Iarna româneascã

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ 

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI 

Anul XIII, Nr. 2 (143) – februarie 2012 

Apare cu sprijinul Primãriei Târgoviºte, primar Gabriel Boriga 

Iarna româneascã 

Intratã în folclor ºi purtatã din gurã-n gurã, sentinþa prezidenþialã iarna nu-i ca vara s-a 

adeverit din plin în acest februarie buclucaº. Însoþitã de geruri siberiene ºi venitã, vorba 

poetului, pe Crivãþ cãlare, cu puþin înaintea noului guvern ºi întru anihilarea protestelor de 

stradã, iarna asta, amintind-o ºi chiar întrecând-o, prin unele locuri, pe cea de poveste din 

1954, a pus, cum era ºi de prevãzut, autoritãþile noastre în mare dificultate. Ar fi fost ºi curios 

sã fie altfel, pentru cã ºtim bine cã ele, autoritãþile, sunt întotdeauna luate pe neaºteptate. 

Daca iarna vine mai devreme, pentru ca a venit prea devreme. Iar dacã vine mai târziu, pentru 

cã ele se culcaserã deja pe-o ureche, crezând cã au mâncat-o lupii. De unde, sute de sate 

izolate ºi vãduvite (iar nu vãdite, cum zicea un Zãroni contemporan) de energie electricã, de 

drumuri naþionale închise, de trenuri anulate sau chiar devenite, pentru zile în ºir, prizoniere 

ale zãpezilor, de unde mii de autoturisme sau de maºini de mare tonaj înnãmeþite, cu pasagerii 

din ele în primejdie de moarte. De unde chiar moartea prin îngheþ a multor oameni. 

Si totuºi, trebuie spus cã adevãrul acela devenit zicere naþionalã, poate unicul integral valabil 

rostit de preºedintele nostru, pare a fi nesocotit nu doar de autoritãþi, dar ºi de mulþi români, între 

care e de mirare cã se aflã ºi locuitori ai satelor, pe care iarna îi prinde mereu fãrã lemne în magazie, 

fãrã slanã în pod ºi curechi în bute, fãrã un sac de mãlai ºi unul de fãinã în cãmarã, ori fãrã o baniþã 

de fasole, acolo... Ba chiar ºi fãrã grãunþe pentru pãsãri ori nutreþ pentru animale. Cel puþin aºa am 

înþeles eu cã se petrec lucrurile, urmãrind reportajele de pe la televiziunile de ºtiri. 

Îmi amintesc iarna din 1954, care a semãnat izbitor cu cea din judeþul Buzãu ori din 

Vrancea de anul acesta, vãzutã ºi revãzutã pânã la obsesie pe micul ecran. Într-o singurã 

noapte, viscolul a îngropat coliba bunicilor, aflatã lângã casa pãrinþilor mei, în partea de vest, 

aºa cã dimineaþa au fost eliberaþi de fiii lor, care locuiau în apropiere. Dupã care, fiecare familie 

a pus mâna pe lopeþi ºi a fãcut pârtii prin curte. Pânã la vite, pânã la pãsãri, pânã la magazia cu 

cereale, mãlai ºi fãinã, pânã la pivniþa cu cele necesare traiului...Iar apoi tot satul a ieºit sa facã 

pârtii pe uliþe ºi pe strada centralã, prin nãmeþii de peste doi ºi chiar trei metri. Nici nu s-ar fi 

putut proceda altfel, pentru cã nu erau pe vremea aceea prea multe utilaje de deszãpezire. Dar 

nu erau nici televiziuni care sã isterizeze populaþia, de parcã ar fi venit sfârºitul lumii...ªi care, 

în loc sã îmbãrbãteze oamenii, seamãnã panicã. ªi care îºi pun reporterii sã înoate, ca niºte 

caraghioºi, prin zãpada cea mai mare, ca sã iasã cât mai bine materialele, ori sã se suie, 

ocupând locul unui sac de pâine, prin elicoptere, ca sã prezinte imagini panoramice. ªi care sã 

organizeze dezbateri pe tema viscolului, acuzând guvernul mai ceva ca-n Caragiale. Sau sã se 

mire cã, într-un sat, oamenii au ieºit sa facã pârtii cu lopeþile, dând vina, pentru aceastã 

fireascã iniþiativã, tot pe autoritãþi. 

Pe de altã parte, trebuie sã recunoaºtem cã din 1954 pânã azi lumea s-a schimbat, viaþa e 

alta, exigenþele sunt ºi ele altele, iar autoritãþile ar fi trebuit sã se schimbe ºi ele în acelaºi ritm. 

Pe cât se pare, au pierdut un tempo, cum se zice la ºah: sunt mai mereu cu un pas în urmã. Ba 

în urma iernii, ba în urma crizei, ba chiar ºi în urma...urmei. 

Ceea ce cred cã a observat, însã, toatã lumea, chiar ºi în atmosfera de zarvã acuzatoare, 

totuºi excesivã, a unor posturi de televiziune (dar ºi cu tot idilismul roz al reprezentãrilor ºi 

comentariilor altor posturi!), este starea satelor noastre, populate majoritar de bãtrâni care se 

descurcã greu ori care-ºi duc zilele de azi pe mâine. ªi unde nici locuitorii ceva mai tineri n-o 

duc mult mai bine. Oricât s-ar spune cã televiziunile cautã senzaþionalul, este evidentã 

decãderea unor zone rurale, ca ºi sãrãcia ce le apasã, de-a dreptul endemicã, aº zice africanã, 

dacã n-ar fi vorba de zãpadã ºi ger ºi dacã nu m-aº teme cã africanii s-ar simþi jigniþi de 

comparaþie...Iar sãrãcia asta nu e consecinþa iernii, iarna grea ºi omãtul mare, despre care 

strãmoºii noºtri spuneau cã ar fi semne de belºug, sunt doar factorii agravanþi, care pot aduce 

chiar moartea. Pentru aceastã sãrãcie guvernanþii noºtri de azi ºi de ieri sunt, poate, mai 

vinovaþi decât de a fi fost cu un pas în urma anotimpului alb... 

Tudor Cristea

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ 

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR 

TÂRGOVIªTENI 

Marcã înregistratã OSIM 

ISSN 1582-0289 

Distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aur 

de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România 

REDACÞIA 

DIRECTOR 

Tudor Cristea 

SENIORI EDITORI 

Mircea Horia Simionescu 

Barbu Cioculescu 

Mihai Cimpoi 

Mircea Constantinescu 

Henri Zalis 

Florentin Popescu 

Liviu Grãsoiu 

George Anca 

Radu Cârneci 

Ioan Adam 

Iordan Datcu 

REDACTOR-ªEF 

Mihai Stan 

REDACTORI ASOCIAÞI 

Daniela-Olguþa Iordache 

Dumitru Ungureanu 

Margareta Bineaþã 

Victor Petrescu 

Mihai Gabriel Popescu 

George Coandã 

Nicolae Scurtu 

Emil Stãnescu 

Corin Bianu 

George Toma Veseliu 

Ion Mãrculescu 

SECRETAR DE REDACÞIE 

Ion Anghel 

Dan Gîju 

Niculae Ionel 

SUBREDACÞIA CHIªINÃU 

Iulian Filip 

Vasile Romanciuc 

Ianoº Þurcanu 

Aurelian Silvestru 

TEHNOREDACTOR 

Ioan Alexandru Muscalu 

GRAFICÃ – Iulian Filip 

Alexandru Coman 

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã 

de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii). 

Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia) 

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã 

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv 

semnatarilor acestora ca persoane individuale. 

Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa 

www.bibliotheca.ro/reviste/litere 

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN 

2.II.1879 – S-a nãscut I.C. Vissarion (m.1951) 

2.II.1989 – A murit Grigore Diculescu (n.1927) 

3.II.1953 – S-a nãscut George Geacãr 

4.II.1809 – S-a nãscut Vasile Cârlova (m.1831) 

4.II.1950 – S-a nãscut Vilia Banþa 

6.II.1993 – A murit George Ciorãnescu (n.1918) 

6.II.1994 – A murit Marin Bucur (n.1929) 

8.II.1932 – S-a nãscut Pompiliu Gâlmeanu (m. 1999) 

10.II.1952 – S-a nãscut Daniela-Olguþa Iordache 

11.II.1920 – S-a nãscut Corneliu Popescu 

12.II.1932 – S-a nãscut Ilie Costache (m. 2004) 

12.II.1983 – A murit Mihail Ilovici (n.1910) 

12.II.2012 – A murit Ion Enescu-Pietroºiþa (n.1929) 

16.II.1951 – S-a nãscut Nicolae Radu 

17.II.1947 – A murit Elena Vãcãrescu (n.1864) 

18.II.1985 – S-a nãscut Monica Enache 

20.II.1910 – A murit Ciru Oeconomu (n.1848) 

20.II.1998 – A murit Emanoil Dumitrescu (n.1905) 

22.II.1810 – S-a nãscut Grigore Alexandrescu (m.1885) 

25.II.1987 – A murit Mihai Constantinescu (n.1926) 

25.II.1989 – A murit Victor Brânduº (n.1905) 

26.II.1919 – S-a nãscut Alexandru Negoescu-Runcu 

26.II.1959 – A murit Radu Cosmin (n.1875) 

27.II.1956 – S-a nãscut József Pildner (m.2008) 

27.II.1990 – A murit Constantin Manolescu (n.1935) 

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

CUPRINS 

EDITORIAL: Tudor Cristea – Iarna româneascã ............................................... 1 

BREVIAR: Barbu Cioculescu – O pãlãrie (1) ................................................... 4 

VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Confidenþialitatea / Alteritatea ............. 12 

RECITIRI: Henri Zalis – „Ianus” – roman derutant panoramic ............................ 9 

CRONICÃ LITERARÃ: Tudor Cristea – De Vasile Morar .................................. 11 

AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam – Cititorul de calitate ............................... 14 

INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Cloneizii sfertodocþi 

ºi… jainismul din noi ................................................................................ 17 

ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu – Discreþia omului, 

dãunãtoare scriitorului .............................................................................. 19 

REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Virtuþile discursului rememorativ ..... 22 

LIRÃ DE BRAÞ: Liviu Ofileanu – Zodia Euterpei............................................. 25 

OPINII CRITICE: Ionel Popa – Viziunea intermediarã ..................................... 27 

LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Inepuizabila fântânã Shakespeare............ 30 

ESEU: Carmen Duvalma – Personajul lui Eugen Ionescu 

între lume ºi anti-lume .............................................................................. 32 

SOLILOC: Geta Truicã – De la tragic la sublim. 

O eticã a receptãrii suferinþei ................................................................... 34 

ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – Locul intelectualului ...................... 38 

DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Lepãdarea de sine ................................. 39 

CITITOR DE POEZIE: Adina Dumitrescu – Poezia academicã modernã ......... 40 

A DOUA LECTURÃ: Radu Viºan Miu – Pulsaþia scrisului sau 

Iarna nemulþumirilor noastre ..................................................................... 43 

RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – Romanele lui Roth ..................... 47 

MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci – Kahlil Gibran ................................... 50 

POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Andrei Mudrea. Poetul mergerii pe ape ............ 52 

POEZIE: Raluca Blezniuc – avem albastrul în zâmbete Ashram ..................... 54 

POEZIE: Alexandru Cazacu – Alte scrisori cãtre Iulia ..................................... 56 

STEIURI: George Anca – Scadent (4)............................................................... 58 

PROZÃ: Eus. Platcu – Memoriile doctorului Leurzeanu ..................................... 61 

PROZÃ: Ion Mãrculescu – Jurnalul de la Marcona ............................................ 64 

PROZÃ: Mihai Stan – Reîntoarcere în Paradis .................................................. 66 

ARS LONGA...: Dan Gîju – Arta supliciului ....................................................... 69 

DICÞIONAR: Victor Petrescu – Marin Rãdulescu. Arta, pasiunea unei vieþi ..... 71 

PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Profesorul Panait I. Panait ....... 73 

GALERIA DE ARTÃ: George Coandã – Mihai ªerbãnescu – o revelaþie 

la Palatul Parlamentului ........................................................................... 75 

ESEU: Corin Bianu – Între fizicã ºi metafizicã, sau o istorie a magiei 

pentru urmaºii lui Toma... ........................................................................ 76 

BASARABII DE TÂRGOVIªTE: Gabriela Niþulescu – Nicolae Pãtraºcu ......... 79 

ISTORIA TIPARULUI: Agnes Erich – Macarie ºi evoluþia 

tiparului românesc (1)............................................................................... 81 

ISTORIA TIPARULUI: Viorel Cristian Militaru – Scrierea religioasã 

ºi laicã veche ........................................................................................... 81 

EVENIMENT EDITORIAL: George Coandã – „Almanahul Bisericesc” – 

un amplu orizont teologic, istoric ºi de misiune creºtinã .......................... 88 

REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Falsa memorie ºi falsul................... 90 

La 14 februarie 2012, membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni au condus 

pe ultimul drum pe poetul, epigramistul ºi memorialistul Ion Enescu-Pietroºiþa. 

Nãscut la 3 noiembrie 1929 la Pietroºiþa-Dâmboviþa, descendent al unei vechi 

familii de boieri pãmânteni, exilat în minele din Valea Jiului, a fost un persecutat 

al regimului, aºa cum mãrturisesþe în ultima sa carte „Viaþã cu zâmbete triste” 

(2012). Sub deviza ridendo castigat mores se înscriu 7 – din cele 15 cãrþi ale 

sale – cu epigrame în care, aparent „tolerant ºi bonom” amendeazã caustic racile 

ale României contemporane. Pentru epigramiºti, pentru Salonul literar al SST, 

încheiat invariabil cu câteva „sãgeþi” bine þintite, viaþa va fi mai tristã fãrã Ion 

Enescu – Nea’ Ion. Prin dispariþia sa, epigrama româneascã pierde un autor de 

înãlþime, iar SST pe unul dintre promotorii epigramei în literatura dâmboviþeanã. 

Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012 

3

BREVIAR 

Barbu Cioculescu 

O PÃLÃRIE (1)* 

Memorialistul se aºazã la masa lui de 

lucru la ceasul bun al zilei la care lumina 

bate în ferestre – dar ale odãii lui sunt 

scunde, va aprinde, ca de obicei, lampa. 

Miºcare zadarnicã, este panã de 

electricitate, nu prima din aceastã iarnã, 

dar cea dintâi într-o dimineaþã. Nu se va 

mânia, trãieºte într-o þarã cu dificultãþi 

economice de când se ºtie, va scrie orb, 

va reciti când lumina se va reaprinde. 

Cronicarul moldovean o spusese de mult, 

la flacãra opaiþului, nu sunt vremurile sub 

om, ci bietul om sub ele – astãzi ºtiu cã în 

þãrile hipercivilizate aºa ceva nu se 

întâmplã. Acolo, electricitatea nu cade 

decât pentru o jumãtate de continent, ºi 

pentru trei zile. Ce bine e acasã la tine! 

Omul nostru se va mângâia cu ideea 

cã trãieºte într-un stat cu risc mediu, nu 

va fi, prin urmare despuiat de tâlhari în 

deºert, nici în supermarket în prezent nu 

va fi, pe când întindea mâna spre produsul 

dorit, cu aceste motive de satisfacþie, 

memorialistul trage sub el scaunul. Este 

vechi ºi uzat, totuºi, dintr-o generaþie mai 

nouã decât cele ce tocmai se aºezau în 

sufragerie, în casa nouã. Îi vin în minte 

momentele când acelea au fost duse, pe 

scãri, în pivniþã ºi dispuse de-a lungul 

pereþilor, într-o operaþie spontanã. Era în 

puterea nopþii ºi avea loc un bombardament 

aerian asupra Bucureºtilor. 

Armatele noastre dãduserã ascultare 

ordinului generalului Ion Antonescu, de a 

trece Prutul, curând apoi radio Moscova 

ne avertizase pe noi, bucureºtenii, sã 

fotografiem din timp oraºul, dacã vrem sã-i 

pãstrãm imaginea, cãci va fi foarte curând 

ºters de pe faþa pãmântului, spulberat de 

bombardamentele aeriene sovietice 

pedepsitoare. Or, tocmai cel dintâi dintre 

acestea avea loc, într-un nemaipomenit 

vacarm de lovituri de tun ºi explozii de 

* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliotheca 

intitulat Amintirile unui uituc – Exerciþii de 

memorialisticã 

bombe, într-un amestec nediferenþiat. Cu 

toatã emoþia pe care orice noutate o 

stârneºte se purtase o micã discuþie dacã 

gemuleþele de la sol, spre stradã, ar trebui 

lãsate deschise sau ar fi mai bine sã le 

închidem. În încãpere rãmase familia – tatã, 

mamã, fiu, fata în casã de asemeni, 

asimilatã momentului. La unison, întreaga 

asistenþã simula calmul, nu chiar cu atâta 

ipocrizie încât sã parã cã nu-i pasã. Într-o 

situaþie asemãnãtoare, simpaticul memorialist 

francez Jules Renard se exprimase 

cuprinzãtor „nu mi-e fricã, doar cã îmi bate 

inima ºi sunt nervos”. Cu un an înainte, ai 

casei primiserã în dotare, de la un stat 

grijuliu de sãnãtatea ºi viaþa cetãþenilor sãi, 

mãºti de gaze, obiecte de cauciuc cu un 

bot metalic, de pus pe obraz într-un anumit 

fel, o tehnicã pe care n-am izbutit sã mi-o 

însuºesc. Se aduse vorba de ele când scurt 

larma încetã. Oraºul trecu cu bine 

examenul primului bombardament fãcut de 

un adversar neexperimentat, cu puþine 

avioane deasupra obiectivului, impresia 

lãsatã a fost modestã. Lipsa de informaþii 

a unui adolescent în cea de a treia clasã 

licealã l-a împiedicat sã-ºi facã o idee justã 

de ce ar fi însemnat un bombardament de 

felul celui vãzut la jurnalele cinematografice, 

asupra Varºoviei. Ca ºi noi, nici sovieticii 

nu aveau nemþi. 

Sã fi ºtiut în adâncime ce te paºte la 

un bombardament în forþã ºi încã ai fi cedat 

omeneºtii convingeri cã, oricum, tu ai fi 

scãpat, în virtutea legii cã sunt lucruri care 

se întâmplã numai altora. Este de presupus 

ºi de înaltã credibilitate cã trãind cumpãtat 

ºi ieºind din casã mai rar, cum o cere Blaise 

Pascal, este de la sine înþeles cã nu vei fi 

tras în þeapã, împuºcat, ars pe rug sau rupt 

în patru, la pornirea cãtre cele patru puncte 

cardinale a cãmilelor de care eºti legat, nu 

vei fi adus în faþa plutonului de execuþie ºi 

nici linºat de o mulþime dezlãnþuitã. Însã 

un þurþure de gheaþã de la o streaºinã pe 

sub care treci va putea alege momentul sã 

se desprindã, þintuindu-te. Cam tot pe 


atunci un trecãtor fusese ucis de cãtre 

statuia unui înger desprins din firida 

catedralei Sf. Iosif. 

„– Sunt prrrudent”, se lãuda 

adolescentul minune Luca Ion Caragiale, 

fiul poet al dramaturgului cu acelaºi nume, 

„sunt prrudent” – dar cuminþenia nu l-a 

salvat pe tânãrul proaspãt cãsãtorit de 

virusul gripei spaniole care l-a secerat. 

Concomitent, imprudenþi notorii ºi, mai ºtiu 

eu, foarte certaþi cu higiena, au murit 

nonagenari, în patul lor, în somn. Conºtiinþa 

liniºtitã îi va fi mântuit, cu siguranþã, 

precum pe nonagenarul Molotov. 

Împãratul Barbarosa, plecat în cruciadã ºi 

tãietor de pãgâni, revenit seara în cort ºi 

nici în alte succesive seri, trãieºte ºi acum, 

adãpostit într-o peºterã, trãieºte ºi acum, 

ne asigurã balada pe care o învãþasem la 

limba germanã: „Er ist niemals gestarben, 

er lebt noch noch jest!...” 

Într-o familie al cãrei ºef – tata –, ai 

cãrei membri, unchi, strãunchi, veri, 

cumnaþi, nu clamau împotriva unui regim 

nefast, corupt pânã la mãduvã, destructiv 

pânã a pretinde imperios înlãturarea lui prin 

orice mijloace ºi cu orice preþ, inclusiv al 

sângelui (scopul face din sângele vãrsat 

nectar), fiul, vlãstarul, urmaºul nu va simþi 

chemarea înregimentãrii în unica miºcare 

purificatoare, regeneratoare, capabilã sã 

punã capãt dezmãþului moral, dezastrului 

material, decãderii moravurilor, sãrãciei, 

insuportabilei ilegalitãþi umane. Actul de curaj 

al unui angajament total punea bazele unui 

mileniu de fericire universalã. Vei rãmâne 

pe dinafarã mic burghez fãrã vindecare, pui 

de nãpârcã. Delirul istoriei te va îmbãta. 

Nicãieri nu se va auzi de tine, niciodatã... 

Legionarismul nu m-a sedus, mai 

târziu nici succesorul lui roºu, la chiar uºa 

lor m-a alungat tonul mieros cu care erai 

poftit sã aderi, presentimentul cã, odatã 

intrat, nu vei mai putea ieºi. Faþã de 

favoarea incalculabilã ce þi se fãcuse prin 

primirea în formaþie, orice ºovãieli în 

îndeplinirea sarcinilor ce-þi reveneau te 

dezgolea în faþa propriei conºtiinþe, numai 

zelul neprecupeþit te menþinea în cercul de 

graþie, între camarazi / tovarãºi al cãror 

neînfricat model trebuia sã te inspire. S-au 

jertfit ei? Ce mai aºtepþi? 

Ceva mi-a lipsit sau ceva mi-a prisosit 

ca sã cad în aceastã capcanã, în care, de 

altfel nu s-au prins nici cei mai mulþi dintre 

colegi. Percheziþii, însã, ni s-au fãcut – 

eram încã la Liceul „Gheorghe Lazãr”, 

scoºi din bãnci, în picioare, în rânduri, am 

fost cãutaþi prin buzunare de cãtre 

energicul nostru profesor de istorie, Andrei 

Niþulescu. Tot dânsul izgonise din clasã, 


gãsindu-l la catedrã, într-o alocuþiune, pe 

„bãdiþa” Sârbu, care ieºi fãrã comentarii. 

Dupã rebeliune, mica papetãrie de la 

subsolul liceului, cu insigne, postere ºi cãrþi 

legionare, dispãru. Fusese un an de neºansã 

pentru notele mele, tata mã înscrise în cea 

de a patra clasã licealã la Colegiul Naþional 

„Sfântul Sava”, unde avea catedra de 

francezã. Dar mã înscrise la clasa unde 

nu preda el. 

Dacã entuziasm n-a provocat intrarea 

în rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice, 

societatea româneascã a fost aproape în 

întregime de acord cã pe aceastã cale se 

spãla ruºinea abandonãrii fãrã luptã a 

Basarabiei ºi Bucovinei de Nord. Miile de 

refugiaþi din toate punctele cardinale 

umpluserã vãzduhul cu lamentele lor. 

Primele rezultate ale luptelor erau 

promiþãtoare, sovieticii pierdurã într-un 

sezon tot atâtea trupe câte cele care îi 

loveau, armate întregi intrau în încercuiri 

fatale, în aer, pe sol, în ape. Avioanele lor 

de modele învechite, biplane cu aripele 

îmbrãcate în pânzã cauciucatã – Agarici 

doborâse vreo trei, dintr-o primã ciocnire, 

douã distrugãtoare ruseºti intrate în apele 

noastre – voiau sã bombardeze portul 

Constanþa, fuseserã trimise la fund de cãtre 

artileria de coastã. Delicatul poet 

Constantin Virgil Gheorghiu, autor al 

volumului de versuri „Caligrafii pe zãpadã”, 

publica acum cãrþi precum „Ard malurile 

Nistrului” ºi „Cu submarinul la Sevastopol”. 

Lirica patrioticã umplu coloanele revistelor 

literare dupã douã decenii de adormire. 

În luna septembrie a anului 1941, 

generalul Sepp Dietrich, purtãtorul de 

cuvânt al frontului, anunþa intrarea în 

descompunere a armatei roºii. Basarabia, 

nordul Bucovinei reveniserã la Patrie, prin 

oþel ºi foc, cum spunea cântecul recruþilor, 

refugiaþii din Est se întorceau la caselor 

lor. În Capitalã, în jurul statuii regelui Carol I 

se aduseserã trofee capturate, douã 

avioane de tip biplan, tunuri, tancuri, în 

vitrina librãriei „Cartea Româneascã” de pe 

bulevardul Regina Elisabeta se expuseserã 

steagurile, costumele marinãreºti, piese de 

bord, ale navelor scufundate, marinarii 

salvaþi luaserã cu sine însemnele navelor. 

Veneau ºi ºtiri despre mari pierderi 

omeneºti din rândurile noastre, acolo unde 

sovieticii se apãreau cu disperare – la 

Dalnic, de pildã, dar acestea intrau în 

raþiunea rãzboiului. Întrebarea care se 

punea, dacã odatã realizate þelurile de 

reîntregire a hotarelor mai era cazul sã 

trecem Nistrul, primi rãspunsul mareºalului 

strateg: rãzboiul nu se opreºte într-un loc, 

se poartã pânã la victoria finalã. 

5

VALENÞE LITERARE 

Mihai Cimpoi 

CONFIDENÞIALITATEA / ALTERITATEA* 

Ion Ghica ne angajeazã , cu opera sa 

epistolarã, în dezbaterile de azi despre 

alteritate, dovedindu-ºi astfel meritul 

indiscutabil de precursor. 

Epistolierul târgoviºtean ne determinã 

sã meditãm, încã o datã, asupra 

prezentului viu, pentru lumea mea ºi eu 

sunt, la care ne declarãm apartenenþa. Ele 

mijlocesc o deschidere în care se produce 

experienþa, aceasta presupunând neapãrat 

ºi raportarea la Celãlalt. Husserl defineºte, 

în Meditaþii carteziene, raportarea Eului 

la Ceilalþi ca o raportare de experienþã: „Ei 

(celelalte ego-uri) nu sunt, cu toate acestea, 

niºte simple reprezentãri sau niºte obiecte 

reprezentate în mine, niºte unitãþi sintetice 

al unui proces de verificare ce s-ar derula 

„în mine”, ci tocmai „ceilalþi” … „subiecþi” 

pentru aceastã lume… subiecþi care percep 

lumea… Ei care au, astfel, experienþa mea, 

tot aºa cum eu am experienþa lumii ºi, în 

ea, a „celorlalþi”. 

Conºtiinþa de sine îºi atinge satisfacþia 

numai în altã conºtiinþã de sine, postuleazã 

Hegel. Ceva devenind un Altul, ºi acest Altul 

fiind el însuºi un Ceva, devine ºi el un altul 

ºi aºa mai departe la infinit, spune el în 

Logicã (Bucureºti, 1962, p. 185). 

Raporturile lui Eu cu Celãlalt sunt 

reprezentate, în fenomenologia modernã, 

ca un spectacol, marcat de ludic, al 

(in)finitudinii Alteritãþii. 

Dupã cum observã Derrida, fenomenologii 

concep aceastã (in)finitudine în mod 

diferit. Husserl vorbeºte despre un Celãlalt 

ca ego care „înseamnã celãlalt ca altul, 

ireductibil la ego-ul meu tocmai pentru cã 

este ego, pentru cã are forma ego-ului”: 

„Egoitatea celuilalt îi permite acestuia sã 

spunã „ego” ca ºi mine, ºi de aceea este el 

aproapele meu ºi nu o piatrã sau o fiinþã 

fãrã limbaj în economia mea realã. De aceea, 

dacã vrem, este el chip, poate el sã-mi 

vorbeascã, sã mã înþeleagã ºi, eventual, 

* Fragment din Ion Ghica: amintirea ca existenþã 

în curs de apariþie la Editura Bibliotheca 

sã-mi comande” (Jacques Derrida, Scriitura 

ºi diferenþa, Bucureºti, 1998, p. 180). 

Emanuel Levinas vede, însã, în 

spectacolul dialectic al lui „Acelaºi” un 

„infinit altul” sau „absolut altul”. Celãlalt 

nu poate sã fie absolut exterior aceluiaºi 

fãrã a înceta sã mai fie altul; nefiind „o 

totalitate închisã în sine” ºi o identitate 

jucând numai cu sine”, ºi doar „o aparenþã 

a alteritãþii” (în muncã, economie, în 

istorie”. Jocul lui Aceluiaºi e trãdat de 

existenþa alteritãþii în Acelaºi. Reducerea 

celuilalt la un moment real al vieþii mele, 

adicã la stadiul de alter ego empiric este o 

eventualitate empiricã, denumitã de Levinas 

violenþã. Derrida deschide în marginea 

acestei postulãri o largã parantezã: „Dacã 

vrem, în ultima instanþã, sã determinãm 

violenþa ca necesitate, pentru celãlalt, de a 

nu apãrea drept ceea ce e, de a nu fi 

respectat decât în, pentru ºi prin acelaºi, 

de a fi disimulat de cãtre acelaºi în chiar 

eliberarea fenomenului sãu, atunci timpul 

e violenþã. Aceastã miºcare de eliberare a 

alteritãþii absolute în elementul aceluiaºi 

absolut este miºcarea temporalitãþii în 

forma ei universalã absolut necondiþionatã: 

prezentul viu. Dacã prezentul viu, formã 

absolutã a deschiderii timpului cãtre celãlalt 

în sine, constituie forma absolutã a vieþii 

egologice ºi dacã egoitatea constituie 

forma absolutã a experienþei, atunci 

prezentul, prezenþa prezentului ºi prezentul 

prezenþei sunt, originar ºi pentru totdeauna, 

violenþã. Prezentul viu este în chip originar 

muncit (travaillé) de moarte. Prezenþa ca 

violenþã constituie sensul finitului, sensului 

ca istorie” (Ibidem, p. 189). 

Ce face Ion Ghica în calitatea sa de 

epistolier care scrie mereu cãtre Celãlalt? 

Îl atrage în prezentul sãu viu, în experienþa 

sa ºi în memoria sa, angajându-l în 

„unitatea prezentului sãu viu” ºi sã retrãiascã 

alt prezent trecut ºi alt prezent 

viitor într-o „miºcare constantã a 

temporalizãrii”. 


Marele sãu confident, pattern în 

materie de confidenþialitate, Vasile 

Alecsandri recunoaºte cã „ultima ºi 

nepreþuita petrecere din apusul vieþii” 

(atunci când „zburdalnicele zboruri prin 

lumea nãlucirilor atrãgãtoare devin 

periculoase ºi cãlãtoriile depãrtate prin 

lumea realã – o întreprindere obositoare”) 

consistã întru aducerea-aminte a 

trecutului ºi reînvierea prin povestire a 

diverselor epoce prin care am trecut, 

întâlnind în calea noastrã timpuri originale 

ºi luând parte la fapte care se ating de 

istoria þãrii. Acest voiaj în jilþ are avantajul 

de a fi ºi comod ºi încântãtor”. 

Vasile Alecsandri îi mãrturiseºte 

farmecul „oarelor noastre de întâlnire”, 

care constituie anume prezentul viu al 

memorãrii, care include în „miºcarea 

constantã a temporalitãþii” ceea ce s-a 

întâmplat în „grãdina trecutului” cu ceea 

ce ar putea sã se întâmple virtual „pe 

câmpul viitorului necunoscut”. Acest 

contrapunct are prezentul ale celor doi 

naratori se realizeazã în temeiul unei 

raportãri confidenþiale a Eului la Celãlalt fãrã 

violenþa postulatã de Levinas. La „Tu mi-ai 

povestit adeseori întâlniri mult interesante 

(zugrãvite cu un adevãrat talent de pictor”) 

se rãspunde – amical, cu „Eu însumi…”: 

„Tu mi-ai povestit adeseori întâmplãri mult 

interesante pe care le auziseºi din bãtrâni 

ºi mi-ai zugrãvit cu un adevãrat talent de 

pictor unele figuri din generaþia ce ne-a 

precedat, întrevãzute de tine în copilãrie. 

Eu însumi am cercat sã fac a zbura pe sub 

ochii tãi un stol de suvenire variate, ºi astfel 

oarele noastre de întâlnire au fost totdeauna 

pline de veselie sau de uimire, pline de 

încântãri culese în grãdina trecutului, sau 

de visuri patriotice vânate pe câmpul 

viitorului necunoscut… Am îmbãtrânit 

însã fãrã a pierde patima acestui vânat, cãci 

dintre toate pasiunile omeneºti amorul de 

patrie este singurul care nu se stinge 

niciodatã”. 

Vorbind despre necesitatea de a prezenta 

„tipuri pentru tipuri” ºi „fapte pentru fapte”, 

pentru a descrie o istorie în care sã judece 

valoarea acelor ce s-au sacrificat pentru binele 

patriei, Vasile Alecsandri mizeazã pe o 

corespondenþã care sã continue conlucrarea 

în a face un portret fenomenologic al 

societãþii: „Aceastã idee m-a îndreptat 

cãtre tine, amice, cu propunerea ca sã 

începem între noi o corespondenþã menitã 

de a continua convorbirile noastre ºi sã le 

publicãm într-o foaie literarã pentru 

plãcerea noastrã intimã”. 


Sublinierile pe care le-am fãcut pun în 

evidenþã farmecul intelectual al întâlnirii 

celor doi amici – întru o întreprindere 

comunã care pune în ecuaþie desãvârºite 

ºi pe Eu ºi pe Celãlalt. Textul, acelaºi text, 

unic prin intenþionalitate ºi realizare finalã 

(publicarea într-o foaie literarã), este 

rezultatul „plãcerii noastre intime”: plãcere 

a con-vorbirii orale ºi totodatã a celei scrise. 

Plãcerea pe care o gãseºte în modul cum 

recheamã „umbrele” celor ce se scufundã 

în pustiul uitãrii ºi nepãsãrii” se 

analogizeazã perfect în plãcerea de acelaºi 

fel al „corespondentului” Vasile Alecsandri. 

Plãcerea întâlnirii cu deschidere sufleteascã 

reciprocã se traduce în plãcerea scriiturii, 

care ne angajeazã ºi pe noi în actul 

beneficierii de barthesiana plãcere a 

textului. A unui text epistolar care valorificã 

toate avantajele modului confesional sincer, 

autentic, întemeiat pe adresabilitate, pe 

„îndreptare cãtre tine, pe acelaºi „prezent 

viu” care îi uneºte pe corespondenþii 

confidenþi într-un singur context narativ 

al istorisirii / memorãrii / zugrãvirii 

(fiziologice). 

„Tu ai admis propunerea mea, continuã 

Vasile Alecsandri, ºi ai realizat-o în parte 

cu o activitate de care s-au folosit cititorii 

foaiei „Convorbirilor literare”, Mi-ai trimis 

din Bucureºti ºi din Londra un ºir de 

epistole care în curând vor fi adunate 

într-un volum demn de a figura în 

bibliotecile bine compuse. Oaspe iubit, el 

va veni sã ia loc în familiile române, spre a 

le povesti , cu graiul lor limpede, vesel, 

plãcut, câteva scene de la începutul 

secolului nostru, sau din zilele noastre, ºi 

a desfãºura o galerie de figuri ce poartã 

sigiliul caracteristic al epocii lor. 

Sunt încredinþat, amice, cã ai gãsit o 

mare plãcere d a rechema la viaþã acele 

umbre care din zi în zi se afundã tot mai 

mult în pustiul uitãrii ºi nepãsãrii”. 

Corespondentul lui Ion Ghica e 

încredinþat cã volumul sãu „va procura o 

deplinã satisfacere persoanelor inteligente” 

ºi cã, pentru el însuºi, „retras în pacinica 

singurãtate de la Mirceºti”, apreciazã 

„tezaurul de suvenire ºi-l îndeamnã sã continue 

cu alþi „fraþi gemene” volumul 

publicat. „Din parte-mi îþi promit sã urmez 

exemplul tãu precum îmi vor permite 

puterile ºi împrejurãrile vieþii…”. 

Ion Ghica îºi stabileºte o deontologie 

epistolarã, propunându-ºi ca tot ce-i 

aminteºte ºi descrie sã fie conform 

adevãrului. Portretul moral conturat trebuie 

sã denote ºi o înaltã moralitate a însuºi 

7

celui care portretizeazã ºi care este el 

însuºi un moralist. Am putea vorbi de 

existenþa unui deontologism programatic, 

riguros, de esenþã clasicistã. Raportarea 

persuasivã la adevãr e determinatã ºi de 

faptul cã ºi corespondentul cunoaºte acest 

adevãr, aºa cum este el, nealterat de 

trecerea timpului, ferit de anumite 

inexactitãþi pe care poate sã le aducã 

aducerea-aminte. 

Apare cu toatã evidenþa o adresabilitate 

cu cel mai înalt grad de solicitare, 

epistolierul întrebându-l obsesiv pe 

corespondentul sãu dacã are sau nu 

dreptate, dacã nu deviazã de la adevãrul 

celor întâmplate. Interogativitatea 

sporeºte ºi din cauza cã are ºi conºtiinþa 

relativitãþii adevãrului. Referitor la ziare 

constatã, bunãoarã: „Tot ce este bun, 

frumos, patriotic ºi sublim pentru unele, 

este rãu, ruºinos ºi infernal pentru 

celelalte. Spune-mi dacã, atunci când 

le-ai citit pe toate, mai ºtii ce sã crezi 

despre oameni care i-ai vãzut sau despre 

evenimentele la care ai asistat. Dupã 

unele, omul sau faptul despre care 

vorbeºte este un om de geniu, un patriot 

model, un cetãþean mare, o virtute, faptele 

lui – sublime; dupã altele nu e decât un 

prost, un trãdãtor, un mizerabil”. 

Epistolierul Ghica se detaºeazã net de 

cei care scriu neadevãrul, calificând un 

astfel de act ca fiind o ruºine moralã: 

„N-ai admirat adesea înlesnirea cu care 

vorbesc ºi scriu unii oameni, ºi nu te-ai 

întrebat: de unde lor aceasta când îi ºtii 

cine sunt ºi ce sunt? Ei, ºtii care e secretul 

talentului lor? Este cã pot spune ºi scrie 

tot ce le vine la gurã ºi sub condei, ºi verzi, 

ºi uscate; vorbesc ºi scriu fãrã sã se 

gândeascã, nu cred ceea ce spun, nici ceea 

ce scriu; singura lor preocupare este de a 

face efect asupra galeriei sau de a-ºi 

îndeplini îndatorirea ce au luat cãtre 

patronii lor; înþelegi cã poate scrie cineva 

mult ºi bine când cugetul îi permite sã 

îmbrace oamenii cum îi place la socotealã, 

cã poate lesne sã-i arate pe unii frumoºi, 

chipeºi ºi plãcuþi ºi pe alþii ticãloºi ºi 

mizerabili. Eu, dac-aº face aºa, tot mi s-ar 

pãrea cã-mi sunã la urechi ca un Mane 

Tekel Fares cuvintele: „Iatã cum scrii tu 

istoria” (expresia biblicã „Numãrat, 

numãrat, cântãrit ºi împãrþit”, Daniel V, 

25, sugereazã sfârºitul fatal – n.n.). 

Epistolierul are o teamã cvasipatologicã 

de „a cãdea în vreo eroare”, de a „relata 

vreun neadevãr”, fapt care ar surpa 

încrederea corespondentului: „Mai zilele 

trecute vãd numele meu tipãrit într-o foaie; 

am curiozitatea sã o citesc ca sã aflu ºi eu 

ce-i greºisem de mã batjocurea; era o vorbã 

de o epistolã ce-þi adresasem ºi mãrturisesc 

cã eram emoþionat; credeam cine ºtie ce, 

cã eram cãzut în vreo eroare, cã-þi 

relatasem vreun neadevãr; dar m-am liniºtit 

când am vãzut cã, fiind vorba de ceea 

ce-þi spuneam despre bãtãlia de la Calafat 

din anul 1828, unde românii au luat turcilor 

400 de care încãrcate cu zaherea, 

redactorul mã trata de mincinos, nimic mai 

puþin, pentru cã era, zicea el, cu neputinþã 

ca turcii sã fi avut acolo atâta zahãr”. 

Argumentul razant al lui Ghica e cã 

„zaherea” nu înseamnã „zahãr”, ci 

„proviziune de hranã”. 

Este, adesea, o verificare cu opinia 

adresantului ºi despre modul relatãrii. 

Istoriile despre zavera de la 1821 ºi despre 

Grigorie-vodã Ghica ºi Ioniþã Sturdza-vodã 

sunt fãcute, dupã propria ei mãrturisire „în 

mod incidental”, generând întrebarea 

adresate sieºi: „Dar cum sã fac ca sã fiu 

clar ºi scurt?… Armeazã-te cu rãbdare! 

cãci tu eºti de vinã cã mi-ai zis sã-þi scriu”. 

Fiind mereu cu gândul la ce-ar zice 

confidentul sãu, ºtiutor ºi el de adevãr, dar 

ºi „apreþiator” al felului de a scrie, al 

scriiturii (în termenii de azi), supravegheatã 

ca sã fie în spiritul adevãrului, 

epistolierul este rãsplãtit cu rãspunsuri 

adeveritoare de veridicitate ºi de frumuseþe 

a expunerii: „Tabloul tãu despre balul 

princiar de la 1827, îi scrie Vasile 

Alecsandri, este o adevãratã bijuterie 

literarã, viu, colorat, plin de amãnunte ºi 

demn de a inspira penelul unui pictor de 

talent. Ce pânze pitoreºti s-ar putea anima 

cu aceste figuri ºi costume de acum 60 de 

ani! Dar vai! Unde este artistul capabil sã 

reproducã cu fidelitate amintirile tale atât 

de preþioase pentru un arheolog! Citind 

aceastã descriere, izbutitã din toate 

punctele de vedere, te întrebi dacã aceasta 

s-a petrecut în adevãr în acest Bucureºti, 

ilustrat în zilele noastre de cuvintele de 

ocarã ale atâtor oratori aºa de puþin 

parlamentari ºi ale unor parlamentari încã 

ºi mai puþin oratori. Te-ai crede mai repede 

transportat în vreo regiune asiaticã, într-o 

adunare de greci din Imperiul Bizantin. Îþi 

înapoiez manuscrisul, însoþit de 

complimentele mele cele mai sincere. Bravo 

ºi Masallah!” 

Confidenþialitatea, proiectarea Ego-ului 

în Alter-ego, a Eului în Celãlalt îºi 

dovedeºte rostul suprem în adeverirea 

reciprocã a Adevãrului. 


RECITIRI 

Henri Zalis 

„IANUS” – ROMAN DERUTANT 

PANORAMIC 

În „Caietele Princepelui” am întâlnit 

mai multe menþiuni relative la romanul, în 

pregãtire, „Ianus”. Trimiteri fugitive, 

negreºit pregãtitoare. 

La lecturã am avut surpriza, sã nu zic 

ºocul, sã descopãr ceva pãtruns de elementele 

romanului panoramic, cu nu puþine pagini 

infiltrate de erotism, compartimentãri 

rememorative, sociologice, 

câteva de tip caricatural, în 

majoritate robuste, credincioase 

instinctului modern, 

perpetuu scormonitor în 

materie de arivism, mici 

perversitãþi, ambianþã 

modernã, palpitante pluriplanuri 

cu iz strãveziu politic. 

Întocmit dupã întreruperi 

(fusese început prin 

1975) printre arabescuri, 

tablete, pagini de caiet, 

„Ianus” se valideazã epic. 

Incizeazã mediul gazetãresc, 

colocvial-cameleonic, expoziþional, 

precum un scenariu de cineroman, cu 

destule încifrãri, pe fundalul simbolic al 

Mãrii Negre. Oarecum, verva digresivã 

nu cruþã. Ca orice prozã cumulativã, 

propune un personaj de fundal, neglijent, 

artificial, eufemistic agitat, când prezenþã 

despuiatã de contemporaneitate, când 

febril jupuit de necunoscute, în ambele 

variante, cea pânditoare, discontinuã, 

parcã mai explicit epopeicã, neutru, 

simplu reper supralicitat între descrieri 

repetitive ºi inegale irizãri ºerpuite 

vertiginos. 

Ce graviteazã în „Ianus” ºi nu am 

întâlnit în prozele anterioare priveºte 

lexicul ºi construcþia frasticã. Lexicul este 

cel obiºnuit, în schimb frazele, fãrã frâu, 

curg alambicate, pe foarte lungi trasee. 

De ce a ales Barbu tipul acesta de 

revãrsare stilisticã? L-a precedat, dau un 

singur exemplu, Faulkner, saturând textele 

cu interminabile volute dialogale, 


monologale, sfãtoase, poznaºe curgeri în 

cascadã de oralitãþi. 

Momentul ales de Eugen Barbu nu a 

fost întâmplãtor. Pare sã fi urmãrit 

succesiuni biografice învãlmãºite, alternate 

cu incursiuni pe coordonate autobiografice. 

Într-o îmbrãþiºare cu inductori 

ai mistificaþiei. Poate ºi aversiunii pentru 

personaje lunecoase. 

În toate planurile „Ianus” 

tinde sã lege contextele: de 

spaþiu, de poveºti profesionale, 

de fragilitãþi sufleteºti, 

vechi, perimate, în 

alternanþã cu altele abia infiltrate 

în stricta temporalitate. 

Considerat din unghi 

lovinescian are ca subiect un 

personaj cu intervenþii duale, 

puse ºi contrapuse în 

oglindã. Atitudinea lui Eugen 

Barbu faþã de subiect mã 

obligã la reveniri analitice. 

Deocamdatã romanul reveleazã un complex 

ce rãmâne de definitivat fie ca totalitate 

(am numit-o panoramicã) fie predilect 

gidianã, cu gust pentru idei ºi plasticã 

autoreflexivã. 

Creionarea altor conexiuni favorite, în 

timp ce autorul va fi scrutat intinerariile 

(ºi iniþiativele) protagonistului devenise 

obligaþia sa îndelung aºteptatã. 

Eugen Barbu articulase într-unul din 

„Caietele Princepelui” voinþa de a încadra 

biografiile eroilor sãi sub semnul puterii 

distructive a destinului. A fost singura 

izbucnire din foiºorul cãreia le-a contemplat 

strãzile, casele, proiectele, ratarea, epuizarea, 

chinurile. Va fi de observat cã aºa se întâmplã 

în „Princepele” ºi tot la fel în „Sãptãmâna 

nebunilor”, dovadã cã prozatorul nu ostenise 

în a elimina ocrotirea erosului. Mai degrabã 

consumul erosului sub steaua ce anunþã 

ratarea sau, în cel mai bun caz otrãvirea 

iremediabilã a puritãþii visate, a gravitãrii 

patetice în jurul unui ax protector. 

9

Strigãt de pericol, sfâºiere lentã, 

dizolvare încercuitã, unde era cazul, de 

mizantropie, da, ºi acestea au un loc 

depãrtat, distinct de cinism, de indiferenþã. 

Lectura înainteazã în trepte datoritã 

unui concurs de împrejurãri. Vreau – nu 

vreau, constat discontinuitatea aparentã 

într-o arhitecturã amplã înlãnþuitã la un 

frenetic ºuvoi repertoricesc. „Ianus” are 

la mijloc un „Intermezzo” menit sã aducã 

în albia întregului, încã un roman. Al 

memorialului de drum, punctat la 

dimensiuni autonome, al invaziei Europei 

într-o viaþã pânã atunci pecetluitã de 

comandamente mai rezervate, restituite 

aroganþei posesive. Raporturile trãite de 

narator, includ, e lait-motivul credinþei sale, 

semnul sexului. 

Intrã în scenã femeia pusã în valoare 

de pasiunea absorbantã a bãrbatului 

pentru amanta, curând soþia, denumitã 

„Cheshire”. Nu am învãþat sã descifrez 

abisuri onomastice, însã le recunosc 

dreptul de folosinþã. Aproape 250 de 

pagini din text ne poartã spre suprapuneri 

venite din fatalitatea îndãrãtniciei 

arbitrare, pe urmã bine potrivitã în 

antitezele ei acute. Intrãm în contrarii ale 

galanteriei, surplusului de vitalism, 

nerãbdãrii cu care bãrbatul adulmecã 

aerul în cercuri puternic repertoriate. 

Seamãnã a torturã iar dupã împrejurãri 

ºi a refulare. 

Poate cã avem în faþã o fictivã 

deplasare de la un capãt al Europei la 

celãlalt. Poate cã eterica, sofisticatã 

Cheshire vrea sã respire mai mereu alt aer. 

Ca muzician lansat are turnee de pregãtit. 

Povestea unei cariere fenomenale s-a prins 

într-un zigzag imprudent. Aidoma unei 

bãuturi amestecate ce nu potoleºte setea 

nici nu stimuleazã curmarea ei. 

În cele peste patru sute de pagini ale 

versiunii „Gramar” din 1993, tipãrite dupã 

moartea lui Eugen Barbu, petrecutã la data 

de 7 septembrie, cele ce se palpitã în 

materia epicã þin de câteva deplasãri 

geografice ºi de direcþie a naraþiei. Ne ajung 

din urmã consolãrile americane. Scriitura 

stãruie oricând ºi oriunde pe evaziune. 

Libertinul se transformã într-un personaj 

care îºi cere sieºi autocontrol. Dacã îºi 

aparþine, caracterul are, pe unele paliere, 

resemnãri, frustrãri. Tehnica decriptivaplicatã 

(de primã aplicaþie) înregistreazã 

faptele ca pe o scenã. Luminile rampei dau 

impresia cã focalizeazã duetul Cheshire – 

cu bãrbatul care joacã rolul de admirator 

al ei. Este oarecum greu sã spun cã 

surprinde egal de bine devenirea lui 

Cheshire cât deprinde funcþiunea 

conºtiinþei aptã sã redea lumea lor, a celor 

doi, cuplul ce se cautã ºi trãieºte 

împrumutând paradoxala lor realitate: 

separãri/regãsiri, scurte exaltãri. 

Doar cã expunerea nu este deloc 

directã, logicã, durata curge ºi reversibil 

(nu e toatã prezent) ceea ce duce, inevitabil, 

la deducþii persistente, ca într-un duel de 

planuri. 

Apar ºi raporturi artificiale între 

recitalurile lui Cheshire ºi ceasurile când 

îºi retrãieºte orgoliile, dezbinãrile! Pãcat cã 

Eugen Barbu nu a mai plivit în materia prea 

abundentã a cãrþii sale. Pãcat cã nu ºi-a 

ascultat propriul cuvânt de ordine, cel care 

i-ar fi cerut sã renunþe la câteva adaosuri 

ale memoriei, de nu curat exagerate mãcar 

anchiloze, parcã lungiri nejustificate între 

subiect ºi predicat. 

Fãrã sã schimbe mare lucru din cele 

prezentate, aici fiind absolut neutru, solicit 

o balanþã nu prea încãrcatã cu tehnici 

de a deturna atenþia. Asta numai ca sã 

merg la o întrebare recurentã. Poate sã 

fie redus romanul popular (ºi Eugen Barbu 

asta face într-o anumitã mãsurã în ultimele 

pagini ale cãrþii sale) la filtrarea continuã 

de apariþii/dispariþii, fervori ºi denunþuri, 

certitudini/stupefacþii – mai toate exerciþii 

de coºmar ori de pendul instabil cu care 

ºi-a populat pictura lumii boeme în care 

ne gãsim? 

A devenit „Ianus” cântecul de lebãdã 

al unui prozator în plinã, finalã 

metamorfozã? 

Sunt gânduri care merg cãtre 

programul prozatorului, atras de perindarea 

printre secretele, explicaþiile, insinuãrile 

care îl împing de la spate spre cea mai 

bizarã glisare cãtre formatul oferit 

revistelor ilustrate, când se iveºte vertiginos 

tonul telenovelelor. Când romanul popular 

îºi atinge propriile limite. 

Fie cã face critica (de luat în seamã) a 

capitalismului, fie cã, slobod la condei, 

criticã puzderia de blocuri socialiste fãrã 

culoare (reduse la patru niveluri), fie cã – 

în revenire la Cheshire – nareazã 

optimismul unora ori de câte ori picau peste 

un ceas de bilanþ, Eugen Barbu nu a 

reprimat gustul sãu indicibil pentru abuziva 

aglomerare de fraze. Sunt de aruncat pagini, 

probabil bune, partide de fraze 

subordonate, fãrã sens epic la schimbãri 

de perspectivã pânã într-atât cã expun pe 

larg circumstanþe de tot felul, destule fãrã 

niciun statut, slobode la orice mod care 

le-ar fi legitimat. Apetenþele narative sunt 

aici complet rudimentare iar directitatea, 

simplitatea expunerii nu le scuzã consumul 

inutil de spaþiu grafic. 


CRONICÃ LITERARÃ 

Tudor Cristea 

DE VASILE MORAR* 

PE LA ÎNCEPUTUL anilor ’80, îºi 

fãcea apariþia în cenaclul Confluenþe, 

dominat de cercurile de colaboratori din 

toata þara ai SLAST (acronim decent 

pentru „Suplimentul literar-artistic al 

Scânteii tineretului”), un tânãr robust, nu 

prea înalt, dar purtãtor al unei simpatice 

mustãþi (pe care vãd c-o mai poartã ºi 

astãzi, dar înspicatã de fire albe). Venea 

din Maramureº, fiind posesorul unui accent 

atrãgãtor, ºi scria 

poeme despre þãrani sau sau 

despre marile ninsori în care 

visa sã fie îngropat (dar nu 

fãrã mâncare ºi bãuturã) 

alãturi de femeia doritã. Se 

numea Vasile Morar ºi 

vãdea ceva, mai curând în 

ce scria decât în felul de-a 

fi, din Ioan Alexandru, însã 

ºi ceva din poezia de ultimã 

orã, deºi el era (ºi a rãmas) 

adeptul versului clasic ºi 

bine strunit. Ba chiar al 

rigorii sonetului! Nu avea ºcoalã multã, 

fiind ºef de oficiu poºtal la Ulmeni, o 

localitate-satelit a municipiului Satu Mare. 

Dar era (ºi a devenit, în timp, în ºi mai 

mare mãsurã) un avizat cunoscãtor de 

poezie. Originar din Chelinþa, o localitate 

învecinatã pe care de pe atunci a 

transformat-o puþin în topos liric, Vasie 

Morar aducea cu el un aer proaspãt, de 

munte, ºi un parfum de fân cosit. 

Devenise aproape celebru un poem despre 

tatãl sãu (dar nu mai puþin despre condiþia 

propriei creaþii), cu titlul „Într-o bibliotecã 

din nord”: „Într-o noapte luminos ca un 

tub de neon/ a intrat în poemul la care 

lucram/ tatãl meu þãranul Morar V. Ion/ 

câmpia trâgând-o dupã el ca pe-un ham// 

Gânditor a pipãit fiecare cuvânt/ ca la târg 

* Vasile Morar, Dumnezeu câte-un pic, cu o prefaþã 

de Ileana Roman, Editura Prier, Drobeta Tr. 

Severin, 2011, 228 pag. 


când cumperi o cãciulã de miel/ aºezat 

pe-un vers ca pe un prag de pãmânt/ 

azvârlea cu lopata luminã pe el// A doua 

zi dimineaþa mai alb ca un crin/ cu un 

secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele 

mirosindu-i a cãpiþe de fân// Puse pe 

colinele cãii ferate/ caldã vara peste noi 

ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o 

bibliotecã din nord”. Am scris despre el 

în 1984, ºi vãd cã a reþinut o parte din 

acele cuvinte în secþiunea de 

referinþe critice a antologiei 

de autor pe care a publicat-o 

în 2011, cu titlul „Dumnezeu 

câte-un pic” ºi pe care mi-o 

trimite sub semnul unei 

vechi prietenii. Fusese 

prezent în „Caietul debutanþilor”, 

publicat în urma 

concursului pe 1982 al 

Editurii Albatros, iar în 1983 

apãrea în culegerea „13 

poeþi”, tot în urma unui concurs 

de debut, dar la Editura 

Eminescu. Rigorile debutului erau aspre, 

iar unele edituri nu înþelegeau, probabil, 

cum se cuvine, modernitatea acestui adept 

împãtimit al versului clasic, astfel cã 

Vasile Morar, despre care au mai scris, 

înainte de 1990, Alex ªtefãnescu, Ion 

Rotaru ºi N. Manolescu, n-a izbutit atunci 

sã publice un volum doar al lui. Dupã 

1990-1991 ne-am pierdut, el izolat în 

depãrtarea ºi în zãpezile Maramureºului, 

eu în ceaþa unei tãceri de ºapte ani pe care 

nici n-am încercat sã mi-o explic 

cumsecade...Am aflat apoi veºti despre 

el, dar numai în ultimii doi ani am intrat ºi 

în posesia ultimelor sale volume, trimise 

prin prieteni comuni. Este încã un 

exemplu nefericit al izolãrii în care trãim 

ºi scriem de ani buni în aceastã þarã ºi în 

aceastã literaturã...Am înþeles cã poetul a 

practicat ºi mai practicã o asiduã 

jurnalisticã, fiind prezent în publicaþii din 

11

zonã ºi reunindu-ºi textele în patru volume. 

Acestea, pe lângã cele zece de poezie. 

VOLUMUL din 1995 („De Vasile 

Morar”), întâiul, pare a nu cuprinde cele 

mai vechi poeme ale autorului, ci texte 

atunci scrise. Contrar unor impresii ceva 

mai comode, Vasile Morar este un poet 

oarecum dificil de situat într-o formulã, 

astfel cã ar putea fi definit mai curând prin 

ceea ce nu este, dar pãrea sau a pãrut a fi. 

Înainte de toate, nu este un poet al satului 

ºi nici al Maramureºului matricial. De altfel, 

cred cã premisele unei astfel de poezii, 

care trimitea la tradiþionaliºtii interbelici sau 

la continuatorii lor postbelici, au fost mai 

curând aparente, în ciuda faptului cã în 

toate volumele sale vom întâlni ecouri diverse 

– din Vasile Voiculescu, din Radu 

Gyr, din Adrian Pãunescu, din Ioan 

Alexandru ºi, ca ºi la acesta din urmã, din 

Esenin. În acest sens, impresia unor 

comentatori cã în poezia lui Vasile Morar 

s-ar contura un univers patriarhal ºi cã ar 

fi ºi el, intr-o manierã personalã, un „ultim 

poet cu satu-n glas”, mi se pare 

discutabilã. Apoi, deºi cultivã versul clasic, 

nu este un clasicizant, ci un modern; ºi 

deºi cautã, poate, sã dea impresia uneori 

ca ar fi, nu este un vitalist. Surprinzãtor 

sau nu, poezia lui pare a fi, de la un capãt 

la altul, o reverie livrescã. Melodioasã, 

fluentã, acaparatoare, verbioasã pe ici, pe 

colo, dezvoltând, în unele momente, o 

retoricã mai puþin substanþialã, dar ºi plinã 

de imagini frumoase, unele de-a dreptul 

memorabile, comparaþia metaforizantã 

fiind procedeul predilect. Poetul cultivã, ca 

Radu Stanca, medievalismele, îºi 

imagineazã în Chelinþa natalã turnuri gotice 

sau castele ori, fãrã a avea pasiunea 

aplecãrii peste bucoavnele strãvechi a lui 

Gh. Tomozei, care visa zãpezile din 

vremea lui Caragea, a lui Hangerli sau a lui 

Mavrogheni, cultivând rima bogatã ºi 

cuvântul cu parfum arhaic, se viseazã 

îngropat, alãturi de femeie, în zãpezile 

Maramureºului sãu. Ecourile sunt aºa de 

numeroase ºi tentaþia de a le identifica apare 

atât de des, ca ºi cea de a-l considera pe 

poet mimetic, încât operaþiunea ar fi inutilã. 

ªi aceasta pentru cã, în chip ciudat, acest 

poet livresc posedã o mare dozã de 

ingenuitate, ritmatã muzical, într-un 

discurs calofil, în care suavitatea se îmbinã 

cu mici (ºi binevenite) tentative de 

radicalizare a limbajului. În orice caz, în 

stilul pe care-l practicã, Vasile Morar 

cultivã mai ales cuvântul consacrat ºi 

încãrcat de ecouri: „Cu toiag de crin subþire 

bate mirele în poartã/ untdelemnul 

limpezeºte pleoapa candelei de os/ curge 

prin odãi lumina ca un flutur fãrã hartã/ 

când printre zãpezi de cearã umblã soarele 

pe jos// În perdelele albastre fluturi cât 

obrazul lunii/ dorm cu aripile-ntinse 

legãnaþi ca apa-n vânt/ ning polenuri 

colorate se aud în cer pãunii/ cum acoperã 

cu pana cozii ochiul de pãmânt// Se 

strecoarã-n lacãt cheia precum firul prin 

mãrgeaua/ jucãuºã peste sânii fetelor de 

mãritat/ iarna albelor damascuri ºi-a pus 

grea pe dealuri ºaua// Mirele mai bate-n 

poartã cu toiagul vinovat/ se subþie-n 

ceasuri carnea nopþii cu basma cãruntã/ 

pe pãmânt zvoneºte steaua s-a-ntâmplat 

în zori o nuntã”. Erotica e ºi ea tot reverie, 

poetul dorindu-se îngropat, alãturi de 

iubitã, în mai curând simbolice decât reale 

zãpezi, iar iubirea fiind mai curând ritual 

decât experienþã; chiar dacã suavitatea 

trubadurescã mai lasã, pe ici, pe colo, 

locul cântecului de lume ºi de pahar: „Sunt 

semne mari iubito la noapte o sã ningã/ tu 

pune lemn în sobã ºi scapãrã chibrit/ 

ochiul de foc pe geamuri va învãþa sã 

plângã/ curg peste sat berbecii cu lâna 

de grafit// La marginea zãpezii vom 

închina cu þuicã/ din cãni de lut mãrgeaua 

va mirosi a prun/ trage cuþitul rece pe 

inima de puicã/ pe uºã pune lacat cât oul 

de lãstun// Intrã în becuri noaptea ca 

într-un câmp cu floare/ n-o alunga mai 

toarnã horincã în pahar/ sã ascultãm 

zãpada – un murmur de fecioare// Priveºte 

tot pãmântul e limpezit cu var/ când 

somnul o sã vinã ca leneºele ape/ eu o sã-þi 

pun iubito un fulg imens pe pleoape!”. E 

de observat preþiozitatea, dacã nu cumva 

ºi abundenþa comparaþiilor ºi a 

metaforelor, oarecum în stilul prozei 

poetice a lui Fãnuº Neagu. Dar ºi un 

anume alegorism, discret totuºi, pe care-l 

vom întâlni pretutindeni. 

ACESTA ar fi stilul, cel puþin pe una 

dintre coordonatele creaþiei lui Vasile 

Morar. În continuare, schimbãrile ar fi de 

ordin, sã zicem, tematic. Aºa, volumul 

„Naturi moarte”(1997), printr-o 

interpretare sui-generis a acestei sintagme 

uzitate în picturã, unde natura moartã este, 

de fapt, o naturã vie, poetul abordeazã tema 

sfârºitului. Dar menþine ºi chiar 

accentueazã caracterul livresc, ca ºi 

preþiozitatea imaginilor, care uneori par 


stridente: „Pereþii roºi de molii în camera 

de iascã/ stã Dumnezeu pe tron de crin 

subþir ºi cascã/ sfinþii asceþi în rame iar îl 

bârfesc pe Goya/ arde-n cãmin tãmâie ºi 

ramuri de seqoia”. În limbajul, preþios ºi 

el, al unor comentatori (inclusiv al dnei 

Ileana Roman, care prefaþeaza antologia) 

aici ar fi vorba de izomorfisme ale morþii 

ºi iubirii. Doar cã ele sunt (daca sunt) mai 

curând ilustrative (lucru ce se vede ºi în 

maniera titlurilor – Naturã moartã cu 

lumânãri, Naturã moartã cu mort, Naturã 

moartã cu bufniþã, Naturã moartã cu tablã 

de ºah etc). În felul acesta avem niºte 

alegorii oarecum disparate ale thanaticului, 

defavorizate ºi de o anume indecizie 

stilisticã. Deºi, luate în parte, poemele au 

adesea o idee interesantã ºi conþin un 

sâmbure de lirism: „Vã rog sã daþi castelul 

la o parte/ ca sã vedem în spatele lui ce-i/ 

poate e cerul vindecat cu moarte/ poate e 

corul antic de femei// Vã rog sã trageþi 

cerul mai spre nordul/ prin care pãsãri 

negre vãluresc/ poate gãsim încremenit 

fiordul/ cu rãsturnatul tron împãrãtesc// Vã 

rog în pãsãri sloboziþi sãgeata/ sã curgã 

sânge peste tronul spart/ lãsaþi cortina încã 

nu e gata// Nisipul curs al ultimului cart/ 

schimbaþi decorul pentru actul doi/ în 

spatele castelului stãm noi” (Naturã moartã 

cu tron). Dar alãturi de un asemenea poem 

alegoric gãsim o altã „naturã moartã”, 

scrisã în alt stil („Între noi iubito creºte 

mãtrãguna/ tu o uzi cu lacrimi eu o ud cu 

vin/ daþi vã rog prieteni mai spre stânga 

luna/ sã vedem cum trece peste cer un 

crin”), iar impresia dominantã e de lucru 

fãcut, ºi ce se obþine este un imaginar poetic 

compozit. Sub acest raport, poemele 

reunite în placheta „Biblioteca din Chelinþa” 

(1999), a treia în ordinea publicãrii, care 

cuprinde, probabil, primele creaþii ale lui 

Vasile Morar, par mai pline de ingenuitate, 

deºi, la o privire atentã, sunt ºi ele niºte 

compoziþiii livreºti ºi vag alegorice: „Tata-i 

plecat spre sud dupã mãlai/ obezile cãruþii 

bat a toacã/ se freacã întunericul de cai/ ºi 

luna ca o nucã se dezghioacã// Frunza se 

lasã pãturã pe morþi/ zbiciul de aur limpezit 

cu miere/ plesneºte pielea lemnului în porþi/ 

ºi tata vinde un Ardeal de mere// curge lumina 

fluturi albi ºi mari/ urcã spre nord 

cãruþa cu bucate/ pãmântul intrã-n grijã la 

morari// Stã iarna clopot de argint pe sate/ 

deshamã tata caii de corvoadã/ pãmântul e 

un bulgãr de zãpadã”. Dupã cum se poate 

lesne observa, în asemenea poeme, spaþiul 

pare rustic-patriarhal, dar comparaþiile, 


metaforele ori hiperbola sunt de altã 

sorginte. Dar aceastã scindare sau, mai 

bine, lipsã de armonizare a planurilor 

(vizibilã ºi la nivelul lexicului, consacrat, 

neologic ºi, mai rar, popular ori arhaizant) 

împiedicã poezia sã ajungã la viziune. 

Lucrurile nu stau, de altfel, foarte diferit 

nici în urmãtoarele volume, care sunt, ºi 

ele, „tematice”. Aºa, „Va veni Îngerul” 

(2005), „Evanghelia dupã Ioan” (2007) ºi 

„Sub podul calicilor” (2008) conþin, cu 

unele note din Vasile Voiculescu, Radu 

Gyr ºi, în mai micã mãsurã, din Tudor 

Arghezi, poezii ale relaþiei cu divinitatea 

ºi, evident, ale cãutãrii unui înþeles al vieþii 

ºi al sfârºitului. Gãsim ºi aici poeme 

remarcabile luate în parte. În unele dintre 

ele identificãm ecouri mai slabe sau mai 

puternice din modelele lui Vasile Morar. 

Astfel, „Sfinþii din icoane” are ceva din 

logica ºi din sonoritãþile celebrului poem 

„Isus în celulã”, de Radu Gyr: „În 

catedrala goticã am intrat într-o noapte/ 

cu inima strânsã ca-n cleºte de teamã/ 

vroiam sã vãd ce mai fac sfinþii/ cu 

capetele aºezate în ramã// Câte o scamã 

de foc mai sugea parafinã/ prin vitraliile 

sparte nãvãleau pãsãri ciudate/ bufniþe 

roºii cu zborul holbat/ lilieci cucuvele 

pãsãri de noapte// Se auzea fâlfâit de aripi 

subþiri ca hârtia/ alþi lilieci atârnau cu capul 

în jos/ pe prapori pe veºmintele sfinte/ pe 

stâlpii altarului sculptaþi în os// Tot mai 

multe pãsãri ºi mai hidoase/ de pe pereþi 

coborau sfinþii cu feþe veline/ sã scoatã 

pãsãrile cu mãturoaiele-afarã/ în icoane 

urcau alþi sfinþi odatã cu mine”. Dar poetul 

izbuteºte mai ales atunci cand porneºte 

de la un element real, eventual un element 

biografic, ºi-l transfigureazã (oarecum în 

maniera lui Ion Gheorghe, la care trimite 

ºi o anume împiedicare expresivã a 

limbii), atribuindu-i semnificaþii simbolice, 

cum se întâmplã în „Maºina Singer”: 

„Maºina Singer e tot sub fereastra/ prin 

care privea mama pasãrea mutã/ când lãsa 

câte-o clipã acul sã odihneascã/ în pânza 

de cânepã abia þesutã// Apoi întindea pânza 

pe scândura largã/ smulgând câte-o 

bucatã de cer colorat/ îl aºeza pe pânzã ºi 

dãdea drumul la roatã/ sã-l coasã peste 

pieptul cãmãºii de bãrbat// Umbra ei se 

cosea cu cerul laolaltã/ ºi umbra norilor 

pe cârdul de raþe/ ºi iarba hohotea sub 

fereastrã/ numai umbra bãrbatului 

rãmânea la mama în braþe”. 

(continuare la pagina 21) 

13

AFINITÃÞI SELECTIVE 

Ioan Adam 

CITITORUL DE CALITATE* 

„Descãlecat” în Focºani de aproape 

trei decenii, criticul Mircea Dinutz face prin 

noua sa carte1 dovada posibilei lui 

naturalizãri. Într-un melancolic cuvânt 

preliminar în care ironia îºi dã mâna cu 

tristeþea îºi exprimã chiar regretul cã 

rezultatul osârdiilor sale vrâncene n-a luat 

forma unui dicþionar. N-are în fond ce îºi 

reproºa, iar dacã o face totuºi, trebuie sã 

vedem în acest gest doar o 

cochetãrie de intelectual 

timid, dar orgolios, conºtient 

cã în apartamentul lui 

lambrisat cu tomuri a urzit 

mai mult decât un lexicon. 

Dicþionare literare arondate 

unei regiuni au mai realizat 

ºi alþii, nu-i amintesc în acest 

incipit decât pe Stan V. 

Cristea, Florea Firan, George 

Vulturescu, dar asupra lor nu 

s-a abãtut „furtuna de 

contestaþii, indignãri, 

insinuãri” ce pare a-l fi 

îngrozit pe „descãlecãtor”. ªi 

dacã – admit excepþia! – s-a iscat pe 

undeva o furtunã, aceasta n-a fost decât 

una într-un pahar de apã. Dar în tot rãul e 

ºi un bine: Mircea Dinutz nu ne-a dat un 

dicþionar, ne-a oferit în schimb o 

panoramã. Personal nu cunosc niciun 

critic ºi istoric literar din provincie care sã 

se fi devotat într-atât spaþiului în care 

locuieºte încât sã scrie sistematic despre 

toate cãrþile concitadinilor, concetãþenilor 

sãi. E o muncã de benedictin ºi de detectiv, 

o teribilã probã de anduranþã ºi un risc pe 

cont propriu, mai ales cã acela care le-a 

fãcut, le-a traversat, iar pe ultimul ºi l-a 

asumat nu-ºi înmoaie pana în apã de 

trandafiri, nu apasã clapele „maºinii de 

lãudat” ºi nu ezitã sã le spunã celor din 

apropiere ºi adevãruri incomode. 

Panorama literarã a Vrancei (Vasile 

Lovinescu propunea în O icoanã creºtinã 

* Mircea Dinutz, Scriitori vrânceni de ieri ºi de 

azi, Editura Ziggotto, Galaþi, 2011. 

pe Columna Traianã ca etimon sanscritul 

Varanha) pe care ne-o oferã acum numãrã 

18 scriitori de ieri ºi de azi, de la Florinel 

Agafiþei, incitantul nostru contemporan, 

pânã la Duiliu Zamfirescu, pe care eu îl 

simt ºi mai contemporan. Aflu însã 

dintr-o bibliografie finalã (pusã în paginã 

cu acelaºi orgoliu subtextual pe care-l 

aminteam anterior) cã Mircea Dinutz a 

examinat în tinda registraturii 

sale critice alþi 40 de autori 

vrânceni, catagrafiaþi cu 

aceeaºi migalã ºi constanþã. 

Adunându-i pe unii ºi pe 

ceilalþi într-un tom imaginar 

nu poþi sã nu constaþi cã a fi 

critic în provincie în felul în 

care Mircea Dinutz înþelege 

sã fie înseamnã un fel de 

eroism tãcut ºi cumva 

tragic, à la Sisif. Tragismul 

vine nu din repetitivitatea 

gestului, ci din lipsa lui de 

ecou printre cei cãrora le 

era dedicat. E de înþeles 

atunci accentul de mândrã revoltã ºi 

exasperare ce-i scapã în final acestui 

critic de obicei atât de sobru ºi controlat: 

„Douã personalitãþi de anvergurã au 

declarat, în timpi diferiþi, cã Vrancea nu 

are critici!! Noroc mare pe capul nostru 

cã avem imposturã de toate culorile, 

altfel ne-am plictisi de moarte!!! Revista 

pe care o coordonez, respectatã în atât 

de multe judeþe ale þãrii (evident, e vorba 

de cititorii de calitate!), e ignoratã la ea 

acasã!!! Nici asta, se pare nu existã!! 

Sã fim bine înþeleºi, unii dintre colegii 

mei, prieteni sau nu, au valoare, se aflã 

în plinã ascensiune valoricã, mulþi alþii 

nu au vreo ºansã din start, dar prea e 

groasã ºi slinoasã vanitatea lor, 

autoiluzionarea obsesivã, drept care apar, 

periodic, monºtri de celuloid!! Cu cât 

sunt mai mici, mai piperniciþi, cu atât se 

agitã mai mult!! Sunt deconcertaþi doar 

de faptul cã nu au «maºina lor de lãudat», 

cum au alþii!! 


Îi înþeleg, le plâng pe umãr, dar... 

rãmân singur!!” 

Aici, sã mã ierte criticul, nu-l aprob în 

întregime. Am chiar impresia cã dupã zeci 

de ani de „magistraturã” încã nu ºi-a 

conºtientizat pe deplin rolul. Critica e un 

fel de singurãtate cu faþa spre ceilalþi. 

Criticul n-are prieteni. Are cel mult amici. 

Prietenii criticului sunt cãrþile, nu scriitorii. 

Mari sau mici, vanitatea lor e aceeaºi. 

Scriitorul, irritabile genus vatum, e 

întotdeauna alergic la observaþii. Orgoliul, 

vanitatea, trufia þin de natura lui. Dacã nu 

le-ar avea n-ar mai crea. Cine a scris mai 

comprehensiv, mai cald, despre C. Stere 

decât ªerban Cioculescu? ªi cine a luat 

pur ºi simplu foc atunci când acesta ºi-a 

permis sã observe cã în al ºaselea roman 

din ciclul În preajma revoluþiei „realismul 

teoretic” a cãpãtat „o înclinare practicã 

spre ºarjã ºi pamflet”? Evident, C. Stere, 

care protesta în Adevãrul din 31 mai 1931, 

etalând, ºi el, indignarea unui autor 

„neasimilat” de mediul în care trãia...Sã 

deduc, mutatis mutandis, cã nici Mircea 

Dinutz n-a fost asimilat în pofida lungului 

stagiu vrâncean? 

Cum scrie, despre cine scrie 

singuraticul din Focºani? Aº remarca mai 

întâi urbanitatea, condescendenþa. Aºa cum 

sunt oamenii care recurg la politeþe pentru 

a determina o reacþie de acelaºi semn, aºa 

sunt ºi unii critici, inclusiv Mircea Dinutz. 

Incisiv în fond, manierat în forme 

scriptice, comentatorul scriitorilor vrânceni 

îi priveºte de fapt de sus. Sunt „speciile” 

(specimenele) pe care le pune sub lupa lui 

de „naturalist”. Le admirã penajul, elitrele, 

volutele, le studiazã traseul, le constatã 

superior poticnelile. Dar rezervele lui de 

clemenþã sunt practic limitate. Scriitorul 

abordat e prins îndeobºte într-o plasã de 

asociaþii erudite, tras spre limanul 

verdictului în fraze dulci-amãrui ºi lovit pe 

neaºteptate în inima vanitoasã cu fierul dur 

al unui reproº întemeiat. Exemple pot fi 

extrase din aproape toate medalioanele 

reunite în Scriitori vrânceni de ieri ºi de 

azi ºi, ciudat lucru, dar bunã dovadã de 

onestitate intelectualã, mai ales în profilurile 

precumpãnitor elogioase. Despre Adrian 

Botez, poet în a cãrui stea în ascensiune 

criticul crede cu putere, dedicându-i studiul 

cel mai întins, pe alocuri encomiastic, nu 

ezitã sã pronunþe ºi judecãþi extrem de 

rezervate: „imagistica prea congestionatã, 

o aglomeratã plasã de referinþe ºi simboluri 

de naturã sã descurajeze cititorul, o 

densitate ideaticã ºi o tensiune 

suplimentare, capabile sã verifice 

competenþele celui care aspirã la statutul 


unui cititor de calitate, la care trebuie sã 

adãugãm procedeul nu prea simpatic (ºi 

contraproductiv) al scrierii cu majuscule, 

ori de câte ori doreºte sã punã în evidenþã o 

idee, un gând, un concept” (p. 58). Mã 

gândesc ce-o fi reþinut poetul: ditirambii sau 

tãgada? Parcã îmi vine a crede cã ultima. 

Aceeaºi tehnicã a elogiului bine 

temperat (în final) în medalionul consacrat 

lui Liviu Ioan Stoiciu, un poet vizionar în 

care ºi eu vãd un moralist inflexibil, un 

profet ce are pe limbã cenuºa amarã a 

disperãrii. Mircea Dinutz construieºte în 

jurul lui (ºi pe bunã dreptate!) o jerbã de 

elogii, o cascadã de laude, dã impresia cã 

e câºtigat integral de subiectul reflecþiilor 

sale pânã când, in cauda venenum, 

instinctul profesional îi aminteºte cã e mai 

bine sã fie prieten al adevãrului, decât al 

lui Plato (adicã Stoiciu) ºi-l amendeazã 

subit pentru „construcþia precarã”, „lipsa 

unei coeziuni interioare”. ªi chiar lui Florin 

Muscalu (de care înþeleg cã l-a legat o 

lungã amiciþie, închinându-i chiar o 

antologie ºi o bunã schiþã monograficã) îi 

reproºeazã „aerul obosit, manierist de-a 

dreptul” din volumul Chipul ºi asemãnarea. 

Este obiecþia pe care i-o aduceam ºi eu în 

1970 ºi o confirmam trei decenii mai târziu 

în Pro Saeculum. (În treacãt fie spus, nu 

m-ar fi supãrat prea tare dacã în grupajul 

de referinþe critice selective ar fi trecut ºi 

Statueta visãtorului, cronicã apãrutã taman 

în revista pe care o pãstoreºte.) 

Dar sã rãspund în continuare la 

întrebarea cum? Frapeazã rãbdarea, ritualul, 

calmul, tactul, absenþa violenþelor verbale 

sau, ca sã apelez la limbajul medical, 

protocolul operator. Totul se face pe 

îndelete, fãrã precipitãri neavenite. Din 

protocolul lui Mircea Dinutz nu lipsesc 

statistica onesta, laborioasã, în 

inconfundabilul stil al lui Al. Piru, nota 

eruditã de subsol, aglutinând o informaþie 

din varii domenii, blindajul teoretic (uneori 

oþios), inventarul meticulos de simboluri 

ºi metafore. Înainte de a fi comentat, poetul 

e fiºat, adnotat, cãutat în comentariile 

predecesorilor, cu ambiþia omului care a 

zãbovit îndelung în biblioteci ºi cunoaºte 

bine valoarea cuvântului. Cutare poet e 

„catagrafiat” astfel: „Cu cele 141 de poeme 

organizate în cinci cicluri (cifrã iniþiaticã, 

simbol al Centrului, al armoniei ºi al 

echilibrului): Pasteluri apocaliptice (43), 

Pasteluri domestice (27), Misterii (33), 

Carnavaluri (22) ºi Întoarcerea la ritual 

(16), autorul întãreºte impresia noastrã”. 

Ciclurile sunt parcurse rãbduriu, disecate 

chirurgical pânã la ultima fibrã, strofele, 

versurile sunt metodic ciocãnite pentru a 

15

se auzi dacã sunã sau nu a gol. Admisibile, 

ba chiar admirabile în parte, asemenea 

analize pãcãtuiesc prin exces. Citindu-le, ai 

nostalgia comentariului sintetic, râvneºti o 

perspectivã de sus, à vol d’oiseau, care 

ºterge detaliile, reþinând contururile esenþiale. 

Mircea Dinutz nu este în primul rând 

un critic de poezie (în comentarea prozei 

si a cãrþilor de criticã e mult mai destins ºi 

mai convingãtor), dar Vrancea literarã a 

produs din belºug poeþi ºi a fost cam 

zgârcitã cu exponenþii celorlalte genuri, aºa 

cã el e nevoit sã lucreze cu materialul pe 

care îl are la dispoziþie. I-ar trebui, mai ales 

în cronica de poezie „puþinã asprime ºi 

plivire”, vorba aceluiaºi Adrian Botez. Sunt 

mirat cã un cititor atât de informat, obiºnuit 

cu aerul tare al ideilor literare, n-a identificat 

în Adrian Botez un barbian obsedat de 

gãsirea cãii dintre om ºi Dumnezeu. Patru 

versuri ca acestea: „rog/inorog:/ 

Cuvântului-Crai/Dã-i al meu rai” ar fi fost 

îndeajuns. ªi acelaºi poet, desigur 

considerabil ºi în ochii mei, ar fi putut fi 

pus pe un plan în relaþie cu vârtejul 

heliadesc din Anatolida, iar pe un altul cu 

viziunile coþmareþti, à la Bosch þi Goya, din 

Scrisorile studenþeºti din închisoare ale lui 

Corneliu Zelea Codreanu. Scriu asta pentru 

cã aflu din amplul medalion ce i-l rezervã, 

cã Adrian Botez e ºi autorul unui studiu de 

pionierat într-un domeniu tabu: Opera 

scrisã a lui Corneliu Zelea Codreanu – 

între vizionarism ºi alchimie naþionalã. 

Mai adaug cã ici-colo fiºierul cu informaþii 

îmi pare a reþine amãnunte nu întru totul 

creditabile. Nu-mi vine a crede cã Pierre 

Gringoire (1475-1538), poetul respectat de 

Victor Hugo ºi Théodore de Banville, ar fi 

polemizat (vezi p. 70) cu Ludovic al XI-lea, 

rege mort în 1483. Polemist la 8 ani? 

Drept, cam ciudat vine, ar fi zis fabulistul... 

N-am la îndemânã Le Jeu du Prince des 

Sots al acestuia, dar rãmân incredul. Tot 

un Toma Necredinciosul rãmân ºi dupã ce 

am citit „figurinele” ale cãror subiecþi sunt 

Lucia Cherciu (bunã româncã din America, 

dar vulnerabilã ca poetã), ºi Paul Spirescu. 

Or fi poeþi meritorii, dar citatele selectate 

nu m-au convins. 

Îmi plac însã, cum scriam, cu 

deosebire medalioanele despre prozatori ºi 

critici. Cu Ioan Dumitru Denciu, cel aflat 

„mereu în drum spre Ithaca”, 

redescoperim scânteierile romanului 

istoric”, gen urgisit în timpurile noastre 

amnezice. Luminile zeiþei Bendis, carte 

despre enigmaticul Burebista, ca ºi 

Cãlãtoria spre zei a lui Mihail Diaconescu, 

sunt sonde înfipte în trecutul imemorial 

privit prin prisma unui „naþionalism 

metafizic, supraistoric ºi, deci, situat – 

crede Mircea Dinutz – în afara zonei 

politicului” (p. 103). Dar azi mai poate 

evada cineva (fie el ºi scriitor) din 

atmosfera sulfuroasã a politicului? Chiar 

studiosul Ioan Dumitru Denciu îl 

contrazice când constatã cã „El 

[naþionalismul – n.m.] reînvie astãzi în 

toatã Europa de Est ºi probabil se va 

propaga ºi în Vest, ca reacþie la tendinþele 

de sufocare a diversitãþilor prin 

globalizare”... Când se va relua, precum 

se anunþã, într-o ediþie nouã, îmbogãþitã, 

Dicþionarul general al literaturii române, 

nu vor putea fi omise de la bibliografia 

finalã eseuri precum cele despre Florinel 

Agafiþei (regret cã nu l-am citit pânã 

acum!), Doina Popa, Florin Paraschiv (o 

inteligenþã criticã în perpetuã ebuliþie), 

George Mihail Vlãdescu ºi Varujan 

Vosganian. 

N-aº încheia aceste notaþii fãrã a 

consemna profilul final al lui Duiliu 

Zamfirescu. Când l-am citit prima oarã pe 

Mircea Dinutz (sã tot fie vreo 20 de ani!), 

tocmai un eseu al lui despre autorul Vieþii 

la þarã mi-a atras atenþia. Cu acea formã 

de orgoliu proprie timizilor el recupera 

polemic Lydda, roman acoperit pânã atunci 

de vãlul scorþos al calificativelor drastice 

aºternut de H. Sanielevici, Octav Botez, 

Georgeta Horodincã, Al. Sãndulescu º.a. 

Criticul vedea în el un „incitant roman de 

analizã” în care protagonista „îºi 

converteºte profesorii la adevãrul ei de 

viaþã” (p. 299).Triumful ei este triumful 

literaturii, mai puternicã decât toate 

filozofiile ºi idiosincraziile. Studiind 

romanul, Mircea Dinutz fãcea o 

observaþie de fineþe, care a scãpat 

comentatorilor anteriori. Iat-o: „Portretul 

(imaginea subiectivã a individului din 

realitate) apare obsesiv ºi, neapãrat, în 

momente-cheie. Astfel, Filip A. gãseºte 

în casa Lyddei portretul fiului senin, 

iertãtor, gata sã-ºi deschidã braþele. 

Portretul mediazã – în cazul de faþã – 

apropierea dintre cele douã spirite”. 

Exact! În proza lui Zamfirescu portretul 

(alteori fotografia, a se vedea ºi în Viaþa 

la þarã scena apropierii dintre Saºa 

Comãneºteanu ºi Matei Damian) este 

mediatorul ideal, factorul decisiv al 

descoperirii afective a eroilor. Lumea 

derivatã, „iluzorie”, a artei era la el (dar 

oare numai la el?) mai puternicã decât 

realitatea. În recunoaºterea acestui 

adevãr Mircea Dinutz a pus ºi o parte 

din eul lui secret. ªi pentru acest „cititor 

de calitate” literatura este mai vie, mai 

seducãtoare decât realul descurajant. 


INTARSII 

Daniela-Olguþa Iordache 

CLONEIZII SFERTODOCÞI 

ªI… JAINISMUL DIN NOI 

Motto: „El(înþeleptul n.n.) a devenit liberat cedând 

suferinþa…neataºat ca vântul, pur la inimã ca apa în 

toamnã, curat ca o frunzã de lotus, cu organe de simþ 

retrase, ca o þestoasã, solitar ca un corn de rinocer, 

liber ca pãsãrile…” (Kalpa Sutra, versetele 210-212) 

Jainii nu sunt postmoderniºti. Viziunea lor 

filozoficã ºi moralã are însã ambiþia de a se fi 

nãscut odatã cu conºtiinþa de sine a lumii, asta 

însemnând „cu milenii înaintea lui Darwin”. 

Fãrã sã ºtii neapãrat cine sunt jainii cu 

adevãrat(o populaþie de 

aproximativ 7,5 milioane de 

credincioºi ºi filozofi din India 

de azi) eºti nevoit sã constaþi 

cã o parte din sâmburele tare 

al credinþei ºi gândirii lor 

consunã cu cele mai intime 

convingeri ale tale, nãscute 

parcã din sufletul uman 

colectiv. 

De exemplu, principiul 

vieþii sociale înseºi, privitã din 

perspectiva non-violenþei 

necesare „Funcþia fiinþelor vii 

este sã se ajute una pe alta”, 

sau principii mai simple cum ar fi compasiunea, 

armonia socialã, non-violenþa, consumul 

limitat, integritatea, neînfricarea, 

obiectivitatea, buna-credinþã. 

Alte precepte, gândite pentru 

funcþionarii guvernamentali ºi candidaþii la 

alegeri, ne pot provoca jubilaþie de exemplu, 

refuzul de a lua mitã, evitarea de a câºtiga 

voturi prin mijloacele fricii sau ale momelii ºi, 

mai ales, evitarea numãrãtorii necinstite a 

voturilor. 

Toate acestea se completeazã cu compasiunea 

practicã pentru naturã (ecologia) ºi 

mentalitatea profundã a dãruirii(vezi 

„Introducere în Jainism” de Rudi Jansma ºi 

Sneh Rani Jain, traducere din versiunea 

englezã de George Anca, Ed. Bibliotheca, 

Târgoviºte, 2011). 

Scriitorul postmodern de azi însã, departe 

de a deveni un iluminat ºi un învingãtor al 


sãu (adicã al tuturor pasiunilor sale) prin 

reîntrupare în 33 de eoni celeºti, priveºte o 

lume adevãratã/imaginarã evoluând pe tãrâmul 

tragic al violenþei (bombe cu otoni-antimaterie?) 

ºi ºantajului, al falsificãrii vieþii, al degradãrii 

totale a naturii, al necesitãþii de 

evadare într-un spaþiu cosmic 

propice supravieþuirii ºi 

speranþei, lume în care tocmai 

ideea de eliberare/libertate este 

grav compromisã (Mihai Stan, 

Exodul. Clone 2, Ed. 

Bibliotheca, Târgoviºte, 2011). 

Acest „adevãr ficþional”, 

dacã-l putem numi astfel, 

reprezintã un punct de vedere, 

deoarece existã tot atâtea 

puncte de vedere câþi gânditori. 

Scriitorul conferã deci lumii sale 

o posibilitate de salvare prin 

exodul hominizilor asaltaþi de globalism ºi 

robotizare într-un spaþiu ficþional/adevãrat, pe 

planeta albastrã Marte, nu roºie, ni se explicã, 

aºa cum greºit am crezut pânã azi. 

„Dã o inimã Adevãrului aºa cum este”, 

ne-ar mai spune jainul”, cãci adevãrul nu este 

un lucru pe care sã-l ocoleºti, ci (el) dã 

umanitãþii speranþã ºi fericire!”. 

Viziunea sumbrã a lumii descrise nu-i 

inspirã însã scriitorului postmodern o operã 

tragicã. Dimpotrivã. Acesta reuºeºte sã se 

detaºeze filozofic, fãrã a avea aerul, de propriul 

sãu scenariu ficþional pe care îl priveºte cu 

umor bonom ºi cu un zâmbet ascuns de 

satisfacþie. 

Ca un adevãrat jain, Mihai Stan îºi 

compune textul pãrând cã subînþelege faptul 

cã „istoria nu are început, viitorul nu are 

sfârºit, sufletul meu nu-l are nici pe unul, nici 

pe celãlalt.” 

17

Astfel aºa-zisul SF se înfiripã ca un roman 

textualist, ironic ºi ludic, unde, pe fondul 

unui conflict banal, se deruleazã o punere în 

scenã a haosului vieþii globalizate de pe Terra. 

Lumea se împarte în blocuri organizate 

transnaþional, ca ºi astãzi. EO (exclusiv 

organicii) sunt obligaþi sã-ºi organizeze 

exodul, urmãriþi tot mai insistent de clone, 

cyborgi ºi PO (parþial organici) conduºi de 

întunecatul profesor Xantippos. Aterrienii 

gãlbejiþi-portocalii invadeazã ºi ei planeta. 

Polisurile numeroase sunt alcãtuite din 

zgârie-nori cu 250 de etaje, dintre care doar 

19 la suprafaþã, strãzile sunt de fapt benzi 

transportoare având viteze între 5 ºi 50 de km 

la orã etc. 

Viaþa este înghiþitã treptat de un spaþiu 

virtual tot mai larg, dominat de holonet, 

holograme, cipuri, agenþi ºi scutieri. 

Metropolele, ca Teragovia (Târgoviºte, 

n.m.) vieþuiesc sub cerul fals al unei cupole 

menitã sã le apere de atacul viruºilor. 

Ambianþa voit depersonalizatã pãstreazã 

însã o constantã caragialianã – cârciuma/bar 

Anatema, a doamnei Melanie, unde continuã 

sã se adune eroii ºi unde se leagã ºi se 

desleagã destine. Aici nu se mai bea însã 

berea tradiþionalã ci AWHOL (aburi de 

alcool). Ambianþa epocii este completatã de 

oferta companiei Androsex – „femeia perfectã 

din silicon” precum ºi de pornogalaxie. 

Cum se construieºte însã un roman care 

sã sugereze haosul total al lumii moderne? 

Mai în glumã, mai în serios, romancierul ne 

strecoarã destule aluzii referitoare la posibila 

sa aventurã metatextualã, care de care mai 

hazlii. El ne aminteºte în treacãt despre 

romanul cu cheie, despre construirea inversã 

a naraþiunii (de la deznodãmânt la 

expoziþiune), despre aparenta succesiune de 

episoade cotidiene ºi prezenþa unui credibil 

personaj-martor sau despre cooptarea 

cititorilor drept co-autori ai cãrþii, în felul 

acesta sporindu-se în mod indubitabil ºi 

numãrul de cititori ai cãrþii. 

Astfel, în aceastã parodie au loc, nu 

numai autorul, ci ºi „cititoreþul” mânat de 

dorul gloriei, care copiazã fãrã discernãmânt 

tot ce îi cade în mânã. 

Scriitorul îl prinde asupra faptului ºi îl 

trateazã drept „plagiator ordinar” deoarece 

cititorii fie cã alcãtuiesc o mixturã între 

„Meditaþiile lui Marc Aureliu, Confesiunile 

Sfântului Augustin ºi Jurnalul de bord al 

cunoscutului Raiant Flatulescu”, fie „lipesc 

cap la cap comentarii despre eternul feminin 

culese de Benjamin Constant, Stendhal, 

Tolstoi, G.T.Veseliu, G. Coandã, Ion 

Mãrculescu, Mircea Constantinescu, 

Kirkegaard ºi Felix Iancu Brezoianu.” 

Dar lectura, cum ar trebui sã fie fãcutã? 

Scriitorul ne lãmureºte imediat dându-ne un 

exemplu – poþi citi mai întâi capitolul II ºi, 

dupã el, capitolul x. 

Este aceastã lume a falsului intelectual, 

unde Oscarurile ºi premiile Nobel se cumpãrã, 

unde acþioneazã „scormonitori” dubli clasici 

ca Grasu ºi Chiþcanu, unde „elita” se salveazã, 

„restul” rãmânând pradã foametei, drogurilor, 

lipsei apei potabile, adicã, aºa cum ar spune 

jainul, zonei mizerabile, de jos, a existenþei, o 

parodie a lumii contemporane? Fãrã-ndoialã! 

A.V.Orton conduce din umbrã 

confederaþia iar omul sãu Axteven Krebs 

organizeazã cu minuþiozitate marele complot 

al exodului. 

Organizaþia teroristã a capetelor 

suprimate anihileazã pe potenþialul gânditor 

– „Întâi te vor înjura. Pe urmã vor râde de 

tine. Apoi te vor declara nebun. Dupã aceea 

vor încerca sã te compromitã(…)Vor sfârºi 

prin a te lichida.” 

Eroii tineri, Alex, Trigeo ºi Maximus sunt 

filaþi de profesorul malefic. Doi dintre ei, 

Trigeo ºi Maximus, sunt victimele unui 

atentat, dar se constatã în cele din urmã cã 

fuseserã ucise doar clonele lor. 

În timp ce Matusalem, un PO (parþial organic) 

din Bãlþi descoperã „gena muncii” prin 

care sperã sã obþinã, dupã tratarea ei chimicã, 

muncitori care sã-ºi piardã simþul proprietãþii, 

al familiei ºi al celor patru religii în favoarea 

muncii fãrã-ncetare ºi a respectãrii „celor 10 

porunci ale mondialismului”, se pune la cale 

Noua Erã, unde inºii trebuie sã gândeascã 

din ce în ce mai puþin spre deloc. Oricum, 

cloneizii sfertodocþi vorbesc în dulcele lor 

limbaj de plastic. 

Cum rãmâne însã cu jainul care pune 

TOTUL sub semnul karmei ce se traduce 

prin muncã disciplinatã ºi conºtientã? Grija 

acesteia a fost preluatã de un hit ce funcþioneazã 

ca un imn subversiv – „Aruncã-mã 

pe Venus”: 

„Nu vei mai avea nevoie 

De soþ sau soþie 

Îþi vei alege din holograme 

Fiul sau fiica, chipul lor… 

Apoi micuþii vor alerga pe traseul 

Creºã, ºcoalã elementarã, liceu 

Chiar facultate 

Iar la absolvire familia se va reuni 

Pentru a doua ºi ultima oarã.” 

În „nota finalã a ar(h)ivistului, ce s-ar 

prezenta dupã exod, sutele de mii de 

participanþi la miºcãrile de protest din Piaþa 

(Tahrir?) au strigat „Afarã, afarã cu A.V. Orton 

din þarã” iar CTP, un ziarist vocal, a fãcut 

observaþia de bun simþ cã la marea manifestare 

n-a participat nici un EO (om). 

Conform jainilor putem sã ajungem la o 

concluzie finalã la sfârºitul viitorului, însã, 

cum sfârºitul viitorului nu se va petrece 

niciodatã… 


ROMÂNUL A RÃMAS POET? 

Liviu Grãsoiu 

DISCREÞIA OMULUI, 

DÃUNÃTOARE SCRIITORULUI 

Foarte puþini sunt, din pãcate, iubitorii 

literaturii române cãrora numele Elisabetei 

Isanos le spune ceva. Poate câþiva ºtiu cã 

este fiica Magdei Isanos (poetã pe bunã 

dreptate atent comentatã de Marin Bucur, 

C. Cãlin ºi Horia Bãdescu în studii 

monografice) ºi a lui Eusebiu Camilar 

(prozator bucovinean, cu 

destin deturnat de evenimentele 

din România postbelicã). 

Elisabeta Isanos (n. 

1941) este deci moºtenitoarea 

unor talente literare 

autentice ºi originale, precum 

ºi beneficiara unei educaþii 

culturale alese, lucruri vizibile 

de la primele pagini ale 

cãrþilor semnate pânã acum. 

Remarcabila poetã, 

prozatoare, eseistã ºi 

traducãtoare, profesoarã de 

francezã o viaþã întreagã a 

debutat firesc, la 23 de ani, 

iar editorial, cu cinci ani mai târziu, în 1969 

(Oraºe nostalgice se chema placheta), 

atrãgând atenþia câtorva cititori de mare 

prestigiu în lumea literarã precum Zoe 

Dumitrescu-Buºulenga, ªt. Augustin 

Doinaº, pentru ca, mai apoi, la volumele 

din 1980 ºi 1987, sã beneficieze de opiniile 

favorabile ale lui M. Iordache, C. Cãlin, N. 

Baltag, C. Trandafir, Vlad Sorianu, Ioan 

Holban. Prozele din Paºaport pentru Oraºul 

de Sus ºi Doctorul de pe comoarã au fost 

remarcate de Dorina Grãsoiu pentru 

„fantasticul ca peregrinare în proprie 

interioritate” în articolul consacrat Elisabetei 

Isanos în D.G.L.R. Este, de altfel, singurul 

instrument de lucru, sintezã amplã, – unde 

este analizatã creaþia Elisabetei Isanos. 

Autorii de istorii literare mai mult ori mai 

puþin scurte, mai mult sau mai puþin critice 

nu o bagã în seamã, excepþie fãcând Marian 

Popa care o încadreazã cu multã subtilitate 

în capitolul „Femei” – de fapt o bibliografie 

din a sa Istorie a literaturii române 

contemporane de azi pe mâine. Absenþa 


Elisabetei Isanos mi se pare una dintre 

nenumãratele injustiþii fãcute iresponsabil de 

cãtre cei ce se angajeazã la construcþii 

monumentale fãrã a-i citi pe toþi scriitorii 

cu operele lor reprezentative. Rãmânând 

doar la scandalul ori agitaþia stârnitã în jurul 

câte unui nume, dispreþuind rare calitãþi 

(discreþia ºi bunul simþ al 

omului social ºi al artistului) 

ºi a se lãsa influenþat doar de 

interesul imediat, ori de 

ponderea în medii extraliterare 

a autorilor, istoricii literari 

contemporani (cam 75% 

dintre ei) se autodescalificã ºi 

îºi anuleazã meritele atâtea 

câte sunt. Cu certitudine, 

Elisabeta Isanos nu s-a prea 

lãsat impresionatã de 

asemenea atitudini regretabile, 

ci ºi-a vãzut de propriul 

drum, semnând pânã acum 

patru volume de versuri, trei 

de prozã, eseul despre Magda Isanos, la care 

se adaugã traducerile din Eminescu 

(excelente versiuni în francezã ale 

Scrisorilor) din Magda Isanos ºi Carolina 

Ilica ºi recenta transpunere în românã a 180 

de catrene din creaþia celebrului persan 

Omar Khayyam (18.VI.1048-4.XII.1131) 

folosind traducerile în francezã tipãrite în 

1867,1920,1922,1951, comparate cu 

traducerile româneºti din 1923, 1932, 1969, 

1982 ºi 2004. 

Ceea ce a propus Elisabeta Isanos în 

2007 la Editura Lucman a reprezentat 

concomitent un risc ºi o frondã, întrucât 

comparaþiile devin, în asemenea cazuri, 

inevitabile, iar sursologii, erudiþii obiºnuiþi 

sã scotoceascã în adâncuri temporale au 

un cuvânt greu de spus, putând realmente 

sã-l aºeze pe traducãtor pe ori sub scut. În 

plus, exact în acei ani (aproximativ deceniul 

2000-2010) înþelept-rafinatul poet persan 

se aflã în atenþia lui Radu Cârneci, 

împãtimit degustãtor al frumuseþilor exotice 

cu formã poeticã. 

19

Ei bine, cunoscând ºi comparând 

aceste elemente, pot afirma cã experienþa 

propusã de mult prea puþin mediatizata 

scriitoare intrã în categoria reuºitelor, a 

lucrãrilor ce vor deveni momente de 

referinþã în receptarea unor înalte spirite 

din culturi ex-centrice aceleia româneºti. 

Începând cu eleganta copertã ºi 

ilustraþiile dupã versiunea englezã a lui Edward 

Fitzgerald apãrutã la Boston în 1894, 

Ai clipa doar se deschide cu o utilã 

introducere, intitulatã „Între istorie ºi 

legendã”, lãmurind amãnunte despre omul 

care nu a cerut decât sã trãiascã liniºtit în 

umbra norocului ce i-a fost hãrãzit, lãsând 

spiritul sã vagabondeze graþios în 

abstracþiuni matematice ºi calcule 

astronomice. 

Portretul rezultat din catrenele sculptate 

parcã în marmurã denotã un artist cu 

expresie sobrã, simplã, directã, fãrã dorinþa 

de a forþa metafora, ori a stoarce seva 

cuvintelor. Asistãm la un nesfârºit carpe 

diem, declarat solemn, sincer, cucerindu-l 

imediat pe cititor: „Ce-o mai fi mâine, cine 

poate ºti? / Încearcã astãzi fericit sã fii! / 

Bea vin sub lunã…Nu ºtii dacã luna / ªi 

mâine searã te va mai gãsi”. Elogiul vinului 

este egal ºi constant cu cel din Rubaiate, 

sprijinul sãu în contemplarea spectacolului 

uman, ca ºi în înþelegerea elementelor 

abstracte din sufletul individului, aflate în 

osmozã cu materia de o anume calitate: „Un 

gât de vin! ªi trist n-am sã mai fiu, / Nici 

gãlbejit, ci vesel rubiniu / Când oi muri, sã 

mã scãldaþi în vinuri, / Din lemnul viei vreau 

sã am sicriu”. 

Frumuseþea femininã cunoaºte un 

firesc elogiu, sub aceleaºi impulsuri 

hedoniste: „În adieri, o floare se zbãtu, / 

Ca ea de mângâiatã eºti ºi tu… / Nu-mi 

spune ce a fost! Trãieºte astãzi / ªi nu vorbi 

de timpul ce trecu”. 

Rând pe rând fatalist, galant, pesimist, 

exuberant, melancolic, înþelept, stãpânind 

un umor de nuanþatã fineþe, Omar 

Khayyam se impune ºi prin testamentul 

impecabil transmis peste veacuri Elisabetei 

Isanos, iar prin talentul sãu, nouã, cititorilor 

de azi: „De moarte nu mã tem. Nu m-am 

temut / Nici când, silit de Soartã, m-am 

nãscut, / Dar viaþa este partea care-mi 

place! / ªi o vei da-napoi; e cu-mprumut.” 

Nu ne rãmâne decât sã ocrotim acest dar 

venit din alte vremuri. 

În timp ce descifra misterul Catrenelor 

lui Omar Khayyam, în anii când redacta 

eseul biografic – În cãutarea Magdei 

Isanos (2003) ºi se consacra romanelor 

Drumul spre Ombria (2004), Cosânzenii 

(2005), Amur (2006) ºi Poarta de Vest 

(2010), Elisabeta Isanos scria în continuare 

poezii, trecând peste incredibila indiferenþã 

a criticii de întâmpinare faþã de producþia 

sa literarã. Urmarea s-a numit Urgia 

plãpânzilor (Ed. Lucman – 2011) 

cuprinzând circa o sutã de poeme scrise 

în românã ºi traduse în francezã (de 

autoarea însãºi) ºi în englezã (de Mihaela 

Paladi). Pe coperta primã, o rafinatã 

reproducere a unui tablou de Vasile 

Mureºan – Murivale, iar pe ultima, un sonet 

inspirat de brutala trecere a timpului. 

Poezia scrisã în anii din urmã de 

Elisabeta Isanos (pãcat cã piesele nu sunt 

datate) impune printr-o severã simplitate, 

caldã, directã, lipsitã de inevitabilele cârje 

reprezentate de metafora cãutatã, 

sclipitoare adesea (mulþi poeþi trãiesc 

exclusiv din aceastã reþetã) preferatã fiind 

ideea, alãturi de trãirea expusã fãrã 

obiºnuitele figuri de stil, de subtilitãþi 

aluzive. O poezie sobrã, cu rare cãutãri de 

limbaj, o poezie tonicã prin acuitatea 

întrebãrilor ºi a constatãrilor, respingând 

prin simpla ei condiþie excesele lingvistice, 

cruditãþile de vocabular tot mai prezente 

în paginile semnate mai ales de 

reprezentanþii noului val de poeþi vag ºcoliþi 

ºi încurajaþi în a aduce trivialul, mahalaua 

ºi pornografia nerafistolatã în sprijinul 

succesului lor ºi al „noului canon”. 

Elisabeta Isanos trãieºte ºi acceptã 

„acest mod de a fi / necunoscut de frunze, 

existenþã / care nu cere sã te naºti, nu 

trebuie sã respiri / e destul sã rãsari ca aºtrii 

morþi, în gând”, pentru cã „Cerbii nu se 

tem de cenzurã, / privighetoarea nu are 

rege”. De aici afirmaþia: „N-am nevoie de 

primãvara adevãratã / o vreau pe aceea din 

amintiri, întunecoasã //…// Întuneric ºi 

ceaþã. În toiul unei nopþi fãrã cuvinte”. 

Deoarece „poetul pluteºte în tãcere”, 

„poezia îmi rãmâne alãturi ca un duh / 

oriunde m-aº duce, pe strãzi, în infern, / 

n-o pot rupe de mine” (Cuvintele rãmân 

în aer ca frunzele). Este condiþia sa 

modernã fãrã agresivitate. 

Predilectã devine meditaþia asupra 

trecerii timpului privitã când calm, când 

cu tristeþe, cãci inevitabil intervin în pofida 

speranþelor, degradãrile fizice, 

descompunerile: „Minunea mea / pân-la 

tine s-au sfârºit toate cele //…// Ai sã durezi 

mai mult decât un trup de-mprumut” 

(Minunea). Poeta descifreazã „Mânia celor 

fragezi” care, „ne pedepsesc pe toþi murind 

devreme” ºi evocã deruta dintr-o Copilãrie 

de cãrãmizi când „eram doar ce vedeam 

cã e-mprejur”. Aceastã stranie 

depersonalizare este contrabalansatã de 

visele candide adunate în poezii precum 

Mirare de lunã ºi Primãvarã. Citez din 

prima piesã: „Dar tu vino sã te miri cu 

mine, / sã ne fim miri, / fãrã pãstrare de 

sine, / vechi în iubiri / ºi de mirare tineri, / 


sã fim de mirul lumii / cu sprâncene de 

mir”. Este aici parcã un preambul la starea 

de fascinaþie în faþa frumuseþii masculine 

ce declanºeazã efluvii erotice: „Mã-ntorc 

mereu spre tine ca spre soare, / cu miile 

de trupuri deodatã, / un lan de rãsãrituri 

foºnitoare, / un câmp întreg de corpuri de 

armatã. // Nu ºtiu nici eu de ce mã simt 

mulþime, / în timp ce tu eºti singurul mereu, 

/ eºti generalul Dragoste, iar eu – / oºtirea 

proastã, moartã dupã tine” (Generalul). 

Remarcabil efect emoþional transmite 

explozia de vitalitate, exuberanþã ºi cãderea 

consemnatã sec din În piaþã, poezie densã, 

echilibratã, atent lucratã, ca ºi ampla 

mãrturisire intitulatã Întineresc de spaimã, 

una dintre cele mai frumoase din volum: 

„Te vãd pe umbra unui vis despre grãdini. 

/ M-am topit în tine odatã cu gândul 

ninsorii. /…/ …. de spaimã. / Sã nu mã 

mai iubeºti þi-ar trebui veacuri”. Ca 

întotdeauna iubirea genereazã versuri 

antologice, precum: „Te-aº îndrãgi imens, 

cu tot ce vãd, / parcã te-aº face una cu 

pãmântul, / ori parcã te-aº iubi de sus din 

stele, / nimic pe dinafarã nelãsându-l” (Cu 

tot ce vãd). Sentimentul se menþine la 

aceeaºi tensiune liricã ºi nobleþe a expresiei 

în Stihuri deasupra frunþii („Nimic nu-þi 

cer în schimb, vreau doar s-aºtepþi, / sã 

stai zidit cum eºti între biserici: / am sã 

m-apropii lung, ca plopii drepþi, // când 

din lãstare încep sã se ridice. / Tu doar 

sã mã aºtepþi pânã revin / crescând, ca 

grâul scuturat din spice”) sau în Timpul 

tãu unde se adaugã acorduri de cantilenã 

neobiºnuite în lirica actualã („În zori de 

tine mi se face zi, / mã înnoptez în asfinþit 

cu tine, / e-un timp de care nu vei auzi, / 

unde ajun dupã ajun se þine //…// e-o 

fericire care nu se-mparte / cum ploaia 

risipeºte marea-n noapte / doar pe cuvânt 

va trebui s-o crezi”). 

Cu asemenea bijuterii, egalate valoric 

de încã altele (Inima bate în altã culoare, 

Ameþeala, Copacul cu frunze de jar, La 

iarbã verde, Poezia e ultima terra) 

Elisabeta Isanos are tot dreptul sã creadã 

cã „timpul meu îºi cautã anotimpul”. Eu 

unul susþin aceastã speranþã. 

(urmare de la pagina 13) 

De Vasile Morar 

MELANCOLICÃ, sentimentalã, 

punctatã ironic, pe ici, pe colo, dar abia 

sesizabil, uzând ºi abuzând de imagini 

frumoase, tentând adesea sensul metafizic 

ºi grav, dublând programatic serafismul ºi 

transparenþele cu sordidul ºi cu tristeþea 

amintind, deopotriva, de Bacovia ºi de 

Arghezi, din volumul „Oraºul cenuºiu” 

(„Trec gunoierii, cantã fanfara/ la catedralã 

bate clopotul mic/ caii carului mortuar 

pãºesc mãrunt/ sã ºtie oraºul cine-i în dric/ 

/ Toþi gunoierii sânt în doliu/ a repausat ºeful 

bãtrân/ mâncase cârnãciori expiraþi/ ºi bãuse 

trei sticle de vin// Toþi îl plâng cã era un om 

tare bun/ au venit toþi la parastas/ de trei zile 

oraºul e trist/ ºi cu gunoiul în nas” – Gunoi), 

aceastã laturã a creaþiei lui Vasile Morar 

capãtã un pandant probabil necesar prin 

poemele în prozã rimatã reunite în ciclurile 

„Duminici samaritene” (2004) ºi „Zodia 

scorpionului tandru” (2007). 

Publicate în ziarele locale ca un soi de 

tablete mai fanteziste, bucãþile ce alcãtuiesc 

aceste cicluri sunt, de fapt, nu poeme în 

prozã rimatã, ci mai lungi texte în vers clasic, 

nu o datã sprinþar, aºezate în forma prozei. 

Majoritatea sunt erotice, dar nu în registrul 

suav, ci în cel suav-ironic ºi, mai la urmã, 

suav-licenþios, dacã se poate spune aºa, 

cultivat de Emil Brumaru în „Cântece naive” 

sau în „Infernala comedie”; dar fãrã 


accentele scatologice din ultimele texte ale 

poetului ieºean. Deºi sunt ample (dar bine 

susþinute) ºi, prin urmare, greu de citat, iatã 

unul, în care, de sub limbajul voit 

ºmecheresc ºi ironic se iþeºte sentimentalismul; 

dar ºi modelul, îmblânzit sub raport 

lexical: „E iarnã, domnilor. E iarnã. Picurã-n 

oase iar cu frig. În þeavã aburul se-ntoarnã, 

iar eu cu braþele te strig. Hai, intrã, tu, femeie 

dulce, în aºternutul cu danteli ºi lasã-þi ºoldul 

sã se culce sub dunga caldelor sfieli. Afarã-i 

frig, auzi cum plânge ºi vântul printre 

crãpãturi. Ia ciocolata ºi o frânge ºi papã 

pipotã de pui. Ori cafeluþe fãrã zahãr sau 

prãjituri bãtând spre crem. Departe mai 

aºteaptã-un mahãr. C-o sã te duci nu mã 

mai tem. Hai, doamnã, nu mai sta-ntr-o rânã, 

scoate-þi piciorul din ciorap, întinde-mi din 

ºezlong o mânã, fã-te mai micã sã te-ncap. 

E iarnã, domnilor. Eternã. Copiii se pãlesc 

cu bruji. Curg fulgii dintr-un dub de pernã. 

Iubito, ieºi, te rog, din blugi. În pânza 

þeapãnã þesutã, aroma fundului tãu mic, mai 

rãcoros ca o cucutã, mai dulce ca un 

alambic. Prin care curg alcooluri fine, nu 

îngerii pufoºi ºi blegi, haide, lipeºte-te de 

mine cu sfoara sângelui sã-mi legi trupul de 

carnea ta fragilã, în nopþi cu ºoldul îngheþat. 

ªi sã îþi muºc fãrã de milã lacrima sânului 

sfãrmat” (Picurã-n oase iar cu frig). 

Inegal, dar aproape niciodatã lipsit de 

interes, Vasile Morar, clasic în versificaþie 

dar modern în stil ºi în atitudine, este, în 

partea bunã a creaþiei sale, de aflat din 

abundenþã în ambele registre pe care le 

practicã, un poet care trebuie luat în seamã. 

21

REVELAÞIILE LECTURII 

Iordan Datcu 

VIRTUÞILE DISCURSULUI 

REMEMORATIV 

Exasperat de consecinþele politicii din 

„epoca de aur” – foame, adicã „alimentaþie 

raþionalã”, frig, lipsã de benzinã, obligaþia de 

a declara la poliþie maºina de scris, obligaþia 

de a informa asupra contactelor cu strãinii, 

sporul demografic forþat prin interzicerea 

avorturilor, dãrâmarea de monumente istorice 

ºi alungarea din case a proprietarilor din 

zonele în care intrau buldozerele, lipsa 

medicamentelor, diversele mãsuri poliþieneºti, 

imposibilitatea de a procura cãrþi ºi reviste 

nu numai din occident, ci ºi din unele þãri 

socialiste, degradarea întregului climat social, 

pe scurt spus avalanºa de reglementãri 

antipopulare, – Dumitru Micu a încercat sã 

reacþioneze cumva împotriva acestor stãri de 

lucruri. Evenimentele din decembrie 1989 

reuºind sã aboleascã regimul dictatorial, 

Dumitru Micu ºi-a notat în jurnal, „devorat 

de remuºcãri”, cã n-a contribuit, deºi a 

încercat, la dãrâmarea regimului ceauºist: 

„Sângerez sufleteºte cã nu m-am situat 

deschis împotriva sinistrului regim dãrâmat. 

Nimeni însã nu m-a stimulat, nu m-a încurajat 

în vreun fel în direcþia aceasta. Nici Rusanii, 

nici Manolescu, nici Simion, nici Doinaº, nici 

Paler, nici Hãulicã, nimeni. Când în vara 

acestui an, [1989], l-am întrebat pe Doinaº, în 

curtea Uniunii, dacã gãsea cã nu era chiar 

nimic de fãcut, mi-a rãspuns, fãrã ezitare: 

Nimic. Eram gata sã-mi declar, împreunã cu 

Melian, adeziunea la scrisoarea «celor 6», dar 

neizbutind sã-i determin ºi pe alþii sã ni se 

alãture, el a renunþat la iniþiativã, mai bine zis, 

ºi-a modificat-o. În locul plãnuitei declaraþii 

colective, a recurs la anonimat, trimiþând 

«Europei libere» un manifest semnat Frontul 

Salvãrii Naþionale. Sã ader dupã aceea, de 

unul singur (ºi în ce fel aº fi putut-o face, 

public?) la demersuri precum scrisoarea 

câtorva scriitori cãtre preºedintele Uniunii. 

D.R. Popescu. la aserþiile din scrisoarea 

deschisã a lui Deºliu cãtre ºeful statului sau 

din interviul lui Mircea Dinescu, apãrut în 

presa francezã ori la acþiunile Doinei Cornea, 

îmi pãrea, ºi pãrea tuturor celor cu care 

comunicam, un act de bravurã gratuitã, de 

sinucidere inutilã”. 

Marcat deci de un astfel de sentiment, a 

urmãrit, cu surescitare, evenimentele din 

decembrie 1989, a vãzut punctele fierbinþi din 

Capitalã, i-a vãzut în stradã pe contestatarii 

regimului în Piaþa Palatului, la Televiziune, a 

urmãrit transmisiunile de la radio ºi 

Televiziune, a cãutat ziarele care relatau 

asupra evenimentelor, a ascultat posturi de 

radio strãine ºi ºi-a consemnat totul în pagini 

de mare densitate, de profundã trãire. Totul 

însã fãrã pretenþia de a analiza „evenimente 

cu atât de complexe implicaþii”, ci doar cu 

dorinþa de a relata, ca martor obiectiv, ceea 

ce a vãzut. Aceeaºi relatare sobrã, bazatã ºi 

aceasta pe observaþie directã, în capitolul 

Mineriadele. 

Cadru didactic la Catedra de literaturã 

românã a Facultãþii de Filologie a Universitãþii 

Bucureºti (asistent din 1954, lector din 

octombrie 1956, conferenþiar din 1962 ºi 

profesor titular din 1969 pânã la sfârºitul 

anului universitar 1997-1998, dupã care a 

rãmas profesor consultant), Dumitru Micu 

consacrã în cartea pe care o comentãm, Sfârºit 

ºi început de mileniu (Editura Muzeului 

Literaturii Române, Bucureºti, 2010, 452 p.), 

un amplu capitol, Addendum. Alma Mater 

Bucurestensis, în care evocã periplul sãu didactic 

în facultatea amintitã, ambianþa din 

aceasta, ambianþã definitã încã din subtitlul 

În climatul terorii. Prin reforma 

învãþãmântului din 1948, profesorul, 

deopotrivã din învãþãmântul universitar ºi din 

cel mediu, „era osândit de lege – scrie Dumitru 

Micu – sã nu dea societãþii tot ceea ce era în 

stare din punct de vedere intelectual”, piedici 

în calea împlinirii misiunii sale fiind tot felul 

de obligaþii extraprofesionale, tot felul de 

obligaþii obºteºti, denumite „legãtura cu 

viaþa”, „cunoaºterea realitãþii”, „trãirea în 

miezul realitãþii”, obligaþii obºteºti a cãror 

subestimare era calificatã ca „o culpã majorã”. 

ªi Dumitru Micu, ºi profesori de realã þinutã 

din facultatea amintitã s-au confruntat cu 


tehnocraþia omniprezentã, cu interdicþia de a 

comunica studenþilor pãreri personale, „ci 

numai puncte de vedere care aveau girul 

Catedrei”, cu promovarea pe baza dosarului 

privind originea socialã, cu existenþa a 

numeroase comisii metodice, de analizã, cu 

mulþimea de mediocri, submediocri ºi 

impostori, cu sarcinile sindicale, cu rãsturnarea 

criteriilor, cu universitarii activiºti, cu cerberii 

vigilenþei „revoluþionare”, cu obligaþia de a-i 

învãþa limba românã pe studenþii strãini veniþi 

la studii în România. În fine, dar nu în ultimul 

rând, cu lupta împotriva „eseiºtilor”, adicã a 

profesorilor care publicau în presã, denunþaþi 

de Iorgu Iordan, care considera publicistica 

„la antipodul ºtiinþei”, cu sarcinile sindicale, 

cu defilãrile, cu obligaþia de a-i îndruma 

„nemijlocit” pe studenþi. 

Realul dar portretistic al autorului îl gãsim 

în „figurinele” unor profesori, unii dintre ei 

plasaþi în subgrupa „eseiºti”. În prima 

secþiune, a „dascãlilor ºi educatorilor”, 

întâlnim, în persoana lui G.C. Nicolescu, tipul 

profesorului de „formaþie radical pozitivistã”, 

care-i teroriza pe studenþi cerându-le date, iar 

nu „idei, probleme, conþinuturi”, cu care 

examinatorul „nu se complica”, pentru el 

„gradul de intelectualitate al rãspunsurilor, 

inteligenþa, puterea de judecatã, capacitatea 

de analizã, de argumentare nu contau”. Un 

altul, Al. Hanþã, „era funcþionar ºi activist prin 

vocaþie”, pentru el „activitatea didacticã ºi 

cea administrativ-organizatoricã (fiind) 

inseparabile”, scrisul neatrãgându-l, având 

pentru el chiar o fobie iar în colaborarea la 

Analele Universitãþii „vedea mai curând o 

frivolitate, un lux, în fine, un act, dacã nu inutil, 

cel puþin insignifiant. Mergerea la cules de 

usturoi valora, în ochii lui, mai mult. Dacã a 

scris, totuºi, ºi el, a fãcut-o de nevoie”. ªi în 

privinþa lecturii „se abþinea de la excese”. Este 

magistral portretul lingvistului activist. Ion 

Diaconescu, expresie a dorinþei de a controla 

totul în facultate: „pãrea a fi, indiferent dacã 

deþinea sau nu, formal, vreo funcþie de 

conducere, adevãratul ºef al instituþiei. 

Examenele de tot felul, cursurile de 

«perfecþionare» pentru cadrele din 

învãþãmântul mediu, cele de sintezã, pentru 

secþia «fãrã frecvenþã», concursurile de 

admitere, mobilizãrile de tot soiul erau 

coordonate de el. Tot el veghea, permanent 

ºi cu mai mare vigilenþã decât decanul, la 

desfãºurarea dupã tipic a procesului 

instructiv-educativ curent. În ºedinþe, nimeni 

nu ne zgâlþâia mai fãrã milã ca el. În cele de 

partid, mai cu seamã, pronunþa adevãrate 

rechizitorii. Denunþa, cu ameninþãri, fel ºi fel 

de nereguli, îndeosebi absenþe ºi întârzieri. 

De fiecare datã, bilanþurile lui prezentau 

realitãþi consternante. Se lipsea de la ore, se 

intra în sãli cu întârziere, se ieºea prea 


devreme, era nesatisfãcãtoare prezenþa la 

practica productivã, practica pedagogicã, 

practica agricolã, la munca patrioticã, în 

general, la acþiunile Gãrzilor patriotice (chiar 

ºi la trageri), la mitinguri, demonstraþii, 

întâmpinãri de oaspeþi strãini la aeroport. Nu 

se îndeplineau cum trebuia mici acþiuni pe 

nedrept considerate minore, ca aceea de 

colectare a hârtiei sau sticlelor; tovarãºii îºi 

neglijau chiar îndatoririle de sãnãtate: 

vaccinãri, control radiografic.” Mai mult 

spaþiu, cu totul justificat, îi este rezervat unui 

obscur autor de ediþii îngrijite, Eugen 

Marinescu, decât lui George Munteanu, D. 

Pãcurariu, Pompiliu Marcea, Romul 

Munteanu ºi G.C. Nicolescu, fiecare luat în 

parte. Extensiune justificatã, spuneam, pentru 

cã, ºi prin el, Dumitru Micu a vrut sã prezinte 

activismul supraprofesional din facultate. 

Pentru insul amintit munca politicã era 

„practicã religioasã”, o ºedinþã valorând 

pentru el „cât pentru teologi o întrunire de 

sinod”. Ca ºi în alte cazuri, evocatorul recurge 

la comparaþii cu personaje literare pentru a 

contura mai exact insul în cauzã. Astfel, cel 

evocat în „tot felul sãu de a fi exprima 

psihologia ºi mentalitatea unui þãran colþos 

din Valahia. Dârz ca «desculþii» lui Stancu, el 

avea, când era tare ºi mare la U.T.C., la 

Asociaþia Studenþilor, când figura în 

indiferent care organ de conducere, ieºiri ce 

aminteau de Darie, de Mitrea Cocor, de Pãtru 

Opincã al lui Cotruº, de Þugurlan al lui Marin 

Preda ºi de personaje ale volumului al doilea 

din Moromeþii ca Gae, Ouãbei, Vasile al 

Moaºei.” Al. Piru, cu care Dumitru Micu s-a 

detestat, „cel puþin în aparenþã, cordial”, 

„beneficiazã” de un portret aproape în 

întregime negativ. El avea „un intelect 

pedestru, apter, mimetic, dependent de al 

maestrului (G. Cãlinescu) chiar în cele mai 

elementare percepþii”. Cãrþile lui „inventariazã, 

rezumã, citeazã, parafrazeazã, apreciazã sumar, 

nu odatã eronat, adicã întocmeºte referate 

funcþionãreºti”. I se recunoaºte, totuºi, o 

calitate: rolul „salutar prin francheþea cu care 

spunea imposturii pe nume”. O calitate 

dublatã de un defect: nu denunþa impostura 

acolo unde realmente exista, fiindcã în 

facultate a dat gir ºtiinþific (doctorate etc.) 

celor promovaþi pe criterii extraprofesionale, 

politice, securiste, iar pe cei superior dotaþi a 

încercat sã-i discrediteze.” 

O sincerã preþuire are pentru criticii 

literari Eugen Simion ºi Nicolae Manolescu. 

Primul l-a impresionat „prin vastitatea 

orizontului de culturã, prin acuitatea gândirii, 

prin aviditatea curiozitãþii intelectuale, prin 

înclinaþia spre problematizare, prin darul 

excepþional al scrisului, prin ascuþimea 

spiritului critic”, prin curiozitatea imensã 

pentru „istoria secretã”. Îl laudã ca om al 

23

faptei, ca realizator, împreunã cu un amplu 

colectiv, al Dicþionarului general al 

literaturii române, ca vicepreºedinte ºi apoi 

ca preºedinte al Academiei Române, când „a 

fost, cu certitudine, unul dintre cei mai eficienþi 

preºedinþi” ai acesteia. Nu mai puþin laudativ 

este portretul pe care-l face lui Nicolae 

Manolescu, în care a inclus ºi consideraþii 

privind „separaþia intelectualã” a acestuia, de 

dupã 1971, faþã de profesorul ºi bunul sãu 

prieten de pânã atunci, Dumitru Micu. Se 

constatã la memorialist o anume rezervã, o 

anume discreþie, o anume grijã de a nu pune 

în paginã chestiuni prea personale din relaþiile 

cu cei pe care i-a cunoscut. Despre Ion Vitner 

ºi Silvian Iosifescu, spre exemplu, spune cã 

i-a cunoscut „mai curând superficial, în orice 

caz, nu în intimitate”. Una dintre virtuþile celor 

mai multe portrete este definirea unui 

personaj prin raportare la altul. Aºa 

procedeazã când scrie despre Ovid 

Crohmãlniceanu ºi Paul Georgescu. Sã 

menþionãm mai întâi cã paginile despre acesta, 

la care se adaugã cele din volumul Critici 

prozatori (Editura Muzeul Literaturii Române, 

2010) le socotim unele din cele mai 

semnificative. Dar iatã-i definiþi temperamental, 

profesional ºi comportamental pe cei doi 

într-un scurt fragment: „Cel mai diferit de 

Crohmãlniceanu dintre amicii sãi pe care i-am 

cunoscut era Paul Georgescu. Cei doi se 

deosebeau în primul rând temperamental. 

Dominanta personalitãþii unuia era 

cerebralitatea; celãlalt era, chiar ºi strict 

intelectual, o naturã pasionalã. În public, unul 

era sobru, distant, precaut, celãlalt deconcerta 

prin spontaneitate; Paul Georgescu, 

dimpotrivã, improviza în permanenþã. 

Cursurile, primul ºi le citea ºi chiar intervenþiile 

lui orale, în orice ºedinþã, pãreau pregãtite. 

Al doilea vorbea ºi scria fãrã plan. Prelegerile 

lui, ºi tot astfel articolele (afarã de cele 

«cerute», comandate de «sus») erau cozerii. 

În comportamentele curente, cotidiene, Paul 

Georgescu era de o spontaneitate uluitoare, 

sfida toate convenþiile ºi chiar normele 

obligatorii, nu þinea seamã, în nicio 

împrejurare, de nicio etichetã, de protocol; 

verbal, era de o (aparent) totalã imprudenþã”. 

Când prezintã personalitãþi accentuate, ca 

acelea amintite mai sus, Dumitru Micu 

procedeazã aºa cum am remarcat; dimpotrivã, 

când scrie despre personaje fãrã relief 

intelectual le prezintã în tandem. 

Existã, în prima parte a cãrþii, ºi câteva 

evocãri ale unor personaje din afara mediului 

universitar, adicã din afara Universitãþii 

Bucureºti. Unul dintre ei este Nestor Ignat, 

redactor ºi redactor-ºef adjunct la Scânteia 

(1945-1962), redactor-ºef adjunct la Lupta de 

clasã (1962-1981), profesor ºi decan al 

Facultãþii de Ziaristicã a Academiei „ªtefan 

Gheorghiu”, adicã cel care a publicat, în Viaþa 

româneascã (1946, nr. 1), pamfletul Cazul 

Blaga, care a contribuit la scoaterea lui Blaga 

din viaþa literarã. În amintitul pamflet, Nestor 

Ignat scrie cã dacã Blaga ºi-ar fi tradus într-o 

limbã europeanã Eonul dogmatic „ºi-ar fi 

putut valorifica o concepþie care traduce – 

cu toate subtitlurile, abstracþiunile ºi 

neprecizãrile – acea «neue ordnung» eonicã 

a fascismului.” ªi-a regretat târziu pamfletul: 

„a cerut iertare, în gând, spiritului lui Blaga, 

în faþa mormântului din Lancrãm al 

filosofului”. Cât priveºte convingerile politice 

ale acestuia, Dumitru Micu scrie: „Ceea ce, 

imediat dupã ’89, m-a mirat ºi m-a impresionat 

derutant a fost seninãtatea cu care Nestor 

Ignat a tras imediat cu buretele peste trecutul 

sãu comunist”. „Altul, Sorin Toma, fostul redactor-ºef 

de la Scânteia, autor ai pamfletului 

Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei, 

care l-a scos din literaturã, pentru zece ani, 

pe Tudor Arghezi, nu s-a dezis de marxism, ci 

de „socialismul real”. Cât priveºte pamfletul 

amintit, despre care spune cã a fost scris la 

comandã, cerut de „tovarãºi din conducerea 

superioarã de partid”, l-a dezavuat târziu, 

scriind: „Recitind articolul astãzi – în 1997 – 

dupã aproape o jumãtate de secol de la 

apariþia lui, mã cutremur. Câte aberaþii – ºi cu 

câtã convingere – debitate!” Autor ºi al unui 

volum de versuri, Timp frânt, Dumitru Micu 

gãseºte cu surprindere, în acesta, adicã la 

fostul denunþãtor al lui Arghezi, „tonalitãþi, 

construcþii frastice, inflexii stilistice tipic 

argheziene.” Pe unul, mult asemãnãtor cu cei 

doi amintiþi, este vorba de Nicolae Moraru, 

l-a vãzut memorialistul la ºedinþa Uniunii 

Scriitorilor din 22 decembrie 1989, în ziua când 

a fugit ºi a fost arestat Nicolae Ceauºescu. 

Despre ceea ce a scris el a se vedea articolul 

lui Nicolae Bârna, din Dicþionarul general 

al literaturii române, L/0(2005), care 

debuteazã cu aprecierea: „Textele «critice» 

ale lui M. sunt ilustrative în cel mai înalt grad 

pentru discursul ideologizat, marxist-leniniststalinist, 

al primilor ani de regim comunist: un 

determinism grosier, fãrã nuanþe, manipulat 

pentru a servi «luptei de clasã», o încercare 

abuzivã de desfigurare a literaturii anterioare, 

pusã fie la zid, fie forþatã sã anticipeze 

«valorile» prezentului, un calapod neiertãtor 

al realismului socialist, o fetiºizare a literaturii 

sovietice ºi a influenþei «benefice» asupra 

altor literaturi etc.” 

Prin Timpuri zbuciumate (Editura 

Vestala, 2001, 352 p.) ºi prin volumul pe 

care-l comentãm acum, primul subintitulat 

Reconstituiri subiective, iar cel de al doilea 

doar Rememorãri, Dumitru Micu are ºi o 

operã de memorialist, alcãtuitã din multe 

pagini scrise cu real talent, din care am fost 

ispitit sã citez mai mult decât am fãcut-o. 


LIRÃ DE BRAÞ 

Liviu Ofileanu 

ZODIA EUTERPEI 

Miza pe sonoritatea vocabulelor, anume 

simplitatea melodioasã ºi textul ei cantabil 

sunt constante de bazã în poezia practicatã 

de peste treizeci de ani, cu discreþie ºi bunsimþ 

de liderul grupului de folk Canon (vocal 

ºi chitarã), cantautorul ºi poetul Ioan Evu. 

Sus-numitul procedeu se regãseºte ºi în 

Cenuºã vorbitoare (Ed. Cãlãuza, Deva, 2006), 

amintind prin tematicã volumele mai vechi (pe 

care le-am ºi parcurs): 

Fereastrã de apã, Ed. Facla, 

1982; Fãrã armurã, Ed. 

Albatros, 1984; Somnul în 

munte, Ed. Facla, 1986; Poet 

de bunãvoie, Ed. Eminescu, 

1996; Cetatea moartã, editura 

Helicon, 1998; Drei Dichter 

aus Rumänien, Munich; 

Însoþitorul umbrei, Ed. Axa, 

2003 – Premiul U. S. R., Filiala 

Sibiu, 2003; Amintirile unui 

pitic din vremea când era mai 

mic, (Ed. Cãlãuza, 2007). Adicã, 

un autor care publicã fãrã 

grabã, tipul de ardelean ce ºade 

strâmb ºi cugetã drept. 

Prima parte a cãrþii, care dã ºi titlul 

acesteia – Cenuºã vorbitoare (amintind de 

eliotiana Predicã a focului) debuteazã cu un 

poem legat de vechea ºi veºnic noua condiþie 

a scriitorului, alias poetul de cetate, hibrid al 

culturii ºi victimã a nonºalanþei: „El, însoþit 

de umbra proiectatã pe zid, înspre searã… El 

însuºi – un alter ego al umbrei, într-o lume a 

substituþiilor de tot felul. Singur, ca un 

rãzboinic fãrã zale, care, brusc, a uitat cauza 

ce l-a împins pe câmpul de bãtaie, strânge la 

piept blazonul zdrenþuit al poeziei. Biet cavaler 

al Tristei Figuri, pentru el orice rãzboi se 

preschimbã, în cele din urmã, într-o 

necruþãtoare luptã cu sine.[…].”, (Cel însoþit 

de umbrã, p. 6). Urmeazã un calup format din 

poeme de dragoste etalate în dulcele stil 

clasic (Sãrutul, Romanþa, Strigoiul, Madrigal 

ºi altele), unde cantabilitatea pieselor 

atestã un spirit melodios ºi precaut în 

alegerea termenilor, tocmai pentru a obþine 

efecte sonore durabile prin simplitate, texte 

deschise urechii tuturor. ªi citãm: „Din 


preaiubire m-am nãscut/ pe o colinã 

transilvanã/ sã ard cuvintele la rând/ ºi sã 

le-aºtern pe câte-o ranã./ Dacã mi-e verbul 

prea ursuz/ ºi prea mi se citeºte în privire/ n-am 

ce sã fac acesta sunt/ n-am limbã despicatã ºi 

subþire.”, (Preaiubire, p. 22). De o ispitã 

blagianã este încercatã ºi conºtiinþa eului 

scriptor, devenind portavocea purtãtoare de 

mesaj ºi exponenta mulþimilor, dar ºi de 

datoria trecerii Poeziei ca din 

tatã-n fiu pe mâna urmaºilor 

apþi sã pãstreze datina 

bunului-simþ ardelenesc, totul 

asezonat cu analogiile 

naturismului specific: „A 

þãrânã miroase trupul tãu/ a 

þãrânã de stea/ planetã unde/ 

aº fi locuit împãcat/ cu bucurie 

vestindu-l/ pe celãlalt/ mai 

bun decât mine.// Pentru el 

pãstreazã/ pâinea ºi vinul.// 

Spune-i lui cum se face/ vreme 

sãrutul/ punte pe care pot 

trece/ popoare de aripi.// 

Spune-i tu/ cum hãrãzite-s 

toate/ nu-n tipare/ ci-n matca lor sã curgã/ ºi 

sã fie!”, (Pãstreazã sãrutul, p. 23). 

Tema dezrãdãcinãrii (citadinizarea) se 

împleteºte cu nostalgia provincialului, a 

omului situat geografic la distanþã de spaþiul 

privilegiat al capitalei, locul în care existã 

marile ispite, biblioteci ºi muzee, dar ºi 

suspiciuni neconfirmate ale constituirii unui 

spirit de bisericuþã al Muntelui vrãjit. Poate 

cã de aici survin frisoanele revoltei ºi e 

resimþitã o undã mesianicã (dirijatã spre 

metafizic) în postumitatea fiecãrui autor 

conºtient de propriile forþe: „Sãtul de behãitul 

ãlor noateni/ abia-nþãrcaþi din bulucita turmã/ 

în smârc semantic aº sãdi izvorul/ eu fântânar 

al apelor din urmã […]”, (Balada noimei 

pierdute, p. 7). Combustia sinelui, dorul ºi 

melancolia unui Prometeu înlãnþuit par teme 

dacã nu expirate, cel puþin lãsate la naftalinã: 

„Mi-e dor de-o flacãrã mi-e nesfârºit de dor/ 

de-o ardere profundã ºi deplinã/ sã intru-n 

focul ei mistuitor/ ºi jarul sã mã spulbere 

luminã/ […] Cenuºã vorbitoare asta sunt/ praf 

ce aspirã iatã la rodire/ tandru aº da în floare 

25

pe-un pãmânt/ sãtul de-atâtea rãni ºi 

cimitire.”, (Cenuºã vorbitoare, p. 9). Totuºi, 

autorul regãseºte matca primelor volume, tara-ra-ul 

de trompetã aplicat dezolantei 

fotografii de capãt de lume – Oraºul H. – 

tãrâm blestemat ºi comun aºezãrilor 

muncitoreºti din România ante ºi 

postdecembristã, majoritatea avându-ºi 

corespondentul livresc în peisajele descrise 

de O. Paler în romanul Viaþa pe un peron, 

unde vezi doar nisip, fluierã vântul ºi sâsâie 

ºerpii: „[…] Oraº surpat în propria lui 

nepãsare/ dedat orgiei ºi beþiei crase/ în el 

am ars tãcut sub joasã zare/ iubiri iluzii 

deznãdejdi angoase./ Dar l-am iubit mereu 

ca pe o târfã/ analfabetã junã ºi sublimã/ oraº 

capãt de linie feratã/ cu nume ºters pe hartã 

anonimã.”, (Omagiu oraºului H., p. 14). 

În partea a II-a (Câteva elegii) au loc 

ºarje de romantism, poeme de inimã albastrã 

ºi noi exerciþii de dicþie: „O vreme te voi cãuta 

mai rar/ un timp voi fi cãrare sub zãpadã/ ca 

flacãra ce se resoarbe-n jar/ voi pâlpâi ºi 

nimeni n-o sã vadã.// O noapte o sã tac s- 

ascult cum mor/ poemele-n muþenie zãludã/ 

al lacrimilor limpezit izvor/ va susura ºi nimeni 

n-o s-audã.[…]”, (Prima elegie, p. 27). 

Descoperim în aceastã secþiune o neavenitã 

relaxare a ideaþiei – catrenele ritmate se clatinã 

ºi alunecã spre lirica simplistã ºi evisceratã: 

„[…]Însã azi mi-aduc aminte/ clipa-n care 

te-am vãzut:/ am crezut cã viaþa-ntreagã/ 

pot s-o scriu de la-nceput.// C-o sã-nvãþ sã 

las în urmã/ tot ce-a fost cândva amar/ sã 

te-aduc inimii mele/ duminicã-n calendar.”, 

(A treia elegie, p. 29). Cu timiditate, în masa 

de texte tributare sentimentalismului de tip 

minulescian apar ºi câteva piese aduse la zi 

(optzecism, în cazul de faþã): „Ah marea 

cãzãtoare din cer/ covârºitoare arhivã lichidã/ 

un fel de H 2 

O cu gust sãrat ºi vag amãrui/ 

oxidând gãri stadioane catedrale oraºe/ 

igrasiind biblioteci ºi áripi ce iatã/ încã mai 

ºtiu sã scapere zvelte în soare!// Plouã. 

Curând vor sosi gunoierii/ s-adune de-a valma 

cu marele jeg/ viaþa noastrã cea fãrã tipare/ al 

cãrei sens aspir sã-l înþeleg./ Biografi de 

ocazie asmuþi-vor zeþarii/ sã toarne în litere 

de plumb/ tristeþea mea de aur femeie.”, 

(Ultima elegie – a ploii, p. 36). 

Ultima secþiune – Texte (unele inedite, 

altele revãzute ºi adãugite) continuã seria 

rememorãrilor: secvenþele copilãriei, amintiri 

domestice, muntele ºi pastelurile pe râul Strei 

ºi balade în spirit burlesc. Nu sunt uitate 

suferinþele scribului hãituit, manevrat de 

sforile politicii de pe Dâmboviþa. Citãm un 

fragment-diatribã: „Ce farfurizi ce caþavenci?/ 

Ãºtia ºtiu ºapte limbi strãine/ ºi turca ei 

vorbesc elevat/ parlesc graseiat ºi siflant// 

pentru ei sãrãcia scumpirea/ pâinii aerului apei 

luminii/ sunt simple truisme/ ei deseneazã 

histograme/ întocmesc statistici// anul ãsta a 

mai crescut/ numãrul petelor de grãsime/ în 

ciorba de potroace atâtea/ procente la anu‘ 

mai vedem noi/ nu trageþi mãi copii/ nu 

vã-nghesuiþi bãi animalelor […]”, (Mileniul 

Caragiale, p. 59). În general, poemele lui Ioan 

Evu plac urechii ºi el obþine performanþa de a 

lãsa auditoriului impresia falsã a uºurinþei de 

a compune, în fapt, dovada perseverenþei în 

ars combinatoria. Uneori, versurile sunt 

reduse strict la linia melodicã, au relieful structural 

îndatorat ritmului, eufonie emblematicã 

pentru modul de a simþi ºi aºeza emoþia în 

paginã. Iatã cum poate fi vãzut autorul într-un 

autoportret: „[…] N-am inimã de tras la 

sorþi/ nici paºaport spre nemurire/ iubirea-i 

toatã averea mea/ ºi-o sã renasc doar prin 

iubire.”, (A doua elegie, p. 29). 

Ceea ce „furã ochiul” lectorului 

neproblematic este sound-ul, ca sã spunem 

lucrurilor pe nume, însã obsesia necesarã prin 

care un autor îºi transferã ºi dezvoltã de la o 

carte la alta fondul de bazã, fãrã a plonja în 

desuetudine, este un deziderat de care aceastã 

scriiturã se achitã numai la nivelul sonor. 

Deosebindu-se mai mult decât la mustaþã de 

trupa optzeciºtilor a cãrei coloanã de vârstã 

o atinge – ºi e vãdit cã poetul cautã sã facã 

parte din ea încercând o individualizare a 

formulei –, observãm cã modul sãu de a 

compacta realul este destul de pernicios, 

parcã în rãspãrul metodei, cu varii mãcinãri în 

gol. Desigur, apar cu fiecare nou volum 

influenþe vizibile, afinitãþi cu tartorii 

curentului frecventat dar, acele reprelucrãri 

sunt sporadice ºi nu pot asigura decât o 

consecvenþã cu sine, cu practica poeziei 

tradiþionale axatã pe vechile cãrãmizi: focul 

dragostei pierdutã-regãsitã, pasiunea carnalã, 

oraºul-ghetto, copilãria, succesiunea 

anotimpurilor, amara mulþumire a despãrþirii 

de o carte scrisã, omagiul locului de baºtinã 

(Ardealul), pasãrea Phoenix, muza femeiepoezie, 

amintirea ºi uitarea... Ipostazele unui 

eu sensibil la transformãrile societãþii, 

angajându-ºi textele într-un rãzboi cu sinele, 

cu nedreptatea ºi impostura „deceniului satanic” 

ºi „post-loviluþie” – chiar ºi reluate 

astãzi, cu alt suflu, nu mai surprind. Aºadar, 

avem înainte portretul autorului supus 

convenþiei, incompatibil cu autorul conºtient 

de facerea Textului ºi dublat de autoironie în 

faþa propriului demers, adevãratul precursor 

de sorginte optzecistã. Însã, sub aspectul 

înrâuririi mulþimilor poetul Ioan Evu face apel 

la omul simplu, la trãirile celui din stradã. Luând 

semn schimbat (când tema o cere), versul solemn 

basculeazã în tematica poeziei angajate ºi 

opuse aerului trubaduresc, apropiindu-se 

uneori prin atitudinea imprecativã de tip 

fracturist (ºi pe care tot el o combate!) chiar de 

linia incriminatã. ªi aceste interferenþe au loc 

pe fondul revoltei generale împotriva 

degeneratului cadru social-politic, un Caucaz 

prometeic – semn cã politicul fecundeazã în 

mod democratic generaþiile literare. 


OPINII CRITICE 

Ionel Popa 

VIZIUNEA INTERMEDIARÃ* 

O primã întrebare: ce a ieºit literar 

dintr-o documentare atât de bogatã? A 

doua întrebare: în ce mãsurã se integreazã 

în necesitãþile ficþiunii ºi în cele estetice 

ale romanului pãrãsirea de cãtre autor a 

„strictei documentãri” pentru care îºi 

asumã întreaga responsabilitate? 

Întrebãrile au apãrut ca urmare a „Notei 

autorului” cu care Lucian 

Dan Teodorovici îºi 

prefaþeazã noul sãu roman, 

Matei Brunul. 

Fabula romanului 

conþine o secvenþã amplã ºi 

importantã din biografia 

unui om vieþuitor în primele 

decenii de comunism în 

þarã. Matei Brunul, nãscut 

dintr-o mamã italiancã ºi un 

tatã român, pãrãseºte þara 

în 1937 ºi se stabileºte cu 

familia în Italia Ducelui. 

Adolescentul refuzã dorinþa pãrinþilor de 

a urma Dreptul, îmbrãþiºând cariera de 

pãpuºar. În 1949 (motivele nu sunt prea 

clare) Matei Brunul revine în þarã. Cu 

ajutorul lui Lucreþiu Pãtrãºcanu (coleg de 

facultate cu tatãl sãu) Matei este angajat 

la Teatrul „Þãndãricã”. În momentul când 

ministrul justiþiei, Pãtrãºcanu, cade din 

graþiile tiranului comunist Dej, fiind 

condamnat, ºi lui Matei Brunul i se 

însceneazã un proces în urma cãruia este 

condamnat la zece ani de temniþã. Trece 

prin câteva închisori (Uranus, Peninsula, 

Galaþi, Iaºi) unde e supus interogãrilor ºi 

pedepselor specifice justiþiei comuniste. 

În ultimul an de detenþie (în închisoarea 

din Iaºi) suferã un accident în urma cãruia 

îºi pierde memoria, tocmai memoria 

ultimilor douãzeci de ani. Dupã eliberare 

* Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, roman, 

Editura Polirom, Iaºi, 2011, 400 pag. 


este încadrat în câmpul muncii la teatrul 

de pãpuºi din Iaºi ºi este dat în grija tov. 

Bojin, ofiþer secu, pentru formarea 

conºtiinþei de om nou (sarcina lui este 

inducerea în mintea zduncinatã a lui 

Matei Brunul a culpabilitãþii ºi deschidera 

ochilor spre zorii triumfãtori ai 

socialismului) ºi a domniºoarei Eliza, 

lucrãtoare la marele hotel 

ieºean ºi turnãtoare le secu, 

pentru „educaþia sentimentalã”. 

Reeducarea 

merge bine pânã la 

momentul în care între 

Matei Brunul ºi Eliza se 

înfiripã o idilã ºi momentul 

cînd Matei începe sã-ºi 

caute trecutul. Pe mãsurã 

ce idila prinde contur, 

acþiunea de reeducare a tov. 

Bojin nu mai dã roadele 

aºteptate. În toatã aceastã 

poveste Matei Brunul este manipulat pe 

rând sau simultan de cei doi educatori 

makarenko. Eliza elaboreazã ºi pune în 

aplicare planul de fugã peste graniþã. Ea 

va reuºi sã evadeze, Matei Brunul, nu. 

În final, el nu mai poate ºi nu mai vrea sã 

escaladeze gardul de sârmã ghimpatã. 

Rãmâne dincoace pierzând ºi pe 

Vasilache, pãpuºa lui de lemn. Aproape 

sfâºiat de câinii grãnicereºti, este prins ºi 

dus la postul de pazã a graniþei. Aici se 

încheie povestea despre Matei Brunul. 

Acum e momentul câtorva observaþii 

în legãturã cu finalul romanului. Dupã 

câteva peripeþii din drumul spre graniþã 

care întreþin tensiunea aºteptãrii 

deznodãmântului, Eliza reuºeºte sã treacã 

dincolo. Salvarea ei este destul de facilã 

ºi prea puþin justificatã. În ultimul moment, 

Matei Brunul eºueazã ºi pe 

deasupra îl pierde ºi pe Vasilache, pãpuºa 

lui de lemn, pe care Eliza o ia din mâzgã. 

27

Intenþia de a da pierderii pãpuºii un sens 

simbolic-parabolic nu mã convinge. 

Deznodãmântul mã dezamãgeºte prin 

falsa deschidere spre speranþã. Oricât ar 

strâmba din nas adepþii independenþei 

esteticului, într-un roman cu un astfel de 

subiect ideologic, în numele cãruia se 

presupune ca a pornit la drum autorul, 

trebuie respectat ºi pus la locul lui! 

Sfârºitul protagonistului conduce spre 

concluzia cã nu mai e nimic de fãcut; 

sistemul comunist a reuºit în crearea 

„omului nou”, fie el ºi imperfect. Matei 

Brunul refuzã eliberarea. 

Romanul nu este unul istoric ºi social 

în care obligatorii erau fresca ºi nuanþele. 

Romanul lui LDT se rezumã la 

prezentarea unui caz cu putere de 

exemplu. Dar ºi într-un caz ºi în celãlalt 

miza politicã nu poate fi ocolitã. Cu voia 

sau fara voia autorului, romanul are o 

asemenea mizã. În romanul cu mizã 

politicã nu sunt de urmat decât douã cãi, 

pentru a te menþine în parametrii esteticului: 

realismul dur – o evocare a realitãþii fãrã 

niciun compromis – sau calea parabolei. 

Mixarea lor foarte rar produce text literar 

viabil. Din acest unghi, romanul lui LDT 

cam scârþâie în anumite puncte, ºi anume 

în construcþia personajelor, evident cu 

excepþia protagonistului. 

Vrând sã evite cliºeele vechi ºi noi de 

suprasolicitare a temei ºi de realizare a 

unor personaje tip, autorul cade în extrema 

cealaltã, introducând forþat nuanþele. 

Romancierul, bine intenþionat estetic, refuã 

maniheismul, dar ajunge sã alerge dupã o 

himerã: chipul uman al comunismului. 

Evitând sã dea un verdict direct, un 

cronicar se complace în sofisme filosofice 

sciind: „prozatorul ieºean se delimiteazã 

critic de maniheismul interpretãrilor 

curente, pentru a dezvãlui ºi cealaltã faþã 

umanã a «rãului», cum ºi ipostaza terifiantã 

a «binelui» obligatoriu [felicitare 

cronicarului pentru adãugarea epitetului!]. 

Pentu cã în romanul lui Teodorovici 

lucrurile sunt privite nuanþat, umanitatea 

nu e compusã din ticãloºi martiri, din zmei 

ºi Feþi-Frumoºi, ca în basme [asta într-o 

societate normalã! – n.n.]. Cãlãii ºi 

victimele sunt de compãtimit deopotrivã, 

fiincã împãrtãºesc cu voia sau fãrã voia 

lor o soartã identicã, ceea ce face inutilã 

dorinþa evadãrii din închisoarea de toate 

zilele. Dar la o astfel de înþelegere 

complexã nu ajung decât cei care au ales 

sã-ºi trãiascã viaþa ca un spectacol […].” 

Cine vrea sã se pãtrundã de subtilitãþile 

sofistico-filosofice ale cronicarului citat 

este liber s-o facã, dar ar fi bine sã nu 

treacã cu vederea cã autorul cronicii uitã 

cã în romanul cu pricina nu apare 

umanitatea, ci numai reprezentanþi ai 

comunismului: secul, gardienii, torþionarii, 

turnãtorii. Iar a privi viaþa doar ca 

spectacol, chiar ºi numai filosofic, 

înseamnã resemnare ºi acceptare a rãului 

(jocul, manipularea etc.). 

Interesante, dar puþin credibile ca 

personaje sunt tov. Bojin, informatoarea 

Eliza, chiar ºi gardianul Zarconea, 

personaje considerate de unii cronicari 

drept complexe. Astfel, tov. Bojin, exponent 

al secului, e considerat marea reuºitã 

a romancierului. La nivelul subiectului, 

este greu de admis amestecul de uman 

ºi inuman în cazul acestui personaj. 

Oscilaþiile lui între adevãrul partidului 

(„istoria cea mare”) ºi adevãrul personal 

(„istoria cea micã”) nu atinge cotele 

dramatice ale unei frãmântãri de 

conºtiinþã, prin urmare nu sunt 

convingãtoare. În viziunea autorului, 

„reeducatorul”, cu masca lui de 

binefãcãtor bonom, apare doar ca victimã 

a unui numinos care îl manipuleazã. 

Romancierul a surprins bine statutul de 

manipulare a personajului, acesta permanent 

are la el o sticlã cu vin din care se 

cinsteºte singur sau cu „elevul” sãu, 

Matei Brunul. Tov. Bojin se îmbatã cu 

minciuna comunistã. Scindarea 

personajului între identitatea oficialã ºi 

judecãþile personale nu este radicalã, este 

mai de grabã o stare de nehotãtâre, de 

lipsã de curaj. Ceea ce este clar în 

conºtiinþa lui este cã trebuie sã 

„armonizeze” interesul cu datoria. În 

concluzie, umanizarea unui personaj 

precum tov. Bojin este greu de acceptat, 

cel mult el este excepþia care întãreºte 

regula. Eliza, cu voie sau fãrã voie, este 

informatoarea. Este uºor atrasã în 

complicitatea secului datoritã dosarului 

(un membru al familiei a încercat sã trecã 

dincolo), ºi datoritã locului de muncã 

acordat: marele hotel al Iaºului (strãini, 

valutã). Evident Eliza e o victimã a 

sistemului, dar spre deosebire de tov. 

Bojin, ea încearcã sã pãrãseascã sistemul 

ºi reuseºte. Mult mai verosimile sunt 

personajele întrutotul negative: 

Maromete, comandant de penitenciar, 


anchetatorul Iosif Lazãr, gardienii, doar 

prezenþe fizice fãrã nicio individualizare, 

torþionarii (tot anonimi) de la „treisprezecepaisprezece”. 

Interesantã este figura 

gardianului Zarconea, mult mai credibil în 

umanizarea fãcutã de scriitor decât cea a 

tov. Bojin. Bãtrânul gardian e o victimã a 

minciunii comuniste. Desigur personajul cel 

mai realizat este Matei Brunul. Drama lui 

este o sinecdocã a societãþii româneºti sub 

dictatura comunistã. Pãpuºa Vasilache, 

prin permanenta prezenþã alãturi de 

„stãpânul” ei ºi prin „comportament”, este 

un seismograf al traseului dramatic pe care 

îl parcurge protagonistul romanului. 

Evitarea prezentãrii realitãþii doar în 

alb ºi negru ºi umanizarea forþatã a unor 

„victime” ale sistemului comunist sunt 

riscante deoarece pot duce la pierderea 

veridicitãþii. Ficþiune, ficþiune, dar între ea 

ºi referent nu trebuie sã existe viziuni 

intermediare. 

Romancierul este apreciat pentru 

subtilitãþile în investigarea psihologiei 

personajelor. Cu privire la acest aspect 

am ceva rezerve, exceptând 

protagonistul. Este cam greu de admis ºi 

în realitate ºi în ficþiunea literarã 

psihologie complicatã (confruntãri 

interioare de idei, gânduri, sentimente) 

la personaje ca Maromete, Iosif Lazãr, 

torþionarii. Chiar ºi în cazul tov. Bojin ºi 

informatoarea Eliza. În cazul acestor 

personaje singura etichetã psiho-moralã 

care li se poate aplica este fanatismul 

(bestialitatea), iar gardienilor ºi 

torþionarilor (anonimatul ºi simpla lor 

prezenþã fizicã sunt benefice pentru roman) 

li se poate aplica doar calificativul: 

laºi. În roman nu existã o analizã 

psihologicã în sensul consacrat al 

termenului, ci mai mult o descriere a unor 

situaþii cu reacþiile comportamentale ºi de 

gândire aferente. Pasajele respective 

sunt cu adevãrat realizate. 

Marea izbândã a autorului trebuie 

cãutatã în altã parte. Astfel, una din 

reuºitele de seamã este evocarea realistã 

deplinã, fãrã martirizãri sau demitizãri 

forþate ºi inutile, a realitãþilor din 

închisorile comuniste. O astfel de 

evocare am întâlnit-o doar în 

memorialistica celor care au scãpat cu 

viaþã din acel infern. 

O altã reuºitã a romancierului constã 

în simplitatea pânã la banalitate cu care 

dezvãluie metodele ºi instrumentele prin 


care se face îndoctrinarea oamenilor: 

multe din instituþiile culturale din þara 

româneascã din acea vreme au nume 

ruseºti (Maxim Gorki, Puºkin), la 

cinematrografe rulau numai filme 

sovietice gen „Omul meu drag”, „Ne-am 

împrietenit la Moskova”, „Cãi greºite”, 

iar librãriile erau supraaprovizionate cu 

cãrþi precum „Tânãra gardã”; Eliza îi 

citeºte lui Matei din ziar, cu explicaþiile 

necesare, despre martiriul comunistului 

grec Manolis Glezos. Alte pagini 

remarcabile care ilustreazã îndoctrinarea 

comunistã sunt acelea în care, 

cu mândrie ºi convingere, tov. Bojin face 

elogiul succeselor sovietice în ºtiinþã, 

tehnicã, educaþie; sovieticii sunt 

totdeauna primii în descoperiri ºi invenþii 

epocale. Fãrã tãgadã, romancierului îi 

reuseºte evocarea atmosferei… 

ideologice specificã unui anumit segment 

din istoria þãrii. 

Reuºite sunt ºi structura 

compoziþionalã ºi scriitura romanului. 

Autorul rãmâne credincios romanului 

epic cu narator omniprezent ºi omniscient, 

cu excepþia parþialã a cronologiei. 

Undeva, în þesãtura epicã a romanului, 

existã un km 0 din care porneºte 

povestea: accidentul suferit de deþinutul 

Matei Brunul tocmai în preajma 

eliberãrii ºi în urma cãruia îºi pierde 

memoria unui segment important din 

existenþa sa, anii petrecuþi în închisorile 

comuniste. Din acest punct zero se 

desprind cele douã ramuri narativtemporale: 

una evocã cei zece ani 

pãtimiþi de Matei Brunul prin închsorile 

comuniste, cealaltã evocã prezentul în 

care deþinutul eliberat e supus unui 

proces de reeducare sau atfel spus de 

fabricare a omului nou. De data 

aceasta violenþei fizice din puºcãria 

comunistã îi ia locul violenþa psihicã, mult 

mai parºivã ºi gravã. Lui Matei Brunul i 

se inoculeazã virusul culpabilitãþii ºi e 

intoxicat cu minciuni comuniste. În 

interiorul fiecãrei axe narativ-temporale 

se respectã cronologia. 

Bine scris, chiar excelent în multe 

pagini, romanul lui LDT se citeºte cu 

plãcere. Dacã adunãm plusurile ºi 

minusurile ajungem la concluzia cã Matei 

Brunul este un roman bun în peisajul 

romanesc al anului 2011. 

ªi totuºi, pe când marele roman 

despre comunismul românesc? 

29

LITERE ªI SENSURI 

Ana Dobre 

INEPUIZABILA FÂNTÂNÃ 

SHAKESPEARE 

Emil Lungeanu este un introvertit, un 

interiorizat, un temperament flegmatic, 

aparent neprietenos, rezervat. Literatura 

este teritoriul absolutei libertãþi, domeniul 

în care este unic proprietar ca Faulkner ºi 

sutã la sutã el însuºi. Omul care scrie ºi 

omul care vieþuieºte într-un timp 

anume par altfel în 

manifestãrile lor, în esenþã, 

însã, aceiaºi, feþe ale 

aceleiaºi medalii, un fel de 

Ianus care te surprinde 

prin capacitatea extraordinarã 

a spiritului 

de a trimite în 

secundo plano 

lucrurile neesenþiale. 

În puþine cazuri se 

poate aplica dihotomia 

lui Marcel 

Proust, între eul 

profund ºi eul diurn. 

În cazul lui Emil 

Lungeanu cred cã ea 

funcþioneazã nu în sensul unei disoluþii a 

personalitãþii, ci în sensul armonizãrii în 

planul spiritualitãþii. 

Scriitor complet, împãtimit, bolnav de 

literaturã, Emil Lungeanu scrie cu real 

talent poezie, roman, teatru, criticã literarã, 

eseu dovedind o mare mobilitate spiritualã 

care-i permite sã se miºte lejer în toate 

aceste domenii. Nominalizat la Premiul 

Uniunii Scriitorilor din România pentru 

romanul Profesorul de frig (2000) ºi la 

Premiul UNITER pentru teatrul radiofonic 

Grajdurile lui Augias (2002), distins cu 

Premiul „D’ale carnavalului” pentru 

dramaturgie al Fundaþiei Spirit Românesc 

* Emil Lungeanu, Fantoma Shakespeare, Editura 

Rafet, Râmnicu Sãrat, 2010. 

Pro-Arte (2009), autorul pare sã-ºi 

delimiteze douã domenii ale performanþei: 

proza ºi teatrul. În realitate, deºi a debutat 

cu poezie – Eu, deodatã, în 1989, iar 

dominanta principalã a personalitãþii sale 

creatoare este dramaturgicã, talentul 

scriitorului nu are limite fixe. O 

dovedesc din plin cãrþile sale, din 

care vom aminti romanele: Strict 

secret (1999), Profesorul de frig 

(2000), Metropolis ºi Ereticii 

(2001), Steaua Polarã ºi 

Graffiti (2003), Jurnalul lui 

Henry Wilde (2010); 

volumele de teatru: 

Moarte în cinci 

mutãri, Profesor de 

frig, ofer meditaþii ºi 

Grajdurile lui Augias 

(2003), Teatru (6 

piese, 2008), 

Rãzboiul din lunã (3 

farse negre, 2009), Beþe în 

roate (triptic teatral, 2009), Déjà vu 

(14 piese, 2010); criticã literarã: Lecturi 

pe întuneric (2007), Tartor în infernul 

comediei (2008), Rapsod în miezul iernii 

ºi Însemnãri în podul palmei (2011), eseul 

Ceasul lui Fãt-Frumos (1997). 

Cu Fantoma Shakespeare*, „carte 

incitantã, bine documentatã, care prezintã 

mitul inconfundabilului William ºi din 

unghiuri acide, care, cu cât sunt mai 

radicale, cu atât aratã mai mult cã 

Shakespeare, unicul, indestructibilul este 

mai important decât toatã istoria Angliei”, 

cum ne informeazã de pe coperta a patra, 

D.R. Popescu, Emil Lungeanu îºi exerseazã 

stilul original pe un subiect de istorie 

literarã. Înþelegem, graþie abundenþei de 

informaþii care lasã impresia exhaustivitãþii, 


cã Shakespeare este una dintre marile iubiri 

ale autorului, un punct stabil de referinþã. 

El urmãreºte sã-ºi convingã cititorii cã 

adevãratul William Shakespeare este, de 

fapt, Edward de Vere, al ºaptelea conte 

de Oxford (1550-1604), iar monumentul 

de la Straford-upon-Avon, „o farsã de 

proporþii”. Face acest lucru invetariind 

toate teoriile referitoare la identitatea 

marelui Will, selectând riguros 

informaþiile, alegându-ºi argumentele 

pentru a le integra înr-un discurs critic 

persuasiv, penetrant, carismatic. 

Într-un stil detectivistic, în care intrã, 

în proporþii diferite, ingrediente ca umorul, 

ironia, maliþia, bãºcãlia, predispoziþia 

ludicã, Emil Lungeanu întoarce problema 

paternitãþii operei lui Shakespeare pe toate 

feþele, se delimiteazã polemic ºi 

convingãtor, parcurgând o bibliografie 

impresionantã, fãrã sã se lase copleºit de 

informaþie sau complexat de numele mari 

care s-au pronunþat în aceastã problemã 

spinoasã optând, pe rând, pentru Francis 

Bacon, Walter Ralegh, Thomas Sackville, 

William Stanley, Philip Sidney, Christopher 

Marlowe, Henry Neville, Henry 

Wriothesley, Anthony Sherley. El îºi 

elaboreazã propriul discurs cu argumente 

bine susþinute pentru fiecare propoziþie pe 

care o susþine. Îºi câºtigã, astfel, cititorul 

prin modul inedit de a argumenta, prin 

argumentele ºtiinþifice propriu-zise, ºi, mai 

ales, prin acest stil desolemnizat care 

faciliteazã receptarea operei ºi de cãtre 

cititorul mai mult sau mai puþin grãbit. 

Avem, astfel, varianta româneascã a 

studiului referitor la aceastã problemã care 

agitã spiritele de câteva sute de ani. 

Alegând un subiect senzaþional, cea mai 

mare ºi mai elaboratã fraudã din istoria 

literaturii, cum o considera Henry James, 

mistificarea paternitãþii lui Shakespeare, 

Emil Lungeanu nu se limiteazã doar la atât. 

El aduce în spaþiul literar românesc o 

întreagã literaturã dedicatã temei ºi conduce 

în acest labirint al informaþiilor, obiectiv, 

tenace, perseverent fãrã sã-ºi uite niciodatã 

teza ºi fãrã sã se piardã în amãnunte inutile. 

Reþeaua de argumente este formatã 

din trei surse: opera marelui Will, receptarea 

criticã a operei de-a lungul timpului, 

controversele legate de paternitatea operei. 

Ca un lampadofor, cercetãtorul conduce 

discursul orientând atenþia cititorului cãtre 

lumina torþei lui, relevând argumentele-i 


proprii, obnubilându-le pe celelalte. Eºti 

sedus de acest traseu ºi îl urmezi fãrã sã 

te uiþi înapoi. Eºti sedus de caracterul 

insolit, incitant imitând stilul colocvial, 

eliberat de chingile retoricii ºtiinþifice, de 

metoda euristicã prin care þi se oferã, 

din aproape în aproape, picãtura de 

informaþie cu întregul ei eºafodaj de 

documente ºi argumente. 

De la neguþãtorul din Stratford, pe 

mormântul cãruia s-a aºezat, spre 

stupoarea consãtenilor contemporani, un 

monument pe la 1780, prin care 

„nevolnicul fiu” analfabet devenise, 

hocus-pocus, nu numai „negustor cu dare 

de mânã”, dar, fapt fãrã precedent, cel 

mai proeminent autor al Renaºterii, 

urmãrim traseul ºi ramificaþiile unei 

mistificãri de proporþii. Istorie ºi legendã, 

adevãr ºi minciunã, fals, escamotare, 

toate intrã în aceastã plãmadã care atrage, 

incitã, suscitã ample comentarii. 

„Alergãtor de cursã lungã” el însuºi, 

asemenea altora care s-au aplecat supra 

problemei, Emil Lungeanu rupe legea tãcerii 

pentru a dezvãlui adevãrata identitate a lui 

William Shakespeare, optând, teorie care 

întreþine misterul nopþii ca lumina lui Lucian 

Balga, pentru contele Edward de Vere. 

Procedeând ca-n documentarele gen 

Discovery, el aduce în argumentare 

aspecte confuze legate de misterul morþii 

lui Edward de Vere. Nimeni nu-i 

menþionase decesul, tãcere nefireascã întro 

lume zgomotoasã când era vorba de jale 

ºi de jelanii; nu a lãsat un testament, nu se 

cunoaºte cauza morþii, nu existã mãrturii 

despre înmormântare, nu au existat elegii, 

epitafuri dedicate morþii sale, nu i se 

cunoaºte mormântul. La acestea, se adaugã 

încã o enigmã: arestarea contelui de 

Southampton în ziua morþii sale. Suntem 

în plinã intrigã poliþieneascã. Toate 

elmentele de senzaþie întreþin un subiect de 

senzaþie. ªi cu cât apar mai multe cãrþi care 

sã elucideze misterul, cu atât, paradoxal, 

misterul creºte. Vorba lui Mircea Eliade: 

niciodatã omul nu se va sãtura sã asculte 

poveºti... Iar poveºtile despre adevãratul 

William Shakespeare sunt ca acelea despre 

Dumnezeu. Fiecare are propriul Dumnezeu, 

iar Emil Lungeanu are pe Edward de Vere. 

Prozeliþii sãi, convinºi de argumentarea 

convingãtoare, îl cred ºi îl urmeazã. Cine 

nu, ar face bine sã punã mâna pe carte ºi sã 

scrie propria versiune. 

31

ESEU 

Carmen Duvalma 

PERSONAJUL LUI EUGEN IONESCU 

ÎNTRE LUME ªI ANTI-LUME* 

În teatrul absurdului, universul 

personajului este dereglat, având ca efect 

imposibilitatea individului de a se integra în 

societate. El trãieºte într-o lume, care ºi-a 

pierdut valorile, acest fapt implicând un 

comportament conflictual ca efect al 

frustrãrii unui individ izolat, neînþeles de 

ceilalþi. Trãind într-un univers 

dereglat, ca o consecinþã a 

pierderii personalitãþii sale, 

personajul devine nonerou, 

specific farselor tragice din 

teatrul absurdului, în care 

„depersonalizarea personajelor 

scoate în evidenþã 

procesul de adâncire a 

înstrãinãrii umane” (Mircea 

Cristea, Condiþia umanã în 

teatrul absurdului, Editura 

Didacticã ºi Pedagogicã, 

Bucureºti, 1997, p.122). 

Universul teatrului ionescian este 

definit prin conceptul anti-lumii sau al 

distopiei, realizat pe baza contrastului între 

elementele utopice ºi realitatea crudã a 

societãþii moderne, modalitate specificã 

dialecticii viziunii utopistului modern. 

Majoritatea pieselor autorului sunt 

construite pe tema rãului care este acoperit 

de un peisaj idilic, cu o strãlucire 

înºelãtoare, precum în Ucigaº fãrã 

simbrie. Paradisul ruinat al eroilor ascunde 

o altã faþã a omenirii în Scaunele, în care 

insula, element al utopiei, se 

metamorfozeazã, devenind distopie, 

univers al alienãrii; la fel, în Delir în doi, 

prin conflictul dublu, al cuplului ºi cel social, 

se creeazã un univers malefic, al 

rãzboiului perpetuu. 

Distopia ajunge la apogeu prin 

conturarea unui univers al spaimei, al 

instabilitãþii ºi al degradãrii, în Rinocerii, 

Setea ºi Foamea, Omul cu valizele ºi Jocul 

* Din volumul Eugen Ionescu ºi lumea refugiului 

total în pregãtire la Ed. Muzeul Literaturii Române 

de-a mãcelul, în care omul este pus faþã 

în faþã cu metamorfoza ºi cu Moartea, 

personaj-simbol, care învinge în mod dramatic, 

la nivel cosmic, întreaga lume, 

indiferent de împotrivirea umanã. 

Universul concentraþionar este tratat în 

piese precum Setea ºi Foamea ºi Rinocerii, 

în care individul se luptã cu 

lumea din jur, disperat, 

strãduindu-se sã-ºi pãstreze 

umanitatea, faþã de rinoceri sau 

de falºii cãlugãri. Ambele piese 

au în comun motivul închisorii 

ºi societatea omeneascã 

dominatã de violenþã, într-un 

final în care unul dintre 

protagoniºti se înarmeazã 

inutil într-o luptã împotriva 

întregii lumi dezumanizate, iar 

celãlalt ia hotãrârea de a lupta 

împotriva timpului. 

Altã dimensiune a anti-lumii în teatrul 

lui Eugen Ionescu este realizatã în planul 

oniric al unor piese, precum Pietonul 

aerului, Omul cu valizele, Cãlãtorie în 

lumea morþilor, dar ºi prin existenþa unor 

fenomene inexplicabile specifice 

fantasticului sau miraculosului, care ajutã 

la deconstruirea universului lumii cotidiene, 

în piese precum Amedeu sau cum sã te 

debarasezi, Rinocerii, Noul locatar, 

Ucigaº fãrã simbrie, Jacques sau 

Supunerea etc. Uneori universul 

personajului ionescian este înºelãtor pentru 

individ, purtând o mascã a luminii ca în 

Ucigaº fãrã simbrie, piesã în care totul este 

pândit de rãu din întuneric, deºi cartierul 

este denumit „cetatea luminoasã” a 

Arhitectului, unde rãul este întruchipat 

simbolic în ucigaº. Rãul din lumea 

personajului ionescian este simbolizat prin 

elemente precum criminalul din Ucigaº 

fãrã simbrie, rinocerii din piesa cu acelaºi 

titlu, dar ºi cadavrul ºi ciupercile care 

invadeazã apartamentul celor doi soþi din 

Amedeu sau Cum sã te debarasezi. 


În piesele lui Eugen Ionescu existã un 

univers al alienãrii care duce la 

dezumanizarea personajelor prin aspecte 

sociale, specifice universului absurd, care 

se vãd în relaþiile individului cu ceilalþi. Se 

poate remarca faptul cã întreruperea 

comunicãrii individului cu ceilalþi are loc 

pe trei niveluri, existând forme de alienare 

a individului, mai întâi cu familia, apoi cu 

societatea ºi în final cu sine însuºi. 

Noneroul din teatrul ionescian este 

dezumanizat datoritã conflictului permanent 

în care trãieºte; aparþinând unei lumi 

dereglate, el „exprimã criza profundã a 

societãþii în care trãieºte, deposedarea 

individului de substanþa sa umanã, 

adâncindu-se astfel prãpastia dintre sine 

ºi realitate, dintre individ ºi societate”. 

(Idem, p.127) 

Anti-lumea personajului ionescian este 

vãzutã ca o evadare din lumea cotidianã, 

deoarece individul este prins într-un univers 

labirintic, din care nu poate scãpa decât în 

vis, el necãutând sã rezolve conflictele din 

viaþa sa. Bérenger din Pietonul aerului îºi 

exprimã propria viziune a lumii, 

reprezentatã de universul oniric produs de 

mecanismul unei lumi dereglate, parodie a 

unei lumi reale: 

„Bérenger: Anti-Lumea...[...] N-avem 

nicio dovadã cã existã, dar dacã ne 

gândim la ea, o gãsim în mintea noastrã. 

E o certitudine a spiritului. Nu existã doar 

o singurã anti-lume. Existã mai multe 

universuri, prinse unul într-altul”. (Eugène 

Ionesco, Teatru VII, Editura Humanitas, 

Bucureºti, 2002, p.35.) 

În teatrul ionescian, viziunea lumii este 

asociatã deconstruirii lumii reale, cotidiene, 

dupã care urmeazã o reconstruire 

progresivã ºi parodicã a unei anti-lumi cu 

ajutorul elementelor onirice sau 

supranaturale, precum viziunile luminoase 

ale spaþiului oniric din Pietonul aerului, din 

Amedeu sau Cum sã te debarasezi ºi din 

Ucigaº fãrã simbrie. În aceste piese, 

autorul propune în mod original o viziune 

a anti-lumii, cãreia îi asociazã experienþe 

ale luminii, care de obicei sunt 

caracteristice imaginarului oniric: „Mã 

trezeam deodatã, oare din ce somn, mã 

trezeam într-o luminã care disloca vechile 

semnificaþii ale lucrurilor, din vremea 

când conºtiinþa îmi era adormitã. Uimirea 

intensã care mã cuprinsese nu era decât 

luarea la cunoºtinþã cã existam”. (Idem, 

Prezent trecut, trecut prezent, Editura 

Humanitas, Bucureºti, 2003, p.186). De 

exemplu, în Ucigaº fãrã simbrie, autorul 

construieºte o anti-lume asociatã 

fenomenului de iluminare, prin existenþa 

„cartierului luminos”, care reprezintã 


„lumea transfiguratã” (Eugène Ionesco, 

Între viaþã ºi vis. Convorbiri cu Claude 

Bonnefoy, Editura Humanitas, Bucureºti, 

1999, p.24), ameninþatã de „un spirit 

distrugãtor” (Idem, p. 26). 

Universul personajului ionescian este 

conceput ca un labirint din care individul nu 

poate scãpa; în acest mediu nociv, el are 

raporturi conflictuale în douã ipostaze, 

conflictul identitar ºi conflictul cu ceilalþi. 

Astfel, lumea în care este nevoit sã trãiascã 

personajul, devine un mecanism dereglat, care 

influenþeazã atitudinea agresivã sau pasivã a 

individului frustrat, care îºi pierde identitatea, 

dar ºi legãturile cu familia ºi cu societatea, 

înstrãinându-se ºi de sine ºi de ceilalþi. 

Se pot distinge douã categorii de 

personaje în piesele lui Eugen Ionescu: 

personajele-pivot ºi personajele-mecanisme 

(Conform criticului Paul Vernois, în La 

Dynamique Théâtrale D’Eugène Ionesco, 

Éditions Klincksieck, Paris, 1972, Chapitre 

„Le personnage: pivot ou rouage 

dramaturgique”, pp.133-139.); este 

remarcabilã structurarea pieselor autorului 

în jurul personajelor-pivot. 

Existã o distincþie clarã între 

personajele ionesciene ºi eroii dramatici 

obiºnuiþi, datoritã unor trãsãturi specifice, 

precum conflictul puternic cu el însuºi, 

caracteristic personajului-pivot, cu rolul de 

a centra întreaga piesã, precum Bérenger 

din Rinocerii, Ucigaº fãrã simbrie, 

Pietonul aerului sau Jean din Setea ºi 

Foamea ºi Cãlãtorie în lumea morþilor. El 

este caracterizat în special prin dorinþa sa 

puternicã de a se integra într-o lume care 

îl respinge în permanenþã, încât eºecul sãu 

este frustrant ºi distructiv. Singura excepþie 

a teatrului ionescian este Jocul de-a mãcelul, 

piesã în care autorul a renunþat la 

personajul-pivot, în favoarea personajului 

colectiv al unei mulþimi de oameni 

neputincioºi, aflaþi în faþa morþii. 

Spre deosebire de prima categorie de 

personaje, care luptã singure împotriva unei 

lumi ostile, reprezentând forþa de nepãtruns 

a rãului, a doua categorie este cea a 

personajelor-mecanisme, un fel de 

marionete sociale, copleºite de rinoceritã, 

depersonalizate, fiinþe lipsite de nume, 

precum personajele fãrã nume din diferite 

piese, ca Al Doilea Frate, Al Treilea Frate, 

Al Patrulea Frate, Al Cincilea Frate, Al 

ªaselea Frate, Fraþi în Roºu, Fraþi în Negru 

din Setea ºi Foamea sau Prima Femeie, A 

Doua Femeie, A Treia Femeie, [...], A Opta 

Femeie, Primul Bãrbat, Al Doilea Bãrbat, 

Al Treilea Bãrbat, [...], Al Optulea Bãrbat 

din Jocul de-a mãcelul. 

(continuare la pagina 37) 

33

SOLILOC 

Geta Truicã 

DE LA TRAGIC LA SUBLIM. 

O ETICÃ A RECEPTÃRII SUFERINÞEI 

Aristotel definea tragedia drept „imitaþia 

unei acþiuni alese ºi întregi, de o oarecare 

întindere, în grai ornat cu tot soiul de 

podoabe, deosebit ca formã, potrivit 

diferitelor pãrþi ale tragediei, imitaþie fãcutã 

de personaje în acþiune, iar nu printr-o 

povestire, ºi care, stârnind mila ºi frica, 

sãvârºesc purificarea specificã unor 

asemenea emoþii.” (Aristotel, Poetica, p.71) 

El reliefeazã astfel rolul de catharsis pe care îl 

îndeplineºte opera. Ca specie, tragedia aparþine 

genului dramatic, în versuri sau în prozã, în 

care personajele sunt puternic angajate în lupta 

cu destinul potrivnic, cu ordinea existentã a 

lumii ori cu propriile lor sentimente. Înfruntarea 

dintre eroii tragici ºi elementele contrare voinþei 

ºi sentimentelor nobile care-i animã degajã 

mãreþie ºi sublim. Principalul mijloc de realizare 

a tragediei este tragicul, ce reprezintã o 

categorie esteticã prin care se construieºte un 

conflict amplificat de împrejurãri vitrege ºi al 

cãrui deznodãmânt este înfrângerea sau 

moartea unor personaje virtuoase, a unor 

idealuri. Deºi mor, în urma lor triumfã adevãrul 

în numele cãruia se sacrificã ºi devin modele 

reprezentative pentru întreaga condiþie umanã. 

Tragicul se poate asocia cu dionisiacul 

(atitudine de extaz, de zbucium), cu apolinicul 

(atitudine marcatã de calm, liniºte, constanþã 

în manifestãri), cu hybrisul (orgoliul lipsei de 

mãsura), cu moira (destinul, soarta; la greci, îi 

stãpâneau chiar ºi pe zei) sau cu sublimul 

(desãvârºirea, perfecþiunea). 

Câtã vreme în lume existã suferinþã, eºec, 

boalã, nenorocire, existenþa tragicului e de 

naturã umanã, socialã, istoricã. Tragicul a 

existat în diferite epoci, ca o calitate obiectivã 

a proceselor sociale ºi ca atare „existenþa 

unei conºtiinþe tragice este condiþionatã de 

apariþia statului-cetate (...) de o întreagã 

concepþie despre personalitatea umanã.” 

(G.Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a 

limitei ºi depãºirii, p. 21) Legat de marile 

conflicte ale omului ºi ale omenirii, el a 

constituit, conform demersului lui I.Ianoºi, 

„un atribut ºi o consecinþã posibilã a unor 

conflicte.” (I.Ianoºi, Prelegeri de esteticã, p. 

9) Cãtre sfârºitul secolului al VI-lea la Atena 

conceptul de tragic ºi-a gãsit deplina 

manifestare esteticã în opera poeþilor tragici 

ai antichitãþii greceºti. În bunã mãsurã, 

tragedia a contribuit la fixarea conceptului 

astãzi prin capacitatea ei de „reprezentare a 

gestului de convertire a tragicului în 

sublim.” (G.Liiceanu, op. cit., p. 20) 

Interesul pentru valorile tragediei rezidã 

în posibilitatea de a reflecta ideea de virtute în 

cadrul societãþii contemporane. Tragedia 

modernã mizeazã pe culpabilitate, stabilitã în 

raport cu legea moralã a individului, fiind legatã 

de credinþa într-un Dumnezeu personal. 

Reconstituind vina tragicã, diferitele 

nuanþe ale hybris-ului se pot interpreta ca 

puncte de reper în formularea unor motivaþii 

alegorice, pornind de la implicaþiile 

personajelor care-ºi trãiesc tragedia: Oedip, 

Hamlet ºi Iov. Marile întrebãri se nasc la 

intersecþia dintre hybris ºi suferinþa 

nejustificatã, interpretatã de cãtre critica 

literarã ca pe o povarã a vinovatului fãrã vinã. 

Grecii credeau cã tragedia este cãderea 

omului în hybris. Astfel, vina tragicã aparþine 

numai omului ºi presupune încãlcarea unei 

limite sau legi în mod conºtient sau nu, 

determinând apariþia sentimentului de 

pierdere a valorii umane. Oedip-rege este, fãrã 

îndoialã o piesã de rezistenþã, care pledeazã 

în favoarea mãreþiei omului, capabil de a 

surmonta destinul. Ea începe cu freamãtul 

cetãþii Teba, care se afla în faþa unui chin: 

plantele, animalele ºi femeile erau sterile, iar 

ciuma fãcea nenumãrate victime. Tebanii vin 

sã cearã ajutorul lui Oedip, regele Tebei, care 

i-a scãpat ºi de Sfinx, rãspunzând corect la 

ghicitoarea acestuia. Creon, fratele soþiei lui 

Oedip, este trimis la oracol sã afle de ce s-a 

abãtut aceastã nenorocire asupra Tebei. 

Oracolul motiveazã prin faptul cã moartea 

regelui Laios, predecesorul lui Oedip, nu a 

fost ispãºitã. În scopul de a afla cine l-a omorât 

pe Laios, Oedip cere sã fie întrebat Tiresias, 

bãtrânul profet orb. 


Oedip nu-ºi înþelege vina, de vreme ce 

toatã viaþa a încercat sã evite uciderea tatãlui 

ºi cãsãtoria cu propria mamã, conºtient ºi el 

de mâna destinului implacabil. Pãrãseºte 

cãminul despre care nu ºtie cã este cel 

adoptiv, dar în drumul sãu nu poate sã evite 

uciderea. Crezând în previziunile oracolului, 

o atitudine de trezie l-ar fi putut ajuta dacã nu 

în acest caz, cel puþin în cel al incestului, mai 

cu seamã cã femeia aleasã era cu mult mai în 

vârstã decât el. Împlinirea destinului stabilit 

de zei trimite în scena vieþii un personaj care 

nu-ºi poate califica vina. Privind retrospectiv 

realitatea, în lumina conºtiinþei, el conchide 

cã restabilirea echilibrului vital nu se poate 

realiza decât prin mutilarea vederii. Poetica 

vederii din Oedip-rege deschide calea 

înþelegerii fenomenelor care constituie 

cauzalitatea evenimenþialã. Personajul trãieºte 

o dublã cecitate: a inimii ºi a ochilor. Elanurile 

sufleteºti nu pot fi cu adevãrat creatoare sau 

trepte spre împlinire dacã ele nu au ca resort 

încãperi sufleteºti aerisite, pãtrunse de 

rãcoarea nopþii în care sãlãºluiesc gândurile 

tainice, dospind într-o mãreþie a tãcerii. El 

pãtrunde în cetate nepurificat, sorbind din 

bezna nopþii tenebrele, nu adâncimea ei 

izvorâtoare de luminã. De aceea orbirea lui 

Oedip e inevitabilã ºi îl vedem zãcând într-o 

eroare prefigurând groaza. Crima în sine nu-l 

tulburã decât atunci când aflã cã cel ucis e 

propriul tatã. O moralitate pe jumãtate nu 

poate fi salvatoare, ba chiar îl incrimineazã. 

Oedip ºtia ce-i rezervase destinul. În 

ciuda oricãrei eludãri, el se împlineºte punctual, 

iar vigilenþa personajului care e trãit de 

acest destin e complet anulatã. Chiar ºi 

Iocasta uitã de destin, iar eroii sunt conduºi 

spre deznodãmântul nefast. Destinul 

acþioneazã ca o vrajã, rãpind minþii vederea 

înþeleaptã ºi transfiguratoare. 

Eroul antic Oedip are ca reper legea 

moralã din om, care e sãditã în fiinþa sa. Astfel 

e justificatã suferinþa lui la deschiderea ochilor 

minþii. Cãderea în hybris se datoreazã 

încãlcãrii legii morale prin înfãptuirea unui 

omor, în nu conteazã ce împrejurãri. El devine 

tragic abia atunci când trebuie sã 

restabileascã comunicarea cu sine la nivel de 

conºtiinþã, prin automutilare ºi anulare 

socialã. Imposibilitatea scrutãrii zonelor 

interioare îl determinã pe Oedip sã-ºi 

pedepseascã vederea din afarã. El îºi neagã 

dreptul de a mai privi lumea pentru cã n-a 

putut sã-ºi vadã sinele. ªi pentru ce mai e 

necesarã vederea, bucuria vieþii, dacã, 

încãrcat de pãcat, însuºi universul ºi-a oprit 

rodirea? Chipul haosului repugnã ºi 

îndurereazã. Lumea întreagã strigã rãzbunare 

contra celui care a rupt zãgazurile echilibrului 

ei ºi a condus-o spre mortificare. Oedip îi 


îngenuncheazã pe zei nu doar printr-o cãinþã 

zdrobitoare, dar mai ales prin actul punitiv 

curajos care nu îi este oricui la îndemânã. 

Sprijinit de toiag ºi de mâna fiicei, el se lasã 

condus de voinþa altuia, eliberat de a sa 

proprie, rãmasã într-un timp îndepãrtat, de 

glorie, dar încãrcat de oroare. Personaj superior, 

Oedip se redescoperã prin orbire 

învingãtor, iar aureola sublimului îi înconjoarã 

chipul. Acum devine vizionar, un nou 

Tiresias, cãruia prorocia îi e mai la îndemânã 

în orbire decât în întregul trupesc. 

Oedip e fiul legendar al lui Laios ºi al 

Iocastei, este personajul central al celebrului 

mit antic, dar, în acelaºi timp, e ºi un tip general 

uman: oriunde ar merge, e un om urmãrit de 

destin, învins în aparenþã de aceastã forþã 

superioarã, dar învingãtor la rândul lui. 

Piesa Hamlet dezvoltã povestea 

prinþului, unicul fiu al regelui, care a fost ucis, 

ºi al reginei Gertrude. Morbul setei de putere 

al unchiului sãu conþine impulsul declanºator 

al aspiraþiei spre luminã, demers iniþiatic al 

eroului întru cunoaºterea de sine pe calea 

împlinirii marelui sãu destin. Împins de datorie, 

Hamlet îºi dã seama cã trebuie sã înlãture acel 

„ceva putred” din Danemarca, pe orice cale, 

inclusiv a crimei, care îl neagã. 

ªcolit sub flamura umanismului, el revine 

în regatul sãu încãrcat de maturitatea gândirii, 

un prinþ filosof, înclinând în balanþa îndoielii 

neputinþa de a fi. Moralitatea de la Wittenberg 

îl încredinþeazã cã tocmai aceasta este reperul 

vieþii, la care trebuie sã revinã neabãtut. 

Uciderea tatãlui de cãtre unchiul sãu vine în 

conflict cu propriile convingeri ale iubirii de 

oameni cu care personajul porneºte în viaþã. 

De aici luptele conºtiinþei se dau la limita dintre 

rãzbunare ºi iertare, dintre umilinþã ºi datorie. 

Având o iubitã ºi statornicia unui prieten, nu 

alege totuºi acceptarea mediocrã a fatalitãþii 

lipsite de îndoialã. Drumul sãu este cãtre sine 

însuºi, dar tocmai împotrivã. În contextul 

nedreptãþii ºi al crimei, întoarcerea acasã a lui 

Hamlet i se reveleazã ca un prizonierat într-o 

lume a minciunii. Devenit fãrã rost, se zbate 

în cãutarea lui nu doar dintr-un instinct al 

vieþii, dar ºi din simþãmântul unei alegeri 

salvatoare, spre triumful adevãrului. Soluþia 

rãzbunãrii contravine principiului creºtin al 

dragostei, tot aºa cum sub pecetea lui „a fi 

sau a nu fi”, gestul suicidului l-ar integra lumii 

cãzute la care nu poate adera. Între douã 

exigenþe, statornicia pluteºte pe nisipuri 

miºcãtoare. Masca nebuniei devine un scut 

contra suspiciunii. Prin alienare, el trage 

cortina unui public de care se simte înstrãinat, 

jucând în culise, fãrã mascã, marele act al 

deznãdejdii. Tragismul personajului se 

adânceºte cu atât mai mult cu cât are mai clarã 

conºtiinþa cã alegerea este un fapt personal, 

35

pornit din sine ºi pentru sine. Însãºi vieþuirea 

implicã o cumplitã delimitare. Între teorie ºi 

asumare, între esenþã ºi scadenþã, privindu-ºi 

moartea în faþã, prinþul neagã adevãrul 

creºtinismului, alegând crima. El se înfãþiºeazã 

ca judecãtor pentru cei pãtaþi de orgoliu ºi 

urã, dar trãieºte, la rândul sãu, cãderea, 

dovedind cã actul justiþiar e utopie, iar el n-a 

atins decât primele trepte ale adevãrului întru 

aflarea conºtiinþei de sine. Deºi nu-L 

învinuieºte pe Dumnezeu pentru cã a lãsat sã 

se producã uciderea tatãlui sãu, el I se 

substituie, alegând o faptã în numele dreptãþii 

ºi neacceptând voia Lui. Hamlet este un 

revoltat, a cãrui neliniºte se datoreazã doar în 

al doilea rând legitimitãþii actului justiþiar. 

Adevãrata explicaþie a trãirilor sale 

tulburãtoare este faptul de a nu þine cont de 

implicarea transcendenþei, de rolul ei de a 

rãsplãti dupã faptã. Hamlet nu poate fi rege 

decât peste idei ºi cuvinte. Mirajul luptei, al 

zvârcolirii ºi al temerii de greºealã îl face pe 

Hamlet sublim, îl aureoleazã, descoperindu-l 

superior. Existenþa obiºnuitã îl exclude pentru 

cã el face parte din categoria celor care trãiesc 

sub semnul interogaþilor absolute, cãrora nu 

le gãsesc definirea decât în rãspunsuri 

aducãtoare de jertfã. 

Hristos însuºi s-a îndoit pe cruce între a 

fi ºi a nu fi, dar acesta nu este raþionament de 

îndreptãþire ca Hamlet sã prelungeascã 

îndoiala pânã la anularea principiilor care îl 

învestesc ca prinþ al cugetãrii. Deºi superior, 

Hamlet nu are veleitãþi de sfânt. El este un 

vinovat tragic care devine sublim pentru cã i 

s-a dat mai mult decât poate duce. Sublimul 

lui constã doar în greutatea poverii, al lui Iov 

se vãdeºte în puterea eliberãrii de ea. Hamlet 

nu iese din cercul întrebãrilor, Iov le dã 

cununa martiriului voii sale. Ianus bifrons, 

sublimul îºi dezvãluie chipul. 

Personajul biblic Iov reprezintã modelul 

vinovatului fãrã vinã, a cãrui atitudine în faþa 

ispitirii dumnezeieºti a determinat critica aflatã 

departe de trãirea fenomenului religios, sã 

arunce sãgeþi asupra divinitãþii, socotind-o 

nedreaptã. Lucrarea Ilenei Mãlãncioiu, Vina 

tragicã, dezvoltã o interpretare laicã a cãrþii 

lui Iov, alãturi de a altor opere care nici nu 

pot fi altfel analizate, din moment ce ele se 

situeazã în afara creºtinismului. Este cazul lui 

Oedip-rege ºi al Antigonei. De altfel autoarea 

ne ºi avertizeazã cã numai scoaterea lui Iov 

din context religios înlesneºte interpretarea 

lucrãrii la nivel de tragedie. La nivel uman 

persistã întrebarea: „Cum s-a mângâiat Iov 

de pierderea bunãstãrii materiale primite de 

la Dumnezeu dupã merit, dar mai ales a fiilor 

sãi pentru care aducea jertfe zi de zi?”. Ea 

rãmâne fãrã perspective luminoase atâta 

vreme cât studierea unui text religios se 

realizeazã în afara gestului experienþei care 

precede esenþa. 

Iov este un iubitor de Dumnezeu. De la 

fricã la iubire, el a parcurs etapele înþelegerii 

destinului sãu caduc, al nimicniciei ºi al darului 

lui Dumnezeu în toatã vremea. Belºugul casei 

lui este oglinda harului divin, iar numãrul mare 

al copiilor reprezintã binecuvântarea unui 

trãitor al legii vechi. El închinã calitãþile ºi 

faptele sale Celui Preaînalt. Dumnezeu îl 

proslãveºte ca pe un ales, într-o revãrsare de 

mutualã bucurie. Aflat în clipa încercãrilor, el 

suferã pierdere dupã pierdere, slãvind pe 

Dumnezeu, din mâna cãruia e conºtient cã 

trebuie sã primeascã nu doar pe cele bune, 

dar ºi pe cele rele. Prietenii ºi soþia, ºi însuºi 

trupul atins de boala teribilã îi strigã sã 

blesteme pe Dumnezeu ºi sã moarã. Atunci, 

sufletul sãu cade în îndoialã. Întrebãrile care 

prin credinþã aveau un rãspuns sigur, sunt 

acum retorice. Prin îndoialã trece gândul vieþii 

de dupã moarte ºi se perindã dreptatea lui 

Dumnezeu. Ajuns la limita rãbdãrii, Iov nu 

mai înþelege Rostul sãu pe pãmânt. 

Tragismul personajului biblic apare când 

îºi cautã dreptatea, de vreme ce e învinuit 

pentru pãcate necomise. Încãrcat de mâhnire, 

el cere judecata unei instanþe superioare, care 

sã-l apere de nedreptatea lui Dumnezeu. De 

vreme ce pedeapsa o meritã numai cei greºiþi, 

învinuirile ce i se aduc sunt nejustificate. 

Numai cel care i-a trimis nenorocirile o poate 

face, dar El evitã o explicaþie clarã. Cu toate 

acestea, de aici înainte Iov nu mai e personaj 

tragic, pentru cã Dumnezeu rupe tãcerea, 

invocându-i faptele Sale de la facerea lumii. 

În raport cu ele, Iov îºi recâºtigã umilinþa, 

nemaiavând nimic de spus. Aceastã tãcere 

este revelatoare în vederea sublimului; în ea 

ni se relevã înflorirea unei smerenii care-l 

purificã de umbra îndoielii, arãtându-l sublim 

în înþelegerea superioarã a vieþii eroice, 

dincolo de pãrãsire ºi incertitudini. 

În mirajul experienþei, se ºtie cã orice 

încercare ajunsã la acest nivel face loc 

intervenþiei superioare din afarã. Deºi 

Dumnezeu nu-l încredinþeazã cã a fost supus 

unui examen, Iov întrezãreºte mãreþia voii 

Sale, care îndreaptã spre bine ºi are cea mai 

înaltã mãsurã a judecãþii. 

Cât despre împãcarea sa în urma 

dureroasei pierderi a fiilor este o certitudine 

cã acelaºi Dumnezeu care-i dãduse teribila 

încercare, îi putea aduce treptat, mângâierea 

ºi uitarea. La acestea n-ar fi putut sã nu 

adauge ºi talantul înþelepciunii care succede 

oricãrei suferinþe transformatoare, ca act de 

creaþie al unui om nou. 

Omul poate duce cruci mari. Istoria a 

demonstrat mãreþia omului, sublimul lui. 

Aceasta însã, numai în mãsura în care a ajuns 


la propria definiþie. Astfel ºi Iov. Pierde totul, 

dar nu moare. Voia lui Dumnezeu îl þine în 

viaþã în ciuda nenorocirilor. Suicidul nu-i e la 

îndemânã, fiindcã el ºtie cã nu poate dispune 

cum vrea de viaþa lui. 

Respectând poruncile, el iubeºte pe 

Dumnezeu „din toatã inima, din tot sufletul, 

din tot cugetul”. În faþa acestei iubiri, celelalte 

feluri de iubire scad din intensitate. Numai 

slãbiciunea omeneascã îl face pe om pãtimaº, 

iar dacã alipirea de cele pãmânteºti e prea mare, 

sufletul se ofileºte în loc sã se întãreascã. 

Dumnezeu, care e atotºtiutor, putea sã 

prevadã alegerea lui Iov la ceas de rãscruce. 

Dar El i-a dat încercarea, respectându-i libertatea 

cu care l-a învestit dintru începuturi. Aceastã 

libertate îi era necesarã omului, în vederea 

conºtiinþei de sine, a asumãrii suferinþei ca elan 

purificator, dar mai ales în vederea câºtigãrii unei 

iubiri mântuitoare. Dumnezeu l-a încercat nu din 

orgoliul recunoaºterii atotputerniciei Sale, ci din 

iubirea cu care îl cheamã pe om mai ales prin 

suferinþã, ale cãrei adâncimi s-au vãdit mai mari 

decât bucuria. 

Tragedia apare dintr-o dragoste 

exageratã pentru viaþa pieritoare. E necesarã 

înþelegerea cã supralicitarea vieþii datã omului 

pe pãmânt nu e proprie creºtinismului, 

dimpotrivã, e o rãtãcire. Avem, din acest 

punct de vedere o reconsiderare a ideii de 

suferinþã la personajul biblic, Iov. El nu se 

agaþã cu orice preþ de viaþã, dar se întristeazã 

învinuit pe nedrept, ºtiind cã a fãcut totul ca 

sã merite bucuria de a o trãi spre slava lui 

Dumnezeu. Câtã vreme stãruie în iubirea de 

Dumnezeu, el rãmâne doar un încercat sublim, 

refuzând obstinat orice pãrtãºie cu revolta ºi 

blestemul. Deºi încearcã ºi el paharul 

amãrãciunii, îl reabiliteazã puterea suferinþei 

ºi a iubirii. 

Tragicul lui Iov este ceasul 

deºteptãtor din moleºeala bucuriei ºi a 

împlinirii. Viaþa, datã ca suferinþã, nu aduce 

împlinire omului decât printr-o alipire fãrã 

tãgadã de misterul divin. Astfel, 

parcurgând drumul de la tragic la sublim el 

se încarcã prin iubirea lui Dumnezeu de o 

mãreþie vrednicã de slavã. 

(urmare de la pagina 33) 

Personajul lui Eugen 

Ionescu între lume ºi 

anti-lume 

Ultima categorie de personaje sunt 

victime neputincioase, mediocre, fãrã 

personalitate, sugerând alienarea individului 

într-o societate care îl exploateazã. Ele sunt 

personajele fãrã chip, sub masca lor 

negãsindu-se decât absenþa. Vag conturate, 

fãrã identitate, sunt personajele secundare din 

Rinocerii sau din Jocul de-a mãcelul, Ucigaº 

fãrã simbrie, indivizi-victime ale lumii ostile 

din jur, neputincioase, incapabile de a schiþa 

cel mai mic gest de apãrare, pentru care nu mai 

existã nici mãcar o ºansã de supravieþuire. 

Dupã toate încercãrile sale inutile de a 

evada din spaþiul ostracizant al unei societãþi 

care îl agreseazã continuu, personajul 

ionescian ajunge într-un univers distopic 

copleºitor, care îl nimiceºte; el încearcã inutil 

sã iasã din anti-lume, dar nu reuºeºte, fiind 

prins ca într-o capcanã. 

Existã o legãturã între personaj ºi schema 

conflictualã a pieselor autorului, fapt analizat 

de Gelu Ionescu, care îl denumeºte mecanism 

(Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, Editura 

Univers, Bucureºti, 1981, pp. 247-258), fiind 

specific scenariului dramatic modernist cu o 

structurã epicã deschisã, neavând final: 

„Aproape toate piesele ionesciene pot 

reîncepe de la capãt, multe din experienþele 


personajului se pot recombina, existã scene 

ce se pot muta de la o piesã la alta. Unei 

structuri epice deschise îi corespunde o 

deschidere în semnificaþii; nu existã final, 

pentru cã arhetipalul nu are început nici 

sfârºit. Traseul aventurilor ºi muncilor 

personajului e oricând repetabil: 

normalitate, anomalie-agresiune-mecanism, 

debarasare, supunere.” (Idem, p.251) 

Se poate remarca o strategie a conflictului 

dramatic în piesele autorului, prin care 

personajul este asediat, pus în situaþii 

aberante de agresiune. Finalul pieselor 

dezvãluie supunerea individului care nu 

poate scãpa, captiv în anti-lumea ionescianã, 

universul distopic fãrã margini. 

Cele douã categorii de personaje sunt 

asociate dinamicii dramaturgiei autorului, prin 

faptul cã protagoniºtii pieselor, personajelepivot, 

sunt elementul dinamic, în timp ce 

personajele-mecanism sunt elementul static al 

pieselor, ambele categorii fiind construite într-un 

echilibru perfect. (Conform Paul Vernois, 

op.cit., p.139: „L’esthétique dramaturgique de 

Ionesco trouve donc un de ses fondements 

dans un équilibre des contraires fort étrange. 

L’homme-pivot du drame constitue l’élément 

dynamique de l’action, l’homme-rouage 

l’élément statique.”) Destinul tragic al 

personajului ionescian este marcat de lumea 

conflictualã în care acesta trãieºte, încercând 

inutil sã se refugieze într-o lume a oniricului, 

refugiu care reprezintã un efect al lipsei de 

comunicare ºi al dramei solitudinii, specifice 

crizei lumii moderne. 

37

ALAMBICOTHECA 

Dumitru Ungureanu 

LOCUL INTELECTUALULUI 

Mi-am pus de mai multe ori întrebarea de 

ce autori de toatã mâna ºi de toate vârstele 

publicã în volum articole ocazionale, ce nu 

strãlucesc neapãrat printr-o stilisticã novatoare, 

nici nu exhibã nuditatea ºocantã a vreunei 

epocale idei. În urmã cu vreo 15 ani, sã zicem, 

operaþiunea pãrea de înþeles. Pe atunci încã nu 

luaserã avânt publicaþiile online, conþinutul 

majoritãþii revistelor era indisponibil pe internet 

ºi obscurizat de difuzarea stupidã, iar Google 

era o companie înfiinþatã recent. Azi, instrumentele 

de lucru soft ºi hardware pot scoate la suprafaþa 

displayului, pe-un telefon mai performant, 

orice nume ºi orice text indexat de motorul de 

cãutare, în orice locaþie din lume. Autorul poate 

fi lipsit de grijã în ce priveºte posteritatea. Chiar 

ºi traducerea în limbi strãine poate s-o lase în 

seama vreunui modul automat, a cãrui prestaþie 

dã o idee, mãcar parþialã, despre conþinut. 

Cu toate astea, scriitorii ºi publiciºtii 

români, de la Cãrtãrescu la Cartianu, îºi adunã 

cu meticulozitate notaþiile zilnice în opuri mai 

subþiri sau mai obeze, dupã cum le sunt 

producþia ºi contractul, notorietatea ºi editorul. 

E, totuºi, o diferenþã în a fi publicat la Humanitas 

ori, în condiþii precare, la Tracus Arte, ca Nicolae 

Coande. A fi distribuit cu ziarul Adevãrul sau 

rãspândit prin expediere poºtalã, ca Radu 

Ulmeanu, e altã deosebire. Dar – ºi asta trebuie 

subliniat – diferenþierea e numai la nivel tehnic 

ori þine de abilitatea negustoreascã a editorului, 

care poate vinde ºi cel mai insipid autor ca pe 

un geniu sau poate rãmâne în depozit cu 

Numele trandafirului. 

Lãsând la o parte aspectele pendinte de 

afacerea cu cãrþi, nu de substanþa lor (cartea 

e o marfã, de acord; însã conþinutul, dacã 

existã, nu e!), aº spune cã motivaþia autorilor 

noºtri de-a strânge publicistica între coperte 

vine dintr-un soi de frustrare, îndelung 

reprimatã în comunism, ºi dintr-un efort de 

limpezire a personalitãþii proprii (cine e capabil 

de asta). Generaþiile precedente celei 

optzeciste ºtiu foarte bine ce lupte ºi ce 

negocieri duceau cu „tovarãºul plan” editorial. 

Energia cheltuitã pentru apariþia unui 

opuscul (ºi-acela amputat pânã la desfigurare 

câteodatã) era suficientã sã producã alte 2-3-4 

cãrþi, în condiþii normale. Nici optzeciºtii, nici 

generaþia urmãtoare, zisã nouãzecistã dintr-o 

simplificare terminologicã, n-au apucat sã-ºi 

vadã primele plachete când ºi cum ar fi dorit. 

Explicabil, aºadar, de ce azi abundã cãrþile fãrã 

conþinut, semnate de mulþi scriitori blocaþi de 

fostul sistem pe traseul debut-afirmareconsacrare. 

Explicabil de ce unii publicã de-a 

valma prozã, poezie, teatru sau mixturi 

experimentaliste, la nu conteazã ce editurã, ºi 

fãrã pretenþii de remuneraþie (ba mai aducând 

ºi bani de-acasã), inducând oarecum ideea 

cã dacã nu cer platã, nici nu li se cuvine! Câte 

dintre aceste cãrþi rãmâne-vor altundeva decât 

în bibliografia autorului? 

Puþine. Probabil acelea care, dincolo de 

conjuncturã, conþin o pânzã freaticã 

generatoare de idei. ªi sigur acelea care, 

vorbind despre alþii, vorbesc despre autor, 

despre moralitatea care îl caracterizeazã. 

Nicolae Coande scrie, în argumentul culegerii 

sale de eseuri, Intelectualii români ºi curtea 

regelui, 2011, aºa: „Moralitatea artistului nu 

ne poate fi indiferentã, mai ales dacã este unul 

recunoscut ºi apreciat, iar în operã am putea 

detecta urme ale unui defect sufletesc. 

Atunci, ºi cuvântul va fi defect.” Moralist 

inflexibil N. Coande nu pare sã fie. N-are 

structurã monomaniacã, nici apucãturi 

dogmatice. Asta se vede în paleta largã a 

cãrþilor comentate, iar textele sale n-au 

uscãciunea constipatã din dãrile de seamã 

teziste, semnate indiferent de cine, universitar 

europenist ori funcþionar tupeist. Expresive, 

cu formulãri plastice ºi observaþii generoase, 

cu puneri la punct indiscutabile, unde e cazul, 

cu ironii ce fac bine lecturii, textele lui Coande 

reuºesc performanþa de-a convinge lectorul 

ºi de a-l atrage de partea viziunii autorului. 

Ba mai mult, chiar de partea opþiunii sale. 

Pentru cã, nu e nicio îndoialã: N. Coande 

opteazã decis, din titlul cãrþii, asupra locului 

cuvenit intelectualului – anume în opoziþie 

faþã de orice putere, mai ales cea politicã. 

Intelectualul, spune Coande prin ºi printre 

rândurile cãrþii, n-are ce cãuta „la curtea 

regelui”, nici mãcar sã primeascã vreo 

decoraþie, dacã decoratorul nu-i altceva decât 

un obiect decorativ sau un aventurier îmbãtat 

de responsabilitãþile asumate. 

„...s-au mai vãzut cãrþi bune scrise de 

canalii talentate.” – zice N. Coande. Fãrã sã 

condamne cartea din cauza canaliei, Coande 

introduce necesara linie dintre om ºi operã. 

Nu dublul slash, nici linia despãrþitoare, ci 

cratima care uneºte opera de om. Operaþie 

prin care omul (canalia) nu capãtã lustru de la 

operã. În schimb, aceasta prinde mucegai de 

la „caracterul” autorului. 

ªi nu toþi autorii sunt Dostoievski. 


DIN ISTORIA... 

Aurelian Silvestru 

LEPÃDAREA DE SINE 

Existã oameni singuri ºi oameni condamnaþi sã 

fie singuri. Primii sunt izolaþi, pentru cã renunþã la 

alþii, la comunicarea cu ceilalþi. Ultimii sunt 

condamnaþi, pentru cã renunþã la sine, la rãdãcinile 

din care s-au nãscut. 

Singurãtatea e cumplitã. ªi totuºi, când ai 

personalitate, când nu-þi calci demnitatea în picioare, 

când ºtii ce vrei, atunci nici în deºert nu eºti cu 

totul singur: te ai pe tine însuþi, deci, ai speranþã. 

Dar ce te faci, dacã deºertul e în tine? Cine mai 

poate sta atunci în preajma ta? Cine rãspunde la 

chemarea ta? Cine te sprijinã sau te alinã, dacã cel 

care ai fost pânã mai ieri te-a pãrãsit, dacã tãcerea 

din jurul tãu e absolutã, iar cea dintr-un mormânt e 

mai de preferat? 

În vara anului 1935, când se întorcea în Rusia 

de la Paris, unde participase la un congres al 

scriitorilor din toatã lumea, Boris Pasternak (din 

motive „de sãnãtate”) n-a intrat pe la pãrinþii sãi 

care emigraserã ºi locuiau în München. 

– Nu m-am simþit prea bine, a încercat el sã se 

justifice în faþa prietenilor. Aveam febrã ºi mi-a 

fost fricã sã nu rãcesc. 

În realitate, nu teama de febrã l-a împiedicat 

sã-ºi vadã pãrinþii, ci frica de regimul comunist, de 

securiºtii care puteau sã-i cearã socotealã. 

Faptul în sine a ºocat-o atât de mult pe poetesa 

Marina Þvetaeva, încât nu s-a putut abþine sã nu-i 

reproºeze vehement: 

– Omoarã-mã, dar nu voi înþelege niciodatã, 

cum poþi sã treci cu trenul pe lângã mamã, pe lângã 

12 ani de aºteptare? Nici ea nu cred cã te va înþelege! 

Zãdarnic speri. Aici e limita înþelegerii umane… 

Poþi renunþa la multe lucruri: la plãcerile 

lumeºti, la privilegii, la putere, la ambiþii ºi, în 

pofida acestor renunþãri, sã te bucuri în continuare 

de respectul celorlalþi. Nu poþi, însã, sã renunþi la 

tine însuþi, la pãrinþi, la rude, la onoare, fãrã sã 

aluneci în ticãloºie. 

Dacã laºi orgoliul sau frica sã-þi întunece 

relaþiile cu cei apropiaþi, dacã pui mândria înaintea 

datoriei sau comoditatea înaintea bunei cuviinþe, 

atunci lucrurile îþi scapã de sub control ºi, pe 

neprins de veste, în loc sã fii stãpânul lor, devii un 

rob al propriilor tale slãbiciuni. 

Un cunoscut de-al meu care cu greu a sclipuit 

o tezã de doctor în pedagogie, în ziua când ºi-a 

susþinut-o, a invitat la masa festivã tot felul de ºefi 

ºi ºefuleþi mai mici, dar „a uitat” sã-ºi cheme ºi 

pãrinþii, de teamã ca nu cumva sã-l facã de ruºine… 

Era, probabil, unul din cei care, la primul 

îndemn al miºeliei, se leapãdã de rãdãcini ºi dã cu 

piciorul în casa pãrinteascã. 


Drumul pe care poþi ajunge la Eu-l tãu este 

exact acelaºi drum pe care, dacã l-ai parcurge invers, 

ai ajunge la pãrinþii tãi. Nu poþi renunþa la ei, fãrã sã 

renunþi la tine însuþi. Limba, þara, neamul ºi pãrinþii 

nu pot fi schimbaþi ca banii la casierie. Doar gunoaiele 

pot fi mânate dintr-un loc în altul, fãrã sã-ºi modifice 

esenþa. În rest, orice alt lucru, scos din anturajul 

sãu, nu mai este ceea ce a fost. Cerneala, de exemplu, 

în stilou, este o comoarã pentru cine poate scrie. 

Dar, vãrsatã pe cãmaºã sau pe mâini, ea devine, pur 

ºi simplu, murdãrie (dupã cum tot murdãrie este, 

dacã e utilizatã de clevetitori). 

Fireºte, existã ºi situaþii dificile în care 

lepãdarea de sine constituie singurul mijloc de a-þi 

salva propria piele… 

Antoniu, cel mai bun prieten al lui Cezar, în 

ziua când acesta a fost asasinat de cãtre 

complotiºti, s-a deghizat în straie de þãran ºi a 

fugit din Roma. Când pãrãsea oraºul, strãjerii l-au 

întrebat bãnuitori dacã nu cumva face parte din 

grupul susþinãtorilor lui Cezar. 

– Da de unde! s-a apãrat Antoniu. Eu nici 

mãcar nu l-am vãzut vreodatã. Cum aº putea sã 

fiu de partea lui? 

Voltaire a recurs la aceeaºi stratagemã pe 

timpul când, exilat din Franþa pentru idei iluministe, 

a locuit un timp în Anglia. Tocmai în acea perioadã, 

sentimentele antifranceze erau în fierbere pe insula 

britanicã… 

Într-o zi, plimbându-se pe stradã, scriitorul a 

fost înconjurat de o mulþime furioasã care l-a recunoscut. 

– Moarte francezilor! a prins a urla gloata 

dezlãnþuitã. La spânzurãtoare cu el! 

ªtiind cã panica în asemenea împrejurãri este 

fatalã, Voltaire (care avea simþul umorului) ºi-a 

pãstrat calmul ºi le-a rãspuns: 

– Oameni buni! Vreþi sã mã omorâþi, pentru 

cã sunt francez. Vã înþeleg motivul, dar gândiþi-vã 

o clipã: oare nu sunt ºi aºa bãtut de soartã prin 

faptul cã nu m-am nãscut englez?! 

Luându-l în serios, mulþimea i-a primit vorbele 

cu entuziasm, apoi l-a luat pe sus ºi l-a însoþit, ca 

o escortã de onoare, pânã la domiciliu… 

Viaþa e un ºirag de zile care poartã acest nume. 

De aceea nu te gândi la viaþã ca la o dimensiune 

generalã. Gândeºte-te la fiecare zi concretã pe care 

þi-o oferã soarta ºi fã în aºa fel ca ea sã fie cât mai 

plinã de viaþã. Doar aºa vei simþi cã trãieºti cu 

adevãrat. Or, pentru asta, trebuie sã fii tu însuþi. Sã 

ai faþa ta, sufletul tãu, Patria ta! ªi niciodatã sã nu 

renunþi la tine, la trecutul ºi esenþa ta! A te lepãda de 

sine înseamnã a muri cât încã eºti în viaþã… 

39

CITITORUL DE POEZIE 

Adina Dumitrescu 

POEZIA ACADEMICÃ MODERNÃ 

– impresii de cititor – 

Neieºitã încã din pasul muntos aflat lângã 

fostul oraº roman Caudium din sudul Italiei, 

aflatã sub tirul de arme al samniþilor – alias – 

dezinteresul ºi graba cititorilor sau mutarea 

preferinþelor literare spre fum, foc, furt ºi fraze 

reduse la gemete strict „concupiscere”, 

poezia încearcã de zeci de ani sã treacã prin 

furcile caudine ºi sã iasã la luminã. ªi iese o 

parte, cum nu, ori aceea cu harnaºamentul 

cel mai uºor, cu ideile cele mai puþine, cea cu 

impact rapid ºi direct asupra cititorului, ori 

cea mai savantã. Numai cã la noi, rar se avântã 

cineva spre ultima citatã. Ne-au depãºit 

înaintaºii – poeþii filozofi, cãutãtorii, iar indexul 

nostru este mereu îndreptat înspre ei. Mergem 

deci înainte, privind, arãtând, înapoi. Doar cã 

în timpurile de crizã înfloresc artele. Poeþii, 

deci românii adevãraþi, cã suntem o naþiune 

poeticã, stau cu condeiul aproape de filã ºi 

de inimã. Orice efuziune sau necaz, de are 

timp sau nu are, românul-poet o pune repede 

pe hârtie pentru eternitate, numai cã, timpul, 

acest balaur cu ºapte capete se hrãneºte cu 

ea, înainte de vederea tiparului. ªi chiar de a 

vãzut, credeþi cã este vreun impediment în 

zilele noastre sã se dea cu piciorul balotului 

cu cãrþi, eliberându-ne astfel drumuri? Cãci 

suntem, mai mult ca alte naþii, ºi una grãbitã, 

parte din noi am pierdut obiºnuinþa cititului, 

sau am cãpãtat-o pe cea a internetului, care 

iute ne duce acolo unde nici n-am visat… 

Aºadar, iatã naþia cu mulþi poeþi grãbiþi ce-n 

fugã îºi uitã trecutul, pãrinþii ºi moºiistrãmoºii, 

civilizaþiile ce se credeau 

nepieritoare, abisul ºi piscul simþirilor. Iatã 

naþia devenitã fugã de cerc pe fãgaºul 

dispariþiei istoriei nearanjate, a curgerii ºi 

disipãrii acesteia, curgere ce-ar putea fi 

scoasã la luminã, ea reieºind din monumente, 

rãmãºiþe arheologice, hrisoave, legende ºi 

„cânturi”. Nefiind atenþi, forþa centripetã ne 

poate duce chiar în mijlocul malaxorului 

continuu ce soarbe ºi mixeazã identitãþi, 

nefiinþe, uitãri. Nu avem timp sã privim înapoi 

ºi în noi înºine, ne putem înscrie în 

concavitatea tunelului îndreptat spre aval, ca 

estuaru-n vãrsare sau mai rãu, ne putem 

automalaxa. Ne grãbim cu sacul plin, dar care 

are o densitate micã. Cum orice acumulare nu 

se încadreazã într-un plus ºi minus infinit, ci 

duce brusc la schimbare, cum suntem deja 

nu numai cu vârful peniþei spre aderare, ci 

chiar primiþi membri cu drepturi depline, 

volens-nolens am intrat ºi cu creaþia literarã 

în concursul mileniului. Baremuri de intrare 

nu am vãzut, se prezintã fiecare cu ce are, dar 

urcarea pe podium cere expertizã, iar aceasta 

are condiþii de eligibilitate. Unii sunt mai 

eligibili decât alþii ºi cum sã nu fie? În afarã de 

talent, la cât a avut acces poetul sau scriitorul 

român? Se poate el pune pe celãlalt taler al 

balanþei alãturi de alt „unionist”? Noi, cei de 

pe margini ne facem griji. Numai cã, din când 

în când drumul nostru de coborâre ne este 

parte barat de formaþiuni asemãnãtoare florii 

de stâncã. Învingem inerþia, þinem frâul din 

scurt ºi cu greu ne oprim, dar o facem. Ducând 

foietajul de siliciu strãlucitor mai aproape de 

ochi, avem în faþã o luminozitate ºi o formã 

unicã, depãrtând-o, cãpãtãm cu totul altceva, 

la fel dacã îl miºcãm în stânga ºi-n dreapta. ªi 

ne aflãm ca în faþa caleidoscopului copilãriei, 

în care fiecare miºcare ne aduce alt simþãmânt. 

Vedem pânã la urmã cã citim o poezie, ceva 

ce nu s-a scris pânã atunci, o depãrtãm puþin 

cu mirare ºi ne spunem, mãi ce þi-e ºi cu 

timpurile astea moderne!... Nici n-am schimbat 

locul ºi în o mie de locuri am stat, nici n-am 

cãutat în anale ºi o mie de lucruri am aflat, nici 

nu ne-am analizat bine sentimentele ºi ºtim 

ce-am simþit! Ne privim mâinile… Cum de a 

dispãrut floarea de minã ºi când locul i-a fost 

luat de o poezie? Avem în faþã o carte de 

poezii sau de poeme în prozã asemãnãtoare 

epopeilor trecutului, pe care nu le-a mai 

întrecut nimeni de atunci, nici în tâlcuri, nici 

în frumuseþe, nici în mãrime!... În aceeaºi 

lucrare stau Mahabharata sanscritã din itihasa 

– istoria Indiei, Iliada ºi Odiseea, întreg 

Coranul, Talmudul iudaic cu Tora ebraicã ºi 

aramaicã descrisã de Moise, toate legendele 

lumii regãsite, reunite legendelor ºi basmelor 



româneºti. O gãsim pe Sita ramayanicã alãturi 

sau asemãnãtore Esterei sau Eszterei care 

rãpitã de „forþa rãului – tâlharul rãpitor de 

fete”, din þipãt, trezeºte muntele Suhardul Mic 

(Cohard) ºi-l face sã-ºi prãvãleascã o parte 

din stânci pe albia râului dând naºtere Lacului 

Roºu. Gãsim aici întreaga credinþã ortodoxã 

ce ne învãluie la sunetul toacei monahale, 

pãdurea-ramul ºi cântul, marea-visarea ºi 

cerul, aducerea aminte, melancolia ºi umorul. 

Voi, scepticii, nu miºcaþi capul în semn de 

neîncredere, râsul este un lucru prea serios ca 

sã nu fie luat în seamã!… Cãutând un loc gãsim 

locurile, vecinãtãþile, naºterea ºi curgerea lor, 

ce le creºte deasupra ºi ce le ascunde 

strãfundul, ce le prezice viitorul ºi ce formã 

sau gust au cãpãtat acestea pe parcursul 

drumului. Mugurele te duce la ram, acesta la 

trunchiul copacului ce este legat prin rãdãcini 

de pãmânt, iar prin reþelele gândului, la cer. Un 

fluid în deplasare continuã, linã, o întregire de 

Univers într-o strofã. 

Nu este la îndemâna oricui sã compunã 

o astfel de operã, cãci aceasta este compoziþia 

literarã academicã modernã atotcuprinzãtoare 

ºi atotºtiutoare, iar poetul „meºteºugar” este 

George Anca, personalitate înzestratã ºi cu 

un eclectism demn de un artist modern aºezat 

pe o întreagã filozofie a istoriei ºi sociologiei. 

Parcurgându-i opera, încã de la început eºti 

paralizat de esenþa ideii, percutarea ei rapidã, 

ºi totuºi, muzicalitatea expresiei: „de ce sã fiu/ 

cu mulþi întâi/ nici toþi târziu/ nici nu rãmâi/ 

cum nu puteau fi/ oamenii-ntr-un loc/ 

libertatea ºi/ moartea luau foc.” 

Coexistenþa divinã a cuplului bãrbatfemeie, 

interdependenþa acestora, dispariþia 

ambilor prin dispariþia unuia este redatã în 

aºa de puþine cuvinte, încât ºi numai 

parcurgerea acestora îþi dã unicitatea poetului: 

„împreunã cheie/ ramurã femeie/ aer împãcat/ 

ramul bãrbat” (Paparuda, 1968). 

Femeia primordialã, femeia tuturor 

timpurilor, jumãtatea întregitoare, dar ºi 

simbol al siguranþei perpetuãrii spiþei umane 

ºi naþiei, iubita, nãscãtoarea ºi roaba, jertfa, 

este redatã-cântatã, întregitã splendid în: „a 

mai veche/ o femeie/ se descheie/ boabã-n 

bob/ roabã de rob/ acum lui/ rãului/ leatului/ 

bãrbatului/ din ea strecuratului/ i se-nchinã/ 

pentru vinã/ ºi-i trec anii/ în jelanii/ cã e roabã/ 

de podoabã” (Paparuda, 1968). 

Femeia soþie, cãldura alianþei, sunt 

descrise de poet într-o singurã frazã, dar cât 

de adâncã…„darul legitim, tandreþea 

copleºitoare a întoarcerii timpurii, chiar dintrun 

paradis într-o insulã, ºi mã gândeam cu 

binele, cu frumosul, cu ho ºi te-o, cu eleganþã 

ºi patimã la Nansi” (Douãsprezece nopþi, 2008). 

Urmaºii, copiii de toate felurile, buni, rãi, 

sunt gãsiþi în puþine „cuvinte potrivite”, printro 

cheie care îi fiºeazã: „aºa cunoºti/ pe fiu 

cum/ te paºte/ mamã a ierbii/ armenfricoºãtoare/ 

pentru fiecare/ nu existã bine/ 

mi-e teamã de mine.” 

Descrierea lumii în care trãieºte are 

sonoritãþi ºi simþiri de Nirvanã: „dacã eu, 

privind în lume, nu vãd decât o insulã, tãiatã 

de ape curgãtoare din lunci ºi pãduri, dacã 

nu-mi îndrept gândul, drept urmare, decât spre 

insulele adevãrate, ale oceanelor, inspirat 

însã de una aleatorie, dacã deodatã cea 

virtualã ºi insulele reale, unde s-au îngropat 

ºi eroi naþionali, se petrec una dupã alta 

echipându-se ºi lansând întunecimi 

rãsunãtoare, atunci am început o cãlãtorie. 

Mai aproape mi-e insula iluzorie, voi 

spulbera-o râzând, o voi târî cu bãºicile tãlpilor 

la un loc”. Zis ºi fãcut, a dorit, cel mai tare a 

dorit, ºi a cãlãtorit. Cãlãtorind, a sublimat. 

Sublimând versul, fixeazã ideea, fixând-o, o 

leagã de alta în acelaºi vers. ªi vers pus lângã 

vers, poemul poate lesne sã se transforme în 

prozã, proza în piesã de teatru ºi toate la un 

loc duc la opera literarã academicã, specificã 

numai acelora ce nu doar au simþit ºi au scris, 

dar au ºi vãzut multe, au învãþat multe ºi au 

avut puterea ºi inspiraþia unicã a sintezei. 

Citim, vedem, auzim locul, îl gustãm intrând 

aproape în sinestezia poetului. Uneori m-am 

pierdut în meandre asemãnãtoare rãdãcinilor 

de mangrove ce formeazã labirintul malului 

sau abisului: „a game at chess traducerea/ nu 

va mai fi arhaicã netragic mat/ Swinburne între 

Middleton ºi Baudelaire// când nu e în cãlduri 

nu ies cu ea în parc/ mai raþã apa vãzãtoare 

transã jet/ se cautã imnuri în cãºti juma 

cocainã// focul ºi celelalte vedas în 

caravanele/ stihuite caietic rare mantre 

genocid/ personaje ºtiute de actori la noi 

acasã/ ne lansãm” (Barba lui Hegel, 2011). 

Poate mi-a trebuit mai mult timp sã 

descifrez gândul poetului, dar am pus-o pe 

seama neinstrucþiei mele, pe obiºnuinþa citirii 

textelor cu un conþinut ºi o exprimare precarã. 

Mi-am însuºit critica asupra-mi ºi am 

continuat, mai atrasã, lectura. M-am simþit 

atunci în câºtig intelectual, spiritual, ca ºi 

când am lãsat în urmã o treaptã a definitivãrii 

mele ºi am urcat ºapte. Cãci tipul acesta de 

poezie academicã face cititorul pãrtaº la o 

lume nouã, modernã, îmbogãþitã în simþire, 

ajutându-te sã nu rugineºti între paralelele 

unei lumi care nu þine pasul cu tine, ci þi-o ia 

veºnic înainte. 

Citind, nu intri numai într-un culoar din 

care pãtrund înspre tine realitãþi, fiinþe, 

drumuri, istorii îmbrãcate în haina talentului 

literar. Natura vãzutã prin ochii poetului 

devine locul pe care l-ai parcurs, l-ai simþit ºi 

te-ai înfrãþit cu el. Fiecare continent ºi fiecare 

þarã strãbãtutã i-au pãtruns anterior poetului 

41

în fiinþã, astfel încât, poezia lui devine poezia 

elitelor culturii. Versurile, proza ºi teatrul 

compuse de el cuprind îngemãnarea de naþii, 

limbi, legende, crâmpeie de istorie, 

personalitãþi de vazã, obiceiuri, ºi mai ales 

sublimarea acestora în „ochiul ºi gustul” 

poetului, ca apoi, sã-þi ofere spre citire o stare. 

Aceea te aºeazã exact în locul pe care nu l-ai 

vãzut, dar pe care îl bifezi ca pe locul parcurs. 

Satele româneºti, satele prin care a trecut 

ca ºi cel în care s-a plãmãdit, au fiecare dâra, 

izul propriu, rãmas în simþire ca „arhanghel în 

biserica dãrâmatã din Izbãºeºti, râs, mãrãcine, 

privighetoare în podul Odãii, barbã în nas la 

schitul Slãnic, pãr de câine în podul grajdului, 

urs în groapa din Valea Cârstei, ºarpe în 

Dealul Meiºoarelor, peºte”. 

Pãdurea, leagãn de frunze, de arbori ºi 

flori, de þipete de pãsãri în cuiburi, împletiri 

radiculare de sute de ani cu cele de-un 

anotimp are conotaþii de templu în care o datã 

pãtruns, e ºi prins în ºuvoiul rugii spre cer 

„Le bat fagii cu palma, oftez în liniºtea morþii 

unei pãsãri cântãtoare, mã las biciuit de cojile 

jupuite ale mestecenilor, înmulþesc râpile cu 

þipete ºi lovituri din picior, ocolesc satele cele 

pline de topoare ºi zãpezi, le mãrturisesc 

neputinþa omeneascã. Zadarnic. Pãdurile intrã 

în paºi. Rãsar de sub rãsãrituri, îºi spiraleazã 

trunchiurile, îºi învãlvoaie coroanele cu umbrã 

nemiloasã pe cerul horei de rãdãcini. Singurã, 

cu toate fiinþele pe care le-a adus la umbrã ºi 

întâi cu lumina ei.” 

Deasupra tuturor, deasupra dealurilor ºi 

pãdurilor, deasupra noastrã, rãmaºi de-a 

pururi îngeri-sfinþi, aducându-ni-i cu evlavie 

în memorie ºi cinstire – sfinþii români: „Ion 

Dumitru Elisabeta Vasile Ilinca Tãnase 

…………/ Legea prin Moise harul ºi adevãrul 

prin Iisus/ Nimeni n-a vãzut vreodatã pe 

Dumnezeu/ În mijlocul vostru stã unul pe care 

nu-l cunoaºteþi/ Femeie ce am a face cu tine 

nu mi-a venit încã ceasul/ Noi vorbim ce ºtim 

ºi mãrturisim ce am vãzut/ ªi voi nu primiþi 

mãrturisirea noastrã/ Oricui bea din apa 

aceasta îi va fi sete/ Mihai Constantin Lucian 

Tudor Corneliu Mircea/ De aceea sã nu mai 

pãcãtuieºti ca sã nu þi se întâmple ceva mai 

rãu” (Martirilor de mâine, 2008). 

Necunoscuþii cãlãreþi mânaþi într-un 

du-te-vino pe creste formate din roci fãrã 

vegetaþie, acei rãmaºi fãrã de locul natal, fãrã 

habitaclul începutului, acei mânaþi de iluzorii 

promisiuni ºi trãitori de casã a datornicilor, 

de casã de pãpuºi, perdanþii, au parte de 

versuri „închinate” de un tragism ibsenian: 

„ceas tãiat sodom de iepe damn/ nu cunosc 

pe nimeni pe toþi îi/ recunosc rezumatelor 

muze// dus-întors paºi pas manadã/ inverºi 

oculþi nãpãdului a/ mai cãlãri stone 

Livingstone// mai o catrinþã ferfeniþã/ cucutã 

anesteziatã otravã/ cadastrul nonentitãþilor 

pe cal// suntem pe aripile ultime/ fiziologii 

de fete poate/ cu Nora fãrã de Ibsen” (Ceas 

tãiat, 2011) 

Pãtrunzând în proza mai nouã a lui George 

Anca, gãsim aceeaºi exprimare ce pare 

comprimativã ochiului neformat, grãbitului 

sau poate neavizatului. Un lac de cuvinte 

extrase dintr-un ocean de fapte, locuri, 

personaje, trãiri. Gustãm cu pipeta 

concentratul care ne umple gura, fiinþa. „Am 

citit ce nu se poate citi. Mai presus de 

totalitarieni. Brânci de de autoscrutare. Mã 

cautã bãtrânii. Marii poeþi ai puºcãriilor ºi 

anonimii. Antologia voastrã e o nedeie. Dacã 

o scoþi, cine mai face plãcinta? Str. Plantelor 

7-9. Sã vedem sãrbãtorirea lui Eliade la 

Chiºinãu, cã pe fostul primar Costin, soþul 

directoarei, îl îngroapã azi la cimitirul armean. 

Motanul se preface cã doarme, eu cã scriu. 

Fata-mi adusese pe fundul paharului un rest 

de vinars. Tot o sã-nfloreascã zarzãrii acuacu. 

Plata a vãzut vacile domnului.” Diaspora 

YR – 2012-02-17 

Am ascultat ºi am auzit voci… slabe 

voci… cine nu se pricepe, tace. Cãruia-i place 

sã se audã vorbind, vorbeºte. Cui îi stã gândul 

la pãtrunderea-n faþã ºi numai la asta, dã din 

coate, loveºte ºi fuge-nainte. Numai cã în 

cazul de faþã, indiferent de opinia epigonilor, 

opera lui George Anca impune ºi se 

suprapune unui culoar mai rar cãlcat în ziua 

de azi, dar care ne aminteºte de o poezie 

filozoficã a unor înaintaºi care au avut de 

suferit din cauza curajului de a fi scris ºi în 

„alt fel” – inteligent, simþit, sfâºietor de simþit 

ºi dedicat scrisului ºi românismului. Nici vorbã 

de influenþare din hinduism, apartenenþa la 

secte meditative etc. Cine nu mediteazã? Doar 

acela care nu poate trece prin filtrul gândirii o 

impresie venitã din afara lui pentru a o lega 

de o a doua, doar acela care nu poate lega 

realul de ireal ºi noþiunile între ele… 

agnosticul. Acela care zice – e discursivã –. 

Pare discursivã, numai cã ea este cursivã prin 

observare ºi redare de stãri, nuanþe, 

sentimente, jelanie ºi speranþã. E punctualã! 

Pare punctualã prin oprirea în faþa fiecãrui 

eveniment de observat ºi trecerea spre 

urmãtorul. Doar cã punctul este legat de 

sãgeata-îndreptar de alt punct, aceºtia 

formeazã vectori continui care umplu spaþiul 

material împrãºtiindu-l spre cer, întregind 

armonia sonorã a divinului. Aceasta este 

poezia academicã modernã, cea care poate 

merge în echilibru ºi pe buza prãpastiei, fãrã 

frica unei cãderi în neant, încrezãtoare în 

zborul omenescului. Versurile ei sunt „jucãriile 

lui Brâncuºi”, cele care ar dori ca lumea sã se 

bucure, sã se joace cu ele, dar sunt mai întâi 

de toate jocurile noi ale minþilor luminate. 


A DOUA LECTURÃ 

Radu Viºan Miu 

PULSAÞIA SCRISULUI SAU 

IARNA NEMULÞUMIRILOR NOASTRE 

Henri Zalis, ca ºi alþi autori, deºi e unic, 

scrie pentru cã nu ºtie a trãi altFEL, decât 

din scris ºi lecturi, „hrãnindu-se” din 

acestea pentru ca mai apoi sã ne 

„hrãneascã” pe noi, cititorii. Condeiul sãu 

ne aduce spre situaþii sau înþelesuri numai 

de el cunoscute, spre a le reda într-o 

împãrtãºire ce se doreºte 

încãrcatã de sens. Din 

tatonãri lãuntrice, cuvintele 

se animã în descrieri sincere, 

apte sã construiascã între 

narator ºi cititor o stare de 

empatie care sã-I apropie ºi 

sã-i uneascã în acceptarea 

unei viziuni despre existenþã, 

prietenie, literaturã, valori 

artistice ºi morale. 

„La gura vulcanului”* 

(Editura Bibliotheca, 

Târgoviºte, 2010) este o 

carte de mãrturisiri, populatã 

cu amintiri literar-artistice, filtrate de 

accidentalul biografic în ecuaþia judecãþilor 

lui Henri Zalis, deloc convenabile unora, 

rememorate într-un stil eseistic. Timpul, 

scos din „sertar”, se redreseazã ºi se 

redefineºte în pagini evocatoare, dense, 

în urmãrirea unui parcurs cu inserturi 

memorialistice ºi nevroze de atelier, într-o 

compoziþie ordonatã epistolar, adresatã lui 

Mihai Stan, prieten ºi editor. În conexiuni 

spirituale ale procesului de creaþie ºi 

„ciocnirilor geologice” în formarea 

literaturii autohtone, Henri Zalis, 

opunându-se amalgamului, dislocã 

acceptãri servile în opinii critice, 

cântãrite, argumentate ºi motivate. 

Aducând detalii revelatoare deloc 

cunoscute, într-un plus de inspiraþie dar ºi 

luciditate, excluzând sancþiunile 

simplificatoare, Henri Zalis priveºte spre 

„gura vulcanului”, dãruind-o metaforei în 

lava cuvintelor, care amintesc de lecturi 


simplificatoare, excluderi nefondate 

(p.265) sau lumini de neocolit ajunse 

urgenþe (p.259). 

Trãind ideile, irigat de vase de culturã 

dintre cele mai diverse, independent ºi 

tenace, autorul construieºte coordonatele 

unei viziuni pe mai multe planuri, în imagini 

ºi identitãþi simbolice, dintr-o 

perspectivã profesionalã. 

Urmãrind aceste planuri, el 

susþine în descrieri ºi 

comentarii o pledoarie 

favorabilã ideii cã produce o 

suitã de eseuri, surprinzând 

o multitudine de drumuri 

literare ºi portrete din galeria 

literaturii române, cu referiri, 

nu puþine în dualitatea lor, la 

universalitate. Cu o privire 

periferic-circularã, Henri 

Zalis ne apare ca un autor 

singular în unitatea diferenþelor 

pe care le însumeazã, reuºind sã 

descrie câteva categorii de fapte memorabile, 

ca în Act de comuniune salutar (În 

memoriam Radu G. Þeposu) (p.97) sau în 

Puterea rememomãrii (p.127). 

Uneori prea elaborat în „urzeala” sa 

creatoare, în abordarea subiectelor, pânã 

la a-ºi trãda sau dilua ideea iniþialã, în sensul 

unei implicãri mai mult sau mai puþin 

obiective, Henri Zalis ajunge, în cele din 

urmã, sã revinã la detaºarea unei atente 

priviri când opereazã o apropiere criticã 

pe mãsura autorilor pe care îi abordeazã. 

El surprinde prin observaþia finã, a cãrei 

analizã þine de o „gramaticã” construitã în 

jurul unui set de valori care se organizeazã 

logic. Condus de propriile sale slãbiciuni 

atunci când le analizeazã pe ale altora, nu 

poate refuza provocãri, uitând de orice 

precauþie. Lãsându-se purtat de spiritul sãu 

analitic, cronicarul nu e singur dacã are 

curaj polemic, chiar dacã experienþa de 

43

viatã îndeamnã la prudenþã ºi conformitate. 

În confruntarea ideilor, Henri Zalis are 

curaj polemic ºi simþul riscului. În acest 

sens, amintesc: Mã uit la ceas din spatele 

biroului (p.105) sau Lãmuriri cu busola 

în mânã, despre Mircea Cãrtãrescu (p.84). 

Temele predilecte se suprapun în plan 

memorialistic, critic, eseistic ºi literar***. 

Planurile intrate unul în altul nu pot fi 

despãrþite cu uºurinþã, imbricarea acestora 

în formulã epistolarã revenind atunci când 

nu te aºtepþi. Corespunzând unui adevãr 

ce poate fi recunoscut lecturãrii, „La gura 

vulcanului” meritã parcurs nu doar pentru 

a-þi face o idee despre o anumitã perioadã 

ºi despre literatura ei..... 

„La gura vulcanului”, într-o fluenþã a 

gândirii ºi a alternanþei portretelor, ne 

dezvãluie ceea ce nu ºtiam despre scriitorii 

sau criticii evocaþi, pe care Henri Zalis fie 

i-a citit, fie i-a cunoscut personal. 

Amintesc, fãrã sã epuizez, titluri ale 

cuprinsului: De vorbã cu Eugen Barbu 

despre Zaharia Stancu (p.74), În munþi cu 

domnul Mihai Stan (p.90), Ce s-a 

întâmplat cu Mioara Cremene? (p.232), 

Radu Cârneci pe un fundal pecetluit de 

expresivitate (p.168), G.Bãlãiþã între 

romanul de situaþii ºi artificiul lor (p.189), 

Prietenia ca o nouã naºtere (Rãsfoind 

cãrþile lui Lucian Chiºu) (p.194), Prietenul 

Ion Brad (p.282). 

Deºi nu ne impune un singur model 

estetic, în felul sãu de a vedea, argumenta 

ºi judeca, Henri Zalis încearcã sã-ºi 

exprime un crez care aºteaptã mai degrabã 

o recunoaºtere ºi implicitã susþinere a unor 

virtuþi de care domnia sa se simte ataºat. 

În acest sens, planul echilibrului, înlocuit 

uneori de balansul privirii subiective, se 

reîntoarce spre o observaþie mai puþin 

alteratã ºi obiectivã. 

Jurnal: Am fost de multe ori minþit, de 

foarte multe ori trãdat, trãdat în aºteptãrile 

mele. ªi dacã am izbutit uneori sã trec peste 

momentele grele, create de minciuni ºi 

trãdãri, aceasta o datorez tenacitãþii mele. 

Sunt un ºcolar care graþie puterii de a rãbda 

ºi reveni la suprafaþã a sfârºit prin a lãsa 

impresia cã rãzbeºte în activitatea lui. În 

realitate, puterea aceasta m-a costat enorm; 

este, cuvântul nu-mi pare exagerat, un gen 

de neîmplinire stropitã cu sânge ºi, din 

cauza zbuciumului, frãmântãrilor ce mi-au 

însoþit fiecare modestã realizare, produsul 

paradoxal al celei mai cumplite irosiri. 

Irosire poate necesarã pentru a-mi da 

seama cã aº fi putut sã însemn ceva cu mai 

mult noroc. (p.43) 

Îl vãd pe Henri Zalis, personalitate 

multivalentã sub varii raporturi, istoric 

literar, critic, eseist, prozator, memorialist, 

ca pe un truditor dedicat scrisului ºi 

slujirii prin scris a unor adevãruri de care 

este ataºat. 

Am abordat iniþial „La gura vulcanului” 

cu neîncredere, temãtor de retrageri secrete, 

de anxietãþi precare. Recitind-o mai 

apoi cu creionul în mânã pentru a-i 

pãtrunde sensurile ºi încã nu pe deplin. 

Modesta mea contribuþie în evocarea „La 

gura vulcanului” îºi propune mai degrabã 

sã incite pe alþii mai pricepuþi sã-i aducã 

comentariile meritate. Vãd în Henri Zalis 

depozitarul unui timp ce meritã amintit 

pentru a înþelege mai bine prezentul ºi 

pierderile sale. Aº remarca cu aceastã 

ocazie cã, la 21 mai, autorul împlineºte 

frumoasa vârstã de 80 de ani. 

Într-un timp nu prea îndepãrtat, dupã 

o lungã perioadã de ideologizare a culturii, 

parþial surprinsã ºi în eseul Gânduri despre 

Mircea Iorgulescu, boema „vieþii ca 

personaj” debuteazã în lumina becurilor 

din Sala Oglinzilor a Casei Monteoru**, 

cu toate ingredientele necesare, 

portretizând o organizaþie profesionalã, 

fixând în crochiuri „concise” confraþii 

prezenþi la ºedinþã (N.Manolescu, P.Cernat, 

Al.George, G.Dimisianu, M.Zamfir). 

Asupra câtorva dintre aceºtia revine ulterior 

cu desene mai ample „în alb ºi negru”, 

pentru a destructura planul memorialistic 

în favoarea criticii literare. Stimându-se pe 

sine, dar ºi judecându-se aspru, aplicã 

acelaºi tratament celorlalþi. În Aleea Lunca 

Bradului, închis în þarcul singurãtãþii, 

suspendat între douã maluri: unul critic, 

altul literar-creativ, el însuºi se priveºte în 

timp ca într-o oglindã în care nu se poate 

defini pe de-a întregul. Din dilema 

„prieteniei trãdate”, Henri Zalis nu poate 

scãpa fãrã sã-i pãstreze amintirea. Chiar 

dacã neîmplinitã, prietenia, readusã din 

trecut, este redatã prezentului. 

Neputându-se sustrage judecãþii la 

care-i supune pe ceilalþi, aºa cum o face 

în eseul Nu-l uit pe Gabriel Dimisianu... 

(p.33), între întrebãri nedezlegate, 

sentimente rar exprimate, mici strigãte de 

recunoaºtere a sinelui, Henri Zalis se 

recunoaºte dezamãgit de genul de criticã 

care confundã obiectivitatea cu falsa 

obiectivitate. Detaliile abundã, intercalate 

într-o împletire continuã, cu desluºirea cã 

autorul vede în aceasta o datorie faþã de 

cititor de a nu fi bãnuit de exagerãri, dar ºi 

de a-l pune în „temã”: [...] încerc, strict în 


legãturã cu criticul Nicolae Manolescu, sã 

nu mã las descurajat de sentimentele sale 

arãtate mie indirect, prin intermediari, ºi 

nici prin complexele sale de superioritate 

[...]. Oricum, azi, rezervele sale s-au 

epuizat, ºi din vasta listã de lucrãri, rãmân 

notabile patru-cinci, care nu se vor pierde. 

ªi mai rãmâne privirea îngheþatã, 

întrebãtoare, cu care m-a salutat la 

pãrãsirea unei ºedinþe, în apropierea 

cãreia a fost, neîntrerupt, susþinãtor al ei 

ºi paznicul celor prezenþi. (Mã uit la ceas 

din spatele biroului, p.105) 

„La gura vulcanului” nu ar oferi 

desluºiri suficiente dacã nu aº aminti 

momentul „Contemporanul”, o revistã 

cândva prestigioasã, în paginile cãruia 

Henri Zalis a scris timp de mai bine de 17 

ani. Dând la tipar memorii, cronici literare 

ºi eseuri critice, a lucrat împreunã cu 

Laurenþiu Ulici, Mircea Herivan, Cãtãlin 

Þãrlea ºi, în cele din urmã, cu Nicolae 

Breban, Aura Cristi ºi graficianul Mircia 

Dumitrescu. Tribunã de idei, fãrã program 

politic, Contemporanul se definea ca o 

publicaþie atipicã, care din sãptãmânal a 

devenit bilunar ºi, în cele din urmã, lunar. 

Poate cã Nicolae Breban, care nu ºi-a putut 

menþine cota ridicatã a epicului în propria 

sa creaþie, spune Henri Zalis, n-a mai fost 

interesat nici de criza revistei ºi nici de 

problemele sale materiale, organizatorice 

ºi redacþionale. 

Nu pot sã nu evoc portretul unor 

scriitori emblematici ca cel al lui Cezar 

Petrescu, Felix Aderca, Mihail Sebastian, 

sau al unor critici precum Tudor Vianu, cu 

care eu cred cã se înrudeºte în plan structural, 

George Cãlinescu, Eugen Simion. 

Un Cezar Petrescu profilat pe fundalul 

Buºtenilor într-o recuperare autobiograficã 

redatã în douã episoade dedicate unui creator 

al ambiþioasei „Comedii umane” din 

prima jumãtate a secolului XX.: Cezar 

Petrescu în zona superioarã (p.138), Cezar 

Petrescu (I) (p.139), Cezar Petrescu (II) 

(p.148), consemneazã: Pe lângã concursul 

publicului cititor, un rol deloc neglijabil 

îl joacã cei care îþi pot explica opera, 

genereazã în jurul ei curentul de simpatie 

fãrã de care punctele tale slabe nasc 

interogãri, replici obositoare, 

deznodãminte severe (p.149). 

În alcãtuirea sa, Henri Zalis poartã ºi 

astãzi vorbele profesorului ºi modelului 

(cred eu) Tudor Vianu: Tinere, îþi doresc 

succes, pe semne cã ºtii, toate câte sunt pe 

lumea asta tind spre perfecþiune. Va trebui 

sã înveþi sã desenezi... Ducem cu noi, în 


caligrafia fiinþei, tacit, un dar. Aminteºte-þi 

de el când þi se cere sã vezi, cât mai 

scrupulos cu putinþã, dacã treci cu liniile 

lui... peste capcanele desenului. M-aº 

bucura sã înveþi sã tragi corect liniile... 

(p.210). În opinia lui Tudor Vianu, a cãrui 

staturã se decupeazã distinct din galeria 

portretelor, exigenþa criticii necesita o 

reducere a subiectivitãþii, o atentã 

cântãrire ºi motivare (Amintiri cu Tudor 

Vianu, p.209). 

Dialog epistolar Tudor Vianu – 

G.Cãlinescu, între incizia ºi precizia ideilor 

critice (p.220) se circumscrie în faþa 

primejdiei dogmatismului ºi eliminãrilor 

într-o luptã cu realitãþile vieþii, ajutând la o 

realã cunoaºtere a unor probleme de 

conºtiinþã ce îi preocupa pe cei doi critici 

nu numai în a creea, ci ºi în a se apãra 

într-o solidaritate. Nedreptatea ne pândeºte 

din atâtea colþuri. Gestul îndreptãrii ei e 

atât de rar chiar din partea prietenilor 

noºtri (p.222), scria Tudor Vianu într-o 

epistolã cãtre Al.Rosetti. 

În tabloul criticii noastre de vârf este 

fixat Eugen Simion, în consideraþii care 

„developeazã” un vast repertoriu de mijloace, 

prin evocarea câtorva din cãrþile sale: „Scriitori 

români de azi” (4.volume, 1974-1989), 

„Timpul trãirii, timpul mãrturisirii. Jurnal 

parizian” (1977), „Tânãrul Eugen Ionescu” 

(2007). Calitãþile universitarului ºi 

academicianului Eugen Simion, personalitate 

în echilibru, informaþie fluentã, urbanitate, 

probitate (p.160), îl definesc ca pe un critic 

al corespondenþelor, lovinescian, cu o operã 

într-o gândire unitarã, a cãrui expertizã 

transcrie esteticul fãrã sã fi fost bântuit de 

vanitãþi la modã. Peste toate acestea, Henri 

Zalis surprinde ataºamentul lui Eugen Simion 

faþã de opera lui Eugen Ionescu, eronat citat 

ca Eugène Ionesco (Critic modelat de 

rãsfrângeri universitare, p.158). 

Între multiplele planuri referenþiale, aº 

remarca pe cel al recunoaºterii solidare cu 

fraþii sãi de LITERE Târgoviºteni, unde 

Henri Zalis, punându-i dl.H.G. cap la cap 

reflecþiile critice adresate majoritãþii 

colaboratorilor revistei noastre, îi face 

recomandãri amicale, chiar dacã discret 

acide, ale cãrui caracter se recomandã în 

compunerile autorului evocat în Crizã de 

credibilitate (p.239). 

Prietene, ªtiu cã ai imaginaþia vie. 

Te-ar mira sã afli cã am avut un prieten 

motan, prezent ca la o galã, pe birou, 

chiar când începeam sã scriu? Nu ºtiu 

dacã acest citat nu se referã cumva ºi la 

motanul de pe biroul meu, dar ºtiu cã îl 

45

evocã pe Iordan Chimet, care ocupã un 

loc aparte al regãsirii depline, dar ºi al 

rectitudinii în drumul definit ca destin ºi 

aspiraþie. Iordan Chimet avea, în chip 

curent, genul de bunãtate pe care am 

întâlnit-o rar la confraþii mei, aºa cã pot 

pricepe [....]. de ce ºi-a populat universul 

existenþial cu popândãi, broaºte, pãsãri 

ºi gâze, trãind istorii în versuri accesibile 

ºi încântãtoare încã din titlu: „Câte-o 

gâzã, câte-o floare, câte-un fluture mai 

mare (1974)”. Iordan Chimet gãsea 

potrivit sã evoce pe hârtie o lume cu 

instincte netocite, puternic umanizatã 

(Drumul simplu..., p.200). 

...ªi dacã omul nu este o entitate 

abstractã, Felix Aderca la semicentenar 

(p.203) este readus în actualitate de Henri 

Zalis, care reflectã la destinul acestui 

scriitor, fecund ºi curajos. Ni se povesteºte 

cum, dupã realizarea bruºtei dispariþii a 

domnului cu mustaþã, i-a citit întreaga 

operã, în care a regãsit teme apropiate sieºi 

în atitudini ironic sarcastice, parodiere a 

urâtului moral, prostiei, lãcomiei, 

injustiþiei, demonicului. Cu toate acestea, 

Felix Aderca a rãspuns cã orice lucru este 

perfectibil, într-un sens pozitiv. Dovada 

suplimentarã a acestui profil, ca expresie 

a mentalului sãu sufletesc, generos deschis 

dialogului, explicã preþuirea a trei mari 

personalitãþi ale scrisului românesc: Tudor 

Arghezi, Eugen Lovinescu, Hortesia 

Papadat-Bengescu, cu care Felix Aderca 

începea o corespondenþã extinsã într-un 

triunghi epistolar semnificativ în peisajul 

þãrii abia întregite, de la Craiova spre 

Focºani, pânã la Iaºi, unde se afla 

Garabet Ibrãileanu. 

Aº conchide aceastã enumerare de 

teme cu Secvenþe regãsite, tuºe la un tablou 

de epocã, pentru a surprinde un scriitor, 

fie ºi la ani distanþã, într-un gest deloc 

întâmplãtor de a recupera o proiecþie...: Nu 

ºtiu de unde provine acest cult pentru 

pulsaþia scrisului. Dar este vãdit cã ori de 

câte ori redescopãr misterul, mã trezesc 

mai bogat cu o iluzie, mai predispus la o 

buimãcealã fericitã (p.254), pentru a 

aminti de un alt centenar în desfãºurare: 

Mihail Sebastian, al cãrui portret, într-un 

filigran miniatural, trãieºte încã în memoria 

lui Henri Zalis. 

Aºa încât nu este purã întâmplare nici 

titlul prezentei cãrþi... aventura simbolicã 

a revendicãriilor conþinute, aderente 

titlului „La gura vulcanului”, evocatã în 

acest articol. Uneori vulcanul emite numai 

aburi prevestitori de erupþie. Alteori, erupe 

exploziv. Las cititilor sã decidã care este 

nivelul lavei, pluralitatea pantelor 

abrupte, spaþiul care le primeºte 

fierbânþeala (p.299) ... Descopãr dintr-o 

datã cã volumul ãsta nu este chiar inutil... 

Ca ºi memoria ta, a celor cu care stai de 

vorbã din când în când, putem depãºi faza 

asta a trunchierii cuvintelor noastre...... 

Dovedim cu asta cã vulcanul în discuþie 

nu e mort. Nici adormit. Persoanele din 

jurul „marelui emanat” au vrut ºi vor în 

continuare sã minimalizeze explicaþiile 

mele (p.300). 

Când Petru Dumitriu a dorit sã se 

refere la el însuºi, la Marin Preda ºi Eugen 

Barbu, ca prezenþe reprezentative pentru 

proza româneascã între anii 1950-1990, a 

tradus o realitate pe care cartea lui Eugen 

Simion, „Convorbiri cu Petre Dumitriu” 

(Editura Mercutio, 1998, ed. a II-a, 

revãzutã ºi adãugitã), a admis-o ca pe o 

primejdioasã succesiune de neputinþã în a- 

i înlocui pe cei trei mari scriitori. Aceºtia 

fac saltul spre finalitatea care le ratificã 

împlinirea întru posteritate..... 

Iatã încã o datã afirmat ºi temeiul de a 

scrie al lui Henri Zalis, regãsit în þinta 

ochiului care depãºeºte percepþia cuvintelor 

spre ideile ce îi asigurã mãcar o Cãrare 

printre stelele cerului, la care vom privi 

de aici noi, muritorii. 

Notã: 

* O binevoitoare profesoarã de englezã îl 

atenþiona pe Henri Zalis, la apariþia în 2010 a 

volumului „La gura vulcanului” în Editura Biblioteca, 

colecþia Eseu, coordonatã de profesorul Mihai 

Stan, cã un autor englez utilizase acelaºi titlu pentru 

nuvela sa apãrutã în 1947. 

Pentru a elimina orice confuzie care ar putea 

sã planeze asupra autorului Henri Zalis, am 

verificat informaþia ca neconfirmatã ºi eronatã, 

deoarece „Under the volcano” sau „Dedesuptul 

vulcanului”, „În pântecele vulcanului”, „În vatra 

vulcanului” ori „Sub vulcan” este titlul nuvelei lui 

Malcolm Lowry, al cãrui înþeles este diferit faþã de 

„La gura vulcanului”. Povestea este ca în bancul 

în care ambele situaþii vorbesc despre acelaºi 

lucru, dar în ipostaze ºi înþelesuri diferite: în cazul 

de faþã, despre vulcan. Într-un caz, scriitorul 

Malcolm Lowry este „Dedesuptul vulcanului”, iar 

în celãlalt, Henri Zalis este „La gura vulcanului” 

** În luãri de poziþie ºi fapte întristãtoare, 

observ în ºedinþa din Sala Oglinzilor (simplã 

coincidenþã) reflectarea altor adunãri ale uniunilor 

de creaþie, indiferent de profil, într-o confruntare 

de adevãruri personale ºi libertãþil democratice, ce 

nu au reuºit nici pânã astãzi sã despartã adevãrul 

de minciunã. Planurile se suprapun iar într-o 

succintã evocare de teme care apropie cititorului 

un alt adevãr mai profund, ca o cale de ieºire oferitã 

sinelui nostru, dând peste cap inerþii greu de trecut, 

în luptã cu propriile inhibiþii, izolând impostura. 

*** Într-un articol viitor, despre planul vizual, 

în trei corespondenþe: crochiul, desenul alb-negru 

ºi picturalul. 


RAFTUL DE SUS 

Mircea Constantinescu 

ROMANELE LUI ROTH 

Philip Roth, un fir adult-seducãtor 

din buchetul celor mai importanþi scriitori 

contemporani. Evreu american, ca ºi 

Norman Mailer (decedat nu demult), ambii 

nominalizaþi dar respinºi de Academia 

Suedezã; care trage clopotele Nobel-ului 

dupã un ritual impenetrabil (ca sã nu-l 

apreciez doar de-a dreptul politic). 

Declaraþie ex abrupto: nicio 

notã caracteristicã a 

conceptului de erotism nu-i 

e strãinã acestui autor; 

despre teoretizãrile asupra 

erotismului, voi amãnunþi 

subiectul descriind, involuntar 

laconic, contribuþiile 

unor Michel Foucault ºi 

Georges Bataille, poate ºiale 

lui Pascal Buckner. 

Deocamdatã, Roth, care 

produce exclusiv literaturã. 

Un profesor universitar 

care-ºi aþâþã ºi desfatã 

studenþii cu literaturã comparatã are 

dreptul ca, pe nepusã masã, sã se 

transforme într-un sân gigantic? Uite cã 

are, mã asigurã Philip Roth (Cf. „Sânul”, 

1972, trad. rom. 2006). Swift ºi Rabelais 

utilizaserã hiperbola ºi litota pentru ca, sub 

o perdea de camuflaj, sã-ºi poatã satiriza 

în voie contemporanii. Pãtimaºii cunosc 

cã, altminteri, primele metamorfoze 

consumate literar aparþin antichitãþii; personal 

i-aº convoca pe Ovidius ºi Apuleius. 

Dintre moderni, Gogol ºi Kafka au 

conceput „Nasul” ºi, respectiv, 

„Metamorfoza”. Un nas îºi pãrãseºte 

stãpânul ºi dupã o sumã de peripeþii se 

întoarce la acesta. Gregor Samsa, 

personajul kafkian, se trezeºte ºi rãmâne 

un uriaº gândac. Goliadkin al lui 

Dostoievski se (re)simte brusc un dublu 

ºi suportã toate incovenientele ce decurg 

de-aici. Trãitor într-o epocã istoricã a 


liberalismului ºi libertinajului sau, mãcar, 

a relaxãrii fecunde a comportamentului 

erotic, Roth nu avanseazã doar un caz 

aberant, dar recurge ºi la comentarea 

acestuia, instaurând dezbateri solipsiste 

sau (întrucâtva) ºtiinþifice. Argumentele 

patineazã pe gheaþa unui patetism sofistic 

ºi sunt continuu alter(n)ate prin 

succedanee erotice redate 

sagace, licenþios, cum deja 

cititorii lui Roth sunt obiºnuiþi. 

D-na Alexandra Coliban- 

Petre consimte deseori cã 

pudoarea terminologicã – 

dat fiind vorba de un caz 

clinic ieºit din comun – nu 

ºi-ar fi avut rostul, mai cu 

seamã când însuºi autorul 

american utilizeazã cele mai 

variate/opuse registre 

conotative. Nuvela (sau 

romanul minion al) lui Roth 

poate fi cititã ºi drept o utopie 

negativã, cam cum ne-au propus Huxley 

ºi Vonnegut. Defapt, umflarea, respectiv 

rotunjirea biofiziologicã redate aici îºi 

pot avea corespondentul – simbolic – în 

criza de grandificare – „sub presiunea 

vastei vieþi publice”, cum semnala Saul 

Below, – traversatã de mulþi intelectuali, 

dacã nu cumva de cãtre toþi... În ordinea 

moralã, o asemenea explozie ar fi corelatul 

crizelor-de-demnitate în care plonjeazã, 

când ºi când, oricare dintre noi, cei obligaþi 

de convieþuirea ierarhizatã la o mulþime 

de compromisuri (... necompromiþãtoare, 

cum declamã zilnic un cineva pe un post 

de radio). În ordinea habitudinilor sociale, 

prin metafora hiperbolizãrii individului 

plãtitor de impozite, scriitorul denunþã 

reacþiile diferenþiate, uneori contradictorii, 

alteori doar fals-deferente ale intimilor, 

ale colegilor, ale cadrelor oficiale (nu 

numai medicale). 

47

În 1972 încã nu se vorbea de HIV- 

SIDA. Roth, însã, avanseazã în 

naraþiunea sa, parcã premonitor, o situaþie 

criticã simbolizând cãderea în izolare 

(clinicã!), defapt într-o alteritate malignã, 

imprevizibilã, incurabilã. E o anomalie 

cãreia societatea nu-i face faþã, 

momentan, asemenea situaþiei când o 

aceeaºi societate ar fi scuturatã aprig 

de-un cutremur de pãmânt, ºtiut fiind cã 

respectivul areal niciodatã n-a fost 

zguduit teluric. Ridicolul grotesc parcurge 

etapele, le încalecã, le dizolvã, etapele 

pornind de la stupefacþie destructurantã 

ºi curgând spre delta tentaþiei suicidare, 

euthanasice. Ridicolul grotesc care-l 

înveleºte pe universitarul David Kepesh 

prefaþeazã melodrama grotescã scrisã pe 

ecrane de Almodóvar ºi Kusturica. 

Tribulaþiile anatomofiziologice sunt 

anatemizate terifiant la microscopul 

conºtiinþei de-sine-ºi-de-ceilalþi, prilej 

pentru Roth sã dupliciteze nu numai pe 

protagonist – care, nu de puþine ori, se 

chestioneazã în singurãtatea rezervei de 

spital sau cu martori dacã nu cumva e 

un... nebun care-ºi închipuie cã s-a 

transformat într-un sân bombastic, – ci 

ºi perceperea naraþiunii ca atare, de la 

un moment dat încolo ajunsã a se 

întemeia pe raþionamente/întâmplãri 

îndoielnice, ambigue, ravisante prin 

tocmai potenþialitatea concretitudinii indefinibile 

concret. Într-un apartament 

tipografic mult mai restrâns, dacã e sã-l 

compar cu palierul cuprinzãtor desenat 

de Bulgakov în „Maestrul ºi Margareta”, 

(o altã utopie negativã), Roth sângereazã 

convulsiv lãsând, totuºi, urme dubioase 

pentru lupele detectivilor chemaþi la faþa 

locului. Eminescu observase într-un moment 

de luciditate oniricã ceva 

comparabil, anume „organele-s sfãrmate 

ºi maestrul e nebun”. Pulsiunile 

protagonistului se fãgãduiesc unui gol 

metafizic plin cu „dejecþii” halucinante. 

Este sau nu este un sân profesorul 

Kepesh: „that is the question”. Prin 

aceastã lungã spovedanie Roth îi 

completeazã, deloc umil, pe Thomas 

Mann, cel din „Moarte la Veneþia” ºi pe 

Ernest Hemingway, cel din „Zãpezile de 

pe Kilimandjaro”. Regret cã, încã o datã, 

mã declar invidios pe aceia care cad în 

picioare. Subiectul ales fiind unul 

primejdios pentru un scriitor, înclin sã 

cred cã Roth, încã din 1972, merita Nobelul 

la care, hm, abia în zilele noastre 

concureazã în calitate de nominalizat. 

Cei care încã mai cred în posibilitatea 

omului de a mai fi(inþa) demn meritã 

aplauzele noastre – chiar dacã surdinate 

prin neºansa nereceptãrii lor de cãtre 

timpanele conectate la un idiom universal. 

Pentru cei încã nefamiliarizaþi cu Roth 

(deºi îi sunt tãlmãcite cel puþin ºase-ºapte 

cãrþi pânã azi), risc unele propoziþii ale 

acestuia, nu promoþionale, dar de 

acomodare: „... susþin în faþa ta cã unele 

lucruri sunt mai fantastice decât celelalte, 

ºi cã eu sunt unul dintre acele lucruri.... 

eram, la treizeci ºi opt de ani, un bãrbat 

viguros ºi plin de dorinþe, înalt de un metru 

optzeci.... dar nu mai eram nici soldãþelul 

însângerat ºi bandajat, bãtând darabana 

autocompãtimirii când intrasem 

ºchiopãtând ºi înlãcrimat în cabinetul 

psihiatrului.... Când îmi dãdeam drumul 

luam în gurã urechea lui Claire ºi o 

lingeam ca un câine. Îi lingeam pãrul. Mã 

trezeam gâfâind.... Pãrul îi era nãclãit de 

transpiraþie, ca al unei fetiþe care s-a jucat 

prea mult în arºiþã. Claire cea satisfãcutã, 

cea dãtãtoare de plãcere. David cel 

norocos. Eram cât se poate de fericiþi.... 

ºi m-a transformat într-o glandã mamarã 

deconectatã de orice formã umanã, o 

glandã mamarã care ar fi putut apãrea..., 

numai în vise sau în picturile lui Dali. Mi 

se spune cã acum sunt un organism de 

forma unei mingi de fotbal sau a unui 

dirijabil; cicã am o consistenþã buretoasã, 

cântãrind ºaptezeci de kilograme.... când 

mã trezeam ºi descopeream din nou cã 

nu vãd, nu simt niciun miros ºi niciun gust 

ºi nu mã pot miºca, încât trebuia sã fiu 

mereu puternic sedat.... Eºti într-un salon 

privat, la etajul ºapte. Eºti aici de zece 

zile. Te-am vizitat în fiecare dimineaþã ºi 

în fiecare searã.... Întreaga mea fiinþã 

clocotea de acel sentiment intens de 

iminenþã care precede o ejaculare 

perfectã.... am îndrãznit sã-i sugerez un 

act sexual, suprem de grotesc în 

împrejurãrile date.... Claire nu-i prea rea 

de muscã... chiar i se fãcea greaþã când 

îmi înghiþea sperma. Dacã îmi fãcea, 

totuºi, câte o felaþie, era numai ca scurtã 

introducere la penetrare....” (= probabil 

„deranjatã”, traducãtoarea s-a... 

precipitat aici, dat fiind cã n-a cãutat un 

termen pentru introducere care sã nu 

fie tot din familia lui penetrare; poate 

preludiu, prefaþã, debut... ar fi delegat, 


omâneºte, mai nimerit preliminariile în 

speþã, n. mea) „– David, dragul meu drag, 

ce-i? Vrei în gura mea? – Da! Da!.... 

Doctore, vreau s-o fut! Cu sfârcul! Dar 

dacã-i spun, o sã plece! O sã fugã ºi n-o 

sã se mai întoarcã niciodatã! Claire mã 

viziteazã în fiecare searã, dupã cinã... – 

ªtii la ce mã gândesc când mã speli aºa? 

Pot sã-þi spun la ce mã gândesc în clipa 

asta? – La ce anume, profesore Kepesh? 

– Aº vrea sã te fut cu sfârcul meu. – Nu 

te aud, profesore. – Mã excit aºa de tare 

cã-mi vine sã te fut! Vreau sã te aºezi pe 

sfârcul meu – cu pizda! – O sã termin 

imediat ce am de fãcut.... dorinþa de a-mi 

introduce sfârcul în vaginul cuiva. Dar..., 

eram neajutorat odatã ce începea baia.... 

Cãrþile pe care le predam – ele mi-au 

bãgat în cap ideea. Mã gândesc la cursul 

meu de literaturã europeanã. Sã predai 

Gogol ºi Kafka în fiecare an.... Eºti un 

sân, un sân mai aparte. Te-ai comportat 

eroic în eforturile tale de a te adapta unei 

nenorociri misterioase... Nebunia nu-i o 

soluþie – nici nebunia închipuitã, nici cea 

realã.... Ce pofte nesatisfãcute, ce tulburãri 

din leagãn, ce fragmente dintre trecutul 

meu cel mai îndepãrtat s-ar fi putut ciocni 

pentru a exploda într-o himerã de o 

simplitate atât de clasicã?.... Asta e în 

aceeaºi mãsurã ºi tragedie ºi farsã.... Nu 

suferi de o supradozã a marilor 

imaginaþii.... ªi am fãcut saltul. Am 

transformat cuvântul în carne... Am ajuns 

mai Kafka decât Kafka”. ETC. 

„Sânul” nu-i cea mai importantã carte 

a lui Philip Roth. E doar un exerciþiu de 

prestidigitaþie. Însã unul de o îndrãznealã 

sorã cu moartea; pãcat cã-n graiul lui 

Shakespeare nu-i descopãr echivalentul 

acestei metafore, precum ºi în cazul 

vorbuliþei dor, ori a locuþiunii geniale a-ºi 

lua lumea în cap. Pentru lectorul român 

(=comunitar!) consider cã-i o 

performanþã, un prestigiu sã distingã în ce 

mãsurã, „în ce varã, în ce an”, îi corãspunde 

acestui personaj/erou universitar 

yankeu împovãrat de dor-uri ºi obligat (deun 

Philip Roth) sã-ºi ia lumea-n cap... 

Altminteri, obsesia sânilor (una dintre 

puþinele constante recurente masculine; 

psihanalizând vulgar, s-ar pãrea a fi 

originatã în pruncie, drept amintire 

reiterantã a suptului matern) face deliciul 

(într-un final..., macabru) ºi al altor cãrþi 

semnate de Roth; mã gândesc, înainte de 

toate, la un nou roman litotic, anume 


„Animal pe moarte” – titlu doar aparent 

ireverenþios (fiind defapt vorba de o 

studentã/absolventã, Consuela, de origine 

cubanezã, iar nu de vreun patruped 

oarecare). Volumul se citeºte pe 

nerãsuflate, cum aparent a ºi fost scris. 

Obsesia sânului feminin. Nu-i specific 

masculinã. O au ºi lesbienele ºi, desigur, 

sugarii. Ca (sub)temã literarã, însã, nu 

cred s-o fi exploatat cineva mai glorios 

decât Roth. 

* 

Revin la „Viaþa mea de bãrbat” – titlu 

potlogãresc, în românã, nu ºi în englezã: 

„My Life as a Man”. Descind într-un 

episod care-mi reverbereazã amintiri: 

despre prestaþia stângace a lui Faulkner 

la Hollywood ºi despre „corvoada” 

asumatã de Fitzgerald pentru a o întreþine 

pe Zelda, soþia lui zãnaticã, într-un 

sanatoriu; ºi Pirandello a trecut prin aºa 

ceva, doar cã el a beneficiat de un Nobel 

venit la þanc. Faulkner a ieºit repede din 

scenã, susþinând cã el, unul, nu ºtie sã 

scrie decât despre þãranii þinutului natal... 

Roth relateazã o scenã (scenetã?) în 

acelaºi spirit – doar motivatã altfel decât 

în cazul marelui înaintaº: „...ºi acum s-au 

apucat sã-i spunã judecãtorului cã aº 

putea sã scriu scenarii de film ºi sã fac o 

avere! Ea spune instanþei cã eu refuz „cu 

încãpãþânare” sã mã duc la Hollywood 

sã fac muncã cinstitã zi de zi! Ceea ce e 

adevãrat! Da, refuz cu încãpãþânare! 

Fiindcã nu asta-i meseria mea! 

Meseria mea e sã scriu literaturã!ªi nici 

mãcar pe asta n-o mai pot face! Da’ când 

eu spun cã nu pot, ei spun, e-n regulã, 

deci mutã-þi curu’ la Hollywood unde poþi 

sã câºtigi o mie de verziºori pe zi! Uitaþi-vã! 

Uitaþi-vã la declaraþia scrisã pe care a 

pus-o la dosar ea!(...)”. Notific aici cã 

acolo, la ei, se plãteºte pensie alimentarã 

ºi unei soþii care nu þi-a nãscut un bãiat, o 

fatã. Din aceastã direcþie pleacã multe 

procese ºi, hm, destule crime... Personajul 

e invitat, avocãþeºte, sã câºtige mai 

mult...pe lunã, ºi sã nu doneze doar 200 

de dolari!... Ca bãrbat trecut prin tentaþia 

scenariilor de film ºi prin obligaþia pensiei 

alimentare (româneºti), acest pasaj mi se 

pare extrem de edificator: nu pot sã 

execut la comandã ceva ce nu ºtiu sã 

execut. Deontologia ºi demnitatea sunt, 

deseori, superioare – motivaþional – faþã 

de obligaþiile casnice curente. 

49

MARI POEÞI AI IUBIRII 

Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci 

KAHLIL GIBRAN (3) 

Despre muncã 

ATUNCI un lucrãtor spuse: „Vorbeºte-ne 

despre Muncã”. 

ªi El rãspunse zicând: 

„Munciþi spre a þine pasul cu ritmul 

pãmântului ºi cu sufletul sãu. 

Fiindcã a trândãvi înseamnã sã rãmâneþi 

strãini anotimpurilor, sã ieºiþi din alaiul vieþii 

care înainteazã majestuos ºi în nobilã 

supunere spre infinit. 

Când munciþi deveniþi un fluier, prin care 

murmurul orelor se schimbã în cântece; 

Care dintre voi ar dori sã fie o trestie mutã 

ºi liniºtitã, atunci când totul vibreazã la unison? 

Totdeauna vi s-a spus cã munca este un 

blestem ºi truda o nenorocire, 

Ci eu vã asigur cã, muncind, transpuneþi 

în faptã o pãrticicã din cel mai îndepãrtat vis 

al pãmântului, care v-a fost hãrãzit când acest 

vis s-a nãscut. 

ªi rãmânând uniþi prin muncã, iubiþi viaþa 

cu adevãrat 

ªi iubind viaþa prin muncã, înseamnã cã 

aþi fost iniþiaþi în cea mai lãuntricã tainã a trãirii. 

Dar dacã, în durere fiind, vã veþi blestema 

ceasul naºterii, iar povara cãrnii o veþi simþi 

ca un stigmat pe fruntea voastrã, atunci, vã 

asigur, numai sudoarea vã va spãla pãcatul 

de pe chip. 

Vi s-a mai spus, cum cã viaþa-i doar 

întuneric ºi în slãbiciunea voastrã repetaþi 

mereu spusele celor sleiþi de puteri. 

Ci eu vã spun cã viaþa e într-adevãr un 

întuneric numai atunci când e lipsitã de dãruire, 

Cã orice dãruire este oarbã când nu existã 

ºtiinþã, 

Cã orice ºtiinþã este zadarnicã dacã-i 

lipsitã de muncã, 

Cã orice muncã este goalã fãrã de dragoste; 

Iar când munciþi cu dragoste vã legaþi de 

voi înºivã, unul de altul ºi, împreunã, faþã de 

Creator. 

Dar ce-nseamnã sã munceºti cu dragoste? 

Înseamnã sã þeºi stofa cu fire toarse din 

sufletul tãu, ca ºi când iubita-þi ar trebui sã 

o poarte; 

Înseamnã sã clãdeºti o casã cu tragere 

de inimã, ca ºi când iubita-þi ar trebui sã o 

locuiascã; 

Înseamnã sã semeni boabele cu duioºie, 

iar spicele sã le seceri cu bucurie, ca ºi când 

iubita-þi ar trebui sã mãnânce pâinea caldã; 

Înseamnã sã pui în toate lucrurile pe care 

le faci o fãrâmã din sufletul tãu. 

ªi sã ºtii cã toþi morþii fericiþi se þin în 

preajma ta, veghindu-te. 

Adesea v-am auzit zicând, ca ºi când aþi fi 

vorbit în somn: «Cel care taie marmura ºi care 

aflã în aceasta însuºi chipul sufletului sãu, e 

mai presus decât cel care trudeºte pe ogor, 

Iar cel care prinde curcubeul ºi îl aºterne 

pe pânzã spre a reda imaginea omului, e mai 

presus decât cel ce croieºte sandale pentru 

picioarele noastre.» 

Ci, eu vã vorbesc, nu însã în somn, ci 

treaz, în plinã zi, cã vântul nu grãieºte mai 

melodios bãtrânului stejar decât celui mai 

nezãrit fir de iarbã; 

ªi doar acela este mare care ºtie sã 

transforme vocea vântului într-un cântec ce 

se aude ºi mai alinãtor datoritã dragostei sale. 

Munca este dragostea scoasã la luminã. 

ªi, dacã nu poþi sã munceºti cu dragoste 

ci cu scârbã, atunci mai bine pãrãseºte lucrul 

tãu ºi aºazã-te la poarta templului spre a primi 

pomanã de la cei care cu bucurie muncesc. 

Iar dacã, cu nepãsare, vei face pâinea, 

va fi o pâine amarã, care nu va potoli decât 

pe jumãtate foamea omului. 

Deoarece dacã, fãrã tragere de inimã, vei 

stoarce mustul din struguri, atunci nepãsarea 

ta ca o otravã se va rãspândi în acel vin. 

ªi chiar dacã vei cânta asemeni îngerilor, 

dar nu vei iubi cântecul, auzul oamenilor va 

rãmâne surd la glasul zilei ca ºi la cel al nopþii.” 

Bucuria ºi tristeþea 

ATUNCI o femeie a zis: „Vorbeºte-ne 

despre Bucurie ºi despre Tristeþe”. 

Iar El rãspunse: 


„Bucuria este tristeþea fãrã de mascã 

ªi însãºi fântâna din care a þâºnit râsul 

vostru, a fost adesea plinã de lacrimi. 

ªi cum ar putea sã fie altfel? 

Cu cât mai adânc vã sapã-n fiinþã 

tristeþea, cu atât mai multã bucurie veþi 

cuprinde în voi. 

Cupa în care vã aºteaptã vinul, nu este, 

oare, aceeaºi pe care focul a ars-o în cuptorul 

olarului? 

Iar alãuta care vã alintã sufletul, nu este 

acelaºi lemn, mai înainte, chinuit de cuþit? 

Când sunteþi veseli, scrutaþi-vã adâncul 

inimii ºi veþi afla cã ceea ce vã umple de 

bucurie nu-i altceva decât ceea ce ºi tristeþea 

v-a dãruit. 

Când sunteþi triºti, iarãºi scrutaþi-vã 

inima ºi veþi vedea cã, într-adevãr, lacrimile 

vã vin de la ceea ce, cândva, desfãtarea 

voastrã fusese. 

Unii dintre voi spun: «Bucuria este mai 

mare decât tristeþea», iar alþii zic: «Nu, tristeþea 

este mai mare decât bucuria.» 

Ci, iatã, eu vã încredinþez cã ele sunt de 

nedespãrþit. 

Împreunã sosesc în casa voastrã ºi, când 

una se aºazã cu voi la masã, nu uitaþi, cealaltã 

în patul vostru s-a ºi culcat. 

Într-adevãr, sunteþi în cumpãnã, 

asemenea unei balanþe, între bucuriile ºi 

tristeþile voastre. 

Numai când sunteþi goliþi voi înºivã, 

talerele sunt nemiºcate ºi în echilibru. 

Când, însã, paznicul comorii vã va ridica 

spre a-ºi cântãri aurul ºi argintul, va trebui 

ca bucuria sau tristeþea voastrã sã se ridice 

ori sã se scoboare”. 

ATUNCI un zidar înaintã ºi spuse: 

„Vorbeºte-ne despre Case”. 

Iar El rãspunse grãind: 

„Duraþi-vã din visuri un refugiu undeva, 

în deºert, înainte de a vã înãlþa o casã între 

zidurile cetãþii. 

Fiindcã, aºa cum în amurg vã înturnaþi la 

vetrele voastre, tot astfel revine cãlãtorul în 

voi, cel care-i mereu îndepãrtat ºi singur. 

Casa este corpul vostru mai mare. 

Ea creºte în miezul zilei ºi doarme în 

tãcerea nopþii, ºi nu-i lipsitã de vise. Oare 

casa voastrã nu viseazã, iar în vis nu 

pãrãseºte ea cetatea pentru un crâng sau 

pentru o colinã? 

O, dacã aº putea sã adun în cãuºul palmei 

mele casele voastre ºi, ca semãnãtorul, sã le 

împrãºtii în pãduri ºi prin livezi! 

Faceþi ca vãile sã fie strãzile voastre, iar 

înverzitele cãrãri, ulicioarele, spre a vã cãuta 


unul pe altul printre viile rodind, aromele 

pãmântului adunându-le în veºmintele 

voastre. 

Dar nu a sosit, încã, timpul acestora! 

În teama lor, strãbunii v-au strâns prea 

aproape unul de altul, iar aceastã teamã va 

mai dura încã un timp. Atâta timp cât 

zidurile cetãþii vor separa vetrele de 

ogoarele voastre. 

Ci, spuneþi-mi, oameni din Orphales, ce 

pãstraþi în aceste case? ªi ce ascundeþi 

îndãrãtul uºilor închise? 

Aveþi pacea, tihnitul impuls care sã vã 

dezvãluie însãºi puterea voastrã? 

Aveþi amintiri, acele bolþi strãlucitoare, 

care se arcuiesc peste vârfurile ameþitoare 

ale spiritului? 

Aveþi frumuseþea, care întoarce inima 

lucrurilor din lemn ºi din piatrã, cãtre 

muntele sfânt? 

Spuneþi-mi, aveþi în casele voastre toate 

acestea? 

Sau nu aveþi decât bunul trai, lãcomia 

bunului trai, acea dorinþã ascunsã, care vã 

intrã în casã, de parcã ar fi fost poftitã, 

rãmânându-vã oaspete iar apoi stãpân 

definitiv? 

Da, lãcomia vã subjugã, cu furca ºi cu 

biciul, preschimbând în niºte biete pãpuºi 

chiar ºi cele mai nobile dorinþe ale voastre. 

Fiindcã, deºi mâinile-i sunt de mãtase, 

inima sa e de fier. 

Ea vã leagãnã pânã vã adoarme, numai 

pentru a se aºeza alãturi pe pernã, spre a-ºi 

râde apoi de demnitatea cãrnii. 

Ea îºi bate joc de simþurile voastre ºi le 

culcã în vatã ca pe niºte vase fragile. 

Într-adevãr, lãcomia bunului trai ucide 

pasiunile sufletului ºi însoþeºte, apoi, 

rânjind, convoiul lor funerar. 

Dar voi, copii ai spaþiului, voi, cei cu 

somnul neliniºtit, voi nu veþi fi nici prinºii, 

nici îmblânziþii; 

Casa voastrã nu va fi ancorã ci catarg, 

Ea nu va fi nici vãlul sclipitor care 

acoperã rana, ci pleoapa care proteguie 

ochiul. 

Voi nu vã veþi strânge aripile înainte sã 

puteþi trece prin porþi, nici nu vã veþi pleca 

fruntea spre a nu vã lovi de grinzile caselor, 

nici nu vã veþi opri respiraþia de teamã ca 

zidurile sã nu se crape, prãbuºindu-se, 

Nu, nu veþi locui în morminte fãurite de 

cãtre morþi pentru cei vii. 

Chiar înãlþate cu mãreþie ºi splendoare, 

casele voastre nu vor ºti sã vã cuprindã 

tainele, nici sã vã adãposteascã dorinþele, 

Fiindcã, gândiþi-vã, ceea ce este 

necuprins în voi, locuieºte castelul cerului, a 

cãrui uºã e ceaþa dimineþii, ale cãrui fereºti 

sunt cântecele ºi tãcerile nopþii.” 

51

POEZIA ACASÃ 

Iulian Filip 

ANDREI MUDREA 

(29 aprilie 1954, Mitocul Vechi, Orhei) 

Poetul mergerii pe ape 

Demult nu am mai avut o asemenea 

bucurie, provocatã, neaºteptat, de un suflet 

de alãturi, de aproape, de foarte aproape. 

Poate doar când descopeream poezia ºi 

judecãþile lui Nicolae Tudosã de la Andruºu 

Cahulului despre poezia altora... Andrei 

Mudrea m-a norocit zilele acestea cu o carte 

în toatã legea – carte cu poeziile proprii! 

Pe pictorul Andrei Mudrea îl descoperea, 

pentru noi, Nicolae Dabija – la marginea 

Orheiului, într-un subsol fãrã ferestre. Lumina-i 

venea de la tablouri ºi de la poeziile 

prinse în piuneze pe toþi pereþii liberi dintre 

tablouri. (Atunci, posibil, i s-a întâmplat 

lui Nicolae Dabija poezia-blazon: dragu mi-i 

de dumneavoastrã/ca unui zid de o 

fereastrã.) Din „Literatura ºi Arta”, tot de 

la Nicolae, am aflat cã Andrei scrie ºi 

versuri – câteva le-a ºi oferit. O lunã în 

urmã l-am invitat pe Andrei, cu un recital 

de versuri, la la emisiunea mea Cãile 

Cãrþii (emisiune sãptãmânalã la Radio 

Chiºinãu). S-a prefãcut mai rãcit decât 

era (cã nu era încã iarnã pe care o 

încercãm acum) ºi mi-a promis cã se... 

însãnãtoºeºte... Câteva zile în urmã mi-a 

adus un manuscris ºi mi l-a dat sã mã 

uit... Andrei Mudrea venea, de la 

începuturile sale, cu motive de icoane 

ºterse-deteriorate, cu motivul ruinelor – 

biserici, mãnãstiri, cu chipuri ceþoase 

(trecute-netrecute) de domnitori, iar 

timpurile erau socialist-înfloritoare, 

neºtiutoare de ruini ºi de lucrãrile celor 

dinainte: toate-ºi aveau începutul în 1917 

ºi soarele rãsãrea veºnic din kremlin ºi 

numai la indicaþiile partidului unic… A ajuns 

sã fie unul dintre discipolii lui Mihai Grecu, 

amãnunt biographic foarte important – 

Mihai Grecu nu tolera în preajma sa pe 

oarecine, iar discipolul se alegea, în 

consecinþã, cu un blazon identitar 

recunoscut, dar ºi cu… cucuie (cucuiele 

menite maestrului adeseori). Icoanele l-au 

costat ani buni de marginalizare… Andrei 

Mudrea e autorul mai multor lucrãri de 

picturã, graficã, sculpturã ºi artã-obiect, 

fondatorul ºi membrul „Grupului Zece”, 

alãturi de Andrei Sârbu, Anatol Rurac, 

Dumitru Bolboceanu, Vasile Moºanu, Ilie 

Cojocaru, Tudor Zbârnea, Dumitru 

Peicev, Victor Hristov ºi Iurie Platon. 

Andrei este considerat unul dintre cei mai 

talentaþi pictori basarabeni. Expoziþiile sale 

personale din Chiºinãu, Paris, Siant-Malo, 

Moscova, în care coexistã pictura, 

sculptura, grafica, obiectele-artã, filmele 

artistice în care s-a produs în calitate de 

actor, unde a încercat vederea altuia ºi 

în aceastã opticã, fac din artist un personaj 

intrigant, atractiv pentru reviste de profil, 

emisiunile radio ºi televizate, dar, totuºi, 

greu de prins în toatã complexitatea 

formulei sale de creaþie. ?i acum… 

poezia!…Am selectat poeziile pictorului 

Andrei Mudrea, care ºtie a se bucura de 

poezia bunã a lumii de pe mai aproape ºi 

de pe mai departe, aºa cum l-a învãþat 

dascãlul lui de mai multe lucruri esenþiale 

Mihai Grecu. 

Brâncuºi 

Dacã nu ar fi Coloana fãrã sfârºit, 

pe ce s-ar sprijini cerul? 

Dacã nu ar fi Masa Tãcerii, 

unde s-ar odihni Dumnezeu? 

Dacã nu ar fi Poarta Sãrutului, 

cum am putea sã ajungem în Rai? 

Rafael 

Toate rãzboaiele lumii 

brusc se opresc 

în faþa Madonei Sixtine... 


Michelangelo 

Trecând prin ceaþa milenarã, 

cu dalta prin granit fãcându-ºi drum, 

el vine spre Facerea Lumii 

s-o mai definitiveze ºi acum. 

Botticelli 

Veºnic va ninge cu stele. 

Dragostea veºnic v-a înflori. 

Venera lui Botticelli 

pururi din ape v-a rãsãri... 

Rembrandt 

Toatã viaþa a ocrotit 

în pânzele sale câte un strop 

de luminã – fiul risipitor 

sã gãseascã mai lesne drumul acasã. 

Leonardo da Vinci 

La Cina cea de tainã 

de sus doar el a fost poftit, 

sã vadã ºi sã spunã pe pãmânt 

Cine ne-a iubit. 

Gjotto 

Pe veci binecuvântatã truda 

ºi Fuga sa-n Egipt 

ºi durerosul Sãrut 

al lui Iuda. 

Strãinul 

De câte ori treceam în grabã 

ºi numai azi l-am desluºit – 

oglinda-mi ascundea strãinul 

ce mã privea înzãpezit... 

Rugã 

Bãtut cumplit de valuri, 

catargul meu s-a frânt... 

O singurã rugã am, Doamne: 

pãmânt, pãmânt, pãmânt... 

Sezanne 

Singur, trãdat, neglijat, 

picta retras în munte... 

Doar de Dumnzeu admirat 

ºi de fulgere sãrutat pe frunte... 

Bazille 

Admira un iepuraº de soare 

pe patul armei cum dansa, 

când moartea i-a ºoptit din spate: 

– Bazille, tu nu vei mai picta... 


Cãutare 

Am tot umblat, l-am întrebat prin lume, 

cãutând norocul ce mi-i dat, 

iar norocul chiar în sat la mine-i: 

un nãsuc micuþ ºi pistruiat... 

Pentru ea 

Pentru ea am tot cules la stele! 

Pentru ea înconjuram pãmântul! 

Pentru ea uitam de toate cele, 

cãutând pentru-nceput cuvântul. 

Vis – VIII 

În jur se fãcea numai apã 

ºi-o ceaþã în jur se fãcea, 

iar eu înotam viaþa-ntreagã, 

iar malul de mine fugea. 

Vis – IX 

Se fãcea cã ai v enit la mine, 

cã în jur Universu-nflorea, 

se fãcea cã-þi fãceam coroniþã 

doar din flori de nu mã uita. 

Stare – II 

Eroii 

În þara aceasta de toþi pãrãsitã 

eroii cãzuþi încã mai mor, 

privind cu câtã mândrie 

laºii le poartã medaliile lor... 

Dacã... 

Eu aº fi putut sã mor sub gloanþe 

sau sub ape sã rãmân puteam, 

aº fi putut sã rãmân înghiþit de nisipuri, 

dacã nu te iubeam. 

Se fãcea cã priveam la lunã 

ºi luna la mine privea, 

se fãcea cã eram în pustie 

ºi pustiul în mine era... 

Dorinþã 

Iubeºte-mã acum, cât sunt lângã tine. 

Iubeºte-mã acum, cât lângã mine eºti. 

Iubeºte azi, nu amâna pe mâine – 

mormântul meu la ce bun sã-l boceºti? 

Golgota 

Se fãcea cã eram pe Golgota – 

în jur doar ochi ºi lãnci licãreau... 

Rãbdarea le era la toþi pe sfârºite 

ºi toþi pe cruce-l doreau... 

53

POEZIE 

Raluca Blezniuc 

Nãscutã în 1991 la Sighetul Marmaþiei, Raluca Blezniuc a urmat studiile gimnaziale 

ºi liceale la Suceava, fiind în prezent studentã la Facultatea de ªtiinþe politice din 

Cluj-Napoca. A mai publicat versuri în câteva reviste („Algoritm literar”, „Dunãrea de 

jos”, „Actualitatea literarã”) ºi este o prezenþã activã pe unele site-uri de literaturã. 

Scrie o poezie plinã de vervã, de fantezie, dar ºi de sensibilitate, marcând depãºirea 

stilului licenþios ce se doreºte ºocant, pe care a mizat în anii din urmã tânãra liricã 

femininã de la noi. În mod cert, despre aceastã tânãrã poetã, aflatã la început de 

drum, se va mai auzi. (T.C.) 

avem albastrul în zâmbete Ashram 

aº tãia în bucãþi viaþa mea 

le-aº împrãºtia voioasã prin localuri 

ºtiind cã El a vrut sã fim acelaºi psalm 

tu ai fi ºi bunkerul meu liric ºi profesorul ºi orfanul de pe criviteni ºi turla bisericii 

dacã vreodatã am sã te alung vei ºti sã pleci liniºtit, umil 

sã mã primeºti peste o sãptãmânã înapoi fãrã reproºuri sau jigniri 

ca ºi cum eu aº fi fetiþa cu chibrituri tu hansel 

când vorbeºti în loc de gânduri în mintea mea apar hãrþi vechi 

spre un oraº imaginar 

ce poartã numele straniu al unui savant Fuller parcã 

am fi vecini pe strada suflete triste nr. 2 am cumpãra joia flori albastre 

þi-aº face ocazional cu mâna când ne-am întâlni la chioºcul cu ziare 

ca simpli cunoscuþi 

n-aº spune nimãnui câte ºtiu despre tine cum îþi place sã bei pe ascuns din ceaiul 

meu dupã ce-þi dau raportul despre ultima „iubire” 

am sã te privesc mereu de la distanþã cum te manifeºti când eºti fericit 

mã voi bucura sincer dacã îmi vei spune din când în când cum o duci 

cu sãnãtatea sau vei trimite prin mail o melodie ce þi-e dragã 

voi ºti cã asta e voia Lui fiecare îmbrãþiºare de-a ta va intra 

atât de brutal în mine cã intr-o zi mi se vor zdrobi cerurile 

atunci oasele mele vor semãna tot mai mult cu un hipodrom pãrãsit 

câteodatã melancolia e doar o patã pe hanoracul alb 

în gluga Lui iarna ne ascundem temerile iar noi mai avem în palme 

glod Ashram ºi un pic de eternitate 

Evreul 

ger revelion case strãine geamuri sparte autogarã 

cimitire cruci ce poartã inscripþionate nume dragi 

cãni de porþelan linguriþe de argint tort de ciocolatã fãcut la cofetãrie 

pãlincã mãmãligã tanti goldiº pãr alb mere roºii pe jos preot cu chiralesa 

un singur busuioc în geam lãsat pentru fetele nemãritate 

2012 doctorii szeget parcul privat de lângã iza statui de marmurã 

80.000 de euro puºi la cec brazi cu luminiþe albastre o scarã cumpãratã doar 

Cireºul e tãiat 

coada toporului lãtrat de câine lore mã salutã 

perle veritabile puse în jurul unei sticluþe de parfum primul cadou de la ciprian 

oglinzi mari camera cu masa din lemn masiv în mijloc scaune cu burete verde închis 

trandafiri roºii singurãtate sms-uri nocturne, telefoane matinale balerine la tvr cultural 

poze cu bunicul examene foc în sobã covoare spãlate în zãpadã oja roºie 

poame uscate-n pod mileuri hitler primele uniforme naziste 


sunlight 

ai cântat la o pianinã stricatã toamna trecutã 

m-ai primit în casa ta apoi m-ai reparat ºi pe mine 

deºi intrasem cu bocancii înãuntru 

ai învârtit cu rãbdare câteva ºuruburi atunci ochii mei au început 

sã vadã rãsãritul ce-l þineai ascuns în vârful degetelor 

când dormi merg pe vârfuri 

împodobesc bradul cu versete din Biblie 

aº face orice sacrificiu pentru fericirea ta 

de-aº putea þi-aº fura pãrinteºte toate grijile 

aº pleca apoi în toiul nopþii cu ele fãrã sã-þi sãrut fruntea 

nu existã bucurie mai mare decât atunci când te aud râzând 

sau îmi povesteºti de vreo reuºitã de-a ta 

sufletul tãu primeºte atâta luminã din mine încât mã usturã 

crunt atunci când cineva te jigneºte 

mi-aº dori sã te pot duce într-un loc 

perfect unde sã te simþi cel mai iubit dintre pãmânteni 

ai privirea calmã a tatãlui tãu ºi mersul domol când îmi vorbeºti de ea 

din gura ta ies fluturi mov 

te vei însura în curând ºi asta mã pune pe gânduri 

n-am sã-þi mai pot spune ciumpii cu muci de ºtrumf 

când bem lapte cu scorþiºoarã 

mi-aº dori sã te pot duce într-un loc 

perfect unde sã te simþi cel mai iubit dintre pãmânteni 

dar tu deja eºti acolo 

oraºul cu scutece 

de obicei joia în amiaza mare 

umbrele din trecutul meu ies în oraº 

îmi cumpãrã calgon pentru maºina de spãlat 

eu între timp gãuresc cuva 

înghesui acolo ultimele dezamãgiri 

te primesc apoi zâmbind în viaþa mea 

ca pe o Minune ºi-mi dau seama 

pe zi ce trece cât sunt de stângace 

habar n-am sã gãtesc sau sã calc o cãmaºã 

sunt destul de aerianã uit uºor cãrþile citite 

vorbele aruncate la nervi 

nu dau citate din mari filosofi vorbesc simplu 

iar dacã mã întrebi 

ce e iubirea eu pot sã o definesc aºa 

dimineaþa mã trezesc ºi mã gândesc la amintirile 

tale din copilãrie 

le privesc cum se împrãºtie printre hainele mele 

ca niºte raze de soare în centrul Siberiei 

mai departe nu ºtiu 

seara trecutã am încercat sã mã uit la meci 

m-a plictisit teribil acel rãstimp 

în care te ºtiam ieºit în oraº cu bãieþii 

voiam sã mã culc însã te-ai întors acasã dupã prima reprizã 

spunându-mi cã vrei sã-i cumperi crini mamei mele 


55

POEZIE 

Alexandru Cazacu 

Bucureºteanul Alexandru Cazacu (n. 1975), licenþiat în ªtiinþe economice – 

Finanþe Bãnci, a debutat ca poet în 1995, în „Tineretul liber” ºi a publicat versuri în 

mai multe reviste, între care „Luceafãrul”, „Convorbiri literare”, „Oglinda literarã”, 

„Flacãra”, „Argeº”. (Red.) 

Alte scrisori cãtre Iulia 

1 

Undeva,cândva prin Octombrie, Iulia 

vom însera printre curþile de beton 

ale oraºelor cu numele asemãnãtor 

unor reþele de socializare 

Cocorii vor desena în vãzduh 

mesaje indescifrabile 

Noi vom numãra orele 

pânã la iarnã ºi vom începe sã le trãim 

ca doi îndrãgostiþi 

prin corespondenþã electronicã 

vom crede cã existã frumuseþi 

prea mari pentru o singurã inimã 

ºi gramatici latine mult prea sãrace 

pentru rostiri esenþiale 

Discreþi vom prefera pescãruºii 

în locul explicaþiilor 

Fanarea se va zãri pe chipul 

oricãrui manifest on sau offline 

Din emisfera sudicã 

primãvara va ieºi dulceagã ºi rece 

precum zeama din fructele tãiate 

2 

Cuvânt dupã cuvânt, Iulia, am aºteptat 

sã nu vorbim despre noi 

ca despre o amintire neclarã 

când frazele rimau tot mai mult cu 

zgomotul 

unei mãri fãrã valuri 

când ne copleºea senzaþia cã mai aveam 

sã ne spunem 

câte ceva deºi mãrturisisem totul 

ºi priveam acele dimineþi tomnatice cu 

nesaþ 

iar ele se uitau la noi indiferente 

Absenþa se insinua pânã ºi în degetele 

noastre 

ce simþeau trupul celuilalt ca pe o 

margine zimþatã 

a fotografiilor din mijlocul secolului 

trecut 

când oraºul întreg pãrea un adãpost 

pentru inchizitori 

ce îºi cer simbria 

când radioul era dat la maxim ºi nici 

mãcar prãfuitul „Felicita” 

nu mai putea þine loc de moratoriu 

3 

Te rog sã-mi mai laºi Iulia 

liniºtea pelicanilor plutind peste lacuri 

ºi indigoul serilor ploioase 

sã rãmân ascuns în ele 

tandru ºi ameninþãtor 

ca un bãþ de chibrit 

aprins într-o benzinãrie 

când senzaþionalul ºtirilor din prime-time 

este cel mai prescris somnifer 

sã mã ofer galant ºi benevol 

victima de care are oricum nevoie veacul 

plictisit de revoluþii 

ºi iubiri nãscute în captivitate 

sã traversez desculþ covorul roºu 

presãrând puþinã sare 

peste sufletul despicat al nopþii de galã 

ºi sã privesc cu încetinitorul 

toate filmele lui Chaplin 

4 

Se rãzgândeºte amurgul în privinþa 

noastrã Iulia 

Un astru arde mocnit 

de cealaltã parte a pãmântului 

Ziduri umede adumbresc 

atâtea Veneþii secate 

unde rãniþi am început sã rãnim 

între pauzele muzicanþilor 

peste o terra ferma tot mai extinsã 

stãm indeciºi 

auzind cum se cimenteazã 

fundaþia vechiului palazzo 

unde credeam cu tãrie 

cã salvarea individualã este senzorialã 

iar cea colectivã spiritualã 

Arlechini cu privirea galeºã 

trec zgomotoºi pe lângã noi 

Un carnaval fãrã mãºti 

dã semne sã înceapã 


Numai gondolele s-au micºorat 

ºi aºteaptã înfrigurate o lacrimã 

pentru a naviga în ziua de mâine 

5 

Cum aº putea sã uit Iulia, 

lungile amiezi uºor irizate 

ce ne înconjurau precum braþele unei 

metrese 

când ecoul glasului tãu 

dezvãluia faþa ascunsã a gloriei 

Un loc liniºtit devenise planeta 

unde pedagogii se reeducau 

adunând pãpãdii ºi articole 

despre dezvoltarea durabilã prin 

marginea continentelor 

Cheile se potriveau în orice lacãt 

Dintr-o gamelã veche se împãrþeau 

indulgenþe 

în ritm de blues palmierii luau prizoniere 

insule 

ºi-n cerceii tãi aurul strãlucea mai orbitor 

decât într-un bazar din Orient 

Din promontoriu acelei veri târzii 

tot mai asertivi 

utilizam pânã la epuizare cuvintele 

Pânã ºi nefericirea devenea 

atât de cumsecade încât 

searã de searã cuceream Parisul 

ºi-l aduceam 

în garsoniera noastrã 

6 

Atunci eram siguri Iulia cã o sã avem 

o mie de vieþi înaintea noastrã 

ºi astãzi realizãm cã ne putem baza 

doar pe ce a rãmas dintr-una singurã 

Ceasuri mecanice acompaniazã 

fâºiitul celofanului ce îmbracã 

mobilierul stradal al urbei 

ce zgârie biografia noastrã 

Un bãtrân sommelier ne mai îmbie 

cu un târg de ºarade 

ºi nu cumpãrãm nimic 

Egrete zboarã chinuit 

cãtre marginea etanºã a zilelor 

ce se rup din noi 

precum filele dintr-un chitanþier 

Un vieux jeu devin superbele noastre 

insomnii 

gata sã creadã cã dupã o mare victorie 

mai poate urma ceva 

7 

Albitã este amiaza Iulia, ca oasele unui 

mamut 

se schimbã mereu ora exactã 

ºi un pui de vultur 

pe tabla casei îºi ascute ghearele 

Nu mai aud decât zgomotul 

unei nunþi pe care o privesc îndepãrtându-se 

ºi foºnetul unor salcâmi 


înecaþi de propriul parfum 

Pãsãri de var alunecã 

printre norii fluizi ºi simt 

cum dincolo de ulucile gardului 

nespus de mult îmbãtrâneºte câmpia 

Ceara lumânãrilor îngheaþã lent 

Vinul moare în cãnii aurii 

Importanþa orei ce vine 

stã în amestecul de speranþã si abandon 

ca ºi cum totul se poate înghesui 

între bine ºi rãu 

iar eu aº afla 

cã o femeie necunoscutã m-a iubit 

8 

Frunze de castan Iulia, 

decupeazã în fâºii aceastã miercuri 

ce nu ne mai ajutã 

Umbra condorului mângâie potecile 

strâmte 

iar în piept ne stã un fel de ceaþã 

un fel de ranã a unui cerb 

rãpus în afara sezonului 

Ca o statuie de ghips 

indiferenþa ne împarte odaia 

în douã muzee cu câte un singur exponat 

Seara se întinde elastic ºi printre amãgiri 

lucrurile îºi declarã independenþa 

Stagnarea în amintiri comune 

dã iluzia permanenþei 

Compasiunea devine clandestinã 

plutind ca un ºlep printre strâmtori 

mereu disputate 

Se va înnopta curând 

într-un oraº unde noi 

nu vom locui niciodatã 

9 

O sã fie bine Iulia, zic eu 

pe lângã alte fraze vechi 

puse într-o nouã luminã ce se clatinã 

printre camerele de aºteptare 

ale unui orãºel care a dat 

numai personalitãþi controversate 

unde zilele ies din anotimpuri 

fatale ºi identice 

precum gloanþele dintr-un kalashnikov 

iar proiectele de termen lung 

fug odatã cu migratoarele 

spre un Sud tot mai enigmatic 

Mila de veghe 

este unica certitudine a dimineþii de mâine 

când se învaþã cã o iubire 

dusã pânã la jumãtate 

este doar o excursie cãtre douã 

singurãtãþi 

întregi ºi vãtãmate 

prin mãrfare transsiberiene 

iar în ochii tãi stã resemnatã ziua 

ca într-o capcanã de lux 

ce ne minte 

cã pânã la varã mai este puþin 

57

STEIURI 

George Anca 

SCADENT (4) 

(Literatura) Am crezut în literaturã 

împreunã cu mama ºi þãranii care o 

auzeau cântând ºi recitând din Anton 

Pann. Unchiul meu Constantin 

Grigorescu citea mult Sadoveanu, iar din 

Pârjolul de Oskar Walter Cisek a dedus 

cã ai noºtri dupã tatãl mamei veniserã la 

Poenari din Ardeal. ªi acum cred cum 

am venit noi din Ardeal. Literatura face 

parte din realitatea vieþii neamurilor 

românilor. Eminescu a devenit o realitate 

misticã pentru fiecine, dupã recepþie, ºi 

pentru detractori. Nici pe Blaga nu e cu 

putinþã sã-l cuprinzi fãrã a trãi pentru 

literaturã ºi gândire. Arghezi e ºi mai greu 

prin modernitate, ca optzeciºtii. 

Detronarea literaturii în favoarea 

canonului face loc unor cercuri simpatice, 

detectabile nu cu hârtia de turnesol dar 

cu participarea fizic-literarã, de cenaclu 

fãrã Manolescu ºi Mincu, marginal, fulger 

globular la o adicã – târgoviºetnii îºi citesc 

compoziþiile în matca genelor literare 

notorii, Ioana Ieronim va da un recital cu 

poemele ei scrise în englezã în abia 

deschisul American Corner de la 

Biblioteca Pedagogicã, o elevã poetã a 

ridicat audienþa în picioare nu prin creaþia 

proprie dar în reculegere pentru moartea 

lui Mihai Vlad. Delocalizarea triumfã 

devenind producãtoare de centru, decizia 

valoricã nu mai bubuie dintr-un centru de 

neunde. Frustrarea o fi crescând la 

concurenþã, dar ºi încrederea în 

valabilitatea (fostã literarã) a creaþiilor 

scriitoriceºti în de ele. Instinctul literar al 

românilor este mai puternic decât al 

indienilor, de exemplu, dar magnitudinea 

tematicã întrece închipuirea acolo, Tagore 

nu e numai literaturã, e India, la fel 

Rushdie, care nu mai e India, e literaturã. 

Se va fi crezut, în legea noastrã, cã 

literatura ne poate mântui orfic, 

eminescian. Lovitã ne-a fost tocmai 

aceastã emfazã, feriþi de Nobel, de 

traducere, de înþelegere. În ochii lui 

Montale am citit regretul de a nu-l fi ºtiut 

mai bine pe Eminescu întrebându-mã: 

Eminescu scriveva poemi longhi? 

Nu vorbim de cine nu ne vorbeºte. 

Avem dreptul la propria autodefiniþie, 

tacitã, în zgomotul centralismului 

elitistoid, pe deconstrucþie. Subteranele 

culturale scoase la reformã n-au decât 

sã-l gãzduiascã pe Don Quijote, iar el 

se va întoarce la Mancha ok. Avem 

cultul fiecãrui om. Origine ºi þintã. Ne 

gobalizãm, de voie de nevoie înºine. 

Scriitorii se pierd în ceaþa unionistã – 

anti-unionistã, de parcã s-ar alege mai 

bine literaþii basarabeni, în pofida 

nasului. Schimbarea-impunerea 

canonului antiliterar (românesc) ne 

aruncã într-o eugenie darwinistã. Am 

fost fericit sã vorbesc zilele trecute cu 

poetul Dumitru Pricop din Focºani, cum 

se apuca împreunã cu Gheorghe 

Istrate, în Jariºtea, de o nouã revistã, 

„Vitralii”. Popa Pintea din Bistriþa m-a 

privit cu ochii lui Steinhardt. I-am dus 

o scrisoare a lui Astalos lui Foarþã, la 

Timiºoara. Miljurko Vukadinovici cât 

sârb, atât român, prin poezie, 

balcanizeazã curajos lupta pentru 

literaturã în vatra noastrã invadatã. 

Copiii lui Tudor Opriº se întâlnesc din 

toatã þara la Biblioteca Pedagogicã, 

dupã ce n-au mai avut loc la Uniunea 

Scriitorilor. Vasile Menzel îºi tot 

potriveºte tirul unui serial de muzicã ºi 

poezie la „Dalles”. Studenþii de la litere 

îºi au centrii lor poetici, sincroni, de 

bunã-seamã. Ce ne lipseºte, altfel, 

dacã n-am fi împinºi sã lipsim. Poate 

cã literatura ispãºeºte pãcatele altora. 

Sufletul ei nu are drept de cetãþenie. 


(Rima) Bogãþia rimei în poezia 

diacronicã româneascã dã seamã despre 

muzicalitatea sintaxei artistice. Cartea 

despre versificaþie a lui Vladimir Strãinu 

ar merita reeditatã la vedere. Copiii de 

ºcoalã ºi renunþã la prozodia clasicã. 

Scãdem în puterea expresiei moºtenitã 

de la clasici ºi maeºtri modernisimi ºi-i 

negãm ºi pe ei pentru rutinã, cine ºtie. 

Argumentul memorizãrii, în teatru, în 

temniþã, parcã n-ar mai lucra. ªi totuºi 

suntem fãcuþi din rime, chiar pierdute, 

trãim într-o geminare hazardatã cu 

nemaivãzuta, deodatã, rimã, mutatã în 

pamflet ºi epigramã. Rima ca scop va fi 

costat decãderea ei, confuzia suficientã 

cu însãºi creaþia. Cu toate cã o rimã, care 

poate sã disparã, în procesul creaþiei, 

poate declanºa, inspira pornirea poemului, 

versului, albului. Rima e deja o jumãtate 

de sfârºit. Sã rimezi e sã te înfrãþeºti spiritual 

sau la-mã mamã. Vorbitul în rime ca 

ºi cel în dodii se autodicteazã-talent 

înnãscut dar ºi ºtiinþã alba-neagra. 

(Dodii) Ce mai teorie a dodiilor, parte 

de brâncuºologie, a schiþat dodiosul V.G. 

Paleolog. Ne vedeam la Craiova, mi-a 

scris ºi în India. Mai toatã viaþa am 

practicat dodiile via Eminescu, Creangã, 

Brâncuºi, dar ºi Vede, Upaniºade, 

Jayadeva, Shakespeare, Ghalib, Montale. 

Nu mai eºti legat de cercuri, de criticã, 

de premii care tot n-au cum veni. Ai 

renunþat la sine, te-ai livrat ielelor, 

dictatoarelor, lumilor de balcon ºi 

interdicþie absolutã, cu atât mai de rostitcontra-rostit. 

Viaþa în dodii de voie te 

elibereazã de moartea de nevoie. Vrei 

sã le laºi, nu te mai lasã ele, cum degeaba 

vrei sã scapi de India când te-a înfiat ºi 

te va ºi devora, comme il faut. Dodii 

puternice se ciocnesc în oralitãþile 

conflictuale ale tranziþiei ºi intrãrii în altã 

lume. Accidentele pot creºte perle, pe o 

suportabilitate, ca prin umor, ce nu se mai 

secreteazã, ca sub vreun tratament protonic. 

Dodiile vin de foarte adânc din noi, 

ºi nu din partea de fiarã din vecinãtate. 

Loazele fac de râs dodiile ºi lumea crede 

cã scapã de cele adevãrate, cât dorurile 

ºi tâlcurile nepãtrunse. Mistere în dodii, 

nunþi în dodii, Europa în dodii. Ca sã nu 

vorbim, cu Brâncuºi, de Mãiastra în dodii. 

Te uiþi la vastele frunze de bananier – 

dacã florile s-au deschis, în urieºenia lor 


Dante ar întârzia lãsarea oricãrei speranþe 

– Brâncuºi le privea în grãdina maharajei 

Holkar, în Indore. Timpul trece ºi ai fãcut 

corp comun cu iarba elefantinã. La 

balcon, doamna s-o fi uitând în altã parte, 

se petrec scene de blow-up, în dodii, în 

bananieri. Ce scrii cum ar ofensa India, 

nici vorbã, nici adulter, „dodia mea”, a lui 

Brâncuºi, tradus(ã) cu „mon jeu”. De 

fiecare datã când sã prind dodia, am 

rãmas cu mâinile goale, nu ºi Ioan Ladea, 

care, de la 3000 metri altitudine în Quito, 

n-avea loc de dodii ºi le retrimitea la mine, 

ca ºi cum aveam crescãtorie ori 

mausoleu Pe cine sã intereseze? 

Vechimea vechimii, venitoarea viitorimii. 

Dai de dodie scapi de timp. Bine cã mã 

întrebi de ce nu mã apuc de aforisme. 

(Distrugãtorii) Batjocorirea României 

e o meserie bine plãtitã, chiar dacã nu 

prea aplaudatã de români. Distrugãtorii 

se specializeazã în pãstrarea propriilor 

avantaje în detrimentul celorlalþi, piarã cu 

toþii. Ei patroneazã hliziþi involuþia statuatã 

cu veracitatea ascunsã a securismelor, 

starea pe loc spre a nu mai avea nici un 

haz în deja fugitul pãmânt de sub picioare, 

gura închisã de sistem ºi ineligibilitãþi, cã 

tot votul se aranjeazã în ce reflex se 

politizeazã. Spune-mi cine te-a distrus... 

Nici n-o fi ºtiind. Tocmai, ca ºi cum i-ai 

fost destinat. ªi cine distruge România? 

(Alegere) N-ai de unde alege, dintre 

micile tale întâmplãri de o viaþã, dacã tot 

se rãstoarnã mãsurariul lui Eminescu, ai 

crezut c-ai fãcut bine ºi e invers, poþi fi 

condamnat pentru credinþa în limba 

românã, în creºtinãtate, în pãrinþi, în 

oameni ºi alte animale. Pãcat de 

Dumnezeu. Om fi ºi chiar îmbãtrânit, ne 

confundãm viaþa cu moartea ºi zicem 

aoleu ce ploaie vine de la Cluj, ce efect 

de serã. Ca ºi cum n-am fi de pe lumea 

asta. Nici meteori, nici fulgi. Ca sã ne fie 

de bine punem punct. Mâinile sus, ba încã, 

nici genele nu ni se mai ridicã. Derutã 

tristã fie, om uita ºi n-om mai vedea, cã 

jigniþi ne pãrem. Dramele se prea 

înmulþesc ºi ne împroaºcã prin media. 

Exclusivismul veºtilor proaste ne-a chincit 

sufleteºte mai de tot, exhaustiv. Cine 

scapã sã fie sãnãtos ºi pentru noi. Ori cu 

cine vorbeºti de la tv îþi spune. Nu mai 

59

avem de trãit, nu parlament, nu 

preºedinþie. Sau distracþia, scãpându-ne, 

e di granda? M-au luat ziarele, gura, pe 

dinainte. Nemaiavând nimic de spus, 

parodiem detestaþia general argoticã. 

(America) Nu mi-o fi ajuns India, am 

zis, dintr-o þarã ca România, e bine sã 

mergi în þãri mari, sã vezi întrucât ai ºanse, 

din neglijabilitate, sã crezi cã exiºti ca 

neam. Repede în America, Rusia, China, 

Mexic, Republica Sud-Africanã, Europa 

– Franþa, Germania, Anglia, Scandinavia. 

Politicienii noºtri ºi sar tot la comparaþii 

mãreþe. Mie mi-a pãrut bine când am auzit 

la tv congresmani americani certânduse 

pe deconturiloe lor de deplasare, dacã la 

case atât de mari, cum nu ºi la noi. Noi nu 

suntem chiar aºa terminaþi cum suntem 

fãcuþi sã credem cã suntem. Tinerii ne vor 

scoate sigur iar la vedere ºi nu numai prin 

defecte, ca smei degeneraþi, vampirici, dar 

într-o realitate veche ºi nouã cu imnuri ºi 

manele. Uit cã am fost în þãri mari ca 

indianist, nu conta cã român. Totuºi, am 

deschis în biblioteca pedagogicã o 

bibliotecã indianã ºi, dupã ani, un American 

corner, ca un fel de pedagogie indoamericanã, 

cea mai veche culturã 

împreunã cu cea mai nouã. Sã dea 

Dumnezeu sã fie de bun augur. Subiectul îl 

discut ºi de teamã cã zisele despre literaturã 

etc. n-ar interesa. Dar ºi America în ce fel, 

cât de diferit, intereseazã pe români? Poate 

în provincie. Am fost refuzat de toþi 

bibliotecarii când am invitat cine vrea sã se 

ocupe de colþul american. Parcã era Colþ 

Alb ori chiar Moby Dick. Cum cã te 

amprenteazã. Hi, opt ºi-un cal cã departe 

e America. Iau eu programele, am bravat 

în faþa ambasadorului Taubman. Mai 

vedem, mai auzim. 

(Biografii) Nu se mai poartã 

biografiile. ªi seminþiile, la Herodot, sunt 

greu reperabile, dar inºii din þãri nãimite 

(ºi din afarã ºi de mahãrii lãuntrici)? 

Totuºi, la noi, nu e judeþ sã nu-ºi aibã 

monografia, personalitãþile, cele mai 

minuþioase în Transilvania. Pare o 

încercare de comunicare cu viitorul, cât 

timp prezentul scapã realizabilitãþii atâtor 

vieþi consemnabile. Ce sã reþii despre 

cine, tot comuniºtii se biografiazã direct 

sau indirect, înlocuitorii lor sunt ºi mai 

autobiografici în detrimentul localnicilor 

speriaþi dacã nu corupþi. Scriitorii de teapa 

mea, cantitativi ori în dodii – noroc cu 

India, în ce mã priveºte, nu prind, se vede, 

firul propriei existenþe, jenându-se dacã nu 

de naºtere, de grija înmotmântãrii dupã 

toatã uitarea pe viu. Mã bãtea gândul unui 

testament chiar cu ocazia asta. Când n-am 

nimic? Grosul caietelor e inedit, pe cine ar 

interesa (fiicã-mea n-a fost încã de acord 

sã încerc sã le ofer cândva Bibliotecii 

Judeþene din Vâlcea, poate spre uzul 

vreunui student, cât autoritãþile m-au fãcut 

ºi cetãþean de onoare al Râmnicului)? 

Caiete în locul biografiei cãlãtoare. 

(Recunoºtinþã) Ca sã par serios, 

mãcar în propriii ochi, dupã ce doi-trei 

ani fãcusem caz pe la congrese 

antropologice de frumuseþea popoarelor, 

vezi frumuseþea româneascã, am 

schimbat-o pe recunoºtinþã/abhijnana (în 

sanscritã, la Kalidasa, Abhijnana 

Shakuntalam)/anagnorisis (Aristotel)/ 

reconaissance (Paul Ricoeur). Am ºi 

scos cartea Literary Anthropology la 

editura Bibliotheca. Destui i-au reproºat 

lui Ricoeur prietenia, pânã la moarte, cu 

Eliade. A face din Eliade un bau-bau, a-i 

nega opera pentru câteva articole de 

tinereþe, a-i derecunoaºte ºi prietenii de 

talie mondialã, ce teroare. De 

francofonie, în 2006, am fost ºi eu invitat 

la Timiºoara, am zis de Ricoeour, eu am 

auzit, mai ºi eram singurul român printre 

vorbitori, la secþia respectivã (le francais 

langue d’innovation), am dat-o pe 

România (acelaºi rezultat, moderatoarea 

a zis totuºi: superbe). Cine sã recunoascã 

România, când aceeaºi luptã o dau 

mãrimile, franceza, spaniola contra 

englezei. Noi cum ne recunoaºtem? 

Toate relele în curul patapievician. 

Blestemul de unde vine cã ne-a aflat. „ªi 

ce bãiat frumos erai” 

(Împãcare) Shanti-Shalom-Pace. 

Vreo rugãciune s-o mai articula ºi în 

româneºte. Ne vom împãca cu soarta, 

facem ºi noi ce face toatã lumea, îngãima 

cumnatul meu Petricã de intrarea în UE. 

Aºa ºi noi. Abia am uitat ruseºte, ne place 

cãpºuneºte. Vom muri în necunoºtinþã de 

cauzã, scriitori de etichete, recunoscãtori 

patriei interzise. Înnegrite cuvinte la un 

vesel indianist. Dracul e atât de negru. 


PROZÃ 

Eus. Platcu 

MEMORIILE DOCTORULUI 

LEURZEANU* 

Pe Oliver l-am luat drept pseudonim 

literar cu gândul cã dacã poemele mele vor fi 

publicate ºi vor ajunge sub ochii Dobrinuþei 

sã ºtie cã pe preaiubitul ei fiu îl poate vedea 

zilnic, între orele zece ºi ºaisprezece, la Cabinet, 

pe strada serg. Vasile I. Vãcãrescu, iar 

seara, la teatrul Tãnase sau la Capºa. 

Pe la ºase ani a venit, într-o searã, un om 

trimis de protopopul din Storojineþ sã-l anunþe 

pe tata cã ruºii au intrat în Cernãuþi ºi cã la miezul 

nopþii va pleca ultimul tren din Adâncata. 

Într-o cãruþã cu care venise domnul 

învãþãtor Cernescu am cãlãtorit toatã 

noaptea. Când am ajuns la Adâncata trenul 

se pregãtea de plecare. Dupã amiazã a ajuns 

la Burdujeni. Am tras la o veriºoarã de al 

doilea a mamei, mãtuºa Filica. Peste câteva 

zile tata a primit repartiþie pentru parohia 

Butimanu, unde au mai venit trei refugiaþi. 

Mama a adunat femeile din sat ºi a fãcut un 

cor bisericesc în care am cântat pânã la 

terminarea ºcolii. Am dat examen la 

seminarul Nifon din Bucureºti ºi duminicile 

cântam în stranã lângã dacãlul Fãnicã 

Gocea, poreclit „prescurã”. 

Moartea mamei ºi sinuciderea tatii a doua 

zi dupã ce ºi-a îngropat singura lui iubire 

m-au aruncat în stardã, copil al nimãnui. 

Gili a bãut cafeaua pe nerãsuflate ºi l-a 

înjurat pe chelner: 

– Asta-i cafea, dom’le, sau piºat de iapã 

vãdanã?! 

– Mie mi s-a pãrut acceptabilã. 

– Pe dracu! Sã-þi facã nentu’ Gili cafea la 

nisip, aia cafea... ori unde rãmãsesem? 

– La directoru’..., cu planurile... 

– Aºa-i, futu-l în pãstaie pe mã-sa de borât! 

Când am ajuns la cancelarie, suna de ieºire. 

Primul care m-a întâlnit, Gãlbenuº, de geografie, 

a început sã cânte nu te pune, bã, cu meliþia, 

meliþia, cã te bagã la gherlã, la gherlã, ºi nu 

te scapã nici tac-tu, nici mã-ta...! Ce fãcuºi, 

mã lãmâie? Ai dat-o în barã? Ai dat-o! 

* Fragment din romanul cu acelaºi titlu, în pregãtire 

la Editura Bibliotheca 


Toatã cancelaria ºtia cã picasem la examen. 

Se gãsise pânã la urmã cineva care 

sã-mi taie macaroana, sã nu mã mai dau 

deºteptul deºtepþilor. 

Gogu a pus degetul: 

– Nu þi-am spus sã n-o laºi corigentã pe 

vaca aia... 

– Care vacã? 

– Dorina de la zece uman, e fi-sa lui Jenel. 

– Îmi bag picioarele în Jenel ºi în fi-sa. 

Dorina era proasta clasei: la teza pe 

trimestrul al doilea copiase subiectul de pe 

tablã de unsprezece ori (ca sã lase impresia 

cã lucreazã) ºi la mijlocul caietului scrisese 

vã rog sãmã meditaþii când soþia nu e acasã 

cum a-þi meditat-o pe Rodica. 

Pe Rodica, nepoata lui Tudose, profesor 

de sport, divorþat, o meditasem într-adevãr 

când Micºunica nu era acasã (fiindcã nu putea 

s-o sufere ºi din curvã n-o scotea), dar nu o 

regulasem cum probabil se lãudase colegelor. 

În timpul acesta Warburgul, parcat în 

spatele blocului, noaptea era punctul de 

întâlnire al îndrãgostiþilor ºi ziua – locul de 

joacã al copiilor care fãceau exerciþii pe 

caroseria prãfuitã: spalã mã, marcelina Sa 

sãrutat cu Irunel, Denisa sefute cu bogdan, 

luminiþa eocurvã jegoasã. 

Cine voia sã mã ia la perpulis mã întreba 

ce mai face Warburgul. Doi þigani din 

Fântânele au venit sã-mi propunã sã-l vând. 

Cineva înþepase cauciucurile. A doua zi am 

lipit pe geam un anunþ: Nu sunt de vânzare! 

În darea de seamã de la sfârºitul 

trimestrului al doilea eram în capul listei cu 

situaþia promovabilitãþii: 58 corigenþi, la 4 

clase, ceilalþi, 19 profesori, aveau ºase. 

La începutul trimestrului al treilea a venit 

inspectorul ºef, flancat de doi profesori de 

specialitate sã cerceteze reclamaþia pe care o 

trimisese directorul: 

– Bã, pulicã, îmi strigase el, îþi torn o 

reclamaþie ºi sã nu-mi spui mie cã nu beleºti prazu’! 

Gili a fãcut semn chelnerului ridicând 

douã degete: 

61

– Douã halbe, cu o sutã de rom cubanez! 

Mie mi-a fãcut cu ochiul, a dus mâna la 

prohab ºi s-a repezit la draperia de catifea 

maro în spatele cãreia era toaleta. 

De câte ori scãpa la bãuturã, Gili povestea 

cum ajunsese la Moreni. 

În toþi anii de liceu olimpic internaþional, 

premiat, douã premii trei ºi douã doi, a intrat la 

facultate fãrã examen; l-a avut profesor pe 

Barbu, academicianul, (fusese coleg la gimnaziu 

cu tatãl lui Gili) care l-a asigurat cã-l va opri 

asistent la catedrã, dacã va obþine media cea 

mai mare la examenul de licenþã. Totul a mers 

ºnur, pânã la repartiþie când s-a introdus 

prioritate pentru cei cãsãtoriþi ºi cu domiciliu în 

Bucureºti. O colegã a lui, Zinaida Abramovici, 

a prezentat comisiei actele ºi preºedintele i-a 

urat o strãlucitã carierã universitarã. O imensã 

glumã, pentru cei care ºtiau cã Zina nu avea 

nicio aptitudine: urmase facultatea obligatã de 

tatãl ei, director general în ministerul 

învãþãmântului, autor de manuale pentru scoli 

generale ºi licee, fost student la Viena, despre 

care povestea tot felul de întâmplãri deocheate. 

A doua opþiune a lui Gili fusese regiunea 

Ploieºti, unde existau patru catedre la ºcoli 

generale, singura catedrã la liceu era la F. La 

1 septembrie s-a prezentat la post, dupã cum 

se specifica în ordinul de repartiþie. A fost 

întâmpinat de directorul adjunct Jan Cãrare, 

poreclit Pendulã ºi introdus la director, Brezoi 

Zaharia, poreclit Manivelã (ca ºofer al primsecretarului, 

fãcuse facultatea muncitoreascã 

de doi ani). Striga la profesori, bagã a patra, 

bãga-te-aº în marºalieru’ mã-tii! Când elevii îi 

atrãgeau atenþia cã greºise problema la tablã, 

începea sã râdã, bravo, mã surcicã, am vrut 

sã vãd dacã sunteþi atenþi la viraj stânga. 

Brezoi a desfãcut imediat o sticlã de coniac 

Triumf, cinci stele, ºi a mormãit, astãzi e o zi 

mare, sã fie într-un ceas bun, la unu eºti invitatul 

meu, sã-mi cunoºti familia, soþia Evanghelina, 

ºi fiica Ghiocela (absolventã de liceu, de trei ani 

de zile se pregãtea intens pentru examen de 

admitere la filologie – obþinuse o menþiune la 

concursul „Tinere talente”, faza pe liceu, cu o 

poezie despre petroliºtii stahanoiºti, frecventa 

cenaclul din localitate condus de poetul Romicã 

Pãtrunjel, corespondent voluntar al 

bimensualului raional Uzina ºi Ogorul. 

Evanghelina, alintatã Vanghinuº, era 

trecutã bine de patruzeci de ani: buze subþiri, 

ochi mici, sprâncene groase, nas acviliu, lung, 

coc înalt, spiralat, bust revãrsat din plin în 

bluze de nylon prin care se vedeau sutiene 

croºetate în care erau înhãmaþi sâni imenºi, 

somnolenþi. De la paisprezece ani fusese fatã 

în casã la inginerul ºef al companiei Astra, 

Ignat Mãrgãritescu pe care îl þinea tânãr la 

cei ºaizeci ºi cinci ai lui. La cincisprezece ani 

i-a fãcut inginerului un cadou de cinci 

kilograme opt sute: fericitul tatã a botezat-o – 

Ghiocela, care pe mãsurã ce creºtea semãna 

mai degrabã cu bãºina porcului Devenitã 

doamna inginer prin divorþul lui Ignat, Eva a 

preluat frâiele, lui Ignat revenindu-i timp de 

opt ani însãrcinãrile de fatã în casã, pânã în 

dimineaþa când l-a gãsit prãbuºit cu faþa în 

jos în cadã ºi cu robinetul deschis la apa caldã. 

Prima grijã a doamnei inginer Eva a fost 

sã gãseascã un ºofer care s-o plimbe cu Fiat-ul 

1300 adus din Italia printr-o relaþie de rudenie 

a lui Mãrgãritescu. I-a fost recomandat Brezoi. 

Constatând cã Tãnase o iubeºte pe Ghiocela, 

se hotãrî sã i-l facã tatã. Tot ea l-a promovat 

ºofer al prim-secretarului cu care era veriºoarã 

de al doilea. 

Cariera lui Brezoi a cunoscut un singur 

moment de cumpãnã, când pãrinþii l-au reclamat 

cã greºeºte rezolvarea problemelor, insinuând 

cã n-ar fi frecventat cursurile liceale decât un 

trimestru în clasa a noua. Brezoi a prezentat o 

adeverinþã din arhiva inundatã a unui liceu care 

se desfiinþase între timp ºi doamna inginer Eva 

i-a invitat pe anchetatori la o searã cu preparate 

ce muºamalizau orice reclamaþie. 

– Douã trimestre am trãit ca în sânul lui 

Avram: în toate dãrile de seamã eram dat ca 

exemplu: cadru tânãr, ciorchine de calitãþi 

didactice; invitat la masã în fiecare duminicã 

(cantina era închisã), doamna director 

Evanghelina mã rãsfãþa cu delicatese de care 

auzisem, dar nu mâncasem niciodatã ºi la fiecare 

fel menþiona insistent cã a fost gãtit de Ghiocela, 

care se dovedea o viitoare gospodinã fãrã egal. 

Ghiocela se înroºea, transpira ºi îngãima 

sugrumatã de modestie, mamã, te rog, domnul 

profesor va crede cã..., întreruptã imediat de 

mama care mima supãrarea: 

– Domnule profesor, nu ºtiu ce sã mã fac 

cu fata asta: e de o modestie de-a dreptul nu 

ºtiu cum sã mã mai exprim ºi eu, uitaþi-vã ºi 

dumneavoastrã ce goblenuri face, capodopere, 

da, pur ºi simplu capodopere, ºtiþi cât i s-a 

oferit, de pildã, pentru acest car cu boi? N-o sã 

mã credeþi ºi vã înþeleg, nici nouã nu ne-a venit 

sã credem: opt mii! Vã daþi seama?! Aici sunt 

patruzeci ºi douã de care cu boi, un capital pe 

care puþine fete îl au în ziua de azi! 

De la domnule profesor s-a trecut în 

modul cel mai firesc la domnule Gili, apoi 

dragã Gili, nu te jena, simte-te ca în fanilie, 

mai serveºte o porþie de peºte, cu aºa ceva 

nu te întâlneºti nici la marile restaurante. 

La sfârºitul festinurilor Vangi lua la braþ soþul: 

– Hai, bãrbãþele, bãtrânii cu bãtrâneþile, 

sã-i lãsãm pe copii cu ale lor ºi din prag fãcea 

un semn conspirativ ce putea fi tradus în 

felurite feluri, Vangi dând de fapt, de înþeles 

cã nu ne va deranja nimeni. 


Înregistram amuzat tribulaþiile 

matrimoniale ale doamnei director pânã în ziua 

când am gãsit-o singurã: 

– Ghiocela cu taicã-su întârzie cel mult 

un sfert de orã. 

ªi dintr-o datã: 

– Domnule Gili, aº vrea sã-þi vorbesc ca 

mamã. Oraºul e mic, lumea e bârfitoare. N-aº 

vrea sã-i iasã vorbe Ghiocelei, ea e curatã ca 

lacrima, nici cu privirea n-a greºit, nu ca altele. 

O ºtii cât e de inocentã: ea ºi acum crede cã a 

adus-o barza! S-a tulburat enorm sã-mi 

mãrturiseascã cã te iubeºte, dar nu ºtie cum 

sã-þi spunã. 

ªi, brusc, privindu-mã drept în ochi: 

– Pãrinþilor dumitale le-ai spus? 

– Au murit demult 

– Atunci înseamnã cã totul depinde de 

dumneata. 

– Da, aºa este, numai cã m-aþi luat pe 

nepregãtite, nu m-am gândit încã la o asemenea 

perspectivã, aº avea nevoie de un rãgaz. 

– Bineînþeles! Bineînþeles! Cât? 

– Sã zicem pânã la încheierea anului ºcolar. 

Dupã nici o lunã de zile, tovsecretbeobe 

mã invitã la sediu, aflat lângã biroul 

directorului ºi-mi atrage atenþia cã sunt un 

tânãr educat de partid ºi s-o slãbesc cu beþiile 

pânã în zori (problema curvelor încã nu figura 

pe ordinea de zi), sã nu lipsesc de la ore, dar 

mai ales de la ºedinþe fiindcã organul s-a 

orientat sã mã sprijine pentru a deveni 

candidat de membru de partid... 

– Da’ eu n-am aceastã intenþie sã... 

– Noi hotãrâm aici! Va trebui sã-þi faci 

autocritica în faþa membrilor, sã demaºti pe 

cei care te-au atras pe drumul beþiei ºi sã-þi iei 

angajamentul cã nu se va mai întâmpla, cã de 

fiecare datã vei veni sã ne informezi care este 

aceei duºmani de clasã care vrea sã sabotezi 

politica partidului nostru în ceace priveºte 

ieducaþa tinerei generaþii de revoluþionari... 

– Da’ eu nu mã þin de beþii fiindcã... 

– Organul nostru vegheazã vigilent. 

Nu trecea o sãptãmânã sã nu mã cheme 

sã fac cerere. 

Pentru profesori intrarea la liceu trecea 

printr-un pãrculeþ dendrologic în care se 

rãsfãþa o vilã în stil românesc, dupã 

naþionalizare devenitã sediul casei pionierilor. 

Aici am vãzut prima emisiune de televiziune, 

program experimental, avându-l ca solist pe 

Norocel Dimitriu. Mai important pentru mine 

s-a dovedit Miticã Diaconescu; conducea 

cercul de aeromodelism, campion naþional, 

european, câºtigãtor al multor concursuri 

internaþionale. Vorba lui era, ce sparanghelu’ 

mã-sii mai fuþi, mã Gilicã – sulã micã. 

– Cred c-o s-o iau... la bãrbierul dupã colþ 

– ? 


– Beobeul m-a luat în colimator 

– ? 

– Sã mã fac membru 

– Fã-te, mã, dãi în sparanghelu’ mã-sii, o 

sã-þi ia boii de la bicicletã? Tocmai îmi 

cumpãrasem o semicursierã. ªi aºa am intrat 

în rahat. 

Adicã am devenit... om de încredere a 

partidului, om nou! Gili se duce dupã perdea. 

Armata egipteanã a preluat controlul: 

menþine guvernul, alianþele, obligaþiile 

asumate, asigurã libertãþile ºi drepturile 

cetãþeneºti. Aceºti (un milion?!) de magnifici 

egipteni au dat o lecþie magistralã broscoilor 

râioºi care cred cã dacã un vot cumpãrat/furat 

i-a cocoþat pe soclu sunt ºi frumoºi ºi deºtepþi 

ºi deneejectat. 

Le doresc sã nu-l regrete pe Mubarac 

când le va fi greu: libertatea e mai greu de 

gestionat decât un sac de purici manevrat 

imprudent, fãrã reguli de folosire atât 

individualã cât ºi în agora. Accidentele 

pândesc peste tot: din muzeul de artã s-au 

furat deja opt obiecte de inestimabilã valoare, 

inclusiv o statuie de aur a lui Tutancamon. 

Temerile se confirmã. Istoria se repetã! 

Vorba lui Gili: marea lecþie a istoriei este cã 

nimeni nu învaþã nimic din aceastã lecþie! 

În acel Crãciun memorabil, sfinþit de 

Revoluþia sângelui nevinovat (blamatã de 

mulþi înþelepþi cu nasul roºu drept o loviturã 

de copitã) în acel Crãciun ºi multã vreme dupã 

aceea sufletul zburda ca un mânz ieºit 

primãvara pe toloacã. Cu degetele înþepenite 

în V salutam pe toþi, cunoscuþi, necunoscuþi, 

prieteni, neprieteni, vecini. Semnul victoriei 

reflecta gândirea mea naivã. 

– Elveþia a blocat conturile lui Hosni 

Mubarac, îl pun la curent pe Gili, în timp ce el 

face semne chelnerului tot în V. 

– Douã cafele mari! 

– Marghiloman? 

– Biansur! În dimineaþa, ºapte treizeci, 

zilei de 15 septembrie 1955 mã îndreptam spre 

liceu, strada Birjei, nu bãnuiam nici cât negru 

sub unghie cã acea primã zi de tânãr profesor 

la care visasem din copilãrie ºi mã pregãtisem 

în ultimii opt ani, ºcoalã normalã, facultate, 

reprezintã primul pas într-o lume pe care cu 

cât o voi cunoaºte mai bine, cu atât, 

paradoxal, o voi detesta mai profund, în loc 

s-o admir, sã-i trec cu vederea fisurile ºi sã 

mã laud pe toate drumurile ºi canalele cât de 

mare deºtept am fost în acel ceair înglodat, 

de la picioare pânã la brâu ºi de la cap pânã la 

buric, în prejudecãþi ºi imposturã, în care orice 

firicel de intenþie proaspãtã era privit cu coada 

ochiului, suspectat cã, vezi doamne, nu este 

conform cu indicaþiile conducerii superioare 

de partid în frunte cu. 

63

PROZÃ 

Ion Mãrculescu 

Jurnalul de la Marcona 

În sfârºit, olandezii au recunoscut cã 

morile de vânt au fost inventate de un 

spaniol cam diliu care nu avea cu cine sã 

se batã. În compensaþie, au fost lãsaþi sã 

creadã cã ei au inventat mãlaiul care se 

obþine prin mãcinare. Acestea sunt 

informaþii culese din „Enciclopedia 

mãrãcinilor” (Strabon, 63 – 23 î.H.) în 

care se gãsesc ºi importante mãrturii 

despre neamul geto-dacilor. 

Moartea aiuritului spaniol s-a petrecut 

la modul cel mai anonim (nimeni nu ºtie 

când ºi unde a murit!), ceea ce justificã 

afirmaþia cã drama eroului nu este 

niciodatã, nici chiar atunci când ar trebui 

sã fie, drama întregii omeniri, oricât ar fi 

el de celebru. 

Cãrþile se fac din vorbe, rãzboaiele cu 

sabia, iar mãmãliga din mãlai. (Opera 

exprimã viziunea producãtorului –Eudon 

eidos – Plotin). 

Conform aceluiaº Strabon, lucrurile 

s-au petrecut astfel: mai întâi a fost pus 

calul înaintea cãruþei, apoi a fost pus omul 

în faþa calului ºi abia în final a fost urcat 

calul în cãruþã. Recunosc cã lumea asta este 

plinã de nebuni, dovadã e faptul cã nici eu 

nu stau prea bine cu tãrtãcuþa (vezi Ernesto 

Sabato!). Mã simt singur ºi mizerabil între 

douã goluri (vezi Eugen Simion!). 

* 

Geniala idee i-a venit domnului Ics din 

oraºul Igrec, într-o dimineaþã, în timp ce 

mãtura trotuarul din faþa prãvãliei. 

Strada forfotea de lume, autoturismele 

vâjâiau grãbite, soarele se înãlþa cuminte 

pe cer, milimetru cu milimetru. Cine nu 

ºtie cum se înalþã soarele!... 

Domnului Ics nu i-a trebuit vreun efort 

sã se urce pe coada de mãturã, în chip de 

vrãjitoare. I s-a pãrut un pic ciudat doar 

momentul când mãtura a început sã se ridice 

legãnat cu el. Coada de fag a mãturii îi 

zdrobea tesiculele, dar el a considerat, pe 

drept cuvânt, cã ãsta este efectul gravitaþiei. 

A urcat pânã la nivelul etajului întâi al 

blocurilor din jur, apoi mai sus, mai sus, 

pânã la ultimele etaje, apoi a început sã alerge 

în viraje largi. Domnul Ics din oraºul Igrec 

nu-ºi imaginase niciodatã cã o amãrâtã de 

mãturã de paie poate sã fie propulsatã cu o 

forþã reactivã atât de puternicã. Se þinea de 

ea cu amândouã mâinile, deºi nu avea 

ameþeli. Dupã mai multe viraje (între timp, 

acolo sus, prezenþa lui fusese observatã de 

toatã lumea), mãtura ºi-a redus viteza, l-a 

adus în zbor planat ºi l-a depus în faþa 

prãvãliei de unde plecaserã. 

Când am ajuns eu acolo, mai spre 

searã, niºte privitori de pe stradã, care 

fuseserã de faþã, îi povesteau domnului Ics 

din oraºul Igrec cum au vãzut ei mai de 

dimineaþã o dihanie uriaºã care luase un 

om în spinare ºi zburase cu el, spre uimirea 

tuturor. ªi omul ãla stãtea cuminte în 

spinarea ei ºi nu scotea nici mãcar o 

vorbuliþã! Domnul Ics din oraºul Igrec îi 

asculta cu foarte mare atenþie. 

* 

Fragment dintr-o scrisoare. 

Domnule Doctor de nebuni. 

Mi-e inima zglobie azi ºi nu pot s-o þin 

în þarc. 

Dã cu picioarele, muºcã, smuceºte 

încoace ºi încolo. Uneori îmi vine sã cred 

cã este nebunã de-a binelea. 

Vreau s-o pun la droºcã sã tragã, 

poate o sã oboseascã ºi s-o mai domoli, 

fi-i-ar piciorele de flori! 

Primeºte de la mine, Domnule Doctor, 

câte un pupic pe fiecare obraz. Contra 

douã aspirine, þi-aº trimite prin poºtã douã 

tone de pupiciuri, cãci astãzi am mai multã 

dragoste în mine ca oricând, dar nu 

primesc ãºtia aºa ceva la coletãrie! 

Dar sunt încredinþat cã o sã primeºti 

mãcar scrisoarea asta! 

Al dumitale... 

* 

Omul acela care vorbea, se numea Bratu. 

Aºadar, pe la ora paiºpe îl ascultam 

cum vorbeºte. Ascultam e un fel de a zice, 

pentru cã, nevrând sã pierd vremea aiurea, 


notam câte ceva în carnetul meu, de 

exemplu Bratu a murit, Bratus e un fel 

Brutus ºi aºa mai departe. 

Pe la ora ºaiºpe notam cã Burtus e 

doar un nume care are chelie, dar nimeni 

nu poate sã spunã despre el cu ce se ocupã 

ºi cum aratã, pentru cã, uitasem sã spun, 

Batras vorbea la postul de radio. 

Pe la ora optiºpe încã vorbea dar, 

din cauza vorbitului, începuse deja sã se 

înalþe de la sol. Toþi îi rosteau numele, 

unii îi ziceau Birtos, alþii Burtos. Avea o 

barbã rebelã. 

Trebuie sã amintim detaliul cã, 

vorbind atâta ºi iar vorbind, Braturus 

devenise de-a dreptul enervant, turuia fãrã 

odihnã din gurã, motiv pentru care 

ascultãtorii l-au numit Plicticosul. Aºadar, 

pe la ora douãzeci, plicticosul încã nu se 

oprise din vorbit ºi, tot ridicându-se de la 

pãmânt, ajunsese la înãlþimea de un metru 

ºi jumãtate. 

Barba lui Baratu era în continuare 

rebelã. Din când în când, ºi-o aranja cu un 

pieptene special, dar degeaba, aceasta 

rãmânea tot încâlcitã, orice i-ar fi fãcut. 

Era cea mai pregnantã ºi dealtfel singura 

lui notã de personalitate bratusianã verde 

ca o lobodã crudã. 

Ora douãzeci ºi douã. Deºi era 

aproape de tavan ºi deºi era uºor balansat 

de curenþii de aer din camerã, Beratus încã 

nu se oprise din vorbit. Unii ascultãtori, 

mânaþi de nevoi fireºti, se duceau în 

cãmãruþa alãturatã ºi-ºi rezolvau urgenþele. 

De fiecare datã când reveneau, prin uºa 

intredeschisã se auzea zgomotul apei trase 

la closet. 

Ora douãzeci ºi patru. Era deja presat 

în tavan ºi continua sã se înalþe. 

Când Bratu a murit, nu se ºtie ce s-a 

întâmplat cu barba lui. Despre uriaºa chelie 

pe care o avea, se mai cunosc totuºi câteva 

amãnunte, dar sunt nesemnificative ºi, deci, 

lipsite de importanþã. 

La ora zero ºi un minut, când deja se 

afla în ziua urmãtoare, el trecuse cu 

jumãtate de cap prin tavan. Vocea abia i 

se mai auzea din etajul superior unde, de 

fapt, a început dematerializarea lui. 

Amintim despre aceastã dematerializare 

pentru cã trebuie sã încheiem în vreun 

fel povestirea de faþã. Nimeni, însã, nu 

poate sã explice de ce auditoriul începuse 

sã se agite ºi sã strige. La drept vorbind, 

cei din salã fãceau ca toþi dracii, urlau de 

te dureau urechile. 

Tot ce se poate spune cu siguranþã, 

este cã Bratu e doar un nume. Bratu nu a 

existat. Chestia asta poate fi verificatã în 

registrele de la primãrie, în Marele Dicþionar 

ºi, îndeosebi, în Kronika Akaºã. 


Spre ora zero ºi vreo cinci minute, deja 

ajunsese definitiv dincolo de tavanul în care 

se mai vedea doar gaura prin care el trecuse 

ºi din care mai picau din când în când, 

bucãþele de moloz ºi praf mãrunt. Se 

vedeau sârmele armãturilor din ciment. 

Despre auditoriu se ºtie doar cã era 

mort. Mort! Toþi erau morþi! De fapt, când 

am ajuns eu acolo, îi luase nu ºtiu cine ºi îi 

cãrase cu targa nu ºtiu unde. 

* 

În mitologia nescrisã, Venus era 

bãrbat, Soarele era de genul feminin, iar 

Luna era un bãieþoi. 

Mai notãm cã Zeus era femeie dar, 

pentru cã avea mustaþã (ºi încã ce mustaþã! 

– a se vedea amplul nostru studiu „Femeia 

cu mustaþã”!) suntem tentaþi ºi împãcaþi 

sufleteºte sã-l considerãm bãrbat! Habar 

n-am ce ar fi zis unul, Freud, despre o 

chestie ca asta. 

La concursul de tragere cu harbaleta, 

deºi suntem în era bombei atomice, premiul 

este un mãr mitologic de aur care va fi 

strãpuns de o sãgeatã în formã de stilou. 

Stiloul a devenit o armã infinit mai afurisitã 

decât guma de ºters. 

Aºadar, orice mitologie este un fals genial 

al unui autor pe care nu dai doi bani! 

* 

Gãina a fost inventatã demult, demult 

de un individ rãu, un maestru al spaimelor, 

al urii ºi al ororilor. Dorinþa lui cea mai 

mare a fost din totdeauna sã creeze ceva 

fioros, ceva înspãimântãtor, ceva care sã 

bage în groazã pe oricine îl vede. Lucrarea 

lui a durat ani în ºir. I-a fãcut gheare, i-a 

fãcut solzi, cioc, l-a fãcut pe acel ceva sã 

se uite urât, sã zãngãne, sã dea din aripi, 

sã cârâie îngrozitor, l-a fãcut masiv, uriaº, 

dupã care l-a botezat cu un nume ciudat, 

i-a zis gãinã! ªi, fie pentru cã nu-i încãpea 

în propria bãtãturã, fie din alt motiv, l-a 

redus printr-o metodã proprie la 

dimensiunea unei gãini, aºa cum o 

cunoaºtem astãzi. Care, ce e drept, nu pare 

atât de fioroasã! 

Dar, dacã cineva se îndoieºte de 

aceastã descriere, nu are decât sã facã 

puþin efort ºi sã-ºi imagineze banala 

noastrã gãinã cea de toate zilele, mare cât 

un bloc cu zece etaje, cântând, 

cloncãnind, zgâriind cu ghearele, rãvãºind 

totul. Adicã sã respecte toate obiceiurile 

pe care le cunoaºtem ca fiind ale gãinii 

din bãtãtura noastrã, dar amplificate la 

scarã cosmicã! ªi atunci, abia atunci îºi 

va putea face oricine o impresie corectã 

despre inventatorul gãinii din care facem 

noi astãzi fripturicã! 

65

PROZÃ 

Mihai Stan 

REÎNTOARCERE ÎN PARADIS 

(fragment) 

Într-o vreme, mai exact la alegerile 

pentru postul de lider maxim, steaua lui 

Maican pãru sã apunã. O campanie 

profesionist orchestratã se dezlãnþui cu o 

rarã intensitate, liderul centralei sindicale 

„Catedra” fiind acuzat cã ºi-a dobândit pe 

cãi oculte certificatul de revoluþionar 

(Maican era – se lãuda cu asta ori de câte 

ori avea ocazia – posesorul carnetului nr. 

3 emis de Frontul Salvãrii Naþionale 

Judeþean Delureni). Se organizã chiar un 

flagrant de luare de mitã rãmas, ciudat, fãrã 

efect, împotriva lui Maican, procuratura 

dând NUP-ul datoritã unor vicii de 

procedurã. La un semnal, reclamaþiile 

împotriva lui Che încetarã sau furã retrase. 

Într-o emisiune la „TV Releul 3” ce durã 

aproape patru ore, personajele implicate în 

„complot” furã dezvãluite/demascate cu 

amãnunte ce uimirã pe delureni, erau foºti 

securiºti, foºti lideri ai defunctului PCR, 

întreaga desfãºurare a evenimentelor 

fãcându-i pe concetãþenii noºtri sã creadã 

cã, în sfârºit, idealurile revoluþiei biruiserã. 

La câteva sãptãmâni, o întâlnire cu 

Iosif la Nefertiti, la care fusesem invitat 

special de acesta, limpezi oarecum, cel 

puþin pentru mine, apele. Erau deja întrun 

separeu Gioni Marinescu, Maican V. 

Maican, Modan, soþul inspectoarei de 

limba românã, Filerot, Gicu Vãlimãrescu, 

spre uimirea mea, Floricã Isidor, Mara – 

secretara lui Pecingine, Mirela – într-un 

costum sobru, aproape militãresc, coafatã 

drept ºi cu pãrul vopsit blond-pai, Ion 

Pompieru, Gheorghe Gheorghe, Clement 

Gâþã, oamenii lui Pecingine, Auricã 

Aioanei; Petcan Vasile apãru ceva mai 

târziu, împreunã cu Grigore Iftene ºi încã 

vreo patru „baroni” pe care-i ºtiam din 

vedere doar ca fãcând parte din grupul 

lui Gioni Marinescu. 

La un semn al lui Aioanei, chelnerii 

lãsarã sticlele de tãrie pe mese ºi se 

retraserã închizând uºile cu grijã. Doar ce 

se uitã Floricã Isidor spre Gheorghe 

Gheorghe ºi acesta, dupã ce grãbit dãdu 

pe gât paharul cu vodcã, se ºi postã în 

faþa uºii spre a îndepãrta eventualii curioºi. 

– Uite-l pe Bãrcãnescu, îmi ºopti 

Vãlimãrescu ºi-mi arãtã, în dreapta lui 

Gioni Marinescu, un ins cu pãrul complet 

alb ce contrasta neplãcut cu o faþã 

sangvinã, rotundã ca o lunã plinã. 

– Ce vorbeºti domle, aºa aratã acum 

fostul ministru adjunct în MÎET (Ministerul 

Învãþãmântului Educaþiei ºi Tineretului)? 

Prezenþa lui Bãrcãnescu, de acum politician 

hârºit, conferea, orice s-ar spune, 

greutate acestei întâlniri desfãºurate într-o 

relativã discreþie; se vedea cã aºa-zisele 

mãsuri de protecþie, de protejare (împotriva 

cui?!) a participanþilor, mai toþi persoane 

publice în Delureni, erau menite de fapt sã 

atragã atenþia cã, cel puþin politic, 

raporturile dintre „putere” ºi „opoziþie” sunt 

pe cale de a se schimba. 

Fostul profesor de limba francezã 

de la Desubdeal, Bãrcãnescu, cel care 

citise odinioarã în cancelarie, 

comentându-l acid, de pe poziþia unui 

autentic disident, „Decretul prezidenþial 

cu privire la instituirea stãrii de 

necesitate pe teritoriul judeþului Timiº”, 

intelectualul nonconformist, disidentul 

care se alãturase revoluþionarilor (?!) 

din Capitalã, omul care avusese o 

meteoricã traiectorie politicã ce nu mai 

mira pe nimeni în acele zile, era de doi 

ani în opoziþie. O opoziþie zgomotoasã 

în presã, dar discretã ca apariþii în public 

ce-i atrãsese simpatia multora! Prezenþa 

lui da dintr-o datã greutate întrunirii care 

sta sã înceapã. 


– Se aºteaptã alþi grei, murmurã 

Vãlimãrescu. 

Instinctiv, am întors capul spre stânga 

mesei lungi ºi în faþã-mi apãru zâmbitor, 

salutându-mã cu deferenþã, Mulþescu, 

fostul (oare ºi actualul?) securist, maiorul 

Mulþescu, subordonatul ºi omul de 

încredere al lui Predoi, comandantul 

Securitãþii din Delureni. Ce cãuta individul 

ãsta aici? Fusese oare reciclat în noul SRI? 

Figura destinsã, felul în care cei prezenþi îl 

primiserã ca pe un egal, ca pe un vechi 

prieten, verva cu care participa la discuþia 

din acea parte a separeului, toate acestea 

dovedeau cã numai pentru mine prezenþa 

lui Mulþescu era uimitoare. 

Cele ºase scaune libere fuseserã 

ocupate fãrã ca eu sã observ de niºte inºi 

pe care vag îi puteam identifica. Între Gioni 

Marinescu ºi Iosif, în capãtul mesei aºezate 

în forma literei T, apãruse ºi dl. Michel 

Pandelescu, preºedintele de onoare al noii 

formaþiuni politice moºite de Marinescu ºi, 

odatã cu acesta, alþi trei seniori, vechi 

membri de partid cu state la Canal. 

– Domnilor, stimaþi prieteni ºi invitaþi, 

daþi-mi voie sã afirm cã azi ºi aici noi 

scriem istoria nouã a þãrii. S-a copt 

momentul apariþiei unei alternative viabile, 

credibile la puterea actualã, niºte 

incompetenþi pe toate planurile. Unde sunt 

cei 15.000 de specialiºti promiºi? Unde 

sunt cele 60 de miliarde de dolari aduse 

de investitorii strãini? Care este locul þãrii 

în concertul european? De ce se amânã 

sine die aderarea noastrã la NATO, ca sã 

nu mai vorbim de intrarea în UE? De ce 

industria, care nu a fost, daþi-mi voie, 

nicicum un morman de fier vechi, cum o 

numea un alogen al cãrui nume mã opresc 

a-l pronunþa, a încãput pe nimic pe mâinile 

strãinilor? Eu nu zic domle, ca alþii, cã nu 

ne vindem þara, dar întreb de ce aþi 

vândut-o atât de ieftin? Întreb pe aceºti 

trãdãtori de þarã, de neam, de credinþã 

care s-au strecurat la putere prin 

mizerabile tertipuri, înºelând electoratul cu 

promisiuni neonorate. 

Discursul dezlânat al preºedintelui 

executiv al PLÞ, rostit însã pe un ton 

incendiar, fu întrerupt de câteva ori de 

uralele asistenþei care atraserã atenþia celor 

prezenþi în restaurantul Nefertiti la acea 

orã, ºi nu erau puþini. 

– Quod nullum est nullum producit 

effectum! se auzi glasul inconfundabil al 


lui Michel Pandelescu, preºedintele de 

onoare al PLÞ. 

– Ce zice, ce zice? întrebã domnul 

Gheorghe Gheorghe, cu o voce care se 

auzi puternic în tãcerea ce se lãsase brusc. 

– Ceea ce este nul produce efecte nule, 

scandã Gicu Vãlimãrescu, lãmurind 

asistenþa. 

– Aºa este, profesore, îl gratulã Gioni 

cu un zâmbet numai miere, aºa este ºi 

aceste nulitãþi trebuie sã pãrãseascã 

guvernarea. Suntem un partid puternic, cu 

rãdãcini în istoria neamului. Recunoscuþi 

deja în Europa (prietenii noºtri din Franþa, 

Spania ºi Italia ne-au garantat primirea, ca 

membru deplin, al PLÞ în familia partidelor 

de dreapta, nu uitaþi cã niciun partid de la 

putere nu este recunoscut în Europa 

democratã), avem oameni competenþi, 

suntem chemaþi de populaþie sã punem 

capãt acestei ruºini. Jos incompetenþa! Jos 

corupþia! Sus PLÞ! Dreptate ºi egalitate! 

Scandãrile lui Gioni Marinescu punctate 

de aplauze ºi urale electrizarã întreaga 

asistenþã. Ce mai, Gioni avea charismã, îl 

bãtea pe Maican prin morgã ºi stil de versat 

orator ce juca pe degete auditoriul. 

Se lãsã liniºtea, fu un moment când 

aproape toþi cei prezenþi duseserã paharele 

la gurã. Îl întrebai atunci pe Gioni, privind 

însã fix la Iosif care pe tot parcursul 

întâlnirii, deºi el mã invitase, mã evitase, 

domnule preºedinte toate bune ºi 

frumoase, dar ce cautã între noi Mulþescu, 

fostul adjunct al lui Predoi, comandantul 

securitãþii din Delureni; cum se împacã 

aceastã prezenþã cu anticomunismul 

declarat, apare ca punct distinct în statut, 

de noi, membrii PLÞ? Nu cumva astfel ne 

pierdem credibilitatea? 

– Domnule profesor, dumneavoastrã 

ca secretar executiv cu relaþiile interne ºi 

externe ale partidului, veþi fi primul cãruia 

îi voi dezvãlui raþiunea acestei prezenþe. Nu 

e încã momentul! Dar, luaþi aminte, de 

multe ori aparenþele înºalã. Aveþi un pic de 

rãbdare. Deocamdatã sãrbãtorim ºi 

socializãm, este normal ca între membrii 

conducerii partidului, mâine, poimâine ai 

þãrii, sã se creeze relaþii de prietenie, de 

colaborare, de înþelegere, de unire în lupta 

pentru þelul nostru comun, se adresã el 

celorlalþi, în timp ce, vorbind ajunsese la 

capãtul mesei, unde eram alãturi de Gicu 

Vãlimãrescu, luându-mã pe dupã umeri, 

mã conduse la Iosif care mã îmbrãþiºã cu 

67

efuziune, fapt care, ca ºi odinioarã, îi fãcu 

pe cei prezenþi sã-ºi zicã-n gând cã pe 

profesorul ãsta trebuie sã-l tratãm cu 

deferenþã, nu se ºtie ce va ajunge dacã e 

aºa de bun prieten cu guru Iosif... 

Mai apoi nu se mai discutã politicã. 

Glasvandul deschis complet de Gi Gi 

readuse separeul în salonul Nefertiti cu 

toate mesele ocupate într-un moment când 

privirile curioase erau aþintite asupra lor. 

Paravanul ce transforma în separeu acea 

laturã a localului lãsa sã se audã ce se 

întâmpla dupã el, obturând doar privirile. 

Se pãrea cã mai toþi cei prezenþi înþeleseserã 

ce se petrecuse, fiindcã înclinau capul cu 

feþe surâzãtoare spre „greii” PLÞ. Nu se 

ºtia niciodatã. Dacã ãºtia ajungeau la putere, 

era bine ca sã te numeri printre simpatizanþi 

cel puþin, gândeau mai toþi oportuniºtii unii 

prezenþi chiar din acest motiv la aceastã 

surprinzãtoare agapã; pe diverse canale 

rãsuflase – aproape cã-mi vine sã cred cã 

intenþionat – ceea ce pãruse a fi þinut secret: 

momentul întrunirii greilor PLÞ. 

Fusese ca la o paradã a modei sau ca 

la anuala prezentare a divizionarei A din 

Delureni „Sondorul” (se încercase 

schimbarea numelui din „Sondorul Roºu” 

în „Libertatea”, dupã revoluþie, dar nu 

prinsese) la începutul turului când 

antrenorii, dar mai ales managerii, 

investitorii ºi publicul fixau obiectivele: un 

loc pe podium ºi, automat, accesul într-o 

cupã europeanã. Vãzând lotul, inclusiv noile 

achiziþii, cei prezenþi fãceau pronosticuri, 

cunoscãtorii puteau sã anticipeze relativ 

corect ºansele echipei în noul campionat. 

Observându-i pe greii PLÞ, mulþi 

dintre cei prezenþi în larga salã de recepþii, 

de fapt, un salon de restaurant mai rãsãrit, 

luminatã complet, începeau sã aprecieze 

care ar fi ºansele acestei opoziþii vânjoase 

în luptã cu actuala putere ºi, îngânduraþi, 

clãtinau din capete, porneau scurte 

comentarii tête-à-tête ºi încolþea tot mai 

pregnant planul aderãrii, ºtiut fiind cã de 

funcþii, onoruri, bani, poziþie socialã se vor 

bucura soldaþii din prima linie ºi nu 

oportuniºtii. 

De altfel, Iosif anunþase sau mai bine 

zis voise sã se facã auzit, deºi vorbise pe 

ton normal, liniºtea ce se lãsase fãcuse sã 

fie auzit ºi în cel mai depãrtat colþ, cã noi 

nu vom avea tovarãºi de drum, la noi în 

partid nu vor fi primiþi oportuniºtii, voiajorii, 

cei ce sar dintr-o barcã în alta, în cea a 

puterii, desigur. Vã propun sã meditaþi 

asupra urmãtorului amendament: nu se vor 

regãsi pe listele partidului la alegerile de 

peste doi ani ºi nu vor primi nicio funcþie 

administrativ-politicã decât aceia care au 

cel puþin 18 luni de vechime în PLÞ. Mi se 

pare onest ºi emblematic. De asemenea, 

înscrierea pe listele de candidaþi se va face 

democratic, prin vot deschis. Vor prima 

competenþa, onestitatea, promovarea liberalism-þãrãnismului 

ºi, desigur, efortul 

financiar, fiindcã va fi greu camarazi, nu 

uitaþi cã inamicul este puternic, cã el deþine 

acum puterea în stat. Ropote de aplauze, 

urale, strigãturi, undeva timide fluierãturi 

ºi tropãituri în stil american punctarã 

adeziunea celor prezenþi, o adeziune care 

se va dovedi concretã în urmãtoarele zile, 

printr-o masivã avalanºã de înscrieri în 

PLÞ. Erau în majoritate nehotãrâþii de pânã 

mai ieri, mulþi intelectuali seduºi nu atât de 

discursul politic, cât de selecta compoziþie 

a staffului PLÞ, dar ºi din celelalte partide, 

chiar din cele aflate la guvernare, semn cã 

PLÞ începea sã devinã o realã alternativã 

la puterea incompetentã ºi coruptã de care 

se cam sãturase tot românul. 

Cine gândise aceastã strategie? 

Desigur, Iosif nu era strãin. Peste câteva 

zile m-am vãzut cu Iosif, oarecum 

conspirativ, acasã la un anume 

Crãciunescu, fost miliþian, vecinul lui Iosif 

dinspre Cãrãmidari. L-am urmat intrigat pe 

Crãciunescu zis Marmeladã (când eram 

puºti, imediat dupã Rãzboi, ãsta ieºea în 

uliþã cu ditai felia de mãmãligã rece mânjitã 

cu marmeladã) care m-a invitat pânã la el 

ca sã-þi arãt ceva profesore, ce nici nu 

gândeºti, dar care te intereseazã direct. 

Curios, l-am urmat pe Crãciunescu fãrã 

un cuvânt vreo 200 de metri pânã la casa 

sa, o casã bãtrâneascã, înconjuratã de 

verdeaþã, pomi fructiferi ºi viþã-de-vie de 

unde în îndepãrtata copilãrie ne înfruptam 

când ne anunþa Bebe Marmeladã hai bãi 

repede c-a plecat tataia la pâine. Avea Bebe 

un bunic dat dracu de cãrpãnos. Sãracu 

Bebe fãcea orice sã fie primit în grupul 

nostru, dar mereu cãdea la vot. Salomeea, 

Alupompieru ºi Filerot votau totdeauna 

împotrivã. Zâmbesc când mi-aduc aminte 

cum ne-a dus Bebe ãsta pe noi, bãieþii, sã 

privim pe geam cum o regula pe mã-sa 

Valericã Modan, cel mai frumos bãrbat de 

pe uliþa noastrã. Ei mã, acum mã primiþi în 

Club? se milogise ãsta. 


ARS LONGA... 

Dan Gîju 

ARTA SUPLICIULUI 

(fragment) 

Scenã complexã, în racursi, cu 

preºedintele þãrii vizitând Teghira, cu ocazia 

sanctificãrii lui Neagoe Basarab. Posturile de 

televiziune þiuie. Circul e-n toi. SPP-ul treierã 

peste tot, doar, doar... Douã tone de muniþie 

au cãrat de la Bucureºti pentru asta, pe puþin. 

Automatele li se vãd pe sub haine, dar nu la 

toþi, precis cã unii sunt travestiþi în cãlugãri, 

în târfe, în stâlpi de telegraf... Pe mine unul 

însã nu mã duc, îi cunosc destul de bine, aºa 

cã-i defilez în tãcere, ducându-mã la întâlnire 

cu ziua de mâine; pe asta de azi, oricum, am 

ratat-o. SPP-iºtii, deci, niºte nesimþiþi cu aere 

de zei, dar ce mã mir? Cum e turcul, ºi pistolul! 

În fond, nu sunt altceva decât umile slugi... Îl 

privesc mai atent pe unul drept în ochi, 

provocator. Se face cã plouã deºi m-a 

fotografiat clar. Râgâie... Îl las în plata 

Domnului ºi mut obiectivul pe baronii locali. 

Alte slugi... Þigãnosul din Tituleºti, mic ºi 

umflat, bãlos, tocmai se rostogolea pe 

margine, ca mãrul pe tobogan. Pierduse primplanul 

ºi nu prea-i vine bine. Mai ales cã e ºi 

pitic, pitic rãu. Aºa, acum îi am pe toþi în 

colimator, la mare fix. Baronii. ªacalii. Hienele... 

Sã trag, sã nu trag? Nu, la ce rost? Ce rezolv? 

Îmi va face statuie poporul ãsta cuminte ºi 

prost, care zvâcneºte în jug de milenii, cã l-am 

scãpat de o haitã ca asta? Nu, nu-mi va face. 

ªi, la urma urmei, aici e raiul, ar trebui sã curgã 

lapte ºi miere, ºi chiar curge, inclusiv pentru 

unii dintre muritorii de rând. Pentru Þucãlaru, 

de pildã, care, la umbra unui castan secular, 

cu ochii ca de viezure umbriþi de borul unei 

pãlãrii negre, cu boruri medii, de mafiot regional, 

pare cã-i spune mamelucului de alãturi, 

din stânga, probabil body-guardul lui închiriat 

cu ora: „Uite, îi vezi? Noi suntem stãpânii lor, 

nu invers!” Ah, Þucãlaru..., nenorocit ciocoi 

de tranziþie! Dac-ar fi dupã el, n-ar lãsa sã se 

scurgã din ugerul þãrii cãtre noi, ceºtilalþi, 

amãrâþii ei fii, decât urinã ºi fiere. Dar ºi 

acestea impozitate, normal!... 

– Pe tine nu te afecteazã criza asta 

nenorocitã, Runocika? 

– Nu, nu mã afecteazã. M-a privit drept 


în ochi ºi a gângurit amuzatã, provocatore ºi 

totodatã neutrã, ca o profesionistã a barei, 

nu conteazã care barã, aflatã în concediu de 

maternitate: Pe mine una, criza mã excitã!... 

Venise la întâlnire într-o cãmaºã roºie cu 

mâneci scurte, de croialã bãrbãteascã, cu guler 

mare, rãsfrânt, strânsã pe trup, fustã neagrã, 

mini, mulatã ºi aceasta la maxim pe fese, ºi în 

pantofi negri, de lac, moda la zi, cu tocul supercui, 

uºor conic ºi talpa groasã, decupaþi la vârf cât 

sã i se întrevadã pedichiura perfectã prin ciorapul 

fin, lucios, de mãtase. Ne-am aºezat la o masã ºi 

ea a luat poziþia clasicã pentru damele fatale, 

picior peste picior, dezvelind o pulpã cãrnoasã, 

apetisantã, numai bunã de pipãit cu imaginaþia, 

pe sub masã. O vedeam în vitrina barului ºi 

vedeam totodatã privirile nehalite ale muºteriilor 

de la acea orã, numai masculi, nevenindu-mi sã 

cred cã mi-a venit ºi mie rândul, dupã nu ºtiu 

câþi ani, sã mai fiu invidiat de confraþi. Nici nu le 

trecea prin cap cã nu eu sunt fericitul care-i 

balanseazã bãrcuþa, dar îmi convenea de minune 

poziþia, ºi a mea, dar mai ales a ei. Purta cercei 

de argint, simpli, ºi pãrul pieptãnat într-o parte, 

puþin deasupra umerilor bine legaþi, ca de 

amazoanã care nu rateazã o zi fãrã sã arunce 

din arc o tolbã de sãgeþi cel puþin. Cât de 

frumoase sunt fiicele Evei când ai bani ca sã le 

scoþi la o cafea cu lapte! 

În lupta spiritului cu materia – în cazul în 

care nu este ceva interminabil ºi, deci, 

impronosticabil (sau nepredictibil?) – va 

învinge... Dumnezeu. Moartea nu este decât 

o naºtere cititã invers. 

Strada... Vorbesc de strada care cade perfect 

perpendicular pe barul meu favorit. 

Proaspete, parfumate, bronzate, þâþoase... 

Boarfe sau mironosiþe. Mãritate sau numai 

rodate un pic, de probã. Dar toate, aproape 

toate, cu cracii la mare vedere, în ciorapi de 

bumbac, luxoºi, foarte luxoºi... Ce spectacol 

de milioane! ªi îmbrãcate cu gust, provocator, 

elegant, dezarmant. Doamne, ce minuni are þara 

asta! Oraºul acesta... Strada... Strada mea, zisã 

a Dezrobirii. Mai bine i-ar fi zis a Deznãdejdii. 

69

Hermenutica actului creator (sau creativ?) 

la þãranca valahã de ieri mi se pare cu adevãrat 

demnã de studiat în facultãþile lumii. Cu atât 

mai mult cu cât la ora de faþã, deºi încã mai 

existã þãrani, ciudat, dar existã! –, adesea aceºtia 

nu mai produc decât bârfe. ªi acestea sterile. 

Doar meºterii olari ºi lemnari – meserii specifice 

aproape exclusiv bãrbaþilor – ce mai rezistã 

loviturilor tot mai parºive ale modernismului 

atotnivelator, ºi aceºtia mai mult refugiaþi sau 

toleraþi prin vreun colþ de muzeu. Gândul îmi 

este însã la fascinantele costume populare ºi 

la covoarele þesute în casã, la rãzboaiele de 

lemn, cu spete ºi suveici, pe care femeile din 

satul meu încã le dãdeau la ivealã, ca dintr-un 

corn fermect, prin anii ’70 ai secolului abia 

trecut... Azi, nu mi-a mai rãmas decât amintirea... 

Iar mâine, când mã voi trezi din nou din somnul 

cel de moarte, nu-mi voi reaminti decât cenuºa 

impersonalã. Cum sã nu te cutremuri? 

Televizorul... Din când în când, dar din ce 

în ce mai rar, la televizor, câte un film bun. Ca 

de pildã Poveste din Bronx, cu Robert de Niro. 

Ce desfãtare! Am plâns când l-am vãzut pe 

gangster pe catafalc. Cum nu mai plânsesem 

de zeci de ani, din copilãrie, când ascultam teatru 

radiofonic la un Milcov amãrât, roºu, pe baterii. 

Parcã mã vãd ca ieri, în pantalonaºi scurþi, 

pe-nserat, sub scara pãtulului, cu radioul în 

braþe, ascultând Romeo ºi Julieta, adaptare 

radiofonicã dupã Shakespeare, normal... Sau 

Intrigã ºi iubire, de Schiller. ªi plângând cu 

lacrimi de crocodil, identificat pânã la refuz cu 

vreunul din personaje. Ah, copilãrie, copilãrie! 

Câtã dreptate avea Gangsterul acela, din filmul 

cu de Niro!... Femeile importante din viaþa ta 

sunt maximum trei ºi îþi apar fie pe rând, câte 

una, la intervale de câte zece ani, fie toate odatã. 

Dar trei sunt, numai trei, din pãcate. Dacã nu 

cumva din fericire, da... 

Era, þin minte ca ºi când ar fi fost ieri, 19 

august 2009, la Venera Caré. Zic þin minte 

pentru cã fusesem invitat în emisiune la Eliad 

în legãturã cu 23 august 1944, ziua capitulãrii 

morale a României. ªi cum mai aveam câteva 

ceasuri bune pânã la ora convenitã, am zis 

cã n-ar fi rãu sã dau o raitã pe la Biblioteca 

judeþeanã, sã mã documentez un pic. Numai 

cã, rãsãrindu-mi în cale Venera Caré, m-am 

împotmolit acolo, la masa poeþilor, unde 

Împerucatu ocupase deja poziþie ºi aºtepta 

ca tâlharul la pont. Dupã cum arãta însã, 

prima senzaþie a fost cã rãmãsese acolo de 

cu searã, dar am zis cã n-are a face, o juma’ 

de ceas la deal, la vale, cât sã mã dreg cu o 

cafea, meritã. Barba complet albã, 

sprâncenele albe, pãrul din nas, de pe piept, 

de peste tot, poate, complet alb. Numai pãrul 

din cap este negru ca pana corbului ºi 

strãlucitor. Toþi sunt ferm convinºi cã e 

perucã. Eu cred cã nu e. 

Mã uit în ce hal i-au adus „democraþii” 

din Vest ºi de Aiurea pe românii mei! Ori aºa 

au fost ei dintotdeauna ºi, poate prea tânãr 

fiind pânã azi, n-am observat? Nu ºtiu ce sã 

cred, dar ceea ce vãd mã înspãimântã de 

moarte. Îmbrãcaþi ieftin, fãrã dinþi, asta mã 

dãrâmã, e primul semn al sãrãciei, al decãderii 

unei întregi naþii din ce în ce mai mulþi români 

fãrã dinþi, fãrã servicii, fãrã speranþe, 

trenþãroºi, copiii lor vânduþi la bucatã, ca 

sclavii, ºi sclavii de ieri, mai exact robii, deveniþi 

stãpâni peste ograda lor, mãcinându-le visele, 

iluziile, totul... ªi rânjindu-le-n faþã, în vreme 

ce le violeazã ce au mai scump: dreptul de a 

zâmbi la soare, de a râde cu toatã gura, ca 

atunci când li se pãrea cã lumea þine pânã cel 

mult la capãtul satului din vecinãtatea 

imediatã. Dar când a fost asta? 

Avea nasul cârn, mesteca chewin-gum ºi 

citea niºte teste de economie politicã, dupã 

aparenþe. Purta un maiou maro, fin, blue-jeans 

strâns pe fese, ce minunãþie!, pantofi cui ºi 

pãrul pieptãnat spre stânga, cu cãrare, ºaten, 

inele de argint ºi un medalion cãzut între sâni, 

aproape de buric, un ºarpe rãsucit pe tija unei 

ancore. Centurã cu pafta mare, nichelatã, 

poºetã micuþã de tot, cu briz-briz-uri, ºi o privire 

de lupoaicã-n stare de veghe, aptã oricând 

pentru un salt disperat în decor. Din când în 

când, se admira-n geam, pieptãnându-se cu 

mâna fãcutã greblã. ªi totodatã mã urmãrea, 

sesizase cã o am în prizã ºi avea un chef teribil, 

instinctual, cred, ca sã lase o impresie bunã. 

I-am dat nota nouã ºi, simþind cã dacã aº mai 

lungi suspansul m-aº complica de pomanã, ca 

fraierul, cum nu aveam nici timp ºi nici bani de 

pierdut, am coborât la prima. De regretat, însã, 

regret ºi la ora de faþã. 

Omul nu este perfect decât pe masa de 

disecþie a medicului legist. 

Ruºii au început sã simuleze expediþii 

de cucerire – ei le spun de... descoperire, 

normal! – pe planeta Marte. Îmi doresc din 

toatã inima sã reuºeascã ºi, dacã se poate, 

cât mai repede. Poate cã astfel, în sfârºit, 

þara mea va scãpa de presiunea lor din ce în 

ce mai sufocantã, imposibilã, ucigãtoare... 

Pentru cã disipându-ºi forþele într-acolo, îmi 

place sã cred, vor avea soarta spaniolilor de 

dupã Filip al II-lea, de dupã descoperirea 

Americii, mai exact. Aºa cã asta e, din clipa 

când vor deveni conchistadorii de pe Marte, 

nu vor trece mai mult de trei secole ºi ruºii 

vor ajunge cerºetorii planetei. Iar cãderea 

lor ne va aduce profit în primul rând nouã, 

românilor. Aºa cum ne-a adus cãderea 

turcilor ºi, mai ales, a austro-ungurilor. De 

ce nu? Din fericire pentru mine, totuºi, la ora 

aceea nu voi mai fi pe aci, prin preajmã, ca sã 

suport consecinþele. 


DICÞIONAR 

Victor Petrescu 

MARIN RÃDULESCU. 

ARTA, PASIUNEA UNEI VIEÞI 

Cu câþiva ani în urmã, l-am cunoscut 

mai bine la ºedinþele lunare ale Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni. Un îndrãgostit de 

cuvântul scris, dar ºi de culoare ºi sunet, 

transpuse într-o pasiune de o viaþã. 

Se naºte pe 3 mai 1932, în ªuþa Seacã 

– Olteni, judeþul Dâmboviþa. Studii primare 

în satul natal (1945), apoi 

urmeazã Liceul Militar din 

Iaºi (1945-1449), terminându-l 

la „Ienãchiþã 

Vãcãrescu” în Târgoviºte 

(1949-1952) deoarece, dupã 

propria-i mãrturisire, „atmosfera 

a fost mult mai 

blândã, mai beneficã pentru 

mine, bãiatul timid de la 

þarã”. Din acei ani dateazã 

pasiunea pentru artã în 

general (muzicã, picturã, 

literaturã), dar ºi pentru istorie, filosofie, 

medicinã, matematicã, informaticã. Ne 

aflãm în faþa unei personalitãþi complexe 

ºi multilaterale. Absolvent al Facultãþii de 

Filologie a Universitãþii din Bucureºti, secþia 

traducãtori (1952 – 1956) ºi al Institutului 

de Arte Plastice „N. Grigorescu”, 

Bucureºti, secþia „Picturã” (1964-1970). 

În formarea sa intelectualã a beneficiat de 

audierea la cursuri a profesorilor Tudor 

Vianu, George Cãlinescu, Boris Cazacu, 

Corneliu Baba, Raoul ªerban, Zoe 

Dumitrescu-Buºulenga. 

Istoric literar, eseist, traducãtor, 

pictor, grafician s-a ilustrat în domenii diverse 

fiind totodatã ºi un pasionat meloman, 

cu temeinice cunoºtinþe muzicale. Este 

profesor de limba ºi literatura francezã, 

literatura universalã, istoria artei, desen la 

licee din Bucureºti (1956-1990), printre 

care Sf. Sava ºi Colegiul Naþional „Elena 

Cuza”. Obþine o diplomã de „Editor” 

(1992), fiind director al Editurii „Cuvântul 


Românesc” (1990-1991) ºi manager al 

Editurii „Spirale” (1991-2009). Între 

1977-1985 secretar al Societãþii Literare 

„Relief românesc”. 

A fost consecvent principiului cã arta 

este „o formã a activitãþii umane care are 

drept scop producerea unor valori estetice 

ºi care foloseºte mijloace de 

exprimare cu caracter specific” 

(cum apare definitã în 

„Dicþionarul enciclopedic 

ilustrat”, Bucureºti, Editura 

Crater, 1999, p. 77). În 

domeniul artelor frumoase 

realizeazã expoziþii de 

picturã, personale sau de 

grup, atât în þarã (Bucureºti, 

Târgoviºte, Braºov, Sinaia, 

Buºteni) cât ºi în strãinãtate 

(Milano, Torino-Italia, 

Toulouse-Franþa, Viena-Austria). Unele din 

lucrãrile sale se aflã în colecþii de artã în 

þarã, dar ºi în Italia, Franþa, Germania, 

Austria, Rusia, SUA, Canada. Sunt peisaje, 

naturã staticã, portretisticã (ulei, tuºuri 

colorate, pe pânzã ºi carton). Face o serie 

de portrete unor scriitori români ºi strãini, 

domnitori români: Ion Creangã, Mihai 

Eminescu, Mihail Sadoveanu, Liviu 

Rebreanu, I.L. Caragiale, George Coºbuc, 

Mircea Eliade, François Villon, Arthur 

Rimbaud, Paul Verlaine, Mihai Viteazul, 

Alexandru Ioan Cuza, Mircea cel Bãtrân, 

ªtefan cel Mare, Dimitrie Cantemir º.a. 

Realizeazã ilustraþii ºi coperte la 

volumele proprii sau la unele publicate ale 

editurilor „Cuvântul românesc” ºi „Spirale”. 

Dintre acestea: „G.C. Nicolescu” (studiu 

biobibliografic de V. Stoleru, 1977), 

„Coºbuc, Macedonski, Arghezi, Blaga” (C. 

Marinescu, 1979), „Poteci cãtre inimi” 

(Dumitru D. Stancu, 1979), „Pe treptele 

timpului” (Gh. Duþã-Mucloºanu, 1979), 

71

„Mircea Eliade” (contribuþii biobibliografice 

de M. Handoca, 1981), „Din enigmele 

celebre ale istoriei” (M. Manea, 1991). 

În plan literar, încã de pe bãncile 

liceului, face o pasiune pentru omul 

Baudelaire ºi opera sa, care l-a urmãrit toatã 

viaþa. În general pentru marea literaturã, 

francezã. Preconiza sã finalizeze traducerile 

volumelor: „L’Impressionnisme”, de Jean 

Leymarie, Éditions d’Art Albert Skira, 

Genève, 1962; „Le Surrélisme”, de Patrick 

Waldberg, Éditions d’Art Albert Skira, 

Genève, 1962; „L’Éxpressionnisme”, de 

Michel Ragon, Lausanne, 1956; „Le 

Surrélisme et la Peinture”, de André Breton, 

Gallimard, Paris, 1965. Mãrturisea cã 

„Baudelaire m-a învãþat multe; mi-a fost 

un adevãrat far care mi-a condus paºii spre 

abordarea cu seriozitate a tot ce 

întreprindeam”. Editeazã în 1992, cea mai 

profundã operã dedicatã poetului francez 

„Baudelaire. Existenþã ºi creaþie”, în trei 

volume: vol. I – Estetica baudelairianã; vol. 

II – Creativitatea baudelairianã; vol. III – 

Limanul speranþei. Exilul. 

Publicã studii ºi articole în revista 

„Interferenþe” a Societãþii Literare „Relief 

românesc” care apãrea sub egida Institutului 

de istorie ºi teorie literarã „G. Cãlinescu” 

(între 1977-1984), unele dedicate scriitorilor 

francezi: François Villon, Rimbaud, Verlaine, 

Marcel Proust. Membru al Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni, colaboreazã la 

revista „Litere” (între 2006 -2009). 

Numeroase proiecte literare sau cãrþi 

apãrute în ultimii ani, în tiraje 

nesemnificative. Dintre acestea amintim: 

„Între cer ºi pãmânt” (poezii, 2008); 

„Luminile existenþei” (poeme în prozã, 

2008); „Treptele devenirii” (poeme în 

prozã, 2009); „Amintiri din copilãrie” 

(povestiri, 2008); „Povestiri mistice 

subiective” (2008); „Riman” (roman 

autobiografic, 2008); „Marin Rãdulescu – 

picturã ºi graficã” (album de artã, 2008). 

Referitor la lucrarea sa fundamentalã 

despre Baudelaire, în „Dicþionarul general 

al literaturii române” (Bucureºti, Editura 

Univers enciclopedic, 2006, p. 533) se 

sublinia cã „Autorul ei s-a documentat patru 

decenii, a cercetat sute de monografii ºi 

studii apãrute în strãinãtate ºi în România, 

periodicele vremii, ediþiile critice, 

corespondenþa poetului, confesiunile celor 

care l-au cunoscut pe Baudelaire ºi a strâns 

o impresionantã iconografie”. Autorul 

„considerã cã este utilã o biografie a 

versiunilor în limba românã ºi a receptãrii 

critice la noi”, ceea ce ºi realizeazã, 

evidenþiind contribuþiile lui Mihai 

Codreanu, Tudor Arghezi, Al. A. 

Philippide, N. Iorga, Romulus Vulpescu, 

C.D. Zeletin ºi mulþi alþii. 

Prin trecerea în nefiinþã (Bucureºti, 6 

decembrie 2011), lasã un gol în literatura 

ºi arta româneascã contemporanã, Marin 

Rãdulescu fiind un exemplu de pasiune ºi 

tenacitate pus în slujba unor idealuri nobile. 

Scrieri: 

Baudelaire. Existenþã ºi creaþie, vol. 

I: Estetica baudelairianã; vol. II: 

Creativitatea baudelairianã; vol III: 

Limanul speranþei. Exilul; Editura 

Fundaþie, Bucureºti, 1992; Ediþia a II-a, 

revãzutã ºi adãugitã, 2006; Originile 

spiritului francez, Bucureºti, 1980; 

A.B.C.-ul cromatic. Armonia culorilor, 

1982; Omul este ce gândeºte, Bucureºti, 

1985; Baudelaire. Existenþã ºi creaþie, 

Bucureºti, Editura Fundaþiei, 2006; 

Desenele lui Baudelaire, Bucureºti, 

Editura Fundaþiei, 2007; Între cer ºi 

pãmânt, Bucureºti, Editura Spirale, 2008; 

Treptele devenirii, Bucureºti, Editura 

Spirale, 2009; Amintiri din copilãrie, 

Bucureºti, Editura Fundaþiei, 2008; Riman, 

roman, Bucureºti, Editura Fundaþiei, 2008; 

Marin Rãdulescu – picturã ºi graficã, album 

de artã, Bucureºti, 2008; 

Referinþe: 

Dicþionarul general al literaturii 

române, Bucureºti, Editura Univers 

enciclopedic, 2006, p. 533; Al. Piru, 

Ultimele preciziuni ºi comentarii critice, 

Bucureºti, Fundaþia Naþionalã pentru 

ªtiinþã ºi Artã, 2004, p.704-714; Al. Piru, 

Estetica baudelairianã, în Literatorul, 

1993, nr. 2; Al. Piru, Creativitatea 

baudelairianã, în Literatorul, 1993, nr. 

3; Al. Piru, Limanul speranþei. Exilul, 

în Literatorul, 1993, nr. 4; Ileana Mihãilã, 

Baudelaire, existenþã ºi creaþie, în 

Revista Institutului de istorie ºi teorie 

literarã „G. Cãlinescu”, 1993, nr. 1-2; 

Mioara Caragea, În karma mea scria sãl 

slujesc pe Baudelaire, în Cotidianul, 2 

martie 1993; Eleonora Hetineanu, 

Baudelaire. Existenþã ºi creaþie, în 

Revista de lingvisticã ºi ºtiinþã literarã, 

Chiºinãu, 1993, nr. 5; Silvia Pandelescu, 

Din nou despre Baudelaire, în Vieaþa 

nouã, anul II, 1993, tom VII. 


PORTRETE ÎN PENIÞÃ 

Florentin Popescu 

PROFESORUL PANAIT I. PANAIT 

Cum se mai schimbã vremea ºi, mai 

ales, cum se schimbã vremurile! Prin anii 

’80 ai trecutului veac, numele lui Panait 

I. Panait era arhicunoscut în lumea 

intelectualilor. ªi nu numai a celor din 

Bucureºti, ci ºi a celor din provincie. El 

putea fi întâlnit sub unele articole din 

presã, pe cãrþi ºi în reviste, era adesea 

pomenit în fel de fel de comentarii care 

se fãceau la Radio ºi la Televiziune. 

Astãzi, în noi vremuri ºi cu o altã 

generaþie de „consumatori” de carte ºi 

de literaturã nu cred cã mai sunt mulþi 

cei care mai ºtiu ºi ar mai putea spune 

câte ceva despre acest om, un istoric de 

primã mânã, un arheolog ºi un muzeograf 

cum nu cred sã fi avut ºi sã mai aibã mulþi, 

instituþiile noastre de profil. 

Desigur, odatã cu trecerea timpului 

ºi cu înmulþirea numãrului de ani pe 

rãbojul nostru, al fiecãruia, nu numai 

lucrurile ºi faptele se mai uitã, ori trec 

într-un con de umbrã, ci ºi oamenii. Aºa 

se face cã ºi numele profesorului, 

istoricului ºi autorului de cãrþi ce poartã 

„marca Panait I. Panait” ieºiserã, ca sã 

zic aºa, din raza privirilor ºi chiar a 

amintirilor mele. 

ªi iatã cã-mi picã în mânã o revistã, 

„Cronica Fundaþiilor” ºi-n paginile ei 

descopãr un articol intitulat „Mãrturii 

despre universitarul Panait I. Panait, 

istoric ºi muzeograf de prestigiu al 

Bucureºtilor” semnat de profesorul 

universitar Gelku Maksutovici. 

Dl. Gelku Maksutovici, pe care l-am 

cunoscut mai an ºi l-am întâlnit mai apoi 

la unele manifestãri culturale (cele mai 

multe legate de cultura albanezã, fiindcã 

d-sa este redactorul ºef al unei publicaþii 

care apare la noi, „Albanezul”), mi-a 

inspirat multã încredere ºi – prin urmare – 

pot pune acord creditelor spuselor d-sale 

despre Panait I. Panait. 


Aflu din articolul cu pricina cã cei doi 

au fost colegi de studii la Facultatea de 

Istorie din Bucureºti, cã se cunosc, 

aºadar, de amar de ani ºi cã au rãmas 

prieteni pânã azi, lucru demn de toatã 

stima ºi de tot respectul. Zice dl. Gelku 

Maksutovici: „Ar fi mult mai uºor sã-l 

caracterizãm pe distinsul nostru coleg 

dupã opera sa scrisã, dar cei care trãim 

alãturi de el de decenii bune, ne referim 

în primul rând la «omul ºi colegul Panait 

I. Panait», pentru a transmite posteritãþii 

o imagine cât mai aproape de adevãr, 

privindu-i opera, cele 17 cãrþi ºi 175 de 

articole, dar mai ales personalitatea. Omul 

ºi colegul blând, plin de solicitudine ºi 

sãritor la nevoie, pânã a-ºi neglija propriile 

interese, atunci când este vorba de 

prietenii ºi colegii sãi. Încã din anii 

studenþiei a participat la sãpãturi 

arheologice pe diferite ºantiere din þarã 

ºi din Bucureºti, contribuind la salvarea 

multor monumente istorice ºi de cult, cu 

scrieri numeroase asupra acestora, 

contribuind ºi la popularizarea lor prin 

nenumãrate sesiuni ºtiinþifice, conferinþe 

publice la catedra Universitãþii Populare 

Dalles din Bucureºti. S-a situat în primele 

eºaloane în valorificarea cercetãrii 

arheologice, a cunoaºterii istoriei 

naþionale prin metode noi de publicisticã 

ºi popularizare a valorilor patrimoniale ºi, 

mai ales, privind atragerea, ca vizitator, a 

unui public larg, de la conducãtori de instituþii 

naþionale, la ºcoli ºi întreprinderi, în special 

atunci când exista ºi o formã de pãtrundere 

în spaþiul public de toate gradele prin lectorii 

S.R.S.C. (Societatea de Rãspândire a 

ªtiinþei ºi Culturii) sau Universitãþile 

Populare, al cãror membru era”. 

Cred cã era prin 1974-1975 când l-am 

cunoscut pe dl. Panait I. Panait. Ca 

persoanã, vreau sã spun, fiindcã 

altminteri, ca istoric ºi ca autor a 

73

numeroase cãrþi de popularizare a istoriei, lume dorea sã nu lipseascã nici mãcar o 

numele d-sale îmi era, dacã pot spune clipã, fiindcã ideile ºi afirmaþiile erau 

aºa, familiar. 

adesea ilustrate prin diapozitive cu imagini 

Împãtimit iubitor al Bucureºtilor, era de pe ºantierele arheologice ºi din 

firesc sã fiu preocupat ºi de cunoaºterea laboratoare, devenind, astfel, foarte 

a ceea ce se scrise pânã atunci, dar mai convingãtoare. Era aceea o bunã tradiþie, 

ales a ceea ce se scria în acei ani în alãturi de multe altele, care s-au pierdut 

legãturã cu urbea de pe malurile dupã 1989. Noile mijloace de informare 

Dâmboviþei. Împrejurãrile în care l-am (televiziunile, internetul, avalanºa de 

cunoscut pe acest distins cãrturar þin apariþii editoriale, revistele) n-au reuºit 

cumva de o chestiune profesionalã. s-o egaleze ori s-o înlocuiascã, spre 

Scrisesem ºi pregãteam pentru tipar o dezamãgirea multora dintre dornicii de 

micromonografie intitulatã „Ctitorii informaþie directã, nemijlocitã de la cei 

Brâncoveneºti”, iar ºefii mei de la mai avizaþi oameni în materie. 

Editura Sport-Turism, unde eram redactor, 

aveam oarece suspiciuni în legãturã Panait I. Panait ºi dupã rãscrucea 

Mi-a fost dat sã-l reîntâlnesc pe dl. 

cu competenþa mea în materie de istorie, vremurilor, dupã 1990. Mi-a spus cã s-a 

ºi-au vrut sã aibã ºi girul unui specialist pensionat de la muzeul pe care l-a slujit 

în ce privea manuscrisul propus pentru cu devoþiune ani în ºir ºi cã predã istoria 

publicare. Aºa se face cã au dat textul la o universitate din Constanþa, unde a 

d-lui Panait I. Panait, nu numai o ajuns sã ocupe un post prin concurs. Mai 

personalitate în medievalisticã ci ºi director 

al Muzeului de Istorie al universitate, una particularã, din 

încoace, s-a transferat la o altã 

Municipiului Bucureºti. 

Bucureºti. Pasãmite, îmi mãrturisea, 

Despre observaþiile istoricului ºi dragostea de istorie, dorinþa de a da ºi 

arheologului asupra textului nu am a generaþiilor tinere ceva din iubirea lui 

mãrturisi prea multe întrucât n-au fost pentru trecutul patriei nu-i dãdeau pace 

numeroase ºi nici n-au presupus ºi nu-l lãsau sã stea liniºtit acasã ºi sã 

îmbunãtãþiri sau schimbãri fundamentale, trãiascã, aidoma altora, din pensie, fãrã 

care sã-mi dea cartea peste cap. Am vreo activitate anume… 

reþinut însã, dincolo de colaborarea Revin la articolul pe care Gelku 

propriu-zisã, de relaþia întrucâtva Maksutovici i-l consacrã în amintita 

convenþionalã ºi „de serviciu”, cãldura ºi revistã ºi simt nevoia sã mai reproduc un 

entuziasmul cu care dl. Panait I. Panait citat: „A fãcut (Panait I. Panait, n.n.) 

m-a primit ºi a salutat demersul meu editorial. 

Se bucura ca ºi cum d-sa ar fi fost patrimoniului muzeistic prin devotament, 

parte din categoria celor ce au aparþinut 

autorul ºi nu eu, spunându-mi cât de uneori cu sacrificii sau satisfacþii… 

necesare sunt astfel de cãrþi ºi cât de Muzeografia româneascã ºi-a îmbogãþit 

binevenite pentru publicul larg, dornic sã potenþialul ºtiinþific ºi muzeistic în mod cu 

ºtie cât mai multe din trecutul totul excepþional prin cercetãtori ºi 

Bucureºtilor. ªi, zicea, cu cât mai multe muzeografi, conducãtori de instituþii 

asemenea lucrãri, cu atât mai bine, fiindcã muzeale care au elaborat importante 

ele nu vor fi niciodatã îndeajuns de cãrþi, studii, lucrãri ºtiinþifice în reviste de 

numeroase pentru a putea spune cã nu specialitate, pe plan naþional ºi 

mai este nimic de adãugat ºi cã subiectele internaþional cum ne demonstreazã, de 

ar fi pe deplin epuizate. 

altfel, ºi strãlucitorul nostru coleg Panait 

În buna tradiþie moºtenitã de multe I. Panait, om de ºtiinþã cu deosebire în 

decenii, înainte de 1989 la Sala Dalles, istoria feudalã ºi modernã a Bucureºtilor, 

dar ºi în alte locuri, aveau loc din când în remarcabil prin putere de muncã, dar mai 

când conferinþe publice în care specialiºti ales prin ataºamentul patriotic în 

din muzee prezentau diferite aspecte ale pãstrarea ºi conservarea patrimoniului 

istoriei, îndeosebi ale istoriei Bucureºtilor, cultural-naþional al þãrii noastre”. 

în care dl. Panait I. Panait era specialist Aflu cã de curând acest om minunat 

(ani îndelungaþi a fost directorul Muzeului a împlinit rotunda vârstã de 80 de ani. Mã 

de Istorie a municipiului dâmboviþean). alãtur ºi eu prietenilor ºi rudelor lui cu un 

Conferinþele cu pricina erau nu numai un cãlduros, rostit din inimã „La mulþi ani!”. 

deliciu, ci ºi o lecþie de la care foarte multã 

7 Gerar 2012 


GALERIA DE ARTÃ 


MIHAI ªERBÃNESCU – O REVELAÞIE 

LA PALATUL PARLAMENTULUI 

Pictor surprinzãtor, Mihai ªerbãnescu 

nu se dezminte ori de câte ori îºi aºazã 

lucrãrile pe simezele expoziþiilor la care 

participã. ªi, din capul locului, o spun cu 

certitudine, fiecare prezenþã expoziþionalã 

este un spectacol inedit. Fast chiar pentru 

vizitator, constituindu-se într-un veritabil 

eveniment cultural. Aºa cum s-a întâmplat, 

miercuri, 29 februarie a.c., la 

vernisajul celei de-a treia ediþii 

a expoziþiei „Magnetismul 

culorilor” (ºi care se va 

închide la 16 martie) gãzduitã 

de sala „Constantin Brâncuºi” 

a Palatului Parlamentului 

României sub auspiciile 

Camerei Deputaþilor, Secretariatului 

General al Camerei 

Deputaþilor ºi Serviciului 

pentru Ambientare ºi Expoziþii. 

Este vorba de o expoziþie colectivã, 

reunind pe simezele sale generoase o 

amiabilã confruntare între târgoviºteanul 

nostru ºi Mihail Pârvu, Mariana Palea, 

Teodor Vescu ºi Mihai Marin Cârstea. De 

remarcat catalogul european al picturilor 

expuse de Mihai ªerbãnescu prin finanþarea 

acordatã de Primãria Târgoviºte. 

Bref. De confraþii de ºevalet ºi penel ai 

lui Mihai ªerbãnescu, cu care împarte spaþiul 

expoziþional de la „înaltul nivel” al 

Parlamentului României, pot emite impresia 

generalã cã sunt performanþi prin 

profesionalismul pe care-l degajã fiecare 

lucrare, ceea ce, ipso facto, prin comparaþie, 

developeazã persuasiv ineditul spectacular 

al pictorului târgoviºtean. 

Pãrãsind acum ºtirea, schimbând direcþia 

spre „câmpul de observaþie” al cronicii, 

asumându-mi riscul de-a fi acuzat de o 

premeditatã „afinitate electivã” – de 

subiectivism patriotard local –, declar 

tranºant cã lucrãrile expuse de Mihai 

ªerbãnescu au „magnetizat” puternic atenþia 

numerosului public care, la ceas geros de 

searã, a inundat sala „Constantin Brâncuºi” 

oferindu-i cele mai intense aplauze. 


ªi ce ne deconspirã, pe seama lui Mihai 

ªerbãnescu cele peste cincizeci de lucrãri 

(picturã ºi graficã) panotate pe ºase mari 

„ziduri” de simeze? O imagine eclatantã: a 

unui pictor extraordinar, lucrãrile sale 

gãsindu-ºi loc de onoare în orice galerie cu 

ºtaif de aristocraþie artisticã de pe meridianele 

culturale europene sau americane. 

La un moment dat, 

depãrtându-mã de cele saºe 

simeze ºi îmbrãþiºându-le 

dintr-o privire/baleindu-le, am 

avut privilegiul revelaþiei: 

Mihai ªerbãnescu proteicul în 

viziuni, refuzându-ºi cu 

obstinaþie manierismul rutinier, 

novatorul de tehnici. De la 

viziunile asupra lucrurilor 

banale (scânduri dintr-un 

gard, de pildã), pe care le 

învesteºte semiotic cu un simbolism cosmic, 

la viziunea Cosmosului prin picãturile de 

luminã, privitorul din expoziþie strãbate lumi 

figurative, geometrizãri ontologizate, 

„fotografieri” de carte poºtalã veche în sepia 

(centrul vechi al Târgoviºtei), spaþializate futurist 

anamorfozate (centrul New-York-ului pe 

Fifth Avenue), învãluite într-un aer romantic 

clasicizat (Veneþia), sau sugerând 

impresionist prin „secvenþe” de relief (stânci) 

ºi de construcþie tradiþional dobrogeanã (zid 

cu obloane) Balcicul. În câteva lucrãri apare 

ºi o conotativitate de naiv folcloric în 

bisericuþele cu înflorituri incantatorii. 

Ideea care þi se impune cu evidenþã este 

aceea cã Mihai ªerbãnescu îºi „face mâna” 

cu infatigabilã pasiune, experimenteazã cu 

fervoare cãutând formule de expresie/ 

expresivitate pe calea pieptiºã a autodepãºirii. 

De aici ºi sentimentul de inedit ºi de spectacol 

vivant, de meta-limbaj propriu. ªi, astfel, opinez 

conclusiv, asumându-mi riscul: în acest început 

de mileniu Mihai ªerbãnescu este cel mai 

reprezentativ pictor al Târgoviºtei ºi unul din 

cei mai importanþi ai artelor plastice româneºti. 

ªi indubitatilã mãrturie este expoziþia sa de la 

Palatul Parlamentului României. 

75

ESEU 

Corin Bianu 

ÎNTRE FIZICÃ ªI METAFIZICÃ, 

SAU O ISTORIE A MAGIEI PENTRU 

URMAªII LUI TOMA… 

Despre fizicã, într-unul dintre cele câteva 

înþelesuri ale ei, ºtie oricare dintre 

contemporani, mãcar unul din ele; mai 

complicat este când vine vorba de meta-fizicã, 

pentru simplul fapt cã aceasta este mult mai 

puþin cunoscutã! Nu voi arunca o definiþie 

limpede ºi cãlãuzitoare în temã, ca o magistralã 

feroviarã pe o câmpie vastã, pentru simplul 

motiv cã abordez teza oarecum literar, 

încercând sã dezvãlui ºi sã limpezesc 

adevãrurile intrinseci cu mijloace artistice, 

„luminând” prin metoda contrapunerii 

ambelor ºi clarificând tema prin înceþoºare ºi 

amplificarea misterelor, cu subînþelesurile de 

rigoare! Îmi dau seama cã o asemenea 

introducere poate declanºa din start pierderea 

eventualilor lectori, dar aceasta e calea pe care 

o cred ca fiind cea mai adecvatã! Oricum, 

lectorul are de ales între a citi o lucrare cu 

pretenþii artistice, care oferã plãcerile 

cuvenite, adãugându-le un plus de 

cunoaºtere ºtiinþificã, ori a se deda unei 

activitãþi cu totul ºi cu totul contrare, ceea ce 

nu-i de colea; dacã se þine de textul urmãtor, 

se poate alege cu ceva… 

Dupã cum spuneam cã nu voi recurge la 

clarificãrile didactice, afirm – alãturi de 

numeroºi alþii – cã între fizicã ºi metafizicã nu 

poþi arunca un ac! Amândouã sunt jumãtãþi 

inseparabile ale lumii noastre, care se cotinuã 

ºi se completeazã una pe alta – lumea vãzutã 

ºi lumea nevãzutã! Între aceste jumãtãþi nu 

existã nici o pauzã, nici un fel de „fâºie de 

frontierã”, astfel cã acul aruncat cade ori în 

lumea fizicã, ori în cea metafizicã! Pentru cã 

lumea metafizicã este (de cele mai multe ori) 

„nevãzutã”, nu înseamnã ºi cã nu existã! 

Metafizica existã, ba am putea spune cã ea se 

tot retrage în sine, pe mãsurã ce lumea fizicã 

se extinde, graþie dezvoltãrii cunoaºterii 

umane, lumea fizicã pãtrunzând ºi câºtigând 

teren din cealaltã „jumãtate”, care se va tot 

„înjumãtãþi” în acest fel! Acesta e mersul lumii, 

dar cel mai uºor este sã negi! „Fenomenele 

metafizice”? Care ºi unde sunt? Dacã nu se 

aratã, înseamnã cã dincolo, unde se pretinde 

cã existã, nu este în fapt nimic! Chiar aºa sã 

fie, oare?!... 

Pentru elucidarea dilemei, vom reconstitui 

succint de tot, calea parcursã de omenire în 

efortul ei de a cunoaºte tot mai mult ºi mai 

multe din lumea înconjurãtoare, plecând însã, 

mai de aproape… 

În vremea noastrã, 1952, Walter 

Schumann a descoperit, cu mijloacele 

convenþionale ale ºtiinþei fizicii (!), un câmp 

electromagnetic puternic care înconjoarã 

planeta noastrã, Pãmântul, la o distanþã de 

circa o sutã de kilometri de scoarþa terestrã, 

în partea inferioarã a ionosferei. Câmpul 

acesta energetic asigurã echilibrul biosferei, 

al tuturor formelor de viaþã terestre, a mai 

stabilit el ºi a afirmat cã funcþioneazã ca o 

memorie de sine stãtãtoare a universului 

nostru. Ca orice element din compunerea 

universului, vibreazã ºi aceastã „centurã 

energeticã”, deoarece vibraþia se aflã la baza 

lui, îi certificã în acest mod viabilitatea. 

Rezonanþa respectivului câmp electromagnetic 

este de 7, 83 pulsaþii pe secundã ºi a 

fost denumit, dupã numele sãu, „rezonanþa 

Schumann”, iar toate vertebratele, ca ºi regnul 

uman, au aceeaºi rezonanþã de 7,83 pulsaþii 

pe secundã! Coordonarea acestora permite 

ºi dupã aceastã însuºire comunã, definirea 

respectivul câmp electromagnetic, ca fiind 

biocâmp. O dovadã a existenþei ºi funcþionãrii 

acestui câmp bioelectromagnetic este 

îmbolnãvirea sigurã a astronauþilor care, prin 

obþinerea imponderabilitãþii, ies din 

„rezonanþa Schumann”, dar îºi refac sãnãtatea 

dupã ce sunt supuºi unui „stimulator 

Schumann”. Pânã aici, nimic neclar, nimic 

dubios, nimic contestabil… 

Dar, câmpul electromagnetic responsabil 

cu viaþa ºi integritatea vietãþilor pãmântene a 

existat ºi funcþionat ca „memorie colectivã” a 

tuturora ºi înainte de 1952, când a fost 

descoperit de pãmânteanul Walter 

Schumann, fiinþeazã de la începutul formãrii 

planetei noastre ºi a apariþei formelor de viaþã 

terestre! Deducþia aceasta e cât se poate de 


logicã, în caz contrar, biocâmpul n-ar fi existat 

nici la nivelul anului 1952! 

Pe de altã parte, esoterismul, ca metodã 

de cunoaºtere a lumii de dincolo, a 

„nevãzutului”, prin procedee specifice, afirmã 

încã din vechimea incontrolabilã, cã existã o 

memorie a lumii vii, de origine divinã, cãreia 

vechii indieni îi spuneau „Cronica Akasha”, 

denumire preluatã de toþi ceilalþi de dupã ei, 

cu excepþia savanþilor materialiºti, în 

mentalitatea cãrora întreg esoterismul a fost 

ºi încã mai este respins ca fiind o superstiþie 

supãrãtoare! Bogdan Petriceicu Hasdeu, unul 

dintre pionierii parapsihologiei mondiale, 

susþinea însã, cã esoterismul este o ºtiinþãcredinþã, 

iar alþi precursori ai parapsihologiei 

de azi, între care Albert Einstein, se exprimau 

cã în evoluþia ei, ºtiinþa se va întâlni într-un 

punct cu credinþa, iar acel punct este în 

apropiere de Dumnezeu… 

Descoperirea ºi evidenþierea de cãtre 

Schumann a acelui strat electromagnetic de la 

o sutã de kilometri deasupra Pãmântului, prin 

metodele convenþionale ale ºtiinþelor 

materialiste, a însemnat dovedirea ºi 

recunoaºterea existenþei „Cronicii Akasha” din 

metafizicã! Iatã un punct în care ºtiinþa s-a 

întâlnit cu credinþa! Mai multã ºtiinþã te apropie 

de Dumnezeu, mai puþinã ºtiinþã te 

îndepãrteazã de El, spunea un alt om de ºtiinþã, 

pe nume Maxwell! Dar nu a survenit în niciun 

moment o pace generalã între susþinãtorii uneia 

dintre opinii cu a celeilalte ºi nici nu ne 

aºteptãm, pentru cã n-a sosit încã timpul! 

Sã reþinem deocamdatã pentru acum, cã 

acea memorie colectivã a lumii, „Cronica 

Akasha”, existã ºi e detectabilã în ambele 

jumãtãþi ale universului nostru, cea fizicã ºi 

cea metafizicã, ºi funcþioneazã continuu în 

amândouã! Dar înainte de toate ea ne aratã 

cum se unesc cele douã jumãtãþi. Sunt sudate 

etanº, se îmbinã atât de strâns, încât sã nu 

poþi arunca un ac între ele?! Dacã aruncãm 

acel ac, va cãdea ori în partea fizicã, ori în cea 

metafizicã, precum am mai spus, dar… ambele 

jumãtãþi se întrepãtrund, ici-colo una 

avanseazã necontenit în cealaltã ºi reciproc, 

tot aºa cum se îmbinã apa mãrii cu uscatul ºi 

la fel de nestatornic! 

Sã vedem cum se întrepãtrund fizica ºi 

metafizica, în calitatea lor de „emisfere” ale 

Universului nostru pãmântean! Luãm la 

început, una dintre multiplele posibilitãþi, cea 

mai rãspânditã!... Pe pãmântul fizic, omul fizic 

care doarme (deci, viu) îºi detaºeazã din cauza 

somnului, dar inconºtient, partea lui 

personalã din acel „strat Schuman”, sã-i 

spunem aºa, adicã pãrticica lui corespondentã 

cu acel câmp electromagnetic, care – sã ne 

amintim de mai sus – este responsabil cu 

funcþionarea normalã a organismelor vii, iar 

ea se deplaseazã în timp ºi spaþiu, rãmânând 

totuºi legatã de organismul omului viu, printrun 

fir subþire ce pleacã de la ombilic, ºi poate 


reveni la om ºi, pe cale de consecinþã, îl 

menþine în viaþã. Vehicolul care transportã 

„proporþia Schuman” a corpului omenesc, îl 

vom aminti cu altã ocazie. Aceastã activitate 

este documentatã de parapsihologia 

modernã, care a preluat-o de la esoterici, 

atribuindu-i însã termeni mai noi ºi mai 

acceptabili! Acelei pãrþi subtile a omului viu 

care se detaºeazã rãmânând legatã de corp i 

s-a spus biocâmp sau corp subtil (se mai 

menþine pe alocuri ºi denumirea de aurã, 

preluatã de la esoterici ºi de la credincioºi), 

firului de legãturã i s-a spus, „cordon bleu”, 

exact ca la esoterici, iar cãlãtoriei pãrþii subtile 

a omului adormit, în spaþiu ºi timp, i s-a spus… 

vis! Iatã cum banalul vis a cãpãtat strãlucire 

ºi importanþã ºtiinþificã! ªi de ce sã nu ajungã 

aici, din moment ce experimentele medicinii 

oficiale au stabilit cu certitudine, cã omul are 

nevoie de somn cu vise ca sã poatã trãi normal 

(ºi sãnãtos)! 

Dar omul poate visa ºi în stare de veghe, 

numai cã visele sale de acest tip sunt numite, 

vedenii, sau viziuni! Îºi vede omul de ale sale 

ºi îl apucã deodatã un fel de moleºealã, de 

parcã l-ar cuprinde somnul, dar nu adoarme, 

ci i se aratã „un vis”! Cele mai frecvente „vise” 

de acest fel sunt cu imagini ale Maicii 

Domnului, Iisus Hristos, ori ale unor sfinþi, 

dar sunt ºi nenumãrate „tablouri de familie”, 

reprezentând prezentul sau viitorul! Cuiva i 

se aratã o scenã despre cum decedeazã chiar 

în acea clipã, dar în altã parte, cineva apropiat 

sufleteºte (cel mai adesea, într-un accident 

grav) ori ce i se va întâmpla într-un viitor cam 

incert, cuiva drag, sau chiar lui însuºi! În acest 

mod extraordinar, aflã pe cãi neconvenþionale, 

para-normale, o informaþie normalã, 

„materialã”! Dacã mai amintesc, cã existã 

oameni care îºi pot provoca la dorinþã vise, 

(în cadrul fenomenului paranormal al 

„extracorporalitãþii”) este doar pentru a ne 

forma imaginea completã a visului omenesc, 

a acelui fenomen care înalþã partea subtilã a 

corpului uman la centura bioelectromagneticã 

a Pãmântului, de la baza ionosferei, cãruia îi 

voi spune în continuare numai „Cronica 

Akasha”, dupã denumirea cea mai veche! 

Cam aºa se întâmplã, în esenþã, cu omul 

care trãieºte în partea fizicã a Universului ºi 

intersecteazã în tot timpul, ºi partea sa 

metafizicã, pentru cã mai existã multe alte 

manifestãri omeneºti, când individul uman 

pãtrunde reversibil în metafizicã! Amintind 

alte câteva, vom spune cã unul dintre cele 

mai spectaculoase fenomene este levitaþia, 

care prezintã marele avantaj, cã poate fi vãzut 

de toþi cei din preajmã; la fel se întâmplã ºi cu 

invulnerabilitatea termicã, în care oameni ca 

ºi noi, þin în mâini fãrã sã se ardã, cãrbuni 

aprinºi, metale înroºite în foc, ori intrã chiar ei 

înºiºi în flãcãri. Multe ºi tot mai multe ni se 

aratã a fi la îndemâna noastrã, dar tocmai 

pentru a le demonstra valabilitatea, mã voi 

77

mai referi numai la levitaþie, cu explicaþii ºi 

dovezi indubitabile! 

Levitaþie (de la latinul levitas – uºurime) 

desemneazã capacitatea paranormalã a unor 

oameni de a se ridica ºi a pluti în aer, sau de a 

face sã pluteascã unele obiecte. 

Cel mai cunoscut caz de levitaþie în 

literatura de specialitate este al cãlugãrului 

italian Iosif de Copertino (1603-1663).Acesta 

ducea o viaþã excesiv de austerã – peste 

puþina hranã, mai presãra ºi praf de chininã, 

care o fãcea foarte amarã – iar în timpul unei 

rugãciuni colective, corpul sãu îngenuncheat 

s-a ridicat de la sol ºi a început sã pluteascã. 

Scena plutirii sale s-a repetat apoi, 

intempestiv, ºi în timpul unor slujbe religioase 

la care participa. Dacã se întâmpla sã-l atingã 

un frate cãlugãr, pluteau împreunã. Se spune 

cã printr-o astfel de înãlþare de la pãmânt l-a 

vindecat de nebunie pe un vestit cavaler, care 

îºi pierduse minþile. Printre nenumãraþii 

oameni ce au asistat la plutirile cãlugãrului s-a 

aflat ºi savantul Leibniz!... Ceea ce este de 

remarcat – iar comparaþia ne aparþine! – e 

faptul cã în momentul când Iosif de Copertino 

se ridica de la pãmânt, se auzea un zgomot 

înfundat, ca o bãtaie din palme omeneascã 

sau de aripi ale unui porumbel, similar cu 

zgomotul ce-l fac avioanele supersonice când 

depãºesc pragul sonic! 

Capacitatea de levitaþie se obþine ºi prin 

antrenament specific. În mânãstirile tibetane 

sunt antrenaþi „poºtaºi”, aºa-numiþii longgom, 

care aleargã în salturi de 25-30 metri între 

o mânãstire ºi alta! Recent, adicã în 1986, la 

Washington, în cadrul unui concurs, unul 

dintre discipolii maestrulu Maharishi Yoghi, 

a parcurs, în poziþia lotus, în salturi de 2 metri, 

distanþa de 50 de metri, în doar 23 de secunde! 

Mai recent… Mai recent, nu deþinem date 

certe, pentru cã între timp, societatea 

omeneascã s-a complicat mult din cauza 

evoluþiei cunoaºterii ºi e posibil – dar aceasta 

este o supoziþie pur personalã ºi amendabilã 

ca atare – ca toþi performerii ºi beneficiarii, sã 

fie mai câºtigaþi, dacã folosesc în mod 

confidenþial aceastã laturã dinamicã a 

cunoaºterii (ºi îmbogãþirii umane), decât dacã 

s-ar expune numai de dragul unor aplauze 

fugare (ºi insinuante la rândul lor)! În schimb, 

îi putem consola pe amatorii de astfel de 

senzaþii, cã izvoarele asiatice de informare 

miºunã de personaje precum magul Tibetan 

lama Milarepa, cãruia îi plãcea sã planeze pe 

deasupra spectatorilor sãi, înmãrmuriþi de 

miracol. Dar nici europenii nu erau mai prejos 

cu nimic, de vreme ce aflãm din Faptele 

Sfântului Petru cã Sfinþia sa l-a readus pe 

pãmânt pe Simion Magul, care se apucase sã 

leviteze, tocmai în momentele predicii (sau 

poate cã de aceea!). Ca sã compensãm cât de 

cât lipsa condamnabilã a exemplelor publice 

recente din expunerile noastre, promitem cã 

în viitor – în mãsura în care poate avea un 

viitor acest tip exploziv ºi neagreabil de 

fenomene anormale! – vom veni cu exemple 

de ultimã orã ºi poate chiar de mai înainte cu 

ceva, dat fiind specificul încursiunii magice 

cãtre Marea Necunoscutã de dincolo de noi! 

În concluzie, astfel de evenimente ºi 

destul de multe altele similare sunt realizate 

cu sau fãrã intenþie de oameni de lângã noi, 

care pãtrund în lumea vecinã a metafizicii ºi 

se reîntorc printre noi, de cele mai multe ori, 

mai înþelepþi sau mai puri, dar aducând dovezi 

ale paranormalitãþii experienþelor lor! 

Dar valabilitatea cea mai de actualitate 

(dacã pot spune aºa!) a Cronicii Akasha e 

aceea cã, tot înmagazinând informaþiile 

generate de minþile omeneºti (ºi nu numai – 

se cunoaºte o situaþie cu unele maimuþe dintr-o 

insulã japonezã, care ºi-au transmis 

experienþa peste ape, la celelalte grupuri 

similare ce trãiau în insulele înconjurãtoare, 

despre care vom aminti cu o altã ocazie!), ea 

compenseazã întru totul lipsa condamnabilã 

de cititori a operelor noastre literare de astãzi, 

care, dupã scriere, ajung acolo, în „biblioteca 

celestã”, de unde sunt apoi „livrate” pe cale 

geneticã, prin sporirea continuã a 

coeficientului de inteligenþã al celor ce se nasc 

astãzi faþã de noi, cei nãscuþi mai ieri (sper cã 

nu se vor gãsi ºi cârtitori ai acestei axiome!), 

dar ºi pe calea mai directã a maimuþelor 

amintite, pentru cã – aºa a stabilit fizica 

materialistã! – existã o legãturã interactivã 

între centura de inteligenþã a Pãmântului ºi 

vieþuitorii lui… 

Ceea ce trebuie sã precizãm însã, în mod 

obligatoriu e cã operele mai slãbuþe ale acelor 

creatori de literaturã (ºi de ºtiinþe, ori alte arte) 

mai mãrunþei, urcã ºi ele la Cronika Akasha ºi 

se includ în ea, dar cântãresc, la fel ca ºi pe 

Pãmânt, câteva la grãmadã, mai puþin decât 

una bunã a altuia mai rãsãrit! Precizarea 

aceasta obligatorie are numai caracter 

mobilizator, pentru cã fiecare creator cinstit 

cu el însuºi, poate continua sã-ºi aducã obolul 

cu modestie la arta universalã, deoarece existã 

ºi va exista cel puþin un cititor atent ºi 

imparþial, Cronica Akasha! Pe cale de 

consecinþã – dar e numai unul din 

nenumãratele efecte! – mai reiese cã „numita 

Cronicã” înregistreazã fidel toate gândurile 

transformate în vorbe sau acþiuni ale 

oamenilor, astfel încât nu avem nici o ºansã 

de scãpare, dacã ne pretãm la înjurii, invidii, 

bârfe, ori alte fapte de-a dreptul criminale, la 

adresa altora ca noi, pentru cã ele se vor 

înregistra fidel în acea memorie a lumii noastre, 

ca un fel de bagaj voluminos, incomod ºi 

ruºinos, ºi vor fi în continuu probe ale 

deficitului de comportament, aparþinând 

tuturor celor aproximativ ºapte miliarde de 

oameni ºi fiecãruia în parte – adãugaþi celor 

de dinaintea noastrã, de la începuturile 

omenirii – cãrora li se mai adaugã, precum 

spuneam, acþiunile altor vietãþi terestre! 


BASARABII DE TÂRGOVIªTE 

Gabriela Niþulescu 

NICOLAE PÃTRAªCU* 

(noiembrie 1599 – septembrie 1600) 

Emite la Târgoviºte 16 documente, 

în perioada 28 decembrie 1599 – 9 iulie 

1600. În douã documente principele apare 

în titulaturã ºi ca „domn al Þãrii 

Ardealului, mare crai al întregului 

Ardeal” (în virtutea tratatelor încheiate 

cu imperialii ºi transilvãnenii), iar în 

documentul emis de Mihai Viteazul la Iaºi 

în 6 iulie 1600 prinþul este numit „domn 

al Þãrii Româneºti, Transilvaniei ºi 

Moldovei”. Cele mai importante 

documente scrise la Târgoviºte se referã 

la întãririle date Mitropoliei Târgoviºte 

(ianuarie 1600) ºi lui Calotã mare ban, 

pentru proprietãþile din oraº (26 ianuarie 

1600). Scrie la Târgoviºte mai multe 

epistole, cea mai importantã la 16 iunie 

1597 ºi adresatã lui Ioan Keserii de 

Ghisart (n.n. – fiul domniþei Zamfira, fata 

lui Moise-Vodã, refugiatã ºi cãsãtoritã în 

Transilvania), în care îi mulþumeºte 

pentru penele trimise în dar (n.n. –de 

cocostârc, foarte rare ºi preþuite, pe care 

le va purta atunci când îi întâmpinã pe 

comisarii imperiali Istvanffy ºi Szuhay) 

ºi îl anunþã cã domnul a fost de acord ca 

Ioan sã vinã pentru a-ºi lua înapoi moºia 

rãmasã de la mama sa. 

Nãscut în 1584 (dupã Damian Todiþa 

ºi Constantin Rezachevici)) sau 1586 

(dupã alþi istorici), este unicul fiu al lui Mihai 

Viteazul, dar ºi ultimul Basarab care 

domneºte în Þara Româneascã, fiind 

urmaº direct al lui Vlad Cãlugãrul. Dupã 

el, dinastia Basarabilor rãmâne pe tronul 

Þãrii Româneºti prin fiul ºi nepoþii lui 

Mihnea Turcitul – urmaºul lui Vlad Þepeº. 

Nicolae Pãtraºcu a fost un tânãr 

sensibil, delicat, mereu atent cu cei care 

îl ajutau sau îi erau aproape; frumoasa 

scrisoare trimisã de el lui Ioan Keserii de 

Ghisart în iunie 1597, aratã un om învãþat, 


delicat ºi care posedã o alcãtuire deosebitã 

a stilului epistolar. Mulþumindu-i pentru 

penele trimise în dar (n.n. – de cocor ºi 

cocostârc, foarte rare ºi mult preþuite în 

moda timpului), spune cã „le va purta în 

cinstea lui” ºi ca semn de mulþumire 

deosebitã. Le-a ºi purtat într-adevãr, în 

iunie 1598, când întâmpinã solia 

împãratului Rudolf al II-lea la intrarea în 

Târgoviºte, cu „mare pompã, îmbrãcat 

foarte elegant ºi cu pene rare... cu 

iatagane strãine deosebite”. 

În legãturã cu acest moment din iunie 

1598 ºi primirea solilor imperiali de cãtre 

Nicolae Pãtraºcu, trebuie fãcutã o 

subliniere: dacã Dimitrie Napragy 

(cancelarul imperial) nu este prea ºocat 

de faptul cã nu i-a întâmpinat Mihai 

Viteazul ci fiul sãu, el þine totuºi sã 

menþioneze (în scrisoarea trimisã la 15 

iunie 1598 arhiducelui Maximilian de 

Habsburg) faptul cã Mihai Voievodul „nu 

a venit înaintea acelora (= solii) în 

castelul sãu nici pe trepte”, ceea ce 

aratã clar cum înþelegea domnul român 

sã-ºi marcheze poziþia de egalitate faþã 

de delegaþia imperialã (nu era împãratul, 

nu era nici domnul român). Pe de altã 

parte, trimiterea fiului sãu în întâmpinarea 

delegaþiei nu era un simplu gest de 

politeþe, ci o subliniere a faptului cã 

acesta avea calitatea de asociat al 

domnului ºi reprezentant al sãu în relaþiile 

externe, calitate datã de situaþia sa de 

urmaº la tron ºi de importanþa acordatã. 

Conºtient cã ereditatea domniei era 

unul din cele mai importante lucruri pe 

care avea sã le rezolve, Mihai Viteazul 

include aceastã clauzã în tratativele/ 

tratatele cu imperialii, cu Transilvania sau 

cu turcii, tocmai în ideea de a asigura 

continuitatea la domnie ºi liniºtea în þarã. 

79

Lucrul este acceptat ºi de Sigismund 

Báthory – care explicã aceasta în punctul 

III al instrucþiunilor trimise ambasadorului 

sãu la Constantinopol, în 1599, fiind de 

acord cu domnia ereditarã „tot pentru 

Mihai ºi urmaºii sãi”, dar ºi de turci – 

care sunt ºi ei de acord cu propunerile 

fãcute de Mihai Viteazul prin solia trimisã 

în decembrie 1599. Girolamo Capello, 

ambasadorul Veneþiei la Poartã, scrie la 

11 decembrie 1599 cã solia de pace 

trimisã de domnul român la 

Constantinopol a adus ºi propunerea 

acestuia de domnie „pentru el ºi fiul 

sãu”, actul adus fiind „sigilat de mulþi ºi 

importanþi baroni ai sãi (= sfatul þãrii)”. 

Tot asupra ereditãþii domniei ºi a 

acceptãrii ei, mai ales de cãtre turci, scrie 

ºi „Journal de l’Éstat d’Orient” (1598- 

1610), iar în documentul emis de Mihai 

Viteazul în decembrie 1599 Nicolae 

Pãtraºcu apare ºi ca „domn al Þãrii 

Ardealului, mare crai al întregului 

Ardeal”. Mai mult, în actul dat de cãtre 

Mihai Viteazul la 6 iulie 1600 în Iaºi, 

Nicolae Pãtraºcu apare alãturi de el în 

calitate de „domn al Þãrii Româneºti, 

Transilvaniei ºi Moldovei”. Desigur, 

menþionarea asocierii la domnie era 

necesarã ºi îºi are importanþa ei dosebitã 

în planul politic, iar dorinþa lui Mihai ca 

ereditatea domniei sã fie inclusã în tratate 

era perfect explicabilã din punctul de 

vedere al consolidãrii instituþionale ºi 

asigurãrii liniºtii în þarã. 

Nicolae Pãtraºcu a domnit efectiv, 

iar cele 16 documente emise de el la 

Târgoviºte aratã cã nu a fost doar un 

înlocuitor al tatãlui sãu. A fost ºi un militar 

disciplinat (însã fãrã merite deosebite), 

ºi un personaj pe care imperialii au dorit 

mereu sã-l foloseascã drept pretendent 

primejdios pentru rivalii sãi din Þara 

Româneascã. Predat ostatec generalului 

Basta împreunã cu mama ºi surorile sale 

ºi trimis în tabãra lui ªtefan Csaki, este 

reþinut în castelul din Gilãu, apoi în cetatea 

Fãgãraº – de unde în august 1602 scrie 

împãratului Rudolf al II-lea, cerând sã fie 

liberi în drumul spre Viena. În iunie 1602 

moldovenii îl cer domn, dar nu poate 

merge la Iaºi ºi ia drumul greu al pribegiei, 

din care nu se mai întoarce. 

ªederea lui la Viena, ca ºi pe 

domeniul primit la Tirnavia (Tyrnau) este 

marcatã de numeroasele cereri ºi 

memorii pe care le adreseazã cancelariei 

imperiale, împãratului direct, consilierilor 

imperiali, prin care cere retrocedarea 

averii tatãlui sãu (confiscatã dupã 

moartea voievodului) ºi mai ales a 

bunurilor jefuite de ªtefan Csaki ºi 

Melchior Bogáthi: haine, arme, bijuterii, 

blãnuri preþioase. Pensia datã de cabinetul 

imperial, de numai 100 de florini, era 

trimisã cu greutate ºi nici nu-i ajungea, 

mai ales cã între timp se cãsãtorise cu 

fata domnului Radu ªerban (aflatã la 

Viena), iar copiii începeau sã creascã. 

În 1624 se îmbolnãveºte de podagrã (se 

pare cã era o boalã a Basarabilor, încã 

de la Radu cel Mare) ºi în 1627 moare la 

aceeaºi vârstã ca tatãl sãu. A fost 

înmormântat în biserica sârbeascã din 

Györ (Raab) ºi adus în þarã abia în 1640, 

când – dupã popasul fãcut la curtea 

domneascã din Târgoviºte – soþia Ancuþa 

îl depune la Mãnãstirea Comana 

împreunã cu socrul lui, domnul Radu 

ªerban. Au fost depuºi într-un mormânt 

comun (caz unic în istoria Þãrii 

Româneºti), sub o lespede care aminteºte 

cauza morþii lor (podagrã), faptele eroice 

ºi povestea aducerii lor în þarã. 

De la Nicolae Pãtraºcu au rãms doi 

copii (al treilea, Gavril, murise în 1622): 

fetiþa Elina; ºi Mihai – pe care în 1651 

domnul Matei Basarab „împreunã cu 

toatã þara, îl doreºte urmaº, ca pe fiul 

patriei”, validându-i în aprilie sigiliul personal. 

Din pãcate tânãrul moare de ciumã 

în Polonia, în 1655 (dupã unele opinii); 

sau ucis în Moldova (opinia lui Sergiu 

Iosipescu, potrivit raportului de sãpãturã 

arheologicã de la Mãnãstirea Comana), 

fiind înmormântat la Mãnãstirea Comana 

alãturi de mama sa, care moare în 1664. 

Au rãmas de la Nicolae Pãtraºcu 

portretul de copil (alãturi de mama sa în 

fresca Mãnãstirii Cãluiu), semnãtura ºi 

sigiliul lui, cu stema Þãrii Româneºti într-o 

frumoasã legendã, stema desenatã de 

sibianul Franck Valentin în 1616 ºi 

inclusã într-un album tipãrit, impresiile 

celor care l-au cunoscut la curtea 

domneascã din Târgoviºte ºi mãrturiile 

asupra unui tânãr învãþat, ºtiutor de limbi 

strãine ºi preocupat de învþãtãturã, care 

ar fi putut urma visul tatãlui sãu – dacã 

situaþia politicã i-ar fi permis-o. 


ISTORIA TIPARULUI 

Agnes Erich 

MACARIE ªI EVOLUÞIA 

TIPARULUI ROMÂNESC (1) 

Anul 2012 încheie seria aniversãrilor 

dedicate momentului macarian în istoria 

tiparului românesc, serie începutã în 2008 ºi 

continuatã în 2010. Aceste aniversãri ne permit 

sã rememorãm etapele legate de începutul 

activitãþii tipografice din Þara Româneascã, 

fenomen aparþinând contextului european de 

la acea vreme (Alexandru Duþu; Maria Ana 

Muzicescu. Relaþiile culturale românobalcanice 

pânã în secolul al XVI-lea. 

Bucureºti,1996, p. 96). 

Legãturile culturale cu þãrile sud 

europene sunt de necontestat ºi trebuie sã 

subliniem cã, încã de la apariþie, primele 

tipãrituri macariene de la Târgoviºte (1508- 

1512) au circulat ºi în lumea slavã, fiind 

folosite drept model pentru cãrþile tipãrite 

aici (Tetraevangheliarul). Acest fapt a fost 

remarcat ºi de N. Iorga care afirma cã: 

„Meºterii trebuiau sã-ºi caute un sprijin, 

un ocrotitor, dincoace de Dunãre, unde se 

pãstrau vechile forme de stat. Aceastã 

îndreptare spre noi era cu atât mai impusã, 

cu cât Veneþia nu mai voi sã se ocupe cu 

lucrul tipografic pentru slavi...”(Nicolae 

Iorga. Istoria literaturii româneºti. 

Bucureºti: Editura Pavel Suru, 1925, p. 138). 

Înfiinþarea tipografiei în Þara Româneascã 

s-a fãcut la iniþiativa bisericii ºi a domnului 

Radu cel Mare pentru a acoperi o necesitate 

în ceea ce priveºte lipsa cãrþilor de cult, atât 

în spaþiul românesc, dar ºi pentru þãrile care 

foloseau limba slavã în bisericã. 

Cel care va duce la îndeplinire dorinþa 

Bisericii ºi a clasei conducãtoare va fi 

cãlugãrul Macarie, cel care tipãrise la 

Cetinje un Molitvenic (1496), un Octoih 

(1493-1494), iar în 1495 o Psaltire. Datoritã 

condiþiilor vitrege (pãtrunderea otomanilor 

pe teritoriul Muntenegrului) tipografia de 

aici îºi va înceta activitatea (dupã numai 

doi ani), moment în care cãlugãrul Macarie 

se va refugia la Veneþia, împreunã cu 

protectorii sãi. Dupã un timp va pleca în 

Þara Româneascã adus fiind de mitropolitul 

sârb Maxim, însã despre aceasta nu existã 

dovezi scrise (Dan Simonescu; Victor 


Petrescu. Târgoviºte, vechi centru 

tipografic românesc. Targoviste: Muzeul 

Judeþean Dâmboviþa, 1972, p. 8.). 

Înfiinþarea tipografiei de la Târgoviºte 

este strâns legatã de numele lui Radu cel 

Mare despre care se spune cã era un 

„domn înþelept, paºnic ºi drept” care „n-a 

purtat rãzboaie, a dorit pacea, ºi s-a ocupat 

îndeosebi de treburile bisericeºti ºi 

culturale” (Constantin Giurescu; Dinu 

Giurescu. Istoria românilor. Bucureºti: 

Editura Albatros, 1975, p. 317). Domnul 

a adus la curtea sa, pe lângã tipograful 

Macarie, ºi câþiva sârbi din înalta nobilime, 

dintre care amintim pe Maxim, cel care se 

presupune cã l-ar fi adus ºi pe Macarie, 

venirea lor în Þara Româneascã 

reprezentând un act pozitiv pentru cultura 

româneascã, deoarece militau pentru 

tipãrirea cãrþilor bisericeºti. Radu cel Mare 

s-a preocupat de înzestrarea Bisericii 

Române cu „izvoare de învãþãturã 

limpede”, iniþiativa sa înscriindu-se în 

cadrul mãsurilor de reorganizare a acesteia 

ºi a statului. Pentru realizarea acestui 

deziderat îl va aduce în þarã ºi pe fostul 

patriarh al Constantinopolului, Nifon care 

numi pe doi episcopi „ca sã se înderepteze 

toatã þara de la arhierei”, pentru 

desãvârºirea acestei opere fiind nevoie de 

cãrþi care sã cuprindã slujbele bisericeºti. 

Astfel, Liturghierul din 1508, Octoihul din 

1510 ºi Tevangheliarul din 1512 nu fac 

decât sã punã în practicã, sub formã 

tipãritã, dorinþa domnului ºi a Bisericii, de 

a se realiza sub formã unitarã cea mai mare 

ºi mai esenþialã parte din slujbele bisericeºti. 

Originea ºi locul de tipãrire al celor trei 

lucrãri au iscat controverse în rândul 

specialiºtilor în istoria cãrþii, controverse 

care continuã ºi în prezent. Problema 

originii tiparniþei macariene a fost dezbãtutã 

atât de cercetãtorii români cât ºi de cei 

strãini. Istoricii D. Sp. Radojicic ºi Dejan 

Medakovic (Lajos Demény; Lidia Demény. 

Carte, tipar ºi societate la români în secolul 

al XVI-lea. Bucureºti: Editura Kriterion 

81

,1986, p.35.), afirmã cu tãrie cã cele trei 

tipãrituri aparþin centrului tipografic de la 

Cetinje. Noi venim ºi combatem aceastã 

presupunere comparând materialul 

tipografic utilizat de Macarie la imprimarea 

cãrþilor de pe teritoriul românesc cu cel 

utilizat la realizarea cãrþilor de la Cetinje, 

acestea din urmã fiind mult mai îngrijit 

tipãrite, de unde tragem concluzia cã ºi 

condiþiile tehnice erau mult avansate. De 

asemenea, slavistul V. Jagic afirmã cã între 

tipografia din Cetinje ºi cea din Þara 

Româneascã nu existã nici o asemãnare, 

litera tipografiei muntenegrene fiind subþire 

ºi micã, iar cea din Þara Româneascã, 

groasã ºi mare, iar ornamentele din cãrþile 

tipãrite în Þara Româneascã sunt 

influenþate de manuscrisele din vremea lui 

ªtefan cel Mare, pe când ornamentele celor 

din Muntenegru sunt în stil clasic de 

Renaºtere italianã. În ceea ce priveºte limba 

celor douã tipuri de tipãrituri aceasta este 

slava bisericeascã de redacþie sârbã în 

Muntenegru ºi de redacþie medio-bulgarã 

în Þara Româneascã (P. P. Panaitescu. 

Octoihul lui Macarie ºi originile tipografiei 

în Þara Româneascã. În: Biserica Ortodoxã 

Românã, nr. 57, 1939, p.533-538). 

Alexandru Odobescu conchide în 

cercetãrile sale cã în aceastã perioadã nu a 

existat tiparniþã chirilicã în Þara 

Româneascã ºi cã tipãriturile macariene, 

cu stema Þãrii Româneºti sunt tipãrituri 

veneþiene executate la comanda 

domnitorilor români: „Aceastã carte 

tipãritã cu aºa litere curate ºi desluºite în 

anul 1508 în domnia lui Mihnea Vodã I, e 

o adevãratã curiozitate”, (Alexandru 

Odobescu. Despre unele manuscripte ºi 

cãrþi tipãrite aflate la Mãnãstirea Bistriþa. 

În: Revista Românã, nr.1, 1861, p.819) 

pentru ca Virgil Molin sã declare categoric: 

„Cãrþile lui Macarie, cele dintâi necesare 

Þãrii Româneºti sunt editate ºi tipãrite la 

Veneþia”, în oficina lui Torresani. 

Argumentele pe care se baza teoria sa erau: 

caracterele literelor din cãrþile lui Macarie 

(1508-1512) sunt de tip veneþian; tiparul 

este în douã culori, tehnicã pur veneþianã; 

hârtia este de provenienþã veneþianã; 

legãtura este identicã cu cele veneþiene din 

jurul anului 1500. Nici aceastã ipotezã a 

imprimãrii tipãriturilor româneºti ale lui 

Macarie în tipografia lui Torresani nu este 

întemeiatã din urmãtoarele considerente: 

literele din Liturghier sunt mult mai 

groase, fiind asemãnãtoare semiuncialelor 

manuscriselor moldoveneºti; ornamentele 

din tipãriturile lui Macarie nu sunt nici ele 

de origine veneþianã, ci le imitã pe cele din 

manuscrisele moldoveneºti de la sfârºitul 

domniei lui ªtefan cel Mare; tiparul în douã 

culori era executat în cãrþile lui Macarie 

dupã o tehnicã rudimentarã, fiind scoase 

foile de sub presã, dupã care se tipãrea iar 

cu cernealã roºie pe locurile lãsate albe, de 

unde ºi neconcordanþa la linie; în privinþa 

lipsei de indicaþii în epilogurile celor trei 

cãrþi asupra locului unde s-au tipãrit este 

de presupus cã stema indicã locul; 

diferenþa de circa doi ani între apariþia celor 

trei cãrþi târgoviºtene demonstreazã cã 

tipãrirea s-a fãcut într-o tiparniþã modestã; 

îndreptarea textului tipãrit în caietul al doilea 

din Liturghier, unde apãruserã unele 

greºeli care denaturau sensul textului, a 

condus la existenþa a douã variante, fapt 

de neimaginat pentru o tipografie cu 

experienþã ca cea veneþianã; legãturile 

cãrþilor lui Macarie s-au fãcut în mãnãstirile 

ºi atelierele care existau în þarã ºi nu au 

aceeaºi facturã cu legãturile executate în 

atelierele veneþiene; Octoihul fiind tipãrit în 

1510, nu s-a putut realiza în tipografia lui 

Torresani deoarece aceasta era închisã la 

acea datã (Mircea Tomescu. Istoria cãrþii 

româneºti de la începuturi pânã în 1918. 

Bucureºti: Editura ªtiinþificã,1968 p. 29). 

O altã teorie privind originea tiparului 

macarian este legatã de tiparniþa chirilicã din 

Cracovia a lui Sweipolt Fiol, A.P. 

Sobolevski afirmând cã tipãriturile 

cracoviene din 1491 au „ca temelie a lor 

texte de origine româneascã” (P. P. 

Panaitescu. Liturghierul lui Macarie (1508) 

ºi începuturile tipografiei în Þãrile 

Române. În: Biserica Ortodoxã Românã, 

nr. 57, 1939, p. 533-538), iar P.P. Panaitescu 

susþinea cã literele cãrþilor lui Sweipolt Fiol 

se aseamãnã cu cele din manuscrisele slavoromâne. 

Lajos ºi Lidia Demény 

demonstreazã cã tipãriturile chirilice din 

Cracovia au caracteristici tipografice care 

exclud o asemãnare pronunþatã cu tipãriturile 

macariene din Þara Româneascã (Lajos 

Demény; Lidia Demény,op. cit., p. 37-38), 

cãrþile chirilice cracoviene având frontispicii 

cu totul deosebite. 

Dintre centrele tipografice de pe 

teritoriul þãrilor române care au fost 

vehiculate ca fiind locul de apariþie al celor 

trei tipãrituri amintim Bistriþa olteanã, 

Snagov, Govora, Mãnãstirea Dealul. În 

ceea ce priveºte Bistriþa olteanã primul 

care abordeazã acest aspect a fost N. 

Iorga: „La Dealul, sau, mai curând, pentru 

cã aici lucrul de împodobire a urmat pânã 

pe vremea lui Neagoe, la Bistriþa 

Craioveºtilor, unde se zice cã ºi Maximiam 

ar fi serbat nunta Miliþe, s-a fãcut aceastã 

nobilã lucrare de artã” (Nicolae Iorga. 

Istoria Bisericii Româneºti. Bucureºti: 

Editura Gramar, 1995, p.129). Printre cei 

care au mai susþinut aceastã teorie au fost 


P. P. Panaitescu (P. P. Panaitescu. 

Contribuþii la istoria culturii româneºti. 

Bucureºti: Editura Minerva, 1971, p. 326), 

Barbu Theodorescu („Prin aºezarea sa 

geograficã, pe drumul Sibiului, bogãþia ºi 

tãria politicã a Craioveºtilor, prin faptul cã 

acolo Odobescu a gãsit un adevãrat depozit 

macarian, înclinãm a crede cã locul primei 

tipografii a Þãrii Româneºti ar fi putut fi 

Bistriþa”), ªtefan ªtefãnescu, Virgil 

Cândea, Sextil Puºcariu (Sextil Puºcariu, 

Istoria literaturii române. Bucureºti, 1987, 

p. 41) º.a. ºi din ale cãror argumente 

menþionãm: în aceastã locaþie s-au gãsit 

ºapte exemplare din Liturghier de cãtre 

Alexandru Odobescu; între cãrturarii 

Bistriþei ºi cei din sudul Dunãrii au existat 

puternice legãturi de rudenie; în timpul 

editãrii Liturghierului, Târgoviºtea nu mai 

era unic centru administrativ ºi cultural al 

þãrii: „scaunul þãrii era deopotrivã atât în 

Bucureºti, cât ºi la Târgoviºte” (P.P. 

Panaitescu, op. cit., p. 326). Este cunoscut 

faptul cã mãnãstirea a fost distrusã din 

temelii de cãtre Mihnea Vodã la 1509, într-un 

document al vremii specificându-se „ºi 

mãnãstirea lor (Craioveºtilor), carea o 

fãcuse ei pre râul Bistriþii din temelie o 

au risipit”. Aceasta va fi refãcutã în timpul 

lui Neagoe Basarab între 1515 - 1519 tot 

de Craioveºti, ºi astfel putem afirma cã nu 

se putea instala o tipografie într-un sediu 

neamenajat. Totuºi, dacã presupunem cã 

Macarie ar fi tipãrit Liturghierul la Bistriþa 

se pune întrebarea unde s-au tipãrit 

urmãtoarele douã cãrþi, având în vedere 

cã la Bistriþa nu mai era posibil, aceasta 

fiind distrusã la 1509. De asemenea, dacã 

exista o tradiþie în acest sens, de ce D. 

Liubavici a ales sã tipãreascã la Târgoviºte 

ºi nu la Bistriþa lucrãrile sale. Este ºtiut 

faptul cã lucrãrile tipãrite în acele vremuri 

erau legate în cadrul mãnãstirilor, ºi acest 

lucru poate explica existenþa unui numãr 

mare de exemplare din Liturghier la 

mãnãstirea Bistriþa, unde probabil fuseserã 

date la legat, dar mai ales se explicã acest 

fapt prin amintirea scopului tipãririi acestei 

lucrãri: destinaþia ei era aceea de a circula 

ºi de a se asigura astfel o practicã unitarã 

în þinerea slujbelor religioase. 

Snagovul este un alt centru tipografic 

unde se presupune cã s-ar fi tipãrit primele 

cãrþi de pe teritoriul românesc, 

pronunþându-se în acest sens Alexandru 

Grecu care afirmã „cã mãnãstirea Snagov 

ar putea fi locul de tipãrire a primelor trei 

cãrþi macariene”(Alexandru Grecu. 

Contribuþii la începuturile tipografiei 

slave în Þara Româneascã. În: Studii ºi 

cercetãri de bibliologie I, 1995, p. 235), 

susþinând cã Neagoe Basarab ar fi avut o 


grijã deosebitã de aceastã mãnãstire. Prima 

atestare documentarã sub numele de 

Snagov apare în anul 1408, într-un hrisov 

al lui Mircea cel Bãtrân, dar sunt pãreri cã 

aici exista un lãcaº de cult încã din vremea 

lui Vladislav I (1364-1379). Dar abia 

începând cu 1517 începe refacerea acesteia 

de cãtre Neagoe Basarab, ºi este greu de 

crezut cã s-ar fi instalat o tipografie într-un 

loc de asemenea, improvizat. Abia în cursul 

anului 1694, prin transferarea de la 

tipografia domneascã din Bucureºti a unei 

pãrþi a utilajului tipografic la Snagov, Antim 

Ivireanul va pune bazele unei mari tipografii 

cu posibilitãþi de imprimare în mai multe 

limbi, tipografie independentã de cea 

bucureºteanã. 

Govora este ºi ea inclusã în rândul 

ipotezelor privind locul de tipãrire al celor 

trei cãrþi, Al Odobescu fiind cel care 

înainteazã aceastã supoziþie argumentând 

cã la Govora, Matei Basarab instaleazã o 

tipografie începând cu 1637, ºi cã tipãreºte 

o Psaltire, dar din care nu s-a pãstrat nici 

un exemplar complet. Acest fapt ar duce 

la concluzia, spune el, cã exista deja o 

tradiþie tipograficã gãsindu-se „poate chiar 

ceva rãmãºiþe de vechi unelte tipografice” 

(Alexandru Odobescu. Opere. Bucureºti: 

Editura Academiei, 1967, p. 160). Mergând 

pe aceeaºi idee A. Sacerdoþeanu afirmã: 

„Între vechile centre tipografice din þarã, 

Vâlcea ocupã un loc însemnat chiar dacã 

lãsãm la o parte discuþia cu privire la locul 

unde a tipãrit Macarie celebrul sãu 

Liturghier din 1508, propus de unii a fi 

la Bistriþa sau Govora. Cert este cã la 

Govora a fost tipografie pe vremea lui 

Matei Basarab” (Alexandru Sacerdoþeanu. 

Originea ºi condiþiile social economice ale 

dezvoltãrii vechiului oraº Râmnicu 

Vâlcea. În: Buridava, 1972, p. 51). Din 

cele expuse mai sus realizãm cã nu avem 

nici o dovadã clarã cã ar fi existat activitate 

tipograficã la Govora la 1507, când s-a 

început tipãrirea Liturghierului. 

Personal considerãm cã cele trei cãrþi 

macariene nu s-au tipãrit în nici unul din 

centrele enumerate mai sus, ci la 

Mãnãstirea Dealul (Târgoviºte), loc de 

unde au pornit ºi directivele reformelor 

feudale politice, culturale ºi bisericeºti, fapt 

menþionat anterior prin încercarea domnilor 

români de a centraliza puterile statului în 

mâinile lor. Aºadar, întemeierea oficinei 

tipografice în Þara Româneascã trebuie 

pusã în strânsã legãturã cu trecerea 

bisericii feudale sub autoritatea centralizatã 

a domniei. Aceastã centralizare a puterii 

politice în mâna domnului este însoþitã de 

o creºtere a venitului domnesc, care 

îngãduia sã se punã bazele unor aºezãminte 

83

culturale precum Mãnãstirea Dealul. De 

asemenea, este mult mai probabil instalarea 

tipografiei în incinta unei mãnãstiri 

deoarece aici existau ateliere pentru 

meºteºuguri fine ºi cãlugãri ºtiutori de carte 

care ar fi putut ajuta la corectura textului, 

precum ºi a textului religios. Este de 

observat cã ornamentele frontispiciilor 

tipãriturilor lui Macarie sunt apropiate ca 

stil de ornamentele în stil „armenesc” 

(Nicolae Ghica-Budeºti. Evoluþia 

arhitecturii în Muntenia. În: Buletinul 

Comisiunii monumentelor istorice, 20) de 

la Mãnãstirea Dealul (ornamente formând 

cercuri ºi pãtrate împletite din vrejuri de 

plante stilizate). 

Începuturile activitãþii tipografice a lui 

Macarie nu sunt cunoscute, informaþiile 

biografice în privinþa sa fiind extrem de 

rare (Nicolae Iorga. Istoria bisericii 

româneºti ºi a vieþii religioase a 

românilor. Bucureºti: Editura Ministerului 

Cultelor ºi Instrucþiunii publice, 1928, 

p.129). Majoritatea biografilor (I.Karataev, 

L. Tomic, L. Stoianovici, V. Jagic etc.) 

considerã cã Macarie a învãþat arta ºi 

tehnologia imprimãrii cãrþii la Veneþia, în 

tipografia lui Torresani (Dan Dumitrescu. 

Meºterul tiparelor. În: Magazin istoric, nr. 

4, 1970, p. 29). Între anii 1493-1496 îºi 

desfãºoarã activitatea la Cetinje, în 

Muntenegru, unde imprimã o serie de cãrþi 

sub patronajul voievodului þãrii, Gheorghe 

Cernoievici, fapt de altfel precizat anterior, 

a cãrui politicã se baza pe sprijinul Veneþiei, 

astfel explicându-se ºi relaþiile culturale 

dintre Muntenegru ºi Veneþia, ºi aducerea 

tipografiei de acolo. Cei mai mulþi 

cercetãtori admit cã tipografia din Cetinje 

a fost adusã din Veneþia, fiind cumpãratã 

de la Andreea Torresani, iar Macarie 

tipograful a fost ucenicul acestuia. Faptele 

care au condus la aceastã concluzie au fost: 

tipografia slavã a lui Torresani îºi înceteazã 

activitatea la 1493 (anul în care începe 

activitatea tipografiei din Muntenegru); 

aspectul literelor ºi ornamentelor din 

tipografia lui Macarie de la Cetinje este de 

origine italianã, iconografia tipãriturilor 

macariene din Cetinje evidenþiind originea 

sa veneþianã, cu atribute renascentiste: 

mascaroni, amoraºi, cornul abundenþei, 

ghirlande, pãsãrele etc. 

De la Cetinje, Macarie a sosit în Þara 

Româneascã la invitaþia lui Radu cel Mare, 

pentru înfiinþarea unei tipografii. Cãrþile 

tipãrite în Þara Româneascã sunt 

obiºnuitele texte bisericeºti, texte traduse 

odinioarã din limba greacã în limba slavonã 

ºi copiate în manuscrise pentru folosinþa 

românilor care adoptaserã ritul slavon. În 

tiparniþa de la Dealu, Macarie scoate trei 

tipãrituri: un Liturghier (1508), un Octoih 

(1510) ºi un Evangheliar (1512). 

Reviste primite la redacþie 

1. Familia, revistã lunarã de culturã, seria V, anul 48 (148), nr. 1 (554), ianuarie 2012, Oradea, 

director Ioan Moldovan, redactor-ºef Traian ªtef; 

2. Luceafãrul de dimineaþã, lunar de culturã al USR, nr. 2 (1020), februarie 2012, Apare cu 

sprijinul Primãriei sectorului 2, Bucureºti, primar Neculai Onþanu, redactor-ºef Dan Cristea; 

3. Dacia literarã, revistã de constituiri culturale, anul XXIII (serie nouã din 1990), nr. 3-4 

(102-103) 2012, apare sub egida USR, Iaºi, redactor-ºef Lucian Vasiliu; 

4. Nord literar, anul X, nr. 2 (105), februarie 2012; apare sub egida Consiliului Judeþean 

Maramureº, Baia Mare, director Gheorghe Glodeanu; 

5. Gazeta de Izbiceni, ziar de culturã, atitudine ºi informaþie, nr. 1, februarie 2012; editor 

Centrul Cultural „Tudor Gheorghe” Izbiceni; 

6. Acolada, Revistã de literaturã ºi artã, Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, 

ianuarie 2012 (anul VI), nr. 1 (51), Editori, Societatea Literarã Acolada ºi Editura Pleiade Satu 

Mare, director general, Radu Ulmeanu, director, Gheorghe Grigurcu, redactor-ºef, Petre Got; 

7. Cafeneaua literarã, Revistã lunarã editatã de Centrul Cultural Piteºti sub egida Consiliului 

Local Piteºti ºi a Primãriei Municipiului Piteºti, Anul X, nr. 2 (109), februarie 2012, director, 

Virgil Diaconu, redactor-ºef, Marian Barbu; 

8. Apostrof, Revistã a Uniunii Scriitorilor, anul XXIII, nr. 1 (260), ianuarie 2012, Cluj-Napoca, 

redactor-ºef, Marta Petreu; 

9. Argeº, anul XII (XLVII), nr. 1 (355), ianuarie 2012, Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din 

România; Editori: Consiliul Local Piteºti, Primãria Municipiului Piteºti ºi Centrul Cultural 

Piteºti, redactor-ºef, Dumitru Augustin Doman; 

10. Bucovina literarã, serie nouã, anul XXII, nr. 12 (250), decembrie 2011, Suceava, redactor- 

ºef Constantin Arcu. 

11. Convorbiri literare, anul CXLV, nr. 2 (194), februarie 2012, revistã a Uniunea Scriitorilor 

din România, fondatã de Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867, redactor-ºef Cassian 

Maria Spiridon, redactor-ºef adjunct Dan Mãnucã; 


ISTORIA TIPARULUI 

Viorel Cristian Militaru 

SCRIEREA RELIGIOASÃ 

ªI LAICÃ VECHE 

Din perioada dacilor a existat 

preocupare pentru culturã, ei foloseau 

alfabetul grec sau latin, acest fapt a fost 

descoperit pe niºte blocuri de piatrã de la 

Sarmisegetusa. La curtea lui Decebal se 

folosea ca limbã diplomaticã cea latinã. În 

perioada daco-romanã au existat multe 

inscripþii în latinã care au ajutat la 

dezvoltarea limbii române. 

În limba românã, primele mãrturii le 

putem constata de prin veacul al XII lea, 

când limba de cult slavonã stãpânea cu 

autoritate cadrul oficial al bisericii ºi 

cancelariei domneºti. Excepþie face cronica 

bizantinã a lui Theophanes Confessor din 

veacul al VIII lea care reproduce o 

întâmplare a anului 587, din timpul luptei 

bizantinilor cu avarii. Un soldat de neam 

dac aflat în armata bizantinã, observând 

cã unui soldat care se afla în faþa lui i-a 

cãzut pãtura de pe cal, l-a fãcut atent în 

limba romanã: torna, torna, frate, 

determinându-l sã se întoarcã pentru a-ºi 

recupera bagajul. Strigãtul dacului a fost 

interpretat ca ordin de luptã provocând 

astfel derutã în rândul avarilor având ca 

finalitate victoria bizantinilor. Acestea ar 

fi primele cuvinte în limba romanã 

consemnate în prima perioadã a primului 

mileniu, pentru ca la anul 943 sã se 

gãseascã inscripþionat în grafica chirilicã 

cuvântul august în localitatea Mircea Vodã 

din Dobrogea. 

Din veacul al X-lea dateazã Legenda 

Sfântului Gherhard, în care se pomeneºte 

despre o mãnãstire de cãlugãri greci de 

lângã Arad. Ea a fost ocupatã de catolici, 

care înfiinþeazã o ºcoalã de gramaticã ºi 

muzicã, iar cãlugãrii greci de rit ortodox 

sunt trimiºi la Oxalanos. La anul 1100 tot 

lângã Arad, o altã mãnãstire a fost distrusã 

de tãtari în timpul invaziei. Aceastã 

mãnãstire, pe lângã cea de la Fãgãraº, era 

o filialã a mãnãstirii franceze Pontigny ºi 


avea o bibliotecã cu numeroase cãrþi, între 

care lucrãri aparþinând lui Seneca (despre 

binefaceri), Cicero (despre scopurile 

bunelor ºi relelor), Quintilian (despre 

efectele cuvântãrilor supãrãtoare), 

Suetonius (despre viaþa celor doisprezece 

Cezari) etc. 

Prin veacul al XIV lea se atestã 

scrisoarea din anul 1396 a episcopului 

transilvan Maternus, prin care se solicita 

judelui din Sibiu ajutor, pentru ca solul 

regal Johannes Tatar, care urma sã se 

deplaseze în Þãrile Române, sã fie însoþit 

de un cunoscãtor al scrisului românesc. 

Dupã un secol se cunoaºte tot la Sibiu 

activitatea unui copist de limba românã, 

în persoana preotului Bratu. În 1495 el 

primea un florin pentru redactarea 

scrisorilor oficiale ale cancelariei sibiene 

în limba românã. 

Preotul Bratu a slujit mai întâi la 

biserica din Schei, fãcând parte din vestita 

familie a popei Pãtru cel Bãtrân, aºa cum 

reiese din cronica protopopului Vasile din 

Scheii Braºovului. El fusese colaboratorul 

diaconului Coresi ºi se ocupa cu redactarea 

actelor oficiale care priveau limba latinã, 

greacã ºi românã. 

Din documentele atestate reiese cã în 

perioada anilor 943 – 1520 erau folosite 

un numãr de 628 cuvinte româneºti, ceea 

ce permite fiecãrui cercetãtor sã constate 

cã limba românã funcþiona ºi în scris 

pentru aceastã perioadã ºi doar statutul ei 

de limbã neoficialã nu îngãduia scrierea 

textelor în aceastã limbã. La 1482 este 

cunoscutã scrisoarea boierului Dragomir 

Udriºte, adresatã braºovenilor, care 

foloseºte chiar din prima propoziþie 

adresarea: Bunilor ºi cinstitem, cuvinte 

româneºti. 

Din acest tablou al scrisorilor în limba 

românã, se regãseºte ºi scrisoarea unui 

soldat român aflat în Tracia cãtre fratele 

85

sãu din Valahia, pe la anul 1475, afirmaþie 

susþinutã de un învãþat german. Dupã 10 

ani, la 1485, domnul Moldovei ªtefan cel 

Mare scrie regelui Poloniei, Cazimir, o 

scrisoare în limba valahã (latina stricatã), 

pe care solul o traduce mai întâi în limba 

latinã, apoi în cea slavã. Despre limba 

latinã popularã ne vorbeºte la 1453 

istoricul italian Flavio Bindo, care se 

adreseazã regelui sicilian Alfons de Aragon 

în legãturã cu organizarea unei cruciade 

împotriva turcilor ºi cu acest prilej se 

oferã observaþii valoroase referitor la 

formarea limbii române. 

La 1500, într-o carte francezã se 

vorbeºte despre românii care se ajutau în 

scris de literele latine aºa cum precizeazã 

ºi Dimitrie Cantemir care aduce argumente 

noi referitor la folosirea scrierii latine 

înaintea adaptãrii alfabetului slavon. 

Dupã Sinodul de la Florenþa din anul 

1439, la care a participat mitropolitul 

Teoctist al Moldovei, acesta îl sfãtuieºte 

pe domnitorul Alexandru cel Bun sã 

dispunã înlocuirea literelor latine cu cele 

chirilice, ceea ce se înþelege cã înainte de 

1439 se scria româneºte cu litere latine. 

Dimitrie Cantemir cunoºtea aceasta ºi în 

Descriptio Moldaviae, capitolul Despre 

literele moldovenilor, comenteazã 

convingãtor cu privire la grafia latinã în 

scrierea veche româneascã. 

Domnitorii, depãºind protocolul 

diplomatic, se dedau scrisului. Un caz este 

cel al lui Vladislav Vlaicu (1362-1374) care 

scria stareþului mãnãstirii Cutluzim de la 

Athos: Aceste astfel scrise ºi iscãlite de 

domnia mea…. 

Adevãrul se confirmã într-o scrisoare 

a patriarhului Dositei al Constantinopolului, 

care la 1370 dispunea instalarea 

mitropolitului Iachint de Vicina în scaunul 

de mitropolit al Þãrii Româneºti, iar în 

scrisoarea de numire spunea: Domnul Þãrii 

Româneºti a cerut de mai multe ori prin 

scrisorile sale un arhiereu pentru þara sa…. 

Pe teren literar cel mai cunoscut text, de 

altfel mult disputat este Codicele de la Ieud. 

Cu prilejul sãrbãtorii ASTREI la Sighetul 

Marmaþiei, din anul 1921, cãrturarul 

braºovean Andrei Bîrseanu gãseºte un 

volum al preotului Artemiu Anderco din 

comuna Ieud judeþul Maramureº. Pe lângã 

douã texte coresiene (Pravila ºi 

Catehismul) cuprinde ºi o legendã al cãrui 

text se regãseºte ºi în Cuvinte den bãtrâni 

a lui Hasdeu. Deºi data atestatã de unii 

cercetãtori era de prin veacul al XVI-lea, 

cea mai veche datã propusã fiind anul 1391. 

Venind în timp ne este de mare folos 

primul document scris în limba românã, 

Scrisoarea lui Neacºu din Câmpulung, 

adresatã judelui Hanaº Bengner al 

Braºovului, în 1521. Acest document a 

fost descoperit de cãtre Nicolae Iorga în 

Arhivele Braºovului la începutul secolului 

al XX lea. Neacºu era cunoscut din timpul 

domniei lui Vlad cel Tânãr pentru cã avea 

un proces de datorii cu negustorii 

braºoveni. Împãratul despre care se 

menþioneazã în scrisoare este Soliman al 

II lea, Magnificul. Valoarea moralã a 

scrisorii constã în gestul unui român de 

dincoace de munþi de a-i preveni pe ardeleni 

de pericolul invaziei turceºti. 

Este demn de evidenþiat conþinutul 

textelor maramureºene sau rotacizante care 

denumesc patru cãrþi religioase cum ar fi: 

Codicele voroneþean, Psaltirea 

voroneþeanã, Psaltirea Hurmuzachi. 

Autorii au fost originari din zona 

Maramureºului, aºa se explicã fenomenul 

de rotacism (în cuvintele de origine latinã 

n este înlocuit cu r.) 

Cei mai de seamã tipografi ai secolului 

al XVI-lea au fost: Macarie care tipãreºte 

Liturghierul de limbã slavonã anul 1508; 

Dimitrie Liubavici, ajutat de Oprea ºi 

Petre, tipãreºte Apostolul, în anul 1547, 

din porunca lui Iliaºcu Voievod; Diaconul 

Coresi tipãreºte între anii 1559-1583 un 

numãr de nouã cãrþi în limba românã: 

Întrebare creºtineascã, Evanghelierul, 

Praxiul (carte bisericeascã ce cuprinde 

faptele ºi scrisorile apostolilor), Cazania, 

Molitvelnicul, Psaltirea, Cazania II, 

Liturghierul, Pravila Sfinþilor Apostoli. 

Este de evidenþiat faptul cã atunci 

când slavii pãtrund în sudul Dunãrii, limba 

românã se scindeazã. Influenþele apar 

datoritã ortodoxismului, în a doua 

jumãtate a secolului al X-lea conform 

documentelor epigrafice descoperite în 

Muntenia ºi Moldova. 

Referitor la scrierile religioase amintim: 

douã scrisori ale egumenului Nicodim 

(1385; 1391); imnuri religioase compuse 

de Filotei, care a fost logofãtul lui Mircea 

cel Bãtrân; Textul hagiografic (ramurã a 

teologiei care se ocupã cu vieþile sfinþilor), 

Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou, scris 

de Grigorie Þamblac, propovãduitor al 

domnitorului Alexandru cel Bun; 

Tetraevanghelul, prima copie dupã o carte 

religioasã din secolul al XV-lea. 

În ceea ce priveºte scrierile cu 

caracter laic amintim: scrisoarea lui ªtefan 

cel Mare cãtre principii creºtini dupã 


victoria de la Vaslui, care este o lucrare 

remarcabilã în ceea ce priveºte arta 

compoziþiei; Letopiseþul (scrierea istoricã) 

de când s-a început Þara Moldovei, prima 

cronicã scrisã în timpul lui ªtefan cel Mare, 

unde se glorificã luptele de apãrare 

susþinute de domnitor; Letopiseþul, scris 

de Macarie la porunca domnului Petru 

Rareº. Este de luat în seamã cã Macarie a 

fost martor ocular la toate aceste 

evenimente; Cronica privind desfãºurarea 

evenimentelor politice ºi sociale scrisã de 

Eftimie, care continuã letopiseþul lui 

Macarie din porunca lui Alexandru 

Lãpuºneanu, într-un stil propriu ºi accesibil 

pentru cititori; Cronica lui Azarie, care a 

fost ucenicul lui Macarie, care descrie 

istoria Moldovei, fãcându-.se referire la 

Despot-vodã, care-i prigonise pe boieri; 

Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul 

sãu Teodosie. De reþinut cã în 1984 s-a 

descoperit la Sofia manuscrisul în limba 

slavonã, pe hârtie fabricatã la Veneþia în 

secolul al XVI-lea, având un scris caligrafic 

ºi folosind vinietã în aur. Acest manuscris 

putea fi destinat atât cancelariei domneºti, 

cât ºi lui Teodosie însuºi. Tipãritura este o 

enciclopedie a cunoºtinþelor moral-politice, 

filosofice ºi pedagogice, de fapt o sintezã 

a gândirii ºi a experienþei medievale. 

Conceputã ca un testament, vãdeºte o 

puternicã personalitate, deoarece 

intensitatea trãirii este egalã cu cea a 

gândirii. Poate fi consideratã o operã 

ideologicã, având scop educativ, deoarece 

este prezentat un cod moral pentru omul 

care trãia în societatea româneascã. Finalul 

lucrãrii este dedicat mamei, soþiei ºi copilului 

ºi impresioneazã prin sensibilitate, duioºie 

ºi lirism. Ea a fost tradusã în româneºte 

din secolul al XVII-lea. 

Cultura poporului român a fost 

puternic influenþatã de creºtinism chiar de 

la începuturile sale. Sfântul Apostol Andrei, 

cel dintâi chemat, fiind propovãduitor al 

Evangheliei, era unul din cei 12 Apostoli, 

care a dus credinþa într-o parte a teritoriului 

românesc, Scythia (Dobrogea de astãzi) 

ajungând ºi pe meleagurile muscelene în 

zona unde se aflã Mânãstirea Nãmãeºti 

(dupã cum spune o legendã). Sfântului 

Apostol Andrei, care a propovãduit 

Evanghelia lui Hristos prin multe þãri, i-a 

picat la suflet ºi Sciþia Minor (Dobrogea 

de astãzi). Un istoric german ne spune cã 

Apostolul Andrei, atât de iubit ºi venerat 

de români, a zãbovit o perioadã de 20 de 

ani într-o peºterã naturalã ca cea de la 

Nãmãieºti. Plecând din Scitia Minor, 


Apostolul Andrei a ajuns la pasul Bran, 

unde, coborând spre Dacia superioarã, 

fãcu un popas la poalele unui munte, lângã 

un templu pãgânesc. Unii istorici susþin cã 

biserica mânãstirii ar fi fost la origine un 

templu pãgânesc închinat zeului Zamolxes 

care a fost primul zeu al dacilor. Alþi istorici 

susþin cã biserica la origine ar fi fost o 

catacombã creºtinã din perioada stãpânirii 

romane. Suportul istoric al acestei 

prezumþii ar fi faptul cã aici în zonã au 

existat garnizoanele romane care pãzeau 

artera de legãturã dintre pasul Bran ºi Dacia 

superioarã ºi a rãmas mãrturie peste veacuri 

Castrul Roman Jidava, cea mai puternicã 

fortãreaþã de pe Limesul Transalutanus. 

Revenind la legendã, se spune cã ajungând 

Apostolul Andrei aici ºi privind pe fereastra 

templului, gândea cã va gãsi un preot dintre 

slujitorii lui Zamolxes cu care sã stea de 

vorbã ºi de la care sã înceapã propovãduirea 

creºtinã în zonã. Dar negãsind pe 

nimeni în grotã ºi nici în zonã s-a adresat 

însoþitorilor de cãlãtorie spunându-le: 

NEMOEST (nu este nimeni); de unde îºi 

poartã mânãstirea numele de Nãmãieºti. ªi 

mai spune legenda: „Coborând apostolul 

în grotã (spune coborând, deoarece 

intrarea iniþialã a fost pe deasupra bisericii, 

prin turlã) a lãsat icoana în bisericã în partea 

de nord, locul unde este ºi în prezent. Fiind 

la poalele pãdurii, în decurs de ani, aceastã 

intrare s-a astupat cu frunze ºi crengi ºi a 

fost descoperitã abia când, aºa cum am 

mai spus, ciobanilor li s-au arãtat îngerul 

ºi Maica Domnului ºi le-a u fãcut acea 

descoperire. 

Eusebiu din Cezareea scria: Sfinþii 

Apostoli ai Mântuitorului, precum ºi 

ucenicii lor, s-au împrãºtiat în toatã lumea 

locuitã pe atunci. Dupã tradiþie, lui Toma 

i-au cãzut sorþii sã meargã în Partia, lui 

Andrei în Sciþia, lui Ioan în Asia…. Despre 

locurile unde a propovãduit Sfântul Andrei 

se precizeazã ºi în Sinaxarul Bisericii 

constantinopolitane care menþioneazã cã a 

predicat în Pont, Sciþia ºi Tracia. În 

completarea acestor afirmaþii avem ºi 

câteva toponimice din zona Dobrogei, care 

atestã drumeþiile pastorale cum ar fi: 

Pârâiºul Sfântului Andrei, Apa Sfântului 

Andrei sau Peºtera Sfântului Andrei. Prin 

locurile pe unde trecea boteza ºi hirotonea, 

înfiinþând astfel comunitãþi creºtine. De pe 

teritoriul þãrii noastre Sfântul Apostol 

Andrei a plecat spre sud ºi a propovãduit 

Evanghelia în Tracia, a ajuns în Bizanþ, 

dupã care s-a îndreptat spre Macedonia, 

apoi în Grecia. 

87

EVENIMENT EDITORIAL 

„ALMANAHUL BISERICESC” – 

un amplu orizont teologic, istoric 

ºi de misiune creºtinã 

Neîndoielnic, elegantul „Almanah 

Bisericesc” al Arhiepiscopiei Târgoviºtei, 

s-a impus cu autoritate în peisajul 

publicaþiilor culturale româneºti, ºi cu 

deosebire în cel al publicaþiilor cultice. Dar 

dincolo de eleganþa sa graficã, acest 

almanah se recomandã ºi la ediþia sa pe 

2012 prin sumarul sãu reprezentativ ºi care 

face din paginile sale adevãrate „cãrþi de 

învãþãturã”. ªi trebuie spus cã Î.P.S. 

prof.univ.dr. Nifon Mihãiþã, Arhiepiscop 

ºi Mitropolit al Târgoviºtei, 

din iniþiativa cãruia apare 

acest almanah remarcabil, 

este cel care, sub înaltul sãu 

gir, îi conferã un program 

editorial de þinutã spiritualã 

europeanã. De altminteri, 

încã din „Precuvântare”, 

Înaltpreasfinþia Sa relevã 

acest program, cu trimitere 

la ediþia actualã, ºi anume cã 

„Din rodnica ºi bogata 

activitate pastoralmisionarã, 

teologicã, 

ºtiinþificã ºi culturalã a 

Eparhiei noastre, oferim, ca 

de altfel în fiecare an, tuturor iubitorilor 

de culturã, Almanahul Bisericesc pe anul 

2012, care sintetizeazã osârdia ºi râvna 

clericilor, frumoasa expresie a credinþei 

creºtinilor din Eparhia noastrã, precum ºi 

roadele cercetãrii ºtiinþifice a profesorilor 

Facultãþii de Teologie a Universitãþii 

«Valahia» ºi a profesorilor Seminarului 

Teologic «Sf. Ioan Gurã de Aur» din 

Târgoviºte”. La care se adaugã ºi 

contribuþiile unor personalitãþi marcante ale 

vieþii culturale dâmboviþene. 

ªi mãrturia o depune peremptoriu 

sumarul „Almanahului” din care selectiv – 

spaþiul nu ne permite mai mult – amintim 

câteva titluri care vorbesc de la sine. Paradigmatic 

iatã câteva: amplul reportaj 

„Sãrbãtoarea solemnã a Sf. Ierarh Nifon la 

Târgoviºte – 11 august 2011” (arhid.cons. 

Ionuþ Adrian Ghibanu); în rubrica „La 

izvoarele vieþii veºnice”: „Synthia – prima 

celulã artificialã. Implicaþii bioetice” 

(pr.conf.univ.dr. Florea ªtefan), 

„Respectarea vieþii omului ca dar 

dumnezeiesc ºi îndumnezeirea acesteia prin 

Sfintele Taine” (prof.univ.dr. Gheorghe 

Anghelescu); la rubrica „Spiritualitate, 

culturã ºi istorie la Târgoviºte”: „Primii 

domni ai Þãrii Româneºti – creºtin-ortodocºi 

ºi români” (prof.univ.dr. Radu ªtefan 

Vergatti); „Matei al Mirelor – un prelat 

grec la Târgoviºte” (conf.univ.dr. Victor 

Petrescu); „Arta ornamentalã a 

Tetraevanghelului macarian de la 1512 

(conf.univ.dr. Agnes Erich); 

în rubrica „Mãrturia unitãþii”: 

„Dialog, deschidere ºi 

cooperare în aprofundarea 

unitãþii europene” (Î.P.S. 

prof.univ.dr. Nifon Mihãiþã), 

„Rolul culturii în dialogul 

ecumenic” (pr.asist.univ.dr. 

Marian Robert Puiescu). 

Demne de a atrage luarea 

aminte sunt ºi intervenþiile de 

la rubricile „În slujba 

cuvântului – conferinþe 

preoþeºti (preoþii Nicola 

Iordache, Gheorghe Dinu, 

Gabriel Furtunã, Flaviu 

Moliveanu, Vasile Spãtaru, Mihail 

Nicolae) ºi „Educaþia credinþei” (profesorii 

Sorin Ion, Iulian Mãcriº, Gabriela 

Istrate, Ionuþ Isari, Stelian Gomboº, 

Gheorghe Manole, Marian Dobrescu), cât 

ºi „Melos” (pr.conf.univ.dr. Ion Isãroiu, 

pr.asist.univ.dr. Gheorghe Drãghici, 

Mihail Vlãdãreanu, prof. Florinel Cazan). 

Dar „Almanahul” este mult mai bogat 

în teme capabile sã punã în valoare, de pildã, 

cercetarea ºtiinþificã în domeniul culturii, a 

istoriei locale, a metodologiilor educative 

ortodoxe, ºi este, ad rem, o valorificare 

stând sub semnul excelenþei. „Almanahul 

Bisericesc” al Arhiepiscopiei Târgoviºtei se 

constituie, cu fiecare ediþie, într-un 

eveniment nu numai de rezonanþã localã, ci 

ºi româneascã. ªi, aºa cum am mai spus ºi 

cu altã ocazie, se recomandã ºi ca o cronicã 

persuasivã ºi acribicã a Eparhiei 

arhiepiscopale târgoviºtene. 



CÃRÞI PRIMITE LA REDACÞIE 

ION BÂRSAN 

Poezii ºi reflecþii, Ed. Grai 

ºi suflet – Cultura Naþionalã 

IOAN VINTILÃ FINTIª 

Fãptura cãzutã din mit 

Ed. Karta Graphic 

ADRIAN MUNTEANU 

7, [Sonete], Ed. Arania 

LIVIU OFILEANU 

Cinderella & alte marºuri 

funebre, Ed. Armonii Culturale 

Pentarombul. Ploieºtiul 

în cinci prieteni 

Ed. Karta Graphic 

VALI NIÞU 

Salvat de un mugur, 

Ed. Bibliotheca 

SILVIA BUTNARU 

Spectograme, Ed. Global 

ADRIAN MELICOVICI 

Noaptea speranþelor, 


NICOLAE SCURTU 

Contribuþii de istorie 

literarã, Ed. Ars Docendi 

RADU CÂRNECI 

Scrisorile cãtre Dorador / 

Letrres à Dorador, Poètes á 

vos plumes, Paris 


IULIAN ONCESCU 

Texte ºi documente privind 

istoria modernã a românilor 

Ed. Cetatea de Scaun 

NICOLAE VASILE 

Reinventarea omului 


89

Revista revistelor 

Falsa memorie ºi falsul... 

Începutul de an a adus evenimente deosebite: proteste de stradã, decizia Curþii 

Constituþionale privind comasarea alegerilor, cãderea hiperrezistentului Guvern Boc, cu 

doamna Udrea cu tot ºi, în cele din urmã, rãbufnirea târzie dar foarte violentã a iernii, cu 

întreaga ei cohortã de necazuri lovind o þarã ºi aºa slãbitã de crizã ºi de politici anapoda. * 

Zberãt, rãget, þipet, vaiet, mii de glasuri spãimântate, vorba poetului ce se simþea prizonier al 

zãpezii la Mirceºti ºi declara drept siberian un geruleþ de numai ºapte grade sub zero. *Agitaþie, 

frãmântare, discuþii, machiaverlâcuri... * Doar în buncãrul României literare, port-drapelul 

Uniunii Scriitorilor, nu se aude nimic, iar dl N. Manolescu scrie, liniºtit, editoriale inteligente ºi 

agreabile, pe care, însã, unii rãuvoitori le-ar putea numi evazioniste: „Despre poezie” (în nr. 1), 

„Romanul poliþist” (în nr. 2), despre ce aºteaptã dumnealui de la anul de graþie 2012, comunicat 

prin intermediul poeziei „Anul 1840”, de Gr. Alexandrescu, cãreia-i aplicã un chapeau de trei 

rânduri (în nr. 3). Ba chiar trece la romanþã ºi, pornind, în nr.4/ 27 ian.– 3 febr., de la observaþia 

cã o lipsã „importantã a învãþãmântului filologic românesc este de naturã … filologicã: nu se 

mai fac analize de texte”, îºi aminteºte cu nostalgie cum stãteau lucrurile pe vremea studenþiei 

sale, când asemenea analize se fãceau mai ales la seminariile de limba ºi literatura latinã: „Nu 

mai am nici cea mai micã idee de ce am scris pe mai bine de o paginã despre primul vers din 

Eneida lui Virgiliu, din care mai ºtiu doar jumãtate: «Et regina gravi… » Niciodatã un vers 

românesc nu ne-a fost analizat astfel în tot cursul facultãþii”. * Aºa o fi, doar cã pe dl 

Manolescu îl înºalã, ca ºi în alte împrejurãri, memoria. Cãci jumãtatea de vers pe care ºi-o 

aminteºte cu aproximaþie ºi pe care ar fi analizat-o aºa de aplicat (versul întreg sunând „At 

regina gravi iamdudum saucia cura”) nu deschide chiar epopeea marelui contemporan al lui 

Augustus, ci cântul al IV-lea, care-o are în centru pe tragica reginã Didona (Dido). Versul cu 

care începe Eneida, o ºtie orice absolvent de liceu filologic, sunã aºa: „Arma virumque cano, 

Troiae qui primus ab oris”. * E bine ca, uneori, indiferent de vârstã, sã ne mai ºi îndoim de 

infailibilitatea memoriei noastre ºi sã apelãm, eventual, la motorul de cãutare google, care 

dumireºte în douã secunde, ferindu-ne de-a ne leza singuri onoarea ºi chiar de a rãmâne cu ea 

nereperatã. * În sfârºit, cu asta mai treacã-meargã, dar, în spiritul deloc angajat al intervenþiilor 

sale din ultima vreme, dl Manolescu socoate cã „aºa se explicã de ce nu mai existã de o bunã 

bucatã de vreme filologi în sensul propriu, capabili, de exemplu, sã scoatã ediþii critice”. 

Adevãrata cauzã, ºi anume lipsa susþinerii materiale de cãtre cei ce-ar fi datori s-o facã, este, 

însã, trecutã sub tãcere de preºedintele breslei scriitoriceºti...* ªi, fiindcã se leagã atât de 

evazionism sau de eschivare (ca sã nu-i zic altfel), cât ºi de internet, ar fi de amintit ºi 

incidentul provocat de postarea pe facebook a unui comunicat ca venind din partea Comitetului 

Director al Uniunii Scriitorilor. * În falsul comunicat se spune cã, într-o ºedinþã a numitului 

Comitet Director, s-ar fi luat în discuþie nemulþumirea populaþiei faþã de „derapajele 

antidemocratice ale guvernanþilor”, ajungându-se la concluzia cã „singura ieºire din impas o 

reprezintã dialogul, demisia guvernului ºi organizarea de alegeri libere” ºi declarându-se 

solidaritatea cu protestatarii. * Iar falsul comunicat ar fi semnat chiar de cãtre dl N. Manolescu. 

* Fãrã îndoialã, US s-a grãbit sã dea, pe site-ul sãu, o dezminþire privind þinerea unei ºedinþe 

ºi emiterea unui astfel de comunicat, rostind aproape un vade retro. * Dar mie mi se pare cã 

gluma celor care au conceput comunicatul ºi l-au postat pe internet e bunã. * ªi, mai ales, 

frumos îndreptatã cãtre o organizaþie de breaslã care, în comunism, se implica, zice-se, dar 

acum preferã sã adopte, în orice problemã ceva mai spinoasã, politica struþului. (T.C.) 

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, la 

librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã la 

redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca. 

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax 

0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro 

Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234, 

0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com 

Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: 

filip.iulian@gmail.com 

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL 

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro 

7,00 RON

Iarna româneascã

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?