Constelatii-diamantine-nr-86-2017

34 Constela\ii diamantine Anul VIII, nr. 10(86)/2017
Irina Lucia MIHALCA
tii tu, omule...?
tii tu, omule,
când primvara nu va mai fi doar o zi,
când florile-i vor continua înflorirea,
când prile-i vor duce tot mai departe cântul?
tii tu, omule,
când zâmbetul omului nu se va mai stinge,
când soarele ne va mângâia prin fiecare rrit,
când anii vor fi doar perle înirate în colierul vieii?
tii tu, omule? Hei, ascult, venic nemulumitule!
Sub fiecare piatr-i ascuns o durere, în cruciada vânturilor,
fiecare cetate departe-i poart tânguirea
prin glasurile celor zidii în întunericul gândurilor.
Dincolo de eclipsa inimii,
privete, omule, delta cu nuferi înflorii!
Tu, cel care mereu te-ndoieti, privete
i las si treac furtuna
întins în suflet ca via slbatic!
Sub cerul dogoritor, mistuit de ara dorinelor,
în curând, o ploaie bineftoare îi va potoli setea.
Sub picturile din cer, în primul vis îmbrat sub stele,
simte iubirea, respir pacea din adâncuri,
acolo unde lumina a strpuns întunericul
pentru ca sufletul si încoleasc
cu bucuria clipei i-a fiecrei provocri!
Un nufr i-a deschis larg petalele si nasc fiul.
Peste azurul mrii în fierbere, o alt furtun,
un pescru cu aripile-ntinse i-o nou cutare...
În drumul spre stele
Simi ci s-a mai întâmplat asta, i-e dificil s alegi.
i-atunci cum separi iluzia de realitate?
De ce ne-amintim trecutul, dar nu i viitorul?
Totul este posibil cât înc n-ai decis, nelimitat este gândul.
tii c o pictur de ap poate legna floarea rodiului tu,
o pictur care nu se va mai reface, odat czut.
Amintete-i, amintete-i, în spirala respiraiei opreti timpul!
În linitea ciudat a lunii, ne-am rcit pe câmpul de petale,
doar margaretele ne-au luminat calea.
Plou. Timpul pare golit, limitat.
Amintete-i, amintete-i, pe câmpul de petale ne vom întâlni!
- Viaa este acolo unde crete iarba, iar binele,
acel ceva mrind ansele s luminm drumurile
i s vedem gropile. De aici i grijile noastre, mai mari
sau mai mici, sigurana sau nesigurana depinde de noi.
Tot ce conteaz este s menii focul i flacra vie
care ilumineaz - gongul care unete ziua de ieri cu cea de azi -
un dans exist, mereu, în toate!
Spre rmul de petale imaginaia îi continu firul oaptelor...
- Un transfer de cldur, sta-i dansul!
Ce se întâmpl când ne-ndrgostim?
- Un brbat este interesat de ochii i reaciile iubitei -
feminitate i reacii -, când ochii nu mai sunt
în centrul ateniei lui, reaciile mor.
Cine cunoate iubirea, cunoate i pornirea ei, dei,
trebuie s recunoatem, orice femeie-i dorete i ceva sadism
în pasiunea lui pentru ea.
Ecoul vibraiilor prin oglinda simirilor, emoii vii!
- a ce se deschide spre culoarul înaltelor simiri!
Unde-i realitatea, ce-i misiunea?
- Acolo unde-i misiunea! Sufletul ctor
se-aeaz în vis unde-i place, aici, pe pmânt, este chinuit
pentru a se uura, a lumina, a se-na.
Spre ce tinde tot ce facem, tot ce dorim, iubitule?... - Spre stele!
Viaa, adevrata via, este iubirea, pentru c a tri,
cu-adevrat a tri, înseamn a iubi, ziua de mâine-i misterul
ruia-i dai voie s se dezvluie.
Poi si uii bile inimii?
Totul urc. Urcm, nimic nu se-oprete pe drum.
- Dac mi-ai cucerit teritoriul viselor, veche-i memoria clipei.
Visul este o stare de amintire a unor clipe
din memoria sufletului!
De ce în timpul sta?
- Nu are timpul sta niciun timp!
Eti femeie, sunt brbat - o simbioz -, vreau s te-mplinesc
adânc, iubito, si tai respiraia de plcere,
plângi pentru c nu-i poi controla emoia,
simi magnetul dintre noi, s accepi ciocnirea faliilor,
te bucuri de cutremur i de momentul divin - plcere
nedefinit, eliberare de trup -.
Da, iubitule, smâna de lumin, dincolo de risipirea norilor,
dincolo de furtunile neateptate, ciocnirea mrii de valuri,
un cântec de nuntire din adâncuri,
un dar al iubirii, un dar necunoscut de cer!
Cutm, vism, ctorim în acest amestec, tu i cu mine.
Cunoatem bine roul macilor i verdele diafan al câmpului,
fiorul copacilor tinuit în coaja amintirilor.
- F s vrei, sclipiri de lumin licresc din trecutul cald.
Dac eti în gândul cuiva, ceva din tine s-a transferat acolo!
În perle rotunde se preschimb picturile, în deprtate amintiri,
crengile rodiului tu se leag. Un punct abisal!