Swedenborg, Emanuel - Din tainele universului ceresc (spiritual)

Din tainele universului ceresc
164. Fiecare dintre noi avem raiul în propria fiinţă în măsura în care acceptăm iubirea
şi credinţa care ne vin de la Dumnezeu. Dacă acceptăm raiul cât timp trăim în această lume,
când murim vom ajunge în rai.
165. Dacă acceptăm ideea că raiul vine de la Dumnezeu, înseamnă că avem raiul în
fiinţa noastră, pentru că raiul se află de fapt în oameni. Domnul a spus: „Ei nu vor zice: „Iată,
aici este Împărăţia lui Dumnezeu!” sau „Iată, aici este” pentru că „Împărăţia lui Dumnezeu
este în interiorul vostru.” (Luca 17:21)
166. Raiul este în sinele nostru interior - în motivele şi în gândurile care se nasc din
iubire şi credinţă. De aici, el se extinde şi în sinele nostru exterior care spune şi realizează
lucruri care provin din iubire şi din credinţă. Dar dacă raiul nu există în sinele nostru interior,
nu există nici în cel exterior. Ipocriţii pot să spună şi să facă lucruri bune, dar cu toate acestea,
ei nu au motive şi gânduri bune.
167. Când ajungem în lumea spiritelor, adică imediat după ce murim, este limpede
dacă raiul este sau nu în noi. Totuşi, aceasta nu este evident atât timp cât trăim în lumea fizică
unde oamenii ne văd doar sinele exterior, nu şi pe cel interior. În viaţa de după moarte, sinele
interior se arată în mod clar având în vedere că atunci trăim ca spirite.
168. Dacă-L iubim şi credem în Dumnezeu şi dacă înţelegem că iubirea şi credinţa
noastră vin de la El, atunci avem fericire eternă, care se mai numeşte şi bucurie paraclisiacă.
Acest fel de iubire şi credinţă aduce în noi bucuria paradisiacă pe care, dacă avem raiul în noi,
o regăsim şi după moarte.
În rai, tot ceea ce este bun este împărtăşit de toate fiinţele. Pacea, înţelegerea, înţelepciunea
şi fericirea fiecăruia este împărtăşită cu toţi ceilalţi - dar modul în care fiecare dintre
noi acceptă aceasta depinde de cum acceptăm iubirea şi credinţa care vin de la Domnul. Deci
vă puteţi da seama câtă pace, înţelegere, înţelepciune şi fericire există în rai!
169. Aşa cum iubirea de Dumnezeu şi de semeni face ca viaţa noastră să fie un paradis,
tot astfel iubirile egoiste şi materialiste, atunci când acestea ne controlează, ne fac viaţa
un infern având în vedere că aceste două tipuri de iubire sunt opuse primelor două. Dacă suntem
controlaţi de egoism şi materialism, nu putem accepta nimic care provine din rai. Acceptăm
doar ceea ce provine din iad.
Tot ceea ce iubim şi credem vine ori din rai, ori din iad.
170. Când egoismul şi materialismul ne controlează, nu cunoaştem raiul şi nici fericirea
paradisiacă. Ne pare imposibil de crezut că ar putea exista chiar un gram de fericire în a
iubi orice altceva decât pe noi înşine şi lucrurile materiale. Dar pe măsura ce luăm parte la
fericirea raiului, iubirile noastre egoiste şi materialiste nu mai constituie ţeluri pentru noi.
Când aceste iubiri an fost înlăturate, fericirea pe care o simţim depăşeşte cu mult orice ne-am
putea imagina.
171. Viaţa noastră nu poate fi schimbată după moarte; rămâne aşa cum a fost înainte
să murim. Întregul nostru spirit este întocmai precum iubirea noastră; iubirea infernală nu
poate fi transformată în iubire paradisiacă pentru că ele sunt total opuse. Acesta este sensul
cuvintelor adresate de Avraam omului bogat ajuns în infern: „Este un abis adânc... intre tine şi
noi astfel încât nimeni să nu poată trece la tine. De asemenea, nici de la tine nu poate veni
nimeni la noi.” (Luca 16:26)
34
Capitolul 34
Religia creştină
172. Ceea ce contribuie ta consolidarea religiei noastre contribuie şi la alcătuirea raiului
din noi. Atât religia, cât şi raiul derivă din iubire şi din credinţă. Deci din cele spuse despre
rai putem înţelege ce este religia.