RO_HANDBOOK_FINAL

GHID 

pentru evaluarea, 

prevenirea şi 

tratamentul 

dependenţei de 

internet 

THE EUROPEAN COMMISSION SUPPORT FOR THE PRODUCTION OF THIS PUBLICATION DOES NOT CONSTITUTE AN ENDORSEMENT OF THE CONTENTS WHICH 

REFLECTS THE VIEWS ONLY OF THE AUTHORS, AND THE COMMISSION CANNOT BE HELD RESPONSIBLE FOR ANY USE WHICH MAY BE MADE OF THE INFORMATION 

CONTAINED THEREIN 

2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-1 

Cuprins 

INTRODUCERE ......................................................................................................................... 2 

I. REALITATEA - INTERNET SAU NU... ....................................................................................... 4 

I. DATE ŞI FAPTE ...................................................................................................................... 7 

II. ESTE ELEVUL MEU DEPENDENT DE INTERNET? ................................................................. 14 

TIPURI ALE DEPENDENŢEI DE INTERNET; SIMPTOME CLINICE ŞI CONSECINŢE PSIHOLOGICE 

ALE TULBURĂRII DEPENDENŢEI DE INTERNET ....................................................................... 14 

IV. CUM POATE FI DETECTATĂ? ............................................................................................. 19 

INSTRUMENTE DE DIAGNOSTIC PENTRU TULBURAREA DEPENDENŢEI DE INTERNET ........... 19 

V. NU SUNTEŢI SINGUR(Ă)... .................................................................................................. 23 

NOI ABORDĂRI METODOLOGICE ALE TULBURĂRII DEPENDENŢEI DE INTERNET ................... 23 

V.I.METODE DE PREVENŢIE ................................................................................................... 24 

V.II. METODE DE EVALUARE .................................................................................................. 27 

V.III. METODE DE TRATAMENT .............................................................................................. 29 

VI. ÎNCOTRO? ........................................................................................................................ 31 

AUTORITĂŢI CE PROMOVEAZĂ UTILIZAREA ÎN SIGURANŢĂ A INTERNETULUI ....................... 31 

VII. MAI MULT.. ..................................................................................................................... 33 

RESURSE SUPIMENTARE ....................................................................................................... 33 

THE EUROPEAN COMMISSION SUPPORT FOR THE PRODUCTION OF THIS PUBLICATION DOES NOT CONSTITUTE AN ENDORSEMENT OF THE CONTENTS WHICH REFLECTS THE VIEWS ONLY OF 

THE AUTHORS, AND THE COMMISSION CANNOT BE HELD RESPONSIBLE FOR ANY USE WHICH MAY BE MADE OF THE INFORMATION CONTAINED THEREIN 

2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-2 

INTRODUCERE 

Tulburarea dependenţei de internet (Internet Addiction Disorder – IAD) este un fenomen 

recent. Acesta este descris ca o tulburare de control al impulsului ce nu presupune utilizarea 

unei substanţe, dar care este similară obsesiei patologice pentru pariuri. Unii utilizatori ai 

internetului pot dezvolta un ataşament emoţional faţă de prietenii şi activităţi virtuale pe care 

le cultivă în faţa computerului. Totodată, oportunitatea de a întâlni persoane on line, de a 

socializa cu acestea şi de a împărtăşi idei prin intermediul camerelor de chat sau a 

platformelor de socializare poate fi asociată cu o stare de plăcere. 

Persoanele dependente de internet folosesc mediul virtual pentru a se conecta cu ceilalţi, 

substituind, astfel, relaţiile din viaţa reală, pe care le pot găsi dificil de gestionat. 

Dependenţa de internet poate avea următoarele efecte pe termen scurt şi lung asupra 

tinerilor de vârstă şcolară, cu implicaţii asupra comunităţii educaţionale: 

Performanţe şcolare scăzute şi, în multe cazuri, părăsirea timpurie a şcolii; 

Simptome de ordin emoţional: anxietate, depresie, tendinţa de a minţi despre timpul 

petrecut efectiv on line, izolare, evitarea asumării sarcinilor de lucru, agitaţie; 

Simptome fizice: dureri de spate, dureri de cap, tendinţa de a pierde sau de a lua în 

greutate, tulburări de somn, sindromul de tunel carpian, probleme oculare. 

Deşi comportamentul care conduce la adicţie porneşte din voinţa liberă a individului, 

autonomia acestuia se diminuează în timp, iar comportamentul nou adoptat are efecte 

negative asupra performanţelor şcolare, a familiei şi asupra societăţii. Elevii din învăţământul 

secundar reprezintă grupul cu cel mai mare risc pentru comportamente adictive, mai ales în 

ceea ce priveşte utilizarea internetului. 

O serie de studii recente au evidenţiat relaţia dintre tulburarea dependenţei de internet, 

succesul şcolar al elevilor şi fenomenul de părăsire timpurie a şcolii. Succesul şcolar este 

dublat, de regulă, de niveluri scăzute ale dependenţei de internet. Totodată, potrivit studiilor, 

dependenţa de internet a devenit una dintre principalele probleme ale elevilor din 

învăţământul secundar. 

Având în vedere toate aceste aspecte, proiectul Log On Back to Life îşi propune să contribuie 

la prevenirea şi reducerea fenomenului dependenţei de internet în rândul tinerilor. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-3 

În cadrul proiectului Log On Back to Life: 

Au fost efectuate studii sociale cu ajutorul unor chestionare fundamentate ştiinţific, 

adresate elevilor, profesorilor şi părinţilor. Chestionarul adresat elevilor a avut la bază 

Testul pentru evaluarea dependenţei de internet (IAT), dezvoltat de Dr. Kimberly 

Young, care este unul dintre cele mai utilizate instrumente de diagnostic al 

dependenţei de internet. Pentru profesori şi părinţi, au fost elaborate, în cadrul 

proiectului, două chestionare noi. 

A fost elaborat un suport de formare comprehensiv, ilustrat, cu informaţii relevante, 

adresat profesorilor din învăţământul secundar. Acesta are la bază rezultatele 

studiilor sociale efectuate în ţările partenere, alături de înregistrarea şi analiza 

fenomenului în ţările partenere. 

Campania de prevenire a dependenţei de internet, precum şi pachetele informative 

distribuite în şcoli, cu date referitoare la efectele dependenţei de internet, furnizate 

prin medii multiple (clipuri video, semne de carte, cărţi poştale etc.) au contribuit la 

creşterea gradului de conştientizare. 

Pe platforma proiectului, sunt disponibile materialele de informare dezvoltate în 

cadrul proiectului, alături de versiunea electronică a chestionarului pentru studiul 

nivelului de adicţie al elevilor din învăţământul secundar, raportul comprehensiv 

privind nivelul de adicţie identificat prin studiile efectuate în ţările partenere, 

metodologia elaborată prin cooperare pentru evaluarea şi prevenirea dependenţei de 

internet a elevilor din învăţământul secundar, precum şi ghidul de faţă. 

Suportul pentru evaluarea şi prevenirea dependenţei de internet în rândul elevilor in 

învăţământul secundar a fost dezvoltată având în vedere intervenţii de tip nonfarmacologic 

ce pot fi aplicate cu uşurinţă în mediul şcolar, fundamentate pe 

conceptul învăţării prin colaborare. În acest context, elevii şi profesorii formează 

echipe de discuţie ce aşază în centru o întrebare relevantă sau colaborează în cadrul 

unui proiect. 

Ghidul pentru evaluarea, prevenirea şi tratamentul dependenţei de internet 

(documentul de faţă) va disponibil în format electronic adaptat pentru dispozitive 

mobile. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-4 

I. Realitatea - INTERNET sau nu... 

ÎNŢELEGEREA SIGURANŢEI PE INTERNET ŞI A DEPENDENŢEI 

Ce este dependenţa de internet? 

Dependenţa de internet pare să fie o tulburare frecventă ce necesită studii suplimentare. Mai 

nou, tulburarea jocurilor pe internet reprezintă o „afecţiune supusă studiilor”, conform 

Manualului statistic şi de diagnoză pentru tulburări mentale (DSM – 5. Potrivit unor autori, 

din punct de vedere conceptual, dependenţa de internet face parte din spectrul tulburărilor 

compulsiv-impuslive ce implică utilizarea online şi / sau offline a computerului 1 , 2 având 

câteva subtipuri: jocul excesiv pe computer, utilizarea excesivă a mediilor de comunicare 3 (email 

/ messenger etc.), dezvoltarea excesivă de relaţii în mediul virtual. 

Toate variantele au în comun următoarele patru componente: 1) uzul excesiv, adesea asociat 

cu pierderea noţiunii timpului şi cu ignorarea nevoilor de bază, 2) izolare, asociată cu 

sentimente de furie, tensiune, şi / sau frustrare atunci când computerul nu este accesibil, 3) 

nevoia de a avea echipament mai performant, software şi mai multe ore de utilizare la 

dispoziţie şi 4) efecte negative, reflectate în stări conflictuale cu cei apropiaţi, tendinţa de a 

minţi, izolare socială şi oboseală cronică 4 , 5 . 

Dependenţa de internet, o epidemie ce se răspândeşte tot mai mult 6 , se transpune în 

probleme personale, şcolare, financiare sau ocupaţionale care sunt caracteristice şi altor 

adicţii. Persoanele dependente de internet petrec mai mult timp izolaţi şi sunt adesea 

percepuţi ca fiind neadaptaţi social. 

1 

Dell’Osso B, Altamura AC, Allen A, Marazziti D, Hollander E: Epidemiologic and clinical updates on impulse 

control disorders: a critical review. Eur Arch Psychiatry Clin Neurosci 2006; 256:464–475 2. 

2 

Hollander E, Stein DJ (eds): Clinical Manual of Impulse-Control Disorders. Arlington, Va, American Psychiatric 

Publishing, 2006 

3 

Block JJ: Pathological computer use in the USA, in 2007 International Symposium on the Counseling and 

Treatment of Youth Internet Addiction. Seoul, Korea, National Youth Commission, 2007, p 433 

4 

Ibid. 

5 

Beard KW, Wolf EM: Modification in the proposed diagnostic criteria for Internet addiction. Cyberpsychol 

Behav 2001; 4:377–383 

6 

https://www.childsafenet.org/internet-addiction (Çevrimiçi : 15.07.2019) 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-5 

Siguranţa generală pe internet 7 

Abordarea unui comportament precaut în mediul virtual este vitală deoarece există persoane 

a căror activitate on line poate avea efecte dăunătoare asupra dumneavoastră sau a 

dispozitivului pe care îl folosiţi: 

Aveţi grijă la ceea ce postaţi pe internet (informaţiile pot rămâne în permanenţă în 

acest mediu şi pot fi folosite împotriva dumneavoastră). 

Aveţi grijă la persoanele cu care interacţionaţi pe internet (unele dintre acestea ar 

putea să nu fie cine pretind că sunt). 

Fiţi conştienţi că intimitatea este doar o iluzie. Chiar şi informaţiile cu caracter 

personal de pe site-urile de socializare pot fi accesate cu uşurinţă. 

În e-mail-uri, nu deschideţi link-urile care vă trezesc suspiciuni. 

Care sunt caracteristicile „comportamentului sigur pe internet”? 

Deşi reprezintă un instrument şi o resursă de nepreţuit, internetul reprezintă una dintre cele 

mai mari ameninţări la adresa siguranţei copiilor. Părinţii fac tot ce le stă în putinţă pentru a- 

şi proteja copiii în mediul online, însă nu de puţine ori acest efort trebuie susţinut de 

consultanţă. 8 Prin urmare, părinţii pot avea în vedere următoarele sfaturi: 9 

Vorbiţi cu copilul dumneavoastră despre activitatea pe care o desfăşoară în mediul 

online. Fiţi parte a vieţii lor online; implicaţi întreaga familie şi manifestaţi-vă 

interesul. Interesaţi-vă în legătură cu site-urile pe care le vizitează şi întrebaţi-i ce le 

place la acestea. 

Încurajaţi-i pe copii să exploreze mediul online! Există o mulţime de site-uri potrivite 

vârstei copiilor dumneavoastră. Încurajaţi-i să acceseze site-uri care sunt antrenante, 

au caracter educaţional şi care îi vor încuraja să îşi dezvolte abilităţile de lucru în 

mediul online. 

7 

https://www.opencolleges.edu.au/informed/cyber-safety/ (Çevrimiçi: 15.07.2019) 

8 

https://www.hemlingtonhallacademy.co.uk/keep-safe-online/ (Çevrimiçi : 15.07.2019) 

9 

https://www.thinkuknow.co.uk (Çevrimiçi : 15.07.2019) 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-6 

Ţineţi-vă la curent cu modul în care copilul dumneavoastră se dezvoltă în mediul 

online. Copiii cresc repede şi în acelaşi ritm li se vor dezvolta şi abilităţile. Este 

important să ţineţi pasul cu ei. 

Stabiliţi limite în mediul online, aşa cum faceţi şi în lumea reală. Gândiţi-vă la ceea 

ce ar putea vedea, la ceea ce distribuie, la persoanele cu care comunică şi la timpul 

pe care îl petrec online. Este important ca aceste limite să fie discutate de la o vârstă 

fragedă pentru a putea avea la îndemână instrumentele şi deprinderile necesare 

pentru a valorifica timpul petrecut online. 

Păstraţi toate dispozitivele care pot fi conectate la internet în spaţiul destinat 

întregii familii. Pentru copiii, este important ca accesul la internet să aibă loc în acest 

spaţiu pentru a putea monitoriza site-urile pe care le accesează. 

Trebuie să ştiţi ce poate fi conectat la internet şi cum. În zilele noastre, chiar şi 

televizorul poate fi conectat la internet. Asiguraţi-vă că ştiţi care dintre dispozitivele 

disponibile în locuinţa dumneavoastră, utilizate de copil, pot avea acces în mediul 

online. De asemenea, asiguraţi-vă că recunoaşteţi conexiunea de wifi disponibilă în 

locuinţa dumneavoastră pentru a-i putea regla setările de siguranţă. 

Folosiţi aplicaţiile de control parental pentru dispozitivele care se pot conecta la 

internet (TV, laptop-uri, computere, console de jocuri şi telefoane mobile). Controlul 

parental nu presupune doar închiderea şi blocarea, acestea reprezintă un instrument 

care vă permite stabilirea unor limite corespunzătoare pe măsură ce copilul 

dumneavoastră creşte şi se dezvoltă. Furnizorii de servicii fac eforturi pentru a le face 

simple, eficiente şi prietenoase cu utilizatorii. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-7 

I. Date şi fapte 

NIVELUL DEPENDENŢEI DE INTERNET ÎN RÂNDUL 

ELEVILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SECUNDAR ÎN GRECIA, 

ITALIA, ROMÂNIA ŞI TURCIA 

Pentru studiul nivelului dependenţei de internet în rândul elevilor din cele patru ţări, 

au fost utilizate două metode diferite pentru colectarea datelor de interes pentru 

proiect: 

1. Prin studiul documentelor oficiale şi a rapoartelor din fiecare ţară, referitoare la 

dependenţa de internet în rândul adolescenţilor. În acest sens, au fost avute în 

vedere 24 de studii oficiale, câte 5 din Grecia, România şi Turcia, precum şi alte 

9 studii efectuate în Italia. Cele mai multe dintre studiile menţionate au fost 

desfăşurate pe baza chestionarului creat de Dr. K. Young în anul 1996, ca 

instrument de diagnostic pentru dependenţa de internet. 

2. Prin studii sociale desfăşurate în ţările partenere, pe baza a trei chestionare 

elaborate după principii ştiinţifice: unul pentru elevi, unul pentru profesori şi 

unul pentru părinţi. Chestionarele au fost completate de 557 de elevi, 187 de 

părinţi şi 117 profesori din patru ţări (Turcia, Grecia, Italia şi România). 

Chestionarul pentru elevi a fost fundamentat pe cel elaborat de Dr. Kimberly 

Young, în timp ce chestionarul adresat părinţilor şi profesorilor a constituit un 

instrument elaborat în cadrul proiectului Log On Back to Life. 

Pentru toate cele patru ţări, numărul total al respondenţilor identificaţi pe parcursul 

cercetării documentelor / rapoartelor publicate, participanţi la diferite studii calitative 

şi cantitative, a fost de 18118 (Grecia: 5788 elevi cu vârste cuprinse între 12-15 ani din 

7 regiuni, alături de 1214 părinţi; Italia: 7618 elevi cu vârste curpinse între 13-22 ani; 

România: 1851 elevi din 8 regiuni şi 18 profesori din 6 regiuni; Turcia: 1614 elevi din 

învăţământul primar şi gimnazial, 15 familii din 5 regiuni). Concluzia principală, 

comună pentru cele patru ţări implicate, are în vedere decalajele care apar în nivelurile 

înregistrate prin IAT, în funcţie de gen. Băieţii sunt mai predispuşi decât fetele la 

problemele asociate dependenţei de internet (Diakos & Douka, 2010; Zorbaz and 

Tuzgöl-Dost, 2014). De asemenea, aceştia tind să utilizeze mai frecvent dispozitivele 

THE EUROPEAN COMMISSION SUPPORT FOR THE PRODUCTION OF THIS PUBLICATION DOES NOT CONSTITUTE AN ENDORSEMENT OF THE CONTENTS WHICH REFLECTS THE 

VIEWS ONLY OF THE AUTHORS, AND THE COMMISSION CANNOT BE HELD RESPONSIBLE FOR ANY USE WHICH MAY BE MADE OF THE INFORMATION CONTAINED THEREIN 

2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-8 

electronice (Chele, 2010) şi înregistrează, de regulă, scoruri IAT mai mari (Stefanescu 

et al, 2007; Villella et al, 2010). De asemenea, băieţii înregistrează o frecvenţă mai 

mare a utilizării compulsive a internetului (Bruno et al, 2014). Pe de altă parte, fetele 

înregistrează, de regulă, scoruri mici pentru IAD (Poli & Agrimi, 2011), fiind mai 

degrabă interesate de comunicarea online, în timp ce băieţii preferă jocurile online 

(Bruno et al, 2014; Scimeca et al, 2014). 

Printre principalele activităţi asociate IAD se numără pariurile (Siomos et al, 2012; 

Tsitsika et al, 2014), utilizarea reţelelor sociale (Tsitsika et al, 2014), jocurile online 

(Siomos et al, 2012; Tsitsika et al, 2014), site-urile care au conţinut pornografic 

(Siomos et al, 2012). Vizionarea clipurilor / filmelor, însă, nu a fost asociată unui 

comportament disfuncţional al utilizării internetului (DIB), iar efectuarea temelor / 

colectarea de date a fost negativ asociată cu DIB (Tsitsika et al, 2014). 

Abuzul de internet a fost în mod semnificativ corelat cu mediile familiale 

disfuncţionale (Pallanti, Bernardi & Quercioli, 2006), asociate diferitelor stiluri 

parentale (laissez-faire, permisiv, autoritar) (Ayas & Horzum, 2013). În cele mai multe 

ţări, părinţii discută arareori sau nu discută deloc cu copiii lor despre cum folosesc 

aceştia computerul (Stefanescu et al, 2007; Chele, 2010; Gündüz & Șahin , 2011). 

Aceste informaţii sunt confirmate de raportul comparativ elaborat de partenerii 

proiectului, conform căruia doar o treime dintre părinţi le reproşează copiilor faptul 

că petrec prea mult timp în faţa dispozitivelor electronice, chiar dacă mai mult de 

jumătate dintre ei cred că timpul petrecut de copii online este excesiv. 

Pentru fiecare dintre ţările implicate în parteneriat, aducem în prim-plan o serie de 

informaţii de interes: 

În Grecia: 

Există o strânsă legătură între utilizarea excesivă a internetului şi rezultatele 

şcolare slabe (Diakos & Douka, 2010; Stavropoulos, Alexandraki & Motti- 

Stefanidi, 2013). În plus, proporţia adolescenţilor dependenţi de internet care 

participă la activităţi extraşcolare este semnificativ mai redusă faţă de cea a 

adolescenţilor care nu au dezvoltat această adicţie. (Tsitsika et al, 2011) 

Aproape o pătrime a elevilor petrec mai mult de trei ore pe zi pe internet 

(Bonia, 2015). În zilele de weekend, adolescenţii care au dezvoltat dependenţă 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-9 

de internet petrec mai mult timp online decât în mijlocul familiei 

(Stavropoulos, Alexandraki & Motti-Stefanidi, 2013); 

Dintr-un eşantion de 418 elevi, 67.30% utilizează în mod raţional internetul, 

28.5% au probleme frecvente cu utilizarea acestuia, în timp ce pentru 2.5% 

există indicii privind utilizarea excesivă, asociată dependenţei, conform 

scorului definit prin testul lui Young (Bonia, 2015); 

Mediul de rezidenţă influenţează, de asemenea, scorurile IAT. Elevii din 

mediul urban înregistrează, de regulă, scoruri mai ridicate decât cei din mediul 

rural (Stavropoulos, Alexandraki & Motti-Stefanidi, 2013); 

Cele mai concludente variabile pentru predictibilitatea IAD sunt cele legate de 

relaţionarea la nivel parental şi nu cele referitoare la stilul parental de 

asigurare a securităţii (Siomos et al, 2012). Este mai probabil ca adolescenţii 

care au dezvoltat dependenţă de internet să aibă părinţi divorţaţi şi / sau 

relaţii familiale disfuncţionale (Tsitsika et al, 2011); 

Aproximativ două treimi dintre adolescenţii identificaţi cu dependenţă de 

internet sunt predispuşi la comportamente de risc (Tsitsika et al, 2011), având 

ca principale activităţi online: vizionarea unor conţinuturi video licenţioase, 

pariuri online şi jocuri online (Siomos et al., 2012); 

Grija părinţilor este corelată cu scoruri reduse, în timp ce hiperprotecţia se 

asociază scorurilor ridicate (Siomos et al, 2012); 

Copiii ai căror părinţi au răspuns la chestionar au înregistrat scoruri mai 

ridicate. Acest aspect poate indica faptul că părinţii care aveau motive de 

îngrijorare faţă de comportamentul copilului lor au avut tendinţa de a 

răspunde la chestionar deoarece pe fondul sensibilităţii faţă de subiect 

(Siomos et al, 2012); 

Măsurile de siguranţă sunt aplicate, cel mai adesea, de părinţii care au 

cunoştinţe privind utilizarea internetului (Siomos et al, 2012); 

Copiii se raportează constant la scoruri mai ridicate decât o fac părinţii, aspect 

ce indică faptul că părinţii ar putea subestima problema (Siomos et al, 2012). 

În Turcia: 

Internetul este utilizat, mai ales, pentru a ascult muzică (67%), navigare (56%), 

comunicare prin e-mail (55%) şi pentru accesarea informaţiilor (Ayas & 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-10 

Horzum, 2013); 

Există o relaţie pozitivă între utilizarea problematică a internetului de către 

adolescenţi şi teama de evaluare negativă, izolarea socială şi starea de 

disconfort în situaţii uzuale / noi (Zorbaz & Tuzgöl-Dost’s, 2014); 

Teama de evaluare negativă, o subdimensiune a anxietăţii sociale, are un efect 

important (22%) asupra dezvoltării adiciţiei de internet (Zorbaz & Tuzgöl- 

Dost’s, 2014); 

Adolescenţii care înregistrează niveluri scăzute ale stimei de sine generale, a 

stimei sociale şi a stimei de sine în relaţie cu performanţele şcolare sunt 

asociaţi, de asemenea, unui scor ridicat pentru dependenţa de internet (Aydm 

& San, 2011); 

Stima de sine socială şi stima de sine asociată contextului familial sunt, de 

asemenea, indicatori importanţi pentru dependenţa de internet în rândul 

adolescenţilor (Aydm & San, 2011); 

Motivul principal pentru care familiile se conectează la internet este pentru a- 

şi sprijini copiii în activităţile şcolare şi pentru a preveni accesarea internetului 

de către aceştia din spaţii gen internet café (Gündüz & Șahin , 2011); 

Toţi părinţii au afirmat că motivul pentru care copiii accesează internetul este 

pentru a juca jocuri. Alte utilizări principale menţionate vizează activităţile 

şcolare, comunicarea, vizionarea de filme, audiţiile muzicale (Gündüz & Șahin, 

2011); 

Jumătate dintre familii au încheiat convenţii verbale cu copiii lor în legătură 

cu utilizarea internetului, dar niciuna dintre familii nu a încheiat convenţii 

scrise (Gündüz & Șahin , 2011). 

În România: 

Aproape jumătate dintre elevi petrec 1-3 ore pe zi în faţa computerului, în timp 

ce mai puţin de 10% au afirmat că petrec peste 5 ore pe zi (Chele, 2010); 

Elevii cu vârste cuprinse între 15-18 ani utilizează internetul mai ales pentru a 

căuta informaţii, în timp ce grupa de vârstă 12-14 ani se orientează, cu 

precădere, spre activităţile de amuzament şi spre jocuri (Chele, 2010); 

Elevii folosesc computerul mai ales seara, în intervalul orar 18.00-23.00, sau 

chiar după ora 23.00; 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-11 

Vârsta şi diferenţele de gen contează prin modul în care experienţele negative 

sunt construite social ca fiind problematice. Unele riscuri sunt în mod evident 

legate de gen şi sunt construite social, afectându-le mai mult pe fete decât pe 

băieţi (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2017); 

Peste jumătatea dintre elevii adolescenţi au fost expuşi conţinuturilor cu 

caracter sexual (Tsitsika et al, 2010), ceea ce conduce la un nivel de tolearnaţă 

mai ridicat faţă de conţinuturile online nedorite, în contrast cu elevii de vârste 

mai mici, pentru care astfel de conţinuturi sunt percepute ca fiind şocante; 

Elevii identificaţi ca fiind dependenţi de internet resimt mai puternic 

sentimentul de singurătate în comparaţie cu elevii care utilizează internetul 

raţional (Robu & Tcaciuc, 2010); 

21.9% din eşantionul total au trăit experienţa cyberbullying-ului; 53.5% dintre 

victimile bullying-ului online afirmă că această experienţă le-a afectat profund 

(11.2% din eşantionul total de 13708 tineri). În cele mai multe situaţii, fetele 

sunt victime ale bullying-ului (Tsitsika et al, 2014); 

Utilizarea reţelelor sociale (SNS) pentru mai mult de două ore pe zi este 

asociată cu DIB (comportament disfuncţional de utilizare a internetului. Fetele, 

mai ales, le accesează mai des, o cifră de peste 500 de prieteni online fiind 

asimilată DIB (Tsitsika et al, 2014); 

Adolescenţii care sunt pasionaţi de jocuri online prezintă un risc mai mare de 

DIB. O durată de implicare de peste 2.6 ore zilnic în astfel de activităţi este 

asociată DIB, băieţii fiind mai predispuşi la excese în acest sens (Tsitsika et al, 

2014); 

Aproape jumătate dintre adolescenţi afirmă că li se întâmplă des şi foarte des 

să stea în faţa computerului mai mult decât şi-au propus. Tendinţa se 

manifestă mai ales în rândul adolescenţilor de 15-18 ani (Stefanescu et al, 

2007). 

În Italia: 

Tinerii utilizatori ai internetului sunt mai predispuşi la adicţie decât adulţii 

(Ferraro et al, 2007); 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-12 

Potrivit rezultatelor IAT, aproape trei sferturi dintre elevi sunt utilizatori 

moderaţi, în timp ce 4-8% utilizează internetul excesiv (Pallanti, Bernardi and 

Quercioli, 2006; Bruno et al, 2014; Scimeca et al, 2014); 

Potrivit afirmaţiilor elevilor, internetul este mai ales utilizat pentru jocurile 

online (64.2%), pentru comunicare (26.6%) şi pentru căutarea de informaţii 

(Bruno et al, 2014); 

Utilizatorii nocturni sunt mai predispuşi să dezvolte dependenţă de internet 

prin diminuarea calităţii vieţii şi prin diminuarea controlului pe care aceştia îl 

au asupra timpului (Ferraro et al, 2007); 

Pacienţii afectaţi de tulburarea dependenţei de internet nu sunt interesaţi să 

utilizeze acest mediu pentru a comunica cu oamenii din viaţa reală (prin e- 

mail, spre exemplu), ci doar cu persoane din viaţa virtuală (cu alţi utilizatori 

din camerele de joc online, spre exemplu) (Tonioni et al, 2012); 

Pentru pacienţii afectaţi de IAD, timpul săptămânal petrecut online este 

relevant, şi doar nivelurile de depresie şi anxietate din eşantionul identificat 

cu IAD a fost pozitiv corelat cu numărul de ore pe săptămână petrecut online 

(Tonioni et al, 2012); 

Elevii pentru care au fost sesizate niveluri ridicate de alexitimie au fost asociaţi 

cu scoruri ridicate de IAD. Genul elevilor nu a jucat rol de moderator al 

conexiunilor stabilite între alexitimie şi dependenţă de internet (Scimeca et 

al, 2014); 

Simptomele IAD identificate de obicei în rândul adolescenţilor au fost legate 

de tendinţa de a minţi, de dificultăţi privind gestionarea timpului petrecut 

online, de stări de iritare şi furie, de incapacitatea de concentrare asupra 

studiului sau de menţinere a unei rutine zilnice, precum şi de unele probleme 

de sănătate (Pallanti, Bernardi and Quercioli, 2006). 

Potrivit studiilor sociale efectuate la nivelul parteneriatului, pentru aproape 38% 

dintre elevi sunt raportate diferite niveluri ale utilizării problematice a internetului. 

Unele dintre principalele rezultate, aşa cum sunt prezentate în IO1 – Raportul 

comparativ – sunt următoarele: 

Controlul timpului petrecut online şi performanţele şcolare riscă să fie 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-13 

afectate. Este observat uzul stimulativ şi cel compensatoriu al internetului. 

Elevii petrec mult timp online. Pe de o parte, aceştia află cum să gestioneze 

emoţiile neconfortabile; pe de altă parte, aceştia sunt expuşi posibilităţii de a 

atinge starea de stimulare psihologică, generată de internet; 

Majoritatea profesorilor cred că utilizarea problematică a internetului ar putea 

avea un impact negativ asupra performanţelor şcolare ale elevilor. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-14 

II. Este elevul meu dependent de internet? 

TIPURI ALE DEPENDENŢEI DE INTERNET; 

SIMPTOME CLINICE ŞI CONSECINŢE 

PSIHOLOGICE ALE TULBURĂRII DEPENDENŢEI DE 

INTERNET 

Tipuri ale dependenţei de internet 

Conceptele de dependenţă de internet şi tulburare a dependenţei de internet (IAD), 

utilizare patologică a internetului, utilizare problematică a internetului, utilizare 

excesivă a internetului şi utilizare compulsivă a internetului au fost folosite pentru a 

descrie acelaşi fenomen: există persoane care sunt atât de absorbite de mediul 

online, încât neglijează celelalte aspecte ale vieţii. Young (1999 a, b) susţine că 

dependenţa de internet reprezintă un termen cu multiple semnificaţii, ce acoperă un 

spectru larg de comportamente şi probleme de control al impulsurilor, cu cinci 

subtipuri specifice: 

- dependenţa de relaţii virtuale: implicarea în relaţii în mediul online; 

- activităţi compulsive în mediul online: preocuparea obsesivă pentru pariuri online, 

cumpărături sau activităţi bursiere; 

- supraîncărcarea cu informaţii: navigarea obsesivă pe internet sau căutările în bazele 

de date; 

- dependenţă cybersexuală: utilizarea compulsivă a site-urilor pentru adulţi pentru 

cybersex sau pornografie; 

- dependenţă de computer: jocul obsesiv pe computer (e.g., Doom, Myst, Solitaire 

etc.). 

Trebuie avut în vedere că potrivit unor cercetători, „dependenţa de relaţii virtuale”, 

„dependenţa cybersexuală”, „activităţile compulsive în mediul online” ş.a.m.d. fac 

parte din spectrul dependenţei de internet. Există însă cercetători care susţin că toate 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-15 

aceste situaţii reprezintă tipuri de dependenţă manifestate PE internet, nu sunt 

legate DE mediu în sine (Griffiths, 2000a). Internetul este un mediu care poate 

potenţa dependenţa sau comportmanetul problematic, dar acest aspect nu îl 

transformă într-un subtip al dependenţei de internet. Internetul este doar un canal 

prin care indivizii pot accesa orice conţinut îşi doresc (spre exemplu, pariuri, 

cumpărături, servicii de chat, sex). Indiferent dacă vorbim despre „PE” sau despre 

„DE”, modul respectiv de utilizare a internetului are un impact negativ asupra 

individului. Indiferent de percepţia acestor concepte, abordarea problemei atât prin 

acţiuni de prevenţie, cât şi prin diferite tratamente sunt de importanţă vitală. 

Simptomele dependenţei de internet 

Simptomele dependenței de Internet se recunosc în momentul în care o persoană se 

simte mai bine cu prietenii din sfera virtuală, când verificarea mailurilor devine o 

obsesie, când ajunge să se identifice cu personajul virtual, când rolul social este 

înlocuit de masca virtuală, când începe să-și neglijeze familia, jobul, alimentația, 

sănătatea, somnul. Se simt bine când se conectează, sunt anxioși și nervoși când se 

deconectează, navighează pentru a scăpa de temeri, pierd noțiunea timpului, 

încearcă să reducă, fără să reușească, consumul de pagini web. 

Dorința sau impulsul puternic de a folosi Internetul, sentimentul de bine 

atunci când este on-line sunt semne ale dependenței. 

Creșterea continuă a timpului petrecut pe Internet, precum și gradul ridicat 

de implicare în activitățile desfășurate on-line pentru scopul atingerii unui 

sentiment de satisfacție. 

Scăderea timpului petrecut pe Internet duce la apariția unor semne, precum 

neliniște, iritabilitate, lipsa de concentrare. 

Ceea ce este și mai rău este că în ciuda faptului că individul cunoaște efectele nocive 

pe care le are consumul excesiv de Internet asupra condiției sale fizice și psihice, 

acesta nu poate renunța la utilizare. 

Consecinţe psihosociale ale dependenţei de internet 

Utilizarea Internetului până la gradul de atracţie patologică poate avea consecinţe 

nefavorabile serioase, care se răsfrâng negativ asupra multor activităţi vitale ale 

individului: socială, profesională, psihologică, fizică, la fel şi asupra relaţiilor 

interpersonale. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-16 

a. Efectele asupra dezvoltării stării fizice 

Utilizarea îndelungată a calculatorului este un important factor de risc pentru 

obezitate. Utilizarea îndelungată duce la disconfort/tensiune la nivelul muşchilor 

spatelui, poziţii vicioase ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze), tendinite, numite 

chiar nintendinite, caracterizate prin durere severă la nivelul tendonului extensorului 

degetului mare drept ca urmare a repetatelor apăsări pe butoane în timpul jocului, 

favorizează apariţia crizelor epileptice (epilepsia fotosenzitivă este determinată de 

“licăririle frecvente” sau imaginile rapide luminoase). 

Se pot înregistra, de asemenea, tulburări hipnice: reducerea duratei de somn, 

coşmaruri. Unul din cinci copii, dintre cei care deţin un computer, îşi petrece mai puţin 

timp dormind decât proprii părinţi la aceeaşi vârstă. 

b. Efectele asupra dezvoltării psiho-cognitive 

Utilizarea îndelungată a calculatorului poate determina tulburări emoţionale: 

anxietate, iritabilitate, toleranţă scăzută la frustrare, până la depresie. Young (1997) 

trăgea concluzia că cei care au probleme psihologice pot fi cei mai atraşi de 

interacţiunea anonimă de pe internet. Kimberly Young şi Robert Rogers au urmărit 

posibila legătură dintre depresie şi utilzarea internetului. De asemenea, persoanele 

care utilizează excesiv calculatorul sunt iritabile, au o toleranţă scăzută la frustrare, 

sunt într-o permanentă tensiune interioară, dominate de nerăbdare şi nelinişte. 

Calculatorul acţionează ca un mijloc prin care ei îşi descarcă aceste stări interioare, dar 

în acelaşi timp le potenţează datorită efectelor negative asupra sănătăţii. Aceste 

persoane sunt mai timide, manifestă neplăceri fizice, nesiguranţă, vulnerabilitate, 

iritare. Pe de altă parte, 38,9 % dintre cei care îşi petrec timpul discutând cu prietenii 

sau făcându-şi noi cunoştinţe prin intermediul calculatorului manifestă complexul de 

afirmare de sine în plan sexual şi 41,2% manifestă complexul de insecuritate. Astfel, 

datorită timidităţii, temerilor de a displăcea, imposibilităţii manifestării senzualităţii, 

fricii de a nu se putea afirma, de a nu fi luat în seamă sau de a fi rănit, luat în derâdere, 

datorită neîncrederii în propriile forţe, indivizii recurg la mascarea acestor defecte prin 

intermediul calculatorului. Ei doresc să comunice şi să stabilească relaţii cu celelate 

persoane, însă complexele lor îi împiedică să se manifeste adecvat atunci când se află 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-17 

faţă în faţă cu persoanele respective. Posibilităţile de manifestare nonverbală prin 

intermediul calculatorului sunt extrem de avansate, astfel încât utilizatorii îşi pot 

exprima emoţionalitatea adecvată situaţiei fără ca partenerul de discuţie să perceapă 

intensitatea reală a emoţiilor lor sau diferenţa între emoţia afişată grafic şi emoţia 

trăită real. Comunicarea prin intermediul calculatorului permite persoanelor care 

interacţionează să se prezinte în ce mod doresc şi oferă posibilitatea grafică de 

exprimare a emoţiilor. Utilizarea calculatorului îmbunătăţeşte performanţele 

cognitive. 

c. Efectele asupra dezvoltării aptitudinilor sociale 

Studiile longitudinale relevă cum sunt influenţate trăsăturile de personalitate, 

dinamica familiei, modul de comunicare la copii şi adolescenţi. M. Weinstein (1995), 

profesor la Political Science at Purdue University subliniază că tehnologizarea a 

deteriorat sistemul de valori şi funcţionarea socială la adolescenţi. Utilizarea 

îndelungată a calculatorului duce la tulburări de comportament: retragere socială, 

introversie, agresivitate verbală sau fizică, comportament exploziv iritant atunci când 

i se cere să facă altceva. Găsind atâtea satisfacţii în legătura cu calculatorul copilul 

începe să renunţe la activităţile sale sociale, de la cele casnice, şcolare până la cele de 

recreere cu prietenii. S-a văzut o tendinţă de erodare a autorităţii parentale, copii o 

acceptă mai puţin. Aceasta depinde de tipul de activitate realizată la calculator şi de 

timpul petrecut în faţa ecranului. Pentru a dezvolta competenţa socială necesară copii 

trebuie să interacţioneze cu alţii. S-a evidenţiat o creştere a numărului „prietenilor 

electronici” la utilizatorii de calculator odată cu o diminuare a relaţiilor de prietenie 

care implică interacţiunea socială. Un nivel moderat de utilizare are un impact social 

minor dar utilizarea excesivă (peste 30h/săptămână) şi jocurile violente pot duce la 

creşterea comportamentului agresiv, a ostilităţii la copii. 

d. Efectele utilizării calculatorului asupra perceperii realităţii 

Lumea virtuală creată de computer (jocuri, internet) depărtează copii de cea reală. 

Prin intermediul jocurilor copilul interacţionează cu personaje simulate şi creaturi 

diferite şi prin intermediul internetului adolescenţii îşi asumă diverse identităţi în 

interacţiunea cu străinii. Acestea fac ca limita real - virtual să nu mai fie clară la copii 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-18 

şi adolescenţi. Jocurile pe internet întăresc această integrare a vieţii virtuale. În MUD, 

de exemplu, calculatorul generează personaje ce interacţionează cu personajele 

coordonate de oameni, iar unii copii chiar cred că sunt şi celelalte personaje tot 

oameni. Acestea mixează între viaţa reală şi virtuală. În timp ce se joacă pe Internet 

cu personajele favorite de desene animate, copiii învaţă să recunoască literele şi, între 

timp, computerele devin o parte din viaţa lor. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-19 

IV. Cum poate fi detectată? 

INSTRUMENTE DE DIAGNOSTIC PENTRU 

TULBURAREA DEPENDENŢEI DE INTERNET 

Testul dependenţei de internet (IAT) creat în anul 1996 de Dr. Kimberley Young, 

reprezintă un instrument de diagnostic util pentru dependenţa de internet. Acesta se 

bazează pe criteriile diagnostice ale predispunerii patologice faţă de jocuri de noroc 

DSM – IV (1994) şi măsoară nivelul autodeclarat al utilizării internetului. Versiunea 

testului la care ne referim în cazul de faţă are în vedere un chestionar cu 20 de 

întrebări, cu răspunsuri dispuse pe o scală de la 1 la 5 (de la 1 – deloc, până la 5 – 

întotdeauna). Scorul global este de 100 puncte. Scala măsoară nivelul problemelor 

asociate utilizării excesive a internetului în diferite zone de activitate, precum: 

activităţi de rutină, viaţa socială, obiceiurile legate de somn, performanţa şcolară / la 

locul de muncă, stări emoţionale. Şase alte subscale permit cercetarea dimenisiunilor 

psihopatologice ale IAD. 

Mai exact: 

Subscala 1 se referă la itemii care permit identificarea eventualelor probleme din 

calitatea vieţii sociale a respondentului. Această subscală are ca scop evaluarea 

calităţii relaţiilor pe care o persoană le cultivă cu ceilalţi. 

Subscala 2 se referă la orice aspect impedimentat din viaţa individuală a 

respondentului. Spre exemplu: sunt neglijate activităţile de petrecere a timpului liber 

în favoarea internetului / există temerea că viaţa fără internet ar fi goală şi lipsită de 

satisfacţii? 

Subscala 3 are ca scop evaluarea oricărei utilizări compensatorii a internetului. Prin 

aceasta se poate afla, spre exemplu, dacă respondentul îşi verifică e-mail-ul înainte 

de a finaliza orice altă sarcină importantă sau dacă acesta îşi imaginează că se află 

online atunci când este deconectat de la activităţile din mediul online. 

Subscala 4 are în vedere gradul în care sunt afectate performanţele şcolare. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-20 

Subscala 5 îşi propune să identifice gradul în care este afectată capacitatea de 

gestionare a timpului. Prin aceasta, putem afla dacă respondentul petrece mai mult 

timp în mediul online decât şi-ar dori. 

Subscala 6 are în vedere rolul stimulativ al activităţilor din mediul online. Pe baza 

acesteia, se poate stabili dacă respondentul preferă să petreacă mai mult timp online 

în loc să fie alături de partener(ă) / prieteni / familie sau dacă se gândeşte la internet 

atunci când are nevoie să fie consolat. 

Evaluarea elevilor pe care îi consideraţi ca fiind dependenţi de internet poate fi 

realizată cu ajutorul testului conceput de K. Young, utilizat astăzi în toată lumea 

pentru a detecta orice potenţial semn al dependenţei de internet sau al utilizării 

problematice a internetului (PIU). 

Pentru profesori: Vă rugăm să vă asiguraţi că primiţi informaţii corecte despre cum 

poate fi citit scorul global; despre cum poate fi citit scorul obţinut pe subscale; valorile 

intermediare şi sensul acestora; acţiuni recomandate înainte şi după administrarea 

testului. 

Cum va fi citit scorul global? 

Scor de la 20 – 39: reprezintă „norma”. Respondentul ar putea petrece, uneori, un 

pic prea mult timp pe internet, însă deţine controlul. 

Scor de la 40 la 69. Internetul are un impact negativ asupra câtorva dintre activităţile 

zilnice. Va fi evaluată măsura acestui impact. 

Scor de la 70 la 100. Abuz de internet; probleme majore, cu impact asupra vieţii de zi 

cu zi. 

Cum va fi citit scorul conform subscalelor? 

Următoarele cifre reprezintă valori intermediare ce vor fi utilizate ca etalon pentru 

citirea scorului conform subscalelor. 

≥ risc moderat ≥ risc sever 

1 18 27 

2 15 22 

3 9 12 

4 6 8 

5 6 8 

6 6 8 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-21 

După cum s-a menţionat anterior, subscala IAT 1 se referă la „calitatea compromisă 

a vieţii sociale”. Dacă respondentul obţine un scor ce depăşeşte 18 (prima valoare 

intermediară), până la 27, este indicată o problemă a respondentului în această zonă. 

Acesta / aceasta ar putea prefera să relaţioneze mai ales în mediul online. Dacă scorul 

depăşeşte 27, atunci gradul în care respondentul este afectat este mai sever. Acelaşi 

principiu se aplică şi pentru celelalte 5 subscale. 

Ce reprezintă o valoare intermediară? 

Valorile intermediare sunt stabilite în interiorul testelor care oferă o imagine globală 

asupra unui fenomen. Scorul global se suprapune unei scale care redă măsura în care 

are loc fenomenul. Valorile intermediare reprezintă punctele de pe scală în care 

rezultatele sunt asimilate anumitor categorii ale fenomenului – cu valori în general 

pozitive pentru respondenţii care suferă de tulburarea supusă studiului şi negative 

pentru respondenţii care nu sunt afectaţi. 

Înainte de administrarea IAT, vă rugăm să vă asiguraţi că: 

Părinţii / tutorii şi elevii au fost informaţi cu privire la scopul şi procedura 

evaluării IAD; 

Părinţii / tutorii şi elevii şi-au exprimat acordul cu privire la procesarea datelor 

personale, prin completarea unui formular; 

Administrarea IAT nu întrerupe programul zilnic de şcoală. Vor fi stabilite o 

dată şi un loc de comun acord. 

După administrarea IAT, vă rugăm să aveţi în vedere următoarele: 

Evaluaţi rezultatele chestionarului pe baza valorilor intermediare care vă 

permit identificarea existenţei (şi măsura) oricărui comportament 

problematic legat de activitatea online; 

După cum s-a menţionat, IAT reprezintă un instrument pentru studiul 

principalelor caracteristici privind utilizarea problematică a internetului. 

Acestea fiind spuse, orice rezultat ce depăşeşte valorile intermediare nu 

trebuie utilizat ca diagnostic pentru o tulburare anume, ci mai degrabă trebuie 

considerat un indicator pentru un nivel critic; 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-22 

IAT poate fi administrat de profesori sau de părinţi /tutori sau de alte 

persoane cu expertiză în domeniul medical. Scorurile şi rezultatele relevante 

trebuie citite şi analizate de persoane calificate; 

Orice condiţie de risc mediu şi sever trebuie abordată cu precauţie: cazul ar 

trebui reorientat către un expert în domeniu. 

Profesorii ar trebui formaţi pe câteva niveluri. Mai întâi de toate, aceştia trebuie să 

fie capabili să identifice orice situaţie care implică un risc minor şi mediu al 

dependenţei de internet. În al doilea rând, profesorii ar trebui poată identifica 

situaţiile de risc sever al dependenţei de internet, tot pe baza rezultatelor IAT. Nu în 

ultimul rând, este necesară capacitatea acestora de a identifica situaţiile în care pot 

interveni ei înşişi sau când este necesară intervenţia unui specialist. 

Doriţi să aflaţi mai mult? 

Pentru informaţii suplimentare privind ratele de prevalenţă ale dependenţei de 

internet în rândul tinerilor din Turcia, Italia, România şi Grecia, identificate prin 

studiile efectuate în cadrul proiectului Log on Back to Life, accesaţi IO1 – Studiu 

privind dependenţa de internet, raport publicat pe platforma dedicată. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-23 

V. Nu sunteţi singur(ă)... 

NOI ABORDĂRI METODOLOGICE ALE 

TULBURĂRII DEPENDENŢEI DE INTERNET 

În literatura de specialitate, este folosit termenul de ”adicție” (engl. ”addiction”), cu 

înțelesul de dependență, patimă, înclinație. Adicția reprezintă un ritual compulsiv 

care a depășit stadiul de opțiune, un atașament psihologic sau fizic față de un ”obiect” 

care, atunci când este retras, provoacă repliere sau intensificarea simptomelor. 

Comportamentul adictiv este conştientizat la un moment dat, ca o problemă tot mai 

serioasă pentru propria persoana sau pentru cei din jur, dar totuşi, subiectul nu 

renunţă la el. Se constată astfel o asemănare cu alte comportamente obsesive care 

pot merge până la lezarea demnităţii umane. Au loc modificări ale trăsăturilor de 

personalitate, dar aceaste transformări pot trece neobservate multă vreme. 

În clasificarea internaţională a bolilor (ICD 10) se foloseşte expresia sindrom de 

dependenţă şi sunt furnizate criteriile clinice de diagnostice. Dacă se întrunesc cel 

puţin trei din şase criterii se identifică sindromul de dependenţă, respectiv: 

1. Persistenţa dorinţei intense de a utiliza calculatorul; 

2. Dificultate de a controla comportamentul; 

3. Tulburări ale funcţiilor, incluzând neglijarea plăcerilor şi intereselor; 

4. Pericolul pentru sine. 

Celelalte două criterii se referă la semne ale sindromului de întrerupe şi ale toleranţei. 

Rezultă de aici că patru din cele şase criterii se referă caracterul compulsiv. Acesta 

rămâne componenta esenţială a sindromului de dependenţă. 

Dependența de Internet poate fi definită ca o pierdere compulsivă a controlului 

impulsurilor legate de utilizarea Internetului (jocuri online, rețele sociale, sesiunimaraton 

de navigare pe Internet) care implică, în principal, dependența psihologică 

de Internet, iar simptomele sunt comparabile cu ale altor comportamente adictive, 

cel mai apropiat fiind jocul de noroc patologic. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-24 

V.I.METODE DE PREVENŢIE 

Internetul a evoluat de la o reţea exclusivistă, destinată mediului academic, către un 

bun disponibil tuturor, inclusiv elevilor. Accentuarea fenomenului dependenţei de 

internet în rândul acestora a devenit o problemă atât pentru părinţii, cât şi pentru 

profesorii acestora (Caldwell, C.D., Cunningham, T.J., 2010). 

O trecere în revistă a literaturii de specialitate (Chou, Condron şi Belland, 2005) aduce 

în prim-plan consecinţele dependenţei de internet în rândul elevilor: diminuarea 

performanţelor şcolare, efecte negative asupra vieţii de zi cu zi, tulburări de somn şi 

oboseală cronică. 

Profesorii pot juca un rol esenţial în lupta elevilor cu această adicţie, având în vedere 

că elevii îşi petrec o mare parte a timpului sub supervizarea acestora. De asemenea, 

profesorii pot disemina infromaţii utile cu privire la utilizarea în siguranţă a 

internetului. În acest sens, sunt necesare, mai întâi de toate, conştientizarea 

problemei şi capacitatea de a recunoaşte semnele utilizării problematice a 

internetului. Aceste semne pot fi uneori evidente, însă alteori pot fi dificil de detectat. 

Lista de mai jos conţine o serie de indicii directe şi indirecte ale dependenţei de 

internet: 

1. modificări ale stilului de viață, pentru a putea petrece cât mai mult timp pe 

internet; 

2. scăderea activității fizice; 

3. dezinteres față de propria sănătate; 

4. renunțarea la activități importante, pentru a rămâne mai mult timp pe internet; 

5. privarea de somn sau schimbări în ritmul somnului, în același scop; 

6. scăderea drastică a activității de socializare, rezultatul fiind înstrăinarea prietenilor; 

7. neglijarea treptată a familiei; 

8. dorința de a petrece tot mai mult timp online; 

9. neglijarea obligaţiilor şcolare / a locului de muncă și a obligațiilor personale. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-25 

Capacitatea de a recunoaşte semnele dependenţei de internet trebuie dublată, 

pentru profesori, de cunoştinţele şi deprinderile necesare diminuării acestui 

fenomen. Vondrácková şi Gabrhelík (2016) împart deprinderile specifice prevenirii 

dependenţei de internet în trei categorii: 

1. deprinderi legate de utilizarea internetului 

2. deprinderi legate de gestionarea stressului şi a emoţiilor 

3. deprinderi legate de gestionarea situaţiilor interpersonale. 

Într-un alt studiu (Küçükali, M. şi Bülbül, H.I., 2015), următoarele deprinderi sunt 

considerate importante pentru elevi, părinţi şi profesori în utilizarea conştientă a 

internetului: „să aibă cunoştinţe tehnice despre o serie de programe”, „să aibă 

cunoştinţe despre căutarea pe internet”, „să aibă cunoştinţe despre protejarea 

intimităţii şi a securităţii în mediul online”, „să aibă cunoştinţe despre reţelele sociale 

şi despre utilizarea internetului.” 

Conform studiilor, capacitatea de a-i spriji pe elevi în lupta împotriva dependenţei de 

internet trebuie dublată de cunoştinţe de specialitate, precum şi de strategii adecvate 

de prevenire. 

Profesorii pot juca un rol activ în conştientizarea elevilor şi în sprijinirea acestora 

pentru a învăţa să utilizeze în mod raţional internetul prin implementarea unor 

strategii de instruire şi de management al clasei. Hsu , Shihkuan & Shihkuan (2015) le 

propun profesorilor propun următoarele abordări ce pot veni în sprijinul elevilor 

dependenţi de internet: 

1. Instrucţiuni clare şi sprijin: pentru a preveni distragerea elevilor de la sarcinile de 

lucru în mediul online, este necesar ca profesorii să le ofere instrucţiuni clare şi 

suficient sprijin pentru efectuarea temelor. 

2. Gestionarea eficientă a grupelor de elevi: este important ca profesorii să fie 

conştienţi de interacţiunile ce au loc la nivelul grupelor de elevi. Dacă profesorii nu 

controlează în mod adecvat dinamica grupului şi nu sunt conştineţi de problemele pe 

care le au unii dintre elevi cu utilizarea internetului, situaţia poate deveni de 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-26 

necontrolat. Prin urmare, sarcinile de lucru pe grupe trebuie să aibă în vedere, mai 

întâit de toate, funcţionalitatea acestora. 

3. Orientarea atenţiei elevilor: dacă elevii nu au ceva de făcut, internetul devine cea 

mai importantă şi interesantă parte a vieţii lor. Cu sprijinul profesorilor, elevii pot 

identitifica activităţi alternative atractive, care le pot canaliza energia în mod 

constructiv. 

4. Intermedierea relaţiei dintre părinţi şi elevi: profesorii pot juca un rol important în 

relaţia elev-părinte prin identificarea unei zone de compromis pe problema utilizării 

abuzive a internetului. Profesorii îi pot sfătui atât pe elevi, cât şi pe părinţi, din optica 

unei terţe persoane de încredere. 

5. Educarea elevilor: profesorii îi pot instrui pe elevi pe tematica dependenţei de 

internet fie prin discutarea directă a problemei şi a posibilelor consencinţe ale 

acesteia. 

Indiferent de strategiile pe care profesorii le aleg pentru a preveni / diminua 

dependenţa de internet, acestea nu vor fi niciodată îndeajuns de eficiente fără 

implicarea persoanelor şi cercul apropriat al elevului. Cercetările indică un nivel mai 

ridicat de dependenţă în rândul elevilor ale căror relaţii cu familia / prietenii / 

profesorii sunt de slabă calitate. Totodată, în timp ce sprijinul susţinut al familiei şi al 

profesorilor poate reduce nivelul dependenţei de internet, presiunea grupului de 

prieteni o poate ridica (Şimşek, N., Akça, N. K., Şimşek, M. 2015). 

Deşi profesorii au un rol de netăgăduit în prevenirea şi diminuarea dependenţei de 

internet în rândul elevilor, experţii subliniază (Bağatarhan şi Siez, 2017) că 

„programele de prevenire pentru reducerea acestor comportamente în rândul 

adolescenţilor ar trebui: nu doar să le elimine ci, în paralel, să ofere oportunitatea 

unor comportamente pro-sociale; nu doar să se canalizeze asupra factorilor de risc, 

ci şi asupra factorilor protectori; nu ar trebui îndreptate doar către adolescenţi, ci şi 

către familii, profesori şi către mediul şcolar.” În manieră similară, Vondrácková şi 

Gabrhelík (2016) recomandă ca intervenţiile preventive să aibă în vedere persoanele 

care fac parte din mediul formativ al copiilor şi adolescenţilor predispuşi la 

dependenţa de internet (părinţi, profesori ş.a.). Se poate concluziona, astfel, că o 

abordare colectivă este necesară pentru tratarea dependenţei de internet. 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-27 

V.II. METODE DE EVALUARE 

Odată cu identificarea fenomenului, au fost dezvoltate o multitudine de instrumente 

pentru evaluarea nivelului IA în rândul diferitelor grupuri-ţintă. Cea mai exhaustivă 

trecere în revistă a fost realizată prin studiul lui Laconi et al. (2014), care a identificat 

45 de instrumente care măsoară sau evaluează dependenţa de internet fie prin scale, 

interviuri sau prin criterii de diagnostic. Toate instrumentele dezvoltate reprezintă 

chestionare de autoevaluare construite pe baze teoretice, fără validare clinică. Din 

punct de vedere al mărimii acestora, chestionarele cuprind între 8 şi 36 de itemi 

aşezaţi pe scale dihotomice sau dimensionale, ceea ce le face uşor de administrat atât 

în contextul cercetărilor, cât şi în mediul clinic. Dintre toate aceste instrumente, doar 

17 au proprietăţi psihometrice evaluate mai mult de o dată, şi doar 10 includ trei sau 

mai multe evaluări. Acest lucru presupune că cele mai multe dintre scale necesită 

studii suplimentare înainte de a fi utilizate de cercetători şi / sau clinicieni ca măsură 

pe evaluarea IA. 

Testul dependenţei de internet (IAT) creat în anul 1996 de Dr. Kimberley Young, 

reprezintă un instrument de diagnostic util pentru dependenţa de internet. Acesta se 

bazează pe criteriile diagnostice ale predispunerii patologice faţă de jocuri de noroc 

DSM – IV (1994) şi măsoară nivelul autodeclarat al utilizării internetului. Versiunea 

testului la care ne referim în cazul de faţă are în vedere un chestionar cu 20 de 

întrebări, cu răspunsuri dispuse pe o scală de la 1 la 5 (de la 1 – deloc, până la 5 – 

întotdeauna). 

Scala utilizării compulsive a internetului– CIUS (Meerkerk et al. 2009) a fost 

dezvoltată be baza unor criterii asemănătoare celor pentru identificarea 

predispoziţiei patologice pentru jocurile de noroc. Acesta includea iniţial 14 itemi cu 

o scală în 5 puncte de tip Likert, variind de la „niciodată” la „foarte des”. 

Scala Chen a dependenţei de internet – CIAS (Chen et al. 2003) reprezintă un alt 

chestionar ce porneşte de la criteriile pentru identificarea predispoziţiei patologice 

pentru jocurile de noroc şi pentru utilizarea de substanţe. Testul constă în 26 de itemi 

de autoevaluare aşezaţi pe o scală Likert din 4 puncte ce variază de la „nu mi se aplică 

deloc” la „mi se aplică în totlalitate”. Testul evaluează simptomele-nucleu ale 

dependenţei, precum toleranţa, utilizarea compulsivă, simptomele de retragere şi 



2017-1-TR01-K201-046632

Pagina-28 

simptome asociate precum impactul negativ asupra activităţilor sociale, relaţiile 

interpersonale, condiţia fizică şi managementul timpului. 

Scala online a cogniţiei – OCS (Davis et al. 2002) reprezintă un chestionar ce are la 

bază teoria cognitiv-comportamentală. Chestionarul constă în 36 de itemi aşezaţi pe 

o scală Likert în 7 puncte ce variază de la „dezacord puternic” la „acord puternic”. 

Scala generalizată a utilizării problematice a internetului – GPIUS (Caplan 2002) este 

un alt chestionar bazat pe teoria cognitiv-comportamentală. Acesta constă în 29 de 

itemi aşezaţi pe o scală Likert în 8 puncte. 

Alte exemple de instrumente pentru identificarea IA sunt Chestionarul privind 

utilizarea problematică a internetului – PIUQ (Demetrovics et al. 2008), Scala 

utilizării problematice a internetului – PIUS (Morahan 2000), Utilizarea 

computerului şi a internetului – CIU & CIU-2 (Pratarelli et al. 1999; Pratarelli & 

Browne, 2002), Interviul de diagnostic al utilizării problematice a internetului – 

PIUD-I (Beard & Wolf 2001), precum şi alte instrumente. 10 

10 

Martin Mihajlov & Lucija Vejmelka (2017) “Internet Addiction: A Review Of The First Twenty Years” 

Psychiatria Danubina, 2017; Vol. 29, No. 3, pp 260-272. 



2017-1-TR01-K201-046632

V.III. METODE DE TRATAMENT 

Young (1999), a propus o serie de strategii comportamentale pentru internet-adicţie. 

Antrenamentul capacităţii de a se opune, presupune determinarea caracterului 

utilizării Internetului, pentru ca ulterior, să se încerce dislocarea obişnuinţei sau a 

practii online preferate de subiect, ele fiind înlocuite cu ocupaţii „neutre”. De 

exemplu, dacă individul petrece zilele de odihnă în reţea, i se poate propune ca 

jumătatea a doua a sâmbetei să şi-o petreacă în aer liber. 

Restricţii externe – individul foloseşte, de exemplu, deşteptătorul pentru a ieşi din 

reţea. 

Formularea scopurilor – în pofida motivaţiei şi susţinerii persoanei dependente de 

Internet, efectul terapeutic nu va fi obţinut, dacă nu sunt formulate clar scopurile. 

Poate fi utilă folosire agendei, în care sunt indicate perioadele concrete de timp 

destinate utilizării Internetului. În prima perioadă de timp acestea necesită a fi 

frecvente, dar scurte. Se aşteaptă, că fiind utilizată pe termen lung, intervenţia să 

reîntoarcă individului sentimentul de control vis-a-vis de utilizarea Internetului. 

Cartele-înştiinţare cu referinţă la comportamentul acceptat – individului i se propune 

să înregistreze consecinţele nefavorabile ale utilizării reţelei (de exemplu, dificultăţi la 

serviciu) şi priorităţile limitării timpului petrecut online (de exemplu, posibilitatea de 

a petrece mai mult timp cu partenerul). Se presupune că, cartelele ar ajuta individul 

să se reorienteze la priorităţi. 

Evidenţa personală - adictivii faţă de Internet, adeseori petrecând mult timp în regim 

online, ignoră alte interese şi pasiuni. Din acest motive, li se propune să-şi formuleze 

lista de activităţi „pierdute” şi să-şi reamintească viaţa sa, de până la utilizarea 

excesivă a Internetului, prin aceasta reactualizând interesele ne nedeterminate de 

Internet. 

Abţinerea – în acest context individul se abţine de la o formă concretă de utilizare a 

Internetului (de exemplu, chat-uri sau jocuri) şi îşi selectează o altă formă de ocupaţie 

în reţea. Aceast model este recomandat celor care au încercat, însă nu au reuşit să-şi 

limiteze atracţia sa faţă de un anumit de ocupaţie. 



2017-1-TR01-K201-046632

Alte metode de tratament sunt: 

Grupele de susţinere. Programele de recuperare de genul „doisprezece paşi”, 

orientate spre soluţionarea atracţiei patologice faţă de alcool şi alte substanţe 

psihoactive, de asemenea pot fi utile în cadrul internet-dependenţei, pentru depăşirea 

problemei. 

Psihoterapia familială. Internet-adicţia, de regulă distorsionează relaţiile 

intrafamiliale. Dacă, fenomenul are loc, atunci psihoterapia familială trebuie să fie o 

parte componentă a tratamentului individului. Ea are drept scop - explicarea 

membrilor familiei noţiunii de atracţie patologică; atenuarea sentimentul de vină al 

rudelor; ameliorarea comunicării între membrii familiei cu revenirea la starea 

anterioară. 

Psihoterapia cognitivă. În procesul psihoterapiei cognitive se determină erorile 

admise şi tipurile de activităţi cognitive negative dezadaptative, se aplică 

„refreimingul” acestora, pentru a ajuta individul să-şi formeze tipuri de activităţi 

cognitive adaptative. În Germania, a fost creată prima tabără pentru dependenţa de 

Internet din Europa, în timp ce în Franţa a fost organizată operaţiunea Două zile fără 

ecran pentru a-i determina pe tineri să descopere şi alte bucurii ale vieţii. 

Consilierea în tratamentul adicţiilor 

Consilierea reprezintă unul din ingredientele necesare ale unui program de intervenţie 

terapeutic în adicţii. Ea porneşte de la premiza că persoana suferindă de adicţii sau 

aflată în situaţii de risc are nevoie de sprinjin din afară pentru a putea să îşi rezolve 

multiplele probleme generate de comportamentul adictiv sau preexistente acestuia. 

Consilierea este o intervenţie terapeutică mai generală care se bazează pe realizarea 

unei relaţii terapeutice, a alianţei terapeutice ce creează cadrul de încredere propice 

acordării unor sfaturi sau elaborării de strategii de ieşire din situaţia nefavorabilă de 

consum exagerat. Rezultatele programelor de consiliere depind între altele de 

învăţarea de abordări noi în rezolvarea vechilor probleme posibil prin aplicarea mai 

multor tehnici de consiliere, de încurajare şi răsplătirea continuă a clientului în 

eforturile sale dificile, de implicarea emoţională pozitivă, suportivă a terapeutului în 

combaterea trăirilor de neajutorare. 



2017-1-TR01-K201-046632

VI. Încotro? 

AUTORITĂŢI CE PROMOVEAZĂ UTILIZAREA ÎN 

SIGURANŢĂ A INTERNETULUI 

România 

1. Spitalul de Psihiatrie „Socola” https://socola.eu 

Institutul de Psihiatrie “SOCOLA” Iaşi este un institut de monospecialitate – de interes 

naţional - şi asigură asistenţă medicală de înaltă specialitate bolnavilor din teritoriul 

arondat cât şi a celor din întreaga ţară, în profilul psihiatrie. De asemeni, efectuează 

îndrumarea metodologică în specialitate, a unităţilor sanitare din teritoriul arondat, 

sprijină acordarea asistenţei medicale de profil din policlinici, dispensare şi cabinetele 

medicilor de familie. 

Efectuează studii şi cercetări medicale în legătură cu aplicarea de metode noi de 

investigaţii şi tratament şi asigură desfăşuarea practică a învăţământului medical 

superior (avand studenţi, rezidenti si stagiari în pregătirea de specialitate cât şi 

doctoranzi. 

Servicii medicale acordate de echipa medicala: 

Diagnosticul si tratamentul tulburărilor psihiatrice acute, subacute, cronice 

Examinare si evaluare psihologica 

Precizare de diagnostic in cadrul expertizelor medico-legale psihiatrice 

Investigaţii adiacente in vederea stabilirii diagnosticului diferenţial prin 

colaborare cu alte specialitati - neurologie, medicina interna, investigaţii de 

laborator, EEG, radiologie si imagistica medicala 

Tratamentul biologic medicamentos al afecţiunilor psihiatrice, inclusiv 

asistenta psihiatrica de urgenta 

Consiliere si psihoeducatie cu pacienţii si familiile acestora 

Psihoterapie suportiva si ocupaţionala 

Psihoterapie individuala si de grup 



2017-1-TR01-K201-046632

Evaluare psihologica - Aplicarea de scale, chestionare, interviuri (de ex. pentru 

autism Ghid Portage, Stonny-Brook; pentru schizofrenie K. Sads, Panss); 

Terapie Cognitiv-comportamentala; Terapie Adleriana; Terapie Familiala; 

Terapie Comportamentala Aplicata pentru copiii cu Tulburare de spectru 

autist. 

Psihiatrie pediatrică 

Evaluare neurologica 

Evaluare somatica 

2. Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Iaşi (http://www.cjrae-iasi.ro) 

este o unitate conexă a învăţământului preuniversitar, cu personalitate juridică, 

subordonată Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi coordonată de 

Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi. 

Servicii educaţionale dezvoltate: 

servicii de consiliere psihopedagogică şi orientare şcolară şi profesională, prin 

centrele judeţene şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică; 

servicii de terapie a tulburărilor de limbaj, prin centrele şi cabinetele logopedice 

interşcolare; 

servicii de orientare şcolara şi profesională a copiilor, elevilor, tinerilor cu cerinţe 

educaţinale speciale; 

servicii de informare şi consiliere pentru cadre didactice, copii, părinţi, alţi membri 

ai comunităţii; 

servicii de orientare a formării iniţiale şi continue prin parteneriate cu instituţiile 

abilitate să ofere formare iniţială şi continuă. 



2017-1-TR01-K201-046632

VII. Mai mult.. 

RESURSE SUPIMENTARE 

Rapoarte publicate în România 

1. Beneficii şi riscuri ale utilizării internetului în rândul copiilor şi adolescenţilor 

https://drive.google.com/file/u/1/d/15Wi4MCn8IC4T2QCrQZohkUwvZkXq_eYv/view 

?usp=drive_open 

2. Internet Addiction Disorder Current and Future Perspectives 

https://drive.google.com/file/d/1H38AKT1Ie2LTe8ggR9qsePgq6awSutrl/view 

3. Internet Addictive Behavior in Adolescence 

GLjOAoXoKktZv8uUTuTEBh78vkt/view?usp=drive_open 

4. Internetul Si Mediile de Socializare Virtuale in Viata Liceenilor 

https://drive.google.com/open?id=1L1iIsiFpkVw9QaoTF7MRfD09cANXXtQU 

5. Psychiatry Article Internet Addiction 

https://drive.google.com/file/u/1/d/1tlTN- 

https://drive.google.com/file/u/1/d/1VNA0KKt1v6dQqSC4UsxkFeD- 

W7RJHjfQ/view?usp=drive_open 

6. Rezumat Gabriela Elena Chele 

https://drive.google.com/file/d/1OLLJzYRvR9J_zLw282ijZCCoE6QDcS70/view 



2017-1-TR01-K201-046632

www.logonback2life.eu 



2017-1-TR01-K201-046632

RO_HANDBOOK_FINAL

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?