Swedenborg, Emanuel - Din tainele universului ceresc (spiritual)

Din tainele universului ceresc
Capitolul 3
Sinele interior şi sinele exterior
16. Ca fiinţe umane suntem făcuţi să existăm simultan în cele două lumi complementare:
lumea spirituală şi lumea materială. Lumea spirituală este acea lume în care trăiesc îngerii,
iar lumea materială este cea în care trăiesc oamenii.
Pentru că suntem creaţi astfel avem două părţi: una interioară şi una exterioara.
Avem o parte interioară pentru că existăm în lumea spirituală şi o parte exterioară pentru că
existăm în lumea materială. Partea noastră interioară se numeşte „sinele interior” iar cea exterioară,
„sinele exterior”.
La o fiinţă rea atât partea interioară, cât şi cea exterioară trăiesc în această lume fizică
împreună cu lumina sa. Când ne aflăm în această ipostază, noi nu percepem deloc lumina
divină; noi vedem lucrurile doar din perspectiva lumească, numită şi „lumina fizică”. Altfel
spus, ceea ce este legat de divin se află într-un complet întuneric pentru noi, în schimb ceea ce
este lumesc apare evident pentru noi.
17. Fiecare fiinţă umană are o parte interioară şi una exterioară, dar acestea sunt diferite
în cazul unei fiinţe inimoase şi în cazul unei persoane rele. La o fiinţă inimoasă, partea
interioară se află în rai, împreună cu lumina sa, iar partea exterioară trăieşte în lumea materială,
împreună cu lumina sa. Când aceasta este starea noastră predominantă, lumina din ceruri se
uneşte cu lumina pământească şi partea noastră interioară se completează cu cea exterioară,
realizând astfel o „lucrare” armonioasă.
Putem deduce astfel că la fiinţele inimoase sunt active atât partea interioară, cât şi
cea exterioară, pe când la cele rele este activă doar cea exterioară.
18. Sinele nostru interior este numit „sine spiritual” pentru că este scăldat în lumina
divină care este spirituală. Sinele exterior este numit „sine material” pentru că este scăldat în
lumina lumească, adică materială. Dacă partea noastră interioară este scăldată în lumina divină
şi cea exterioară este învăluită de cea lumească, atunci putem spune că suntem fiinţe spirituale.
Dacă partea noastră interioară nu este scăldată în lumina divină, ci numai în cea lumească
(în care este inclusă şi partea exterioară), atunci suntem fiinţe materialiste. În Biblie,
oamenii spirituali sunt numiţi „vii”, iar cei materialişti sunt numiţi „morţi”.
19. Dacă partea interioară este scăldata în lumina divină, iar partea exterioară în cea
lumească, gândurile noastre au atât caracter spiritual, cât şi material. Gândul spiritual pătrunde
în cel material găsindu-şi astfel înţelesul. Dacă atât partea noastră interioară, cât şi cea exterioară
se află în lumina obişnuită, lumească, gândurile noastre sunt orientate către materie şi nu
către spirit. În acest caz, gândurile noastre izvorăsc din lumea materială.
A gândi spiritual înseamnă, de fapt, a ne gândi la esenţa lucrurilor. Vedem atunci ceea
ce este adevărat şi recunoaştem lumina care însoţeşte adevărul. Acesta este un lucru bun
pentru că ne arată că iubim adevărul şi lumina, adică îl iubim pe Dumnezeu. Astfel, liberi de
tendinţele materialiste, vedem cum sunt lucrurile în realitate.
A gândi material înseamnă a gândi, a vedea şi a recunoaşte că bunătatea şi adevărul
există în lumea materială, dar cu toate acestea, gândirea materială este crudă şi întunecată în
comparaţie cu cea spirituală.
20. Dacă partea noastră interioară este spirituală, înseamnă, de fapt, că suntem îngeri
veniţi din rai. Înseamnă că deşi nu suntem conştienţi de aceasta, noi suntem îngeri, chiar dacă
în acelaşi timp trăim în acest corp fizic. După ce ne vom elibera de corpul fizic ne vom alătura
îngerilor.
Cu toate acestea, dacă partea noastră interioară este în întregime materială, atunci noi
suntem spirite, dar nu îngeri. Înseamnă că aparţinem unei comunităţi a spiritelor şi în acelaşi
10