46508142-Ne-Vorbeste-Parintele-Porfirie

de la tatăl meu, care era câ ntă reţla biseri că, ş i pe care
îl cânta la pomenirea m o rţil o r . lrmosul acesta spunea:
Marea vieţii v ăzând-o în ă l ţându-se de viforul ispitelor,
i'a limanul Tău cel lin alergând strig că tre Tine, scoate
din stri căciun e viata mea, Multmilostive" 5 • Z i cea ~:
"Dumnezeul meu, viaţa este o mare furtu n oasă ş i Iti
cer ca, aşa cum sunt ş i eu că lător pe această m a ~e
furtunoasă, să i con o mi sească dumnezeiasca Ta pron1e
să aflu un liman, să se lini ştească sufletul meu acolo, la
limanul care vei fi Tu, pacea". Şi ziceam acestea, sau
mai degrabă le cântam în cetişor, ş i plângeam, că ci
s imtăm â ntul că pă răseam lumea, adică pe părinţi,. e r~
adânc. Nu-mi păsa de lume, ci de părin ţi. Eram m1c Ş I
numai la ei îmi era mintea; eram trist fiind că îi
părăseam.
A sosit ora prânzului ş i oamenii mâncau pe
punte; a şa era în vremea aceea. Se aşeza u fa~ilii~
familii. În fata mea era o femeie cu sotul şi cu ce1 tre1
copii ai lor. Eu s tăteam ş i priveam. mar:a. La. un
moment dat a venit o doamnă - sos 1 se ră mtre t1mp
marinarii să-mi cea ră biletul ş i văzuseră că n-am, că
sunt copil sărac- m-a tras de umăr ş i mi-a dat o bu cată
de pâine cu trei l egăture le de pl ev u şcă . D~m~ l t, aş~
prăj ea u în tigaie pl evu şca , trei câte. trei p~şt1 ş~ n l ega! ~
cu un pai pe care îl treceau pnn och1şoru lor, Il
tăvăleau prin făină ş i îi pră j eau. Nu ştiu dacă voi
făceati aşa.
Îi zic:
-Multumesc, mul ţum esc mult!
Alte câteva doamne, care erau al ă turi,
i-au spus:
- Bravo, foarte bine! Cum de te-ai gândit? Nou ă
nu ne-a trecut prin minte.
Ea însă s-a întors ş i le-a zis:
- La asemenea copii vagabonzi nu trebuie să se
uite nimeni, nici să le d ea ceva, dar ce să facem?
Suntem oameni ...
Eu, să rm ă n e lul , când am auzit cuvântul
"vagabonzi" m-am bucurat în adâncul sufletului, căc i
m-am gândit că sunt cu adevăra t vagabond. M-am fă c u t
hoinar din iubire pentru Hristos. Am zis:
- Hristoase al meu, m ân tui eş te-mă, că l ă u zeş te-mă!
~m ajuns la Thesalonic. Am coborât din vapor.
Nu ştiam unde să merg. M -am dus la Sfântul Dimitrie
1
rn-am înch inat. Am îngenuncheat ş i am plâns,
r ugân.du-1 pe Sfânt să mă ajute să mă fac pustni c; acesta
Pra vrsul meu. Apoi am mers sus, pe un deal, ş i am
.1juns la o biser i c uţă. Era înc hi să , în să avea o ba n că
otfară. Acolo am ră mas toată noaptea. Am plâns mult
v~ i am iarăş i să merg acasă , la pă rinti . Era i s pită p e ntr~
rnme asta: de trei ori m-am întors înapoi. Acolo,
plângând, rosteam ş i cuvintele Paradisului Preacuratei
fl{\ care le în văţasem de la tată l meu. Repetam într- una ~
•... nu trece rugă c iunil e noastre, ci le fă de folos" 6 • O
•.puneam neîncetat ş i plângeam. Astfel m-a luat
•.om nul.
Am uitat să vă zic că darurile pe care mi le
1 .1c useră stăpânii mei, ca să merg chipurile acasă le
lrnpărţ i sem pe vapor unor so ldaţi. Am împărţit
'rocolatele, sticlele cu lichior, ş i astfel m-am u ş urat.
"lo l daţ ii s-au mirat de unde aveam eu atâtea să le dau
l11nd aşa de mic. Au primit, însă.
'
( oUI IIIIIII fllVH'IÎÎ, glasul al şaselea, irmOSUf Câ ntăr ii a şas ea.
:lt
1
l',uaclisul M aicii Domnului, troparele de după Sfânta Evanghelie
25