46508142-Ne-Vorbeste-Parintele-Porfirie

Au mai urcat pe vapor multi călugări. A venit
seara. A u şezu t toti căl ugării aproape unul de ce l ă lalt,
ş i şi-a scos fi ecare mâncarea sa. Am şez ut ş i noi
aproape de ei. B ătrânul mi-a dat pâine să mănânc.
- Păr i nte duhovnic, cine-i copi lul acesta care e
cu tine? întrebau toţi.
- Este copilul surorii mele, e nepoţe l ul meu. A
murit sora mea ş i , pentru că-i orfan, l-am luat cu mine.
S-a făcut o mare minune a
proniei lui Dumnezeu
Am călătorit toată noaptea. Dimineata, la ora
zece, am ajuns la Dafni. Toţ i că lugăr ii şi-a u luat
desăg il e pline cu lucrurile c umpărate de la Thesalonic
pentru rucodelie. Am coborât scara vaporului. Pe
bătrânul meu I-au lăsat înainte, căci era duhovnic. Am
urcat cei dintâi în barcă ş i am ajuns la scări l e din
Dafni. Am coborât. Dar ce s-a întâmplat aici? Bătrâ nul
s-a înd epărtat puţin, pentru a-ş i l ăsa desaga mai încolo,
iar în clipa aceea a venit un politai înalt, cu fes roş u şi
fundă n eag ră, m-a tras ş i m-a aruncat în barca ce pleca
spre a aduce ş i alţi căl u găr i.
- Ce treabă ai aici? mi-a zis. Este interzis
copiilor! Mergi la corabie. Să pleci!
· Eu plângeam; barca a în ceput să se înde părteze .
În acea clipă, însă, B ătrâ nul a prins de veste, a alergat
~ i a strigat:
- Opreşte, întoarce copilul înapoi, este al meu!
Barca s-a întors. Am fost eliberat.
S<-rdarul - aşa erau numiţi atunci paznicii,
p11l1l•"' <;f:\ntului Munte; purtau fu stanelă a l bă ş i fes
'li
roşu, erau prezenţi la toate slujbele peste tot - i-a spus
Bătrâ nului:
'
- Este interzis să- I iei pe copil cu tine.
~ - O să -1. iau. Este nepotelul meu, i-a spus
Bătranul. E copilul surorii mele ş i nu-l pot lăsa. Este
orfan, o să se piardă.
- Da, dar pe mine au să m ă pedepsească .
- Nu, asupra mea să fie. O să vorbesc eu cu
Sta reţii ca să nu fii pedepsit.
. ~ A~tfe l , !m preună cu băt rân ul meu "unchi", care
ma1 tarz1u_ m1-a devenit ş i B ătrân - Pantelimon era
numele Jur - am urcat la schit. Vreau să spun cu asta
că~ Dumnezeu a făcut multe minuni cu mine, smeritul.
~a~na Sa mă o;rote~ pretutindeni în chip vădit. Astfel,
Ş I m această ImpreJurare, mâna lui Dumnezeu m-a
aşezat în mâinile unui b ătrân duhovnic sfânt, care
~rma să mă ocrotească . Dumnezeu îl trim isese să mă
I Z băvească. ~-a făc ut o mare minune a proniei lui
Dum nez~ u. In multe m-a ajutat, dar, înainte de toate,
marele ~Jutor a fost că am izbutit să intru în Sfântul
M unt~ fun~ a ~â t de mic, de vreme ce nu era îngăduit.
~u şt;am n1m1c despre călugă rie. Dumnezeu în să m-a
tlJUtat .
Precum v-am spus, am ajuns la schit. De atunci
ti urmat_ o a ltă .. viaţă. Viata în Hristos. Slujbe,
pavecernJte, utrenu, vecern ii, privegheri. Viaţă plină de
har!
' Cuviosul Bătrân accentua totdeauna că intrarea sa în Sfântul
Munt~, la o vâ~st:i a_tât de mică, a fost un eveniment exceptional şi
t.lr, 0 mtervenţle mmunată a proniei şi a harului lui Dumnezeu în
vl,lta sa.