobian.<br />
Hrana cea mult îngreuneaz organismul. Chiar dac e stoas<br />
(stoas??), ea bulverseaz organismul prin multitudinea de informaii<br />
pe care le conine. Dac e prea mult trecut prin foc i excesiv<br />
preparat, ea consum energia vital a organismului, epuizându-l<br />
sau transformând individul într-un rudimentar. Consumul excesiv<br />
de semipreparate, chipsuri etc transform mânccioii respectivi<br />
în nite rafinai de duzin, incapabili de originalitate i creaie de<br />
valoare; excepiile întresc regula (dac sunt studiate cu atenie).<br />
Sunt oameni perfect stoi, eficieni, echilibrai care au în meniul<br />
zilnic dou-trei cni mari de cafea (tare i amar c altfel se numete<br />
ceai), doi litri de Cola i unu-dou pachete de igri. Sunt aceti<br />
oameni dovada irefutabil c mintea domin materia? Sau aceste<br />
alimente/plceri au un efect benefic asupra organismului, nu unul<br />
nociv cum ni se spune (oare de ce? Tentaia fructului oprit!!). Este<br />
clar c rcina majoritii bolilor metabolice, a strii psihice proaste,<br />
st în reacia alcalin a sângelui. De aici carena în minerale (Ca,K,<br />
Mg...), depunerea lor pe pereii capilarelor, articulaii, lipsa calciului<br />
în creier i ca atare nemanifestarea fenomenului numit calcium efflux,<br />
adic manifestrile aa-zis paranormale ale omului. Cafeaua are un<br />
efect de acidifiere a sângelui, deci deblocheaz calciul, nu îl mnânc,<br />
cum se spune. Cola este o butur carbogazoas (acid carbonic), e<br />
adevrat, are i mult zahr. Se zice c zahrul îngra..., eu tiu c za-<br />
rul e legat de energie! Nu tiu dac fumul de igar absorbit prin<br />
alveolele pulmonare foarte repede în sânge are un efect benefic<br />
asupra fizicului, dar cu siguran, fumtorii sunt mai activi, mai glumei,<br />
mai eficieni, logici. Al doilea aspect extrem de important, toate aceste<br />
lu-cruri induc o stare de plcere, de bine. Starea de bine e antagonic<br />
an-goaselor, stresului..., omul se relaxeazi asta e echivalent cu o<br />
reacie neutr spre uor acid a sângelui. Adic stare de state.<br />
Pentru confirmare i detalii în plus, cile doctorului din Vermont,<br />
Jarwis (Oetul de mere i mierea de<br />
albine).<br />
Sunt i oameni ce funcioneaz<br />
eficient cu doi covrigi i un mr (bine,<br />
poate exagerez un pic). Aici vorbim<br />
de grâu (oare de ce exist moda s<br />
nu mai mâncm pâine, c îngra...)<br />
drojdie de bere (existi oameni ce<br />
triesc cu bere..., i dac ar fi berea<br />
aia de acum patru sute de ani, a practica<br />
i eu meniul asta!) sare i semine.<br />
În concluzie, un superconcentrat alimentar.<br />
Nu vorbesc acum despre forma<br />
covrigului i cine a inventat gaura<br />
din covrig i mai ales de ce. Cât despre<br />
mr... lumea noastr a aprut (i<br />
se menine) pentru c cuplul primordial<br />
din cea mai mediatizat poveste<br />
oficial a mucat din mr. Mrul i<br />
ingredientele din covrig, pe lâng<br />
rolul de concentrate alimentare foarte<br />
benefice organismului, au o energie<br />
vital spiritual dobândit în interaciunea<br />
cu omul, în decursul istoriei<br />
sale.
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Ionel BOTA<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
39<br />
Glos[ a tuturor<br />
semnificaî\iilor, dragoste...<br />
Lirica Irinei Lucia Mihalca sau despre un<br />
ritual germinativ al Poesiei<br />
Privit acum, în perspectiva acestor ani<br />
care-au trecut pân la noi, lirica Irinei Lucia<br />
Mihalca anuna înc de la apariiile în volume<br />
colective, în presa literar, ori cu ecoul<br />
unor lauri binemeritai la concursuri literare,<br />
o poet matur, un autor care se mi foarte<br />
original, aproape f trac i cu dezinvoltura<br />
unui consacrat al genului, între programe i<br />
stiluri, teme i modaliti lirice, grupri i direcii.<br />
„Cerul din inima mea” (Timioara, Editura<br />
Eurostampa, <strong>2017</strong>, 150 p., cu o copert<br />
realizat de Laura Lucia Mihalca, fiica autoarei),<br />
volum aprut prin proiectul „Poezia -<br />
oglind a sufletului” (concurs de volume de<br />
poezie), în cadrul Programului Pro Cultura/<br />
Dudetii Noi, <strong>2017</strong> este i el scris cu contiina<br />
unei srbtori a cuvântului, cu un rafinament<br />
voluptuos i o voin irevocabil de a<br />
exprima o not novatoare a discursului.<br />
Eul liric opereaz, cu o mobilitate surprin-<br />
toare, mutaii în consistena fluenei afective<br />
a emoiilor, senzaiilor, sentimentului,<br />
marcând o alchimie a temperamentului care<br />
augmenteaz ardenele autenticitii i o<br />
particularizeaz pe autoare între colegii de<br />
promoie.<br />
Fiindc, mai ales, nici chiar aceast explozie<br />
de simplitate evocând, dincolo de elanuri<br />
ale simurilor, un cult al iubirii ca ingenuitate<br />
primordial, nealterat în dualitate, a fiinei<br />
omului („Dou aripi stinghere la intrare/ încearc<br />
s se-ating,/ s simt aerul primului<br />
i ultimului zbor,/ clipa trit în nimbul eternitii.”),<br />
nu scade din valoarea unei poezii<br />
care, în simfonia acestei febriliti afective,<br />
isc un spectacol aproape cromatic (poeta<br />
noastr este i un pictor i un grafician deja<br />
remarcat de contiina critic), un imagism<br />
rturisind o perfect surprindere ludic a<br />
temelor modernitii.<br />
Ca mentalitate liric evideniind sensuri<br />
optimiste aceluiai vemânt liric/ liricizat de<br />
puritate, vulnerat de druiri senzuale, de<br />
candori obstinând între lut i sideral, pmânt<br />
i cer, himer a veniciei, poezia Irinei Lucia<br />
Mihalca reconvertete din metafora luminii,<br />
a inluminurii i a inlumi<strong>nr</strong>ii, un vizionarism<br />
de-retorizat care aduce cu o cutare a adolescenei<br />
eterne. Iar dac am fi mai ateni la<br />
atmosfera acestei poezii, am putea depista<br />
un destin al ei, mobilitatea artistic a autoarei<br />
dezvluind o structur poetic unitar, f<br />
mari abateri de la confruntarea permanent<br />
cu sinele propriu, cu germinaia peisajului<br />
interior („Uit-te în jur,/ coboar în tine i<br />
privete,/ în lumina strivit sub gean,/<br />
dinuntru în afar, tot ce-am parcurs,/ în cercul<br />
fiecrei clipe,/ pictura de rou dintre cer<br />
i pmânt,/ viaa noastr aa cum a fost,/<br />
singura noastr via.”), angelic-paradisiac.<br />
O stare de confesiune înfiorat, panoramarea<br />
graiei, fiindc asta înseamn reconvertirea<br />
sensibilitii, traseaz o fizionomie decantat<br />
în experien a rezistenei la orice mod a zilei,<br />
la orice ispitiri pretins resurecionale în<br />
discursul liric contemporan. i transform<br />
întreg ceremonialul poemelor Irinei Lucia<br />
Mihalca într-un imn (cuvânt-lumin) al fericirii<br />
universale: „Pe drumul spre lumin<br />
mergi, mergi mereu,/ înaintezi, chiar dac,<br />
uneori,/ eti nevoit s te mai întorci, dar<br />
mergi,/ continui s mergi prin emanaiile<br />
umbrelor,/ prin raza de lumin izvorât din<br />
En sof,/ prin triada celorlalte nou raze,/<br />
dincolo de metafora gândului,/ dincolo de<br />
cerul cuvântului,/ dincolo de punile literelor,/<br />
dincolo de orice msur a omului,/ în<br />
adânc, tot mai adânc,/ departe, tot mai departe,/<br />
treci de vmile atâtor lumi,/ cu erorile,<br />
slbiciunile,/ durerile i primejdiile lor,/ treci<br />
prin fiecare cer/ izvorât unul dintr-altul,/ treci<br />
de vârtejul norilor/ în spirala creaiei,/ înaintezi<br />
prin visul din vis/ din focul nepieritor al<br />
adevrului,/ în adânc, tot mai adânc,/ departe,<br />
tot mai departe,/ dincolo de trecut,/ dincolo<br />
de prezent,/ spre Eternitate,/ spre a te cufunda,<br />
din nou,/ în viaa izvorului Luminii.//<br />
- La început a fost/ doar cuvântul Lumin!”<br />
(Cuvântul Luminii, p. 116).<br />
Nu avem un simbolism criptic, aici, dar o<br />
solemnizare patetic, un ipt luntric sfâie<br />
universul marilor triri, deplinul singurii<br />
(ne natem singuri, murim singuri) fiind înlocuit<br />
de fonetul irealei lumini. Adesea, fantezia<br />
viziunii e temperat de imagismul profund<br />
al ideii i sporete misterul, exileaz sufletul<br />
liric în structura aproape elegiac a unui<br />
eu controlând cerebral pâni voluptatea<br />
detarii de senzualul obsesiei incendiare.<br />
Iubirea, ideal, pare a fi, aici, un sediment, un<br />
vestigiu metaforic, rodul, efectul hipnotic al<br />
agluti<strong>nr</strong>ilor „sufletului” incomparabilei<br />
graii. Exuberana temperamentului e, tot aici,<br />
atitudine, nu construcie, iar alegoricul dezvolt<br />
inclusiv jocuri ale tragicului într-o ori-
40 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
ginal retoric a nostalgiei („Întotdeauna Ea<br />
i-a prut un copil rcit./ Iluziile dor pentru<br />
nu sunt eterne,/ altfel de ce s-ar teme?/<br />
Poate se tem s se-ntrupeze în alt vis,/ de<br />
aceea gândurile se divid...”), sub genericul<br />
sentimentalismului-viziune, f exaltarea<br />
erotic din lirica altor confrai.<br />
Poemul de dragoste (extract din mitul dragostei<br />
supreme, desigur) al Irinei Lucia Mihalca,<br />
pare o rug continu, un crez solarian<br />
în vreme ce versurile caut puterea noii rodiri.<br />
Dragostea e o form de extaz mistic, de clocot<br />
vital într-o configurare paradiziac. Doar c<br />
eul auctorial exerseaz în oapt „ademenirea”<br />
cuvintelor, sentimentelor, discursului<br />
fiinei.<br />
Claritatea multora dintre poeme este imbatabil<br />
iar idealitatea liricii Irinei Lucia Mihalca<br />
devine un crez inconfundabil, perifraz<br />
a sensibilitii. În replic a diafanizrii imaginarului,<br />
explorarea fiinei umane în profunzimea<br />
spiritului îndeplinete etapele unui<br />
ritual de venerare. Frenetic magie, înnobilare<br />
a spiritului prin cuvânt: „De scoi nite<br />
tablouri postate atâta timp,/ simi c peretele<br />
devine vlguit, inert?/ Ne regsim pe-ntinderea<br />
aceluiai câmp./ În nisipul clepsidrei,<br />
înelegem, oare,/ clipa înirat mult prea repede,/<br />
c primvara-i doar o zi,/ c florile nu<br />
mai înfloresc,/ c prile nu mai cânt, c<br />
oamenii/ nu mai zâmbesc i soarele nu mai<br />
sare?// (...) Priviri, atingeri, oapte, lungi<br />
umbre,/ o mân întins, vis, dorin,/ parfumul<br />
memoriei, conturul formei,/ senzaia prezenei,<br />
un zâmbet/ i-o lumin, balsam de gânduri,/<br />
imagini revzute cadru de cadru,/ o disperare<br />
i convingerea/c nu se va-ntoarce<br />
niciodat.” (S treci, s simi i s accepi, p.<br />
65). Misterul erotic insinueaz întoarcerea<br />
în etern, pare blazonul de via, mascând o<br />
întreag odisee a fiinei între traumele memoriei<br />
pasive i descendenele terapiilor depurificatoare.<br />
Pasional prin vocaie, poezia Irinei Lucia<br />
Mihalca percepe i intermediaz neliniti<br />
metafizice i elanuri ale nesfâritelor reverii,<br />
supravieuirea tonic prin inefabil, prin cuvânt<br />
i prin marile eliberri ale eului în metafor.<br />
Iat de ce înc un spectacol ideal, nu cel<br />
senzual-ludic, ar fi în poezia Irinei Lucia Mihalca<br />
suflul mareic al unei sonoriti distilat<br />
într-un fel de migraiune a emoiilor, ancorare<br />
a rzvrtirilor cerebrale în stilul letrist-elegiac<br />
al ciudatei de-mantelri a memoriei pân rmâne<br />
numai dragostea, iubirea, sentimentul<br />
ingenuu, al temei (mitului) femeii fatale.<br />
Seduciile poemelor ating un tragism al<br />
strilor poetice, mimând, tautologic, deprivarea<br />
senzorial a fiinei („Prin nodul de lacrimi<br />
curg simirile noastre,/ continum s<br />
mergem în umbra/ penumbrei contopite/ din<br />
promisiunea fiecrui vis.”), cu un tonus al<br />
transmisiunilor emoionale care are declicul<br />
în uvoiul afectiv al jubilaiilor juvenile însoind<br />
aceast deja discutat voluptate metaforic.<br />
Uneori, „încifrarea” sensului, urmat<br />
de grafierea cu majuscul, au i ele cadene<br />
de ritual, poarti ele aur de ingenuitate.<br />
Glosa tuturor semnificaiilor este, îns,<br />
dragostea.<br />
Triumful realitii senzoriale ine de voina<br />
opiunilor definitive, aspectul particularizeaz,<br />
o dat în plus, acest univers liric. Comunicarea<br />
cu natura pur, îns, grefeaz îngemri<br />
ale fascinaiei atitudinilor cu hieratismul<br />
experienelor i al strii de entuziasm<br />
continuu: „Totul respir, totul vibreaz!/<br />
Respiraia de unde vine, iubitule?/ -Respiraia<br />
înseamn via,/ dac exist, existi via!/<br />
/ - Unde eti? Aici, cu tine, a ta!/ - Pân în<br />
zori mor! M simi?/ - Anormal de bine, un<br />
cuib de fluturi eti,/ am pit, am trecut<br />
bariera,/ sunt dincolo de vis!// - Cu respiraia<br />
te-ating, ne topim,/ o plcere unic, dur,<br />
greu de suportat,/ cu mângâieri divine ne<br />
bucurm sufletele./ O încletare, f arsuri,/<br />
nimic, am electrizat clipa!// - Aa m-am<br />
trezit, ptruni, contopii/ - o linite i-o nebun<br />
plcere -,/ nicio micare, transfer de<br />
Pavel Filonov - Vest i Est<br />
lumin!/ Zidit în tine! Prin cântecul sufletului/<br />
m readuci aici cu plcerea de-acolo<br />
simit./ Un strop de privire, un strop de<br />
extaz!// - Amestec de doi, nu te-ai desprins<br />
de mine./ În contopirea noastr ne srutam,<br />
privindu-ne,/ i-nelegeam durerea plcerii.”<br />
(Atingerea sufletului, p. 72)<br />
Elanurile inocenei se mi, labile, în<br />
zona srbtorilor sentimentului, proiecia strilor<br />
lirice însote plonjarea (tot panoramare<br />
sentimental) în eonul unei clariti neoparnasiene.<br />
Un intimism caligrafiat, regenerând când<br />
i când, prin virtui de vraj, închin spiritului<br />
apolinic topica mental a beatitudinii luminii.<br />
Fiina, la rându-i, revars lumin, „temperatura<br />
cuvintelor” explicând i etapele unui<br />
spectacol incandescent. Imagistic augmentând<br />
euforiile fiinei care scrie, poemul de<br />
dragoste al Irinei Lucia Mihalca nu mai<br />
trebuie fardat cu artificiul calpului.<br />
Un lucru e cert: trebuie urgent abordate<br />
ezitri i cucerite înelesurile poeziei pe<br />
care o scrie Irina Lucia Mihalca. Volumul<br />
„Cerul din inima mea” asigur, deja, entuziasmul<br />
nostru de-acum; toate argumentele<br />
sunt în favoarea opiniei c ne aflm în cazul<br />
unui autor matur, înzestrat cu mult talent,<br />
autentic ca un profesionist al condeiului în<br />
strategiile exprimrii lirice.
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Milena MUNTEANU<br />
(Canada)<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
41<br />
În mod paradoxist,<br />
Florentin Smarandache<br />
este omniprezent<br />
Eu nu-l cunosc personal pe dl. Smarandache, dar tiu c de oricâte<br />
ori mi-a picat în mân o carte de-a lui, pe orice tem, am gustat-o cu<br />
plcere. Uneori are de-a face cu Paradoxismul, alteori are de-a face<br />
cu lumile pe care le descoper, iar ele merg de la Antarctica la<br />
Galapagos, f s se opreasc îns aici.<br />
În urma unor vizite în Japonia, eu scrisesem o carte despre aceast<br />
ari crezusem, în mod eronat, c a fi dintre puinii români care au<br />
cut aa ceva. Îmi intitulasem cartea „Din ara Soarelui Rsare”.<br />
Totui, când fac o cutare pe Amazon dup titlul românesc al cii<br />
mele, gsesc titlul cii domnului Florentin Smarandache: „PostDoc<br />
în ara Soarelui-Rsare”. Mi-am spus, în gândul meu, c m-a btut i<br />
aici, cci eu fusesem acolo ca turist, nu ca PostDoc. În afar de bo-<br />
ia de text i fotografii, cartea lui reine i numele oamenilor de<br />
tiin cu care a colaborat acolo, precum i preocuprile lor... un<br />
bonus, ca s zic doar atât.<br />
Cu alte ocazii, îl gsesc în colecii ilustrate de umor, una mai<br />
haioas ca alta, aflu c numele lui e legat de funcii matematice i<br />
teorii care îi poart numele, e citat în jurnale tiinifice recenzate,<br />
Pavel Filonov - Formula Universului<br />
prezent în colecii literare, în curente de gândire care îmbreaz<br />
tiina cu filozofia etc. Lista nu se încheie îns aici, ci continu imprevizibil.<br />
De fapt, nu te poi întoarce nicieri f s auzi numele Smarandache,<br />
ce pare s fie omniprezent. Nu numai c soul meu este i<br />
el din judeul Vâlcea - de unde este domnul Smarandache. El a fcut<br />
liceul tot la Blceti. Apoi, au absolvit universitatea la Craiova (unde<br />
sigur c numele Smarandache rezoneaz într-un mod aparte), iar mai<br />
târziu au plecat fiecare la studii în alte centre universitare i acum se<br />
regsesc în lumea nou, dispersai pe mapamond, nu numai din<br />
cauza domiciliilor permanente în alte ri, dar i din cauza ctoriilor<br />
lor eratice, efectuate în calitate de profesori universitari invitai la<br />
conferine. Paradoxal, acesta este înc un motiv care s le unifice<br />
traiectoriile, fcându-le s par, într-un fel, convergente. Drumurile<br />
lor au trecut i prin Japonia, fiind mânate, în ambele cazuri, de motivaii<br />
profesionale. Dei exist paralele, nu îmi propun s le detaliez aici i<br />
nici s m pierd în comparaii. Încerc doar s punctez câteva particulariti<br />
ale traseului distinctiv al domnului Smarandache.<br />
Împrumutând poate din proprietile particuleiund<br />
din mecanica cuantic, dl. Florentin<br />
Smarandache apare s fie, cu probabiliti deloc<br />
neglijabile, prezent în mai multe locuri în acelai<br />
timp. Nu numai c se afl în ci scrise la intersecia<br />
matematicii, tiinei, poeziei i filozofiei, dar se<br />
sete în mintea atâtor critici, pe buzele atâtor<br />
admiratori... M întreb unde o s întâlnesc acest<br />
nume, data viitoare? Dei urmresc cu o real<br />
curiozitate acest fenomen, recunosc c nu îl pot<br />
urmri pas cu pas. Asta nu pentru c n-a vrea, ci<br />
pentru c e tare greu s anticipez unde, când i în<br />
ce context îl voi reîntâlni pe dl. Smarandache.<br />
Promit îns s pstrez un interes constant, atent,<br />
pe problem, care s-mi releve cum un matematician<br />
se poate metamorfoza în atâtea ipostaze...<br />
paradoxale. E ca i cum a urmri un fascicol de<br />
lumin ce joac în întuneric. Pe mine m fascineaz<br />
nu numai jocul de lumini i umbre, dar i ineditul<br />
descoperirilor atunci când lumina i se focalizeaz<br />
pe urmtoarea topic de studiu. i atunci zâmbesc,<br />
atât surprins cât i încântat, s aflu unde cade<br />
accentul de aceast dat, i ce mai e de învat din<br />
aceast traiectorie neobinuit, atipic. Paradoxal<br />
în atâtea feluri, la punctul c nimic nu m mai<br />
surprinde.
42 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Galina MARTEA<br />
(Basarabia/Olanda)<br />
Spiritualitatea<br />
]i materialismul -<br />
fenomene umane @în dezechilibru<br />
Obligaia i necesitatea de a exista în lumea pmânteasc se suprapune<br />
pe coninuturi ce sunt mai mult sau mai puin importante în<br />
viaa omului. Parte din galaxia universilui, omul este înzestrat prin<br />
natere de coninuturi spirituale (de intensitate mare/mic), dar, în<br />
acelai timp, este dependent de coninutul materialismului, aspect<br />
ce îi ofer satisfacie sufleteasc fa de bunurile materiale. Lucruri<br />
destul de fireti concepute ca uniti de msur în viaa fiecrui om.<br />
Respectiv, fiecare om prin trturile i caracteristicile sale atât pozitive,<br />
cât i negative, completeazi individualizeaz cultura propriei<br />
societi. În aa mod, orice societate prin aspectele sale evideniaz<br />
procesul de dezvoltare uman ce se remarc prin nivelul de cultur<br />
i de viat, acesta fiind dependent de coninutul materialismului i al<br />
spiritualitii. Deci, orice societate uman îi are trturile sale specifice,<br />
astfel demonstrând care este orientarea prioritara, adic: mai<br />
mult spre materialism sau mai mult ctre spiritualitate. Cu siguran,<br />
în asemenea situaii nu va exista un echilibru perfect între materialism<br />
i spiritualitate, deoarece natura fiecrui om este foarte divers<br />
una de alta. Evident, posibil, ar fi corect ca majoritatea populaiei de<br />
pe mapamond s fie adepta spiritualismului, deoarece factorul de<br />
baz al Universului este considerat spiritul (ce exist independent<br />
de materie) i nu materia care este considerat un simplu produs al<br />
spiritului, conform doctrinelor filozofice. Îns, indiferent de aceast<br />
tratare filozofic, lumea pmânteasc este un produs instabil/schim-<br />
tor care încalc regulile de joc ale naturii i se conformeaz mai<br />
mult cu necesitile i exigenele personale ce sunt bazate pe materie/<br />
starea material. Astfel, lumea se împarte în diverse categorii sociale<br />
ce reflect criterii de greutate major sau minor în cerine i preocu-<br />
ri. Nemijlocit, o parte dintre oameni simt necesitatea de a fi mai<br />
fericii prin coninuturile materiale, iar alii simt existena fericirii prin<br />
tot ceea ce este spiritual/imaterial. În aa mod, formula existenei<br />
umane mereu în diversitate deregleaz echilibrul vieii spirituale, în<br />
acelai timp, afectând destul de grav dezvoltarea intelectuali cultural<br />
a omului.<br />
Pentru a menine un nivel superior al dezvoltrii umane într-o<br />
societate la baza acesteia ar urma s existe echilibrul spiritual în cea<br />
mai evoluat form, având ca suport prioritar dezvoltarea intelectual<br />
i cultural a individului. În aa mod, comunitatea respectiv va fi<br />
urmat numai de efecte pozitive în procesul evoluiei, iar comportamentul<br />
i mentalitatea omului va fi urmat numai de transformri<br />
radicale/evolutive. Deci, existena uman bazat pe fenomenul spiritualitii<br />
este i va fi cea mai sigur form în a dezvolta omul în limitele<br />
unei culturi autentice. De aceea, pentru a crea un sistem autentic<br />
în dezvoltarea omului este necesar ca orice societate s contribuie<br />
prin orice form la promovarea culturii spirituale. Prin aceast modalitate<br />
de dezvoltare spiritual, omul va contientiza mai complex importana<br />
i sensul existenei umane (anume: despre faptul c lucrurile<br />
create prin forma spiritual sunt eterne, iar cele materiale sunt trectoare),<br />
iar însui existena acestuia va fi un model unic pentru propria<br />
via spiritual. Pentru a percepe un asemenea mod de via<br />
omul trebuie s fie membru al unei societi culte, aceasta fiind<br />
instruit pe principii spirituale care s promoveze doar lucruri frumoase<br />
i demne de apreciere. Cultura unei societi, fiind un întreg<br />
de caracteristici distincte în termeni spirituali, poate fi obinut numai<br />
prin intermediul unor cerine concrete fa de individ. Într-un asemenea<br />
caz, totul depinde cum este motivat mediul social prin care exist<br />
individul i cum îi sunt prezentate laturile eseniale ale culturii umane.<br />
Pentru armonia acestora sunt necesare soluii concrete care, în mod<br />
indispensabil, urmeaz a fi implicate toate aspectele culturii spirituale<br />
ce stimuleaz modelul perfect al dezvoltrii umane i al intelectului<br />
uman. Cultura spiritual în viaa unei societi este fundamental,<br />
deoarece datorit ei se poate construi existena civilizat a omului.<br />
Respectiv, prin existena civilizat a omului i a comunitii acestuia<br />
se produce procesul care regleaz în mod echilibrat necesitatea dintre<br />
materialism i spiritualitate. Astfel, omul i societatea urmând necesitatea<br />
de a fi dependeni de cultura spiritual, orientare care îi organizeaz<br />
de a înelege corect legtura fenomenelor naturale/sociale/<br />
personale, în acelai timp percepând corect necesitatea echilibrat a<br />
materialismului pentru existen. Deci, prin nivelul de civilizaie al<br />
unei societi/al unui popor se prezinti nivelul de dezvoltare spirituali<br />
material al acestora, care, în acelai timp, este prezent i nivelul<br />
coeziunii dintre necesitate i importan. Astfel, s-ar prea c<br />
lucrurile sunt aezate perfect în sistemul existenei dintre materialism<br />
i spiritualitate, unde la baz este educaia centrat pe cultura<br />
spiritual. Cu toate acestea, destul de vizibil, exist extrem de mult<br />
imperfeciune în existena uman unde relaia i necesitatea dintre<br />
materialism i spiritualitate este în dezechilibru, în special, în defavoarea<br />
fenomenului spiritual care, de fapt, este considerat cel mai<br />
civilizat sistem în convieuirea i dezvoltarea uman. Aceste lucruri<br />
sunt prezente în societile unde cultura spiritual nu-i gsete locul<br />
potrivit în mentalitatea individului, iar cultura materialist este<br />
priviti prezent ca un factor primar i, poate, cel mai necesar în<br />
existen. Respectiva abordare este caracteristic unor popoare, în<br />
special, acelor popoare care se confrunt din greu cu scia, incultura<br />
i degradarea social. Procesul de degradare social începe<br />
anume atunci când educaia spiritual în viaa unui popor devine o<br />
necesitate minor. Dar, cu prere de ru, acest fenomen este caracteristic<br />
i unor popoare ce sunt mai mult sau mai puin plini de bunstare,<br />
îns genetic fiind adepi ai materialismului. Deci, în asemenea<br />
societi educaia civic nu este întemeiati nu exist la nivelul<br />
necesar pe caractere de spiritualitate, aceasta fiind orientat mai<br />
mult ctre materialism. Componentul materialismului este foarte vizibil
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
la popoarele de origine latin, dac s ne referim la continentul european,<br />
printre care se manifest vizibil i în societatea italian, cu<br />
toate c în aceast societate i fenomenele spirituale îi au locul su<br />
i sunt prezente ca valoare. Respectiva abordare pus în dimensiunile<br />
materialismului contemporan a luat proporii exagerate în ultimele<br />
decenii. Un exemplu viu este Basarabia sau R.Moldova care actualmente<br />
este împânzit de o scie extrem, dar pe de alt parte omul<br />
societii pune, totui, un accent destul de mare pe bunurile materiale<br />
sau pe lucruri neînsemnate ale materialismului, care în unele cazuri<br />
sau în majoritatea cazurilor este doar o mândrie sau, mai bine zis, o<br />
fudulie absurd ce denot caracter în modul de comportare i de<br />
interpretare a lucrurilor în viaa sociali cea personal. Ca s nu<br />
generalizm acest subiect pentru o societate, oricum sunt destul de<br />
vizibile unele momente de la care omul nu se poate abate. Deci, precum<br />
orice mediu social îi are regulile i obiceiurile sale, aa i omul,<br />
în majoritatea cazurilor, este nevoit s acioneze conform tradiiilor<br />
precedate de toata lumea înconjurtoare, chiar i în cazul când situaia<br />
material nu-i permite acest lucru. Aadar, se respect proverbul<br />
„dac toat lumea face aa, atunci i eu trebuie s fac în acelai<br />
mod”. În acest caz, am putea întrebuina i o alt zical: „acolo unde<br />
este mai mare scia, acolo este i mai mare fudulia”. Spre exemplu,<br />
în ultimele 2 decenii s-a format un ritual naional destul de exagerat<br />
în Basarabia pentru a celebra srbtorile de Pati, srbtoarea de<br />
pomenire a morilor, Crciunul, zile de natere, alte srbtori. Acest<br />
fenomen a luat natere destul de evident odat cu migraia cetenilor<br />
în afara rii dup anii’ 90, acetia, la rândul lor, muncind din greu în<br />
strintate, respectiv, obinând mijloacele bneti necesare care, ulterior,<br />
sunt trimise parial sau integral rudelor în ara de origine (pentru<br />
ca banii corespunztori s fie utilizai pentru diverse necesiti vitale).<br />
Astfel, în ara de origine lucrurile s-au complicat, la figurat, i au luat<br />
o alt întorstur, fiind corelate doar cu conceptul materialismului.<br />
Sub aceast imagine s-a instaurat o nou mod social care a afectat<br />
i s-a rspândit aproape în întreaga societate. Aproape fiecare om al<br />
societii (în special, tineretul) este dominat de idea banului/materia-lismului<br />
prin care se dorete doar o via plin de lux cu bunuri<br />
materiale, îns mai puin plin de educaie spiritual. Cât privete<br />
fenomenul de celebrare a srbtorilor susmenionate este o tendin<br />
aparte, chiar i pentru acele persoane care nu-i permit în viaa de<br />
toate zilele o alimentaie corespunztoare sau alte lucruri strict necesare<br />
pentru viaa cotidian, îns acetea sunt nevoii ca din puinul<br />
ban economisit pe care îl au (sau chiar i s-l împrumute) s-l cheltuie<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
Pavel Filonov - Compoziie<br />
43<br />
doar pentru câteva zile de srbtori din an pentru a demonstra ci<br />
el are de toate i este în pas cu toat lumea. Deci, se prepar multi<br />
divers mâncare pentru câteva zile, ca apoi aceasta s fie aruncati<br />
la animalele din cote, deoarece aceast hran se strici nu se reu-<br />
te de a fi consumat în timpul necesar. Dar, la acest capitol s nu<br />
uitm cât de scumpe sunt produsele alimentare în R.Moldova, unde<br />
veniturile nu acoper cheltuielile reale. Apoi, nunile, cumetriile i<br />
înmormântrile sunt o nebunie total sau ba chiar o tragedie personal/familial.<br />
Cred, la acest subiect nici nu este cazul de a descrie<br />
sau a aborda momentele respective, deoarece este o situaie/imagine<br />
pe care trebuie doar vzut cu ochii proprii. Un singur exemplu,<br />
pentru ceremonia unei nuni se pregtete mâncare pentru 500 de<br />
persoane i pentru câteva zile, iar de facto sunt invitai 100 sau 200<br />
persoane doar pentru o singur sear. Iar pentru înmormântarea<br />
unui decedat se prepar mâncare pentru tot satul, în zonele rurale de<br />
obicei. F îndoial, este evident c trebuie s pomenim rposatul,<br />
îns, cred, nu este cazul de realizat toate acestea într-un mod atât de<br />
exagerat i cu cheltuieli atât de enorme pentru mâncare, cât i pentru<br />
pomeni. Astfel, de asemenea cred, am ajuns la proverbul: „în timpurile<br />
de azi nu e bine nici s te însori/mrii, dar nici s mori în societatea<br />
basarabean”, deoarece dup aceste ritualuri/tradiii naionale omul<br />
este drâmat i pus într-o situaie financiar destul de critic. Iar în<br />
cazul când o persoan nu dispune de mijloacele bneti necesare<br />
pentru asemenea ceremonii, atunci ea, oricum, este nevoit s fac<br />
nite împrumuturi bneti. În caz contrar, dac nu faci aa cum face<br />
toat lumea, într-o msur oarecare mai mult sau mai puin, atunci<br />
este desconsiderat social i eti pus între discuii neplcute de ctre<br />
cei apropiai. Cât despre concetenii notri care muncesc în strintate<br />
din greu pentru a acumula nite mijloace financiare, oricum<br />
acetea se întorc dup un timp oarecare în ara de origine, iar banii<br />
acumulai sunt cheltuii pentru a construi o cas cât mai mare, cu<br />
garduri cât mai înalte ca la nimeni. Mai puini sunt dintre acei care<br />
prefer si construiasc un viitor în afara rii de origine doar pentru<br />
a tri într-un mediu social civilizat i stos unde valorile spirituale<br />
sunt apreciate într-o alt msur. Astfel, putem constata, omul dintro<br />
asemenea societate (precum societatea basarabean) rmâne cu<br />
acelai concept prioritar fa de valorile materiale i mai puin fa de<br />
valorile spirituale. Aceste lucruri, cu siguran, fac parte din educaia<br />
i cultura unui popor care este mai puin aproape de fenomenele<br />
spiritualitii. În special, dac s ne referim la ptura dominant a<br />
societii basarabene, atunci tabloul devine i mai încânttor. Aceast<br />
categorie de oameni, vzându-se la putere, tinde si creeze o situ-<br />
ie material cât mai buni, în acelai timp, extrem de exagerat,<br />
fenomen ce denot faptul care este nivelul de cultur<br />
al acestor oameni i care este coninutul spiritual al<br />
acestora. F generalizare, cu certitudine, orice societate<br />
are într-o msur oarecare atât ptura intelectual<br />
care exist cu conceptul prioritar al spiritualitii<br />
(mai mult sau mai puin), cât i masele care<br />
sunt mai aproape de conceptul materialismului.<br />
Astfel, societatea este intoxicat mai mult de ctre<br />
un materialism nedefinit i mai puin orientat ctre<br />
spiritualitate, fenomen ce determin c în viaa unui<br />
popor nu exist un ideal care s tind spre o civiliza-<br />
ie autentic. Oricum, societatea basarabean este<br />
vizibil dispersat între aceste concepte filozofice -<br />
materialism i spiritualitate, în special, convieuirea<br />
sociali nivelul de trai dintre oamenii puterii,<br />
intelectualitate, masele, decalajul fiind extrem de<br />
mare între aceste pturi sociale. i-ar prea c întro<br />
asemenea societate lucrurile ar urma s fie interpretate<br />
altfel, deoarece religia (considerat comunitate<br />
spirituali moral care unete sentimentul<br />
fa de divinitate i umanitate) constituie parte inte-
44 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
grant în cultura poporului. Cu toate acestea, aproape întreaga societate<br />
este dominat de idea materialismului, ca unitate de masur<br />
în viaa sociali personal a omului.<br />
Dac s abordm o realitate, în special la nivel european, atunci<br />
fenomenul materialismului este mai puin important în viaa popoarelor<br />
anglo-saxone. Aceste popoare au creat condiii extrem de bune<br />
pentru existena individului, în mod aparte, în convieuirea social<br />
care este centrat pe echitate, respect, transparen. Bunstarea instaurat<br />
în toate domeniile de activitate social, nemijlocit, pentru<br />
întreaga societate, cât i pentru fiecare individ, este o form civilizat<br />
în existena uman a acestor popoare. Prin valorile spirituale i<br />
condiiile umane civilizate popoarele anglo-saxone nu numai c au<br />
creat prosperitate social, dar au înlturat, în limite posibile, birocraia<br />
i formalismul. Cu atât mai mult, au pus bariere serioase pentru a nu<br />
dezvolta în stat corupia. Acest fenomen, dac poate i exist într-o<br />
sur oarecare la nivel de stat, atunci în viaa cotidian a individului,<br />
în special în relaia statul-societatea, acest component nu este absolut<br />
deloc vizibil. În orice aciune realizat de organele ierarhice ale administrrii<br />
statale se contureaz o transparen ideal în necesitile/<br />
cerinele sociale ale individului i, nemijlocit, îndatoririle statului<br />
fa de acesta. Este o tendin permanent pentru a menine în societate<br />
educaia spiritual care impune condiii de dezvoltare uman pe<br />
principii civilizate. Discriminarea maselor pe principii materialiste nu<br />
exist, acest lucru este o condiie neînsemnat a societii. Fiecare<br />
om îi are ritualul i modul su de via, f a lua în consideraie prerea<br />
publicului în privina vestimentaiei personale sau a altor aciuni<br />
fa de modul cum trebuie celebrat o srbtoare personal, cât i<br />
alte aspecte. Viaa fiecrui individ este un model aparte care se coreleaz<br />
demn i respectuos cu comportamentul social civilizat. Omul<br />
societii în viaa de toate zilele este îmbrcat în haine simple i comode<br />
care nu dau impresia de a fi un adept al materialismului. Cu<br />
rere de rau, acest fenomen este contrariu societii basarabeane<br />
unde, o mare parte, în special femeile, în viaa de toate zilele se<br />
îmbrac de parc s-ar duce de diminea pân seara la o srbtoare<br />
anumit. Cred, acest fenomen specific vestimentaiei, care face parte<br />
din noiunea materialist, nu-l face pe om mai fericit în existena<br />
sociali cea personal. Dar, cine tie? Consider, acesta este doar<br />
un moft ce este parte component din cultura i viaa spiritual a<br />
omului, cu toate ci îmbrmintea îi are locul ei la timpul necesar.<br />
Sunt de prerea, fericirea omului trebuie s fie autentic doar atunci<br />
când acesta îi tiete existena într-un mediu social stos (drepturi<br />
nelimitate, echitate i protecie social corespunztoare, sistem<br />
de educaie i state performant, încredere în instituiile statale,<br />
încredere deplin în guvernul statului, încredere în conceteni,<br />
libertate civil, libertatea cuvântului, corupie inexistent, absena<br />
corupiei la nivelul conductorilor din stat, prosperitate social<br />
etc.), iar omul, la rândul lui, valorificând în mod prioritar i constant<br />
valorile spirituale. Dac s ne referim la clasamentele mondiale, în<br />
special la nivelul de trai stos i fericirea omului în societate,<br />
atunci în primele locuri se regsesc rile anglo-saxone i nu numai,<br />
care tind mereu spre civilizaie prin valorile spirituale i, nemijlocit,<br />
tind s înlture cât se poate posibil diferena de convieuire dintre<br />
omul puterii i omul societii. rile în care clasa dominant/politicienii<br />
nu au privilegii i imunitate social, îns au doar responsabiliti<br />
fa de societate sunt Suedia, Islanda, Danemarca, Olanda, Elveia,<br />
Finlanda, Norvegia. Iar un alt tablou al vieii sociale, cu efecte foarte<br />
fericite pentru omul societii (unde fiecare om al societii are aceleai<br />
condiii de viai este considerat ca valoare social pe aceeai orizontal<br />
cu omul puterii din stat), este prezent în Danemarca - situat<br />
pe locul I, aceasta fiind urmat de Elveia - loc 2, ulterior Islanda - loc<br />
3, Norvegia - loc 4, Finlanda - loc 5, Canada - loc 6, Olanda - loc 7,<br />
Noua Zeland - loc 8, Australia - loc 9 (pentru anul 2015, clasament<br />
întocmit de Organizaia Naiunilor Unite). Cred, dup asemenea rela-<br />
ri fiecare dintre noi i-ar dori s locuiasc în una dintre rile susmenionate,<br />
iar, în acelai timp (cu sperana pozitiv) s contribuim<br />
benefic la înstoirea acelor societi care înc se confrunt cu<br />
elemente destul de negative în existeni care, cu prere de ru, sunt<br />
înc foarte multe la numr pe arena mondial. Numrul rilor ce sunt<br />
în mari dificulti cu propria viai într-o lupt continu cu fenomenele<br />
autentice spirituale/umane depesc de zeci i zeci de ori mai mult<br />
numrul rilor care exist în prosperitate spirituali social.<br />
Deci, ca s nu devenim cu toii complice al modelului de via<br />
contemporan ce este mai mult bazat pe formula materialismului, atunci<br />
ar urma s ne conformm, în mod prioritar, la valorile spirituale/valorile<br />
umane, indiferent de faptul c suntem mereu ademenii de necesitile<br />
exagerate ale existenei. În acest caz, omul trebuie s acorde o atenie<br />
aparte fenomenelor ce regleaz viaa sociali cea personal în limitele<br />
civilizate ale echilibrului dintre materialism i spiritualitate. Astfel,<br />
omul i, respectiv, întreaga omenire treptat ar putea deveni dependent<br />
de educaia spiritual care, la rândul ei, le va crea, posibil, un<br />
model perfect de convieuire uman. Fundamentat pe procese vitale<br />
destul de complexe, existena uman este un sistem construit i<br />
dirijat de impulsuri ale unversului ce sunt nemrginite în timp i în<br />
spaiu i care, totodat, sunt la nesfârit de variate în formele stpânite<br />
de materie în procesul dezvoltrii. Acestea, la rândul lor, sunt<br />
fenomene prin care se manifest esena lucrurilor i a proceselor<br />
umane corelate cu conceptul materiei - materialismului i al spiritualitii.<br />
Materia, fiind substan conceput ca baz la tot ceea ce<br />
exist în univers, este produsul destinat omenirii pentru a obine,<br />
prin prelucrare, scopul dorit i mijloacele necesare în existen/<br />
supravieuire. Pe când spiritualitatea, fiind aceeai substan prioritar<br />
conceput pentru viaa uman, este un fenomen corelat cu totalitatea<br />
de idei i sentimente ale fiecrui om, ale fiecrui popor,<br />
astfel reprezentând specificul vieii spirituale/intelectuale/culturale<br />
ale acestora. Materialismul (concepie filozofic opus idealismului,<br />
ce consider materia/natura ca factor primar în existen) i spiritualitatea<br />
(concepie filozofic opus materialismului, centrat pe contiin,<br />
spirit, gândire) sunt concepte diametral opuse, îns prezente în<br />
viaa uman ca factori independeni, dar câteodati dependeni ce<br />
desemneaz necesitatea de a forma un întreg în relaia dintre om i<br />
natur, i în procesul vital prin care se manifest omul. O descriere<br />
filozofic, dar real în viaa uman care se contopete cu frumuseea<br />
i complexitatea fenomenului spiritual, acesta fiind însoit de coninutul<br />
materiei ce este nespus de important în procesul existenei.<br />
Pavel Filonov - Bestia
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Luca CIPOLLA<br />
(Italia)<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
45<br />
Filo d’erba<br />
Silenzio e quiete,<br />
un esile filo d’erba<br />
calpestato e inumidito di rugiada<br />
riemerge illuminato da fioche stelle<br />
per poi abbracciare<br />
l’agata d’infinite cifre ineffabili e<br />
concentriche..<br />
L’aere schiva d’un solo refolo<br />
pare destar l’attenzione<br />
del sasso che ottunde<br />
l’esile filo d’erba<br />
a suo modo già piegato dal pathos...<br />
e richiama la lentezza.<br />
Fir de iarb<br />
cere i linite,<br />
un firav fir de iarb<br />
lcat i umezit de rou<br />
reapare luminat de slabe stele<br />
ca s îmbreze apoi<br />
agatul infinitelor cifre inefabile i<br />
concentrice..<br />
Aerul sfios al unei singure adieri<br />
pare s-atrag atenia<br />
pietrei care tete<br />
firavul fir de iarb<br />
oricum deja strivit de patos...<br />
i evoc lentoarea.<br />
Il ritorno<br />
Il gioco delle folaghe<br />
rapite dal cobalto<br />
ed ali d’onde..<br />
dissolta la polvere in clessidra,<br />
delle cornici son liberi i quadri..<br />
Folletti sbucano curiosi<br />
tra il miele degli insetti<br />
proliferano i soli<br />
e candide vesti,<br />
gocce evanescenti al tatto,<br />
piane di rose galliche,<br />
libellule che da un piatto<br />
sciolgon di due parentesi<br />
il laccio...<br />
rallenta - disse - meta più non esiste,<br />
libera ogni idea pavida,<br />
in che consiste<br />
se la vita, vedi, non ha fine.<br />
Întoarcerea<br />
Jocul lielor<br />
furate de cobalt<br />
i aripi de valuri..<br />
dizolvat pulberea în clepsidr,<br />
de rame sunt libere tablourile..<br />
Spiridui ies curioi<br />
între mierea insectelor<br />
prolifereaz sorii<br />
i haine candide,<br />
picturi evanescente la tact,<br />
câmpii de rsuri,<br />
libelule care pe o farfurie<br />
desfac de dou paranteze<br />
laul...<br />
încetinete - zise - int nu mai exist,<br />
sete fiecare idee temtoare,<br />
în ce const<br />
dac viaa, vezi, n-are sfârit.<br />
Prospero<br />
Dietro le quinte<br />
disquisiva Prospero<br />
braccato dal tempo-marea,<br />
oracoli di sinapsi,<br />
tenda di broccato<br />
nella schiuma nera sublimata<br />
da petali di fiori di tè;<br />
quali argomenti ancora<br />
al fumo dei tombini,<br />
la madre ripeteva la lezione<br />
ed io a occhi aperti..<br />
Quand’ogni incanto viene spezzato<br />
spegni la candela,<br />
non è mai troppo tardi<br />
per chieder riparo<br />
all’indulgenza soltanto.<br />
Prospero<br />
În culise<br />
diserta Prospero<br />
ituit de timpul-maree,<br />
oracole de sinapse,<br />
cort de brocart<br />
în spuma neagr sublimat<br />
de ctre petale de flori de ceai;<br />
i ce mai argumente<br />
la aburul gurilor de canal,<br />
mama repeta lecia<br />
i eu cu ochii deschii..<br />
Când fiecare vraj e rupt<br />
stinge lumânarea,<br />
nu e niciodat prea târziu<br />
pentru a-i cere adpost<br />
indulgenei doar.<br />
Basso profilo<br />
Mi muovo quasi strisciando<br />
sulle ecchimosi ritratte del tempo<br />
che il tempo risparmia..<br />
dal ponte della Baghdad Oil<br />
osservo la Pangea tanto agognata<br />
e nel mio sentiero a metà<br />
temo il ritorno<br />
senza anestesia..<br />
terra di mezzo questo fare da bambino,<br />
ho scelto di restare<br />
e l’infanzia si palesa<br />
da un gessetto, dita scavate<br />
- il maestro<br />
che indicava la lavagna della vita.<br />
Atitudine rezervat<br />
mic aproape târându-m<br />
peste echimozele retrase ale timpului<br />
pe care timpul le cru..<br />
din podul de la Baghdad Oil<br />
observ Pangea<br />
mult dorit<br />
i la jumtatea crii mele<br />
tem de întoarcere<br />
anestezie..<br />
mânt de mijloc atitudinea aceasta de<br />
copil,<br />
am ales s rmân<br />
i copilria se arat<br />
de la o cret, degete istovite<br />
- maestrul<br />
care indica tabla vieii.
46 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Florentin SMARANDACHE<br />
(SUA)<br />
Neutrosofia @în Galápagos<br />
În mod paradoxist, exist pinguini la ecuator! Atât de mici în<br />
comparatie cu cei din Antarctica...<br />
Numai 35 cm are pinguinul din Galápagos (Sheniscus mendiculus)<br />
i doar între 3.000-5.000 perechi exist. Au provenit de pe<br />
coastele Patagoniei (din Peru si Chile).<br />
*<br />
Triesc aici circa 50.000 de foci cu coam (zalophus californianus<br />
wollebacki) în Galápagos. Masculii au haremuri de femele<br />
i pui i îi pzesc teritoriul pe plaj, patrulându-l.<br />
Când un alt mascul îi încalc teritoriul, grohie i se repede la el.<br />
Cine ridic botul mai sus, acela biruiete - nu se mu, nu se bat.<br />
*<br />
Cele 13 specii din Galápagos de cinteze ale lui Darwin manifest<br />
variate grade de evoluie ale ciocului, având forme i dimensiuni diferite<br />
pentru fiecare specie, în scopul de a înghii diferite tipuri de<br />
alimente: pentru spargerea seminelor tari, un cioc gros (cinteza de<br />
sol); pentru insecte, flori i cactui, un cioc lung i subire (alte<br />
specii de cintez).<br />
În afar de ciocurile lor, tipurile de cinteze sunt asemtoare,<br />
dovad c provin dintr-un strmo comun.<br />
*<br />
Fregatele din Galápagos sunt pri care i-au pierdut abilitatea<br />
de a-i obine hrana prin scufundare, dat fiind c penele lor nu sunt<br />
impermeabile (involuie), dar au devenit experte în zborul rapid i<br />
manevrabil prin furtul de hran de la alte pri, adic în hrnirea<br />
cleptoparazitic (evoluie).<br />
*<br />
În Galápagos, sunt endemice: 90% dintre speciile de reptile,<br />
50% dintre pestii vieuind lâng maluri, 50% dintre insecte, mai puin<br />
de 50% dintre pri i 32% dintre plante.<br />
Speciile endemice s-au adaptat perfect vieii din insul, ajungând<br />
fie diferite mult de speciile strmoilor de pe continent din care au<br />
provenit.<br />
De pe continentul sud-american, strmoii acestor specii au ajuns<br />
în Galápagos, la circa 1.000 km deprtare, datorit vântului i curenilor<br />
marini (seminele, insectele, petii, reptilele).<br />
Dintre mamifere, obolanii de orez s-au adaptat cel mai bine<br />
condiiilor din Arhipelagul Galápagos.<br />
*<br />
Animalele care au hran mult cresc mai mari (de pild, iguanele<br />
din Insula Isabela, Arhipelagul Galápagos). Animalele care nu au<br />
prtori se înmulesc mai repede decât cele care au prtori.<br />
*<br />
Funcia creeaz organul; dac o parte a organismului nu este utilizat<br />
pe o perioad lung, aceasta se atrofiaz; de pild aripile cormoranului,<br />
nefiindu-i necesare, s-au redus, iar cormoranul este singura<br />
pasre din lume care nu poate zbura.<br />
*<br />
Dup ce am observat multe animale i plante care au evoluat<br />
diferit de strmoii lor venii de pe continent, am consultat, reîntors
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
47<br />
la Universitatea New Mexico (UNM), o variat literaturtiinific<br />
despre viaa animalelor i plantelor, despre reproducerea acestora i<br />
despre multiplele teorii ale evoluiei.<br />
Concluzia mea general a fost c fiecare teorie a evoluiei posed<br />
un grad de adevr, un grad de indeterminare, i un grad de neadevr<br />
(ca în logica neutrosofic) - depinzând de tipurile de specii, mediu<br />
înconjurtor, intervale de timp, sau ali parametri.<br />
i toate aceste grade sunt diferite de la specie la specie, de la<br />
mediu înconjurtor la mediu înconjurtor, de la interval de timp la<br />
interval de timp, de la parametru la parametru.<br />
Angela BURTEA<br />
Toamna<br />
*<br />
Animalele i plantele (i chiar fiinele umane) nu doar evolueaz,<br />
dar i involueaz. Unele trturi se accentueaz, altele se depreciaz.<br />
Este de asemenea de observat c adaptarea poate ine difereniat<br />
de evoluia fizic sau funcional a unei pi a corpului, în timp ce<br />
alte pi ale corpului pot involua, iar celelalte pot rmâne neschimbate.<br />
În unele cazuri, distincia dintre subgrupuri ale diferitelor specii<br />
este neclar, ca în Paradoxurile Sorites din cadrul neutrosofiei: frontiera<br />
dintre (unde poate fi o specie, un gen, sau o familie)<br />
i (care înseamn ceea ce nu este ) este vag, incomplet,<br />
ambigu. Similar pentru distincia dintre o specie i o subspecie.<br />
*<br />
Adaptarea la un nou mediu înconjurtor înseamn dezadaptarea<br />
de mediul înconjurtor anterior. Evoluie într-o direcie însemn<br />
involuie într-o alt directie.<br />
Când o vieuitoare pierde într-o direcie, trebuie s câstige într-o<br />
alt direcie, în scopul de a supravieui (pentru echilibru).<br />
*<br />
Se nate astfel o Teorie Neutrosofic a Evoluiei, Involuiei i<br />
Indetermi<strong>nr</strong>ii (neutralitii sau ambiguitii între Evoluie i Involuie).<br />
Dac speciile sunt într-un stadiu de indeterminare (neclar, vag,<br />
ambiguu) fa de mediul lor înconjurtor, tind s se îndrepte spre o<br />
extrem: fie spre echilibru / stabilitate / optimalitate, sau spre dezechilibru<br />
/ instabilitate / suboptimalitate fa de mediul lor înconjurtor;<br />
speciile sau se degradeaz, fie treptat, fie brusc, prin mutaie, i pier,<br />
sau se ridic treptat sau brusc, prin mutatie, ctre echilibru / stabilitate<br />
/ optimalitate.<br />
*<br />
Ceea ce este curios în Galápagos: faptul c animalele nu se mai<br />
sinchisesc de prezena oamenilor. Treci pe lâng ele, aproape, i<br />
acestea nu fug ori zboar, ci se uit la tine: parc pozeaz la fotograf!<br />
Toamna i-a intrat în drepturi! E plin de lacrimi i frunze ruginii,<br />
aruncate în zborul maniacal al vântului peste deal i vi, peste nesfâr-<br />
ite esuri i-n coluri de rai, unde iubirea plutete în pas de vals,<br />
semn al veniciei.<br />
St bob de nor aninat de frunza-mi armie, ce-mi leag doruri<br />
i nostalgii incurabile. M las mângâiat de farmecul lor i-adun cu<br />
sfial firave urme de via. Nu-mi pas de-i ploaie cu cer mohorât,<br />
nici urme adânci din anii trecui. E viaa de azi, cu zâmbet de lut sau<br />
pân la urechi, cu mers tremurat sau bine-ancorat, cu visuri în vis i<br />
dor neatins. E sperana deart ori sac încrcat, e uvoi de lumin în<br />
nor aruncat. E rcina timpului, cu prelungi amintiri, e rodul bogat,<br />
cu fee brumate i ochi de smarald.<br />
Toamna i-a intrat în drepturi! E toamna mea, poate i-a ta, e tot<br />
ce-a mai rmas din ea. M plec în faa timpului trecut i srut cu bucurie<br />
gleznele primverii, culegând cu nesa întâiul mers i râsul nestvilit<br />
al copilului de odinioar, îmbrez vara în explozii i fuziuni<br />
sentimentale, strângând la piept clipele de neliniti tinereti i ocolesc<br />
cu buntiin albul iernii, fiindc, îmi place s cred, c poarta<br />
de intrare este înc departe.<br />
Nimic nu e ca toamna, mai blând i mai nervos, nimic nu m<br />
atinge din ce-i puhav, lptos! Mi-aaz la picioare covor pictat de<br />
vânt, de soare alintat i-ascuns printre cântri, stropit cu mustul<br />
dulce i plin de voioie, cu lacrimi înelepte în rame dantelate, cu<br />
gând pierdut în oapte, cu hain de alint.<br />
simt rsfati nu mi se cere comision. E darul suprem,<br />
neimpozitat, dar binemeritat. Las lacrima s curg s-mi spele vechi<br />
cat i car cu demnitate un dar legat cu sfoar vie, cu picuri de lumini<br />
zboruri spre înalt!<br />
E toamna mea, poate i-a ta, e tot ce-a mai rmas din ea! i-n<br />
toat poezia vieii am presrat i semine de aur din care culeg, acum,<br />
mireasma i sporul ceresc.<br />
Pavel Filonov - Vântul
Pavel Filonov - rbat i femeie<br />
48 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Mircea BR~ILI}A<br />
Marele vals scânteietor<br />
Nr. 1. Mi bemol major<br />
Calci sângerând pe-ascuite cuvinte<br />
când mustete de rou inima lumii<br />
alb prea alb sub marele voal<br />
i cost cât cost o învârtire<br />
mai nimic mai nimic<br />
dintr-un bal austral<br />
când fin pe talie mâna-i pierdut<br />
piciorul morii înctuat.<br />
dintre soldaii închii în redut<br />
cei mai subiri dansând s-au predat.<br />
zilele curg prin cotorul de carte.<br />
mult mai frumoas decât vei fi fost<br />
peste tcerea pianelor sparte<br />
iar ne invii scânteietoare<br />
la valsul perfect la vals f rost<br />
Vals imperial<br />
Un pas înspre tine<br />
doi pai nelumeti<br />
împreun cu ea<br />
aluneci din via<br />
ce joac divin<br />
în gropile noastre<br />
de catifea<br />
nu tia s danseze<br />
nu tiam s fiu trist<br />
câte doi câte doi<br />
se învârteau printre noi<br />
câinii tcerii<br />
cu bot de ametist<br />
pe un podium de lacrimi<br />
cu false surâsuri<br />
pân la trei<br />
topeasc-se-n valsuri<br />
cea existen<br />
nimic nu mai vrei<br />
un pas înspre tine<br />
doi pai nelumeti<br />
împreun cu ea<br />
se stinge lumina<br />
muzica tace<br />
ça va!<br />
Chopin<br />
Pas de deux<br />
Arat-te iar pentru mine<br />
rcim în dubla soart<br />
atât de-aproape s trim<br />
încât s nu tim cine moare<br />
nefericii dansând<br />
i mai pierdui în sine<br />
când în câmpia crud<br />
fug pri reci de alba sperietoare<br />
aerul e adus la buze<br />
printr-o nepmânteasc trud<br />
iar carnea vremilor amar dulce<br />
aproape s ne-nghee-n gur<br />
în oglinzile minii cu vitezele minii<br />
ard huila timpului nou<br />
triste femei pe jar s se culce<br />
noi cu mâini nestemate<br />
tragem din sufletul înc lingou<br />
i noi i cei ce-or baleta de mâine<br />
pe sub pmânt trecui o clip<br />
stm la masa prea curat<br />
cu vinul venic în pahare<br />
i-alturi strlucind o pâine<br />
Cântec foarte uor<br />
La sfârit de coridor<br />
într-un cuib de muchi<br />
i stele<br />
învam i eu s mor<br />
înfigând în timp caiele<br />
trecea ziua mai uor<br />
trecea ziua mai uor<br />
nu uitasem cum s zbor<br />
nici pcatele cu iele<br />
agat de-un vechi zvor<br />
descuiam clipele rele<br />
trecea noaptea mai uor<br />
trecea noaptea mai uor<br />
domnilor de sus din car<br />
i soprane cu limbi grele<br />
timpul încremenitor<br />
ne-a-nvelit în rupte vele<br />
zbura viaa mai uor<br />
zbura viaa mai uor<br />
Intrarea intrrilor<br />
Pândeai de milenii la intrarea intrrilor<br />
de chemat nimeni nu te chema<br />
cerberul era negru i mut<br />
la intrarea fecioarelor fulgera dimineaa<br />
vâna feroce în adâncimi în suflet<br />
rechinul albastru abia nscut<br />
în curtea întrebrilor<br />
puii nimicului candizi fericii<br />
scurmau adânc sub cuvânt<br />
pe unde s intri<br />
cine apare<br />
cine dispare<br />
pe cine usuc marele vânt?<br />
Ieirea ieirilor<br />
Ca o gur trist: ieirea ieirilor<br />
unde? unde? unde?<br />
i prbuitele caste albastre<br />
i paznicii lumii<br />
supurândele rni ale firii<br />
cât de înalt? cât de înalt?<br />
viaa pierdut viaa învoalt<br />
verigheta-i prea larg<br />
se spânzur mirii<br />
i balele timpului reci<br />
ieirea ieirilor<br />
prin ce ureche de ac s petreci<br />
dorinele aste imunde?<br />
Valsul nipon<br />
Feele albe<br />
mâinile albe<br />
lpile rupte<br />
pe drum ctre Fuji<br />
gheie perfecte<br />
vorbele lupte<br />
i la întoarceri<br />
sub evantaie<br />
sabia taie
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Veniamin ODOCHEAN<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
Nicolae M~TCA{<br />
49<br />
Anotimpul nostalgic al<br />
lui Toader T. Ungureanu<br />
Volumul de poeme „Toamn, de ce mi-ai furat visele”, al autorului Toader T. Ungureanu,<br />
se reprezint aparent enigmatic. Poate c acesta este motivul explicaiei pe care o d din<br />
start scriitorul, poet i prozator, Toader Ungureanu, în cuvântul autorului „Am ajuns la<br />
vârsta când trebuie s m gândesc la primverile trecute, dar i la toamnele care-mi<br />
împodobesc chipul transformându-mi visele în amintiri, care, de ce s nu recunosc,<br />
câteodat dor”.<br />
Pe bun dreptate, autorul, prin poemele acestui volum (al 25-lea), compar etapele vieii<br />
cu anotimpurile anului. Copilria i prima tineree sunt reprezentate de primvar, toiul<br />
vârstei, vara, iar semnele îmbtrânirii sunt trdate de frunzele czute ale toamnei care ne<br />
fonesc la ureche, fie c vrem sau nu, c iarna vieii ne va înghea trupul lsându-ne sufletul<br />
în seama Creatorului.<br />
Nostalgia predominant reieit din versurile create i druite cititorilor îl determin pe<br />
autor s pun în comparaie antipodic doar dou dintre anotimpurile vârstei, primvara i<br />
toamna. Contient de ceea ce va urma dup toamna vieii, autorul îi face subtil autoanaliza<br />
tinereii proprii cu valabilitatea social colectivi care cuprinde întrebri complexe cu sau<br />
rspuns! În poezia „M trezesc” se exprim sincer... / trezesc deseori/ Târziu în<br />
noapte/ i caut rspunsuri... Cu siguran trezirile nocturne, poate chiar nopile albe,<br />
nedormite, au contribuit în bun msur la efervescena creaiei, druit probabil de una<br />
dintre ursitoarele sale, cum încearc si explice harul scriitoricesc, însui autorul...<br />
În titlurile poemelor i în multe versuri se remarc punctele de suspensie, care exprim<br />
complexitatea ideii i necesitatea contribuiei cititorului la continuitatea problematicii prin<br />
propria trire sufleteasc. Poemele în volum nu au o aranjare tematic anume, ele fiind datate<br />
i localizate în timp i spaiu, publicate probabil intenionat aleatoriu, pentru a crea cititorului<br />
o stare emotiv sufleteasc, complex. Lecturarea lor genereaz îns, câteva teme trecute<br />
prin frmântrile sufleteti ale scriitorului i transmise în mod voit, cititorului. Astfel, consider<br />
se remarc tematica iubirii romantice i complexe între brbat i femeie cu evideniere de<br />
stri sufleteti diverse... Inocen, Voluptate, regrete, Suferin, cum ar fi poemul „Fericirea<br />
are chipul mu” /M-am întrebat în nopile târzii/ Ctând iubirea, iubirea mult visat/ i m-am<br />
pierdut f stiu adeseori/ În ochii ei tcui, sfioi, de fat/ sau poemul „i-am btut în<br />
geam” /Mi-era dor de zâmbetul tu/ De buzele tale, fierbini, ademenitoare/ De mireasma<br />
rului/ Parfum de levic/ Ce-i învluia secretele.<br />
O alt tematic ar fi dorul de copilrie i de meleagurile natale exemplificând „De dorul...”<br />
/ întorc cu gândul/ Deseori, în timp/ Încercând s rememorez/ Tririle copilului pierdut/<br />
În noianul timpului; „Casa prin-teasc” / De priveti strine acum în ceas de sear/ O vei<br />
vedea acolo, ascuns dup geam / E Mama, ce<br />
privete cu ochii plini de lacrimi/ Ulia din zare,<br />
pustie, când plecam; „De ce eti trist?”/ De ce eti<br />
trist/ Copil al deprtrilor/ De ce cai cu înverunare/<br />
Reîntoarcerea/ În anii copilriei pierduten<br />
timp... În unele poeme se remarc sentimentul<br />
de patriotism evideniat în „Bucovina mea dra-<br />
”/ De te-ai nscut lâng pdurea/ Acoperit<br />
iarna de nea/ Ai învat ce-i singurtatea/ i ce<br />
înseamn a visa; „Tu Ardeal”/ Tu Ardeal/ Crai<br />
ai Apusenilor/ Ce pori coroana semeilor muni/<br />
Sculptai în vremi/ De ara dorurilor de libertate/<br />
De vântul venic hoinar/ Purtând la cin-<br />
toare/ Paloul lui Pavel Dan/ i Agârbiceanu<br />
i nu numai... Complexitatea vieii trite de autor<br />
explic exprimarea ideatic din poeme, rezultând<br />
ca un fir rou, privirea analitici nostalgic a<br />
unor frânturi din viaa unui exemplu de rcitor,<br />
permanent îndrgostit. Citirea poemelor îndeam-<br />
cititorul la participarea efectivi chiar la autoanaliza<br />
unor frânturi din viaa personali trire<br />
participativ în inerenta complexitate a vieii.<br />
La ei i la noi<br />
Mai nou, un prezident, la Casa Alb,<br />
i-a angajat tot neamul - ca-ntr-o salb.<br />
Zadarnic crede c ne-a tras pe sfoar,<br />
ci nepotismul nostru-i rege-n .... ar.<br />
Se întete lupta contra corupiei<br />
Naa, fina, arm-servanta,<br />
Cumnica i amanta –<br />
Toate-s azi în parlament,<br />
De când bosu-i prezident.<br />
Unei ministrese btând apa-n piu<br />
Ministresa zi i noapte<br />
Ne promite seu i lapte.<br />
Noi, ajuni la fundul gropii,<br />
Îi dm votul. Ortul - popii.<br />
Povestea vorbei<br />
Când cuvânt domnul Daea<br />
Prinde via ghionoaia,<br />
Sar la stân lupii. D’aia<br />
Prinde a muca i oaia.<br />
Unui sociolog b la B1 TV<br />
Cum ar putea partidu-„Albire”<br />
nu-i adore-n draci alumnul,<br />
Când msluirea-i curge-n fire,<br />
Iar argumentul forte-i pumnul?<br />
Cu Manele Mameluc<br />
Înapoi, spre „Guiness Book”<br />
Cu Domnu-n gând, prin jertf, cu glagole,<br />
Spre cer ne-ndeamn meterul Manole.<br />
Sedui de chef, sirene, joc de iele,<br />
Spre grot noi, cu meterul Manele.
50 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Gheorghe Andrei NEAGU<br />
Înv[\[torul<br />
Pavel Filonov - Familie neasc<br />
Când a ajuns în satul nostru, era un tâ<strong>nr</strong> plin de ambiii, dornic<br />
-i învee carte pe toii copiii plugarilor analfabei.<br />
Venise cu dou geamantane i o cru plin cu ci, din care se<br />
înfrupta pân seara târziu, adormind cu lampa aprins, în ciuda gazdei<br />
zgârcite. Cu petrolul ce se consuma „f rost”, cum adesea zicea<br />
a Maria, se puteau face multe... Dar se îmbuna repede când îl<br />
vedea dimineaa pe învtor gata s se apuce de treab, s-i care o<br />
leat cu ap, s-i sparg lemnele, aa cum nu se ateptase ea si<br />
fac tâ<strong>nr</strong>ul. Mai avusese dânsa în gazd ba pe unul, ba pe altul,<br />
dar pe niciunul nu-l îndrgise ca pe domnul învtor. Harnic, fiu de<br />
ran, priceput la toate, învtorul se trezi pe neateptate fiu al satului<br />
în care fusese repartizat. Copiii veneau la coal cu tristuele<br />
goale i plecau cu mintea plin de lucruri felurite, scrise de zeci de ori<br />
cu creta pe tbliele lor tocite de atâtea generaii.<br />
Anii trecuseri învtorul se avântase în viaa satului ca nimeni<br />
altul. tia s gseasc leacul cel mai potrivit pentru toate relele tiute<br />
i netiute ce se iveau în satul lor. Apoi se însur cu o fat de-a lor<br />
rac, dar deteapt, pe care o purt pe cheltuiala lui la o coal de<br />
tractoriti. A fost prima femeie tractorist din raionul acela. Se încheiase<br />
colectivizarea la care învtorul pusese tot sufletul, când la poarta<br />
suei ce se vrednicise a o construi cu mâinile sale i cu ajutorul<br />
tenilor, se oprise secretarul raionalei de partid.<br />
- Bun ziua, tovare învtor, zise acesta.<br />
- Poftii, intrai, îl invit învtorul.<br />
ezur pe prispa casei, proaspt vruit de tractorista satului<br />
plecat în zmnic dup o ulcic de vin pstrat la rece. Aa obinuiser<br />
ei de când se tiau, cum le venea cineva pe poart, le scotea de mâncare,<br />
ceva de but. Secretarul nu refuz ospitalitatea casei. Din vorb<br />
în vorb spuse de ce a venit.<br />
- Cred c e cazul s v trimitem la o coal de partid.<br />
- i copiii?!<br />
- Numai pe timpul vacanei. Închidei aici i venii sptmânal s<br />
vedei ce i cum.<br />
- Adic, cum venim?! îi ar tractorista nedumerirea.<br />
- Pi, vei merge împreun.<br />
De parc era un lucru de la sine îneles, ca membri de partid ce se<br />
aflau, în vacana de var terminar cursurile pentru care fuseser desemnai.<br />
În toamn aveau loc alegerile, iar stenii, pesemne c se hotrâser<br />
a-l alege pe tovarul învtor în fruntea comunei. Zis i fcut,<br />
îl aleser. El primar, iar ea preedinta G.A.C. În locul lui veniser doi<br />
învtori care se strduiau s continue drumul deschis de înaintaul<br />
lor. Anii treceau nu f folos pentru comuni gospodria colectiv<br />
în fruntea crora se aflau. Satul se mrise, se construise chiar i o<br />
coal nou, aveau acum i cmin cultural ridicat prin contribuia<br />
tenilor. Brutria mirosea aproape tot timpul a pâine cald, iar C.A.P.-<br />
eul crescuse cu grajduri i livezi, cât puteau stenii s duc cu munca<br />
lor neobosit.<br />
La fiecare edin de analiz erau ludai, iar laudele acestea<br />
atrseser atenia regionalei de partid. Aa se fcu c primarul i<br />
preedinta fur promovai la raion, el activist, iar ea ef de sector în<br />
probleme agrare. Munca îi absorbise cu totul. În satul lor mergeau<br />
din ce în ce mai rar. Timpul nu le permitea. Csua nu o vânduser,<br />
dar era lucru tiut c fiecare stagiar nou venit avea s locuiasc în<br />
ea, cu singura condiie de a o gospodri cât mai bine. Prini cu totul<br />
de munca lor, nici nu observaser curgerea timpului. Ali colegi, alte<br />
cadre, veneau an de an s întreasc începutul lucrrii lor. Din fotii<br />
elevi ieir în timp cadre de ndejde, iar dintre colegii lor, majoritatea<br />
plecau pentru tot felul de studii la diverse coli de partid. Unii chiar<br />
se mândreau c din zece ani de munc pltit abia dac munciser pe<br />
jumtate, restul primiser bani i urmaser diverse coli de partid.<br />
Dar învtorul nu vroia s vad acest lucru. Îi plcea munca i<br />
se dedica ei pân la uitarea de sine. Seara se întâlneau frâni i abia<br />
de mai aveau timp si spun câteva vorbe.<br />
Cu noua împire administrativ, raionul lor fusese alipit unui<br />
jude vecin. Vechile cadre ale regionalei rseser pe loc, iar pe ei<br />
îi trimiseser înapoi la munca de unde plecaser. Ca o compensaie<br />
pe ea o fcuser educatoare la grdinia din satul de unde plecaser.<br />
Nici nu au simit când au ajuns la vârsta pensio<strong>nr</strong>ii. Prin mâna lor<br />
trecuser sute de copii. Unii se întorseser sau rseser în sat,<br />
alii veneau din când în când la volanul unei maini personale.<br />
În anul când au ieit la pensie i au fost srbtorii cu fast i dragoste<br />
de colegi i de steni în egal msur, apruse legea sistematizrii<br />
localitilor rurale.<br />
Casa lor, aezat la o margine a satului trebuia demolat. Aa<br />
prevedeau planurile fcute la comuna din care fcea parte i satul<br />
lor. În livada mic din spatele casei urma s intre buldozerul, casa<br />
însi trebuia s fie drâmat, iar terenul redat agriculturii.<br />
Îmbtrânit, învtorul îi strânse cile i puinul<br />
mobilier i se mut la cminul de bolnavi cronici din<br />
oraul în care fusese cândva activist. Soia lui îl urm<br />
cut, aa cum fcuse o via întreag. Aveau cu ce-<br />
i plti întreinerea i nu s-ar fi simit o povar pentru<br />
stat, de aceea nici nu se duser cu vreo plângere la<br />
ordinele judeene. Cu chipul senin, mulumii ci-au<br />
cut datoria, ateptau în crua ce le fusese repartizat,<br />
desfurarea vieii ce le mai rsese, în linitea<br />
i disciplina pe care le avuseser din totdeauna.
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Marian DRUMUR<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
51<br />
Alte @înc[peri,<br />
alte triste\i<br />
Râul curge printre maluri iar btrânul<br />
printre amintiri; marea este neantul.<br />
Un tren cu diverse vagoane; când am urcat, purtam încai o valiz<br />
mare... nici o problem - spaii largi, fotolii generos capitonate,<br />
comoditi. Nu era trecere între vagoane; dac încetinea, câte un<br />
flu se precipita s agae celelalte bare suitoare i se rostogolea<br />
pe taluzul accidentat - naivul.<br />
Într-o gar am coborât s m dezmoresc; dar garnitura s-a i pus<br />
în micare; am srit pe treptele altui vagon, ceva mai modest, spaii<br />
strâmte, neseparate, înghesuial; bine c îmi rsese sacoa de<br />
mân; am lsat-o pe banchet, s marchez locul... conductorul era<br />
tare exigent, îi amenina pe vecini cu munca în folosul comunitii...<br />
agita compostorul.<br />
Apoi iat-ne la un capt de linie - cic urmeaz transbordarea<br />
fiindc pe aici urma s treac o autostrad; caut sacoa, nu mai este,<br />
ceferistul cu geant m zorete s traversez prin sala de ateptare, în<br />
fine, gsesc bagajul vârât sub banchet, alerg în urma ghidului, nici<br />
nu tiu când m–am agat de scara cursei... de la geamuri ctorii<br />
strigau c iar întârziem... noroc c am ajuns pe culoar.<br />
Alt gar, mai prdit, ca în sud, cobor grbit, merg s-mi re-<br />
sesc locul de pe bilet... i trenul pornete; atunci observ c are<br />
scri numai pe o parte iar eu m aflam pe latura greit... nimic de<br />
care s te agi... dispare. Numele aproape ilizibil al grii - Anank;<br />
pergola peronului, frumos înverzit, ascundea un perete cu orare<br />
vetuste; dup ua din sticl cu canaturi duble batante, o sal de<br />
teptare pustie iar geamul de la ghieul informaiilor acoperit de<br />
anunul „O zi - un tren”... aadar mâine.<br />
Din capul scrilor de acces privesc, în traversul strzii pietruite,<br />
scuarul lâng care picotesc câteva taxiuri vetuste. Chiocul aderent<br />
expune ap plat (la sferturi)... dar vânztorul n-are mrunt. Eternul<br />
ceretor cinchit la perete, acum încununat cu usturoi, îngân litania<br />
rotativ: ... cine va merge drept înainte va suferi de foame i frig, cine<br />
o va lua la dreapta va fi stos i viu, dar calul su va muri, iar<br />
cine o va lua spre stânga, acela va fi ucis, iar calul su va rmâne în<br />
via ... ca s vezi, alegorie!... oricum, plantele cresc spre dreapta...<br />
poate c, mergând în amonte, visele se vor modifica... iar dac<br />
labirintul lor accept influena formatoare, toate aezrile urbane<br />
vor fi aidoma - oraul lor, oraul meu.<br />
i pornesc. uvia mirosului particular de gutuie sttut se îngroa,<br />
odat cu apropierea de cvartalul cldirilor scorojite, odinioar<br />
sprijinul pieei de animale - chiar se zrea din rscruce zidul rcuit al<br />
zalhanalei dezafectate... iar mai încolo de cldirea anonim a cinematografului,<br />
vechiul imobil de raport, pe care îl tiusem de-a fir a<br />
r în vremea când, bieandru fiind, cutreieram cu folos teritorii tot<br />
mai deprtate de cuibul originar.<br />
La parterul „Casei cu trei fete”, aa cum înc îi ziceau misterios<br />
bunicii, cafeneaua „La varice” e transformat, vezi bine, în shaormerie...<br />
faada fiind acoperit de pancarte iptoare.<br />
Un gând struie - ce-ar fi s vizitez prietenul din copilrie?<br />
Faada cldirii e acum tern; ofer strzii înguste un dreptunghi<br />
calcaros, presrat cu ancadramente distorsionate i o poart asimetric<br />
strâmt, începutul unui coridor lung i întunecos ce cotete<br />
spre o scar în spiral. Îmi amintesc: abia la primul etaj traseul era<br />
luminat de o curte interioar ptrati ddea în colul unui coridor<br />
deschis jur-împrejur accesului la locuine, toate cu ferestrele la vedere.<br />
Al doilea etaj - aidoma. În diagonala curii alt scar, mai abrupt,<br />
ducea spre subsol.<br />
Treptele tocite din lemn scârâie ostenite. O îneptur pe gamb,<br />
sub genunchi... ran invizibil, zvâcnete pân s-a ivit amintirea:<br />
locul de scldat la marginea lacului i prietenul ce ieea din ap cu<br />
piciorul însângerat de la steiul pe care alunecase; marul forat pân<br />
la Urgene... copci, injecii. Înc o amintire ce ieea îndurerat pe<br />
corp, rboj continuu.<br />
La etajul de sus, de-a lungul coridorului fragmentat... nu-i aici. Mai<br />
apare i o javr minuscul ce se zborte ca acas... înapoi pe scri.<br />
Acesta este etajul... pe coridorul exterior, privind minuscula curte<br />
betonat unde se tiau lemnele de foc, avansez dincolo de broasca<br />
estoas ce înc parcurge circuitul iluzoriu... neschimbat.<br />
a cu glasvand tot descuiat, ca pe vremuri, când Sandu sttea<br />
cu bunic-sa, fosta bucreas la un von-baron. Acum holul îngust<br />
arat pustiu, sufrageria de asemenea... dar în camera mic de pe col<br />
st o doamn pe divan i croeteaz... este leit Alida, arat aidoma<br />
fotografiei de la Jubileu.<br />
– Iat-te!<br />
– Din întâmplare... ce mic e încperea, cât s încap gândurile.<br />
Tot aici?<br />
Deschid fereastra spaioas, zbrelit cu ipci, comunicarea permite<br />
insinuarea unui capriciu la vioar - domnul Fezel exerseazi dezvluie<br />
vecintatea - irul caselor familiale delimitate de felurite garduri.<br />
– Nutream gândul s-mi cumpr una, zic, pe vremea când deineam<br />
bani...<br />
Ea vine lâng mine, se apleac, îi simt pântecul presând antebraul.<br />
– Care din ele?<br />
– N–are importan... s–a dus... avea probleme de acces.<br />
Strad pustie sub ceaa privirilor. Ar mai fi ceva posibil?<br />
Ieri prea simplu, azi curg întrebrile - dac întoarcerea pe zigzagul<br />
vieuirii, cumva, rateaz o ramificaie... ar fi cu putin înc o existen?<br />
contiin?<br />
Când m întorc, Alida st în braele unui adolescent; mai e oarecine,<br />
în ateptare lâng u. Dou pri zburcesc agându-se de sfoara<br />
pentru rufe, s–ar zice c se bat. O apuc pe una, cealalt fuge.<br />
– Sunt slbatice?<br />
Parc are o ran; îi întind aripa nefireasc - e rupt.<br />
– Dac nu aveam mâna paralizat, o oblojeam.<br />
– Este doctorul Spallanzani, are cabinet la parter. Un oculist dotat.<br />
Emigrant dar cumsecade!<br />
– Lucreaz f bani?<br />
Alida se rsfa lâng tinerel... ce arat de vârsta mea... dar eu nu<br />
am decât vise... i acelea mici. Tiparul evenimentelor se lrgete tulbure<br />
- iat-m pe divan absorbindu-i respiraia contopit. Are acel prognatism<br />
feminin ce complic sruturile... dintr-odat stomacul e plin...<br />
canapeaua incomod... trebuie s înving greutatea respiraiei, transpir,<br />
teama iradiaz gâtul i umerii... asta e tot? Chiar tot?!<br />
Tiparul protector a dulapului, matria generatoare - numai de-a<br />
ajunge acolo unde stteam ghemuit cu picioarele strânse la piept...<br />
trebuie doar un anume moment i mirosul mamei va alctui o clepsidr<br />
alb care s iniieze scurgerea ctre ciclul divizrii celulelor - geneza.<br />
Ea m strânge de bra.<br />
– Îmi pare ru ci-am mâncat calul, zice i zâmbete dinos.<br />
Dac doreti, încalec-mi te duc unde vrei.
52 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Niculae GROSU<br />
BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE<br />
Evlavii p[g`ne (10/16)<br />
continuare din <strong>nr</strong>. 9 (85)<br />
Atunci când credinele, valorile, normele, tradiiile i moravurile<br />
de un anumit fel s-au integrat într-o entitate de sine-sttoare, apt<br />
asigure satisfacerea atât a necesitilor explicativ existeniale,<br />
privind creaia, devenirea i sensul omenirii i al universului, concretizat<br />
în dogme, ca adevruri imuabile, cât i a celor normativ morale,<br />
privind modul de comportare fa de sacru, oameni i mediu, i, respectiv,<br />
a celor protectiv emoionale, prin crearea speranei de ocrotire,<br />
fie i postum, în „lumea de apoi”, pe baza statorniciei credinei<br />
i a periodicitii ritualurilor individuale i colective de comuniune<br />
cu sacrul, atunci s-a constituit instituia religiei.<br />
Instituia religiei a ajuns la maturitate i, deci, la deplina funcionalitate,<br />
atunci când i-a creat, de la nivel central la nivel local, organizaii<br />
specifice (precum în cazul cultului ortodox, patriarhie, mitropolii,<br />
arhiepiscopii, episcopii, protopopiate, parohii, institut biblic,<br />
faculti i seminare de specialitate, post de radio i tv, edituri<br />
ezminte i, în diverse locuri, mstiri i schituri), încadrate cu<br />
personal de specialitate.<br />
Toate acestea, deoarece necesitatea raional, de a se impune<br />
norme, cât i cea emoional, de a se crea sperane, au fost atât de<br />
profunde, încât oamenii au fost nevoii s conceap o for supraomeneasc<br />
pe care s o considere cu teami supunere, dar i cu<br />
încredere i veneraie, apt s vegheze cu intransigen respectarea<br />
normelor i s ofere cu generozitate sperane, fiind plauzibil c, pentru<br />
a-i impune realist norme, ei au fost nevoii s plsmuiasc fabulos<br />
dogme i c, deci, pentru a-i defini existenial sensul au fost nevoii<br />
accepte explicativ non-sensul.<br />
În esen, religia constituind un raport între omul devenit credincios<br />
i „fora absolut”, receptat de acesta ca extraordinar, misterioasi<br />
determinant pentru el, deci, ca sacr, înseamn c religia<br />
transpune individul i sacrul într-o inecuaie existenial, prin care<br />
individul s se supun necondiionat sacrului i s depind funciarmente<br />
de acesta.<br />
Din raportarea inefabil a individului la sacru, eman emoional<br />
„sentimentul religios”, adic, o trire unic, resimit ca „un elan ce<br />
determin fiina s îi depeasc virtuos condiia uman, pentru a<br />
se deschide spre ceva imanent i transcendent, care o depte,<br />
înglobând-o totodat”.<br />
Sacrul, ca modalitate de receptare i interpretare a „forei absolute”,<br />
a impus oamenilor comportamente ceremoniale de venerare, deci,<br />
ritualuri, concretizate în: rugciuni, ca mobilizri ale fiinei, în vederea<br />
apropierii de sacru; pelerinaje, ca deplasri periodice în locuri consacrate,<br />
în vederea contactrii sacrului; sacrificii, ca victimizri ale<br />
unor fiine nevinovate, în vederea comunicrii cu sacrul.<br />
Astfel, încercându-se impresionarea sacrului, oamenii s-au impresionat<br />
pe ei îni, inducându-i în comun stri emoionale de excepie<br />
i, respectiv, i-au creat un mod unitar de gândire, simire i aciune,<br />
ce le-a conferit, la nivel uman, starea de solidaritate i, în raport cu<br />
sacrul, sentimentul de ocrotire.<br />
Inclusiv în societatea româneasc, dei sub auspiciile sacrului<br />
oamenii au suferit nenumrate dezastre absolute (rzboaie, calamiti,<br />
decese ale copiilor, deces prematur al soului/soiei), în urma crora<br />
au fost tot de atâtea ori grav dezamgii, totui, din moment ce ei<br />
continu s se amgeasc prin sacru, rezult c nevoia emoional<br />
de amgire este mai puternic decât luciditatea oricrei dezamgiri i<br />
, deci, oamenii vor continua s se amgeasc prin sacru, în pofida<br />
chiar i a celor mai tragice evidene i a celor mai raionale argumente,<br />
ceea ce înseamn c, în fapt, credina este imanent disperrii umane<br />
i c nu se va stinge niciodat.<br />
Diferenele fundamentale de mediu dintre zonele globului au determinat<br />
diferenierea interpretrii dogmatice a sacrului i, respectiv,<br />
diferenierea raportrii ritualice la acesta, din aceast dubl diferen-<br />
iere decurgând o multitudine de credine, cele mai importante fiind:<br />
hinduismul, budismul, confucianismul, iudaismul, cretinismul, islamismul.<br />
Toate acestea denot c religia, ca proces cultural de proporii<br />
istorice, presupune drept componente: un trecut, reconstituit imaginativ<br />
printr-un mit originar, precum cel al lui Iisus Hristos, astfel<br />
încât existena s aib temei; un prezent, construit raional prin norme<br />
de comportament, precum „cele 10 porunci”, astfel încât existena s<br />
aib consisten; un viitor, proiectat emoional prin speran, precum<br />
cea a „vieii venice”, astfel încât existena s aib sens.<br />
Constituirea i, apoi, fragmentarea religiilor au dus la organizarea<br />
acestora în urmtoarele forme: biserica sau eclezia, ca organizare<br />
religioas majoritar, de nivel naional; denominarea, ca organizare<br />
religioas important, dar minoritar într-o anumitar; cultele, ca<br />
organizri religioase relativ restrânse, aprute în medii relativ nestructurate<br />
din cauza vitezei schimbrilor; sectele, ca organizri religioase<br />
restrânse, aprute în medii sociale accentuat nestructurate din cauza<br />
excesului schimbrilor.<br />
Fa de toate acestea, inându-se cont c în societatea româneasc<br />
cretinarea s-a realizat instituional, cu biserici i preoi - deci nu<br />
doar simbolic, aa cum se spune despre misionariatul Sfântului Andrei<br />
- în timpul Taratului Bulgaro-Român prin limba slavon, este incontestabil<br />
c din moment ce nici preoii i nici populaia nu cunoteau<br />
aceast limb, ei nu înelegeau absolut nimic din coninutul metafizic<br />
al religiei, serviciul religios fiind astfel perceput doar ca un spectacol<br />
coninut.<br />
Din aceast cauz, religiozitatea românilor se prezenta în secolele<br />
al XVII-lea i al XVIII-lea ca atât de superficial, încât însem<strong>nr</strong>ile<br />
unor personaliti româneti i strine, printre care Antim Ivireanul,<br />
mitropolit al rii Româneti, i Paul de Alep, fiu al patriarhului<br />
Antiohiei, i, respectiv, studiile lui Dumitru Drghicescu, Constantin<br />
dulescu-Motru i Daniel Barbu constat c românii sunt religioi<br />
„de ochii satului îns”, „rar excepii la care religiozitatea s fie pornit<br />
din fundul inimii”, motiv pentru care ei „nu tiu nimic despre
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Dumnezeu i despre fericirea cereasc”, „nu au niciun fel de cuno-<br />
tine despre semnificaia i rostul acestor taine”, „nu tiu nici mcar<br />
rugciunile, puini fiind aceia care tiu Tatl Nostru”, „sentimentul<br />
lor religios a rmas superficial i formal” sau chiar c „sentimentul<br />
religios este complet absent în sufletul lor” i c ei, în timp ce „frecventeaz<br />
cârciuma zilnic”, nu resimt „obligaia contiinei de a merge<br />
la biseric”, iar când, totui, „rar i sezonier”, mai merg, „merg ca la o<br />
priveal”, adic, atât „pentru a privi ca la spectacol”, cât i „pentru a<br />
fi privii” sau chiar „s râdem i s vorbim i s ne facem cu ochiul,<br />
mai ru decât pe la cârciume”.<br />
Înstrinarea sau, mai bine-zis, neapropierea de biseric era atât<br />
de grav, încât, spune Panait Istrati, la începutul secolului al XX-lea,<br />
cu toate c prin lege cârciumile se deschideau dup terminarea slujbei,<br />
ranii, îns, ateptau în faa cârciumii s se termine slujba, rezultând<br />
ei nu resimeau sufletete absolut de loc nevoia de a intra mcar<br />
o clip în biseric.<br />
Neapropierea de biseric era cauzat inclusiv de faptul c preoii,<br />
netiind nu numai slavona, dar nici s citeasc, nu tiau, de fapt, nici<br />
ce predicau, nici ce cântau i nici ce gesticulau, fiind, astfel, percepui<br />
mai mult spectacular, ca scamatori, decât metafizic, ca înelepi. Din<br />
acest motiv, ei erau considerai, dup cum recunoate însui condu-<br />
torul lor, mitropolitul Antim Ivireanul, ca „cei mai necinstii i obidii”<br />
membri ai comunitilor, „obrazul cel mai ridiculizat”, „izvor nesecat<br />
de ironie i de batjocur”, iar preoia, ca „un lucru necuvios i un lucru<br />
de nimic” i, f a i se recunoate vreo legtur cu „vocaia religioas”,<br />
ca „o modalitate de a scpa de presiunea ruintoare a administraiei<br />
financiare”, deoarece preoii nu plteau impozite, adic,<br />
„drept un mijloc legal de evaziune fiscal”, rezultând c, în societatea<br />
româneasc, preoia nu înseamn misiune, ci afacere, i c, deci, pre-<br />
ii n-au a face cu spiritualitatea, ci cu câtigul, ei constituind o<br />
tagm perpetuat parazitar pe criteriul afinitii de hait.<br />
Prin toate acestea, devin evidente atât faptul c preoimea nu<br />
avea nicio competen religioas, cât i acela c „în numele strii ei<br />
burgheze preoimea se va simi mai obligat fa de statul care a<br />
promovat-o, decât fa de ierarhia bisericeasc”, fiind, deci, o preo-<br />
ime laic, ceea ce dovedete c preoimea român nici nu putea i<br />
Pavel Filonov - rbat i Femeie<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
53<br />
nici nu dorea s aib vreo misiune moralizatoare, aceast dubl incompatibilitate<br />
provocând scindarea normativ-pervers a ortodoxiei<br />
româneti între „a face ce spune popa, nu ce face popa”.<br />
Aceste constatri fundamenteaz aprecierile c „românii nu tiu<br />
ce înseamn s fii cretin”, c, de fapt, ei „nu au niciun fel de religie,<br />
fiind cretini doar cu numele”, c „sunt mai degrab barbari”, „poporul<br />
cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puin credincios” sau chiar „un<br />
neam necredincios la culme i stricat”, c cretinismul românesc<br />
este doar „un nume sec i uscat” i c din moment ce la români, pe<br />
de o parte, „deriziunea nu scutete nici mcar datoria cea mai elementar<br />
a cretinului, spovedania i împrtania în Postul Mare”,<br />
euharistia fiind primit „f reale motivaii spirituale”, ci numai „din<br />
obicei” i „pentru privirea oamenilor”, iar pe de alt parte, lucrurile<br />
sfinte sunt „batjocorite”, poruncile lui Dumnezeu „ocrâte”, legile<br />
cretine „mscrite”, românii „înjurând absolut orice, deci, inclusiv<br />
de toate tainele sfintei biserici”, devine inconstestabil concluzia,<br />
formulat de însui mitropolitul Antim Ivireanul, c românii i limba<br />
vorbit de ei erau, la începutul secolului al XVIII-lea, „mai ptoi<br />
decât toate neamurile i decât toate limbile”.<br />
Astfel, dup cum argumenteaz Daniel Barbu, dei „ranii triau<br />
într-un timp cretin, marcat de srbtori cretine i populat de personaje<br />
ale panteonului cretin”, totui, din moment ce „obiceiurile i<br />
ritualurile magice” (adic cele pgâne, n.n.) practicate de români „nu<br />
s-au lsat cu adevrat modelate de credina Evangheliei”, ele numai<br />
„insinuându-se într-o cronologie cretin, imitând sau doar împrumutând<br />
limbajul, simbolurile i valorile vieii cretine”, este plauzibil<br />
c „coninutul acestui timp nu are prea mult de-a face cu credina<br />
Bisericii, cu Sfânta Liturghie i cu sacramentele ei”, reieind,<br />
dup cum conchide Dumitru Drghicescu, c „cretinismul de suprafa<br />
al românilor ascunde i mascheaz un temei de pgânism profund<br />
i adevrat” i c, deci, românii „se cretinar în aparen, schimbar<br />
numai ceva din forma i din înfarea vechiului lor pgânism, cruia,<br />
neavând niciun nume, i se zise cretinism”.<br />
Aceast mixare de practici pgâne în ritualuri cretine, fiind prin<br />
sine improprie i, deci, neproductiv, nu putea sluji cu nimic vieii<br />
reale, provocându-se, astfel, comutarea escatologic a sensului existenei<br />
în ireal, plsmuit fabulos ca paradis al vieii venice. Dar, în<br />
teptarea paradisului vieii venice, deci, în ateptarea mai întâi a<br />
morii, viaa real a fost atât de neglijat încât a fost predestinat<br />
iadului înapoierii, iar individul s-a simit atât de deresponsabilizat<br />
încât s-a predestinat ptoiei impulsiilor. În aceste condiii, „rul<br />
nefiind privit ca o dimensiune a subiectivitii”, individul n-a dobândit<br />
contiina comiterii pcatului i, deci, iertarea de pcate „nefiind<br />
privit ca rod al luptei de fiecare zi împotriva pcatului”, nu depinde<br />
activ de voina individului, ci pasiv, de apartenena sa la ortodoxie.<br />
În acest context, inându-se cont atât de faptul c orice credin<br />
constituie prin sine un proces, deci, ceva ce are loc cu regularitate,<br />
în timp ce tradiia constituie un fenomen, deci, ceva ce se întâmpl<br />
doar periodic (de srbtori, de Anul Nou, de aniversri) i ocazional<br />
(cu prilejul botezurilor, nunilor, înmormântrilor), cât i de faptul c<br />
românii merg la biseric numai de srbtori i cu prilejurile amintite,<br />
deci, numai periodic i ocazional, nu cu regularitate. Cu o oarecare<br />
regularitate mergând o parte dintre femeile btrâne, dintre bolnavii<br />
psihic i, pân la u, dintre ceretori, devine verosimil c în societatea<br />
româneasc mersul la biserici, deci, religiozitatea au mai mult o<br />
semnificaie laic, de tradiie, decât una spiritual, de credin.<br />
În consens cu toate acestea este i aprecierea lui Daniel Barbu,<br />
„ortodoxia româneasc este mai mult o tradiie f credin, decât<br />
o tradiie a credinei”, o tradiie, îns, doar pentru populaie i, respectiv,<br />
o afacere veroas pentru preoi. Din aceste motive coliva, în<br />
loc s constituie un simbol, pregtit cu sfinenie de ctre credincioi,
54 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
constituie un furaj dat porcilor chiar de ctre preoi, dup ce ei îni<br />
au „sfinit-o”, iar srbtorile religioase, în loc s constituie prilejuri<br />
majore de purificare, constituie pretexte frivole de îmbuibare.<br />
Prin toate acestea, ortodoxia româneasc a devenit atât de vulnerabil,<br />
încât de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, „biserica începe<br />
sufere concurena cârciumii, care se ridic în faa ei ca un loc alternativ<br />
de formare a atitudinilor colective”. i, cum „preoii sunt cei<br />
dintâi care îi încep ziua la crâ”, ceea ce înseamn c îni preoii<br />
au trecut pe baricada cârciumii, este clar c biserica a pierdut din<br />
start i definitiv în faa cârciumii i c, deci, formarea atitudinilor<br />
colective trecând de la fundamentarea prin înelepciunea pildei la<br />
cirea prin impulsia alcoolului, a împins societatea româneasc<br />
pe drumul autodistrugerii.<br />
Acest drum a fost i înc este ptimit la nivel individual de relaii<br />
interpersonale inumane, românii comportându-se cu românii, dup<br />
cum constat Antim Ivireanul i Dimitrie Bolintineanu „mai ru decât<br />
gânii”, iar la nivel societal, dup cum apreciaz Dumitru Drghicescu,<br />
de faptul c „biserica noastr duse neamul românesc, în mai<br />
multe rânduri, la marginea pierzaniei”, ceea ce denot, dup cum<br />
conchide Daniel Barbu, c „ortodoxia, aa cum este practicat de<br />
români, constituie fie sursa principal, fie mediul de manifestare a<br />
trturilor negative”.<br />
i, cum în timpul comunismului, prin propaganda „ateist-tiin-<br />
ific” i deghizarea securitilor în preoi sau activarea preoilor ca<br />
securiti, religiozitatea naional, atât cât era, a fost devastat, este<br />
limpede c omul de rând, nemaiavând credini nedobândind înc<br />
tiin, a rmas f niciun suport pentru contiin, deczând din<br />
om în neom, reiese c trturile negative au devenit un „fel de a fi”<br />
al românilor.<br />
Acest „fel de a fi” se dezvluie curent prin vulgaritatea personali-<br />
ii de baz (personalitii naionale) româneti, românii de rând,<br />
inclusiv bieeii i fetiele de vârste din ce în ce mai mici i doamnele<br />
i domnioarele de condiie din ce în ce mai bun, înjurând de absolut<br />
orice, în special de mami de toate cele sfinte.<br />
Fiind evident c o astfel de personalitate se complace numai în<br />
medii superficiale, ca acela care a generat-o, rezult c inconsistena<br />
ortodoxiei româneti i vulgaritatea personalitii de baz a românilor<br />
se înscriu, de la sine, într-un cerc vicios, prin care fiecare parte constituind<br />
pentru cealalt atât efect agravat cât i cauz agravant, este<br />
cert c ambele se agraveaz reciproc într-o spiral a nenorocirilor.<br />
Prin prisma nenorocirilor, preoii ortodoci îi percep pe enoriai,<br />
mai ales pe cei btrâni, drept „material didactic”, „materie prim” i<br />
„marf”, pentru ei absolut oricine fiind cât mai repede „binevenit”, rezult<br />
în mod strigtor la ceruri cam care le sunt, ca personalitate, harul<br />
i iubirea aproapelui, iar ca misiune, pstorirea i soarta comunitii.<br />
Efectele unei asemenea pstoriri s-au indus, inclusiv în habitaclul<br />
autoturismelor de lux, românul aflat la volan, privind saiu prin snopul<br />
de iconie i cruciulie atârnate de parbriz, sub povara de la gât a<br />
vreunui crucifix kilogramic de aur i în orbirea briliantelor de la mâini,<br />
i manifest public pioenia înjurând exploziv de dumnezei. i, având<br />
sub banchet o bât ca de baseball, el este gata în orice moment, chiar<br />
i din motive închipuite, s o pun, cu smerenie, vitejete în funciune.<br />
Acest specimen, cu rspândire de pandemie naional, este sesizabil<br />
instantaneu, el fiind cu sau f ceaf încreiti burt revrsat,<br />
dar sigur, cu frunte încruntat, privire injectat, fa schimonosit,<br />
gur strâmb, gât rsfrânt a mecherie iritat, glas horcit,<br />
savoare a muzicii asurzitoare, dexteritate a proiectrii gunoaielor pe<br />
fereastr, ticuri de a împroca flegme la distan, reflexe publice de<br />
râgâit decibelic i fixaii verbale pe expresiile „ce p... mea” i „bgami-a<br />
p...”. Astfel, se poate considera un fel de postulat, deci un<br />
adevr ce nu mai trebuie verificat, c, dac la trecerea unui autoturism<br />
de lux se sesizeaz toate acestea, sigur la volan se afl un exemplar<br />
autentic de român, prototip universal al strii de mârlan.<br />
Dei religia are drept menire, la nivel raional, s creeze norme, iar<br />
la nivel emoional, s creeze sperane, inându-se cont îns, dup<br />
cum atenioneaz statisticile Uniunii Europene, c societatea româneasc<br />
este marcat de cei mai gravi indicatori de corupie din uniune,<br />
ca i cum în arealul românesc normele cinstei nici n-ar exista, rezult<br />
, la români, religiozitatea este centrat pe sperane, nu i pe norme.<br />
i, cum speranele au ans s se transforme în realizri i, deci,<br />
în sentiment de împlinire numai i numai dac se acioneaz consecvent<br />
pe baz de norme cât mai riguroase, este plauzibil c, f acest<br />
tip de norme, speranele rmân sterile, degenerând în iluzii. Devine,<br />
astfel, explicabil de ce România - dei este, ca resurse pe locuitor,<br />
alturi de Frana, pe primul loc în Uniunea European - ca nivel de<br />
dezvoltare se situeaz, îns, alturi de Bulgaria, pe ultimul loc.<br />
adar, neexistând norme riguroase, în religiozitatea româneasc<br />
se constat c, dei participarea la evenimentele religioase deosebite<br />
(praznice, pelerinaje, hramuri) este tot mai habotnic, participanii,<br />
îns, se manifest, mai ales când este vorba de mâncare, buturi<br />
agheasm, din ce în ce mai vulgar i agresiv, trecând instantaneu de<br />
la rugciuni i închinciuni la înjurturi i îmbrânceli.<br />
Prin aceeai prism, se constati c, dei pe pereii încperilor<br />
instituionale (spitale, primrii, administraii) se expun tot mi multe<br />
simboluri cretine (icoane, candele, crucifixuri), salariaii, îns, se<br />
comport din ce în ce mai pgânete, inclusiv aceste exemple<br />
relevând c, de fapt, românii nu sunt religiozizai, ci exaltai mistic.<br />
Peste toate cele prezentate, st cu valoare de adevr absolut<br />
rturia savantului Spiru Haret, mrturie fcut în deplin cunotin<br />
de cauz, din interiorul bisericii, în calitate de ministru al colilor i al<br />
cultelor, care în cartea „Chestia neasc”, publicat în anul 1905,<br />
spune c preoii ortodoci îi ineau pe rani, inclusiv vara, chiar i<br />
câte dou sptmâni cu mortul în cas, pân când bieii oameni,<br />
îngrozii de situaie, puneau degetul înmuiat în cerneal (în loc de<br />
semntur, pentru c nu tiau carte) pe contracte prin care se obligau<br />
munceasc pe gratis chiar i 10 hectare.<br />
Este, astfel, explicabil c în grandioasa sa oper de reformare a<br />
societii româneti, ilustrul savant s-a bazat în exclusivitate pe contribuia<br />
eroic a învtorilor, nu i pe cea a preoilor, acetia, încrâncenai<br />
în bezn, huzur, lcomie i depravare, împotrivindu-se cu<br />
înverunare, antinomia dintre aceast imoral înverunare i pre-<br />
toria moralitii propduite constituind factorul monstruos<br />
care a înfundat moral populaia româneasc în tenebrele strii etichetate<br />
în „noua democraie” ca napa, ca pulime.<br />
Din aceast stare nu se întrevede vreo ans, atâta timp cât<br />
aproape toat populaia rurali cam jumtate din cea urban se vor<br />
afla sub clcâiul bisericii ortodoxe, presiunea acestuia fiind atât de<br />
pervers, încât românii de rând, dei intim îi consider pe preoii<br />
ortodoci trândavi, hulpavi i depravai, public, îns, conform unor<br />
sondaje sociologice, îi exprim cea mai mare încredere în Biserica<br />
ortodox. i, cum românilor de rând le este instinctiv team de necunoscutele<br />
specifice schimbrilor, iar Biserica ortodox este neschimbat<br />
dintru începuturi, este plauzibil c teama respectiv îi<br />
determin pe românii de rând s se agate, cu disperare, de conservatorismul<br />
Bisericii ortodoxe i c, deci, sondajele sociologice msoar,<br />
de fapt, teama de schimbare, nu nivelul de încredere.<br />
Rezult c în societatea româneasc, una este trirea intimi alta<br />
este exprimarea public, fiind evident c aceast contradicie constituie,<br />
prin sine, un act de forfecare sufleteasc ce provoac românilor dedublarea<br />
personalitii. Fenomenul dedublrii, multiplicat la scara naiei,<br />
degenereaz într-un proces ce afecteaz identificarea cii unitare de<br />
destin. Din aceast cauz, de la începuturi i pân azi, românii îi tot<br />
caut sensul naional al vieii prin ungherele istoriei.
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Horea PORUMB<br />
(Fran]a)<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
55<br />
De ce?<br />
„La ce te-ai putea gândi la Paris, decât la fericire, moarte sau<br />
deertciune? Parisul e mai mult, mult mai mult decât un ora. E o<br />
stare de spirit, ca i NYC, portretul lui Gertrude Stein fcut de Picasso<br />
- care a pus-o s pozeze de 40 de ori, ca apoi s-o picteze din memorie<br />
- sau mormântul lui Arsenie Boca...”<br />
Cu aceste cuvinte m-a stimulat prietenul meu, B..., s-i dau propria-mi<br />
replic de parizian de Adopie...<br />
Cum i de ce am scris aceast carte?<br />
Am vrut s fac haz de condiia uman... S m „rzbun” pe ara<br />
unde am fost nevoit s-mi duc traiul - i unde mi-am mâncat mlaiul,<br />
în ultimii ani, cu sos... olandez - aluzie la François Hollande, un golan<br />
ijderea golanilor notri din ar,... pentru c aa-i piesa, aa trebuie<br />
fie marionetele „lor”, slugi la case strine.<br />
Pornisem cu ideea s încep pe un ton cumva smerit fa de mreul<br />
popor francez i s acumulez fapte ce ar fi demonstrat, în cele din<br />
urm, c imaginea pe care i-o construiesc - de regul - românii<br />
despre oamenii din ara lui Voltaire e în mod grosier eronat, depit<br />
doar de imaginea, echivalent în falsitate (când prea negativ, când<br />
prea pozitiv), a propriului nostru popor...<br />
Faptele s-au tot acumulat, iar comedia uman la care eram spectator<br />
a depit perimetrul vizat iniial, s-a... globalizat!<br />
Fac aici o tentativ epic unde, f reineri, introduc, mai puin<br />
timid, date despre mine însumi, de la momente autobiografice la cugetri<br />
de o clip... ca s m îndrept spre concluzia (pe care o las s-o<br />
descopere cititorul) c lumea e facut s fie armonioasi c ea ar fi,<br />
într-adevar, aa, dac am ti s descoperim<br />
Unitatea ce ne caracterizeaz, în adâncuri,<br />
pe fiecare dintre noi...<br />
Cititorule, vei descoperi, oare, mesajul<br />
ascuns?...<br />
Zi de vacan<br />
Am intrat în vacan. Mai bine spus, azi<br />
nu am avut de mers la curs. Studenii pregtesc<br />
sesiunea. Peste câteva zile am cu ei primul<br />
examen.<br />
M-am trezit tot la ora obinuiti mi-am<br />
meninut tabietul. Am luat „pe stomacul gol”<br />
linguria de miere amestecat cu ghimbir i<br />
scoroari, în ateptarea cafelei, am rânduit<br />
vesela din maina de splat. Am urcat la<br />
etaj, aducând cecua pe farfurioar, dar nu<br />
m-am bgat la loc în pat, cum aveam obiceiul,<br />
ci, fiind momentan singur în urbe, am deschis<br />
o clip calculatorul - tot o form de... sociali-<br />
PARISUL MEU<br />
DIN JURNALUL UNUI FRANCEZ PRIN ADOPIE<br />
(fragmente)<br />
zare e i asta. În fine, am coborât în bucrie i mi-am pregtit micul<br />
dejun. De ani de zile, imitându-l pe tata, mnânc pâine prjit cu<br />
brânz de vaci (uneori îmi fac o mlig, alteori mnânc un avocado<br />
cu hrean i mutar), însoindu-le cu o salat alctuit dintr-o<br />
smochin, o prun uscat, o cais uscat - tiate mrunt -, migdale,<br />
stafide, meri-oare, nuci, usturoi, ardei, o roie (aa, f gust, cum<br />
sunt, de altfel, toate în ziua de astzi!) i un kiwi, ansamblul acoperit<br />
cu ulei de msline.<br />
Se zice c e stos s te alimentezi cu astfel de ingrediente, dar<br />
trebuie s recunosc c, de când le tot consum, n-am bgat de seam<br />
-mi fi fcut vreun bine. De pild, am avut o grip care a durat toat<br />
toamna, ceea ce m-a cam sedentarizat, timp în care am pus pe mine<br />
câteva kilograme suplimentare, la care s-au adaugat i cele de la Crciunul<br />
petrecut la Cluj... De câteva sptmâni, îns, a devenit imperativ<br />
s-mi reintru în form, cci sâmbat plec în Alpi, cu studenii, la<br />
Val d’Isère, s facem ski de printemps...<br />
Iat ce înseamn si propui un obiectiv mobilizator! M crezusem<br />
intrat în faza senectuii anchilozante, or, reluând exerciiile cu<br />
perseveren, am simit de la o zi la alta cum mi se mobilizeaz articulaiile<br />
i cum îmi „cresc” muchii - evident, se umplu cu ap, prin<br />
vasodilataie, nu cresc cu adevrat, dar poate ci asta e important,<br />
se poat hrni, oxigena i cura de acidul lactic produs la efortul<br />
ce m ateapta.<br />
În dimineaa asta n-am avut chef s mai zbovesc în cas, cci se<br />
arta o zi de sfârit de iarn / început de primvar senini rece. Miam<br />
îmbrcat, de prob, echipamentul de schi, pregtit în vederea<br />
plecrii (prea clduros pentru ora, astfel c-a trebuit s m debarasez<br />
de el pe parcurs), i am pornit-o în pas mai<br />
mult decât sportiv spre Parcul departamental<br />
din comuna vecin - un spaiu verde situat<br />
pe locul unde pân la sfâritul anilor ’70 se<br />
aflase cel mai mare bidonvil al Franei, ocupat<br />
de portughezii fugii din calea dictaturii lui<br />
Salazar.<br />
Soarele oblic îi cernea razele printre coroanele<br />
desfrunzite ale copacilor, pamântul<br />
era reavn i din mruntaiele lui se revrsa<br />
concertul - neauzit - al mcinilor, bulbilor i<br />
vietilor ce se pregteau s reînvie. N-am<br />
re-zistat tentaiei i, pe o platform destinat,<br />
probabil, jocului de boule, m-am dedat exerci-<br />
iilor mele de qigong.<br />
s m laud, menionez c, pe când<br />
eram visiting scientist la Universitatea din<br />
Toronto, am avut ansa i privilegiul s fiu<br />
îndrumat de unul din cei cinci „mari maetri”<br />
ai acestui sport oriental - omul era originar<br />
din Hong Kong i se refugiase în Canada
56 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
atunci când oraul a fost retrocedat Chinei.<br />
Începi prin trei expiraii profunde. (De ce nu inspiraii? vei zice.<br />
Pentru c ele vin automat, oricum!) La primul suflu prelung, îi imaginezi<br />
c pieptul i se adun într-un singur punct, în plexul solar, întro<br />
zon lipit de coloana vertebral, acolo unde se termin coastele...<br />
Apoi îi goleti iar aerul, concentrându-te la abdomenul ce i se<br />
aplatizeaz, adunându-te în hara 1 , centrul energetic situat la dou<br />
degete sub ombilic... În fine, te împingi înspre pmânt, de parc ai<br />
vrea s te comprimi sub propriile-i tlpi... Abia pe urm treci la diverse<br />
poziii, lente, curgtoare, pe care le menii sau le repei de<br />
multe ori, lsându-i gândurile s plece...<br />
E interesant de tiut c aceste extravagane orientale au fost „importate”<br />
în Occident înc de pe vremea lui Voltaire, dar n-au fost<br />
agreate. Motivul? Farmecul lor, binele pe care îl aduc nu încep s<br />
apar decât dup un numr de minute, dup ce organismul a „îneles”<br />
ceea ce-i ceri! Or, pân recent, pe tot parcursul epocii „moderne” în<br />
care individul mai credea c va stpâni natura, omul era grbit, n-<br />
avea rbdare s repete...<br />
Suflam linitit i „rotund”, iar bila imaginar - hara - ce-mi cretea<br />
i descretea în pântec odat cu micarea diafragmei îmi mângâia,<br />
parc, organele interne, îmi masa coloana vertebral „pe dinuntru”,<br />
în timp ce simeam cum mi se deteapta fiecare fibr muscular, cutându-i<br />
vecinii - totul transmiându-mi o senzaie de calm, de<br />
destindere a minii, de trire intens a prezentului.<br />
Pe la ora amiezii, o cea diafan a început s se infiltreze ca un a-<br />
bur printre copaci. Nu era alburie, ci albstruie, iar mai apoi a devenit<br />
de-a dreptul întunecat, i nu era cea, ci poluare, constituit din microparticule<br />
negre i uleioase, cu miros îneptor. Pacostea marelui ora.<br />
Am ajuns acas cu ochii î<strong>nr</strong>oi i m-am trântit îmbufnat la calculator.<br />
Alt pacoste, „feisbuc”-ul acesta. Aflu despre un fost mare<br />
poet cât era de lingu, despre un talentat prozator, devenit zbir, despre<br />
un remarcabil memorialist, devenit ho... Ierarhiile recruteaz doar<br />
oameni ptai. Nici efii ce conduc ri n-au imagini mai linititoare -<br />
suntem dui de nas de nite maimuoi, roztoare, paiae... Minciuni<br />
din toate direciile... Dezinformare, sau exces de informaie, care tot<br />
la dezinformare conduce... În ar, incitri rzboinice... De ce m-am<br />
gândit la Ierusalim? Un evreu a fost prins la Paris mâzglind el însui,<br />
pe propriul zid, inscripii antisemite - voia s i se atribuie locuina de<br />
la stat, pe motiv c acolo ar fi ameninat... Ierusalim - gseti în el cuvântul<br />
„pace”, salom... Lumea din Frana, dupocul atentatului de<br />
la Charlie Hebdo, se demarcheaz, purtând ecusonul: „Je suis Charlie”.<br />
Alii, dimpotriv, s-au dezmeticit, je ne le suis pas... depinde cum<br />
d libertatea de contiinti de exprimare, pluralismul, democraia...<br />
i totusi...<br />
Oamenii prefer s fie ca furnicile. Încolonate. Nu-i dau seama de<br />
asta, dar asta cer. (Lenin a încercat deja odat s-i î<strong>nr</strong>egimenteze, ca întro<br />
mare închisoare - sunt vorbele lui, citate în Gog, de Giovanni Papini -<br />
pucariaul nu are de ce s se preocupe de ziua de mâine: e liber!).<br />
Furnicile merg încolonate, par linitite, pzite pe margine de câiva<br />
„soldai”, de foarte puini soldai! Pe furnica regin nici n-o vezi.<br />
Oamenii doresc s nu aib griji. Pentru asta le trebuie i lor un ef!<br />
Chiar i invizibil: omul providenial.<br />
Ce sper norodul? S triasc! S supravieuiasc! - fie i numai<br />
cu aceast garanie, poporul ar fi mulumit. Meninerea în via, prelungirea<br />
vieii, viaa creat în laborator... promisiunile geneticii moderne<br />
merg, de altfel, tocmai în acest sens. Al supravieuirii...<br />
Terorismul? Ecologia? Alegeri democratice dirijate / insuficient<br />
dirijate de mass-media? Crize monetare?... Fleacuri!<br />
Lumea nu se va schimba radical, din moment ce 1% din oameni<br />
dein 99% din tot ce exist! S dispar moneda european? S se<br />
prbueasc dolarul? S apar monede paralele?... Toate sunt nite<br />
bagatele, din moment ce practic toi banii sunt în doar câteva mâini...<br />
Eu m pensionez peste un an...<br />
1<br />
Hara, în japonez; dantien, în chinez.<br />
Francezii<br />
Fostul meu coleg de breasl, Jean-François, se pensionase în<br />
calitate de ef al Inspectoratului colar. Era un brbat frumos, masiv,<br />
dei de talie mijlocie, cu prul alb, rar, pieptnat cu grij spre spate.<br />
Cu vorba cumptat, nu rspundea niciodat f a-i lsa mai întâi<br />
o clip de gândire. Obrazul îi era rumen i plinu, aborda un zâmbet<br />
maliios i privirea-i era vie, glumea, când te fixa de dup ochelarii<br />
cu ram aurie, gata oricând s lanseze o nzbâtie. Spiritual din fire, ar<br />
fi fost mai nimerit s triasc în vremea Regentei, a serbrilor galante.<br />
Era un umanist erudit i, lucru rar la francezi, vorbea italiana, spaniola<br />
i germana f niciun accent. Schimbam între noi misive amuzante,<br />
iar când ne întâlneam de-adevaratelea, ma strângea la piept i m<br />
ruta cu foc pe ambii obraji.<br />
Într-o zi, a venit la mine însoit de un tâ<strong>nr</strong> tomnatic, înalt i firav,<br />
de parc era opusul imaginii lui, deformat într-o oglind de bâlci.<br />
- Te rog frumos s-l iei la tine pe fiul meu i s te ocupi de el.<br />
Evident, era un copil fcut la btrânee.<br />
- M numesc Jean-Emmanuel, îmi spune acesta.<br />
Un nas lung, o calviie avansat, ochelari cu rama neagr groas,<br />
pe care-i tot împingea ca s nu-i alunece pe nas - tâ<strong>nr</strong>ul era vizibil<br />
neobinuit cu inuta civil, la care urma totui s se limiteze de-acum<br />
încolo, cci fusese lsat la vatr.<br />
- Nu m-am ateptat ca odrasla ta s urmeze o carier militar, îi zic.<br />
- Am vrut s calc pe urmele tatii, îmi spune biatul.<br />
Ceea ce-am aflat atunci mi-a sporit i mai mult uimirea.<br />
Cu aptezeci de ani în urm, la 6 iunie 1944, avea loc Debarcarea,<br />
iar Jean-François lua parte la Ziua-Z în calitate de inginer genist.<br />
Dup ce aliaii ocupaser un prim cap de pod pe fâia de coast<br />
situat între Le Havre i Calais, se punea problema consolidrii poziiei<br />
prin aprovizionare în mas, pentru care era nevoie de un port<br />
de adâncime, destinat navelor de mare tonaj. Politehnician precoce,<br />
Jean-François trecuse la englezi în urma apelului generalului De Gaulle<br />
i fusese î<strong>nr</strong>olat în echipa de ingineri care au conceput „cele mai mari<br />
porturi plutitoare din lume”, faimoasele Mulberries.<br />
Un port a fost construit de britanici i canadieni, iar cellalt de<br />
americani. În acest scop, au fost mai întâi sacrificate prin sabordare<br />
câteva sute de nave, ca s se creeze o prim împrejmuire în larg, apoi<br />
au fost aduse chesoane 2 de beton care, legate între ele, au creat un<br />
dig în form de arc de cerc, în interiorul cruia s-a realizat portul,<br />
constituit din platforme de acostare. O veritabilosea 3 , pe pontoane,<br />
lega portul de rm. Jean-François participase la ancorarea pontoanelor<br />
din portul „englez”. Locuia pe un vas-dormitor i avea sarcina<br />
verifice zi i noapte soliditatea ancorajului.<br />
O furtun 4 care a bântuit timp de patru zile a distrus portul american,<br />
dar nu i cel „pazit” de Jean-François. În schimb, furtuna a<br />
avariat vasul care-i servea drept adpost. Rnit fiind, a fost dus în<br />
Anglia. A revenit în Frana în ajunul Crciunului, îmbarcat la Southampton<br />
pentru Cherbourg pe vasul Léopoldville, alaturi de 2 200 de<br />
soldati americani. La intrarea în port, vasul a fost torpilat de un submarin<br />
german. Vor fi salvati doar 800 de oameni.<br />
- Moiam pe puntea din fa, cu vesta de salvare sub cap în loc<br />
de pern, povestete Jean-François. Se înserase i ningea i vedeam<br />
portul Cherbourg profilându-se în zare. Vasul a fost lovit la pupa.<br />
Am resimit o zguduitur, un zgomot asurzitor i au început s pice
Pavel Filonov - Formula Petrogradului proletar<br />
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
fragmentele azvârlite de explozie. Am fost înecai în fum i întuneric.<br />
S-a dat ordinul de evacuare. Vesta de salvare pe care dormisem nu<br />
mai era la locul ei. Am pipit în jur, s-o caut. Am apucat-o, dar o alt<br />
mân trgea de ea. Nu tiu cine a fost i nici de ce a cedat, dar jur c<br />
nu eu i-am smuls vesta, ci el e cel care a renunat. În învlmeal, i<br />
din cauza mrii agitate, un vas britanic venit în ajutor a strivit cele<br />
câteva brci în care se salvaser deja o parte din oameni i, ciocninduse<br />
de vasul nostru, i-a grabit scufundarea. Eram înc pe punte i am<br />
alunecat dintr-odat în marea îngheat. De câte ori reueam s scot<br />
capul din ap, un val imens m acoperea iar. Am avut norocul c, de<br />
pe rm, ne-au venit în sprijin câteva brci de pescari, iar eu am fost<br />
recuperat de una dintre ele...<br />
Îmi mut privirea de la Jean-François la progenitur. Pe vestonul<br />
civil se vedeau, discrete, dou barete de decoraii.<br />
- Ce-s astea?<br />
- Erou al Razboiului din Bosnia i al Razboiului din Afghanistan!<br />
Azi nu se mai numesc „veterani”, ci, direct, „eroi”, constat eu.<br />
Jean-Emmanuel avea picioarele subiri, cutia toracic prea strivit<br />
spre înuntru, tot corpul îi era parc dezlânat.<br />
- Ai luat parte la lupte? îl întreb neîncreztor.<br />
- Nuuuu!<br />
- i-atunci?<br />
- În Bosnia am fost, efectiv, pe o nav de rzboi, eram la intenden.<br />
Pentru Afghanistan, în schimb, am rmas la Statul-Major, furier...<br />
uit întrebtor la tica-su.<br />
- A avut norocul s aib un ttic bun, care a pus o vorb pentru el!<br />
La care Jean-Emmanuel, mucalit, mai adugi el:<br />
- i de-a fi fost fat, de-i ceream tatei s m fac pop, pop ar fi<br />
cut din mine!<br />
2<br />
230 chesoane de beton, legate între ele, au format un dig de 7 km<br />
lungime.<br />
3<br />
De 15 km.<br />
4<br />
La 19 iunie.<br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
Calendar - Octombrie<br />
57<br />
1.10.1899 - a murit Anton Bacalbaa (n. 1<strong>86</strong>5)<br />
1.10.1955 - s-a nscut Ion Stratan (m.2005)<br />
1.10.1990 - a murit Ioana Em. Petrescu (n. 1941)<br />
1.10.1996 - a murit Alexandru Andrioiu (n. 1929)<br />
2.10.1911 - s-a nscut Miron Radu Paraschivescu (m. 1971)<br />
2.10.1935 - s-a nscut Paul Goma<br />
2.10.1942 - s-a nscut Romulus Diaconescu (m. 2003 )<br />
2.10.1944 - a murit B. Fundoianu (n. 1898)<br />
2.10.1963 - s-a nscut Mircea A. Diaconu<br />
3.10.1943 - s-a nscut Matei Gavril Albastru (m. 2008)<br />
3.10.2003 - a murit Profira Sadoveanu (n. 1906)<br />
4.10 1933 - s-a nscut George Astalos<br />
4.10 1937 - s-a nscut Ioanid Romanescu (m.1996)<br />
4.10.1993 - a murit Mihail Steriade (n. 1904)<br />
4.10.1995 - a murit Paul Anghel (n. 1931)<br />
5.10.1830 - a murit Dinicu Golescu (n. 1777)<br />
5.10.1902 - s-a nscut Zaharia Stancu (m. 1974)<br />
5.10.1928 - s-a nscut Ion Rahoveanu (m. 1994)<br />
5.10.1929 - s-a nscut Ion Dodu- Balan<br />
5.10.1945 - s-a nscut Alexandru Clinescu<br />
5.10.1950 - s-a nscut Doina Uricariu<br />
6.10.1872 - s-a nscut Alexandru Cazaban (m.1966)<br />
6.10.1895 - s-a nscut Ion Pas (m. 1974)<br />
6.10.1902 - s-a nscut Petre ea (m. 1991)<br />
6.10.1930 - s-a nscut Paul Ioachim (m.2002)<br />
7.10.1910 - s-a nscut Eusebiu Camilar (m. 1965)<br />
7.10.1923 - s-a nscut Al. Jebeleanu (m. 1996)<br />
7.10.1935 - s-a nscut Livius Ciocârlie<br />
7.10.1946 - a murit Emanoil Bucua (n. 1887)<br />
7.10.1988 - a murit tefan Lupacu (n. 1900)<br />
7.10.1995 - a murit Bazil Gruia (n. 1909)<br />
8.10.1872 - s-a nscut D. D. Ptrcanu (m. 1937)<br />
8.10.1897 - s-a nscut tefan Neniescu (m. 1979)<br />
8.10.1929 - s-a nscut Alexandru Andrioiu (m. 1996)<br />
8.10.1938 - s-a nscut Constantin Abalu<br />
8.10.1939 - a murit George Mihail Zamfirescu (n. 1898)<br />
8.10.1954 - s-a nscut Costin Tuchil<br />
9.10.1827 - s-a nscut Alexandru Papiu-Ilarian (m. 1877)<br />
9.10.1906 - s-a nscut Alexandru Sahia (m. 1937)<br />
9.10.1922 - s-a nscut Emil Manu (m. 2005)<br />
9.10.1927 - s-a nscut Valentin Deliu (m. 1993)<br />
10.10.1907 - s-a nscut Constantin Nisipeanu (m.1998)<br />
10.10.1946 - s-a nscut Nicolae Dan Fruntelat<br />
10.10.1987 - a murit Dana Dumitriu (n. 1943)<br />
11.10.1875 - s-a nscut t. O. Iosif (m. 1913)<br />
11.10.1930 - s-a nscut Marcel Romanescu (m. 1956)<br />
11.10.1950 - s-a nscut Nicolae Bârna<br />
12.10.1934 - s-a nscut Alexandru Zub<br />
12.10.1937 - s-a nscut George Coand<br />
12.10.1981 - a murit Agatha Grigorescu-Bacovia (n. 1895)<br />
12.10.2003 - a murit Ion Ioanid (n. 1926)<br />
13.10.1898 - s-a nscut George Mihail Zamfirescu (m.1939)<br />
13.10.1944 - s-a nscut Vasile Petre Fati (m.1996)<br />
13.10.1953 - s-a nscut Gellu Dorian<br />
14.10.1872 - s-a nscut P. P. Negulescu (m. 1951)<br />
14.10.1923 - s-a nscut Victor Kernbach (m. 1995)<br />
14.10.1948 - s-a nscut Marian Papahagi (m. 1999)<br />
14.10.1954 - s-a nscut Radu Sergiu Ruba<br />
14.10.1994 - a murit Aurel Tia (n. 1915)<br />
15.10.1976 - a murit Traian Lalescu (n. 1920)<br />
15.10.1982 - a murit Nicolae Jianu (n. 1916)<br />
15.10.1991 - a murit Petre Solomon (n. 1923)<br />
16.10.1<strong>86</strong>8 - s-a nscut Simion Mehedini (m. 1962)<br />
16.10.1885 - s-a nscut Mihail Sorbul (m. 1966)<br />
16.10.1939 - s-a nscut Nicolae Damian (m. 1997)<br />
16.10.2002 - a murit Ileana Berlogea (n. 1931)<br />
continuare în pag. 58
58 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Boris MARIAN MEHR<br />
Anul<br />
2050<br />
He<strong>nr</strong>ic X dormi ceva mai mult ca de obicei, în palat nu mai era nimeni,<br />
calendarul electronic arta anul 2050, luna septembrie, ziua 23, ceasul 12<br />
ziua. Nu mai era rege, din vise aflase, îi pregti o mas frugal, coborî în<br />
stradi cump un ziar. Nu avea acas nici aparat TV, nici computer, le<br />
aruncase înainte de a adormi, dar tirile din ziar erau suficiente. România<br />
se afla pe primul loc la toi indicatorii, cei care plecaser, peste patru<br />
milioane de ingineri, medici, asisteni, academicieni, vânztori, avocai,<br />
fiii acestora .a. reveniser la patria mum, politicieni nu mai erau, se<br />
recalificaser, sistemul de conducere macroeconomici social era<br />
perfect cibernetizat pe o gril uria, cu noduri-module computerizate.<br />
Nu se mai fceau vizite cu protocol, adu<strong>nr</strong>i, conferine. Noiunile de<br />
guvern, minitri, parlament, preedinte dispruser, totul era computerizat,<br />
orice operaiune bancar, investiii noi, schimbare de curs valutar,<br />
orientare economic se fceau pe baza unei consultri populare cu participarea<br />
cetenilor de peste 18 ani, care obligatoriu trebuiau s aib un<br />
minicomputer portativ. Cel mai interesant fapt era c nicio fraud nu mai<br />
era posibil, modulele de pe reele blocau instantaneu operaiunile ce<br />
nu respectau anumite reguli prestabilite, erorile intenionate sau accidentale<br />
erau corectate, iar persoana care provocase incidentul pierdea instantaneu<br />
accesul la sistem, fiind convocat prin computer s se prezinte la<br />
puntele de control pentru analizi concluzii. Efectele puteau fi, în<br />
funcie de pagube -reabilitare f nicio întrerupere, fie dup o perioad<br />
de reinstruire, fie scderea în ierarhia decizional, pân la nivelul stabilit<br />
la prima angajare. Pe plan extern se petrecuser multe schimbri. Graniele<br />
dispruser, ca i actele de identitate. Fiecare putea studia istoria, clima,<br />
geografia, economia, cultura, limba oricrei ri. rile care nu prezentau<br />
date complete i corecte erau excluse din circuitul turistic, economic<br />
etc. Prima obligaie a fiecrei ri era modul de asigurare a unui standard<br />
minim de trai, alimente, îmbrminte, climatizare, cazare, condiii sanitare,<br />
medicale etc. Orice persoan putea locui în oricare ar, cu condiia asigurrii<br />
standardelor menionate, de ctre ara gazd. Astfel orice pretenie<br />
teritorial dispare. ONU rmâne numai cu atribuii de instruire, cultur<br />
etc. Armele de foc, nucleare, ca i armele albe sunt interzise. Un consiliu<br />
tiinific va stabili oportunitatea oricror noi aplicaii de importan mondial.<br />
He<strong>nr</strong>ic X termin lectura i adormi pentru ali 30 de ani.<br />
Pavel Filonov - Lumea<br />
Calendar - Octombrie<br />
continuare din pag. 57<br />
17.10.1904 - a murit D. Th. Neculu (n. 1859)<br />
17.10.1904 - a murit tefan Petic (n. 1859)<br />
17.10.1905 - s-a nscut Alexandru Dima (m. 1979)<br />
17.10.1983 - a murit Romulus Guga (n. 1939)<br />
17.10.2010 - a murit Mircea Ghiulescu (n. 1945)<br />
18.10.1907 - s-a nscut Mihail Sebastian (m. 1945)<br />
18.10.1926 - a murit Ioan I. Ciornescu (n. 1905)<br />
18.10.1980 - a murit Teodor Mazilu (n. 1930)<br />
19.10.1875 - s-a nscut George Ranetti (m. 1928)<br />
19.10.1908 - s-a nscut Dumitru Alma (m. 1995)<br />
19.10.1929 - a murit Alexandru Davila (n. 1<strong>86</strong>2)<br />
19.10.1935 - a murit Gib. I. Mihescu (n. 1894)<br />
19.10.1961 - a murit Mihail Sadoveanu (n. 1880)<br />
19.10.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940)<br />
20.10.1<strong>86</strong>5 - a murit Alecu Donici (n. 1806)<br />
20.10.1895 - s-a nscut Alexandru Rosetti (m. 1990)<br />
20.10.1924 - s-a nscut Valentin Silvestru (m. 1996)<br />
20.10.1928 - s-a nscut Pompiliu Marcea (m. 1985)<br />
20.10.1930 - s-a nscut Ioan Grigorescu (m. 2011)<br />
20.10.1939 - s-a nscut Dumitru Matcovschi<br />
20.10.1985 - a murit Marius Robescu (n. 1943)<br />
20.10.2005 - a murit Ion Stratan (n. 1955)<br />
21.10.1891 - s-a nscut Perpessicius (m. 1971)<br />
21.10.1911 - s-a nscut George Demetru Pan (m. 1972)<br />
21.10.1918 - s-a nscut Dan Duescu (m. 1992)<br />
21.10.1923 - s-a nscut Mihai Gafia (m. 1977)<br />
21.10.1980 - a murit Pamfil eicaru (n. 1894)<br />
22.10.1907 - s-a nscut Cella Serghi (m. 1992)<br />
22.10.1927 - s-a nscut Constantin Olariu (m. 1998)<br />
22.10.1939 - s-a nscut A. I. Zinescu (m. 2004)<br />
22.10.1942 - s-a nscut Ion Coja<br />
22.10.1942 - a murit Octavian C. Tsluanu (n. 1876)<br />
23.10.1877 - a murit Alexandru Papiu-Ilarian (n. 1827)<br />
23.10.1957 - a murit Mihai Codreanu (n. 1876)<br />
24.10.1<strong>86</strong>3 - a murit Andrei Mureanu (n. 1816)<br />
24.10.1921 - s-a nscut Veronica Porumbacu (m. 1977)<br />
25.10.1890 - s-a nscut Eugen Constant (m. 1975)<br />
25.10.1902 - s-a nscut Dumitru Popovici (m. 1952)<br />
25.10.1923 - s-a nscut Toth Istvan (m. 2001)<br />
25.10.1943 - s-a nscut Mircea Opria<br />
25.10.1948 - s-a nscut Dumitru Munteanu<br />
26.10.1624 - s-a nscut Dosoftei (m. 1693)<br />
26.10.1673 - s-a nscut Dimitrie Cantemir (m. 1723)<br />
26.10.1850 - s-a nscut Grigore G. Tocilescu (m. 1909)<br />
26.10.1933 - s-a nscut Ion Blu<br />
26.10.1949 - s-a nscut Leonida Lari (m.2011)<br />
26.10.1949 - s-a nscut Dumitru Radu Popa<br />
27.10.1938 - s-a nscut Alexandru Brad<br />
28.10.1920 - s-a nscut Andrei Ciurunga (m. 2004)<br />
28.10.1923 - s-a nscut Mihail Petroveanu (m. 1977)<br />
28.10.1936 - a murit Bogdan Amaru (n. 1907)<br />
28.10.1941 - s-a nscut Ion Mrgineanu<br />
28.10.1950 - s-a nscut Zenovie Cârlugea<br />
28.10.1952 - a murit Mircea Vulcnescu (n. 1904)<br />
28.10.1953 - s-a nscut Doina Drgu<br />
28.10.1960 - a murit Peter Neagoe (n. 1881)<br />
29.10.1918 - s-a nscut tefan Baciu (m. 1993)<br />
29.10.1930 - s-a nscut Radu Cosau<br />
29.10.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930)<br />
29.10.1996 - a murit Constantin Crian (n. 1939)<br />
30.10.1858 - s-a nscut Duiliu Zamfirescu (m. 1922)<br />
30.10.1943 - s-a nscut Aurel M. Buricea<br />
30.10.1955 - a murit Dimitrie Gusti (n. 1880)<br />
30.10.1960 - a murit Mircea Florian (n. 1888)<br />
31.10.1881 - s-a nscut Eugen Lovinescu (m. 1943)<br />
31.10.1953 - a murit Petre Dulfu (n. 1856)<br />
31.10.1972 - a murit Onisifor Ghibu (n. 1883)
Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA<br />
Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Constela\ii <strong>diamantine</strong><br />
59<br />
Ion RUSE (31.03.1949)<br />
scut în com. Ion Corvin, jud. Constana. A absolvit Liceul Teoretic Bneasa, din Constana i coala Militar<br />
de Ofieri Activi Tancuri i Auto Piteti i a activat în uniti ale M.A.N. i M.A.I. în perioada 1971-2000, în prezent<br />
fiind comisar în rezerv, stabilit în com. Scele, jud. Constana. Este membru fondator al Clubului Umoritilor<br />
Consteni „Prlia cu Umor”, public epigrame, a primit câteva premii la concursurile naionale de gen i este<br />
inclus în cel puin cinci volume colective de epigram. Apariii editoriale: Ariciul de mare (epigrame, 2015).<br />
Portret<br />
rbat voinic, curtenitor,<br />
Afemeiat, galant, sportiv,<br />
Cincizeci de ani anterior,<br />
Acum… total inofensiv!<br />
Unui parlamentar<br />
Urcat - în rang - pe-nalte trepte,<br />
Cu capu’-n palm, mediteaz:<br />
Iubesc i legile nedrepte<br />
Atunci când m avantajeaz!<br />
Armonie rural<br />
La fotbal, chiar în toiul verii,<br />
rbaii,-n sat, se au ca fraii:<br />
Într-o echip-s cavalerii,<br />
În cea de-a doua,-ncornoraii.<br />
Burlacul timid<br />
pot depune mrturie<br />
vrând s-ajung cineva<br />
A-mbrat o meserie...<br />
de femei se ruina.<br />
Purttorul de cuvânt<br />
Un anonim, un oarecare,<br />
Ce minte-al naibii de uor<br />
i e ca menajera care...<br />
Ascunde praful sub covor.<br />
antaj de ziua femeii<br />
Cadou îi fac, iubita mea<br />
a cum bunul sim o cere:<br />
Un ghiocel, ca nu cumva,<br />
-mi tai bugetul... pentru bere!<br />
Legea legilor<br />
E simplu a se înelege<br />
De ce la doamna-i îmbulzeal;<br />
Fiindc-accept doar o lege:<br />
Atracia universal!<br />
Remember<br />
Mi-aduc aminte de-un strbun -<br />
Expert în multe vicleuguri -<br />
cea un vin atât de bun...<br />
C-aproape miroasea a struguri.<br />
Alcoolismul la români<br />
Se bea în cârciumi, pe la noi,<br />
De-i uit omul limba, mersul,<br />
Chiar i crarea înapoi<br />
O uit, însui, GPS-ul.<br />
Ioan JORZ (02.02.1960)<br />
scut la 2 februarie 1960, în Caransebe, jud. Cara-Severin. A absolvit Liceul Nr. 1, din Caransebei<br />
coala Tehnic Postliceal C.F.R. i a lucrat ca tehnician, inspector cu calitatea, la C.F.R.<br />
Este membru al Cenaclului de Epigram „Apostrof”, din Caransebei al Uniunii Epigramitilor din<br />
România. Scrie epigrame, poezie în grai i altele, apare în publicaii de gen, a primit mai multe premii<br />
pentru creaiile sale. Este inclus în peste 10 volume colective de epigram.<br />
Eterna i fascinanta Românie<br />
Emoia cea mai cuminte<br />
Cu genii care te orbesc<br />
E ara-n care plâng cuvinte<br />
i lacrimile îi vorbesc.<br />
Dihotomie<br />
Curate ca i floarea-n rou<br />
Mai toate mamele sunt sacre.<br />
cat c-s împite-n dou:<br />
În mame i în… mame soacre.<br />
Aport<br />
Am terminat cu împitul,<br />
efia-n cas e a mea…<br />
La mine-i pâinea i cuitul,<br />
Dar tai felii cum zice ea.<br />
Parlamentari<br />
raci, cu mult demnitate,<br />
Ei demonstreaz, permanent,<br />
n-au nici vile, nici palate,<br />
De-aceea dorm... în Parlament.<br />
Dezminire<br />
I-a jurat soaei, un amic,<br />
Surprins în pat c-o „pulama”,<br />
între ei n-a fost nimic...<br />
(Cearceaf, furou, ori pijama!)<br />
Eva<br />
Dând din gur, ziua toat,<br />
Enervant, constai hilar:<br />
Nu din coast-a fost creat,<br />
Ci din os... de maxilar…<br />
Concluzie<br />
Peste impozite i alte dri,<br />
Scumpesc i gazul - cum se-aude;<br />
Atunci când vom mânca rbdri,<br />
Le vom servi mai ieftin... crude!<br />
Modernitate<br />
Firi rebele, curajoase,<br />
popi inele,<br />
Astzi fetele frumoase<br />
Se mrit… între ele!<br />
Proiect de autoepitaf<br />
Pe trista-mi piatr funerar<br />
Cu slov-adânc vreau s scrie:<br />
toat viaa mea amar<br />
Am înfruntat-o cu… „trie”!
60 Constela\ii <strong>diamantine</strong> Anul VIII, <strong>nr</strong>. 10(<strong>86</strong>)/<strong>2017</strong><br />
Florin M~CE{ANU<br />
PAVEL FILONOV<br />
PAVEL FILONOV<br />
Pavel Nikolaevich Filonov s-a nscut la 8 ianuarie 1883, la<br />
Moscova, fiind al aselea copil al familiei. Tatl su a murit în 1887,<br />
iar mama sa a devenit sptoreas pentru a-i susine familia. Copiii<br />
au lucrat i ei, chiar i Pavel, cel mai mic, i-a ajutat surorile si<br />
croiasc prosoape i s le vând pe pia.<br />
La vârsta de 6 ani, Pavel a început s danseze în corpul de balet<br />
în teatrele mici din Moscova pentru a-i câtiga existena. În 1896,<br />
mama lui a murit. În acest moment, sora mai mare a lui Pavel, Alexandra,<br />
era ctorit cu un inginer renumit. Acesta i-a asumat responsabilitatea<br />
asupra copiilor i le-a dat tuturor o educaie aleas.<br />
Pavel, care s-a artat interesat de pictur, deja la vârsta de 3-4<br />
ani, a început s studieze arte i meserii la coala Societii pentru<br />
Încurajarea Artelor. În 1901, a absolvit coala cu diplom de maestrupictor<br />
i a lucrat la diferite locuri de munc, de la colorarea zidurilor<br />
pân la restaurarea plafoanelor din schituri. În 1903, a încercat s<br />
intre în Academia de Arte, îns nu a reuit la examenele de admitere.<br />
A intrat în studioul privat al academicianului L. Dmitriev-Kavkazsky<br />
i a studiat acolo timp de 5 ani. În acea perioad, a încercat s se<br />
înscrie la Academie de trei ori, dar nu a reuit niciodat. În var, a<br />
torit la Volga, Caucaz i Ierusalim, i a fcut multe desene i<br />
picturi din natur. În 1908, el a fost admis, în cele din urm, la Academia<br />
de Arte. Lucrrile sale au atras atenia elevilor i profesorilor prin<br />
caracterul lor neobinuit: nu au fost abstracte ci au reprezentat subiectul<br />
cu o asemnare total, dar au fost executate în culori vii i strlucitoare<br />
- roii, blues, verde i portocaliu. Acest mod nu s-a conformat<br />
standardelor Academiei, iar Filonov a fost respins „pentru a nu<br />
influena elevii cu deliciul muncii sale”. Filonov a protestat împotriva<br />
deciziei rectorului Beklemishev i a fost reabilitat, dar dup ce a<br />
studiat timp de doi ani, a psit Academia în 1910.<br />
Primele lucrri care prefigureaz metoda sa analitic au aprut în<br />
1910: O FAMILIE DE RANI acuareli EFI, pictur în ulei. În<br />
acest tablou, imaginile diferite scalate sunt combinate pe pânz,<br />
suprapunându-se unul pe cellalt i intervenind pentru a forma o<br />
unitate fantasmagoric.<br />
În anii 1910, opera lui Filonov a fost concentrat în jurul societ-<br />
ilor din Sankt-Petersburg, Uniunea Tineretului i Uniunea Artitilor<br />
(1910-1913), la fondarea creia a participat activ. În aceast perioad<br />
apar faimoasele sale lucrri VEST I EST, EST I VEST, BRBAI<br />
I FEMEI (toate 1912-1913) i SRBTOAREA REGILOR (1913).<br />
Aceste picturi combin elemente de simbolism, neo-primitivism i<br />
expresionism.<br />
În 1912, Filonov a ctorit timp de 6 luni în Austria, Italia i<br />
Frana. El a ctorit cel mai mult pe jos, pltind hrana i locuina cu<br />
acuarele i desenele sale, uneori dormind în hambare sau în aer liber.<br />
Filonov era înclinat spre o explicaie teoretici raional a artei<br />
sale. În 1912 a publicat articolul Kanon i Zakon (Canonul i legea),<br />
unde a explicat pentru prima dat principiile „artei analitice”. Talentul<br />
lui Filonov ca public vorbitor i cunoaterea aprofundat a istoriei<br />
artei a diferitelor culturi l-a ajutat si rspândeasc teoria; prelegerile<br />
sale au fost foarte populare i au atras muli oameni.<br />
În 1913, Filonov, împreun cu artistul, I. Shkolnik, a creat decorul<br />
pentru tragedia „Vladimir Mayakovsky”, organizat la Teatrul Luna<br />
Park, St.Petersburg. În 1913, Filonov a iniiat înfiinarea unui nou<br />
grup artistic care unete artiti care au urmat principiile artei analitice.<br />
În 1914, Filonov a publicat un manifest de pictur analitic, Sdelannye<br />
Kartiny (Picturile realizate). Printre cele mai bune lucrri ale acestei<br />
perioade se num FEMEILE DE LAPTE, TREI OAMENI LA<br />
MAS, FLORI UNIVERSALE, LUCRTORII etc.<br />
Semnificaia lucrrilor lui Filonov rmâne un mister pentru spectatori,<br />
deoarece acestea erau criptate ingenios. În lucrrile sale, lucrurile<br />
fcute de om i lucrurile naturale, oamenii i animalele, schimb<br />
înfarea i înelesul unii cu alii, amestecând, trecând în unul în<br />
altul i devenind ceva complet diferit. Esena metodei sale era de a<br />
distruge lumea vizibil în elemente individuale i apoi de a sintetiza<br />
de la ei imagini complexe pline de semnificaie simbolic ascuns. În<br />
lucrrile sale a creat o imagine misterioas a lumii, încercând s extind<br />
posibilitile artei reprezentative i s fac vizibilitatea invizibil.<br />
În 1916, Filonov a fost înscris în armati a luat parte la rzboi. El<br />
a revenit la St. Petersburg (care a fost redenumit Petrograd în timpul<br />
Primului Rzboi Mondial) dup revoluia din octombrie 1917. Ca i<br />
ali lideri ai avangardei ruseti, Filonov sper c schimbrile revolu-<br />
ionare din societate îl vor ajuta si rspândeasc ideile. În afar<br />
de pictur, Filonov a predat la SvoMas în 1918-1920, a condus departamentul<br />
ideologic al Academiei Petrograd (1923) i a înfiinat grupul<br />
MAI (Maetri de Art Analitic) în 1925. A fost o societate a elevilor<br />
lui Filonov i adepi. Sub conducerea sa, au executat scenografia revistei<br />
N. Gogol (productorul I. Terentyev, Casa de pres, Leningrad,<br />
1927) i agitaia stsena („scena de promovare, o scurt pies destinat<br />
promovrii ideilor politice). În timpul acestei perioade, Filonov a<br />
creat zeci de lucrri, inclusiv FORMULA PROLETARIATULUI Petrograd<br />
(1920-1921), CAPUL VIEII (1923), ANIMALE (1925-1926),<br />
FORMULA DE PRIMVAR (1928-1929), PORILE NARVA (1929).<br />
Pân la sfâritul anilor 1920, guvernul sovietic s-a întrit suficient<br />
încât s intervini si dicteze voina în toate sferele vieii.<br />
În literaturi art, a avansat micarea aa-numitului realism social.<br />
Arta lui Filonov nu corespundea principiilor sale i era practic izolat<br />
i lsat f mijloace.<br />
Pictorul a trit i a lucrat în scie i foame, dar a rmas credincios<br />
principiilor sale atât în arta sa, cât i în lucrarea sa cu elevii si. În<br />
perioada 1931-1933 grupul lui Filonov a lucrat la ilustraiile pentru<br />
Kalevala (un epic karelian-finlandez) pentru editura „Academia”.<br />
Pictorul a refuzat si vând lucrrile, sperând s creeze un muzeu<br />
de art analitic.<br />
Filonov a murit de foame în timpul asediului din Leningrad, la 3<br />
decembrie 1941. Lucrrile sale au fost salvate de sora lui, Evdokia<br />
Glebova, care le-a predat Muzeului de Stat al Rusiei.