Occidentul romanesc nr 127 - editia noiembrie 2021

Interviu NOIEMBRIE
2021 09
mereu că, oricâte trepte ai urca, ești aceeași persoană”
Camelia Jula: În aceeași
notă se înscrie și munca pro
bono pe care o faceți?
Alexandru Lazăr: Desigur.
Încerc să dau ceva înapoi
societății, în măsura în care îmi
permit timpul și cunoștințele,
așa că fac pro bono de câte
ori pot. Pe durata pandemiei
am oferit consultanță juridică
pentru aproximativ 300 de
persoane, în acest fel. Așa am
considerat că pot pune umărul
la trecerea prin această perioadă
dificilă pentru toți. Am fost
implicat în Liga Studenților
Români din Străinătate
(LSRS), fondând departamentul
lor de consultanță juridică,
în 2008. Mi-a plăcut modul în
care am colaborat cu ei: le-am
trimis un email prin care îmi
ofeream serviciile gratuit, iar ei
mi-au solicitat un CV. Atunci
mi-am dat seama că generația
noastră poate mișca lucruri,
pentru că punem accent pe
meritocrație. De asemenea,
mai fac voluntariat pentru
Fundația CEZAR, prin care
am participat la forumuri, gale
și diverse proiecte legate de
dezvoltarea României.
Camelia Jula: Ați încercat
să candidați independent
pentru un loc în Parlamentul
României, ca să reprezentați
acolo românii din Diaspora...
Cum a fost acea experiență?
Alexandru Lazăr: Interesantă,
aș putea spune, dar da, a
fost o încercare de a candida,
practic nu am reușit să strâng
toate semnăturile necesare
impuse de lege. Însă, într-un
astfel de proces, cunoști mulți
oameni, vezi cum gândesc, ce
nevoi au și totodată înțelegi
mai bine cum e privit, greșit
sau nu, domeniul politic. De
la înjurături până la laude, am
primit de toate. Nu știu dacă
aș repeta acea experiență. Am
văzut-o tot ca o activitate în beneficiul
societății, dar unul din
principiile după care mă ghidez
este să fii acolo unde ești
dorit. Dacă cetățenii nu doresc
să fie reprezentați de cineva,
înseamnă că acea persoană nu
e reprezentantul adecvat.
Camelia Jula: Ați fost
numit recent consul onorific
al României pentru Insulele
Baleare. Tot o activitate pro
bono. Ce reprezintă pentru
dumneavoastră această nouă
misiune?
Alexandru Lazăr: Întradevăr,
cutuma în această
privință spune că un consul
onorific nu primește nicio
indemnizație pentru activitatea
sa (nici diurne, nici transport).
Este o onoare acordată de statul
tău, care trebuie tratată cu
cea mai mare seriozitate. Dar
trebuie să precizez că funcția
consulului onorific este limitată:
nu putem emite documente,
nu putem face operațiunile
pe care le face un consul plin.
Funcția noastră este de a crea
și consolida punți în domeniul
economic și cultural, ceea ce
nu e deloc puțin. Economia
este liantul vital pentru toate
popoarele, iar cultura ne ajută
să știm cine suntem, de unde
venim și ce anume avem în
comun cu ceilalți. Mă onorează
această învestire, pentru
că asta înseamnă că, prin activitatea
mea din Spania, am
demonstrat că sunt un bun
profesionist, recunoscut ca
atare și că prezint credibilitate.
Mi-am desfășurat dintotdeauna
activitatea cu onorabilitate,
am inclusiv articole de drept
publicate în România și Spania
și sunt bucuros că statul român
a considerat că întrunesc
condițiile pentru a-i reprezenta
interesele în Insulele Baleare.
Camelia Jula: Ce vă propuneți
să realizați concret în
această calitate, cum puteți
ajuta, spre exemplu, antreprenorii
români să ia contact
cu oportunitățile din Insulele
Baleare sau, invers, antreprenorii
de acolo să afle despre
oportunități din România?
Alexandru Lazăr: Eu cred
mult în pro-activitate: lucrurile
nu se fac singure, noi trebuie să
le facem să se întâmple. Vom
organiza forumuri economice
și delegații cu antreprenori
spanioli din Insulele Baleare
interesați de România și vă
pot confirma deja că acest
interes există, sunt persoane
dornice să deschidă ori să întărească
legăturile economice
cu țara noastră. Întâlnirile între
antreprenori sunt vitale, iar un
consul onorific poate acționa
cu ușurință ca intermediar în
acest sens, facilitând conexiuni.
Ambasada României în
Spania are foarte bine dezvoltat
acest aspect, prin biroul său
economic, pentru antreprenorii
din ambele țări. Așadar, ușa
mea va fi mereu deschisă pentru
a facilita astfel de punți. Tot
pe evenimente trebuie să insistăm
și în ceea ce privește partea
culturală. Eu numesc situația
noastră de aici un paradox
românesc: suntem al doilea
grup de cetățeni după spanioli
(numeric vorbind), dar suntem
atât de bine integrați, încât de
multe ori pe plan local nu ne
prea facem văzuți sau auziți.
Nu spun că e rău sau bine, dar
spun că promovarea identității
noastre culturale ne va ajuta
să fim mai bine cunoscuți. În
Insulele Baleare este un mix
interesant de populații: marocani,
germani, francezi, englezi,
români... Vorbim de un
amalgam de culturi unde este
esențial să ne împărtășim și noi
rădăcinile și moștenirea, cum
fac alte comunități. Cred că
este o oportunitate unică pentru
a deschide porțile cunoașterii și
colaborării.
Camelia Jula: Cum credeți
că am putea să ne educăm
și acasă, în România, în spiritul
transformării societății
noastre înspre ceea ce vedem
în alte țări și ne dorim și pentru
noi (ca să citez o vorbă tot
mai populară în România:
„Vrem o țară ca afară”, dar
ce facem pentru a o avea?)
Alexandru Lazăr: Cred că
primul lucru pe care trebuie să
îl înțelegem este pro-activitatea.
Să ieșim din zona noastră
de confort și să începem să
schimbăm lucruri în „bula”
noastră, nu la nivel macro.
Spre exemplu, să nu ne fie
rușine să stăm la coadă pentru
o cafea, să nu încercăm mereu
să sărim rândul. Să avem răbdare.
Să încetăm să ne plângem
și să încercăm să găsim
soluții. Cum ar fi: cum pot
organiza scara mea de bloc să
arate mai bine? Să nu ne mai
certăm pentru o problemă, ci
să fim constructivi, să găsim
rezolvare. Să avem mai mare
încredere în noi, în capacitatea
noastră și în ceea ce suntem.
Să nu ne frânăm singuri. Suntem
nici mai buni, nici mai răi
ca alții. Trebuie să înțelegem
că nu toți putem fi lideri, că,
dacă toți vrem să fim lideri,
atunci carul nu va merge. Să
lăsăm pe alții să aibă inițiativă,
dacă prin meritocrație ies
în față și să îi ajutăm, nu să
chibițăm de pe margine. Noi
suntem România, asta ar trebui
să înțelegem. Nu este ok
să spunem: „Eu vreau schimbare,
dar să o înceapă altcineva
și eu să stau pe canapea și să
comentez”.
Camelia Jula: O atitudine
din păcate destul de comună,
des întâlnită...
Alexandru Lazăr: Dar
care poate fi îndreptată, cu
siguranță, v-am spus că sunt
un optimist, am încredere că
putem face asta, dacă dorim
cu adevărat. Apoi, un alt aspect
important este să ne ghidăm
după meritocrație și să investim
în educație. Trebuie să dăm
profesorilor locul în societate
pe care îl au (și aici nu mă refer
doar la România), mai ales în
cazul dascălilor care formează
copiii de la vârstele fragede.
Dacă ei sunt demotivați, cum
să formeze generații optimiste
și pozitive? Un proiect de țară
în ceea ce privește educația ar
fi esențial, dar unul fără culori
politice și care să nu se schimbe
de la un guvern la altul. Un
al treilea aspect important este
solidaritatea, alături de alte
principii de bază. Societatea
noastră va fi mult mai consolidată
și va putea să se aplece
asupra altor probleme dacă
valori precum meritocrația,
bunătatea, solidaritatea vor fi
învățate din timpul școlii și se
vor sedimenta în dezvoltarea
tinerilor. Dacă ne uităm acum
la vremurile pe care le trăim,
spre exemplu, vedem cât de
importantă e solidaritatea și
cât de mult contează educația.
Pentru că să mori de sete cu
apa în traistă este trist. Sau,
dacă ar fi să fac o comparație
și mai plastică, este ca și când
lași pe cineva să moară într-un
incendiu pentru că tu te temi
că dacă dai cu apă o să faci
reumatism.
Camelia Jula: Schimbările
profunde într-o societate
cer timp, nu se petrec peste
noapte, probabil de asta unii
consideră că în 30 de ani în
România nu s-a schimbat
nimic.
Alexandru Lazăr: Fiind
la distanță (doar) fizică de
România, pentru că eu nu am
întrerupt niciodată legătura cu
țara mea, să știți că observ că
lucrurile totuși se schimbă. Da,
poate nu cu pașii repezi pe care
ni i-am dori, dar se schimbă.
A consemnat: Camelia Jula
Fotografii: arhiva personală
Alexandru Lazăr