RO_HANDBOOK_FINAL

Pagina-27
V.II. METODE DE EVALUARE
Odată cu identificarea fenomenului, au fost dezvoltate o multitudine de instrumente
pentru evaluarea nivelului IA în rândul diferitelor grupuri-ţintă. Cea mai exhaustivă
trecere în revistă a fost realizată prin studiul lui Laconi et al. (2014), care a identificat
45 de instrumente care măsoară sau evaluează dependenţa de internet fie prin scale,
interviuri sau prin criterii de diagnostic. Toate instrumentele dezvoltate reprezintă
chestionare de autoevaluare construite pe baze teoretice, fără validare clinică. Din
punct de vedere al mărimii acestora, chestionarele cuprind între 8 şi 36 de itemi
aşezaţi pe scale dihotomice sau dimensionale, ceea ce le face uşor de administrat atât
în contextul cercetărilor, cât şi în mediul clinic. Dintre toate aceste instrumente, doar
17 au proprietăţi psihometrice evaluate mai mult de o dată, şi doar 10 includ trei sau
mai multe evaluări. Acest lucru presupune că cele mai multe dintre scale necesită
studii suplimentare înainte de a fi utilizate de cercetători şi / sau clinicieni ca măsură
pe evaluarea IA.
Testul dependenţei de internet (IAT) creat în anul 1996 de Dr. Kimberley Young,
reprezintă un instrument de diagnostic util pentru dependenţa de internet. Acesta se
bazează pe criteriile diagnostice ale predispunerii patologice faţă de jocuri de noroc
DSM – IV (1994) şi măsoară nivelul autodeclarat al utilizării internetului. Versiunea
testului la care ne referim în cazul de faţă are în vedere un chestionar cu 20 de
întrebări, cu răspunsuri dispuse pe o scală de la 1 la 5 (de la 1 – deloc, până la 5 –
întotdeauna).
Scala utilizării compulsive a internetului– CIUS (Meerkerk et al. 2009) a fost
dezvoltată be baza unor criterii asemănătoare celor pentru identificarea
predispoziţiei patologice pentru jocurile de noroc. Acesta includea iniţial 14 itemi cu
o scală în 5 puncte de tip Likert, variind de la „niciodată” la „foarte des”.
Scala Chen a dependenţei de internet – CIAS (Chen et al. 2003) reprezintă un alt
chestionar ce porneşte de la criteriile pentru identificarea predispoziţiei patologice
pentru jocurile de noroc şi pentru utilizarea de substanţe. Testul constă în 26 de itemi
de autoevaluare aşezaţi pe o scală Likert din 4 puncte ce variază de la „nu mi se aplică
deloc” la „mi se aplică în totlalitate”. Testul evaluează simptomele-nucleu ale
dependenţei, precum toleranţa, utilizarea compulsivă, simptomele de retragere şi
THE EUROPEAN COMMISSION SUPPORT FOR THE PRODUCTION OF THIS PUBLICATION DOES NOT CONSTITUTE AN ENDORSEMENT OF THE CONTENTS WHICH REFLECTS THE
VIEWS ONLY OF THE AUTHORS, AND THE COMMISSION CANNOT BE HELD RESPONSIBLE FOR ANY USE WHICH MAY BE MADE OF THE INFORMATION CONTAINED THEREIN
2017-1-TR01-K201-046632