Vânzãri - Viata Libera Galati

Ecouri rătăcite
Atât de vulnerabili
Nu sunt momente când îţi doreşti
să inventezi un stilou cu care să pre‑
lungeşti timpul sau să‑ţi alipeşti aripi
ca să ajungi în orice loc din univers?
Dar dacă ai vrut doar să pari învins
în această luptă contracronometru
şi ţi‑ai tăiat singur aripile, ai zgâriat
peniţa stiloului cu atâta indiferenţă
ca să te afli din nou la simplul statut
de om, de om slab.
Nu ţi‑ai dorit să fii super‑erou
în nicio zi din benzile acestea de‑
senate? Nu ai vrut să trăieşti acel
moment când eşti complet sigur de
ceea ce spui, să afirmi cu tărie că to‑
tul va fi bine fără să ştii că pupilele
te trădează făcând semne mascate?
Câte ne dorim, cât de mult aspirăm
la mai mult şi mai mult, suntem atât
de vulnerabili încât am face imediat
o mişcare greşită la prima adiere de
toamnă.
Strigă cerul
Am reuşit! Ieri mi‑am luat pere‑
chea de aripi de la naftalină şi am
plutit prin curcubee în tonuri de gri
prin locuri prăfuite, prin stropi albi,
prin stropi negri. Am trecut prin re‑
miniscenţa unor timpuri întunecate,
înecate în parfum de necunoaştere,
am simţit fiori pudraţi în lacrimi în‑
vinse şi am mers mai departe, a tre‑
buit să merg mai departe... tentaţia
de a retrăi acele momente a luat foc
atunci când fulgerul mi‑a zdrobit
aripile, mi‑au luat foc umerii!
Era doar un vis, acel vis pe care
mintea l‑a închegat dintr‑o dorin‑
ţă absurdă de a se ridica deasupra
tuturor, când uitase că dacă ai aripi
nu mai poţi fi văzut, când uitase că
trebuia să ajungi la timp la întruni‑
rea super‑eroilor şi nu să te ancorezi
prin curcubee toxice, prin nori‑clep‑
sidră şi tunete ale disperării. Strigă
cerul, urlă cerul la mine. Am strigat
înapoi. Şi ecoul nu s‑a mai întors.
Intrigi ezitante
Pentru cine trăiesc? Pentru ce tră‑
iesc? Oare respir sau doar mă pre‑
fac? M‑am sufocat astăzi şi suflam,
inspiram, simţeam că sunt prinsă
între două ziduri, viaţa şi moartea.
Îmi doream să mă las, uşor, luată de
val, pe un val de mătase şi să plutesc
pe acel drum macabru, în flăcări sau
pe cel al albului îmbibat în clor, cu
esenţe suave şi lumină. Ca un muri‑
tor, etern captivat de viaţă şi moar‑
te, de eros şi thanasos, de iad şi rai,
am ales... am ales viaţa. Nefastă de‑
cizie, am continuat să alerg, cu stro‑
pii picurând cu o satisfacţie ironică,
otrăvind paşii mei, otrăvind drumul
vieţii mele... Dragostea e tempora‑
ră, inexistentă pentru unii şi tind să
cred că aş fi avut parte de ea dacă
mă sufocam... De ce mă sufocam?
Pentru că aşa a fost să fie, pentru că
cineva m‑a privit, pentru că divinita‑
tea ia decizii supreme... sau pentru a
rămâne veşnic dependentă de intri‑
gile vieţii?
Gabriela Florea
Spectacolul vieţii6 3
“Cea mai mare greşeală pe care
o poate face un om este să nu facă
nimic pentru că poate face doar
puţin!”.
Conştienţi de adevărul spuse‑
lor de mai sus, întărit de impor‑
tanţa covârşitoare a problematicii
mediului înconjurător, cadrele di‑
dactice şi elevii Şcolii Gimnaziale
Slobozia Conachi au propus şi au
câştigat proiectul “EcoŞcoala” din
cadrul Programului de Granturi
de Dezvoltare Şcolară, runda I de
competiţie, aflat în prezent în faza
CSVD (II)
Patronul unui pub din Essex
este dat în judecată pentru că
fumul ţigărilor clienţilor acestuia
deranjează un vecin care susţine
că de când s‑a deschis „grădina
cu bere”, calitatea aerului a scă‑
zut. Berăria lui Jeff Castledine este
atent monitorizată de inspectori.
Patronul declară că e pur şi sim‑
plu stupid, pentru că sunt maxim
cinci, şase clienţi care fumează
concomitent. „Este permis fuma‑
tul în spaţii deschise, nu? Şi, ce
urmează? O să fim daţi în jude‑
cată de către vegetarieni pentru
că mirosul de la grătarul nostru îi
afectează?”, declară acuzatul pen‑
tru The Sun. Spre deosebire de
justiţia română, cei care fac legea
acolo chiar iau în seamă absolut
Când te‑ai născut
Masa de tablă s‑a gârbovit sub
palma timpului. Ţi‑ai plimbat lin
degetele subţiri pe pielea frigului
ca mai apoi să o zgârii nepăsătoare.
S‑au încrustat spovedanii betege
fără să te golească de frică. Ţi‑ai
atins ceafa lângă întrebarea: ”Ce
Eco‑Maraton
de implementa‑
re. Deşi nucleul
proiectului îl re‑
prezintă asigu‑
rarea funcţiona‑
lităţii Centrului
de Documentare
E c o l o g i c ă
Slobozia Conachi
(dotat cu apa‑
ratură IT şi electronică dar şi ma‑
teriale informative de calitate), şi
activitatea “Eco‑Maraton”, desfa‑
şurată zilele trecute, s‑a bucurat
de un impact deosebit. Având
drept motto ”Implicarea fiecăruia
e salvarea tuturor”, “Eco‑Maraton”
şi‑a propus implicarea locuitorilor
comunei în acţiuni pro‑mediu,
invitând la o analiză a propriilor
comportamente în vederea re‑
ducerii impactului negativ asupra
mediului generat de activităţile
casnice. Şi cum o primă condiţie
Rămâne doar scrumul!
toate problemele cetăţenilor lor.
Stupidă sau nu acuzaţia, o investi‑
gaţie a fost demarată şi un verdict
trebuie dat. Desigur, nu trebuie
să menţionez că toate locurile
în care se fumează au nevoie de
aprobare legală. Puneţi‑vă în lo‑
cul vecinului şi faceţi o reclama‑
ţie de acest gen aici, în România.
Rezultatul: o experienţă jenantă
la secţia de poliţie. Probabil râ‑
sete şi îndemnuri de consultare
a unui specialist. E normal într‑un
mediu civilizat, ca atunci când ai
o problemă să anunţi autorităţile
competente. De exemplu, o firmă
care consolidase o autostradă din
Germania a fost dată în judecată
pentru că, după un anumit timp,
un panou de izolare fonică (pen‑
e frica?”. Ai trasat o linie angelică
până la bărbie, ai apăsat gropiţa
şi‑ai cusut două buze: TĂCERE. Ai
schiţat ovalul obosit al Tu‑lui Tău
în oglinda somnambulă încercând
să descoperi capătul de vorbă.
Furioasă şi sătulă, ai luat un foar‑
fece ruginit şi ai tăiat încet, fir cu
fir, tăcerea. Ai aruncat pe podea
un ciob, încă unul şi încă unul…
Atât de multe încât ai îmbrăcat‑o
în sclipiri‑rămăşiţe. Ai păşit în vâr‑
furi printre ele să nu te tai, te‑ai
aşezat pe lemul umflat şi vop‑
sit‑scorojit şi ai ascuns deziluzia în
cizma neagră a piciorului tău. Frica
e un frison puternic, răscolitor de
măruntaie şi neuroni. E o bâlbâială
a implicării este informarea, cei
200 de elevi împreună cu învăţă‑
torii şi profesorii şcolii au înmâ‑
nat cetăţenilor fluturaşi, pliante
şi steguleţe cu mesaje desprinse
din Campania “Închide. Stinge.
Mergi pe jos. Reciclează”, iniţiată
de Consiliul Europei, evidenţiind
acele sfaturi ce pot fi urmate de
cetăţeni în propriile gospodă‑
rii. Preocuparea şi entuziasmul
“eco‑maratoniştilor”, îmbrăcaţi în
tricouri verzi, inscripţionate cu si‑
gla proiectului (sponsor Dragomir
Emil), au fost răsplătite de modul
în care sătenii i‑au urmărit, ascul‑
tat şi încurajat. Bannerele şi ste‑
guleţele confecţionate de copii,
banderolele purtate şi sloganurile
strigate de elevi şi cadre didacti‑
ce au atras atenţia asistenţei. Este
de remarcat sprijinul oferit şcolii
de către Centrul de Consultanţă
Ecologică Galaţi (preşedinte Moisi
tru că acolo nu există stradă cu
trafic intens care să nu aibă aşa
ceva) se defectase şi nu a fost
reparat în timp util. Cetăţeanul
deranjat de zgomot a intentat
proces. Desigur că l‑a câştigat
şi a fost despăgubit. Înţelegeţi
unde vreau să ajung? Lucrurile
pot merge şi bine iar soluţii pen‑
tru o viaţă mai bună şi mai puţin
stresantă există. Doar că trebuie
să ne asumăm nişte lucruri pen‑
tru că vina e ambivalentă. Pe de o
parte, e a noastră pentru că nicio‑
dată nu reclamăm nimic din frica
şi din obişnuinţa de a nu fi luaţi în
seamă, şi pe de alta, a organelor
abilitate care perpetuează acest
tip de comportament deloc „po‑
litically correct”. În concluzie, mai
Ai uitat să plângi
continuă… Când te‑ai născut ai
uitat să plângi… aşa că plânsul
s‑a ascuns în crisalida lui de “am
timp” şi a crescut … s‑a metamor‑
fozat şi şi‑a luat zborul sub aripile
lui “frică”. Stai încă pe bucata de
lemn, începi să mişti picioarele
cât mai plastic şi graţios… simţi
caninii cioburilor atingându‑ţi
călcâiele bătute… scrii lichid o
poveste somnambulă. Priveşti în
jur şi aspiri izul de fluture‑cer…
îţi umpli plămânii cu puful său
azuriu şi ameţeşti în înţepăturile
omoplaţilor tăi. Fluture după
fluture, uniţi prin aripi, antene,
trunchi şi timp se agaţă de aer ca
de un colac de salvare. Îşi umflă
- 4 noiembrie 2007
Martorul tăcut, Pământul!
Petruţa), de autorităţile şi agenţii
economici locali (primar Neculau
Ion, agent şef Costian Vasile, pre‑
ot paroh Perţea Ioan, Dragomir
Emil şi Şerbu Iulian), care au fost
alături de noi şi ne‑au asigurat
condiţiile bunei desfăşurări a acti‑
vităţii. Îmbujoraţi după alergarea
de “celebrare” a manifestării şi
încălziţi de un soare generos, ele‑
vii s‑au întors în şcoală, încântaţi,
mulţumiţi, cu satisfacţia lucrului
bine făcut. Alături de martorii ini‑
ţiativei noastre, mai putem numă‑
ra unul: martorul tăcut, Pământul.
Pentru el şi pentru noi, împreună
am făcut un pas mic. Dar şi acesta
contează, pentru că…VIAŢA con‑
tează!
Coordonator proiect, prof.
Lucica Florea
Şcoala Gimnazială Slobozia
Conachi
avem mult ‑ nu până să se rezol‑
ve, ci până să începem să ne dăm
seama că avem drepturi care nu
ne sunt respectate şi că trebuie să
facem urgent ceva în acest sens.
Până data viitoare, nervi de oţel şi
mai mult curaj!
Ciprian Niţă
pieptul cu chef de alunecare şi te
trag după ei spre crăpătura din
tavan: ai smuls cu degetele de la
mâini şi de la picioare tencuiala,
cărămida, grinda, totul… şi ai ple‑
cat în existenţă. Nimic dezolant,
nimic frumos… neutru. Te reaşezi
pe bucata de lemn şi priveşti.
Diversitate! O denivelare, două,
trei… o spărtură, două, trei… un
ciob mic, unul mare, var violet,
var alb, o aşchie de brad, una de
mucegai. Tocul de scris zâmbeşte
fericit. Apasă pe pielea ta
efemeridă o poveste, o secundă,
o clipă… un ciob.
Ana‑Maria Stan
HIVA "V.L