Swedenborg, Emanuel - Din tainele universului ceresc (spiritual)

Din tainele universului ceresc
me spirituale care să le reamintească de datoria faţă de Dumnezeu şi de biserică. Emanuel
înseamnă „Dumnezeu este cu noi” şi primii ani ai lui Swedenborg s-au potrivit foarte bine
acestei teme. În familie se discutau adesea chestiuni religioase; cu ocazia dineurilor şi a altor
adunări tânărul a avut multe şanse să facă schimb de idei pe marginea credinţei şi a vieţii. Ani
mai târziu, Swedenborg şi-a reamintit cu mulţi clerici influenţa acestei expuneri timpurii scriind:
„M-am gândit constant la Dumnezeu, mântuire şi suferinţele spirituale ale oamenilor...”
(Scrisoare către G. A. Beyer, 14 noiembrie 1769).
Tatăl lui, Jesper, preda la Universitatea din Uppsala când fiul său s-a înscris acolo la
vârsta de 11 ani; la scurt timp după aceea însă, a fost numit episcop şi a trecut la noul său loc
de muncă. Atunci Emanuel s-a mutat cu sora sa mai mare şi soţul acesteia Erik Benzelius care
era bibliotecar universitar astfel încât era la curent cu cele mai recente publicaţii ştiinţifice ale
vremii.
2
Om de ştiinţă şi politician
Într-un anumit sens Emanuel s-a născut într-o perioadă de armistiţiu între ştiinţă şi
religie. Cu zece ani în urmă Regele Charles al XI-lea decretase ca ştiinţa nu trebuie să interfereze
cu aspectele legate de doctrina religioasă, iar biserica nu trebuie să impună limite cercetărilor
ştiinţifice. Probabil doar datorită acestui fapt Swedenborg a putut urma o carieră ştiinţifică,
mai curând decât una teologică, fără a intra în conflict cu tatăl său.
Swedenborg a absolvit Universitatea Uppsala în 1709 şi în anul următor el şi-a planificat
mai multe călătorii în străinătate. În acele timpuri Anglia, Franţa şi Germania erau veritabile
centre de progres ştiinţific, iar Suedia părea să fi rămas în urmă. În Londra Swedenborg
a studiat opera lui Sir Isaac Newton, a lucrat cu astronomul John Flamsteed, şi a investigat
experimentele chimice ale lui Robert Boyle. Apoi a călătorit pe continent realizând multe contacte
diplomatice şi focalizându-se într-o anumită măsură asupra matematicii. Când a revenit
acasă avea un portofoliu de invenţii mecanice care includea un submarin, un aeroplan şi o
sobă şi visa să fondeze un observator care ar fi oferit Suediei un loc proeminent în domeniul
astronomiei. Din nefericire el s-a întors în ţară într-un moment neprielnic din istoria Suediei
când economia era foarte slăbită datorită campaniilor de cucerire eşuate ale lui Charles al XIIlea.
Deci nu existau şanse realiste ca Swedenborg să-şi împlinească visul de a construi un observator.
În plus, în timpul călătoriilor sale din străinătate el a lucrat cu artizani dobândind noi
deprinderi în şlefuirea lentilelor, legarea cărţilor şi cartografiere. Întreaga sa viaţa, deşi avea o
casă confortabilă şi o grădină minunată în Stockholm, a petrecut mult timp departe de ţară
pentru a acumula cunoştinţe şi a dobândi deprinderi practice. În cele din urmă a găsit de lucru
sub îndrumarea celui mai de seamă inventator suedez al timpului, Christopher Polhem şi a
devenit ceea ce noi am numi astăzi inginer.
Cu sprijinul regelui a obţinut o slujbă la Colegiul Minelor. A cunoscut industriile miniere
ale întregii Europe şi a început să publice ceea ce s-a dovedit a fi în cele din urmă o lucrare
fundamentală în metalurgie. A scris în latină pentru ca mesajul lui să nu se limiteze la
graniţele Suediei. Operele ştiinţifice şi le-a publicat şi în Dresda şi Leipzig atât datorită calităţii
superioare a maşinilor de tipărit din aceste oraşe, cât şi pentru a-şi face lucrările accesibile
publicului de pe întregul continent. A fost acceptat ca membru al guvernului într-un cabinet
cu reputaţie internaţională în domeniul metalurgiei.
În căutarea sufletului
Deşi studiase ştiinţele şi alte meşteşuguri laice, Swedenborg nu a abandonat nici o
clipă pregătirea sa religioasă. El a continuat să-L accepte pe Dumnezeu ca fiind forţa primară,