Laerte Cârdei -În colind cu şoimii-

Sucevei
Târg domnesc, Cetate, cine îți mai suie
Colnicele tale cu privelişti rare,
Cine mai străbate pajiștea verzuie,
Cărărui prin holde, drumuri cu răzoare?
Supt argintul frunzei plopilor din vale
Cine mai ascultă doina apei tale?...
Cine mai contemplă zarea ta senină,
Feerii de-amurguri ce te încunună
Ca pe cea mai sfântă maică bizantină?
Cine-și spală gândul în argint de lună
Să ţi se închine în veșmânt de rouă
Supt împovărarea razelor ce plouă?
Frescele bătrâne cine le mângâie,
Diamante rare ce-au trecut prin vreme
Adormite-n cântec, smirnă şi tămâie?
Cine mai ascultă vântul care geme
Fluierând prin turle şi golașe ramuri
Ploaia tremurândă care bate-n geamuri ?...
Clopotele tale le aud cum cheamă,
Glas din alte vremuri ce-a-nălțat norodul,
Și pe tot cuprinsul cuvios destramă
24