CEDAX, ceftibuten

plasmatice maxime se realizează după 2-3 ore de la administrarea pe cale orală a unei singure capsule
de Cedax de 200 mg sau 400 mg.
Ceftibuten se leagă în proporţie de 62% - 64% de proteinele plasmatice şi nu este metabolizat la
primul pasaj hepatic. Majoritatea componentei circulante a ceftibuten, ceftibuten-trans, pare a fi
format prin conversia directă a ceftibuten (forma cis). În general, atât în plasmă sau urină, concentraţia
ceftibuten-trans este de aproximativ 10% sau mai puţin din concentraţia ceftibuten.
Biodisponibilitatea ceftibuten este independentă de doză, dacă se administrează în limitele dozei
terapeutice indicate (� 400 mg).
La voluntarii adulţi tineri, ceftibuten, administrat de 2 ori pe zi, realizează concentraţia plasmatică
constantă după a cincea doză. După administrări repetate nu se produce o acumulare semnificativă a
medicamentului în organism.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ceftibuten este de 2-4 ore, cu o medie de 2,5 ore,
indiferent de doza administrată sau de schema terapeutică.
Studiile efectuate au demonstrat că ceftibuten pătrunde rapid în lichidele şi ţesuturile din organism. În
fluide, concentraţiile de ceftibuten au fost similare sau mai mari decât cele din plasmă; în funcţie de
ariile de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC). În bilă, ceftibuten a realizat
concentraţii egale sau mai mari decât cele plasmatice. La copii cu otită medie acută, ceftibuten a
realizat în lichidul din urechea medie concentraţii egale sau mai mari decât cele plasmatice.
Concentraţiile de ceftibuten realizate la nivel pulmonar au reprezentat aproximativ 40% din
concentraţiile plasmatice. În secreţia nazală, secreţia traheală, secreţia bronşică, lichidul de lavaj
alveolar şi în celulele din acesta, concentraţiile au reprezentat aproximativ 46%, 20%, 24%, 6%,
respectiv 81% din concentraţiile plasmatice.
Cu toate că un studiu realizat la copii spitalizaţi a sugerat creşterea biodisponibilităţii ceftibuten în
funcţie de vârstă în intervalul cuprins între 6 luni şi 17 ani, această tendinţă nu a fost confirmată la
copii voluntari sănătoşi.
La voluntari vârstnici, ceftibuten, administrat de 2 ori pe zi, a realizat concentraţia plasmatică
constantă după a cincea doză. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC
medie) la această grupă de vârstă a fost puţin mai mare decât ASC medie la adulţii tineri. La voluntarii
vârstnici, administrarea de doze repetate a determinat o acumulare slabă a medicamentului.
Farmacocinetica ceftibuten nu este modificată semnificativ de prezenţa unor afecţiuni cum sunt
hepatită cronică activă, ciroză hepatică, afecţiuni hepatice produse de alcoolism sau alte tulburări
hepatice asociate necrozei hepatocelulare.
ASC şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ale ceftibuten cresc în funcţie de gravitatea
insuficienţei renale. La pacienţii anurici (clearance-ul creatininei � 5 ml/min), ASC şi timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost de 7-8 ori mai mari decât la voluntarii sănătoşi.
Aproximativ 65% din ceftibutenul din plasmă a fost eliminat în cursul unei singure şedinţe de
hemodializă.
După administrarea unei doze orale unice de Cedax de 200 mg, nu s-a detectat ceftibuten în laptele
matern.
Administrarea de Cedax 400 mg capsule concomitent cu un prânz hipercaloric (800 calorii) şi
hiperlipidic a scăzut uşor viteza, dar nu şi proporţia absorbţiei de ceftibuten. Cu toate acestea, pe baza
rezultatelor studiilor a fost demonstrat un efect atât asupra vitezei cât şi a gradului absorbţiei de
ceftibuten din suspensie, în urma unei mese hipercalorice, bogate în grăsimi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
7