Povești de Suflet - Clujul Trăiește Nr. 25

ȘI CUM ABIA PĂȘEȘTE-N MERS,
CA O MARCHIZĂ...
Editorial
Nu e prima oară când apelăm la versurile melodiilor lui Tudor Gheorghe...un artist
care va susține la Cluj la Casa de Cutură a Studenților din Cluj două spectacole în
perioada următoare, sub titlul ”Tot ce-i românesc nu piere!”. Sperăm să aibă dreptate...oricum,
spectacolele lui sunt cu adevărat magice!
TRĂIASCĂ ROMÂNIA!
Anul acesta, credem că toată lumea știe deja, sărbătorim 100 de ani de la Marea
Unire. S-au organizat, la Cluj și în toată România, zeci, dacă nu sute, de evenimente
sub această egidă. De exemplu, la început de octombrie, la Festivalul
Internațional de Carte Transilvania, s-a încercat intrarea în Cartea Recordurilor, cu
evenimentul ”Marea Lectură”. Recordul nu a fost însă omologat, motivele nici nu
mai contează acum. De ce? Pentru că a fost un eveniment de anvergură, 3491 de
persoane au citit încontinuu dintr-o carte scrisă de Mihai Eminescu. Organizatorii au declarat pentru site-ul
Clujul Cultural că Marea lectură va rămâne un eveniment memorabil și că, practic, s-a scris o filă de istorie
referitoare la îndemnul la lectură.
Apoi, merită toate laudele noastre toți cei care au organizat manifestări cu ocazia Centenarului. Aproape că
nu mai au nevoie de alt motiv, fie ele instituții, ong-uri, firme. Oricine poate veni cu o idee, pare că toate
au succes. În acest context, Clujul Trăiește se mută în America! Membrii Grupului Glasuri Ardelene vor
susține în următoarele două luni mai multe spectacole pentru românii din diaspora de peste ocean. Toate
reprezentațiile lor vor fi însoțite de dorul conaționalilor noștri, vor simți și ei, la fel ca noi aflați aici aproape
de Alba Iulia, că împlinim 100 de ani de la Marea Unire. Ei vor fi mesagerii noștri, vor cânta și vor dansa Hora
Unirii, la mare depărtare de casă cu scopul de a-i apropia pe cei aflați acolo de noi, de a le aminti lucruri
importante despre valorile noastre tradiționale.
În altă ordine de idei, în timp ce Europa se află sub inundații, zăpadă chiar, la noi toamna este remarcabilă.
Marchiza este viu colorată, iar soarele strălucește chiar dacă ”diametrul” pare că i-a mai scăzut. Nicicând
plimbările nu au fost mai îmbietoare, randamentul în viața personală sau profesională mai ridicat. De la activitățile
culturale, concerte, întâlniri ocazionale, până la viața științifică, pare că viața a atins o turație optimă.
E frumoasă toamna! E plin Internetul de imagini care mai de care mai deosebite, singura nemulțumire fiind
că noaptea vine mai repede. Un echilibru specific vârstelor tomnatice, nu? Încheiem așa cum am început,
cu versuri dedicate acestui anotimp.
”Octombrie-a lăsat pe dealuri
covoare galbene și roșii
pe nouri de argint în valuri
și cânt-a dragoste cocoșii.”
Să ne vedem cu bine luna viitoare!
Cristina Pintilie Șendrea
povestidesuflet.ro
www.povestidesuflet.ro
0745 635 721
contact@povestidesuflet.ro
ISSN 2601 0321
ISSN-L 2601 - 0321
REDACȚIA
Alex Pastor — general manager, 0745 635 721
Aura Lenghel — administrator
Cristina Pintilie Șendrea — editor-coordonator
Redactori: Florina Diana Țiclea, Sorin Grecu
Tehnoredactare/design:
Matei Ladislau — www.graphitstudio.ro
Tipar: Tipografia Arta — www.tipoarta.ro
Poză copertă: Matei Ladislau
Redacția nu își asumă răspunderea pentru eventualele modificări de program sau preț, pentru conținutul reclamelor sau pentru
eventualele greșeli de tipar. Drepturile de autor asupra conținutului revistei aparțin redacției. Reproducerea parțială sau integrală
a conținutului nu este permisă fără acordul scris al firmei. Revista are un tiraj de aproximativ 1000 de exemplare/ediție și este
publicată la interval de o lună, în regim gratuit.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Octombrie 2018
1

Sorin Grecu, „Vânătorul de tornade”:
„Cartea ce-o lansez este un eşantion din România de astăzi”!
Marţi, 6 februarie, 2018, nonconformistul Sorin
Grecu şi-a lansat cea de-a unsprezecea lui carte,
„Vânătorul de tornade” (Ed. Grinta, 2017) chiar
cu ocazia împlinirii vârstei de 56 de ani. A ales
de această dată drept scenă renumitul bar EMA,
al boemei clujene, aşa cum odinioară şi-a ales
sala de aşteptare a Gării CFR Cluj-Napoca, foaierul
Teatrului Naţional sau de Păpuşi ori, mai recent,
sala de anatomie patologică din Institutul
de Medicină Legală. Iar publicul său, prietenii şi
chiar câteva personaje din carte l-au urmat, ştiind
că urmează un spectacol pe cinste, în stilul său
caracteristic.
Clujul, ca-n „Goana după aur” de Charlie Chaplin!
A luat cuvântul, pentru început, autorul şi
apoi – cu simpatie şi pertinenţă – cunoscuţii
oameni de litere clujeni Radu Ţuculescu, Florin
Otrocol şi Gabriel Cojocaru. Mărturiseşte, cu
aplomb, sărbătoritul: „Spunea Arghezi: „O boală
învinsă-i orice carte!” Ei bine, această carte este
rodul unui an de povestiri aproape întâmplător
alese, din mii de asemenea povești, publicate
în cotidianele „Gazeta de Cluj” şi „Ziua de Cluj”
şi reprezintă un eșantion din România noastră,
din istoria nefardată a Clujului, cu moravurile,
cu întâmplările sale de zi cu cu zi. Mulţi mi-au
spus că înainte de a citi „povestirile” mele adevărate
credeau că trăim într-o nebuloasă, într-un
loc ”dolce far niente”, unde nici nu poate fi vorba
de atrocitățile semnalate de mine. Ori, trebuie
să se ştie că, în fiecare zi, în fostul nostru Cluj
patriarhal se întâmplă lucruri incredibile. Cine
ar crede că în fiecare noapte sunt bătuți tineri,
pe bandă rulantă, prin localuri, ca în filmele cu
Charlie Chaplin, ”Goana după aur”, apoi jefuiți și
duşi cu ambulanţele la U.P.U. Cine ar putea afirma
cu o mai mare ceretitudine decât mine că în
fiecare zi două sau trei femei agresate crunt de
soți sau iubiţi se prezintă la I.M.L. – să nu mai zic
de cele care suportă umilinţa şi nu o fac? Această
carte conține povestiri diverse. De la „omul mâncat
de porc” – acesta curăţase cotețul porcilor, i s-a
făcut rău și i-a mâncat scroafa fața, a inhalat sângele
și a murit – până la povești de toate genurile,
conţinând diverse modalități de crimă sau accidente
tragice. Lucruri care nu mi-au fost străine
în munca mea de reporter la PRO TV. Chiar titlul
cărţii, ”Vânătorul de tornade”, este inspirat dintr-o
poveste reală. Am fost salvat, involuntar, de un
CLUJUL TRĂIEȘTE | Octombrie 2018
povestidesuflet.ro
3

prieten, care m-a chemat la o cafea, nu mă văzusem
cu el de un an și m-a „afluit” în biroul său, de
centru, aproape cu forţa. Era o zi de luni, când vin
flăcăii de pe sate, ciomăgiți după chefurile din
weekend - dar şi orăşenii, la fel de „marcaţi” prin
cluburile de noapte, nu prin biblioteci. Subiecte
foarte bune de pe presă. Exact atunci, când beam
liniştit o cafea împreună cu prietenul meu, un tip
umbla cu cuțitul să mă spintece. Îi relatasem în ziar
povestea de viaţă, şleampătă, care l-a făcut de
râs în orăşelul său. Mi-au spus, ulterior, cei de la
I.M.L. că am scăpat ca prin minune iar eu am ştiut
imediat că-i „intervenţia” îngerului meu protector.
Seara, individul m-a sunat și mi-a spus următoarele:
„Am fost la prezbiter și mi-a spus așa: bine ai făcut
că nu l-ai omorât pe jurnalist. Dar nu pot să mă abţin să
vă spun ceva: dumneavoastră sunteți asemenea vânătorilor
de tronade de la Discovery, aveți grijă să nu fiți furat
de o tornadă sufletească, fiindcă de cele naturale ne mai
putem feri, însă de acestea, nu”!
Radu Ţuculescu: „Sorin e un haiduc modern,
fără pistoale şi cal”
În cuvântul său, cunoscutul Radu Țuculescu – de
departe cel mai tradus scriitor ardelean în străinătate
– a mărturisit următoarele: „Mă bucur să
fiu aici, sunt destul de rar în țară, dar nu-mi uit vechii
prieteni și cred că nici ei nu mă vor uita. Pe Sorin îl știu
de multă vreme, el este o tornadă, dintotdeauna a fost.
I se potrivește volumul, am citit cărțile lui Sorin, despre
unele am și scris, mai ales despre poezie. M-a impresionat
Sorin că a vorbit de filmele western, eu sunt un fan al
acestora, iată că și văcarii români pățesc la fel. Sorin este
un om plin de contraste, aparența lui pe unii poate să-i
înșele pentru că dincolo de ea, Sorin este o fire deosebit
de sensibilă și apare ca un dur, iar lucrul acesta îi scapă,
mai ales în poezie. Şi această carte, aparent dură, este pe
undeva cu durere în suflet scrisă, deloc cu bucurie, iar să
adune atâtea atrocități, ferocități în paginile unei cărți se
pare că nu are încotro deoarece îi place să spună în față
ce are de spus, să scrie. Eu mi-l imaginez ca un fel de haiduc,
fără pistoale, fără cal, fără semințe care să le scuipe
printre buze, dar, mă rog, tot timpul cu un pix, cu o cameră
de filmat, cu un aparat de fotografiat la el, capabil și
îndrăzneț să intre în miezul lucrurilor. Trebuie să ai curajul
să stai de vorbă cu făptașii, să le pui întrebări și la sfârșit
să ai curajul să și publici și să nu te încui după aceea în
casă, să pui zăbrele să nu vină careva să te ciomăgească.
Acesta este riscul meseriei la el. Așa cum în muzică - eu
fiind și om de muzică - se întâmplă, în cele mai bune lucrări
simfonice, ca armoniile și contra-punctul să fie foarte
bine gândite și plasate, așa se întâmplă și în cele mai bune
creații ale noastre. Și reportajul, până la urmă, dacă este
bine făcut este un gen literar, nu există genuri minore sau
majore, există doar scriitori slabi şi scriitori buni, există
scriitori talentați, veleitari şamd. Sorin când se apucă să
facă ceva o face într-adevăr bine. Uneori chiar foarte bine.
Eu sincer să fiu, după această carte care îți face părul mă
povestidesuflet.ro
5

ciucă, aștept un nou volum de poezii semnat Sorin Grecu”.
(Sorin Grecu îl completează: „Va apărea sper anul
acesta, se numeşte Catedrala primatelor”)
Florin Otrocol: „Grecu ne arată pe toţi cu degetul
în această carte”!
A venit rândul lui Florin Otrocol, poet, jurnalist,
realizator radio şi TV: „O să încerc să mă cenzurez,
ca exprimare și ca timp. Nu doresc să vă obosesc, cum
fac de obicei. O să vorbesc mai puțin despre această carte
”Vânătorul de tornade”, o să vorbesc mai mult despre
Sorin Grecu și am să fac acest lucru pentru că această
carte este Sorin Grecu însuși. Dacă o citiți îl veți descoperi
pe jurnalistul, chiar poetul, cu toate că e o carte de curată
jurnalistică, marca Sorin Grecu. Când m-a anunțat acum
câteva zile că își va lansa această carte, am solicitat să
aflu despre ce carte este vorba. Când am auzit că este o
carte care conține o colecție de materiale jurnalistice, sincer
n-am mai avut nevoie de carte, decât să mă conving
că e semnată Sorin Grecu pentru că pe Sorin Grecu l-am
citit adeseori la „Ziua de Cluj”, unde am fost colegi, îl
mai citesc și acum uneori în „Gazeta de Cluj”. De ce zic
uneori...pentru că știu întotdeauna despre ce scrie Sorin
Grecu și cum trăiește el în aceste momente. Să fii Sorin
Grecu din punctul meu de vedere trebuie să ai un ficat
tare, adică să poți să intri în natura umană primitivă și
să scrii despre ea cu lejeritatea și decența jurnalistului,
educat la școala veche de jurnalism, mi se pare fantastic.
Eu unul n-aș putea să scriu despre așa ceva, la modul
în care o face Sorin Grecu. Eu daca-ș scrie reportaje de
genul acesta, le-aș scrie dur, folosind foarte multe epitete,
foarte multe metafore, invective, pentru că pe mine natura
umană nu mă surprinde. Dar nici pe Sorin Grecu, numai
că eu am alt stil de a riposta, el nu. El are ficatul atât de
tare, încât își permite cu o nonșalanță pe care o respect -
nu cred că am mai întâlnit nonșalanța asta la jurnaliști
- să scrie pur și simplu respectând exact ceea ce înseamnă
deontologia jurnalismului. Îl știam pe Sorin Grecu de la
Pro TV, urmăream jurnalele de acasă, de la Sibiu. Așa
l-am descoperit și știam că întotdeauna la știrile de la
ora 17.00, când vedeam stirile știam că e Sorin Grecu. Și
eu am făcut jurnalism de investigație, am stat la masă cu
diferite pesonaje, mai mult sau mai puțin negative, le-am
ascultat păsurile, dar eu am făcut-o altfel. El este unul
dintre puținii jurnaliști onești care mai respiră același aer
cu noi, nu vorbesc laudatio, nu folosesc astfel de termeni
la adresa lui, vă spun sincer ceea ce cred și ceea ce simt
depre acest om. L-am întânit de câteva ori, am schimbat
de foarte puține ori expresii, cuvinte, nu faptul că a fost
străin, pur și simplu așa a aranjat timpul lucrurile, poate
natura umană, dar mi s-a întărit ideea că este exact cum
îl credeam și îl știam, atunci când am fost la o lansare
de carte la Baia Mare și am stat împreună 48 de ore. Am
povestit despre munca de jurnalist și despre viața fiecăruia,
atâta cât ne permitem fiecare. Vă spuneam, această carte
este Sorin Grecu. Poate că mulți dintre dumneavastră îl
cunoașteți, nu vă aflați aici întâmplător. Poate că nu v-au
încântat întotdeauna poveștile acestea negative care scot
din natura umană tot ce este mai rău, dar să știți că
am descoperit printre poveștile lui și chestiuni care au un
anumit farmec, mă rog, dacă putem vorbi despre farmecul
uman în contextul decăderii, pentru că până la urmă de
la accidente, violență domestică sau până la crimă, găsim
absolut tot ceea ce avem în noi cu toții, doar că ne stăpânim,
ne-am educat în acest context. Sorin Grecu surprinde
partea needucată, pe care noi am educat-o. El păstrează
izul decenței în scrierile lui, dar lasă liber omul așa
cum este el. E ceva să-ți faci viața profesională pe la IML,
la poliție, culegând informații, documentându-te, să poți
să scobești în adâncurile neființiale ale omului, care nu ne
reprezintă, dar fac parte din noi. Nu sunt foarte de acord
că aceasta este fața nevăzută a Clujului. Dacă cineva își
închipuie că Clujul e mai cu moț decât Iași-ul sau altă
zonă a țării, e absurd. E o teorie care funcționează doar la
cei care vor să facă politică. Clujul este un oraș fantastic,
un oraș universitar, care are valori, pe care, din păcate, nu
le mai pune în evidență, dar acesta este alt subiect... Cu
Sorin Grecu ai două șanse, să îl accepți așa cum este, fără
să cauți să-l înțelegi sau să-l iubești pentru sinceritatea lui.
Este unul dintre cei mai sinceri oameni pe care eu i-am
întâlnit. Ar trebui să ne bucurăm de prezența lui și de
faptul că ne este contemporan dincolo de ceea ce scrie, nu
ne ferim de ceea ce scrie, este depre primitivismul naturii
umane. Ne arată pe toți cu degetul în această carte, iar
eu le-aș recomanda-o celor care cred că fericirea există”.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Octombrie 2018
povestidesuflet.ro
7

Gabriel Cojocaru, editor:
„Sorin Grecu exprimă spiritul Clujului”!
Intervine la rândul său editorul şi poetul Gabriel
Cojocaru, recitând două versuri din „Balada lui
Pintea Viteazul”: ”Acolo unde m-oi duce, păsările îmi
pun cruce /Nu-i amar și nu-i stăpân, ci inimă de român.”
Apoi explicitează: „Aceste versuri sunt mai mult decât
reprezentative pentru Sorin. Eu ca editor, ca prieten vechi,
sunt sigur că om muri împreună... Dar nu asta este important.
Noi am fost colegi de generație, dumneavoastră,
care sunteți aici cunoașteți foarte bine ce înseamnă Clujul
vechi, era spiritualitate. Pe tema asta putem discuta foarte
mult... Dar Clujul trăit de mine şi Sorin Grecu nu l-a
trăit nimeni pentru că noi mergeam în galeria la „U” Cluj,
mergeam pe strazile Clujului și în cimitir, beam o sticlă de
vin. Era un mare act de curaj pentru că dacă venea Miliția
și te prindea, te aresta imediat. Sorin Grecu exprimă în
această carte spiritul Clujului. Cumpărați această carte și
citiți-o, veți avea o revelație”.
În îcheiere a luat cuvântul Alex Pastor – sponsorul
lansării, cel care editează publicația „Clujul
Trăiește” – prefigurând-o pe cea a degustării şi petrecerii:
„Mulțumesc frumos pentru invitație, mă bucur
că am putut fi alături de autor la acest eveniment. Aș
dori să-i urăm un ”La mulți ani”, mai ales că astăzi este
și zi ziua lui de naştere. Se pare că el a uitat că este și ziua
lui de naștere. Îl chem alături de mine pe colegul Ovidiu
Purdea Someș să-i cântăm și să-i urăm toate cele bune”!
Cristina Pintilie Șendrea
Palmaresul lui Sorin Grecu: Sorin Grecu este jurnalist, scriitor şi om de televiziune. A muncit aproape doi ani ca reporter
„de teren” la Televiziunea CBN (Cinemar Broadcasting Network Cluj) 1994 -1995, opt de reporter-corespondent la
PRO TV Cluj, între 1995 – 2004 (cu mii de ştiri de televiziune şi sute de reportaje – unele preluate de CNN, Euronews,
RTL, Acasă, Televiziunea Română). În continuare, între 2004 - 2006 aproximativ doi ani, realizator şi director adjunct
la ALPHA TV Baia-Mare şi apoi realizator de emisiuni la NCN Cluj, între anii 2006 - 2011. Retrospectiv, începând cu
1990, o parte din publicaţiile la care a lucrat/colaborat în ziaristică sunt următoarele: „Patria” - Cluj, „Tribuna Ardealului”-
Cluj, „Ora” – Bucureşti, Agenţia de presă MEDIAFAX, „Mesagerul”, „Gardianul” - ediţia de Transilvania, „Ziua de Cluj”, etc.
Premii naţionale şi internaţionale de jurnalism şi televiziune: Premiul Clubului Româna de Presă în anul 2005, pentru
Jurnalism Cultural, cu filmul „Baladă fulgerată de vânt”; Premiul Special al Juriului – SIMFEST (Festivalul televiziunilor
locale şi al producătorilor independenţi) 2007, Tîrgu-Mureş; Marele Premiu al Festivalului Naţional de Film Etnografic,
Galaţi, 2013 şi Menţiune specială, pentru Film de artă, cu reportajul „Povestea ceteraşului fără o mână”, la „International
Documentary Film Festival on Art, Ecology and Tourism”, Bucureşti, 2014 – unde au fost prezente în competiţie filme produse
în 60 de ţări.
Volume de reportaj: „Viaţa lucrează cu alte date” - Ed. Eikon, 2010, Cluj-Napoca; „Reportajele mele” – Ed. Eikon, 2010 Cluj-
Napoca; „Povestiri altfel” – Ed. Galaxia Gutemberg, 2012, „Alexandru Ţitruş – portret din cioburi” – Ed. Tradiţii clujene, 2013,
Cluj-Napoca, Vânătorul de tornade – povestiri adevărate de la morgă – Ed. Grinta, 2017, Cluj-Napoca. Debut literar cu poezie
în TRIBUNA, 1979, prin grija lui D.R.Popescu şi Constantin Zărnescu. Debut în volum la Ed. Dacia, Volumul colectiv
ALPHA `84, în 1985. Volume de versuri: „Pudriera cu apă” - Ed. Paralela 45, 1999; „Just so poems” – Ed. Cartimpex, 1999
(împreună cu Adrian Suciu, ediţie bilingvă româno-engleză); „Mizerias” – Ed. Grinta, 2012, Cluj-Napoca; „Viaţa amânată
- o plimbare prin infern” – Ed. Grinta, 2014, Cluj-Napoca şi „Mic manual de traumatologie”, Ed. Grinta, 2015, Cluj-Napoca,
„Ieşirea din trup”, Ed. Grinta 2016, Cluj-Napoca.
Premii literare: Marele Premiu de Poezie „Octavian Goga”, Ciucea, 1983; Marele Premiu al Festivalului Internaţional de
Poezie Sighetu-Marmaţiei 2012 (pentru volumul „Mizerias”), Premiul pentru cel mai bun volum de poezie al anului
2014, conferit de Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca (pentru volumul „Viaţa amânată – o plimbare prin
infern”), etc. Despre Sorin Grecu s-au scris numeroase cronici, în diverse ziare sau reviste literare de prestigiu, autorul
fiind prezent în mai multe antologii literare sau de presă, dar şi în dicţionare de literatură română contemporane,
precum şi în antologiile critice ale generaţiei `80, alcătuite de Ioan Bogdan Lefter, Petru Poantă, Irina Petraş Poantă,
Daniel Corbu, etc. Actualmente Sorin Grecu este reporter special la săptămânalul „Gazeta de Cluj” şi referent de presă
la Şcoala Populară de Arte ”Tudor Jarda” Cluj.
povestidesuflet.ro
CLUJUL TRĂIEȘTE | Octombrie 2018
9

„Istoria personală versus
Istoria națională”
O lună creativă dedicată tinerilor clujeni
Din 1 noiembrie începe „Luna Creativă”, program
de educație non-formală, cu acces liber pentru
liceeni, o inițiativă a companiei independente de
teatru și film Create.Act.Enjoy, aflată la a patra ediție.
Împreună cu liceenii din Cluj-Napoca, Gherla
și Dej vor fi realizate 14 ateliere creative de teatru
și improvizație, scriere creativă, film și actorie de
film, gândire critică în media. Tema atelierelor va fi
„istoria personală versus istoria națională”, abordată cu
ocazia Centenarului.
Programul va oferi tinerilor ocazia de a afla cum
raportează evenimentele din viața lor la ceea ce se
întâmplă în țară, ce și-ar dori ei să intre în istorie
și cum văd ei România, la 100 de ani. Ediția din
acest an se va desfășura la sediul Create.Act.Enjoy,
Urania Palace, pe strada Horea nr. 4, în Cluj-Napoca
și în școlile partenere din Gherla și Dej. Participarea
este deschisă tuturor adolescenților, pe bază de înscriere
prin formularele de pe pagina de Facebook
a Create.Act.Enjoy.
(https://www.facebook.com/pg/Create.Act.Enjoy/
events/)
Tinerii sunt invitați să (re)descopere teatrul și felul
în care preocupările lor de zi cu zi se pot găsi
într-o operă artistică. În programul „Luna Creativă”
sunt incluse patru spectacole de teatru, la care, de
asemenea, accesul va fi liber, pe bază de rezervare.
La finalul proiectului „Luna Creativă”, în 30 noiembrie,
adolescenții vor putea afla direct de la profesioniști
despre cariere de succes în domenii mai
puțin convenționale. Între aceștia, actrița Anca
Hanu, care și-a dezvoltat o carieră teatral-muzicală
la nivel național, Mircea Bravo, absolvent de Drept
care a devenit entertainer cu zeci de filme virale și
o agenție de publicitate, Paul Mureșan, artist vizual
cunoscut pentru scurtmetraje animate, design de
afiș sau ateliere de creație și a fost recent inclus
de Decât o Revistă în lista celor 100 de oameni
care vor defini România de mâine, Andrei Țigănaș,
„sculptor de voci”, un om care, după mai bine de un
deceniu de muncă în radio, tv și comunicare și-a
CLUJUL TRĂIEȘTE | Octombrie 2018
povestidesuflet.ro
15

găsit o nouă menire, îi ajută pe cei interesați să se
împrietenească cu propria voce.
La fel ca la edițiile precedente, Luna Creativă va stimula
o dezbatere care să implice comunitatea locală.
10 artiști vizuali au fost cooptați pentru a ilustra
câte un deceniu din cei 100 de ani ai României,
alături de care, oricine dorește, se poate implica și
exprima.
Reprezentanții Create.Act.Enjoy spun că proiectul
își propune să demonstreze anual relevanța
evenimentelor culturale și necesitatea educației
non-formale în dezvoltarea abilităților de care au
nevoie tinerii. La edițiile de până acum au participat
la ateliere peste 400 de elevi și profesori din
județul Cluj și peste 1200 de spectatori au vizionat
spectacolele de teatru. Pe lângă programul anual
„Luna Creativă”, palmaresul Create.Act.Enjoy numără
participări la festivaluri naționale și internaționale
de teatru și film, precum și implementarea
în spitale a celui mai amplu proiect de terapie prin
artă din țară.
Proiect realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului
Local Cluj-Napoca și al Uniunii Teatrale din România.
Parteneri: Liceul Teoretic „Gheorghe Șincai” Cluj-
Napoca, Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică
„Octavian Stroia” Cluj-Napoca, Colegiul Tehnic
„Ana Aslan” Cluj-Napoca, Colegiul Național „Andrei
Mureșanu” Dej, Liceul Teoretic „Ana Ipătescu”
Gherla, Centrul Cultural Clujean.
CONTACT:
Pagina oficială de Facebook: www.fb.com/Create.Act.
Enjoy
Site oficial: www.createactenjoy.com
CLUJUL TRĂIEȘTE | Octombrie 2018
17

F L O R E Ș T I

Povestea trubadurului din Feleacu,
Nelu ”Englezu”
Nicoară!
Îmi amintesc – de parcă ar fi fost ieri – cum l-am
cunoscut pe Nelu „Englezu” Nicoară: în vara lui
1993 noi, boemii Clujului, îl comemoram pe Călin
Nemeş, eroul revoluţiei de la Cluj, care tocmai hotărâse
să plece Dincolo. Şi printre numeroasele pahare
băute la „Boema”, de pe vechea „6 Martie”,
l-am zărit cântând acolo - magnific dar într-o engleză
aproximativă – pe trubadurul „Englezu”, care
semăna tulburător cu marele dispărut. Şi-am marşat:
ce-ar fi ca din grupul nostru să facă parte, asemeni
lui Călin, odinioară, şi acest personaj hieratic
desprins parcă dintr-un tablou de Dali? L-am „înfiat”
aşadar în grupul nostru - şi de atunci am rămas
apropiaţi, în ciuda drumurilor fiecăruia prin viaţă...
Descoperit la „Boema”, într-o cruntă boemă...
În tumultul vieţii boeme pe care o trăiam atunci, din
anul de graţie 1993 - când ne permiteam să trăim
periculos, ca-n perioada boemei pariziene, ignorând
comunismul - prezenţa lui „Englezu”, „dublura”
lui Călin Nemeş, ne-a părut salutară, aşa cum prezenţa
„naivului” Vameş Rousseau a fost primită, cu
entuziasm, la începutul secolului XX, de Picasso,
Andre Breton, Andre Salmon, Gertrude Stein şi alţii.
A urmat intrarea mea în televiziune şi, rămânând
în permanentă legătură cu „Englezu” îl „foloseam” în
diverse reportaje „pasibile” de poezie, în care acesta
îşi juca propriul rol. Uluitoare a fost povestea –
difuzată pe postul „Acasă”, cu un uriaş succes de
public – a „căsătoriei”, în Feleacu, a două maimuţe
din Cluj, care s-au descoperit deşi se aflau la o
distanţă de 10 kilometri una de alta, doar pe baza
feromonilor emişi de femelă. A fost o uniune ca-n
basme, „oficiată” de primarul de atunci al comunei,
renumitul dansator şi coregraf Luca Emil, „nunta”
fiind susţinută muzical de către „Englezu”, cu hitul
său „Am nevastă de valoare”, piesă care nici azi
nu lipseşte din programul oricărei nunţi din orice
oraş, sat sau cătun al ţării. Aşa am ajuns – simţind
nevoia „creşterii” repertoriului trubadurului şi ieşirea
sa din zona manelelor - la regretatul Ghiţă Nemeş,
tatăl lui Călin, pentru a face rost de un text pentru
un cântec viitor al „Englezului”. Şi – prin voia lui
Dumnezeu – l-am găsit, nu înainte însă ca Ghiţă
Nemeş, în momentul când l-a văzut pe Nelu a fost
în vecinătatea leşinului, crezând că s-a întors Călin
CLUJUL TRĂIEȘTE | Octombrie 2018
povestidesuflet.ro
23

din morţi. A îngenuncheat şi i-a cuprins, minute în şir picioarele,
plângând. Apoi, din cele câteva poeme rămase
de la Călin am ales unul, din care „Englezu” a creat o
baladă tulburătoare, intitulată „Noi doi”. Iat-o: “Din ce în
ce singurătatea vine/Mai mult prin tine, mai puţin prin mine/
Ne-ndepărtăm şi nu cred că e bine/Parcă te-aud că-mi spui:
“M-am plictisit, Căline“.//Din ce în ce tristeţea ne-nconjoară/
Şi timpul cenuşiu, rece care zboară…/Şi dacă dragostea poate
o să moară/Nu m-ai iubit şi nu o să te doară…//Din ce în ce
ne adâncim în gânduri/Şi aşteptăm să plouă peste rânduri/Din
vise ni se zbat atâtea gânduri/Uităm de flori, de stele, de pământuri.//Din
ce în ce tristeţea ne-nconjoară/Şi timpul cenuşiu,
rece, care zboară…/Şi fericiţi să fim nu ne mai lasă…/Unde-i
Speranţa – ceaţă luminoasă”? Şi, după 25 de ani, iată-ne
rememorând lângă o pălincă momentele esenţiale ale
vieţii sale, trubadurul stabilindu-şi “cartierul general”, în
sfârşit, acasă, în Feleacu, alături de sublimă lui mamă -
o “icoană vie” ajunsă la vârsta de 94 de ani! Asta, după
mai bine de douăzeci de ani de peregrinări prin ţară…
“Autodidact, nu am făcut o oră de muzică în viaţa
mea”…
Mărturiseşte artistul, un om simplu şi direct, pe care
cântările la “case mari” nu l-au schimbat: “M-am născut
pe 30 aug 1962. De mic copil mi-a plăcut muzica şi, nu numai
că mi-a plăcut, dar cu toate eforturile am încercat să o şi fac.
“Profesorul” meu de muzică, încă din clasa întâi, a fost radioul
de pe dulapul unde era aşezat şi mă bucura şi mă încânta zilnic
cu melodii de toate genurile. Aveam şapte ani, eram în clasa întâi
şi într-una din zile am coborât cu mama mea să cumparăm
caiete în magazinul “Muzica” de pe strada Eroilor - pe acea
vreme Dr. Petru Groza – unde existau două compartimente
- muzică şi librărie...Atunci, acolo, s-a schimbat viaţa mea: văzând
o chitară am rugat-o pe mama, cu lacrimi în ochi, să
mi-o cumpere. Mama mea scumpă şi dragă avea banii într-un
buzunar, înveliți într-o batistă. 114 lei costat acea chitară. Mi-a
cumpărat-o făcându-mi o mare bucurie, pot spune bucuria vieţii
mele de copil”. Arată mai departe că anii au trecut şi
pentru el, fiu de ţăran din Feleacu, însă nu oricum: cânta
zilnic, pe marginea șanţului din faţa casei, din piesele
lui Elvis, Tom Jones şi alţi interpreţi dragi lui. Absolvă
şcoala generală, urmând să îmbrăţişeze o meserie în
domeniul mecanicii auto - pentru el un lucru deloc de
bun augur. După ce termină şcoala profesională face
practica la CUG. Îşi continuă acesta mărturia: ”Acolo miam
băgat mâinile în motorină, benzină şi diverse uleiuri. Am
stat exact două ore în atelier şi mi-am zis că meseria aceea nu-i
pentru mine, aşa că am “roit-o” rapid din zonă. Şi, din acel
moment, nu am mai profesat în domeniul mecanicii de maşini
şi utilaje”. A venit, în sfârşit, vremea să plece în armată.
Avea “în dotare” doar pregătirea muzicală, dobândită la
radio şi chitara cumpărată de mama, precum şi talentul
cu care Bunul Dumnezeu l-a înzestrat. Fără să fi făcut o
oră, măcar, de muzică. “Doar anturajele mele m-au îndrumat
spre oamenii care m-au ajutat şi au intuit talentul meu.
Cântam la baluri pe acea vreme şi trebuie să vă povestesc în
ce mod porecla “Englezu” mi-a devenit nume de scenă. Eu, ascultând
muzica la radio în limba engleză, urechea mea capta
câteva cuvinte din refrenele melodiilor lui Elvis, Tom Jones sau
povestidesuflet.ro
25

CLUJUL TRĂIEȘTE | Octombrie 2018
ale trupei “Abba”. Toţi cei din jurul meu erau uimiţi cum
de cântam în engleză fiindcă eram cam singurul care o
făcea pe atunci şi m-au botezat “Englezu”. Pe acea vreme
limba rusă şi franceză erau materiile care se predau în
şcoala generală, în liceu şi profesională. Iar urechea muzicală
pe care o aveam a fost în avantajul meu. Am plecat
în 1982 în armată, tocmai în Valea Jiului, la mină, deşi eu
am făcut paraşutism o jumătate de an, pregătit fiind tocmai
pentru aviaţie. Dar sloganurile din acea vreme - „cât
mai mult cărbune ţării”, etc. - mi-au schimbat destinul
– chiar şi cel muzical”. În stagiul militar, bineînțeles
că “Englezu” îşi face trupă şi-şi încântă camarazii
şi comandanţii, aşa că este chemat să-i distreze
la diferite evenimente. Toate bune şi frumoase,
aşa că după stagiul mitar acesta rămâne în Valea
Jiului, fiind rugat de o trupă să le fie chitarist. Dar
chitarist cu condiţii bune de muncă, activând la
o casă de cultură şi, de asemenea, la o instituție
militară.
Alături de cei mai cunoscuţi artişti ai ţării
Opt ani ramâne în Valea Jiului. Explică el, cu un
aer de melancolie întipărit pe figură: ”De acolo
am făcut turnee alături de formaţiile “Color”, “Acustic”,
de interpreţii Şeicaru, Hruşcă, Loredana Groza, Corina
Chiriac, Dan Spătaru dar şi de Arşinel, Stela Popescu
şi mulţi alţi artişi de frunte ai ţării. O mare onoare pentru
mine. După revoluţie m-am întors la Cluj, cu “şcoala”
mea de muzică şi cu experienţa acumulată prin spectacole,
care mi-au fost de mare ajutor. După ce am venit de la
mare, în 1992, am cântat la “Chios”, unde am făcut
săli pline împreună cu Jimy Lako, un chitarist de mare
complexitate, clăparul Grunzo Gheza, ambii componenţi
astăzi, ai trupei “Nightloosers” dar şi cu Marius Dobocan.
Am mai cântat prin 1993, cu “Compact” şi “Compact C”
cu care am umplut săli de concerte şi de sport prin întreaga
ţară. Abia apoi a urmat terasa “Boema”, despre care
am o poveste extraordinara. Bubuia Clujul cu “Englezu,
trubadurul din Feleac” şi acolo cântam toate genurile
muzicale. Pe acea vreme piesa “Am nevasta de valoare”
era compusă deja, dar o cântam doar pe un negativ făcut
de Jimy Lako, prietenul meu care m-a ajutat dintotdeauna
din punct de vedere muzical. Apoi am fost descoperit de
tine, acolo, Sorin Grecu, fratele meu de suflet. Iar piesa
“Am nevastă de valoare” am lansat-o abia în anul 2000,
după ce am orchestrat-o cu Jimi, o piesă compusă într-un
stil care nu prea exista în acea vreme. Era pe atunci un
val muzical dominat de “Sing Sing BB”, trupa “L.A.” iar
această piesa a avut un mare succes şi mi-am început turneele
prin toata ţara, alături de marii interpreţi din acea
vreme, chiar “L.A” , “Sing Sing BB”, Delia şi Nik, pe acea
vreme “N&D”. Frumoase vremuri”.
Un spectaculos “Va urma”
Acum de doi-trei ani “Englezu” a avut şansa să fie
remarcat de renumitul Emy Drăgoi şi să cânte pe
importante scene, alături de trupa sa, alcătuită
doar din membrii familiei sale, lăutari din tată în
fiu. Încheie oaspetele meu, cu o sticlire de optimism
în ochi: “E o onoare să fiu singurul străin de familia
aceasta de virtuozi, acceptat în rândul ei, de Emy
şi Claudia, soţia lui, care e şi impresarul grupului. Deci,
acum pot spune că mi-am văzut visul cu ochii: cânt în
locuri unde nici nu visam, la Ateneul Român şi în alte
săli cu renume din ţară, împărţind scena cu personalităţi
precum Ion Caramitru, Anca Sigartău, Tania Popa sau cu
marele chitarist de jazz-manou, francezul Sami Daussat –
şi mulţi alţii. Ce-şi poate dori mai mult, aşadar, un artist
şi mai ales un om simplu, din Feleacu, aşa cum sunt eu”?
Sorin Grecu
26

Cinema Florin Piersic vă așteaptă cu filme de excepție:
1. Secretul fericirii
2. Elliot: O poveste de Crăciun
Elliot the Littlest Reindeer
3. Moromeții 2
https://www.facebook.com/Cinema
Florin Piersic
Relații la numărul de telefon:
0264 433 477
4. Grinch
The Grinch
5. Creed II
6. Spărgătorul de Nuci şi Cele Patru Țărâmuri
The Nutcracker and the Four Realms