Povești de Suflet - Clujul Trăiește Nr. 21

Beijing, în anul 1992, primul
filatelist european în clubul local
10 ani după cutremur, când am coborât la Cluj dintr-un
tren de noapte. Venisem pentru confirmarea exactă la fața
locului a actelor necesare pentru a fi primit la examenul
de admitere la medicină din acea vară. Eram atunci
student la electronică în București în anul IV. Hotărâsem
să întrerup studiile politehnice, ca să pot da la medicină.
Trebuiau îndeplinite însă condiții draconice, inclusiv
un an de muncă între facultăți. Degeaba am încercat
Casa Armatei Sibiu – Prezentarea lucrării Păltiniş,
în 2017
povestidesuflet.ro
atunci să fiu prevăzător, a fost cât pe ce să nu fiu primit
la examen. Norocul meu a fost în vară regretatul poet și
prozator Valentin Meseșan, secretar-șef al Universității de
Medicină şi Farmacie, care nu a plecat de lângă mine
până nu mi s-a eliberat, la ordinul și pe răspunderea lui,
legitimația de concurs. Sălăjean de fel, dânsul va rămâne
mereu pentru mine unul dintre ”clujenii” căruia îi voi
păstra cea mai frumoasă amintire. La electronică avusesem
multă vreme cea mai mare medie din an, câștigasem
locul I pe țară la olimpiadele studențești de fizică (mecanică
teoretică, avându-i profesori pe George Moisil și D.D.
Boiangiu) și de istorie a României. Înțelegând însă că nu
acela era drumul meu, decisesem trecând peste toate riscurile
și dificultățile să dau la medicină după terminarea
anului IV, cu gândul să fac apoi anul V la electronică la
seral. În liceul din Câmpulung Muscel, unde am fost șef
de promoție, avusesem șansa unor profesori excepționali la
biologie (Ion Solomon), chimie (Ion Ștefan) și fizică (Gh.
Vocilă), așa încât nu de învățat îmi era teamă, ci de actele
necesare la admitere. Era o nebunie atunci să treci de la
o facultate la alta, nefiind permis să faci două facultăți
la zi”.
„Faultat” la şefia promoției
Mircea Dragoteanu este admis la medicină ”din
prima”, în 1987. Între 1990-`91 urmează în paralel,
la zi, anul V la electronică, devenind mai întâi, prin
urmare, inginer electronist. Despre epoca aceea
fermecătoare a vieții sale – cu lumini, dar şi umbre
– mărturiseşte: ”Cum a fost la medicină? Au fost
ani frumoși, am avut o grupă faină, numai băieți unul și
unul, care doreau să învețe, să știe. Cadre didactice de
continuare pe pagina 37.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Iunie 2018
35