Lupii moraliºti
Lupii moraliºti - Editura BIBLIOTHECA
Lupii moraliºti - Editura BIBLIOTHECA
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ<br />
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) – iunie 2013<br />
Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal<br />
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte<br />
<strong>Lupii</strong> <strong>moraliºti</strong><br />
Nu mai ºtiu dacã am evocat undeva un episod plin de tâlc petrecut la Adunarea Generalã<br />
a Uniunii Scriitorilor din primãvara anului 1990. Lucrãrile s-au desfãºurat la Sala Palatului,<br />
într-o atmosferã relativ calmã, toatã lumea fiind de acord cã „a lipsit obiectul urii”. Dar încã din<br />
acele momente s-a putut sesiza o apucãturã care va deveni, în timp, aproape o molimã: aceea<br />
de a te prezenta drept ceea ce n-ai fost, de a te da fatã mare, când tu, în realitate, fãcuseºi<br />
trotuarul! Lista înscriºilor la cuvânt a fost lungã ºi, dupã oarece tatonare, unii au prins a<br />
încerca efectele retoricii caragialeºti, arãtând cum au luptat ei în contra regimului, a guvernului,<br />
a oprimãrii comuniste, a cenzurii ºi a tot ceea ce încerca sã-i încorseteze, dar mai ales împotriva<br />
Odiosului ºi Odioasei. Tocmai se lansase, sforãitor, în etalarea admirabilei sale atitudini<br />
anticomuniste, un respectabil fost tovarãº, când, din salã, s-a ridicat un poet cam rebel ºi,<br />
întrerupându-l, i-a citit dintr-o ediþie a acelui voluminos „Omagiu”, care conþinea prinosul de<br />
dragoste ºi recunoºtinþã al scriitorilor faþã de conducãtorul iubit, un la fel de sforãitor precum<br />
cuvintele de o ideologizare întoarsã rostite de la tribunã, poem pe care vorbitorul i-l dedica<br />
strãlucitului erou între eroii neamului, urmaº al lui Mircea, Mihai ºi ªtefan, mult stimatul ºi<br />
iubitul tovar㺠Nicolae Ceauºescu. Rezultatul imediat a fost cã omul ºi-a întrerupt discursul<br />
ºi, întors în salã, s-a prãbuºit, roºu la faþã de parcã se afla în pragul unei congestii cerebrale,<br />
pe un fotoliu. Dar cum bãrbosul poet a ciocãnit cu degetul coperta cartonatã a „Omagiului”,<br />
avertizând cã îi are acolo pe toþi demagogii, dupã-amiaza, când cuvântãrile s-au reluat, mulþi<br />
dintre cei chemaþi la tribunã au fost de negãsit.<br />
Tentativa de a te arãta drept ce n-ai fost se afla abia la început. Nu e deloc lipsit de<br />
semnificaþie faptul cã, în ciuda încordãrii ºi nesiguranþei zilelor decembriste, una dintre primele<br />
acþiuni manipulatoare (dar ºi mãsuri administrative) a fost incitarea populaþiei contra cãrþilor<br />
„odioase”, precum acel „Omagiu” sau numeroasele documente de partid, care au fost scoase<br />
numaidecât din biblioteci ºi date la topit. La fel cum se va fi întâmplat ºi cu unele dosare de<br />
securitate. Pe de altã parte, neruºinarea, demagogia, cinismul, oportunismul, ipocrizia, uneori<br />
în alianþã cu timpul, care a mai estompat conturul faptelor, s-au dovedit mai eficiente decât<br />
distrugerea cãrþilor. Fabula lupului moralist rãmâne, ca ºi cea a vulpii liberale, de mare<br />
actualitate. Am avut ºi avem, în acest sens, exemple ilustre, dar ºi ilustrãri obscure. ªi, ca sã<br />
concretizez, mã voi referi, în câteva rânduri, la una dintre acestea din urmã.<br />
Într-o revistã piteºteanã (am numit „Cafeneaua literarã”), unui recenzent mediocru, pe<br />
numele sãu ªtefan Ion Ghilimescu, i s-a nãzãrit, în urmã cu vreo câteva luni, cã el ar fi insul<br />
chemat a-i lua la refec pe alde Mircea Horia Simionescu, G. Cãlinescu (pe care-l nominalizeazã,<br />
dispreþuitor, prin porecla „varzã cãlitã”), Sadoveanu, Jebeleanu ºi alþii pentru colaboraþionismul<br />
lor. N-am putea sã-i gãsim automat o vinã pentru asta (deºi o face în chip grobian!), numai cã,<br />
atunci când îi acuzi vehement pe alþii, ar trebui sã fii tu, dacã nu imaculat, mãcar curãþel. Or,<br />
acest Ghilimescu este cu totul altceva decât vrea sã parã. Profesor de liceu într-un orãºel, a<br />
fost concediat pentru relaþia cu o elevã. În fond, a sãvârºit o faptã penalã, dar organele de<br />
partid ºi de stat, blânde cu omul nostru (nu se ºtie din ce motiv), nu l-au trimis dupã gratii, ci<br />
l-au admis ca metodist la o casã de culturã, sã se ocupe de omagierea regimului ºi a<br />
conducãtorului iubit, de brigãzi artistice de agitaþie, de poezia angajatã, de recitaluri patriotice<br />
ºi altele asemenea. ªi a fãcut-o cu sârg, timp de peste un deceniu ºi jumãtate. Rãmânând la<br />
atât din existenþa-i deloc luminoasã ºi neluând în discuþie aºa-zisa lui criticã, pentru cã insul<br />
nu meritã mai multã atenþie, te întrebi ce îndreptãþire moralã ar putea avea un asemenea<br />
ipochimen sã-l condamne vituperant pe G. Cãlinescu pentru atitudinea, faptele ºi vorbele lui!<br />
Dar cum neruºinarea sa nu e singularã, ºi, vorba poetului, poate fi observatã „Începând<br />
la talpa însãºi a mulþimii omeneºti/ ªi suind, în susul scãrii, pân la frunþile crãieºti”, nu-þi<br />
rãmâne decât sã zâmbeºti cu dezgust! Pentru cã, a le mai arãta unor asemenea indivizi obrazul<br />
(sau „Omagiul”!) a devenit inutil!<br />
Tudor Cristea
REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ<br />
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR<br />
TÂRGOVIªTENI<br />
Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aur<br />
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)<br />
REDACÞIA<br />
Marcã înregistratã OSIM<br />
ISSN 1582-0289<br />
DIRECTOR<br />
Tudor Cristea<br />
REDACTOR-ªEF<br />
Mihai Stan<br />
SECRETAR DE REDACÞIE<br />
Ion Anghel<br />
SENIORI EDITORI<br />
Barbu Cioculescu<br />
Mihai Cimpoi<br />
Mircea Constantinescu<br />
Henri Zalis<br />
Florentin Popescu<br />
Liviu Grãsoiu<br />
George Anca<br />
Radu Cârneci<br />
Ioan Adam<br />
Iordan Datcu<br />
Sultana Craia<br />
REDACTORI ASOCIAÞI<br />
Daniela-Olguþa Iordache<br />
Dumitru Ungureanu<br />
Margareta Bineaþã<br />
Victor Petrescu<br />
George Coandã<br />
Nicolae Scurtu<br />
Corin Bianu<br />
George Toma Veseliu<br />
Ion Mãrculescu<br />
Dan Gîju<br />
Niculae Ionel<br />
In memoriam:<br />
Mircea Horia Simionescu, Mihai Gabriel Popescu<br />
Agnes Erich<br />
Ana Dobre<br />
Alexandru Pompiliu<br />
SUBREDACÞIA CHIªINÃU<br />
Iulian Filip<br />
Vasile Romanciuc<br />
Ianoº Þurcanu<br />
Aurelian Silvestru<br />
TEHNOREDACTOR<br />
Ioan Alexandru Muscalu<br />
GRAFICÃ – Iulian Filip<br />
Alexandru Coman<br />
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã<br />
de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).<br />
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)<br />
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã<br />
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.<br />
Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã<br />
pentru conþinutul articolelor revine exclusiv<br />
semnatarilor acestora ca persoane individuale.<br />
ISSN on-line 2284-600X<br />
Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa<br />
www.bibliotheca.ro/reviste/litere<br />
IORDAN DATCU – 80<br />
Istoric ºi critic literar, editor ºi jurnalist, profesor de<br />
limba ºi literatura românã, redactor la edituri prestigioase<br />
(Editura pentru Literaturã Bucureºti, Editura Minerva),<br />
doctor în filologie al Institutului de Teorie Literarã „G.<br />
Cãlinescu”, secretar, timp de mai mulþi ani, al<br />
„Dicþionarului general al literaturii române” (7 volume,<br />
2004-2008), deþinãtor al unor nenumãrate premii ºi<br />
distincþii, culminând cu Ordinul Meritul Cultural în grad<br />
de Cavaler, A. Literaturã, conferit de Preºedinþia<br />
României, autor a peste 30 de cãrþi, editor pentru zeci<br />
de volume, IORDAN DATCU este unul dintre „cei mai<br />
însemnaþi cercetãtori contemporani ai literaturii populare<br />
româneºti, cel mai harnic ºi mai priceput editor ºi redactor de carte de folclor pe care<br />
l-a produs cultura noastrã”. Senior-editor la „Litere”, unde deþine o rubricã permanentã<br />
care a ridicat considerabil prestigiul acestei publicaþii de culturã, la 20 martie 2011,<br />
ne-a fãcut onoare de a se alãtura celor 168 de scriitori, membri ai Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni. Redacþia „Litere”, Consiliul director al SST, cititorii ºi numeroºii prieteni<br />
târgoviºteni îi ureazã Maestrului, la împlinirea a 16 luºtri, sãnãtate, putere de muncã<br />
pentru o prezenþã neîntreruptã în „Litere” ºi Societatea Scriitorilor Târgoviºteni. La<br />
mulþi ani pentru felul cum „a trãit”, ºi va trãi ani mulþi, „printre ºi pentru cãrþi”!<br />
(Consiliul director al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni)<br />
2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
CUPRINS<br />
EDITORIAL: Tudor Cristea – <strong>Lupii</strong> <strong>moraliºti</strong> ................................................................... 1<br />
BREVIAR: Barbu Cioculescu – Un om se apleacã ........................................................ 5<br />
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Spiritul întemeietor ............................................. 8<br />
RECITIRI: Henri Zalis – Privind printr-un ochean la dezlegãri întârziate .......................11<br />
CRONICÃ LITERARÃ: Tudor Cristea – Echilibru ªi comprehensiune ........................... 14<br />
UN VERS DE EMINESCU: Alex ªtefãnescu – „Ruptã de miªcãri de valuri/<br />
ca de bulgãri de luminã” ....................................................................................... 15<br />
EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Ce reprezintã universul<br />
literar eminescian .................................................................................................. 16<br />
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Gala Galaction – misterul personalitãþii<br />
ºi „mania goncourt”. Omul din spatele operei ....................................................... 18<br />
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – De la o carte la alta ........................................ 20<br />
ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu – Cititorii altui secol ............................................... 23<br />
INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Zian, dacul ............................................................. 26<br />
MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu – Gãeºti – Oraºul meu de suflet ............. 27<br />
EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – La ce serveºte o istorie de familie ...........30<br />
STUDII COMPARATISTE: Marian Popa – Anca .............................................................. 32<br />
NOTE DE LECTOR: Corneliu Vasile – Corelaþii ale presei ºi istoriei .............................. 34<br />
ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu – Generozitatea poeþilor .......................... 35<br />
DEGUSTÃTOR DE POEZIE: Emil Lungeanu – Un meºter în aºteptarea<br />
atestatului de calificare .......................................................................................... 37<br />
NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel – Cartea unei confrerii literare ................................ 39<br />
ESEU: Daniel Tache – Don Quijote ºi proba labirintului ................................................ 41<br />
LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Cristian Bãdiliþã, sound liric .................................... 43<br />
ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – D-ale scriitorilor .......................................... 45<br />
DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Eminescu ºi divinitatea ........................................ 46<br />
MARI POEME INDIENE: George Anca – Shankaracharya. Sundarya Lahari ................... 48<br />
MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci – Kahlil Gibran. Grãdina Profetului ................... 50<br />
RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – Când blamul public se reduce<br />
la o... literã stacojie ................................................................................................ 52<br />
OPINII: Victor Atanasiu – Poveste despre Tolstoi ......................................................... 55<br />
MERIDIANE: Alexandru Ioan Despina – Milan Kundera, un scriitor<br />
pentru Premiul Nobel ............................................................................................ 57<br />
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Luca Cipolla. Poetul dintre cãrþile<br />
de credit ºi celelalte cãrþi ....................................................................................... 59<br />
POEZIE: Ion Iancu Vale – Un copac undeva, cândva... ................................................. 60<br />
DEBUT: Alexandra Bondoc – Geea mea ....................................................................... 62<br />
TINERI POEÞI: ªtefania Carmen Luca – La un moment dat ......................................... 64<br />
RIDENDO: Corin Bianu – Bâlici la „o mie ºi una”! ........................................................... 65<br />
RIDENDO: Corneliu Berbente – Epigrame ºi comentarii satirice .................................. 67<br />
PROZÃ PENTRU COPII: Vasile Romanciuc – Leonida Lari ........................................... 68<br />
PROZÃ: Adrian Munþiu– Mãrturia unui învins perpetuu ................................................. 70<br />
PROZÃ: Iarman Popaart – Uncubus ............................................................................. 72<br />
TEATRU: George Toma Veseliu – Lãcrimând visa Alexa.<br />
Dramã într-un act ºi douã tablouri în ramã ........................................................... 74<br />
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Întregiri la bibliografia<br />
poetului Bogdan Istru ............................................................................................ 76<br />
CARTEA DE FILOSOFIE: Pompiliu Alexandru – Imaginaþia ºi creierul .......................... 77<br />
CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Caietele „Litere” ................................................. 81<br />
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã – Starea de românitate.<br />
Etnogeneza românilor, între mit ºi realitate .......................................................... 85<br />
PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Artistul cu douã vocaþii ............................ 87<br />
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Elena Vãcãrescu, liant între douã culturi .....................89<br />
ARS LONGA...: Dan Gîju – De la porþile Severinului la porþile uitãrii.<br />
Ion Grecea (1924–1999) ....................................................................................... 92<br />
ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI: Agnes Erich, Radu ªtefan Vergatti –<br />
Stolnicul Constantin Cantacuzino ºi pasiunea sa pentru carte ............................ 94<br />
CULTURÃ LOCALÃ: Bogdan Stoica – Primul Istoric al Bisericii<br />
„Sfânta Treime” din Gãeºti ..................................................................................... 96<br />
SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ............................................................... 98<br />
CALIGRAFIA CU LUMINÃ: Ion Mãrculescu – Alexandru Bellu ....................................... 101<br />
REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – La stãpân....................................................... 104<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
3
CALENDAR DÂMBOVIÞEAN<br />
2.VI.1949 - S-a nãscut Pârvan Dobrin<br />
3.VI.1947 - S-a nãscut Mihail I. Vlad (m. 2006)<br />
4.VI.1945 - S-a nãscut Cornelia Atanasiu<br />
5.VI.1943 - S-a nãscut Florea Turiac<br />
5.VI.1957 - S-a nãscut Nicolae Calotescu<br />
6.VI.2011 - A murit Mihai Gabriel Popescu (n. 1933)<br />
7.VI.1716 - A murit Constantin Cantacuzino-Stolnicul (n.1640)<br />
8.VI.1952 - S-a nãscut Mihai Dorel ªanga<br />
10.VI.1932 - S-a nãscut Vasile Zamfir (m.1991)<br />
11.VI.1943 - S-a nãscut Grigore Arbore<br />
12.VI.1998 - A murit Ioan Alexandru Durac (n.1924)<br />
13.VI.1920 - S-a nãscut George Colfescu (m. 1985)<br />
17.VI.1961 - S-a nãscut Virginia Mateiaº<br />
17.VI.2009 - A murit Nicolae Neagu (n. 1931)<br />
18.VI. 2004 - A murit Toma Biolan (n. 1941)<br />
19.VI.1977 - S-a nãscut Radu Maniþi<br />
20.VI.1991 - A murit Vasile Zamfir (n. 1932)<br />
21.VI.1946 - S-a nãscut Corin Bianu<br />
21.VI.1961 - S-a nãscut Aniºoara Tolea-Burlea<br />
22.VI.1912 - A murit I.L. Caragiale (n. 1852)<br />
23.VI.1924 - A murit George Grigore Caïr (n. 1876)<br />
24.VI.1989 - A murit Ion Ruºeþ (n.1945)<br />
25.VI.1988 - A murit ªerban Cioculescu (n. 1902)<br />
26.VI.1905 - S-a nãscut Emanoil Dumitrescu (m. 1998)<br />
28.VI.1901 - S-a nãscut ªtefan Oprea (m. 1957)<br />
29.VI.1951 - S-a nãscut Petre Gheorghe Bârlea<br />
30.VI.2003 - A murit Sandu David (n. 1923)<br />
Cãrþi ºi reviste primite la redacþie<br />
1. George Theodor Popescu, Fiul dropiei,<br />
Colecþia Opera Omnia – Poezie<br />
contemporanã, Editura Tipo Moldova, Iaºi,<br />
2012, 514 pag.;<br />
2. Emil Lungeanu, Singur în noapte. Versuri<br />
târzii / Seul dans la nuit. Vers de trop<br />
tard, [versuri], ediþie bilingvã românãfrancezã,<br />
Editura Antim Ivireanul,<br />
Râmnicu-Vâlcea, 2013, 98 pag.;<br />
3. Emil Lungeanu, Cãlãtor în Parnas. Odiseea<br />
literarã a lui Florentin Popescu (ediþia a<br />
doua revãzutã ºi comentatã), Editura<br />
Rawex Coms, Bucureºti, 2012, 146 pag.;<br />
4. Florentin Popescu, Cafeneaua literarã ºi<br />
boema din România, Editura Bibliotheca,<br />
Târgoviºte, 2013, 380 pag.;<br />
5. Eugeniu Cazan, Femeia oniricã, Editura<br />
Tracus Arte, Bucureºti, 2013, 128 pag.;<br />
6. Ioan Barbu, Constelaþia dalmatã, Editura<br />
Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea, 2013,<br />
212 pag.;<br />
7. Ioan Barbu, Lauri pentru aleºii mei, Editura<br />
Bibliotheca, Târgoviºte, 2012, 108 pag.;<br />
8. Dumitru Istrate Ruºeþeanu, Fericirile dupã<br />
Dumitru, [versuri], Editura Editgraph,<br />
Buzãu, 2012, 102 pag.;<br />
9. Lili Balcan, Momente din viaþa oamenilor<br />
simpli de provincie, de ieri ºi de azi,<br />
Editura Helis, Slobozia, 2013, 104 pag.;<br />
10. Valentin Iacob, Colonelul Elf, [versuri],<br />
Editura Tracus Arte, Bucureºti, 2013, 96 pag.;<br />
11. Alex Vâlcu, Prietenii copilãriei, [versuri],<br />
Editura Amurg sentimental, Bucureºti,<br />
2013, 24 pag.;<br />
12. Florin Iordache, Criminalii, Editura Zip,<br />
Bucureºti, 2013, 176 pag.;<br />
13. Marilena Dumitrescu, Învãþãturile lui<br />
Zaharia Trahanache cãtre fiul sãu Zãhãrel,<br />
Editura Zip, Bucureºti, 2012, 98 pag.;<br />
14. Stan V. Cristea, Valori arhitecturale din<br />
Judeþul Teleorman, Editura Aius, Craiova,<br />
2012, 156 pag.;<br />
1. Nord literar, anul XI, nr. 6(121), iunie 2013;<br />
apare sub egida Consiliului Judeþean<br />
Maramureº, Baia Mare, director Gheorghe<br />
Glodeanu;<br />
2. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã<br />
lunarã, anul III, nr. 6(21), iunie 2013,<br />
Bucureºti, fondatori Coman ªova – director<br />
ºi Florentin Popescu – redactor-ºef;<br />
3. Convorbiri literare, anul CXLVII, nr. 6<br />
(210), iunie 2013, revistã a Uniunea<br />
Scriitorilor din România, fondatã de<br />
Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867,<br />
redactor-ºef Cassian Maria Spiridon, redactor-ºef<br />
adjunct Dan Mãnucã;<br />
4. Revista Nouã, anul X, nr. 3(76), 2013,<br />
Câmpina, editatã de Cercul Literar „Geo<br />
Bogza” al Casei Municipale de Culturã<br />
Câmpina, redactor-ºef Florin Dochia,<br />
secretar de redacþie ªtefan Al-Saºa;<br />
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
BREVIAR<br />
Barbu Cioculescu<br />
Un om se apleacã *<br />
asupra trecutului tãu era titlul uneia<br />
dintre cãrþile din colecþia „Energia” a Fundaþiilor<br />
Regale, de sub îndrumarea unchiului Radu.<br />
Întrucât la revista aceluiaºi for conlucrau fraþii<br />
Radu ºi ªerban – tata avea o rubricã<br />
permanentã –, adversarii de extremã dreapta<br />
denunþau prezenþa la Fundaþiile Regale a<br />
„dinastiei Cioculeºtilor”. Cu ºi mai mare vâlvã<br />
când, plecând Radu Cioculescu în concediu, îl<br />
lãsase în loc pe Mihail Sebastian – ºi nu pe un<br />
bãºtinaº arian. Junele Barbu Cioculescu n-a<br />
apucat sã se adauge dinastiei, lotul de versuri<br />
prezentat Caietului Fundaþiilor, în unul din<br />
ultimele numere ale acestuia neprimind viza lui<br />
Camil Petrescu, nemulþumit de refrenul uneia<br />
dintre poeziile înfãþiºate: „Lie, blândã Lie...”<br />
care-i amintea de o altã „Lie, blondã Lie...”<br />
Cartea insului aplecat asupra trecutului<br />
sãu n-a îmbãtrânit în biblioteca mea, pe atunci<br />
procedam cu cruzime, vânzând cãrþi, ca sã<br />
cumpãr altele. În acei ani nimeni ºi nimic nu mi-ar<br />
fi dat de înþeles cã va veni vremea când mã voi<br />
apleca la rându-mi asupra propriului trecut.<br />
Pe atunci, liber ca pasãrea cerului, în<br />
plinãtatea puterilor ºi încãrcat de speranþe,<br />
izgoneam pânã ºi din gând ideea oricãrei<br />
înregimentãri, gustând, în schimb, toate orele<br />
zilei. Numai cã o slujbã, o slujbuºoarã, o<br />
slujbuliþã trebuia gãsitã. Oaia neagrã avea sã<br />
behãie pe la porþi. Deviza defunctului nostru<br />
chiriaº Andrei Bonyhady, cum cã oriunde e o<br />
necesitate apare o posibilitate se verifica, însã<br />
cu amendamente. Privind trecerea de la<br />
posibilitate la probabilitate. Totuºi, bunul meu<br />
prieten Alexandru Missirliu aflã în lungul zid<br />
al paradisului o spãrturã, pentru el ºi prietenii<br />
lui: „ªcoala de norme”, direcþia poduri ºi ºosele<br />
a Sovromconstrucþii nr. 6, din Capitalã. Care<br />
primea candidaþi fãrã cine ºtie ce afundare în<br />
dosarul de cadre. Fãrã nici una, chiar.<br />
Ca elev normator se chema cã sunt în<br />
câmpul muncii – obsesia acelor vremuri –<br />
aveam o indemnizaþie de o sutã cincizeci de lei<br />
pe lunã, concurând „renumeraþia” lui Pristanda<br />
– ºi luam cu osârdie note dupã explicaþiile<br />
profesorului, Vintilã Cocâlteu pe nume – fãrã<br />
nici o legãturã cu omonimul sãu poet. Lumea<br />
din bãnci aduna ambuscaþi din categoriile<br />
* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliotheca<br />
intitulat Amintirile unui uituc – Exerciþii de<br />
memorialisticã, vol. II.<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
sociale pe care le-ar fi respins oricare ºef de<br />
cadre responsabil, tineri ºi mai bãtrâni, bãrbaþi<br />
ºi femei, un fost secretar general în Ministerul<br />
de Externe, grupul de excluºi de la Facultatea<br />
de Drept – ºi poate de la încã alte instituþii de<br />
învãþãmânt, dar ºi o fugarã de acasã – Ifigenia<br />
– Figi, între amici. De acasã, în caz cã avusese<br />
aºa ceva. Dudui cu unghii fine, totdeauna<br />
ojate, partenere la masa de bridge, ºi, poate<br />
chiar ºi vreun personaj bizar, cu vocaþie de<br />
constructor de drumuri ºi ºosele. Odrasle ale<br />
vechii elite se întruneau într-un pod de locuinþã,<br />
trecând printr-un coridor unde atârnau<br />
ciozvârte de osânzã, puternic mirositoare,<br />
pãstrate pentru vreo cantinã. Sosit acasã, dupã<br />
orele de curs, scoteam cojocelul pe care mi-l<br />
fãcuse mama dintr-o vestã mai largã de stofã,<br />
ºi-l puneam pe balcon, sã piardã mirosul de<br />
mascur, peste noapte. Unui normator i se<br />
cereau cunoºtinþe de matematici, spre a calcula<br />
cantitãþile de pãmânt scoase, cele de asfalt<br />
aºternute, volume, aceleaºi cunoºtinþe care-mi<br />
torturaserã zilele în liceu. Nici aici nu mi le-am<br />
însuºit ºi dacã tema de examen final nu ne-ar fi<br />
ajuns cu o noapte înainte în faþa ochilor,<br />
printr-un exces de bunãvoinþã al secretarei<br />
ºcolii – fiica profesorului de drept administrativ,<br />
la facultate, nu ºtiu ce s-ar mai fi întâmplat. O<br />
foaie de hârtie, care împãturitã intra în buzunar,<br />
a fost Diploma. Cea de la bacalaureat avea în<br />
efigie chipul regelui Mihai. Nu numai cã mi s-a<br />
înmânat diploma – o adeverinþã, de fapt, dar<br />
mi s-a suflat cã aº putea sã mã angajez ºi în<br />
altã parte. Sovromul n-avea nevoie chiar de<br />
toþi absolvenþii. ªi deloc de poeþi.<br />
A fi normator era mai mult decât a fi<br />
pontator, foºti popi, inspectori financiari,<br />
diplomaþi, magistraþi, militari deblocaþi, de la<br />
infanterie, mateloþi, mai tineri, mai copticei<br />
pãtrundeau în paradisul acestei bresle, unii,<br />
precum admirabilul meu amic ºi strãlucit genealogist<br />
Jean-Nicolas Mãnescu, pe întreaga<br />
perioadã a vieþii. Aºa cum, în posesia unei<br />
diplome juridice, n-aº fi fost un judecãtor pe<br />
mãsurã, procuror, grefier ºi nici mãcar arhivar,<br />
nici în meseria de normator n-am pus suflet.<br />
Deºi noua calificare de referent tehnic II<br />
asigura un salariu de opt sute cincizeci de lei<br />
pe lunã, cu prime trimestriale de câte alte trei<br />
sute – pe o scarã unde alþi lefegii se<br />
mulþumeau cu trei sute cincizeci de lei, iar un<br />
salariu de ºase sute nu era de refuzat.<br />
5
Profesiunea oferea avantaje aproape<br />
notabile: nu-mi punea la încercare onestitatea,<br />
nu mã silea la compromisuri politice, nu mã<br />
osândea la epuizante eforturi. Mai presus de<br />
toate, ieºeam din bolgia celor socotiþi iremediabil<br />
pierduþi pentru inserþia socialã. Aºa cã voi trece<br />
uºor peste micuþa maºinã de calculat, din staniu,<br />
care se încãlzea repede, blocându-se, prin a cãrei<br />
mijlocire normatorul oficia cele douã operaþii<br />
matematice necesare profesiei sale, adunarea ºi<br />
scãderea. Când apãrea nevoia de regula de trei<br />
simplã, o datã o nimeream, o datã socoteam<br />
bãbeºte. Era problema mea. A plãti unui colectiv<br />
muncitoresc de mai multe sute de suflete salariile<br />
dupã fiecare produs realizat de fiecare în parte<br />
poate pãrea o muncã herculeanã, pe când, în<br />
realitate se apropia mai de grabã de aceea a<br />
muºtii la arat. Toatã atenþia se concentra asupra<br />
capacitãþii de a nu transfera pe propriii umeri<br />
eventuala tensiune din cadrul întreprinderii.<br />
Aceasta, pe nume „Presajul”, bunãoarã,<br />
producea cuie, sârmã, perii, lighene ºi alte<br />
obiecte de uz general din tablã ºi fier, tovarãºul<br />
Rãchitã, preºedintele ei, era ºi membru al Marii<br />
Adunãri Naþionale. De meserie tâmplar. Scurte,<br />
nefericite confruntãri cu acest energic bãrbat,<br />
care accepta comenzi peste comenzi extraplan,<br />
dar nu accesa ºi fonduri pentru ele, m-au dus<br />
la o cooperativã auto, savantele mele<br />
cunoºtinþe în materie de automobile au operat<br />
cu succes aici, o vreme. De pe bulevardul<br />
Titulescu, unde-ºi avea sediul cooperativa,<br />
undeva în spatele Casei Scânteii, un câmp de<br />
zãpadã mi se deschidea în faþa ochilor – cel<br />
care i-a fost fatal scriitorului Nicolae Velea<br />
într-o iarnã cu zãpezi peste zãpezi.<br />
Cu toate cã am avut motive, nu m-am. gândit<br />
sã scriu „Peripeþiile pe uscat, în vãzduh ºi pe<br />
ape ale normatorului Nemo”, ºi nici „Cum sã<br />
devii – ºi cum sã faci ca sã rãmâi normator”.<br />
Sau, mãcar, „Manualul perfectului normator –<br />
cu ilustraþii, tabele ºi anexe”. Cu o prefaþã de<br />
profesor, doctor inginer, Yucteu Ygrecan,<br />
membru cor. al Academiei RSR. Epoca nu era<br />
favorabilã apariþiei unui asemenea best-seller.<br />
ªi, de altfel, lucrurile au fost ceva mai complicate.<br />
Drept vorbind, simpatice lector, simt un<br />
fel de ruºine consumându-þi timpul cu poticnirile<br />
trecutului meu, neinteresante, în realitate, într-un<br />
grad suprem, ca sã nu zic absolut. Scuza cã ele<br />
zugrãvesc o epocã nu stã în picioare. Dacã mã<br />
gândesc mai bine, scumpe lector, cazul tãu e<br />
disperat ºi oricum, dacã ne vom încruciºa pe<br />
stradã, nu ne vom recunoaºte.<br />
Normator, zic, – iar dacã n-am spus-o, o<br />
repet, cum bine zicea Manolescu-Strunga –,<br />
normator, neaparþinând nomenclaturii, ci<br />
sistemului, cu sarcina de a obþine cât mai<br />
multã ºi mai eficientã muncã de la puternica<br />
ºi conducãtoarea clasã muncitoare, însã cu<br />
cât mai puþine cheltuieli. Profesiune întru care<br />
se obþin derogãri de la Dosar. Normator, stilizator,<br />
corector, cercetãtor, scriitor, toate<br />
profesiunile pe care le-am exercitat – cu o<br />
singurã excepþie – s-au terminat în „or”, mai<br />
puþin delator, dictator, conducãtor, dirijor. Iar<br />
deasupra tuturor, aceea de literator. Un destin,<br />
o vocaþie, ce sã spun. ªi puþin „ist”: editorialist.<br />
Iar la final, într-o restrânsã grupare de spirite<br />
ale fraternitãþii: excelenþã.<br />
Începuturile au fost promiþãtoare, însã<br />
modeste, auzeam: „Îþi trimit un corector” sau<br />
„Are sã vie un normator”. Excelenþa sa nu se<br />
preteazã la asemenea trimiteri. Altfel, trãind<br />
departe de Spania, cu care nici nu existau relaþii<br />
diplomatice, n-aº fi putut fi toreador, trãind în<br />
RSR, nu am acceptat sã devin turnãtor. Pot<br />
susþine cã mã înfãþiºez biniºor, dupã ce am<br />
azvârlit de pe mine rânduri rânduri de piei. Or,<br />
dupã ce miriade de neuroni m-au pãrãsit, conform<br />
strictei conformaþii a Cosmosului, iar<br />
ultimii îºi fac bagajele – parcã n-aº ºti, în clipele<br />
când îmi caut ochelarii de pe nas.<br />
Un om se apleacã asupra trecutului sãu,<br />
momentul de flexiune pretinde o anumitã<br />
solemnitate, ocazie de a butona televizorul la<br />
„Mezzo”. Un bas intoneazã cu patos susþinut<br />
„Volga-Volga”. E înveºmântat în haine negre<br />
de galã, cum ºi cele trei rânduri de coriºti din<br />
spatele lui, care se ºi clatinã, rândul unu ºi trei<br />
invers primului, spre a da senzaþia legãnãrii<br />
mãreþului fluviu pe care tocmai vâslesc luntraºii.<br />
E mare diferenþa de la discul cu 78 de turaþii, cu<br />
ªaliapin, din copilãria mea. Prin câte aºternuturi<br />
a mai trecut Volga-Volga, pânã sã ajungã iar la<br />
urechea mea – ar fi de socotit când mi-aº lua<br />
curajul de a desface aceleaºi aºternuturi, de care<br />
mã tot feresc sã vorbesc. Unde afurisita epocã<br />
a luptei de clasã, aceea care se ascuþea pe<br />
mãsurã ce duºmanul slãbea, ºi-a avut<br />
compensaþiile ei. „– Ce vremuri frumoase am<br />
trãit!”, ofta micuþul scriitor Petru Vintilã, în<br />
plãcuta grãdinã-restaurant a Uniunii Scriitorilor.<br />
„– Va fi fost plãcutã pentru dumneata!”, i-am<br />
ripostat. „– Ba nu, pentru toþi: eram tineri”.<br />
Tudor Arghezi atrãgea atenþia cã<br />
afirmaþia „am fost tânãr” nu e valabilã în gura<br />
oricui. În „Anii de ucenicie”, Mihail<br />
Sadoveanu povesteºte cum, în timp ce el,<br />
adolescent, grãbea cãtre o baltã la care voia<br />
sã pescuiascã, pe strada principalã trecea, la<br />
patru ace, cãtre cofetãrie, un alt adolescent,<br />
Eugen Lovinescu. Incompatibilitate.<br />
Am fost tânãr, pot aduce mãrturii, foarte<br />
tânãr, prea tânãr – iar câteodatã neaºteptat de<br />
matur. Lipsa oricãrei tentaþii suicidare,<br />
capacitatea de a reîncepe de la zero, ar fi merite,<br />
dar ºi dovada unei sensibilitãþi medii, cu<br />
lapsusuri existenþiale trãgând dupã ele laºitãþi,<br />
cusururi – Octavian Paler ºi le mãrturisea dintru<br />
început, cu aceastã rezervã cã se ferea sã<br />
exemplifice. Când îi aduceau alþii exemple, era<br />
excedat – ca unul care nu le ascunsese, cum zic,<br />
de la început. Dar le lãsa în lumea categoriilor.<br />
Cât mã priveºte, cum destinul nu mi-a scos în<br />
faþã ticãloºii, fapte/nefapte descalificatoare, mã<br />
simt jefuit de meritul de a le fi respins. Bunãoarã,<br />
oferta de a deveni informator, prin 1966, a cãzut<br />
într-un moment de fermã stabilitate pe post, aº<br />
fi fost nu numai lipsit de caracter s-o accept, dar<br />
ºi tâmpit. Cã refuzând mâna întinsã n-am avut<br />
parte de un fotoliu în faþã, ºi asta e adevãrat.<br />
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ca adeverinþa de normator în buzunar,<br />
Sovromconstrucþii 6 mi-a lãsat alternativa de<br />
a mã prezenta la post, unde ar fi fost nevoie<br />
de mine, sau a-mi cãuta de lucru în altã parte.<br />
Un gest generos – sau poate manevra practicã<br />
de a scãpa de un nepriceput. Dudui cu mijloc<br />
de viespe, tot cercul de amici, ambuscaþi ai<br />
învãþãmântului universitar, ºi-au lua în primire<br />
posturile, fãrã sã se mire deloc cã nu i-am<br />
urmat. Degeaba n-am stat: m-am prezentat la<br />
un concurs pentru locul de stilizator, anunþat<br />
în presã de cãtre Editura pentru Culturã Fizicã<br />
ºi Sport. M-am înfãþiºat la concurs, înarmat<br />
cu diploma de arbitru de baschet. Testul a<br />
constat în stilizarea unor texte-capcanã de<br />
genul: „Prima bicicletã cu douã roþi a fost<br />
inventatã de maestrul iobag Ivanov, din satul<br />
Verhoturie din Ural.” O joacã.<br />
Am câºtigat concursul ºi mi-am luat, cu<br />
onor, primul meu post în primire. Sediul editurii,<br />
într-un cartier rezidenþial cu liniºte asiguratã,<br />
într-o epocã cu circulaþie micã, colegii, de o extremã<br />
cordialitate, textele de stilizat care nu-mi<br />
ridicau nicio problemã, programul confortabil,<br />
cu toatele îmi prevesteau un viitor fericit. Cele<br />
mai multe probe ce-mi veneau în lucru erau traduse<br />
din limba rusã de cãtre persoane care poate<br />
cunoºteau bine limba matcã, dar nu ºi pe cea<br />
românã. ªi care, cum zicea Mark Twain,<br />
avuseserã cele mai multe prilejuri în viaþã de a<br />
nu afla nimic despre culturã. Mi se încredinþa<br />
traducerea unui manual de gimnasticã, unde se<br />
punea întrebarea la ce vârstã pot adolescenþii<br />
sã practice sportul de performanþã. Þinând<br />
seama de modificãrile care tocmai se produc în<br />
organismul lor. În tãlmãcirea brutã: „La acea<br />
vârstã fetelor li se umflã þâþele ºi le cresc flocii”,<br />
sub creionul meu: „Fetelor li se dezvoltã<br />
mamelele ºi le cresc perii pubieni”. Directorul<br />
editurii, cam de acelaºi nivel intelectual cu<br />
traducãtorul, ceru sã vadã corectura mea ºi fãcu<br />
o strâmbãturã. Lipsa de experienþã profesionalã<br />
mã împiedicã sã intuiesc cã nu e întotdeauna<br />
profitabil sã ai dreptate.<br />
Estimp, redacþia lupta eroic cu un<br />
obstacol ce pãrea de neînvins: la un manual<br />
de fotbal venea vorba de lovitura în minge,<br />
numitã cu ristul. Cele douã cuvinte alãturate<br />
dãdeau un altul, de ruºine. Dar oricum ai fi<br />
spus altfel trãdai sensul loviturii – pe rist, din<br />
rist. A nu veni cu soluþia salvatoare începu a<br />
pune sub semnul îndoielii familiaritatea mea<br />
cu lumea sporturilor, în uriaºa ei varietate.<br />
Bunãoarã, într-o zi mare forfotã: ne viziteazã<br />
campionii! Chiar eram curios. Ei sosirã, i-am<br />
zãrit urcând cu greu scara de stejar, cãtre etaj,<br />
a vilei burgheze. Unul ºchiopãta, altul<br />
dezvelea braþe scheletice. Erau maeºtrii<br />
ºahiºti. ªahul era trecut printre sporturi. Dacã<br />
nu cumva ºi astãzi. Manualul de tenis puse<br />
pe jar întreaga redacþie, puþinul ajutor pe care<br />
i l-am putut da în privinþa loviturii de rever,<br />
lãmuri ºi care era limita mea, în lumea<br />
sporturilor. Necazuri mi-a adus ºi un manual<br />
de vânãtoare a lupilor din avion. Era vorba<br />
de haite atacând copiii sovietici care, în drum<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
cãtre ºcoalã, aveau de parcurs mari distanþe<br />
pe cãi de zãpadã. Acolo unde scria „lupi,<br />
mâncând copii sovietici” am lãsat „atacând<br />
copii”, cuvântul ºters fiind „sovietici”. Am<br />
fost chemat sã mã explic. Argumentele mele<br />
l-au convins numai pe jumãtate pe directorul<br />
editurii. Îmi lipsea încã minima experienþã într-o<br />
lume a suspiciunii de care nu aveam habar.<br />
În redacþie mai sosi, fãrã concurs de astã<br />
datã, un cãpitan deblocat, cãruia i se<br />
încredinþa ºi lui munca de stilizare a textelor.<br />
Chemat din nou la direcþie mi se comunicã<br />
noutatea: nu exista loc pe schemã pentru doi<br />
stilizatori, unul trebuia sacrificat. Dar nu de<br />
tot: tovarãºul Barbu fãcuse o ºcoalã de<br />
normatori? Gospodãria Economicã Sportivã,<br />
de care þinea editura avea în subordine ºi o<br />
fabricã de aparate de gimnasticã. ªi ce sã vezi?<br />
Aveau nevoie de un normator. Se punea, prin<br />
urmare, problema doar a unei detaºãri. ªi<br />
iatã-mã la poarta atelierului – cãci de un atelier<br />
era vorba – din strada Ceres numãrul 8,<br />
din cartierul Uranus, adeverind strãmoºescul<br />
proverb cã de ce þi-e fricã nu scapi...<br />
În fapt, normatorul în funcþie se mutase la<br />
o subsecþie, de prelucrat frânghii – sportive,<br />
bineînþeles. În grabã, fostul preot îmi încredinþã<br />
frontul, atrãgându-mi atenþia cã la secþia de<br />
fierãrie lucreazã numai þigani, cãrora sã le dau<br />
douãzeci de procente, pentru depãºiri de<br />
normã. Am înþeles cã era fericit cã luându-ºi<br />
tãlpãºiþa, se descotorosea de o belea. Poate<br />
cã la secþia de frânghii lucrau lipoveni...<br />
Un tânãr energic, curat în cuget, în ciuda<br />
originii lui sociale, – nu toatã, dar, în fine –<br />
apasã clanþa porþii ºi pãtrunde, cu paºi<br />
mãsuraþi, dar siguri, pe aleea de pietriº a fabricii<br />
de aparate de gimnasticã, dintr-un oraº de<br />
câmpie. Va gãsi în halele de lucru oameni puºi<br />
pe muncã ºi pe alþii demobilizaþi, apatici, pe<br />
punctul de a nu se mai recunoaºte în rolul de<br />
clasã conducãtoare, rezultate în muncã mediocre,<br />
lipsuri – destule – rutinã. ªi asta în ciuda<br />
faptului cã societatea pretinde tot mai multe<br />
aparate de gimnasticã, prãjini de sãrit, capre,<br />
suliþe de tot mai înaltã calitate ºi, bineînþeles,<br />
la preþuri de cost cât mai scãzute.<br />
Focosul tânãr se pune numaidecât pe<br />
treabã, înlãturã mulþumirea de sine a<br />
colectivului, setea de abandon, interesatã a<br />
câtorva, necinstea unor hoþi, nepãsarea,<br />
incuria, adversitatea chiar ºi a unora, cinstiþi<br />
altfel, dar care nu-i înþeleg mãsurile, strângerea<br />
de norme, cam umflate, câte altele, – unde, nu-i<br />
aºa, nu se strecoarã duºmanul? Ei bine, pe<br />
acesta îl pune cu botul pe labe, îl înlãturã.<br />
Producþia sporeºte, creºte bunãstarea<br />
muncitorilor, frumoasa gitanã Cocoº numitã,<br />
se îndrãgosteºte de el. El îi întinde o floare.<br />
„Eu însãºi sunt o floare”, îi rãspunde ea.<br />
Un roman ce s-ar fi putut scrie ºi, desigur,<br />
tipãri în acei ani glorioºi. Cum nu s-a întâmplat<br />
aºa, trei luni mai pe urmã eram din nou un om<br />
liber, stãpân pe întregul meu timp. De ce aºa<br />
ºi nu altfel, mã tot întreb. Piesa de succes a<br />
vremii se numea „Iarbã rea!”<br />
7
VALENÞE LITERARE<br />
Mihai Cimpoi<br />
SPIRITUL ÎNTEMEIETOR*<br />
Literatura românã cunoaºte, ca oricare<br />
dintre literaturi, o fazã auroralã, care este,<br />
esenþialmente, a întemeierii. În acest context<br />
al începuturilor fondatoare, devine<br />
perceptibilã o stare pre-morficã, de<br />
nebuloasã genezicã pornitã sã se<br />
lãmureascã, sã „se desfacã în fâºii”, vorba<br />
lui Eminescu. Personalitatea ei începe sã se<br />
constituie, cu toate formele de nesiguranþã<br />
ºi incertitudine psihologicã, fiinþialã.<br />
Vom privi, de aceea, literatura românã,<br />
urmând sugestiile noii critici, ca pe un<br />
proiect de existenþã, axat pe o unitate<br />
identitarã, reprezentatã, indiferent de<br />
aportul valoric (mai mare sau mai mic),<br />
de toþi scriitorii din cadrul ei.<br />
George Cãlinescu preciza cã un bloc<br />
de marmurã nu e o sculpturã ºi cã<br />
descripþia lui nu va cuprinde exaltãri critice<br />
de felul celora generate de opera lui<br />
Michelangelo. Formele culcate în bloc pot<br />
fi scoase numai de cel care cunoaºte<br />
structura marmurilor ºi rezistenþa lor.<br />
Cultura veche este, în viziunea marelui<br />
critic, un astfel de bloc în care stau încã<br />
nenãscuþi Eminescu ºi Creangã, Caragiale<br />
ºi Sadoveanu. A descifra prezenþa lor<br />
virtualã în acea materie simplã privind din<br />
prezent spre origini, aceasta e marea<br />
misiune a unui adevãrat istoric literar.<br />
Istoricul literar veritabil va privi, cu<br />
persuasiune, spre origini, spre esenþa<br />
temeiurilor, rezervând un spaþiu<br />
considerabil întemeietorilor. Iar esenþa<br />
temeiului în ce constã, dupã Heidegger?<br />
Temei înseamnã, în accepþia lui,<br />
posibilitate, teren, legitimare, iar<br />
întemeierea ca atare se distribuie în trei<br />
forme palpabile: „1. Întemeierea ca ctitorie<br />
(Stiften). 2. Întemeierea ca dobândire-deteren<br />
ferm (Bodennehmen). 3. Întemeierea<br />
ca întemeiere-justificativã (Begründen)”<br />
(Martin Heidegger, Repere pe drumul<br />
gândirii, Bucureºti, 1988, p. 166).<br />
Ctitoria ºi dobândirea-de-teren-ferm nu<br />
sunt posibile fãrã manifestarea unei<br />
conºtiinþe de sine ºi a unei conºtiinþe<br />
* Fragment din volumul Esenþa temeiului. Scriitori<br />
târgoviºteni, în pregãtire la Editura Bibliotheca<br />
artizanale, fãrã existenþa unei psihologii a<br />
profesionistului. Iancu Vãcãrescu este<br />
primul care are deja psihologia unui poet<br />
profesionist: „Are ironie, are siguranþã”<br />
(Eugen Simion, Dimineaþa poeþilor,<br />
Bucureºti, 1980, p. 45). Vaietul bunicului<br />
întemeietor nu se mai aude în poemele<br />
sofisticate ale nepotului („obosit de prea<br />
multã ºtiinþã”), Iancu neavând îndoieli<br />
asupra limbajului ºi asupra posibilitãþilor de<br />
a rosti fiinþa ºi firea („Orice glas mie-mi<br />
vorbeºte, / Orice ton eu înþeleg”).<br />
Primul factor este, bineînþeles, limbajul<br />
ºi Ienãchiþã îºi dã seama de acest lucru,<br />
adresându-se Muzei sã-l facã sã înþeleagã<br />
„Cum sã arãt mai pã-nþeles în grai curgere<br />
bunã,/ Cugete frumoase, cu poetice faceri”.<br />
Aºadar, chiar la primii poeþi români<br />
putem descoperi un mod propriu de a<br />
gândi, ei înþelegând cã scrisul „implicã un<br />
proiect spiritual”, o „stare a sensibilitãþii”.<br />
„Pentru Heliade, constatã Eugen<br />
Simion, a scrie înseamnã, în modul cel mai<br />
hotãrât, a înfiinþa, a crea în sens biblic”<br />
(op. cit., p. 9).<br />
Ctitorirea este înþeleasã de poeþii<br />
începuturilor ca o ctitorire a fiinþei, ca<br />
rostire a acesteia, rostire esenþialã (în<br />
termenii lui Heidegger). Heliade Rãdulescu<br />
va scrie un panhimniu al fiinþei, iar<br />
Grigore Alexandrescu va tinde sã surprindã<br />
„însuflarea” fiinþãrii.<br />
În literatura întemeietorilor se<br />
instaleazã conºtiinþa cã scrisul este facere,<br />
poien (conform sensului etimologic),<br />
conºtiinþa fabricãrii artizanale de care<br />
vorbeºte Roland Barthes (dedublare în<br />
obiect în acelaºi timp privitor ºi privit,<br />
reflecþie asupra propriei esenþe, rostire de<br />
sine, literatura – obiect ºi metaliteraturã<br />
structurate pe un meta-limbaj).<br />
Grigore Alexandrescu îi pune în ecuaþie<br />
pe Dionysos ºi Apollo, cei doi poli<br />
nietzscheeni, obþinând o fuziune statutarã<br />
a însuflãrii (= inspiraþiei) ºi facerii (=<br />
poien) ºi o unitate între Viaþã ºi Text, între<br />
Adevãr ºi Text. Conºtiinþa artizanalã apare<br />
limpede în adresarea cãtre Donici, în care<br />
spune cã îºi iubeºte talentul, fiindcã prin el<br />
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ni se-nfãþiºeazã „tot ce e mai sfânt, mai<br />
nobil, în duh, inimi omeneºti” ºi în Prefaþa<br />
la volumul Poezii în care exprimã<br />
convingerea cã talentul e dator sã asigure<br />
„neapãrata condiþie de a plãcea, condiþie a<br />
existenþei sale”, dar ºi sã „exprime<br />
trebuinþele societãþii” ºi „sã deºtepte<br />
sentimente frumoase ºi nobile care înalþã<br />
sufletul prin idei morale ºi divine pânã în<br />
viitorul nemãrginit ºi în anii cei vecinici”.<br />
Un alt factor întemeietor este, dupã<br />
Cãlinescu, occidentalizarea, ale cãrei prime<br />
semne apar în jurul anului 1700. Fuga fiilor<br />
lui Ipsilanti „înlãuntru”, adicã în Europa ºi<br />
plecarea lui Ienãchiþã Vãcãrescu dupã ei la<br />
Viena „aratã punctul acut al nerãbdãrii de<br />
a pãºi pe faþã în Occident”. Deocamdatã,<br />
vreme de un secol, pregãtirea pentru<br />
intrarea în sfera culturalã a Occidentului<br />
se face prin limbã, Cãlinescu referindu-se<br />
la procesul intens de neologizare,<br />
observabil la Miron Costin, Neculce, Axinte<br />
Uricariu, D. Cantemir, Radu Popescu,<br />
Greceanu ºi Ienãchiþã Vãcãrescu, la care<br />
pe lângã sumedenia de turcisme ºi grecisme<br />
se întâlnesc ºi o mulþime de elemente<br />
lexicale occidentale, îndeosebi italiene:<br />
aleat, armada, ambasador, amor, asolut,<br />
abondaþã, archivii, anale, asediu, articol,<br />
asamblee, condiþione ºi multe altele. „De<br />
vreme ce intrarea în Occident se produce<br />
în veacul al XVIII-lea, conchide<br />
Cãlinescu, este firesc ca începuturile<br />
literaturii noastre sã aibã o puternicã<br />
întipãrire de clasicism decadent” (op. cit.,<br />
p. 65). Vãcãreºtii sunt primii care asigurã<br />
aceastã deschidere spre Occidentul cultural<br />
prin contactul modelator ºi catalitic cu<br />
poeþii europeni, care favorizeazã<br />
intelectualizarea discursului poetic, apariþia<br />
poeziei de idei (Gedankenlyrik), prin<br />
reflexie asupra producþiei sale, adãugate,<br />
precum cerea Hegel, exerciþiului ºi<br />
îndemânãrii în producere.<br />
Dan Horia Mazilu preia de la Gérard<br />
Genette, iar acesta de la formaliºtii ruºi,<br />
ideea de sistem care se prezintã nu ca „o<br />
suitã de forme ce se substituie unele altora,<br />
ci ca o variaþie continuã a funcþiei estetice<br />
a procedeelor literare”. Importante, în<br />
sistem, sunt evoluþia funcþiilor, ºi nu cea a<br />
elementelor, cunoaºterea relaþiilor<br />
sincronice care precede procesele ca atare.<br />
În epoca româneascã a întemeietorilor,<br />
începând cu secolul al XVI-lea, are<br />
loc o încercare de depãºire a limitelor<br />
(literare, culturale) ale Evului Mediu prin<br />
valorificarea culturii bizantine, a tradiþiei<br />
artei rãsãritene, dar, mai cu seamã, prin<br />
deschiderea spre Occident. Literaturile est<br />
– ºi sud-est-ice, între care ºi cea<br />
româneascã, se orienteazã, în efortul de a<br />
se înnoi spre o „Prerenaºtere de facturã<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
proprie ºi de a se îndepãrta, prin „genurile”<br />
ºi „speciile” de spiþã bizantinã, de<br />
medievalitate. „Formele literare” (genurile)<br />
cultivate de scriitorii români (exemplul citat<br />
este Viaþa patriarhului Nifon, în care<br />
Gavriil Protul face, de fapt, multã „istorie”<br />
valahã ºi „publiciteazã faptele ilustre ale lui<br />
Neagoe Basarab, patronul sãu”) „nu mai<br />
aparþin mediavalitãþii bizantine, ci secolului<br />
al XVI-lea, un secol românesc ºi<br />
deopotrivã european” (Dan Horia Mazilu,<br />
Literatura românã veche, 1, Bucureºti,<br />
1994, p. 227).<br />
E cazul sã aplicãm, aºa cum postuleazã<br />
Gérard Genette, „o viziune unificatã a<br />
câmpului literar, care este „o utopie”, care<br />
seduce, cãci „...literatura nu e numai o<br />
colecþie de opere autonome sau<br />
„influenþându-se unele pe altele printr-o<br />
serie de întâlniri fortuite ºi izolate; ea este<br />
un ansamblu coerent, un spaþiu omogen<br />
în interiorul cãruia operele se ating ºi se<br />
întrepãtrund; ea este de asemenea o piesã<br />
legatã de altele în spaþiul mai vast al<br />
„culturii”, unde propria valoare este în<br />
funcþie de ansamblu. În aceastã dublã<br />
calitate, ea þine de un studiu al structurii,<br />
atât internã cât ºi externã” (Gérard Genette,<br />
Figuri, Bucureºti, 1978, p. 80).<br />
Fireºte, o epocã întemeietoare are<br />
nevoie de instrumente literare ºi culturale<br />
necesare, precum sunt „sbornicele”,<br />
adevãrate „biblioteci la purtãtor”. Viziunea<br />
unificatoare e determinatã, acum, de<br />
necesitatea de a rãspunde înseºi<br />
comandamentelor întemeierii, cercetãtorul<br />
nostru venind cu argumentul plauzibil cã<br />
modificãrile pe care le suferã sunt<br />
importante pentru precizarea mutaþiilor ce<br />
se produceau în mediul cultural, în starea<br />
de sensibilitate ale epocii.<br />
Lumea româneascã a cãrþii, care precede<br />
diacronic lumea româneascã literarã,<br />
reprezentatã, la începuturile ei, de „inspiraþie<br />
purã”, pregãteºte statutul de autor prin<br />
impunerea unei noi poetici („genus<br />
dithyrambicum”), care vine în locul<br />
desuetului deja „genus hymnicum”), prin<br />
exerciþii de producere a unor texte proprii<br />
„estetice” (epiloguri, postfeþe, predislovii,<br />
tratate chiar, precum Despre generozitate<br />
atribuit lui Udriºte Nãsturel) care „acoperã<br />
o zonã neaºteptat de întinsã – de la rosturile<br />
cãrþii, ale cãrþii în lumea vernacularã ºi ale<br />
limbii acesteia ridicate la rangul de vehicul<br />
cultural, pânã la discuþii filosofice de<br />
subtilitate” (op. cit., p. 231). Apare, în<br />
acest context al rãspunsului la<br />
comandamentele culturale ale epocii,<br />
demersul publicistic, ilustrat prin memoriile<br />
lui Mihai Viteazul, Neagoe Basarab (cu<br />
pisaniile sale), Gavriil Protul, Macarie de<br />
Roman, Eftimie de la Cãpriana. Genul<br />
9
eminamente literar este „vorbirea morþilor,<br />
testamentul voievodal adresat succesorului”.<br />
Modelul este, precizeazã Dan<br />
Horia Mazilu, Rugãciune a lui Io(an)<br />
Neagoe voevod care au fãcut la ieºirea<br />
sufletului sãu.<br />
Încetul cu încetul, cel care<br />
antologheazã ºi traduce, compune el însuºi<br />
stihuri „la stema þãrii” ºi rugãciune pentru<br />
bunul mers al lucrurilor în þarã, expune<br />
testamentul voievodului cãtre succesor sub<br />
forme de „vorbire a morþilor”, devine<br />
autor, scriptor, „scrietor” (cu termenul lui<br />
Slavici preluat de Eugen Simion).<br />
Cartea se impune ca „o condiþie<br />
fundamentalã a vieþii culturale” (Al. Duþu),<br />
cronicarii sunt cei care vãd în ea „prietenul<br />
cel mai bun”, îndemnând la cetitul cãrþilor,<br />
„cã nu ieste alta ºi mai frumoasã ºi mai de<br />
folos zãbavã decât cetitul cãrþilor” (Miron<br />
Costin în Pildele filosoficeºti din 1713),<br />
Dosoftei vorbeºte despre calitatea cãrþii de<br />
„a îndulci sufletiaºte”, episcopul Chesarie<br />
noteazã în prefaþa la Mineul pe Noiemvrie<br />
(Râmnic, 1778) cã slava cãrþii „nu se<br />
supune vremii, pre cum zidurile<br />
mânãstiriceºti stricãciuii, ci aduce vreame<br />
ºi stã împreunã cu curgerea soarelui<br />
înnoindu-se cu tiparul, care stricãciunea<br />
fiind din fire ºi dupã alcãtuire, dã<br />
nestricãciune la lucrurile lumii ceale<br />
stricãcioase”, Þichindeal vede în cãrþi „un<br />
nepreþuit dar ceresc” („Iale acuma pre<br />
pãmânt ºi pre mare împãrãþesc. ªi înþelepte<br />
preleji dau. Iale bat rãzboae biruiesc. Iale<br />
slujba norodului celui bine noroc, tocmai<br />
pânã la stele o rãdicã ºi o înalþã”).<br />
Poetul apare târziu în cultura româneascã<br />
fiind continuator al tradiþiei grecobizantine<br />
ºi sinonimizat cu rapsodul<br />
Antichitãþii eline sau romane. „Când apar<br />
primii stihuitori culþi, este socotit poet cel<br />
care ºtie sã scrie versuri dupã o tehnicã<br />
învãþatã”, gloseazã Leon Volovici, fãcând<br />
trimitere la E. R. Curtius care constatã cã<br />
în Evul Mediu poesis, poema, poetica,<br />
poeta se întâlnesc rar, Homer fiind socotit<br />
„cântãreþul divin”, iar poetul roman un<br />
„vates”. La Miron Costin poetul este<br />
dascãl, la Macarie creator, la Budai-<br />
Deleanu ºi la alþii izvoditor (dar ºi poeticul<br />
ºi poet). În gramatica din 1787 a lui<br />
Ienãchiþã Vãcãrescu atestãm forma poeta<br />
ºi varianta poetã. Poetic sau poetec ca<br />
substantiv apare la Miron Costin, Dosoftei,<br />
Cantemir, Nicolae Costin („Poiaticul<br />
Ovidiu”), Macarie (fãcãtor ºi „poetãciþa”<br />
Sappho) ºi la foarte mulþi alþii dupã 1800.<br />
Cercetãtorul ieºean ne aminteºte cã<br />
Nicolae Vãcãrescu se numeºte poeticul,<br />
precizând cã e silit sã compunã nu pentru<br />
„trebuinþa sa”, ci „rugat de un scump<br />
prieten al sãu” ºi cã alte stihuri, „purtãtoare<br />
ale strãlucitului nume” (Rucsandra) „S-au<br />
fãcut de înfocatul poetic aflându-se ascuns<br />
de frica vrãjmaºilor într-o cãsuþã (...) ºi<br />
ieºind de acolo le-au lãsat spre pliroforie”.<br />
Tradiþia anticã stimuleazã ºi primele<br />
definiþii ale poeziei pe care le gãsim la<br />
Ienãchiþã Vãcãrescu („Grecii au obicinuit<br />
foarte mult poezia. (...) Întâi le-au obicinuit<br />
spre laude dumnezeieºti, dupã aceasta ºi<br />
spre laude omeneºti”), Miron Costin, I.<br />
Cantacuzino ºi Budai-Deleanu. Ienãchiþã<br />
Vãcãrescu însoþeºte regulile gramaticale ºi<br />
cu elemente de prozodie, Conachi dã<br />
indicaþii de metricã ºi versificaþie în<br />
Meºteºug al stihurilor româneºti. „A scrie<br />
versuri, remarcã cercetãtorul, devine un<br />
„meºteºug” care trebuie deprins ºi exersat<br />
cu rãbdare de artizan, o tehnicã în care<br />
trebuie iniþiat ºi cititorul. Apar acum primele<br />
definiþii ale poetului” (L. Volovici, Apariþia<br />
scriitorului în cultura româneascã, Iaºi,<br />
1976, p. 36).<br />
Ion Budai-Deleanu, temeiul culturii<br />
cãruia îl formeazã, dupã Cãlinescu,<br />
clasicitatea ºi literatura italianã ºi care este<br />
singurul dintre latiniºti care, dedicat<br />
„frivolitãþilor artei”, explicã într-un Prolog<br />
la Þiganiada de ce nu recurge la poezia<br />
epiceascã – aceasta „pofteºte un poet deplin<br />
ºi o limbã bine lucratã” („nesocotinþã, dar<br />
ar fi sã cânt fapte eroiceºti, mai vârtos când<br />
nice eu nu mã încredinþâz în putere, iar<br />
neajungerea limbii cu totul mã dezmântã”) –<br />
ci la poezia comiceascã, o adevãratã<br />
metaliteraturã (zice Eugen Simion).<br />
Autorul Þiganiadei are conºtiinþa cã nu<br />
poate fi decât un întemeietor al „poeticeºtii<br />
alcãtuiri” în limba românã, care trebuie sã<br />
urmeze un model sub o laturã ce-i poate<br />
face faþã: cea parodicã, metaliterarã. El<br />
cere, asemenea lui Ienãchiþã Vãcãrescu,<br />
„dulcea-însuflare” de la Muzã ºi Apollon,<br />
se joacã liber cu vorbele, „bârfeºte ºi spune<br />
neºte pozne”, se nebuneºte (cãci poeticii<br />
sunt „un feliu de nebuni ce nu vorbesc ca<br />
oamenii”). Este elogiat, în Prolog, poetul<br />
care „cu supþirimea ºi gingãºia condeiului<br />
sãu” „au ºtiut într-atâta frumusaþã” sã-i<br />
prezinte pe eroii lor. Simþind cã s-a revãrsat<br />
în el „neºte scântei din focul ceresc al<br />
muselor”, el se dedicã unui fel de a scrie<br />
diferit de cel epicesc: „Cu toate aceste, rãpit<br />
fiind cu nespusã poftã de a cânta ceva, am<br />
izvodit aceastã poeticeascã alcãtuire, sau<br />
mai bine zicând jucãreauã (subl. în text –<br />
n.n.), vrând a forma º-a introduce un gust<br />
nou de poezie româneascã, apoi ºi ca prin<br />
acest feliu mai uºoare înainte deprinderi sã<br />
se înveþe tinerii cei de limbã iubitori a cerca<br />
ºi cele mai rãdicate ºi mai ascunse desiºuri<br />
a Parnasului, unde lãcuiesc musele lui Omer<br />
ºi a lui Virghil!... (Ion Budai-Deleanu,<br />
Opere, Bucureºti, 2011, p. 6).<br />
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
RECITIRI<br />
Henri Zalis<br />
PRIVIND PRINTR-UN OCHEAN<br />
LA DEZLEGÃRI ÎNTÂRZIATE<br />
Decedat în anul 1993, în plinã<br />
efervescenþã post-decembristã, Eugen Barbu<br />
rãmâne încã un scriitor umbrit de propriile<br />
erori, de falimentul revistei „Sãptãmâna”, dar<br />
ºi de bucuriile obscure ale rãzbunãrii pe un<br />
creator polivalent. Deºi receptarea lui<br />
presupune planuri inegale, suita de meditaþii<br />
pe care o propun invitã la o curiozitate<br />
vigilentã, premergãtoare smulgerii din zone<br />
de indiferenþã, infuzate cu mult orgoliu negativist.<br />
Cei care nu-i recunosc originalitatea,<br />
talentul literar îl judecã prin prisma cercului<br />
de colaboratori xenofobi de care a fost asaltat,<br />
la focul cãrora s-a încãlzit în vremea dictaturii<br />
ceauºiste. Ceilalþi, nu puþini, considerã<br />
imprudentã ieºirea în arenã, deºi sunt atâtea<br />
lucruri de lãmurit, detaliu cu detaliu.<br />
Aºadar, cât mã priveºte, sunt conºtient<br />
cã aspecte de naturã negativã deranjeazã ºi<br />
astãzi pe bunã dreptate, însã consider<br />
necesarã despãrþirea lor de opera parcã tot<br />
mai depãrtatã, lovitã în duºmãnie, paroxistic.<br />
Aleg, pentru a împãrtãºi unui cerc mai larg<br />
de posibili iniþiaþi o impresie de lecturã relativ<br />
recentã ca sã le câºtig adeziunea. Descoperim,<br />
în viaþa plinã de privaþiuni a deceniilor confiscate<br />
de totalitarism, pe exploratorul destinelor<br />
scoase din atenþia cenzurii pentru cã merg pe<br />
firul timpului înapoi, mult înapoi, ca prin<br />
fereastra „Sãptãmânii nebunilor” ºi tristelor<br />
moravuri din „Principele” sã ne lãmurim cine ºi<br />
cum ne reprimã în mediul social tot mai strãin<br />
de noi înºine. De ce, oare, nu s-a reþinut acel<br />
act de curaj? Doar era o probã de obrãznicie la<br />
adresa nebunilor, vizibili, la putere, violenþi în<br />
materie de efecte pe pielea noastrã!<br />
În biografia lui Eugen Barbu mai<br />
depistãm ºi alte confruntãri cu autoritatea,<br />
înainte ºi dupã ce prin trudã, agonisise mica<br />
lui avere de reporter ºi evocator stãpân pe<br />
sine, construit metodic, în multe privinþe<br />
protestatar, peste slãbiciunile omului ei în<br />
rãspãr cu notele de facil pitoresc la care l-au<br />
redus vajnicii lui detractori.<br />
Principala problemã rezidã azi în ieºirea<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
din acest contratimp, profund neproductiv<br />
pentru lupta cu tendinþele de demistificare,<br />
strict personale.<br />
Cu atât mai mult cu cât Eugen Barbu a<br />
fost un scriitor de prim ordin, deranjant în mare<br />
mãsurã, susþinut de viziuni, dezbrãcat de orice<br />
umanitate în isteria ce i-a sãpat groapa.<br />
Nu revendic pentru mine calitatea de<br />
apãrãtor al patronului revistei „Sãptãmâna”.<br />
Cei care m-ar percepe astfel fac o regretabilã<br />
confuzie. Condamn ferm toate manifestãrile<br />
antidemocratice, xenofobe, de promovare a<br />
naþionalismului iraþional, negaþionist pe care<br />
s-a sprijinit, ani în ºir, acest periodic în atâtea<br />
privinþe rudimentar, obscurantist. Un mai mare<br />
control analitic ne-ar permite sã scoatem din<br />
impas recunoaºterea personalitãþii lui Eugen<br />
Barbu, cu sancþiunile critice cerute de zona<br />
sa de sensibilitate metaliterarã, ca sã vedem<br />
ce îi datorãm pentru legitimarea vorbirii vii,<br />
descifrãrii linilor de gândire ºi de legãturi<br />
psihologice, largi, minuþioase cu „fierberea”<br />
popularã de o parte, pe de alta cu diversitatea<br />
de material uman salvat din mlaºtina<br />
locului comun.<br />
Procedând astfel putem preþui cum un<br />
autor nãscut sã recompunã spectacolul nostru<br />
social divers circulã din feudalism cãtre resortul<br />
proletar ºi suburban, indicã destul de exact<br />
hotare de senzualitate, furã naturii corespondenþe<br />
între canalii, pune în valoare<br />
curiozitãþi intelectuale, rebusuri de inteligenþã,<br />
nu în ultimul rând laºitãþi, acte de bravurã,<br />
forme de seducþie în relaþia cu banalitatea<br />
cotidianã. Gustul special pentru deplasarea de<br />
la elementar la excesul de rafinament a<br />
desemnat în Eugen Barbu pe autorul de mare<br />
virulenþã, apt sã fie deopotrivã digresiv ºi<br />
încordat de imediatul incidental, în plinã vervã,<br />
însufleþit de violenþã verbalã cum ºi predispus,<br />
uneori, la facilitãþi de expunere.<br />
Apropierea ºi distanþarea de personaje,<br />
de crime sau orgii, de motivãri, definiri, soluþii<br />
rãsucite presupune un bun control al<br />
ambivalenþei. Pendulãrile, derivele, fracþiile de<br />
11
ealitate ca parte din caleidoscopul delirantei<br />
policromii imaginate de naratorul cu mare<br />
debit auctorial ies dintr-un anumit perimetru,<br />
închipuie vasta etalare de umanitate trecutã<br />
în dexteritatea cu care ficþiunea coopereazã<br />
cu istoria, dacã aliajul are de suferit în<br />
„ªoseaua Nordului”, tabloul de epocã din<br />
„Princepele” sunã convingãtor. Epidemia de<br />
ciumã, apucãturile de satrap, sãrãcirea<br />
oamenilor de rând fac parte din tipul de<br />
conglomerat ce i-a reuºit în mod cu totul special<br />
lui Eugen Barbu, a fãcut din el tehnicianul<br />
celor mai întinse traiecte biografice, al<br />
eclipselor de normalitate de care dispunem,<br />
dominate de inegale decantãri ca ºi de viziuni<br />
eruptive, câteva unice în proza româneascã.<br />
Simt nevoia sã repet: vorbim de o ambivalenþã<br />
tragicã, succesiv transpusã în determinãri<br />
fatale, reconstituiri crude, înalt rezistente.<br />
Omul Eugen Barbu, torturat singur de<br />
atâtea irepresibile complexitãþi, intrã în cadrul<br />
literaturii sale, îi împrumutã ambiguitãþile, o<br />
strãbate, o angajeazã existenþial. Nu am cum<br />
sã uit scena, petrecutã aevea când, citind cu<br />
glas tare o anume secvenþã, m-a întrebat dacã<br />
nu este „prea tare”. Fãrã sã aºtepte, rãspunsul<br />
meu a replicat: „Nici vorbã, mã regãsesc pe<br />
mine însumi în misterul ei obsesiv”. Mã ºi<br />
întreb dacã în unele comportamente nu s-a<br />
luat la întrecere cu sine însuºi, dacã variaþia<br />
de planuri, alternanþa revelãrilor nu-l includ<br />
subconºtient, revelându-l în înfrângeri, ca ºi<br />
cum în pãienjeniºul de uneltiri regãsea propria<br />
sa nevoie de rãzvrãtire, de înfumurare,<br />
poate de intempestive premeditãri.<br />
Atat „Sãptãmâna nebunilor” dar ºi<br />
„Princepele” sunt, printre altele, nu mã sfiiesc<br />
s-o spun, acte de insurecþie. Cele douã scrieri<br />
sfâºie valul de abordãri angajant „realiste”, de<br />
un „realism” pe cât de nerealizat pe atâta de<br />
repetitiv. Amintesc doar în treacãt de câte ori<br />
în „Caietele Princepelui” autorul condiþioneazã<br />
declasarea de abrutizãri. Este un subiect care<br />
ar trebui aprofundat spre a întãri impresia cã<br />
suntem pe terenul tragicului, al tragismului<br />
tulburat de vexaþiuni, de unde inovativ Barbu<br />
ºi-a luat repere personale, implicat în lupta cu<br />
zãgazurile ce i-au stat în cale.<br />
Pozatorul ºi-a dorit sã intre într-o<br />
categorie de învingãtori. Nu ºtiu dacã<br />
domesticiri aferente omului modern nu au<br />
devenit suport la senzualismul sangvin ca<br />
parte din exaltarea forþei primare. Neliniºtea,<br />
agitaþia, brutalitatea întregesc un capitol<br />
cosmotic la mãºtile puse pe metaforele<br />
materiei. În ultimã instanþã, soluþii de acest<br />
gen au devenit sursa exceselor care s-au vrut<br />
supliment la plasticitatea iluminãrilor de zile<br />
mari. Ale impulsurilor decisive pe drumul<br />
erosului malefic, al comuniunii cu tentaþia<br />
plãcerii, cu integrarea în teluric.<br />
Dacã revin la „Princepele” o fac pentru<br />
cã, pe lângã cele enumerate mai sus, ficþiunea<br />
în tuºe cromatizate atinge aici cotele perfectei<br />
încifrãri. Nu putem citi ampla metaforã ca simplã<br />
cãlãtorie prin peisaj levantin. Curtenii din jurul<br />
domnitorului sunt, pe lângã amatori de ospeþe,<br />
beneficiarii demenþei ce urcã spre cote<br />
demonice. Oare epoca se opreºte la un prag al<br />
morþii sau prin abuzurile ºi cruzimile ei devine<br />
un sabat al terorii, sabat al infernului totalitar?<br />
Nu cred cã ne aflãm numai în timpul<br />
Bizanþului, deºi s-a afirmat cã modele mateine<br />
impregneazã orgiasticul pamfletar cu subtext<br />
alegoric. Care ar fi acel subtext dacã nu unul<br />
gravitând în jurul atmosferei de apãsare<br />
sinistrã pe care o trãiam în calitate de<br />
contemporani cu neantul ceauºist?<br />
Un act de clarificare se impune. Cel mai<br />
adesea suntem în faþa unor percepþii<br />
regretabile dacã tot ce conteazã þine de<br />
negarea literatului Eugen Barbu. Identificarea<br />
lui cu publicistul ºi patronul revistei<br />
„Sãptãmâna” vine ca o prãbuºire derutantã<br />
în inexactitate. Nu tot ce a dat tiparului<br />
multilateralul scriitor îl reprezintã ca fapt de<br />
viaþã ºi de gândire. Îl regãsim însã fecund<br />
printre oamenii ºi vremurile tulburi,<br />
dezechilibrate în care s-a proiectat. Mi se pare<br />
suficient sã-i deschidem cãrþile ca sã<br />
constatãm cã aparþin unui autor remarcabil.<br />
Cãderea lui în uitare ne sãrãceºte. Fãrã<br />
îndoialã procese de conºtiinþã ºi-au precizat<br />
sensul, altele sunt în curs de sedimentare.<br />
Este de dorit sã nu facem erori, sã-l evacuãm<br />
pe Eugen Barbu spre un univers deformat de<br />
strigãte de foc. Dacã mi-e îngãduit eu vãd în<br />
formula sa de creaþie un artist al forþelor<br />
primare, al farmecului exacerbat de contradicþii<br />
incitante, suferind de pãtimiri îndurate în<br />
copilãrie ºi adolescenþã.<br />
În prezent, cu o generaþie care nu l-a<br />
cunoscut în carne ºi oase pe prozatorul de<br />
excepþiei, nu l-a citit decât întâmplãtor sau<br />
deloc, nu a gãsit în vitrinele marilor librãrii<br />
bogata lui operã de ficþiune se ridicã o<br />
problemã. Ce s-a întâmplat cã este condamnat<br />
fãrã apel, rãpus de rãni nevindecabile?<br />
Personal ºtiu bine cã în paginile revistei<br />
„Sãptãmâna” ºi-au gãsit loc texte lamentabile.<br />
Tabla de materii a publicaþiei a alternat numere<br />
la rând infamii xenofobe cu ireparabile atacuri<br />
la adresa multor scriitori ºi artiºti contemporani.<br />
Când deschid acele pagini pentru<br />
verificãri ºi precizãri nu confund temeiurile<br />
lui Eugen Barbu – creatorul cu fanatismul<br />
fumegos din periodicul de care m-am despãrþit<br />
dupã ani de curatã colaborare. Multã vreme<br />
nu am dorit sã mã pronunþ despre excesele<br />
antisemite ale câtorva colaboratori, menajaþi,<br />
încurajaþi, înlãnþuiþi de Eugen Barbu. O fac<br />
acum. Pregãtesc un ciclu memorialistic, pe<br />
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
care l-am intitulat „Aplecarea trestiei”, ºi trec<br />
în revistã anii, vreo douãzeci la numãr, când<br />
m-a legat de omul, împãrþit între un temperament<br />
tumultuos ºi o concentratã vigoare<br />
emoþionalã, genul de prietenie prin care ne-am<br />
descoperit reciproc.<br />
Încerc sã privesc la cazul Eugen Barbu, fãrã<br />
prejudecãþi. În portretul pe care i-l dedic mã<br />
lovesc de cãutãri, dispute ºi crize care m-au adus<br />
în pragul ireconcilierii. Fãrã sã trag din amplul<br />
material adunat o concluzie simplificatoare,<br />
sunt decis sã nu cultiv o singurã clipã mutilãri<br />
ºi eliminãri, sã nu pierd pe drum delimitãri care<br />
ne-au încãierat (vorbind la figurat).<br />
Nici laude neaºteptate, nici rezerve<br />
neavenite nu modificã linia acestor<br />
consideraþii. Refuz, în contextul schiþat, sã<br />
cedez tentaþiei de a-l nega pe E.B. pentru ce<br />
nu a realizat. Mã las condus dupã principiul<br />
cã performanþele literare nu pot rãmâne un<br />
privilegiu de care au parte numai câþiva autori<br />
asociaþi bibliografiilor statice, concepute din<br />
impulsuri fãrã susþinere desluºitã.<br />
În luna mai 2007, la Sibiu, în cadrul unei<br />
mese rotunde, s-a auzit opinia cã în literatura<br />
românã actualã nu toþi scriitorii de valoare<br />
trãiesc esteticeºte pe pãmântul care le-a hrãnit<br />
apetenþele, proiectele.<br />
Ar fi Eugen Barbu genul de scriitor mai<br />
puþin confirmat de incisiva lui inspiraþie decât,<br />
sã zicem, Constantin Þoiu, George Bãlãiþã,<br />
Augustin Buzura, Octavian Paler? Rãspunsul<br />
care se cere dat este unul singur. Nu golurile<br />
fac o literaturã. Ca atare mi se pare indicat sã<br />
epurãm exegezele de confuzii. Una, neîndoielnic,<br />
þine de politica deciziei greºite potrivit<br />
cãreia, intransigenþe dizolvante legitimeazã<br />
orizontul, ne scuteºte, chipurile justiþiar, de<br />
nume incomode, cu miros de fum ºi mucegai.<br />
Debutul lui Barbu nu anunþa cariera de<br />
mai târziu, fiind în bizar contrast cu subiectele<br />
ºi scriitura volumelor care vor urma. Naraþiuni<br />
simple, pe teme sportive, „Tripleta de aur”<br />
(1955) e un exemplu de prozã fãrã veleitãþi, ca<br />
ºi naraþiunea „Munca de jos”, din acelaºi an.<br />
Sunt apariþii oarecare, le pomenim ca sã<br />
marcãm ieºirea bruscã din banalitate cu<br />
„Groapa”, romanul venit din altã matrice,<br />
explozivã, maturã.<br />
Omul trebuie judecat la fel. Nu are sens<br />
rãtãcirea în consideraþii colaterale fãrã sã<br />
observãm cum, în literatura sa, condeiul<br />
prozatorului preferã delimitãri netede de<br />
„romanþare”. Deºi, chiar în domeniul delicat<br />
al „subiectelor mici”, ca „Pe ploaie”, angajeazã<br />
varietatea de sentimente cu care le-a asigurat<br />
diversitatea, forma lui de a polemiza cu o<br />
cohortã de critici rãuvoitori. Numai în trecere<br />
ºi fãrã sã insist, „povestea” la Eugen Barbu<br />
face parte din viziunea picturalã, decisiv fiind<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
fermentul, propulsorul de energii, þesut între<br />
esenþialitatea epicã ºi complicaþiile aventurii,<br />
nevoia acesteia de descãtuºare.<br />
Cert, publicul l-a primit – în primul rând –<br />
pe romancier. Printr-o serie de influenþe a<br />
marcat, în anii ’60-’80, filonul parabolic,<br />
geografia atmosfericã, plinãtatea de lexic a<br />
unor categorii de personaje simultan<br />
indecente ºi, pe alte planuri, sublime. Ascuns<br />
în plãmada abil susþinutã, amãnuntul<br />
controleazã pitorescul, îl ajutã sã fumege,<br />
oferã lui Barbu puterea de demistificare ce l-a<br />
ferit de convenþional.<br />
Valoarea literaturii în discuþie provine din<br />
inventivitatea cu care autorul surprinde<br />
dezmãþul, decapitarea simþurilor, aureola<br />
ceremonialã din pricini politice, din<br />
intoleranþã, ca suiºuri de imagine, atingeri de<br />
clape strânse într-o plasmã unicã. Am avut<br />
demult impresia cã Eugen Barbu a pus cel<br />
mai înalt accent pe imagologie, pe efluvii<br />
obsesionale, caracteriale în intenþia edificãrii<br />
acelei ierarhii de identitãþi simbolice potrivite<br />
cu umbrele rotitoare ce populeazã un autentic<br />
dialog real-ireal.<br />
Cred cã scriitorul nu este singur în<br />
aceastã etapã cu cerinþe explicite.<br />
Din fericire, ca sã rãmânem în acelaºi<br />
registru, am renunþat la abordarea pasionalã<br />
ºi în cazurile, evident respectabile, dar sub<br />
raport moral cu „impuritãþi”: Mircea Eliade,<br />
Dan Botta, înaintea lor Octavian Goga.<br />
Francezii nu au procedat altfel tot în situaþia<br />
unui „colaboraþionist” cu ocupanþii germani,<br />
Louis Ferdinand Céline. Au separat opera de<br />
erorile omului public, fãrã sã se opunã<br />
exigenþei strict estetice.<br />
Sub calmul exprimãrii neutrale sã ieºim,<br />
pãstrând controlul motivãrilor, din rãceala<br />
mortificantã faþã de artistul Eugen Barbu. El este<br />
acum în lumea umbrelor. Ne-a rãmas, în schimb,<br />
lumea pe care a creat-o, cu obstinaþiile, izbãvirile<br />
de osândã, incertitudinile ei chinuitoare.<br />
Este, mai presus de orice, vremea<br />
regãsirii valenþelor valabile din literatura<br />
nervoasã, abil construitã, în tipar pregnant, a<br />
celui care, cum spunea Mihai Sebastian<br />
despre un coleg de breaslã, nu a fost un accident<br />
ci un destin. Pentru valabilitatea<br />
argumentelor mele stau mãrturie cele câteva<br />
scrieri absolut reprezentative: „Groapa”,<br />
„Princepele”, „Sãptãmâna nebunilor”. Nu<br />
doar acestea ne stau la îndemânã, Eugen<br />
Barbu a mai semnat cinci culegeri de nuvele,<br />
reportaje, abundente intervenþii polemice.<br />
Locul lor este în actualitatea esteticã, aparþin<br />
unei etape de adâncime, indiferent ce cred<br />
detractori, prin definiþie, expropriabili.<br />
Rezumând: Eugen Barbu ne-a dãruit<br />
scrieri ce rãmân. Am pierde mult sã nu le facem<br />
loc, la vedere, în rafturile bibliotecii.<br />
13
CRONICÃ LITERARÃ<br />
Tudor Cristea<br />
ECHILIBRU ªI COMPREHENSIUNE<br />
DUPÃ CE a dat, în 2006, un prim volum<br />
de „Lecturi empatice”, Mihai Stan îºi strânge<br />
producþia criticã ºi publicisticã într-un al<br />
doilea, intitulat, cu îndreptãþire, la fel*. Este<br />
deja aproape superfluu sã precizez cã autorul<br />
acestuia este un distins editor, cã editura sa,<br />
Bibliotheca, este cunoscutã la nivel naþional,<br />
cã este un excelent cunoscãtor de literaturã<br />
ºi un profesor plin de har, alcãtuitor de bune<br />
cãrþi dedicate ºcolii, dar mai ales un dãruit<br />
prozator, autor a douã romane SF bãtând spre<br />
parabolã („Clone” ºi „Exodul”), ca ºi al altor<br />
douã, cu tentã autobiograficã,<br />
panoramând infernul comunist<br />
ºi purgatoriul postcomunist<br />
(„Paradis” ºi „Ieºirea din<br />
paradis” – de fapt, douã volume<br />
ale unui ciclu ce va continua,<br />
dupã cât se pare); cã a<br />
dat, de asemenea, un excelent<br />
volum de convorbiri cu Mircea<br />
Horia Simionescu („Rãtãcirile<br />
unui caligraf”) ºi un altul,<br />
„Confreria”, cu scriitori grupaþi<br />
în jurul revistei „Litere” ºi în<br />
cadrul „Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni” (al cãrei<br />
preºedinte este, de la fondarea ei, în 2005).<br />
Dar, menþionând cã ar mai fi ºi alte lucruri de<br />
reamintit (antologii – mãcar „Poezia acasã.<br />
Poeþi contemporani din Basarabia”, realizatã<br />
împreunã cu Iulian Filip ºi apãrutã în douã<br />
ediþii, apoi documentatul dicþionar<br />
„Societatea Scriitorilor Târgoviºteni” (2013),<br />
realizat în colaborare cu Victor Petrescu ºi<br />
George Coandã, multiple proiecte editoriale),<br />
cartea de acum trebuie legatã de activitatea<br />
sa de editor ºi de redactor-ºef de revistã. Un<br />
editor care se respectã (iar Mihai Stan este<br />
unul) exprimã judecãþi critice implicite prin<br />
standardul impus editurii sale. Iar dacã o face<br />
ºi explicit, fie cã vorbeºte despre volume<br />
apãrute în propria-i editurã, fie despre cãrþi<br />
tipãrite de alþii, atunci este cu atât mai bine.<br />
Mai ales dacã empatia, care, în cazul sãu, este<br />
ºi strategicã, dar ºi structuralã, nu altereazã<br />
obiectivitatea.<br />
DACÃ nu mã înºel, toate textele din<br />
prezentul volum (ca ºi majoritatea celor din<br />
primul) au fost publicate în revista „Litere”, din<br />
2006 pânã în momentul întocmirii sumarului.<br />
Revista „Litere” are o redutabilã echipã de critici.<br />
Ei aparþin unor generaþii diferite (de la Barbu<br />
Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi, Iordan<br />
Datcu, la Alex ªtefãnescu, Liviu Grãsoiu, Dorina<br />
Grãsoiu, Ioan Adam, Victor Petrescu, Nicolae<br />
Scurtu ori Florentin Popescu ºi, desigur,<br />
semnatarul acestor rânduri...empatice, pânã la<br />
tinerele Ana Dobre ºi Margareta Bineaþã),<br />
ilustrând o varietate de stiluri ale<br />
receptãrii. Între ei, Mihai Stan<br />
ocupã un loc distinct, prin<br />
generozitatea lecturii, dar ºi prin<br />
echilibrul aprecierilor. Formula sa<br />
pare a îmbina critica ºi publicistica,<br />
acordând, deopotrivã,<br />
atenþie textului ºi contextului,<br />
cãrþii ºi autorului. Într-un fel,<br />
Mihai Stan este ceea ce indicã<br />
ºi titlul cãrþii sale – un lector<br />
avizat ºi dispus sã evidenþieze<br />
reuºitele acolo unde le aflã, mai<br />
curând decât un critic scorþos<br />
ºi pedant, înarmat cu grile ºi<br />
concepte, gata sã sancþioneze cu asprã<br />
tranºanþã neizbânzile. Într-un fel, editorul,<br />
încrezãtor în posibila evoluþie a autorilor,<br />
dubleazã criticul circumspect. Tot el stimuleazã<br />
interesul pentru o paletã mai largã a<br />
manifestãrilor auctoriale, astfel cã, chiar în<br />
volumul de faþã, vom afla interesante opinii<br />
asupra romanelor lui Dan Gîju, Titi Damian sau<br />
Emanoil Toma, dar ºi asupra criticii lui H. Zalis,<br />
a lui Victor Petrescu ori a Sultanei Craia, asupra<br />
publicisticii lui Iulian Filip din volumul „Când<br />
pe morþi îi strâng pantofii, cum e mersul celor<br />
vii?”, dar ºi asupra memorialisticii lui Florentin<br />
Popescu din „Un mesteacãn rãtãcit în câmpie”,<br />
asupra „Sonetelor lui Petru Cercel”, scrise de<br />
George Toma Veseliu, dar ºi asupra câtorva<br />
„monografii ºi monografi” (Mihai Gabriel<br />
Popescu, George Coandã, George Toma<br />
Veseliu, Victor Negulescu, Victor Davidoiu,<br />
Niculae Ionel sau Ion Bratu).<br />
* Mihai Stan, Lecturi empatice 2, Editura Bibliotheca,<br />
Târgoviºte, 2013, 232 pag. (continuare la pagina 17)<br />
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
UN VERS DE EMINESCU<br />
Alex ªtefãnescu<br />
„RUPTÃ DE MIªCÃRI DE VALURI/<br />
CA DE BULGÃRI DE LUMINÔ<br />
Eminescu poate descrie orice: interiorul<br />
camerei sãrãcãcioase a unui poet, iatacul în<br />
care doarme o fatã de împãrat, alunecãri<br />
cu viteza luminii în spaþiul cosmic, agitaþia<br />
insectelor în iarbã, câmpuri de luptã cu mii<br />
de oºteni, apusuri de soare, pãduri aplecate<br />
de vânt, fete care se oglindesc în apa unui<br />
lac, norii de pe cer, cu deplasarea lor lentã<br />
ºi, în general, tot ce miºcã-n<br />
lumea asta. Foloseºte în<br />
acest scop, cum s-a demonstrat<br />
matematic, puþine<br />
cuvinte, pe care însã le combinã<br />
ingenios ºi le exploateazã<br />
la maximum.<br />
Poetul descrie ceea ce<br />
a vãzut, dar ºi ceea ce a<br />
visat. Peisajele din poezia sa<br />
sunt reale, dar ºi imaginare.<br />
Iar prin descriere, Eminescu<br />
poate face ca peisajele reale<br />
sã parã imaginare, iar cele<br />
imaginare sã parã reale. În poemul Crãiasa<br />
din poveºti un peisaj cu un lac obiºnuit,<br />
înconjurat de trestii, de genul celui real,<br />
din apropierea casei sale pãrinteºti din<br />
Ipoteºti, este descris astfel încât pare ireal,<br />
de o frumuseþe paradisiacã.<br />
Poemul începe cu o imagine luatã de sus,<br />
ca ºi cum un operator TV s-ar afla într-un<br />
elicopter ºi ar roti lent camera de luat vederi:<br />
„Neguri albe, strãlucite/ Naºte luna<br />
argintie,/ Ea le scoate peste ape,/ le întinde<br />
pe câmpie.”<br />
Ideea de „neguri albe” nu este produsul<br />
ambiþiei de a combina cuvinte cu sensuri<br />
opuse, pentru a-l uimi pe cititor, ci un<br />
mijloc de a descrie ceva foarte greu de<br />
descris ºi anume ceþurile nopþii. Deºi<br />
strãlucesc luminate de lunã, ele rãmân<br />
opace. Sunt un întuneric alb, materii<br />
rarefiate care obtureazã privirea chiar dacã<br />
sunt luminiscente. Ca de obicei, Eminescu<br />
înregistreazã esenþa a ceea ce ne încântã<br />
din lumea înconjurãtoare.<br />
Poemul începe deci cu o imagine luatã<br />
de sus. Apoi operatorul TV celest strânge<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
cadrul, prin transfocare, ºi aduce în primplanul<br />
atenþiei noastre lacul ºi fata de pe<br />
malul lui:<br />
„Lângã lac, pe care norii/ Au urzit o umbrã<br />
finã,/ Ruptã de miºcãri de valuri/ Ca de bulgãri<br />
de luminã,// Dându-ºi trestia-ntr-o parte,/ Stã<br />
copila lin plecatã,/ Trandafiri aruncã roºii/<br />
Peste unda fermecatã.”<br />
Scena cu fata care stã<br />
aplecatã asupra apei ºi aruncã<br />
în ea trandafiri roºii risca sã<br />
parã convenþional-romanticã,<br />
dacã poetul n-ar fi<br />
descris în prealabil, cu o<br />
precizie de artist iluminat,<br />
întinderea de apã. Pe luciul<br />
lacului - scrie Eminescu -<br />
norii au urzit o umbrã finã,<br />
ruptã de miºcãri de valuri ca<br />
de bulgãri de luminã.<br />
Priveliºtea naturalã are ceva<br />
dumnezeiesc, deºi poetul nu<br />
i-a adãugat nimic. A ºtiut doar sã o vadã.<br />
Realismul de fond al reprezentãrii face<br />
verosimilã ºi atitudinea teatralã a fetei.<br />
Un istoric astãzi la modã, Lucian Boia,<br />
face afirmaþia exorbitantã ºi falsã cã<br />
Eminescu ºi-a cucerit cititorii doar prin<br />
muzicalitatea versurilor lui. Când este<br />
tradusã, poezia eminescianã îºi pierde –<br />
susþine Lucian Boia – singurul ei atu,<br />
muzicalitatea, ºi nu spune nimic strãinilor.<br />
Nimic mai departe de adevãr. Lãsãm la o<br />
parte faptul cã mulþi traducãtori talentaþi<br />
reuºesc sã reconstituie în alte limbi muzica<br />
limbajului lui Eminescu. Dar, cu sau fãrã<br />
muzicã, poezia eminescianã seduce prin<br />
noutatea uimitoare a viziunii asupra lumii.<br />
Norii care filtreazã lumina lunii, imaginea<br />
lor reflectatã în lac asemãnãtoare cu o<br />
pânzã finã ºi ruperea acestei pânze de<br />
miºcãrile apei ca de bulgãri de luminã<br />
compun o priveliºte care nu pierde aproape<br />
nimic prin traducerea poeziei într-o altã<br />
limbã. Când citim „bulgãri de luminã”<br />
auzim o muzicã a ideilor care nu are nicio<br />
legãturã cu sonoritatea versurilor.<br />
15
EMINESCIANA<br />
Dumitru Copilu-Copillin<br />
CE REPREZINTÃ UNIVERSUL<br />
LITERAR EMINESCIAN<br />
Într-o viziune mai nouã, se apreciazã<br />
cã istoria unei ºtiinþe din orice domeniu ºi<br />
epocã se constituie din douã componente,<br />
care o definesc ºi care se interfereazã: 1 –<br />
Faptele propriu-zise (marile descoperiri,<br />
evenimente ºtiinþifice sau culturale, produse<br />
materiale sau creaþii spirituale), recunoscute<br />
pe plan naþional ºi internaþional ca valori<br />
universale; 2 – Opinia despre ele, care le<br />
poate reconstitui, evalua, demonstra<br />
valoarea ºi prognoza destinul.<br />
În domeniul ºtiinþei literare, aceste<br />
douã componente pot fi: 1 – Operele literarartistice,<br />
în versiunea lor originalã, dar ºi în<br />
cea tradusã în alte limbi (se ºtie cã<br />
aproximativ 50% din patrimoniul unei literaturi<br />
naþionale o reprezintã traducerile din alte<br />
literaturi); dar, numai luate împreunã<br />
asemenea creaþii de vârf, originale ºi<br />
traduse, dintr-o literaturã naþionalã, în<br />
totalitate, reprezintã momentul naþional în<br />
patrimoniul literar-artistic mondial; 2 – Opinia<br />
despre ele, adicã istoriografia literarã care le<br />
reconstituie ºi le consemneazã, dar ºi teoria,<br />
istoria ºi critica literarã care le identificã ºi<br />
le evalueazã valoarea esteticã, semnificaþia<br />
literar-artisticã ºi le consacrã destinul literar<br />
ºi social-istoric.<br />
Privitã din aceastã perspectivã,<br />
eminescologia româneascã ºi strãinã,<br />
corelatã cu procesul de preluare ºi evaluare a<br />
valorii ºi semnificaþiei creaþiei eminesciene,<br />
originale ºi traduse (prima componentã) ºi<br />
comentate (a doua componentã), dupã mai<br />
bine de un secol de cãutãri ºi soluþii, mai<br />
impune o întrebare. Aºadar, în contextul actual<br />
de bilanþ al investigaþiilor ºi rezultatelor<br />
dobândite timp de peste un secol despre<br />
Eminescu, se justificã întrebarea Ce<br />
reprezintã universul literar eminescian, mai<br />
simplu, Ce este Eminescu?<br />
Pentru a încerca sã formulãm rãspunsul<br />
la aceastã întrebare, vom recurge la o analogie<br />
cu alþi scriitori naþionali de rezonanþã<br />
universalã, care simbolizeazã conºtiinþa de<br />
sine a poporului din rândul cãruia s-au ridicat,<br />
aidoma lui Eminescu.<br />
De pildã – sub îndemnul aserþiunii<br />
argheziene, „O trinitate: Homer, Goethe,<br />
Eminescu” – ne întrebãm Ce este Homer, de<br />
la care nu s-au pãstrat manuscrise ori urme<br />
materiale directe, Iliada ºi Odiseea fiind<br />
publicate târziu peste secole dupã o versiune<br />
oralã care circula în epocã. Sunt prin urmare<br />
Iliada ºi Odiseea, pentru noi românii,<br />
versiunea oralã (într-un idiom, ºi aici existã<br />
controverse, ionic, iliric sau doric, puþin<br />
cunoscute ºi înþelese de chiar conaþionalii lui<br />
Homer) sau versiunea în neogreaca contemporanã,<br />
ori numai tãlmãcirile româneºti,<br />
înþelese numai de noi românii? Tot în acest<br />
înþeles, ne întrebãm Ce este Cervantes care,<br />
de asemenea, ºi-a scris capodopera Don<br />
Quijote într-un dialect greu accesibil azi<br />
spaniolilor, vehiculându-se opinia cã astãzi<br />
întreaga lume îl poate citi ºi admira, datoritã<br />
traducerii, dintr-o primã versiune francezã,<br />
realizatã dupã o ediþie princeps spaniolã,<br />
din care se pare cã nu se mai pãstreazã nici<br />
un exemplar.<br />
Prin urmare, Ce sunt un Homer, Goethe,<br />
Eminescu, precum un Cervantes, Dante,<br />
Shakespeare? Reprezintã ei pentru omenire<br />
însemnul rãmas sub formã manuscrisã (de<br />
altfel, produsul cel mai propriu ca simþire ºi<br />
expresie) sau opera originalã, editatã în<br />
timpul vieþii, ori numai în versiunea originalã<br />
„modernizatã” a limbii literare actuale, iar<br />
pentru cititorii în alte limbi, poate numai<br />
versiunile traduse în limbile pe care aceºtia<br />
le cunosc? Dacã pentru fiecare categorie<br />
amintitã de cititori, într-o anumitã limbã<br />
naþionalã, marii scriitori reprezintã o „faþã”<br />
particularã naþionalã corespunzãtoare, pentru<br />
exegeþii istoriei literaturii universale aceºti<br />
scriitori reprezintã esenþa tuturor ipostazelor,<br />
„faþa” lor întoarsã spre universalitate,<br />
constituitã preponderent în timp din suma<br />
operelor perene (în original ºi în versiunea<br />
tradusã), mai precis, suma esenþializatã<br />
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
valoric, adicã invarianta ca medie a tuturor<br />
variantelor, originale ºi traduse în alte limbi,<br />
receptate ºi estimate ca bunuri comune,<br />
intrate cu trecerea timpului în conºtiinþa<br />
artisticã a omenirii.<br />
Revenind la întrebarea noastrã, se poate<br />
aprecia cã, pentru istoria literaturii române,<br />
Eminescu este suma esenþializatã valoric a<br />
tuturor ipostazelor deveniri sale, de la<br />
expresia iniþialã a manuscriselor tuturor<br />
creaþiilor, proiectelor ºi manuscriselor sale,<br />
cu tot ineditul ºi inefabilul lor, ºi pânã la opera<br />
publicatã fie în dulcele grai moldovenesc,<br />
din vremea sa (în reviste) ori din zilele noastre<br />
(într-o ediþie recentã în 8 volume, publicatã la<br />
Chiºinãu), fie în limba literarã actualã (din<br />
ediþia Perpessicius). Pentru istoria<br />
literaturii universale însã, Eminescu este<br />
atât originalul românesc, cât ºi versiunile<br />
acestuia în alte limbi (potrivit ultimului<br />
nostru bilanþ, cel puþin 80 de limbi din peste<br />
250 de þãri ºi teritorii geografice), care l-au<br />
preluat, multiplicat, receptat activ, asimilat<br />
chiar, prin aceasta sporind zestrea<br />
patrimoniului cultural mondial cu o<br />
contribuþie româneascã de primã valoare.<br />
Eminescu este, aºadar, creaþia sa<br />
originalã multivariatã, în limba românã ºi<br />
în cea tradusã în limbi strãine, complinitã<br />
prin contribuþiile de istorie ºi criticã<br />
literarã, de evaluare ºi promovare ca valoare<br />
naþionalã de dimensiune universalã.<br />
Cercetãtorul de azi, dornic sã cunoascã<br />
aceastã faþã integratoare a creaþiei<br />
eminesciene, implicit în raporturile ei<br />
internaþionale, gãseºte numeroase variante<br />
ale acesteia în limbi strãine, de asemenea<br />
exegeze cu explicaþii subtile ºi multiple, în<br />
anumite privinþe dobândindu-se rezultate<br />
aproape definitive, dovadã cã mesajul major<br />
al poetului ca ºi al învãþatului erudit nu s-a<br />
vestejit peste vreme, din adâncimea lui<br />
continuã sã se lãmureascã alte ºi alte<br />
înþelesuri, adresãri noi, prinse în epoci<br />
succesive, bucuroase sã le rãspundã.<br />
Mirajul eminescian continuã sã<br />
fascineze astãzi mai mult ca oricând printr-o<br />
faþã relativ nouã, anume prin puterea cu<br />
care se afirmã ºi se integreazã în<br />
patrimoniul universal – în formã scrisã<br />
tradiþionalã, mai nou prin variate forme online,<br />
poetul român cunoscând în prezent,<br />
comparativ cu predecesorii sãi clasici ai<br />
literaturii universale cele mai multe accesãri<br />
pe canalele on-line – fenomen la care<br />
asistãm îndeosebi în ultimele decenii, când<br />
tãlmãcirea operei din ce în ce mai aproape<br />
de original, precum ºi ecourile acesteia în<br />
alte literaturi cunosc o circulaþie ºi o<br />
rezonanþã cu adevãrat universalã.<br />
(urmare de la pagina 14)<br />
Echilibru ºi<br />
comprehensiune<br />
ªi, în fond, tot editorul îi furnizeazã<br />
criticului ºi publicistului (dublat, de aceastã<br />
datã, de un istoric literar ºi chiar de un memorialist),<br />
un subiect care aici abia începe, dar<br />
va putea genera sumarul unui alt volum, care<br />
ar fi nimerit sã poarte chiar acest titlu: „Cãrþile<br />
Bibliothecii”. Aici, în locul textului, a cãrui<br />
valoare nu mai trebuie demonstratã, este lãrgit<br />
contextul, în aºa fel încât, deopotrivã, omul ºi<br />
opera ies în câºtig. Primul text de aceastã<br />
facturã, publicat în revista „Litere” (nr. 1/<br />
2008), îi este consacrat lui Mircea Horia<br />
Simionescu, determinat, dupã lungi insistenþe<br />
ºi dupã ce, s-ar pãrea, s-a convins însuºi cã<br />
meritã, sã susþinã rubrica „Literaturã dusîntors”<br />
în liliputana (pe atunci) publicaþie<br />
gãeºteano-târgoviºteanã. Spre a ieºi, prin<br />
aceasta, dintr-o crizã de creaþie ºi a încredinþa<br />
spre tipãrire editurii Bibliotheca toate cãrþile<br />
pe care le-a scris pânã la regretabila sa<br />
dispariþie: „Cum se face” (2002), „Literaturã<br />
dus-întors” (2005), „Rãtãcirile unui caligraf.<br />
Mircea Horia Simionescu în dialog cu Mihai<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Stan” (2006), „Vârstele” (2007). ªi, mai apoi,<br />
în 2010, masivul volum „Versete de unicã<br />
folosinþã”, o surprizã chiar ºi pentru<br />
cunoscãtorii operei marelui scriitor. Dar<br />
contextul apariþiei acestui volum, ca ºi a altora,<br />
precum antologia „Poezia acasã. Poeþi<br />
contemporani din Basarabia”, antologia de<br />
poezie „Târgoviºte-India”, în românã ºi<br />
englezã, ori cea în românã ºi rusã intitulatã<br />
„Târgoviºte – Chiºinãu – Sankt Petersburg”<br />
este evocat într-o serie de articole care apar<br />
începând cu numãrul pe ianuarie 2013 al<br />
revistei „Litere”. Valoarea documentarã a unor<br />
asemenea texte este dincolo de orice îndoialã,<br />
ele îi vor interesa, în mod sigur, pe istoricii<br />
literari care se vor ocupa, peste ani, fie de<br />
autorii luaþi în parte, fie de fenomenul cultural-literar<br />
ivit în jurul revistei „Litere” ºi în<br />
cadrul „Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni”.<br />
Acelaºi interes va fi suscitat de volumul de<br />
acum în întregul lui, cãci Mihai Stan susþine<br />
un discurs deopotrivã competent ºi<br />
comprehensiv, preocupându-se, cu un cert<br />
simþ al mãsurii valorice, atât de „vârfuri”, cât<br />
ºi de autorii, aºa-zicând, de fundal.<br />
Stilul fluent, decrispat, gustul sigur,<br />
judecata echilibratã, dar ºi ironia de bunã<br />
calitate asigurã demersului critic ºi publicistic<br />
al lui Mihai Stan o indiscutabilã credibilitate.<br />
17
LITERE ªI SENSURI<br />
Ana Dobre<br />
GALA GALACTION – misterul<br />
personalitãþii ºi „mania goncourt”.<br />
Omul din spatele operei (2)<br />
Vorbind despre prietenie, Socrate<br />
spunea cã în aceastã relaþie existã trei<br />
aspecte. Îþi faci prieten pentru cã te simþi<br />
superior, inferior sau egalul lui. Care este<br />
adevãrata prietenie? Cei mai mulþi vor opta,<br />
teoretic, pentru cel de-al treilea aspect; ºi<br />
pentru cã o astfel de prietenie este rarã,<br />
eºti tentat, atunci când o întâlneºti, fie sã<br />
o priveºti mefient ºi sã te îndoieºti, fie sã o<br />
accepþi ca pe un dar al zeilor. Acesta este<br />
secretul longevitãþii ºi trãiniciei prieteniei<br />
acestor oameni – Gala,<br />
Theo, Cocea. Fiecare l-a<br />
slujit pe celãlalt, deºi ªerban<br />
Cioculescu lãsa sã se<br />
înþeleagã cã Gala Galaction<br />
a avut aceastã vocaþie într-o<br />
mãsurã mai mare decât Tudor<br />
Arghezi: „Dacã aº fi<br />
întrebat, care din doi (Gala<br />
ºi Theo, n.n.) avea o mai<br />
caldã vocaþie a prieteniei, aº<br />
rãspunde fãrã ºovãire: Gala<br />
Galaction. Sã nu mi se cearã<br />
însã motivele; ele nu mai sunt de ordinul<br />
judecãþilor literare, ca sã fie obligatorii. Rog<br />
sã fiu crezut pe cuvânt” (ªerban<br />
Cioculescu, Argheziana, Editura<br />
Eminescu, Bucureºti, 1985, p. 432), ceea<br />
ce ar însemna cã unul a fãcut concesii ºi<br />
pentru celãlalt pentru ca prietenia sã se<br />
bucure de cele ºase decenii de viaþã...<br />
Fire deosebit de întortocheatã, dificilã,<br />
nici Tudor Arghezi nu este lipsit de o<br />
afecþiune realã ºi lucidã faþã de Gala,<br />
prietenul Piºco din adolescenþã. Astfel, în<br />
1946, când Gala Galaction ia iniþiativa<br />
sãrbãtoririi lui Tudor Arghezi cu prilejul a<br />
* Din volumul „Litere ºi sensuri” în pregãtire la<br />
Editura Bibliotheca<br />
50 de ani de literaturã, Arghezi, la rându-i,<br />
semnaleazã jubileul pentru Gala însuºi.<br />
Între bãrbaþi care se respectã ºi se<br />
preþuiesc, astfel de manifestãri de<br />
curtoazie sunt tulburãtoare. Gala Galaction<br />
scria La jubileul poetului Tudor Arghezi.<br />
În iulie 1896 (publicat în Adevãrul, LXII,<br />
14 iunie 1946, p. 1, apud Gala Galaction,<br />
Jurnal, III, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note<br />
de Teodor Vârgolici, Editura Minerva,<br />
Bucureºti, 1980, p. 240): „A recunoaºte<br />
dupã cincizeci de ani de<br />
muncã literarã, cã unul<br />
dintre noi a sporit comorile<br />
noastre sufleteºti ºi cã i se<br />
cuvine loc de cinste între<br />
principii culturali ai popoarelor<br />
– este, în primul loc, o<br />
faptã de înþeleaptã pedagogie<br />
naþionalã. Generaþia care<br />
vlãstãreºte azi trebuie sã se<br />
înveþe sã priveascã în sus,<br />
cu admiraþie, stejarii bunici<br />
ºi strãbunici. Aºteptãm<br />
pãrerile ºi propunerile celor ce, în aceastã<br />
orã de culturã ºi de conºtiinþã româneascã,<br />
au la dispoziþia lor mai mult decât ideea ºi<br />
cãlimara”. Tudor Arghezi rãspunde prompt<br />
cu articolul Un jubileu (în Adevãrul, LXII,<br />
21 iunie 1946, p. 1, apud idem): „Mi-a venit<br />
cam pe dos... Ce bine mã simþeam când<br />
mã insulta toatã lumea cu pana academicã!<br />
Contrastul mã îngrijoreazã. Lovitura de<br />
anul trecut cu Premiul naþional nu o mai<br />
uit. Mi se pare cã încep sã capãt dreptul<br />
sã nu mai fiu în stare de nimic ºi sã evoluez<br />
candidat la o clasificare socialã de trândav<br />
cu idei ºi de nulitate cu fotografie în faþã,<br />
din spate ºi profil... Dar nu mã voi lãsa de<br />
scula din chilia mea. Încât jubileul e prea<br />
timpuriu. Încã n-am isprãvit. Îmi mai<br />
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
lipsesc vreo alþi cincizeci de ani...”<br />
Totuºi, jubileul devine o sãrbãtoare de<br />
care se bucurã amândoi, în 29 decembrie<br />
1946, exemplul emoþionant de prietenie<br />
reuºind, probabil, sã mobilezeze alte<br />
conºtiinþe ºi sã facã armele sã tacã. Gala<br />
nota în Jurnal, cu inflexiunui lucid-lirice:<br />
„Mi-este drag gândul cã Tudor Arghezi ºi<br />
N.D.Cocea au pornit spre zãrile de<br />
literaturã ºi de slavã, care îi aºteptau, fãcând<br />
din cãmãruþa mea martora etuziasmului de<br />
la ºaptesprezece ani ºi a primelor lor<br />
ofrande literare”.<br />
Aceeaºi caldã afecþiune transpare din<br />
scrisorile lui Tudor Arghezi în care<br />
apelativul Piºcu, Piºcule, Piºco, lasã loc<br />
imaginãrii unei relaþii afective, intelectuale,<br />
comprehensive, tolerante. Iatã o scrisoare,<br />
transcrisã de Gala Galaction în jurnalul sãu,<br />
datatã Cernica, 12 februarie 1900, când<br />
aveau douãzeci de ani, niºte copii la porþile<br />
vieþii, emoþionaþi ei înºiºi în anii senectuþii<br />
de frumuseþea ºi longevitatea relaþiei,<br />
încântaþi, fiecare, de norocul de a fi fost<br />
puºi de destin alãturi, „oameni care sparg<br />
cu capul tavanul timpului lor”: „Iubite<br />
Piºco, atingem douã spãtãmâni de când,<br />
între noi, a cãzut, tãcerea morþii, al cãrei<br />
întuneric l-am alimentat eu. Pentru aceasta,<br />
mã iartã (...) Ce mai gândesc, ce mai simt,<br />
ce am mai scris?... Ceea ce poate cineva<br />
sã gândeascã, dacã ploaia îi rãscoleºte<br />
sufletul câteva zile în ºir ºi când un vânt<br />
cu braþe de fier îi zguduie pereþii... Ce îþi<br />
închipuieºti cã simt când, în obscuritatea<br />
utreniei, trei ore în ºir, vãd un zid de spectre<br />
negre, intonând imnuri de mântuire,<br />
când noaptea mã cuprinde subt catapetesme<br />
ca într-un clopot de tuci? Ce sã simþi când<br />
tu trosneºti, ca un brad uscat, când fiecare<br />
fibrã a ta ironizeazã pe cealaltã ºi când vezi<br />
clar cã, în faþa lui Dumnezeu, te ºtergi ca o<br />
linie de cãrbune? (...) Primeºte, scumpe<br />
Piºco, îmbrãþiºãrile ºi sãrutãrile mele. Fie<br />
ca Dumnezeu sã ne conducã unde visãm.<br />
Al tãu, cu totul, Theo”.<br />
Prin prietenia lor exemplarã, Gala ºi<br />
Theo, cum îi apropie când scrie despre ei<br />
ªerban Cioculescu, se situeazã între istorie<br />
ºi legendã. Partea de legendã este<br />
explicabilã prin cantitatea de neobiºnuit ºi<br />
excepþie într-o lume zbuciumatã ºi confuzã<br />
în care orgoliile fac ca relaþiile sã se<br />
schimbe mereu, sã evolueze, uneori, pe<br />
treptele degradante ale dispreþului ºi urii.<br />
În momente diferite ale existenþei sale,<br />
marcate de dramatism, dar nu de tragedie,<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
cãci viaþa i-a încercat pe amândoi pentru a<br />
le trasa destinul, Tudor Arghezi are în Gala<br />
Galaction un adevãrat prieten. Acceptat ca<br />
nonconformist, Tudor Arghezi este înþeles<br />
ºi iertat de omul ºi preotul Galaction, deºi<br />
nu poate fi de acord cu renunþarea la<br />
diaconie a acestuia. În aceastã atitudine,<br />
se disting, cred, admiraþia pentru<br />
personalitatea lui Arghezi, care are curajul<br />
de a-ºi asuma ºi înfrunta prejudecata prin<br />
astfel de gesturi demiurgice care-l ridicã<br />
deasupra mediei, a banalului.<br />
Altãdatã, când îl viziteazã, dupã<br />
Eliberare, la Mãrþiºor, pe 16 aprilie 1945,<br />
dupã o lungã absenþã: „Am vãzut azi pe<br />
amicul Tudor Arghezi, dupã un alt an ºi<br />
mai bine de despãrþire. Casa lui, deºi grozav<br />
de zguduitã de bombele cãzute în<br />
preajmã, totuºi pare întreagã. Arghezi stã<br />
fãrã de lucru. Foaia lui este cvasi-prohibitã<br />
(e vorba de Bilete de papagal, care a<br />
apãrut câteva luni doar în 1945; n.n.).<br />
Oamenii mari sparg cu capul orice tavan<br />
contimporan. Copiii lui Arghezi, Domnica<br />
ºi Baruþu, sãpau în grãdini sub cireºii<br />
porniþi sã se scuture de floare”, imaginea<br />
unui Arghezi domestic, gospodar, îl<br />
integreazã universului mãrunt al operei,<br />
îl plaseazã sub vremi ºi-l ridicã, totuºi,<br />
deasupra lor: „Poetul, neuitând nici un<br />
moment cã era viþã de oltean, a ºi<br />
precupeþit personal din recoltele lui,<br />
ridicând în poezie cobiliþa regionalã la<br />
simbol al vredniciei ºi al destoiniciilor”.<br />
De aceea, poate, trecutul îi apãrea „duios,<br />
viitorul de dorit, peste mãsurã, iar<br />
prezentul: searbãd ºi cu un avant-goût<br />
de trecut...”<br />
Omul din spatele operei transpare din<br />
cioburile propriei memorii, din fragmentele<br />
pe care se hotãrãºte sã le scoatã din<br />
anonimatul timpului ºi sã le dea nume ºi<br />
legendã. Între misterul personalitãþii, inefabil<br />
care þine de trãirea firii ºi a vieþii, ºi „mania<br />
Goncourt” se instaleazã ficþiunea oricãrei<br />
nonficþiuni. Omul spune pentru a se<br />
ascunde, deºi lasã impresia dorinþei de a<br />
se revela. Taina spovedaniei rãmâne, Gala<br />
Galaction nu dezvãluie totul, iar din ceea<br />
ce a ales sã restituie, portretul nu se<br />
deseneazã aºa cum ºi l-a dorit. Ceva se<br />
reveleazã, ceva se ascunde, în acelaºi timp.<br />
A-l cãuta în operã ºi-n spatele operei pe<br />
omul Gala Galaction este o provocare.<br />
Poate aceasta îl va apropia pe cititorul<br />
grãbit ºi internaut ºi-l va determina sã-l<br />
redescopere ºi sã-l preþuiascã.<br />
19
REVELAÞIILE LECTURII<br />
Iordan Datcu<br />
DE LA O CARTE LA ALTA (II)<br />
LAZÃR ªÃINEANU, „Ielele sau<br />
zânele rele. Studii folclorice” 1<br />
Dupã reeditarea, în 1973, de cãtre<br />
Ruxandra Niculescu, cu prefaþã de Ovidiu<br />
Bârlea, a amplului studiu Basmele române<br />
în comparaþiune cu legendele antice<br />
clasice ºi în legãturã cu basmele<br />
popoarelor învecinate ºi ale tuturor<br />
popoarelor romanice (1895)<br />
ºi în 2003 a celeilalte cãrþi a<br />
lui ªãineanu, Studii folclorice<br />
(1896), aceasta editatã de Al.<br />
Dobre, cu prefaþã de Dan<br />
Horia Mazilu, reputatul istoric<br />
literar, etnolog ºi editor I.<br />
Opriºan a inclus în ediþia sa<br />
volumul din 1896, Studii<br />
folclorice ºi alte studii de<br />
folclor, publicate în limba<br />
românã, altele inedite, în fine<br />
studii publicate în limba<br />
francezã (reproduse în original<br />
ºi în traducere). Într-o<br />
Addenda a inclus versiuni franceze ale<br />
unor studii apãrute în limba românã. Ediþia<br />
se încheie cu un capitol de Note ºi<br />
comentarii (p. 503-522). Editorul a inclus<br />
în aceastã ediþie „tot ce a scris autorul în<br />
acest domeniu, atât în limba românã, cât<br />
ºi în francezã (afarã de marea sa lucrare<br />
Basmele române...), întrucât majoritatea<br />
cercetãrilor sale oferã încã sugestii, mai<br />
ales în perspectivã metodologicã, pentru<br />
eventualele abordãri actuale ale culturii<br />
populare româneºti.” Introducerea la<br />
ediþie, Destinul frânt al unui folclorist (p.<br />
5–20), caracterizeazã opera savantului,<br />
apãrutã în þarã ºi în Franþa (unde, în urma<br />
refuzului Senatului român de a-i confirma<br />
cetãþenia românã s-a stabilit în martie<br />
1901), regretând cã autorul cãrþilor<br />
amintite a pus capãt studierii folclorului<br />
românesc, folcloristicii în genere, pe care<br />
el n-o socotea o disciplinã constituitã.<br />
„Dar folcloristica universalã a pierdut,<br />
scrie I. Opriºan, – prin actul de drasticã<br />
negare a întregului domeniu de cãtre Lazãr<br />
ªãineanu, una dintre personalitãþile care<br />
ar fi apropiat-o mai repede de standardele<br />
ºtiinþifice la care specialiºtii ºi chiar<br />
negatorul însuºi visau.” Un tabel<br />
cronologic reface periplul vieþii ºi operei<br />
savantului. Urmeazã o bibliografie criticã<br />
extrem de sãracã. Articolul<br />
Lazãr ªãineanu din<br />
Dicþionarul general al<br />
literaturii române, vol.<br />
S-T, Univers Enciclopedic,<br />
Bucureºti, 2007, p. 533-<br />
535, nu este semnat de<br />
Gabriela Danþiº, ci de<br />
Gabriela Drãgoi. N-ar fi<br />
trebuit sã lipseascã studiul<br />
lui Perpessicius, Lazãr<br />
ªãineanu ºi folclorul,<br />
apãrut iniþial în Studii ºi<br />
cercetãri de istorie literarã<br />
ºi folclor (an IV, 1955, p.<br />
27–47) ºi apoi în volumul autorului<br />
Menþiuni de istoriografie literarã ºi<br />
folclor (ESPLA, 1957, p. 348–385). N-ar<br />
fi trebuit sã lipseascã Tribuna (nr. 12, din<br />
22 martie 1979), cu numãrul închinat<br />
ediþiei din 1978 a Basmelor române..., în<br />
care scriu despre ªãineanu, Constantin<br />
Noica, Ruxandra Niculescu, Dumitru<br />
Pop, Nicolae Bot, Ion Taloº, József<br />
Faragó, Ion Cuceu, Ion ªeuleanu, I. Mãrii<br />
º.a. În fine, n-ar fi trebuit sã lipseascã<br />
lucrarea lui George Voicu, Radiografia<br />
unei expatrieri: cazul Lazãr ªãineanu, din<br />
Caietele Institutului Naþional pentru<br />
Studierea Holocaustului din România<br />
„Elie Wiesel” (nr. 1, 2008, 83 p.), studiu<br />
care a apãrut ºi în broºurã. L-am recenzat<br />
în revista Litere (2009, nr. 4), ºi recenzia<br />
am inclus-o în volumul meu, Pagini de<br />
istorie literarã ºi etnologie (Târgoviºte,<br />
Ed. Bibliotheca, 2011, p. 24-26).<br />
1<br />
Ediþie criticã ºi studiu introductiv de I. Opriºan, Editura Saeculum I.O., 2012, 528 p.<br />
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
PAMFIL BILÞIU, MARIA ªERBA,<br />
MARIA BILÞIU,<br />
„Folclor de pe Valea Cosãului” 1<br />
Consacratã Vãii Cosãului, care are „o<br />
lungime de 25 km, de la Culmea Sermeteº<br />
pânã la Berbeºti” ºi doar câteva localitãþi,<br />
cele explorate fiind Budeºti, Cãlineºti (de<br />
unde au fost înregistrate cele mai multe<br />
texte), Cosmeºti, Sârbi ºi Vãleni,<br />
monografia despre acest areal<br />
care, ni se spune, „se individualizeazã<br />
ca o microzonã distinctã,<br />
de un conservatorism aparte”,<br />
contribuie la mai ampla prezentare<br />
a cântecelor ºi obiceiurilor<br />
ei, cele douã volume fiind cu atât<br />
mai necesare cu cât mai vechile<br />
colecþii, realizate de Tit Bud,<br />
Tache Papahagi ºi Tiberiu<br />
Brediceanu au „cuprins un<br />
numãr restrâns de piese din<br />
spaþiul acestei microzone”. De<br />
aceea, volumul întâi cuprinde<br />
poezia obiceiurilor tradiþionale, poezia<br />
epicã, lirica popularã, genul aforistic ºi<br />
enigmistic, proza popularã, iar cel de al<br />
doilea, mitologie, magie, credinþe,<br />
superstiþii ºi medicinã popularã. În regres<br />
se aflã, în aceastã microzonã, balada, proza<br />
popularã ºi descântecul. Între alte<br />
preocupãri ale celor trei autori ai<br />
monografiei, trebuie semnalate cu<br />
deosebire grija pentru reproducerea<br />
formelor graiului popular ºi atenþia<br />
acordatã „contextelor folclorice, furnizând<br />
informaþii celui interesat legate de viaþa<br />
speciilor folclorice, condiþiile ºi<br />
momentele în care se interpreteazã, cele<br />
legate de adresanþi, de categoriile de actanþi<br />
etc.” Cei trei autori cunosc bine<br />
microzona, Pamfil Bilþiu ºi Maria Bilþiu au<br />
dat creaþii populare culese de acolo în<br />
Folclor din Þara Maramureºului (I–III)<br />
iar Maria ªerba ºi-a alcãtuit, în 1971,<br />
lucrarea de diplomã cu titlul Monografia<br />
Vãii Cosãului.<br />
GHERASIM RUSU TOGAN,<br />
„Tinereþea, cãtãnia, rãzboiul.<br />
Pagini din istoria neamului” 2<br />
Colectarea poeziilor, a cântecelorscrisori<br />
din rãzboi are o tradiþie, între cei<br />
care le-au acordat atenþie fiind de amintit<br />
1<br />
Studiu introductiv de Pamfil Bilþiu, Editura Eurotip,<br />
Baia Mare, 2012, I, 310 p., II, 300 p.<br />
2<br />
Editura Premier, Ploieºti, 2012, 136 p.<br />
3<br />
Editura Premier, Ploieºti, 2012, 324 p.<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
D. Cioloca, G. Þãranu, Simion Ivanovici,<br />
Victor Morariu, Aurel Esca, Iosif ªchiopul,<br />
Emil Precup, C. Rãdulescu-Codin, P. V.<br />
Haneº, Mihai Costãchescu, acesta,<br />
mobilizat în timpul Primului Rãzboi Mondial<br />
la cenzura militarã, a notat din scrisorile<br />
soldaþilor multe cântece-scrisori,<br />
Constantin Brãiloiu cu Poeziile lui<br />
Vasile Tomuþ din rãzboiul 1914–1918.<br />
Institutul „Arhiva de<br />
Folclor a Academiei<br />
Române” a publicat<br />
Cântecul de cãtãnie (I-II,<br />
1997-2002).<br />
Gherasim Rusu<br />
Togan a inclus în cartea<br />
sa nu doar poezii, ci ºi<br />
tulburãtoare mãrturii ale<br />
unor supravieþuitori ai<br />
celui de al Doilea Rãzboi<br />
Mondial. Cartea se adreseazã<br />
tinerilor, pentru cã<br />
universul scrisorilor<br />
ostaºilor ºi amintitele<br />
mãrturii se retrag „tot mai accentuat în<br />
sfera legendarului ºi chiar a mitului, dacã<br />
nu a ºtergerii fãrã urmã!”<br />
GHERASIM RUSU TOGAN,<br />
„Hasdeu ºi Iorga. Culturã<br />
ºi civilizaþie tradiþionalã” 3<br />
Ceea ce caracterizeazã cartea este<br />
încercarea de a nu repeta ceea ce s-a mai<br />
scris. Despre Nicolae Iorga au scris, spre<br />
exemplu, Gh. Vrabie, N. Iorga ºi<br />
literatura popularã (1965), Adrian<br />
Fochi, N. Iorga ºi folclorul (1966), C.<br />
Turcu, N. Iorga ºi folclorul românesc<br />
(1971), Dinuþa Marin, N. Iorga ºi creaþia<br />
popularã, tezã de doctorat (1986),<br />
Ovidiu Bârlea, Efigii (1987, p. 9–49).<br />
S-a accentuat mai mult asupra folclorului<br />
literar. Gh. R. Togan abordeazã alte<br />
aspecte tratate de N. Iorga, precum: casa<br />
româneascã, sistemul de culã la români,<br />
ornamentaþia<br />
casei, meºteºugurile,<br />
ceramica,<br />
arta iconograficã<br />
º.a. Aceeaºi<br />
preocupare de a<br />
surprinde aspecte<br />
puþin comentate<br />
în critica<br />
anterioarã ºi în<br />
studiul despre<br />
B.P. Hasdeu.<br />
21
VASILE V. FILIP, MENUÞ<br />
MAXIMINIAN, „Cultura tradiþionalã<br />
româneascã din Bistriþa-Nãsãud.<br />
Riturile de trecere” 1<br />
Primul volum dintr-o serie, al doilea<br />
urmând sã prezinte obiceiurile ciclului social<br />
ºi calendaristic, iar cel de al treilea<br />
literatura popularã, este semnat de doi<br />
autori: Vasile V. Filip (s-a nãscut la 20<br />
septembrie 1953, în comuna Chiuza,<br />
judeþul Bistriþa-Nãsãud), doctor în filologie<br />
la Universitatea din Cluj, profesor asociat<br />
la Universitatea de Nord Baia Mare, autor<br />
al cãrþilor Universul colindei româneºti<br />
(Din perspectiva unor structuri de<br />
mentalitate arhaicã) (1999) ºi Eseuri<br />
etnologice (2008), ºi Menuþ<br />
Maximinian (s-a nãscut la 10<br />
iulie 1979 la Timiºoara, cu<br />
copilãria petrecutã în satul<br />
natal al pãrinþiior, Dumbrãviþa,<br />
comuna Spermezeu,<br />
judeþul Bistriþa-Nãsãud),<br />
autor al unui numãr apreciabil<br />
de cãrþi, nu-mi dau seama de<br />
ce profil dupã titlurile lor.<br />
Pentru autorii cãrþii<br />
„cultura tradiþionalã existã<br />
încã, chiar dacã formele ei<br />
de manifestare se schimbã<br />
radical ºi într-un ritm<br />
neliniºtitor.” Încã de la prima secþiune a<br />
cãrþii, Naºterea ºi copilãria, semnatã de<br />
Vasile V. Filip, este prezentã impresia de<br />
lucru bine fãcut, capitolul fiind alcãtuit pe<br />
o bogatã bibliografie, dublatã de culegerile<br />
efectuate prin metoda interviului<br />
semistructurat, filmat la faþa locului. Fapt<br />
de asemenea semnificativ, au fost<br />
cercetate rãspunsurile la chestionarul lui<br />
Ion Muºlea, directorul Arhivei de folclor<br />
a Academiei Române, despre Naºtere,<br />
botez ºi copilãrie. Mai mult decât atât, au<br />
fost folosite ºi informaþiile dintr-o serie<br />
de lucrãri de licenþã/ diplomã. O bogatã<br />
ºi expresivã iconografie însoþeºte toate<br />
capitolele cãrþii, celelalte douã, care ºi ele<br />
lasã impresia de temeinicie, fiind Nunta<br />
(semnat de Menuþ Maximinian) ºi<br />
Moartea ºi înmormântarea, semnat de<br />
Vasile V. Filip. Un CD însoþeºte cartea.<br />
În douã fotografii din carte am avut<br />
bucuria sã-l vedem pe PS Macarie,<br />
episcopul Europei de Nord, nãscut la<br />
Spermezeu, judeþul Bistriþa-Nãsãud ºi autor<br />
al unor lucrãri celebre, precum:<br />
1<br />
Eikon, Cluj-Napoca, 2012, 468 p.<br />
2<br />
Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2012,<br />
488 p.<br />
Spermezeu, sat românesc de la poalele<br />
Þibleºului (2001), Folclor poetic din<br />
Spermezeu (2005).<br />
NICOLAE BUCUR, CONSTANTIN<br />
CATRINA, „Tezaur de etnografie<br />
ºi folclor în judeþele Covasna<br />
ºi Harghita” 2<br />
Dr. Nicolae Bucur dã, în prima parte<br />
a cãrþii, studii despre unele balade populare<br />
harghitene, despre folclorul pãstoresc din<br />
Harghita ºi Voineºti-Covasna, despre flora<br />
în folclorul românesc din zona Harghitei,<br />
despre imagini ºi simboluri în folclorul<br />
pãstoresc harghitean, despre simbolistica<br />
apei, despre încondeierea<br />
ouãlor, despre creaþiile ºi<br />
tradiþiile populare ale satului<br />
Fãgeþel-Harghita. În partea a<br />
doua a cãrþii, Folclor ºi<br />
folcloriºti, dr. Constantin<br />
Catrina este prezent cu<br />
pagini foarte documentate<br />
despre George Bariþiu,<br />
revista Transilvania,<br />
Dimitrie Cioflec, I.G.<br />
Bibicescu, Andrei Bârseanu,<br />
Alexandru Bogdan, N.I.<br />
Dumitraºcu, Horia Teculescu,<br />
Matei N. Jurebiþã. Cea<br />
de a treia secþiune, Bibliografie generalã<br />
selectivã, semnatã de ambii colaboratori,<br />
are secþiunile: I Etnografie Generalitãþi,<br />
II Istorie etnograficã ºi folcloricã, III<br />
Etnografie, etnologie ºi antropologie<br />
culturalã, IV Artã plasticã popularã, V<br />
Muzee etnografice ºi expoziþii. Colecþii<br />
speciale, VI Studii, articole ºi monografii<br />
de localitãþi rurale ºi urbane, B Folclor,<br />
VII Generalitãþi, VIII Modalitãþi de<br />
valorificare a artei populare ºi creaþiei<br />
artistice tradiþionale. Rezumatele în limba<br />
maghiarã ºi limba englezã, indicele de<br />
nume ºi indicele de localitãþi sporesc<br />
posibilitãþile de utilizare a lucrãrii. O notã<br />
specialã meritã iconografia.<br />
Este o bibliografie regionalã. Mai multe<br />
ca aceasta ne-ar face sã nu mai resimþim<br />
atât de acut absenþa bibliografiei generale a<br />
etnografiei ºi folclorului românesc, rãmasã<br />
la anul 1904. Bibliografi ca domnii Nicolae<br />
Bucur ºi Constantin Catrina sunt tot mai<br />
puþini. A fost uitat, se pare, exemplul de<br />
profesionalism ºi devotament pentru aceastã<br />
disciplinã al lui Ion Muºlea ºi Adrian Fochi,<br />
care nu numai cã au alcãtuit bibliografia<br />
generalã, pânã la 1918, dar au colaborat ºi<br />
la bibliografii internaþionale.<br />
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ACCENTE CRITICE<br />
Dorina Grãsoiu<br />
CITITORII ALTUI SECOL (3)<br />
Dupã cum am vãzut, cei ce împrumutau<br />
cãrþi erau oameni cu o anume<br />
culturã, odatã ce puteau citi direct în<br />
francezã. Atunci, ce anume determina<br />
publicul cabinetelor sã consume o<br />
asemenea producþie subliterarã?<br />
Operele ce se vehiculau prin cabinete<br />
satisfãceau nevoia de romanesc a<br />
cititorului, de rãsturnãri spectaculoase de<br />
situaþii, corespundeau aspiraþiilor lor<br />
„bovarice” de a trãi într-un ritm trepidant,<br />
ameninþaþi de pericole la tot pasul; e o<br />
literaturã de consumaþie ºi de<br />
compensaþie. Ea furnizeazã „surogatul<br />
unor ficþiuni cu caracter romanesc cât<br />
mai violent” (Dinu Pillat, Romanul de<br />
senzaþie în literatura românã din a<br />
doua jumãtate a sec. al XIX-lea,<br />
Bucureºti, 1947, p.4), dând iluzia unei<br />
trãiri efective în alt spaþiu ºi alt timp. În<br />
aceastã perioadã, deci, literatura începe<br />
sã însemne ºi altceva decât numai<br />
povestiri moralizatoare, care sã educe ºi<br />
sã instruiascã ea începe sã fie luatã drept<br />
mijloc de amuzament ºi destindere.<br />
Înlocuirea utilului cu plãcutul se produce<br />
tot mai decis în gustul publicului:<br />
„Povestirile moralizatoare plictiseau,<br />
oamenii voiau sã se amuze, iar supapa<br />
odatã deschisã, prin efectul supralicitãrii,<br />
vechile criterii restrictive se prãbuºeau”<br />
(Paul Cornea, De la Alexandrescu la<br />
Eminescu, EPL, 1966, p.68).<br />
Nu trebuie uitat, de asemenea, un alt<br />
fapt; cititorul e atras, de multe ori, de autor<br />
ºi numai dupã aceea de operã. Astfel,<br />
dupã romanele sociale ºi umanitare,<br />
amintite în cazul lui G. Sand, publicul n-ar<br />
mai fi trebuit sã înghitã acea „chef<br />
d’oeuvre du genre idyllique en France”<br />
(G. Lanson, Histoire de la littérature<br />
française, Paris, 1924, p.997), cum<br />
numea Lanson romanul François le<br />
Champî, propus spre citire lectorilor<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
români în chiar anul apariþiei lui (1850).<br />
Abonatul cabinetului doreºte operele<br />
lui W. Scott, Al. Dumas, G. Sand fiindcã,<br />
la acel moment, ei sunt scriitorii lui favoriþi.<br />
E de ajuns ca autorul respectiv sã se fi<br />
impus, prin câteva lucrãri, ca apoi tot ce<br />
va scrie sã fie citit de public, indiferent<br />
de genul literar pe care-l abordeazã.<br />
Numele sãu gireazã acum cartea. Un<br />
exemplu, în acest sens, îl constituie cazul<br />
lui W. Scott. Dupã cum se ºtie, acesta<br />
debuteazã cu versuri, având norocul sã<br />
fie considerat unul dintre cei mai mari<br />
poeþi ai Angliei (e drept, numai pânã la<br />
apariþia lui Byron). Din 1814, simþind cã<br />
are un rival, ºi încã unul victorios, Scott<br />
renunþã la poezie ºi se decide sã scrie<br />
romane. În primul catalog din 1838<br />
autorul englez e reprezentat prin 35 de<br />
titluri, toate romane. În schimb, în 1843,<br />
apar ºi volumele de poezii care, dupã cum<br />
am vazut, fuseserã scrise cu mult timp în<br />
urmã. Le Lai du dernier Ménestrel, La<br />
Dame du Lac, Marmion, poème de la<br />
bataille de Flodden Field, La vision<br />
du Don Rodrigue etc. Multe dintre<br />
acestea sunt solicitate în continuare, dar<br />
chiar de n-ar fi fost, faptul cã figureazã<br />
în cataloage ilustreazã creditul acordat de<br />
receptor autorului favorit.<br />
În privinþa preferinþei publicului<br />
pentru memorii ºi note de cãlãtorie, ea<br />
se datoreazã aceluiaºi nivel de ieºire din<br />
cotidianul tern ºi dorinþei de a realiza în<br />
planul imaginaþiei, aspiraþia secretã cãtre<br />
o existenþã aventuroasã, cu totul ieºitã din<br />
comun. În astfel de lecturi se cautã tot<br />
neobiºnuitul, primejdia. În plus, acest<br />
public era extrem de curios, avid de a<br />
cunoaºte locuri ºi întâmplãri care-n viaþa<br />
de toate zilele îi erau refuzate. Orice titlu<br />
care începe cu „confession”, „mémoire”,<br />
va fi cerut consecvent în toate cabinetele<br />
de lecturã.<br />
23
Pare surprinzãtor faptul cã numãrul<br />
studiilor literare este mai mare decât al<br />
pieselor de teatru. Dar, în cazul celor<br />
dintâi, foarte rare sunt situaþiile când se<br />
repetã în douã cataloage; în schimb, multe<br />
dintre piesele citite într-un cabinet, sunt<br />
apoi solicitate succesiv în cadrul tuturor<br />
celorlalte. (Ex. studiu ca „L’influence des<br />
passions sur le bonheur des individues et<br />
des nations”, sau „Lettres sur les écrits<br />
et le caractère de J.J.Rousseau” ale<br />
Mmei de Staël nu apar decât în catalogul<br />
din 1838. În schimb, piesele lui V. Hugo:<br />
„Marion Delorme”, „Le Roi s’amuse”,<br />
„Angelo”, figureazã în cel puþin trei din<br />
cele patru cataloage.)<br />
Studiile erau aduse de negustori,<br />
probabil, ºi pentru prestigiul cabinetelor,<br />
dar vãzând cã nu sunt solicitate, ei nu<br />
reînnoiesc oferta.<br />
În privinþa teatrului se mai ridicã o<br />
problemã: multe dintre piesele ce ar fi<br />
putut fi citite prin cabinete, se reprezentau,<br />
la acel moment, pe scenele teatrelor, de<br />
cãtre companiile franceze. Astfel, în<br />
stagiunea 1838-1839 se jucau, în<br />
Muntenia ºi Moldova, piese ca: „La Dame<br />
Blanche” par Scribe, „L’Interdiction”, par<br />
E. Souvestre, „Un de plus” par P. de<br />
Koch în stagiunea 1840-1841 – „Le<br />
page de régent” par Scribe, „L’ombre<br />
d’un amant” par Scribe etc., în<br />
stagiunea 1842-1843 „Louise ou la<br />
Réparation” par Scribe, „Philippe” – par<br />
Scribe, „La visite à Bedlam” par Scribe,<br />
„Le caporal et la payse” par Paul de Kock<br />
etc. (Vezi T. Burada, Istoria teatrului<br />
în Moldova, vol.I, p.235-239 ºi I. Horia<br />
Rãdulescu. Teatrul francez în<br />
Muntenia în prima jumãtate a sec. al<br />
XIX-lea, cap.III). Nici una din piesele<br />
citate mai sus nu figureazã în vreunul din<br />
cataloage. Mai mult, un dramaturg jucat<br />
insistent ca E. Scribe e prezent în<br />
cabinete cu 6 opere, dintre care una<br />
singurã e piesã de teatru („La calomnie”),<br />
restul – romane („Piquillo Alliago ou les<br />
Maures sous Philipp III”, – 9 vol.).<br />
Poezia e reprezentatã prin 54 de titluri<br />
(acestea nu înseamnã cã automat, sunt<br />
ºi 54 de volume. Aºa cum am arãtat, un<br />
titlu poate sã însemne uneori ºi 6,7 chiar<br />
10 volume). Ca întotdeauna, genul liric e<br />
receptat mai greu; romanul are<br />
capacitatea de a reface cu uºurinþã o<br />
lume imaginarã, populatã cu oameni ºi<br />
întâmplãri ce dau senzaþia de viaþã,<br />
dezlãnþuind fantezia cititorului,<br />
proiectându-l într-un univers strãin lui, dar<br />
cu atât mai mult dorit. Cei ce considerã<br />
literatura un excitant al fanteziei, nu spre<br />
poezie (ce presupune meditaþie ºi reverie)<br />
îºi vor îndrepta deci, opþiunile.<br />
Oricum, remarcabilã în cataloage<br />
este selecþia riguroasã a volumelor de<br />
poezii, care mai toate sunt de o valoare<br />
excepþionalã: Lord Byron, Oeuvres<br />
complètes, 6 vol. Lamartine, La chûte<br />
d’un ange, Jocelin V. Hugo, Les<br />
feuilles d’automne, Ode et Ballades,<br />
Poésies – 6 vol. etc.<br />
Nivelul publicului cabinetelor poate fi<br />
dedus nu numai din preferinþele sale<br />
literare sau din carenþele de gust, ci ºi<br />
din informaþiile referitoare la lumea<br />
literelor, la schimbãrile survenite, la<br />
numele noi ce apar etc.<br />
Cataloagele oferã multe exemple ce<br />
dovedesc o anume dezorientare în<br />
privinþa atribuirii paternitãþii unor opere.<br />
Aparent, astfel de consideraþii ar privi<br />
exclusiv pe patronul cabinetului, dar cum<br />
erorile se perpetueazã de la un cabinet la<br />
altul, fãrã ca intervenþia cititorilor sã se<br />
facã simþitã în vreun fel, e de presupus<br />
cã acesta era nivelul general de<br />
informaþie la acel moment.<br />
În mai toate cazurile, erorile se<br />
datoreazã coincidenþei de nume, când, în<br />
mod obligatoriu, autorul mai cunoscut îl<br />
suprimã pe celãlalt, rãpindu-i, în ochii<br />
lectorului român, calitatea de scriitor. E<br />
cazul lui Al. Dumas-fils, al cãrui nume<br />
nu e menþionat, dar în schimb La Dame<br />
aux camélias e trecutã cu dezinvolturã<br />
în contul celor 66 romane ale lui Dumaspère.<br />
Într-un fel, acelaþi destin l-a avut,<br />
la noi, þi Alfred de Musset pânã la 1843,<br />
deoarece în primele douã cataloage<br />
operele sale Confession dun enfant du<br />
siècle, Un spectacle dans un fauteuil,<br />
Le fils du Titien, figureazã în dreptul<br />
numelui Paul de Musset. În cabinetele<br />
din 1846 ºi 1850 el înceteazã de a mai fi<br />
confundat, intrând în posesia propriei<br />
identitãþi. Aici este ºi mai vizibilã<br />
atitudinea cititorilor: atâta timp cât Paul<br />
de Musset, literat ºi frate mai mare, a<br />
fost cel cunoscut, poetul Nopþilor a trebuit<br />
sã sufere tutela unui nume fals, ce a fost<br />
înlãturatã numai dupã ce Alfred de<br />
Musset a devenit o personalitate<br />
marcantã chiar pentru cititorii dintre<br />
Dunãre ºi Carpaþi.<br />
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Cãrþile vehiculate în cabinete au<br />
direcþionat, într-o mãsurã, ºi traducerile<br />
apãrute la noi dupã 1850. Confruntarea,<br />
bineînþeles selectivã a acestora (Pentru<br />
confruntare am folosit Bibliografia<br />
analiticã a periodicelor româneºti, Ed.<br />
Academiei, 1966, vol.II, p.21) cu titlurile<br />
din cataloage permite constatarea cã o<br />
bunã parte din operele citite în cabinete<br />
n-a satisfãcut numai gustul unei minoritãþi<br />
spirituale ci, prin traducere, s-a rãspândit<br />
ºi-n celelalte pãturi ale societãþii.<br />
Al. Dumas – 1851 – Acte (trad. De C.<br />
Gane) figura în cataloagele din 1843, 1846.<br />
1856 – Iacobinii ºi Girondinii (trad.<br />
De G.A.Baronzi) figura în cataloagele<br />
din 1846, 1850.<br />
W. Scott 1856 – Fidanþata din<br />
Lamermoor (trad. De G.A.Baronzi)<br />
figura în cataloagele din 1838, 1843, 1846.<br />
G.Sand – 1855 – Lacul dracului (tr.<br />
De G.A.Baronzi) figura în cataloagele<br />
din 1846, 1850.<br />
E.Sue – 1853 – Artur (trad. De P.<br />
Teulescu) figura în cataloagele din 1843,<br />
1846, 1850.<br />
E.Sue – 1857 – Comandorul de<br />
Malta (trad. De Nicu Racoviþã) figura<br />
în catalogul din 1843.<br />
Paul de Kock – 1852-1853 –<br />
Bãrbierul din Paris (trad de T. Vartic)<br />
figura în toate cataloagele.<br />
1856 Lãptãriþa din Montfermèil<br />
(trad. De I.M.Bujoreanu) figura în<br />
cataloagele din 1838, 1843, 1846.<br />
1856 Sora Ana (trad. De M.T.<br />
Orãºanu) figura în toate cataloagele.<br />
1857 Madalena (trad. De I.M.<br />
Bujoreanu) figura în toate cataloagele.<br />
Jules Sandeau – 1856-Mariana<br />
(trad. P.Teulescu) figura în cataloagele<br />
din 1843, 1846, 1850.<br />
E. Souvestre – 1856 – Avutul ºi<br />
sãracul (trad. De A. Pelimon) figura în<br />
cataloagele din 1838, 1846.<br />
Clémence Robert – 1857 – Tribunalul<br />
secret (trad. De C.Zãgãnescu) figura în<br />
catalogul din 1846, 1850.<br />
În plus, cabinetele de lecturã au<br />
dezvoltat plãcerea de a citi ºi, ceea ce<br />
este ºi mai important, au declanºat forþe<br />
interioare ºi imbolduri în domeniul creaþiei<br />
originale, care se resimte în aceastã<br />
perioadã, mai ales în ceea ce priveºte<br />
romanul, de invazia senzaþionalului ºi a<br />
tenebrosului, a eroticii lacrimogene ºi a<br />
aventurii.<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Între 1860-1870 unii dintre autorii<br />
români (mai toþi traducãtori ai romanelor<br />
mai sus pomenite) autohtonizeazã<br />
romanul de mistere, complicând ºi mai<br />
mult acþiunea, multiplicând urzelile ºi<br />
mizând încã mai serios pe senzaþional.<br />
Printre ei se numãrã I.M.Bujoreanu<br />
(Mistere din Bucureºti, 2 vol., 1862),<br />
G.Baronzi (Misterele Bucureºtilor, 2<br />
vol., 1863) care creeazã având vizibil<br />
modelul în faþã: E.Sue cu Misterele<br />
Parisului. C.D.Aricescu prin Misterele<br />
cãsãtoriei (1869) se îndepãrteazã de<br />
Sue, combinând maniera lui Balzac cu<br />
cea a lui Paul de Kock.<br />
Un boem român (1860) romanul lui<br />
Pantazi Ghica, precum ºi Don Juanii din<br />
Bucureºti (1861) (bãnuit a fi fost al lui<br />
Pantazi Ghica, apoi a lui Ion Ghica, ºi, mai<br />
de curând, al lui Radu Ionescu) încearcã sã<br />
fie „roman de obiceiuri”, care sã reprezinte<br />
o parte din posibila la noi comedie socialã.<br />
Dar primul roman de tip balzacian,<br />
prima creaþie obiectivã este Ciocoii vechi<br />
ºi noi sau ce naºte din pisicã ºoareci<br />
mãnâncã (1862-1863) al lui N.Filimon.<br />
Paralel cu romanul de mistere se<br />
dezvoltã la noi, în aceeaºi perioadã, ºi<br />
romanul sentimental, cu exaltãri erotice<br />
ºi complicate intrigi amoroase, plasate în<br />
decoruri bizare, de tipul celor scrise de<br />
G.Sand la început: Indiana, Lélia,<br />
Mauprat, Leone-Leoni.<br />
Pe aceastã linie evolueazã<br />
Bolintineanu cu Manoil (1855), imitat de<br />
Gr. Haralambie Grandea (în Fulga), apoi<br />
cu Elena, unde abundã situaþiile<br />
neverosimile, cu eroi dispuºi continuu la<br />
tirade sentimentale.<br />
Doritorii nebuni (1864) publicat de<br />
Bolintineanu în foiletoanele Dâmboviþei<br />
– este o ciudatã îmbinare între romanul<br />
sentimental ºi cel de mistere.<br />
În concluzie, cabinetul de lecturã, soluþie<br />
de compromis plasat la jumãtatea drumului<br />
dintre librãrie ºi biblioteca publicã, a reuºit,<br />
într-un anume moment al dezvoltãrii culturii<br />
noastre, sã satisfacã necesitãþile de lecturã<br />
ale unui public ce trebuia sã îndeplineascã<br />
douã condiþii sã cunoascã limba francezã<br />
ºi sã achite costul unui abonament. Gustul<br />
pentru aventurã, pentru melodramã, pentru<br />
pasiunile violente ºi momentele limitã ce<br />
caracterizeazã acest public a orientat<br />
traducerile de dupã 1850 la noi ºi a<br />
influenþat în parte – cum s-a vãzut – ºi<br />
creaþia originalã.<br />
25
INTARSII<br />
Daniela-Olguþa Iordache<br />
ZIAN, DACUL<br />
„E de neînþeles cum nu simte omul<br />
cu sufletul cã a ieºit din omenie…”<br />
(Arsenie Boca)<br />
Pe Arsenie Boca pãrinþii l-au botezat<br />
la început Zian, nume dacic semnificând<br />
dublurã zeiascã, asemenea sânzienelor sau<br />
cosânzenelor, ºi ele dubluri ale Sanctei<br />
Diana pe pãmânt, nãzuind s-o egaleze pe<br />
exemplara zeiþã în frumuseþe dacã nu în<br />
perfecþiune, calitate de altfel atât de rarã<br />
între fãpturile terestre.<br />
Deºi împãtimit închinãtor la dogmele<br />
dar ºi la persecuþiile creºtine, pe care le<br />
considerã un dar, o „luare în seamã” din<br />
partea lui Dumnezeu, Arsenie Boca rãmâne<br />
în esenþa lui un dac, solomonar ºi druid,<br />
practicând o rugãciune perpetuã care, în<br />
ceea ce-l priveºte, aduce, fãrã nici o<br />
falsificare, cu celebra „Rugãciune a unui<br />
dac” a lui Eminescu.<br />
Pentru Arsenie Boca, omul trebuie<br />
refãcut pentru a scãpa de greºelile sale<br />
inerente, primul om refãcut prin calvar ºi<br />
prin fecioara Maria fiind însuºi Isus.<br />
Boca se vede pe sine „prins” între cei<br />
doi fii ai lui Dumnezeu – Isus eternul ºi<br />
omul vremelnic, îndurerat fiind cã „acesta,<br />
al doilea, a ajuns rãu, a ajuns slãbãnog”.<br />
Slãbãnogul, fie dupã trup, fie dupã<br />
minte, nu l-a putut înþelege niciodatã pe<br />
primul ºi nici BINELE pe care acesta era<br />
dispus sã i-l facã.<br />
Dar în ce ar fi constat acest bine?<br />
„L-ar fi iertat de pãcate, de greºelile<br />
sãvârºite împotriva vieþii, împotriva firii sale”,<br />
ºi i-ar fi dat porunca sã fie iar OM, rudenia<br />
lui Dumnezeu, cãci refacerea omului este<br />
refacerea acestei înrudiri pierdute.<br />
Pentru dacul Zian este însã de neînþeles<br />
de ce omul cere ajutorul lui Dumnezeu<br />
numai pentru durerea sa trupeascã ºi nu se<br />
gândeºte aproape deloc la rãnile adânci de<br />
care-i sângereazã sufletul.<br />
Toate acestea se petrec poate pentru<br />
cã Dumnezeu a oprit pentru sine<br />
vindecarea rãnilor trupeºti, lãsând<br />
duhovnicului sã se ocupe de refacerea<br />
sufletului ºi oferindu-i acestuia puterea de<br />
a vindeca prin iertare aceste atroce dureri.<br />
Tulburarea duhovnicului însã, ºi el un<br />
fel de Isus trecut în mod samavolnic prin<br />
calvar, sortit sã renascã prin ascezã ºi iubire<br />
ºi trecând prin succesive rãstigniri pentru a<br />
atinge în smerenie „curãþia sufletului<br />
fecioarã”, este cã unii dintre suferinzi nu<br />
se vindecã prin iertarea oferitã de el, ci<br />
continuã sã sufere, la fel de împãtimiþi,<br />
deoarece nu sunt capabili sã creadã în ea.<br />
În ceea ce-l priveºte pe dacul Zian, el îi<br />
simte aproape pe vechii sãi daci, deoarece toþi<br />
jertfesc unui unic Dumnezeu, învingãtor al<br />
morþii (fiindcã nici dacii nu mor), ce le oferã<br />
privilegiul de a renaºte în cer, alãturi de zeu.<br />
„ªtiind Dumnezeu nãtângia noastrã”,<br />
ne mai spune Zian, ne-a dat nu numai<br />
semne ºi prooroci ci mai cu seamã<br />
durerea-cruce drept prilej de a-i mulþumi.<br />
„Mulþumiþi lui Dumnezeu de toate<br />
durerile” deoarece „cei care au dureri ºi<br />
suferinþe sunt cei distinºi” iar fericirea vine<br />
ºi ea din „nebunia crucii” sau din calvar.<br />
Dacul lui Eminescu, deºi un rãzvrãtit<br />
amar, traduce mila creºtinã prin rãsplãtirea<br />
divinã a celui care provoacã rãstignirea<br />
producând astfel un om nou, renãscut prin<br />
suferinþã.<br />
„Gonit de toatã lumea prin anii mei sã<br />
trec/ Pân ce-oi simþi cã ochiu-mi de lacrime<br />
e sec/ Cã-n orice om din lume un duºman<br />
mi se naºte,/ C-ajung pe mine însumi a nu<br />
mã mai cunoaºte(…)/ Strãin ºi fãr’ de lege<br />
de voi muri atunce/ Nevrednicu-mi cadavru<br />
în uliþã l-arunce,/ ª-aceluia, Pãrinte, sã-i dai<br />
coroanã scumpã,/ Ce-o sã asmuþe cânii ca<br />
inima-mi s-o rumpã./ Iar celui ce cu pietre<br />
mã va izbi în faþã,/ Îndurã-te, stãpâne, ºi<br />
dã-i pe veci viaþã! (…)/ Astfel numai,<br />
pãrinte, eu pot sã-þi mulþumesc/ Cã tu mi-ai<br />
dat în lume norocul sã trãiesc.”<br />
(continuare la pagina 31)<br />
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
MEMORIALISTICÃ<br />
Ileana Iordache-Streinu<br />
GÃEªTI – ORAªUL MEU DE SUFLET (1)<br />
M-am nãscut în Gãeºti, în 1930,<br />
chinuind-o trei zile pe mama, eram prea<br />
mare, aveam peste patru kilograme. Am<br />
fost adusã pe lume de o moaºã localã, de<br />
bunica mea paternã ºi de un forceps mânuit<br />
de Dr. Ionescu, medicul urbei, care mie<br />
mi-a zdrelit obrajii ºi pe mama a cam<br />
sfârtecat-o. Când într-un sfârºit au reuºit<br />
sã mã scoatã, bunica m-a luat într-un<br />
ºtergar tras în rãzboi de dânsa special<br />
pentru acest nou nepot, pentru cã, în bunã<br />
tradiþie þãrãneascã, un nepot îºi doreau.<br />
Dupã ce m-a ºters ºi spãlat, dupã ce mi s-a<br />
legat ºi tãiat cordonul ombilical, mi-a pipãit<br />
tãlpile ºi întinzându-le creþurile, a spus tatei:<br />
„O sã fie ’naltã, fata”. Tata moºtenise<br />
printr-un act încã din 1923 o casã ºi un<br />
teren aflate în spatele gãrii – str. Gãrii nr.<br />
54, astãzi str. Vladimir Streinu nr. 34. Când<br />
pãrinþii mei au hotãrât sã se mute în Gãeºti,<br />
au refãcut-o din temelie, cu ziduri din<br />
cãrãmidã ºi într-un stil specific zonal. Avea<br />
un fel de terasã-verandã deschisã, susþinutã<br />
de trei coloane boltite la care se ajungea pe<br />
o micã scarã din piatrã cioplitã, cu o singurã<br />
ºi clasicã „mânã curentã” care începea cu<br />
o rãsucire melcoidã, pe care era aºezatã o<br />
glastrã mare, tot din piatrã, în care uneori<br />
creºtea o plantã ornamentalã ºi pe care<br />
iarna eram urcatã sã fiu fotografiatã. Din<br />
acea verandã deschisã, în stânga, printr-o<br />
mare uºã gen glasvand, se intra în<br />
sufrageria cu o mobilã masivã ºi foarte<br />
nedefinitã ca stil, de unde, tot pe stânga,<br />
se intra în marele dormitor al pãrinþilor mei,<br />
o camerã foarte luminoasã, cu un ºemineu<br />
între ferestrele de la stradã, ºi o alta cãtre<br />
curtea din faþã. Dormitorul comandat la<br />
faimoasa fabricã Szekely Rety, impresionant<br />
ca mobilier, într-un perfect stil<br />
cubist, tãiat numai din rãdãcinã de nuc,<br />
peste ani, când mã uitam la el, la robusteþea<br />
lui, mi se suprapunea imaginea întregului<br />
copac, ca o metaforã a acestei atât de<br />
puternice legãturi dintre pãrinþii mei de-a<br />
lungul întregii lor vieþi.<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
În 1990, dupã ce sora cea mai micã a<br />
mamei, cu care locuia, a murit, am adus-o<br />
la mine ºi, atunci am fost nevoitã sã<br />
lichidez eu, o casã, o viaþã... Pentru<br />
întreaga mobilã din casã l-am chemat pe<br />
renumitul expert Radu Ionescu ºi el mi-a<br />
spus cã acel masiv dormitor, dacã ar fi<br />
existat la noi un muzeu al mobilelor de-a<br />
lungul timpului, dormitorul pãrinþilor mei<br />
ar fi ilustrat stilul cubist, atât de la modã<br />
cândva. Dar sã revin la casã. Din holulsufragerie,<br />
la dreapta, printr-o uºa normalã<br />
se intra într-un spaþiu care prin uºi ºi ziduri<br />
împãrþea ºi despãrþea douã încãperi mai<br />
mici: la stânga camera mea ºi la dreapta<br />
biroul tatei, care, printr-o uºã de data asta<br />
din lemn solid ºi compact, dãdea pe terasa<br />
prin care se intra în casã.<br />
Casa avea parchet din stejar, sobe mari<br />
cu cahle lãptoase, serile se aprindeau seturi<br />
de lãmpi cu gaz – de altfel mirosul gazului<br />
ºi al gãrii de vis-a-vis au fost amprente<br />
olfactive prezente puternic în viaþa mea.<br />
Evident nu exista apã curentã, apa se<br />
scotea din fântâna din curte, cu gurã mare,<br />
ciuturã ºi capac.<br />
De la camera mea ºi biroul tatei casa<br />
continua cu un spaþiu care, în lungul lui,<br />
pe stânga, avea patru încãperi, iar pe<br />
dreapta, de-a lungul lui, un geamlâc. Prima<br />
încãpere avea o cadã metalicã, o sobã de<br />
tablã burtoasã ºi cu un cazan deasupra ei,<br />
în care se punea apã la încãlzit. Asta era<br />
baia. A doua, ceva mai mare, era destinatã<br />
oamenilor de serviciu, în general un cuplu,<br />
apoi bucãtãria care avea o imensã sobã de<br />
gãtit, un fel de locomotivã ºi, în capãt, acel<br />
loc cãruia mica burghezie îi spunea, retiratã,<br />
spaþiu total necunoscut mie, eu având<br />
asigurat dreptul la oliþa mea.<br />
Din acel culoar cu geamlâc se ieºea în<br />
curtea de serviciu printr-o mare uºã, jos<br />
cu tablii din lemn ºi sus cu ochiuri mari de<br />
geam. Casa nu avea gratii ºi practic, în<br />
afara acelei uºi din lemn de la biroul tatei,<br />
toate celelalte intrãri în casã, o combinaþie<br />
27
de lemn ºi geamuri, erau cam vraiºte ºi la<br />
îndemâna oricui dacã ar fi vrut sã intre.<br />
Probabil cã nu exista nici un fel de teamã<br />
de vreo primejdie, deºi timpurile nu erau<br />
total idilice, nelipsite de evenimente cel<br />
puþin riscante, chiar periculoase.<br />
Viaþa unui oraº de provincie, în anii<br />
când m-am nãscut, obliga la opþiuni<br />
politice iar cele douã partide care începeau<br />
sã se înfrunte vehement ºi contondent în<br />
campaniile electorale, erau cel liberal, reprezentat<br />
în judeþ prin marea familie a<br />
Brãtienilor ºi Zamfireºtilor – alãturi de care<br />
se gãsea ºi bunicul meu patern ªerban<br />
Iordache, cãruia i se mai spunea ºi „Vodã<br />
ªerban” fiind foarte „avut” – ºi cel al þãrãniºtilor,<br />
reprezentat prin pãtura þãrãneascã,<br />
de intelectualii satelor, învãþãtori, preoþi<br />
ºi profesorii de la oraºe, avându-l pe Ion<br />
Mihalache ca lider absolut. Topolovenii,<br />
de fapt la Dobreºti unde locuia, erau<br />
punctul cãtre care se îndreptau þãrãniºtii<br />
zonali, era centrul politic al acestei pãrþi a<br />
þãrii, de unde porneau directivele politice<br />
ce trebuiau îndeplinite.<br />
De ce tatãl meu a optat pentru acest<br />
partid, de ce nu a vrut sã fie alãturi de<br />
pãrintele sãu, de ce ªerban Iordache a<br />
considerat cã locul lui era lângã marii liberali<br />
din zonã, toate aceste întrebãri cred cã ar<br />
putea fi descifrate doar de un psihanalist.<br />
Întâmplarea pe care încerc sã mi-o<br />
reamintesc a avut loc în anii când tata era<br />
deputat þãrãnist – cel mai tânãr deputat din<br />
Parlament, abia împlinise 30 de ani, cãruia,<br />
bucurându-se de un mare prestigiu moral<br />
ºi intelectual, i s-a încredinþat discursul de<br />
deschidere, difuzat ºi la radio, ºi care,<br />
auzindu-l, a fãcut-o fericitã ºi mândrã pe<br />
bunica mea maternã.<br />
Într-una din zilele în care îl aºteptam<br />
pe tata sã vinã de la Bucureºti, dupã agitaþia<br />
din casã, am înþeles cã se întâmplã ceva<br />
neobiºnuit când Anghelina, bucãtãreasa, ºi<br />
bãrbatul ei, tot mutau diverse mese ºi lãzi,<br />
încercând un fel de blocare a acelor intrãri<br />
în casã, care, aºa cum am spus, erau de<br />
fapt niºte foarte mari ferestre. Cocoþatã<br />
pe biroul tatei – acum se aflã în Casa<br />
memorialã din Teiu –, turnul meu de control,<br />
þinându-mã cu mâinile agãþatã de<br />
stinghiile ferestrei, încercam sã vãd ceea<br />
ce auzisem cã se întâmplã: „Coniþa a luat<br />
puºca ºi a ieºit în stradã sã-i împiedice pe<br />
nenorociþii care vor sã-l batã pe Domn’<br />
profesor când se întoarce de la Parlament”.<br />
Ce s-a întâmplat n-am putut sã vãd,<br />
se petrecea undeva mult în dreapta casei,<br />
dar, din cele povestite mai apoi, atât de<br />
mama, dar mai ales de Anghelina, cu<br />
foarte multã ºi zgomotoasã admiraþie, am<br />
înþeles cã mama a fost un fel de eroinã,<br />
care cu puºca în mânã a ieºit din casã în<br />
stradã ºi i-a înfruntat pe „nenorociþi”, o<br />
ceatã de bãrbaþi beþi – mardeiaºii. Se pare<br />
cã erau ºi foarte întãrâtaþi de faptul cã-l<br />
rataserã pe tata când plecase cãtre<br />
Bucureºti, tata reuºind sã se strecoare<br />
prin fundul curþii, prin curþile vecinilor.<br />
Apoi, culcat ºi acoperit cu un þol într-o<br />
cãruþã, a reuºit sã ajungã la garã, iar<br />
„nenorociþii ãia”, pândind curtea din faþa<br />
casei, îl rataserã...<br />
Astfel de manifestãri ºi argumente<br />
politice erau obiºnuite în acele timpuri atât<br />
þãrãniºtilor cât ºi liberalilor.<br />
Au trecut mulþi ani pânã când am avut<br />
o imagine închegatã a acelei scene<br />
întâmplatã între garã ºi casa noastrã, a<br />
înfruntãrii dintre oamenii angajaþi pentru<br />
ceea ce astãzi se mai cheamã „reglare de<br />
conturi” ºi o femeie care n-a pregetat sã-ºi<br />
apere bãrbatul. Trebuie sã fi fost destul de<br />
tulburãtoare aceastã înfruntare dintre forþa<br />
fizicã a mardeiaºilor bine aburiþi ºi hotãrârea<br />
„cocoanei” din faþa lor care, pe deasupra,<br />
era atât de frumoasã.<br />
Tot mult mai târziu, am aflat din<br />
povestirile, desigur mult înflorite ºi însoþite<br />
din ce în ce de mai multe detalii, am aflat cã<br />
în momentul în care mama a vrut sã încarce<br />
arma, pentru a fi cât mai convingãtoare în<br />
hotãrârea de a-i goni înaintea sosirii trenului,<br />
când sã armeze, cartuºele erau de alt<br />
calibru... Între timp, atât bãrbatul Anghelinei<br />
cât ºi vecinii, alergaserã pânã la cârciumã<br />
ºi, în timp ce mama se muncea din ce în ce<br />
mai ameninþãtoare sã armeze puºca, dinspre<br />
mahalaua gãrii au început sã aparã mardeiaºii<br />
adverºi, hãulind ºi agitând bâtele...<br />
Cu strigãri, iniþial cu iz politic, cu bâtele<br />
agitate ameninþãtor, cu apostrofãri reciproce<br />
cu trimiteri foarte personale – fiecare se ºtia<br />
cu fiecare – în sfârºit, cu cele mai straºnice<br />
înjurãturi, ambele pãrþi se împrãºtiau care<br />
încotro, cu sentimentul datoriei împlinite.<br />
Curtea casei noastre era împãrþitã în<br />
trei: o parte cuprindea terenul care o<br />
înconjura, care avea nelipsitul chioºc în<br />
stânga cum priveai cãtre garã – avea la<br />
stradã un gard din beton ºi lemn, nu prea<br />
înalt ºi, în faþa casei, dincolo de el, pe<br />
partea cãreia nu i se putea spune „trotuar”<br />
în sensul cunoscut astãzi, strãjuiau plute<br />
mari, uriaºe pentru mine. Când peste ani<br />
le-am vãzut pe cele de pe ºoseaua cãtre<br />
Piteºti – vechea ºosea – cum se îmbrãþiºau<br />
ocrotitor deasupra acestui vechi drum<br />
domnesc, mi-am dat seama cã ºi cele aflate<br />
în faþa casei noastre erau la fel de<br />
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ocrotitoare, existenþa lor oferea un plus de<br />
securitate vieþii noastre.<br />
Nu-mi amintesc de alte flori în aceastã<br />
primã curte, decât de cele ale zorelelor care<br />
se împleteau cu sârg ºi spornic pe grãtarele<br />
încruciºate, vopsite în verde, ale chioºcului.<br />
Uneori, ronþãiam gâtul pâlniilor albastremov,<br />
era uºor dulce ºi parfumat ºi, foarte<br />
des pocneam între buze ºi dinþi acele<br />
balonaºe prelungi care pregãteau înflorirea.<br />
Aceastã parte a curþii se oprea acolo<br />
unde printr-un gard scund din lemn prevãzut<br />
cu o poartã dublã, care la nevoie se putea<br />
deschide atât cât sã poatã sã treacã o cãruþã,<br />
trãsurã sau docarul bunicului. În aceastã a<br />
doua curte, pe dreapta, se afla fântâna, sursa<br />
de apã a casei, ºi în stânga un ºopron, unde<br />
se stivuiau lemnele sortate, de la surcele la<br />
buºtenii pentru ºemineu ºi cazanul de baie,<br />
pentru încãlzirea casei ºi pentru gãtit. Aceste<br />
lemne netãiate, buºtenii – adevãraþi copaci<br />
decapitaþi, lemn rotund de cer pentru jãratec,<br />
lemn de fag ºi de salcâm pentru focul iute –<br />
erau trimise de la Teiu luate din partea de<br />
pãdure ce aparþinea tatãlui meu.<br />
Tãierea acestor trunchiuri de copac era<br />
pentru mine un eveniment. Maºina de tãiat<br />
lemne era „ceva” aproape viu, care mã<br />
speria dar mã ºi fascina. Stãteam cu nasul<br />
turtit de geamlâcul pãrþii de serviciu al casei<br />
cãtre curtea nr. 2 ºi urmãream cum acea<br />
roatã mare cu zimþii ei pãtrundea urlând în<br />
trupul copacului...<br />
În aceastã a doua curte era ºi pivniþa<br />
adâncã sub trupul casei iar la limita ei, pe<br />
stânga, exista acel loc cãruia în oraºele<br />
de provincie, dar mai ales la þarã, i se<br />
spunea „privatã”, loc folosit strict de<br />
personalul de serviciu, uneori destul de<br />
numeros. (Existau bucãtãreasa Anghelina<br />
ºi bãrbatul ei cãruia i-am uitat numele ºi<br />
jupâneasa. Aceastã „jupâneasã” era de<br />
fapt fosta mea doicã, aleasã cu mare grijã<br />
de mama, tânãrã, albã ºi pufoasã ºi, pentru<br />
cã „biata fatã” nu avea unde sã se ducã ºi<br />
pentru cã era un obicei al timpului sã ai<br />
pentru treburile mãrunte o „fatã în casã”,<br />
dupã ce a fost hotãrâtã înþãrcarea mea<br />
„biata fatã” a devenit jupâneasa casei.<br />
Mama profesoarã ºi directoare, tata mai<br />
mereu plecat la Bucureºti, având ºi ore la<br />
ºcoalã, o jupâneasã era absolut necesarã<br />
mai ales pentru a sta cu „copilul”. Numai<br />
cã înþãrcarea a fost total ignoratã de „biata<br />
fatã” care a continuat sã mã alãpteze pe<br />
furiº, putându-se bucura trupeºte fãrã<br />
riscuri, cu o bunã parte din corpul<br />
jandarmeriei oraºului, „biata fatã” ºtiind<br />
cã o femeie care alãpteazã nu rãmâne<br />
însãrcinatã. Când a descoperit însã mama<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
cã spuzeala de care eram umplutã era<br />
consecinþa unei hrane nepotrivite vârstei<br />
mele, pufoasa mea fostã doicã a încasat<br />
cea mai straºnicã bãtaie din viaþa ei ºi a<br />
rãmas ºi fãrã noul ei loc de muncã. Mama<br />
avea niºte foarte frumoase mâini, dar era<br />
iute la mânie ºi avea palma grea).<br />
În cea de a treia curte lângã o micã<br />
grãdinã de zarzavat se afla ºi Gheþãria, o<br />
construcþie subteranã, adâncã, având la<br />
vedere doar acoperiºul, în douã pante<br />
evazate, acoperite cu stuf gros. Înlãuntrul<br />
acestei forme simple dar eficiente de<br />
„frigider”, pe un strat gros de paie curate,<br />
în fiecare an schimbate, erau aruncate<br />
sloiuri de gheaþã, aduse de la Teiu, atunci<br />
când crãpau plesnind zgomotos plãcile de<br />
gheaþã care acopereau bãlþile, iazurile ºi<br />
chiar Neajlovul care tãia în douã<br />
pãmânturile lui ªerban Iordache.<br />
Dinspre Teiu, la datele cardinale ale<br />
anului, soseau cãruþe încãrcate cu tot ce<br />
era necesar într-o gospodãrie, de la lemnele<br />
pentru gãtit ºi încãlzit, la sãpunul fãcut de<br />
bunica, galben pe margini ºi verde în interior,<br />
la fãina ºi mãlaiul mãcinat în moara<br />
fratelui tatãlui meu, Anton, la carnea de<br />
porc – porcul – conservatã în garniþe cu<br />
unturã, la untul topit ºi întãrit în vase de<br />
pãmânt ars, la putinile cu brânzã.<br />
Nu eram conºtientã de toate câte le<br />
vedeam, toate mi-au rãmas întipãrite pe cea<br />
mai sensibilã peliculã, cea a memoriei unui<br />
copil. Totul ºi toate le-am dedus, descifrat<br />
mult mai târziu, sau le-am auzit povestite;<br />
atunci eu doar vedeam, vedeam forfota<br />
oamenilor, a cãruþelor, vedeam ºi auzeam<br />
agitaþia unor oameni îmbrãcaþi altfel decât<br />
tatãl meu, vedeam, auzeam, ºi poate chiar<br />
simþeam cã „ceva” se întâmpla. Înfãºuratã<br />
ca un cocon de grija pãrinteascã, începeam<br />
sã cresc...<br />
Peste foarte mulþi ani – începuse<br />
marea sãrãcie, boala tatei îºi pusese deja<br />
amprenta pe trupul ºi pe chipul lui – un<br />
ultim convoi de cãruþe s-a înºirat pe<br />
aleea în care am locuit în Bucureºti, venite<br />
de la Teiu. Erau încãrcate cu lemne ºi tot<br />
ceea ce era necesar într-o gospodãrie ºi<br />
care, pentru un timp urma sã uºureze<br />
sãrãcia noastrã, fãrã niciun venit (tata<br />
fusese „licenþiat” din învãþãmânt, exclus<br />
din noua structurã a Uniunii Scriitorilor,<br />
fãrã drept de semnãturã). Era în toamna<br />
anului 1948 (ultima oarã când a fost la<br />
Teiu ºi ultima datã când l-a mai vãzut în<br />
viaþã pe pãrintele sãu). Ce a urmat se ºtie.<br />
Numai cã atunci nici tatãl meu nici nimeni<br />
nu bãnuia pânã unde se poate ajunge ºi<br />
nici cât va dura…<br />
29
EXERCIÞII DE REGÂNDIRE<br />
Sultana Craia<br />
LA CE SERVEªTE<br />
O ISTORIE DE FAMILIE<br />
Existã în societatea româneascã<br />
temerea cã apartenenþa la regulile ºi<br />
structurile europene, aºa cum sunt ele<br />
standardizate azi, va duce inevitabil la<br />
pierderea identitãþii. Dar, încã înainte de<br />
aderare, cine avea curiozitatea ºi<br />
posibilitatea sã facã anchete printre<br />
studenþi, putea constata cã aceºtia nu<br />
puteau sã spunã nimic sau foarte puþin ºi<br />
foarte impersonal despre propria familie<br />
ºi locul de provenienþã. Aceºti tineri nu<br />
au ºi nu aveau nici în anii ’90 o identitate,<br />
alta decât ataºamentul pentru echipa<br />
naþionalã de fotbal într-un meci cu o<br />
echipã din altã þarã.<br />
Pentru mulþi, obligaþia de seminar de<br />
a-ºi intervieva bunicii ºi pãrinþii cu privire<br />
la originea ºi trecutul familiei a adus<br />
surprize, întrucât pânã atunci nici nu li se<br />
povestise ºi nici nu se gândiserã sã întrebe<br />
ceva în legãturã cu ascendenþa personalã.<br />
ªi atunci, despre ce identitate vorbim?<br />
În fond istoria unei naþiuni nu se reduce<br />
la rãzboaie, tratate, încoronãri ºi<br />
cronologia evenimentelor de acest fel. Mai<br />
existã ºi „mica istorie” a vieþii cotidiene,<br />
a faptului mãrunt, cea care poartã<br />
amprenta fiecãrui loc ºi a fiecãrei epoci.<br />
Istoriografia noastrã chiar face primii paºi<br />
în aceastã direcþie. Este ºi greu sã scrii<br />
sinteze despre trecutul românesc aflat în<br />
spatele actelor oficiale, pentru cã puþine<br />
au fost familiile care ºi-au format arhive<br />
private, care ºi-au transmis cãtre<br />
descendenþi tradiþiile, care au conservat<br />
sau/ºi publicat istoriile. Sigur, existã<br />
memorialistica, ºi dupã 1990, publicarea<br />
multor asemenea scrieri a introdus<br />
perspectiva istoriei neoficiale. Suntem,<br />
aºa dar, într-o perioadã de recuperare.<br />
S-au restituit documente memorialistice<br />
ale unor personalitãþi politice ºi culturale,<br />
ale unor familii numite „istorice” ºi prin<br />
aceasta s-au reînnodat linii identitare ale<br />
trecutului românesc.<br />
De curând s-a lansat, la Muzeul<br />
Satului, o asemenea carte care aduce la<br />
luminã ºi un fragment din componenþa<br />
nu aristocraticã sau intelectualã a „micii<br />
istorii”, ci din aceea burghezã, mai puþin<br />
ilustratã pânã acum. Anca Lazãr,<br />
absolventã a Politehnicii bucureºtene,<br />
descendenta unor moºieri ºi avocaþi cu<br />
proprietãþi în jurul Capitalei, a publicat<br />
la Editura Maiko o carte-album, „Familia<br />
Dan ºi urmaºii sãi”. Este un volum<br />
imprimat în format A4, pe hârtie de cea<br />
mai bunã calitate, care ne prezintã o carte<br />
în toatã puterea cuvântului, realizatã nu<br />
doar la standarde tipografice foarte<br />
ridicate, ci chiar artistic, în concepþia<br />
graficã remarcabilã a lui Iosif Varga ºi<br />
în îngrijirea redacþionalã a dr. Mihaela<br />
Varga. Fotografii mici, carte-de-vizitã,<br />
fotografii pe carton, uzate, au fost<br />
reproduse cu o acurateþe incredibilã,<br />
într-o operã de restaurare cu mijloace<br />
tehnice ºi a rezultat un album admirabil,<br />
cu imagini din ultimul sfert al secolului<br />
al XIX-lea, din anii 1900 ºi din perioada<br />
interbelicã, fãcând perfect pandant cu<br />
povestea familiei.<br />
Familia Dan îºi are obârºiile în zonele<br />
locuite de aromâni în Grecia, mai precis<br />
în Munþii Pindului, ºi a pãstrat de-a lungul<br />
generaþiilor particularitãþi morale moºtenite<br />
de la ciobanii aromâni întreprinzãtori ºi<br />
gospodari, crescuþi în cultul familiei.<br />
Strãbunicii Vasile ºi Bojia Dan provin<br />
din comuna Nevesta din Macedonia<br />
greceascã. El era fiul unor proprietari de<br />
oi care practicau transhumanþa. Ea, de<br />
origine rusã ºi nobilã, este unica<br />
supravieþuitoare, nou-nãscutã ºi în mod<br />
miraculos cruþatã de turcii care îi ucid în<br />
scop de jaf familia. Tatãl ei era diplomat<br />
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
us. Crescutã de familia Dan, la uºa cãreia<br />
este lãsatã în toiul nopþii în care ia fost<br />
omorâtã familia, Bojia se cãsãtoreºte cu<br />
fiul familiei adoptive ºi, în 1865, tânãrul<br />
cuplu cumpãrã în 1877 o moºie întinsã ºi<br />
un conac la Bâcu. Muncitori, gospodari<br />
ºi întreprinzãtori, îºi sporesc averea ºi au<br />
ºase copiii, iar în 1909, când moare,<br />
Vasile Dan lãsa în urmã o proprietate<br />
bogatã ºi bine întreþinutã.<br />
Bunica autoarei, Maria, cãsãtoritã în<br />
1909 cu avocatul Constantin Romanescu,<br />
va muta centrul vieþii familiale la<br />
moºia ºi conacul Arcuda, cumpãrate în<br />
1898. Pãrinþii autoarei, Rodica ºi<br />
Constantin Dumitrescu, vor duce mai<br />
departe gospodãria. Ei refac clãdirea<br />
dupã cutremurul din 1940 ºi organizeazã<br />
o fermã-model. Deºi avocat, Constantin<br />
munceºte efectiv, ca ºi soþia sa, la aceastã<br />
fermã, iar proprietatea este un paradis.<br />
Dar, când rodul muncii de generaþii pare<br />
ajuns la apogeu, cei care au realizat toate<br />
acestea sunt ridicaþi în plinã noapte a lui<br />
3 martie 1945, lipsiþi de libertate ºi<br />
deposedaþi brutal. În deceniile urmãtoare<br />
întreaga familie, descendenþii clanului<br />
Dan ºi al familiei Zega vor trãi în sãrãcie<br />
extremã, dar împreunã, în casa din<br />
(urmare de la pagina 26)<br />
Zian, dacul<br />
Dupã moartea lui Arsenie Boca,<br />
survenitã în 1989, o mulþime tãcutã de noi<br />
pelerini cautã din ce în ce mai insistent<br />
mormântul dacului renãscut în cer întru<br />
duhovnicie.<br />
Te miri de gloata amestecatã de<br />
bãtrâni, copii ºi tineri care vin sã cearã<br />
duhovnicului din cer alinarea sufletului.<br />
Te uiþi. O poianã fragedã semãnatã cu<br />
smerite cruci din lemn de stejar. Lângã<br />
fiecare strãlucesc flori de toate culorile,<br />
numai la mormântul lui Zian se remarcã,<br />
pe lângã ele, un brâu gros de flori albe,<br />
amintind de SMERENIE, în special crini<br />
cu narcotice parfumuri.<br />
Sã fi descoperit ºi aceºti pelerini tânjirea<br />
dupã „sufletul fecioarã”, nevoia de tãmãduire<br />
ºi de calvar, sau poate sunt aduºi aici de<br />
„crucea” ultracunoscutã a „stareþului” prin<br />
vocaþie ºi de prea modernul lui calvar?<br />
Da, a pãtimit mult acest Zian!<br />
Nãscut într-o modestã aºezare pierdutã<br />
prin Munþii Apuseni, a urmat Facultatea<br />
de Medicinã dar ºi Institutul de arte<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
strada Gramont a doctorului Atanase<br />
Zega, soþul ultimei nãscute, Victoria, a<br />
perechii-fondatoare Vasile ºi Bojia.<br />
Familia traverseazã solidarã infernul,<br />
luptând pentru supravieþuire cu eroismul<br />
cotidian ºi anonim al atâtor alte destine<br />
similare.<br />
Când, în 1995, dupã ani de procese,<br />
mai norocoasã decât alþii totuºi, autoarea<br />
reuºeºte sã reintre în posesia conacului de<br />
la Arcuda, gãseºte un dezastru absolut.<br />
Proprietatea înfloritoare care fusese<br />
naþionalizatã, a devenit o ruinã într-o junglã<br />
de bãlãrii. Arbori, livezi, acareturi, clãdiri<br />
au fost cu totul distruse.<br />
Este o poveste multiplicatã în fond de<br />
mii de ori, istoria distrugerii unei clase de<br />
mijloc educate, serioase, muncitoare ºi<br />
socialmente utile, a cãrei tragedie a marcat,<br />
din pãcate, indelebil, istoria þãrii.<br />
Nu este, prin urmare, datoritã<br />
semnificaþiei sociologice, un document de<br />
interes pur privat, ci un document social,<br />
care meritã cunoscut ca o parte a istoriei<br />
naþionale, ce meritã recuperatã. ªi care ar<br />
merita sã serveascã drept model ºi altor<br />
familii, instituþii, ºi comunitãþii locale<br />
dornice sã-ºi conserve ºi sã-ºi facã<br />
identitatea cunoscutã.<br />
plastice, interesându-se, ca pictor ºi cãlugãr<br />
de anatomie, fiziologie ºi geneticã.<br />
A dobândit astfel arta de a gãsi în ochii<br />
suferindului date esenþiale despre aºezarea<br />
sufletului”. El a fost stareþ „prin vocaþie”<br />
dar nu ºi oficial.<br />
Dupã 1948 a ajuns la Mãnãstirea Prislop<br />
unde a rãmas pânã-n 1959 ºi unde odihneºte<br />
astãzi. Apoi a fost arestat, persecutat, þinut<br />
în temniþe ºi trimis la muncã forþatã la<br />
Canalul Dunãre – Marea Neagrã.<br />
Mai târziu a lucrat în atelierele<br />
Patriarhiei ca pictor de icoane.<br />
În timpul vieþii, pãrintele nu a publicat<br />
nimic, deºi astãzi însemnãrile sale<br />
personale, gândurile ºi experienþele i-au fost<br />
consemnate în mai multe cãrþi de cãtre<br />
martorii existenþei sale.<br />
Dacul Zian vorbea ºi despre sora<br />
moarte ce „ne dezleagã de toate de aici –<br />
de ispite, de cãderi, de pãmânt…de<br />
necazuri”. Ea este menitã, de vrem sau nu,<br />
sã ne arate adevãrul.<br />
Arsenie Boca, Zian, referindu-se la<br />
tristeþea lui Isus dar mai cu seamã la a sa,<br />
ne mai încredinþa urmãtoarele sale gânduri<br />
– „ªi nu e decât o tristeþe, aceea de a nu fi<br />
stea, de a nu fi sfânt”.<br />
31
STUDII COMPARATISTE<br />
Marian Popa<br />
ANCA (8)<br />
8. Tipuri de redactare<br />
Redactarea stenogramaticã.<br />
Notaþiile rezumative, concise, sincopate,<br />
secvenþate, bazate pe sau reductibile la un<br />
Schwerpunkt, cu aparenþã de titluri sau<br />
table de materii uneori, cu caracter de for<br />
get me not alteori, au devenit încã pe la<br />
sfârºitul secolului 19 un soi de specie.<br />
Anca pare a scrie tot timpul ºi oriunde, se<br />
evocã mereu caietul ºi pixul, ba începute,<br />
ba terminate, ba pierdute. Un procedeu al<br />
notaþiilor de carnet e prescurtarea. „Dar<br />
sã notez aici, pe scurt, ce mi s-a mai<br />
întâmplat în leg. cu ac. cãlãtorie.”; „La<br />
un mom. dat, era f. multã lume.”<br />
(Roboam). Desigur, acest tip de redactare<br />
este propriu cãlãtorului, dar Anca noteazã<br />
parcã pentru a trãi notaþia, nu pentru a<br />
pãstra informaþia: „Ce canonire retro. laºi,<br />
vedem ºi de Cluj, ºedeai pe scaun, tichie<br />
mov. Ne-om fi cunoscut. Te ferisei<br />
Moldovei, Coziane. Crasna scrisã. Non<br />
calende. Cãlãtorii ca vedere, pe tãiate.<br />
Spre Vest, ca sã ajungi ºi Rãsãritul. Ieºi<br />
din tine ca sã te (re)vezi. Plecare-ducereajungere,<br />
cãlãtoria egalã cu destinaþia, ba<br />
încã, dinainte-dinapoi-din loc-vreme.<br />
Cancer spiritual de voie. Cãlãtor pe brânci,<br />
practicant nevãzutului, netulburatului.<br />
Ce-am scris aici?” (Rechinuri)<br />
Redactarea stenogramaticã are<br />
aparenþe haotice pentru cel aflat dincolo<br />
de executant; Anca implicã ºi termenul<br />
„scrisul grafitti”, util poate pentru<br />
diagnosticarea dodierãrii. „Izlaz greu de<br />
iarbã nesecatã scufundat în vãi de platinã.<br />
Cel prefãcut în talangã. Þânþari uciºi câte<br />
trei timp de 12 nopþi, arhanghel în biserica<br />
dãrâmatã din Izbãºeºti, râs, mãrãcine,<br />
privighetoare în podul Odãii, barbã în nas<br />
la schitul Slãnic, pãr de câine în podul<br />
grajdului, urs în groapa din Valea Cârstei,<br />
ºarpe în Dealul Meriºoarelor, peºte”<br />
[Sfinþi în Nirvana)<br />
Comprimarea cu renunþarea la<br />
conjuncþii ºi semne ortografice este adesea<br />
vizibilã, unele pasaje sunt totuºi destul de<br />
clar secþionabile: „marghidan de Bihor de<br />
pe la noi/lasã-mã cu Allah/bãrbiereºte-te<br />
dã cu apã de colonie fã duº/martiri<br />
ascultare/climax/victorie/ultima noapte/<br />
nuntã în cer bravo Eliade/furtuni de nisip/<br />
Precious Sapientia/Orban în Oradea/<br />
uraniu/Linteº nici la minciuni/Mercur<br />
retrograd/fighting words/ºi-aºa apare<br />
statul Palestina unde ºi plecaseþi/Lali ºi<br />
Toto” (Sanskritorium, Sanskritikon)<br />
Concizia este performantã când<br />
valorificã mono- ºi bisilabismul lexical.<br />
Tangoul Tigrului:<br />
Nu s-aude, pe undeva prin spate, nu<br />
conteazã, da’ s-o vãd, s-a prins ceva, a<br />
luat-o spre stânga, s-o ia mai pe dreapta,<br />
mã laºi da’ tu sã þii lumânarea, s-o apuc,<br />
ai bãgat lumânarea, ia stai, cã nu se vede,<br />
eu vãd ceva, da’ sã nu-þi închipui cã sunt,<br />
dã, lasã, dã mâna, fã ºi semn, hârj, unde<br />
masa o mai vezi, stai sã bag mâna, daþi-vã<br />
la o parte, aoleo, ...aþi da, ã, l-am agãþat,<br />
de tot, am agãþat-o, am scos-o, aia e, a,<br />
ce, hai cã þin eu de ea, trebuie sã ajungã în<br />
partea ailaltã, þineþi de ea, trag, poate iese<br />
goalã, a ieºit capul deja, trageþi, ia uite, sã<br />
nu ziceþi cã n-am tras, am zis de 3 m am<br />
luat de 4 m, mai bine raftul de sus, ai altele<br />
da’ treaba ta, trage tu asta, fãraºul, ia uite,<br />
o bucatã de gresie, stai sã vedem unde e<br />
balamaua, adicã dacã mi-o tai, uite de aici<br />
exact pânã aici. Raport tãierea dulapului.<br />
Similare sunt emisiile de oralitãþi<br />
dialogate:<br />
– Dormi? – Nu dorm. – Mã doare capul.<br />
– Dormi. – Mã doare. – Puneþi-l pe-al meu.<br />
– E greu. Nu-l schimba, suie-þi-l. – Nu se<br />
miºcã. – Explozie. – Nici atât. – Bombardã.<br />
– Îmi crapã. Þine-te. – Furnica înãuntru. –<br />
Pe ea. – Mi-a cãrat crabul. – Chef. – De<br />
moarte. – Þþ. – Pune-þi tu capul. Se rãceºte<br />
târna. – Nu doare? – Ba-ncã. – Mi-a smuls<br />
pantoful pãrul. – Îl doare. – Cine? – Crabul.<br />
– În târnã. – Doare. – Nu chiar. – Auzi? –<br />
Furnica. – N-aud. – Mâine. – Când? –<br />
Oricând. – Acum. – Liniºte. – Ce cap? –<br />
Târna. Nuiele retezate. – Furnici. – Foarfeci<br />
tropicale. – Apã. – Vapor. – Vaporenii. –<br />
Stropii. – O zânã. – Baba-oarba. – N-o vãd.<br />
– Orbii furnicilor. – ªi târna? – Se mai taie.<br />
– Taie capul? – Capul meu? – Pe-al meu? –<br />
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Nu-l pot miºca. – Se rãceºte târna. –<br />
Probleme. – ªi tot nu te doare. – Nu încã. –<br />
Pe mine de ce? – Pe tot. – ªi pe tine de ce<br />
nu? – Cap problema? – Problema cap. –<br />
Furnica din capu-þi. – Capu-þi în târnã. –<br />
Pe târnã. – ªi capul meu. – Pe nimica toatã.<br />
– Þarã. – Piatrã. – Caldã. – Dupã zbor. –<br />
Nu mã pot miºca. Durerea, – Nu mã<br />
încãlzeºte. – Suflã. – Furnica. – Pe ea. – Nu<br />
încap. – Suflã. – Am gura rea. – De foame.<br />
– Capul. – N-am mâncat. – Furnica. –<br />
Mâncatã de crab. – ªi? – Nimic. – Nimic? –<br />
Pãi ce? – Pantoful. – Pãrul doare. – La el.<br />
– N-are târnã. – Sã mai zboare. – Nu e timpul.<br />
– Capul. – Mai stã. – Stau. – Capul. – Rabdã.<br />
Lapidaritate cândva a normalitãþii unui<br />
Hemingway; ceea ce nu e cazul aici, dacã se<br />
iau în seamã obiectele vorbirii.<br />
Concizia marcatã sau nu dialectal sau<br />
subcultural citadin e proprie unor indivizi<br />
presaþi afectiv ºi grãbiþi sã livreze cât mai<br />
multe informaþii rãmase incomplete ºi<br />
încleiate, precum ºi celor care ignorã regulile<br />
retorice asimilabile prin ºcoalã (deja Caragiale<br />
în Justiþie, Tudor Muºatescu în<br />
Posterestante). „nãscutã aicea la<br />
Râmnicu Vâlcea a luat toate viciurile lui<br />
Tibicã firm dã mort’ dã la izmana la pãlãrie<br />
coºciuguri bune mãi pãrinte îþi spui ca la<br />
copilu’ mieu pãcat de pruncu ãla care ãla<br />
a suferit în viaþã ce rãu e ca sã sã bage un<br />
pãrinte la copil a venit cu o fufã cu<br />
BMW-ul da’ frumuºicã ºi aia tot tinericã<br />
brunetã cu ochii negri ea conducea ce cruce<br />
mã cã n-a murit ca taicã-meu cã ia cam e<br />
obsidatã de chestii tortucheate s-a<br />
demoralizat are 3 vaci sterpe bã fratele s-a<br />
sclintit Nica ea aratã de nu se poate e curva<br />
oraºului te ajutãm pune mâna pe ea femeie<br />
moartã ºi un bãiat pe mine...” (Rechinuri).<br />
Sintagme cu termeni jucaþi în formaþii<br />
diferite: „... speculant mai cãrãm balena<br />
oceaneant penta punte panto viþelar în<br />
spirt cã nu mai e cale singurului birt ce<br />
tristeþe saltã ºaua nici de munte frunte pe<br />
sub funte panto penta punte pune-te pe<br />
rimã panseao bacanto sever Ahasverus<br />
punte penta panto” (Sanskritorium,<br />
Sanskritikon).<br />
Dodii prin liste ºi enumerãri. Se<br />
cunosc liste ºi enumerãri celebre din Evul<br />
Mediu încoace, cele create de Rabelais<br />
vizând chiar procedeul în utilizarea lui<br />
serioasã. Umberto Eco s-a ocupat în ultima<br />
vreme de liste ºi sensurile lor: „Wir haben<br />
Grenze, eine sehr entmutigende,<br />
beschämende Grenze. Das ist der Tod.<br />
Deswegen mögen wir alles, wovon wir<br />
annehmen, dass es eben keine Grenze und<br />
kein Ende hat. Das ist eine Möglichkeit,<br />
dem Gedanken an den Tod zu entfliehen.<br />
Wir mögen Listen, weil wir nicht gerne<br />
sterben wollen.” („Unwiderstehlicher<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Zauber”, Der Spiegel, nr. 45, 2009) Lista:<br />
sursã a tuturor culturilor, pasiunea<br />
colecþionãrii ºi a numãrãrii. În aceste condiþii,<br />
de ce nu dodierea acestei pasiuni, oricum<br />
imposibil de liniºtit? Anca porneºte undeva<br />
de la ceea ce este listat, dar nu dodiat:<br />
pomelnice ºi alte forme ritualice. „împãrãþia<br />
cerurilor se aseamãnã cu un grãunte de<br />
muºtar/împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu<br />
un aluat/Voi vorbi în pilde voi spune lucruri<br />
ascunse de la facerea lumii/Cei neprihãniþi<br />
vor strãluci ca soarele în Împãrãþia/Tatãlui<br />
lor cine are urechi sã audã/împãrãþia<br />
cerurilor mai seamãnã cu un negustor/ Sofia<br />
Genaru Matteo Maurizio Pio Pacifico<br />
Oreste/ Ermellinda Lucilla Silvia Leonardo<br />
Ernesto/Giocondo Margherita Oddone<br />
Benigno Flora Massimo/împãrãþia cerurilor<br />
seamãnã cu un nãvod”... „Ce alþi sfinþi<br />
decât înºiºi însuferitorii suferiþilor<br />
suferitorii însuferiþilor/Sfânt criminal sfânt<br />
cãlãu sfânt irod sfânt comunist sfânt turc<br />
sfânt liliac/Sfânt dac sfânt creºtin sfânt<br />
decapitat sfânt uitat sfânt cenzurat sfânt<br />
scris/Rimam a sonet un an alkyoni în<br />
persoana pescãruºilor omnivori (Matei ºi<br />
Sfinþii italieni, Sfinþi în Nirvana). Fãrã<br />
unitate tematicã sau problematicã înºiruirile<br />
aparþin vorbirii în dodii.<br />
Unele listãri adeveresc lucruri identificate<br />
de simþuri, în funcþie de un criteriu oarecare,<br />
de întâmplare, de ºansa categorializãrii, prin<br />
hazard acustic: „Ibrahim Abraham Lut Lot<br />
Sulaiman Solomon Trãznetul Albina Marian<br />
Pelerinajul Lumina Criteriul Poeþii Imperiul<br />
Roman înþeleptul Adoraþia Luna<br />
Evenimentul inevitabil Dominionul<br />
Realitatea sigurã Evidenþa clarã Cei ce<br />
aleargã Elefantul Abu Lahab Tatãl<br />
Flãcãrii toate sunetele îngenuncheazã în<br />
Faþa Sa scris continuu spre nedeconspirare...”<br />
(Rechinuri)<br />
Pentru alte liste se apeleazã la rimã:<br />
„plecarã la denie /fãr’europenie/arsenic<br />
Arsenie//Zamfira Pissiota/a Frosei papiota/<br />
/Saon metoc monahe/mierluþã fãrã Bach e/<br />
Niculiþel ce ah e/garafelor valahe//Ciolanu<br />
din Smãrãndeni /Sihastru din Ploscuþeni/<br />
Zenia din Alexeni/arieni iranieni// iar<br />
Poiana Mãrului/muþunoaie omului/Lepºa<br />
Maica Domnului//Valea Neagrã Vãrzãreºti/<br />
Buciumeni Vladimireºti//Gologanu<br />
Mãxineni/Adam Eva Buciumeni/ Agapia<br />
Bistriþeni/Horaiþa Cetãþeni//cnuta cã nu ºtii<br />
de bãþ /Capsa Hlincea Dobrovãþ//numai<br />
toacã numai schit/ Sihãstrie Neamþ Nechit/<br />
Gorovei nelãcruit//Ceahlãului la carâmb/<br />
Pângaraþi Bucium Hadâmb?/Verona Almaº<br />
pe gâmb” (Ce-am pierdut, Partea<br />
nimãnui). În aceste cazuri, o dublã dodiere:<br />
prin apropierea unor lucruri cu relaþii dincolo<br />
de relativ, graþie liantului de nãclãire a datelor<br />
secvenþializate care este rima.<br />
33
NOTE DE LECTOR<br />
Corneliu Vasile<br />
CORELAÞII ALE PRESEI ªI ISTORIEI*<br />
Cunoscut publicist ºi om de culturã, cu<br />
o producþie editorialã cuprinzãtoare („Grãdina<br />
cu bulgari”, „Istoria presei buzoiene ºi<br />
râmnicene în date, 1839-2008”, „Univers spiritual<br />
buzoian”, „Presa ºcolarã din judeþul<br />
Buzãu”), Viorel Frîncu este ºi un<br />
conducãtorul unui cenaclu de umor, iar, de<br />
curând, a fost distins cu titlul de cetãþean<br />
de onoare al Buzãului.<br />
Cartea face parte din seria<br />
„Scriitori buzoieni pentru<br />
literatura românã”, iar prefaþa,<br />
semnatã de scriitorul Dumitru<br />
Ion Dincã, scoate în evidenþã<br />
perseverenþa cercetãrii jurnalistului,<br />
descoperirea poetului<br />
Nicolae Panait, ineditul<br />
articolelor despre rãzboiul din<br />
Balcani ºi despre frontul de est<br />
ºi prezentarea româncei care a<br />
fost soþia mareºalului german<br />
Friedrich Paulus, care a<br />
capitulat în episodul Stalingrad<br />
al ultimului mare rãzboi.<br />
Capitolul „Din istoria<br />
presei buzoiene ºi râmnicene” menþioneazã,<br />
la zece ani dupã apariþia „Curierului<br />
românesc” al lui Ion Heliade Rãdulescu,<br />
primul ziar tipãrit în limba românã, tipãrirea<br />
foii „Vestitorul bisericesc” (1839), prima<br />
publicaþie buzoianã. De altfel se ºtie cã Buzãul,<br />
alãturi de Govora, Braºov ºi Târgoviºte, este<br />
unul dintre primele centre tipografice din<br />
spaþiul românesc.<br />
Un capitol al acestei cãrþi se ocupã de<br />
editurile ºi tipografiile de ieri ºi de azi<br />
(Bãlãnescu, Oprescu, Lumina) din aceastã zonã.<br />
Sunt înregistrate numeroase publicaþii<br />
periodice apãrute de-a lungul timpului, cum sunt<br />
cele de culturã: „Opinia literarã”, „Renaºterea<br />
culturalã”, „Albatros”, „Vitralii” etc., inclusiv cele<br />
cu caracter economic sau militar.<br />
Publicaþiilor ºcolare le dedicã nu numai<br />
o secvenþã, în acest volum, dar ºi o carte<br />
întreagã, în urma unei intense munci de<br />
* Viorel Frîncu, Consemnãri publicistice. Articole,<br />
comunicãri, studii. Cuvânt de întâmpinare Dumitru<br />
Ion Dincã. Buzãu, Editura Editgraph, 2012<br />
cercetare în biblioteci, arhive ºi instituþii de<br />
învãþãmânt, ceea ce nu au multe judeþe.<br />
Promotorii ºi colaboratorii publicaþiilor<br />
sunt, în primul rând, scriitorii ºi oamenii de<br />
culturã originari de aici: Ion Caraion, Horia<br />
Furtunã, George Macovescu, Nicolae Tãutu,<br />
Alexandru Averescu, George Pâslaru, reporter<br />
de rãzboi pe frontul de vest, tatãl<br />
actriþei ºi interpretei Margareta Pâslaru.<br />
Partea a II-a, „Studii de<br />
istorie localã ºi naþionalã”,<br />
cuprinde articole despre<br />
participarea militarilor buzoieni<br />
la rãzboaiele balcanice, mulþi<br />
uciºi nu în urma unor lupte, ci<br />
victime ale holerei, un jurnal de<br />
front al Regimentului 8<br />
infanterie, prezentarea unui<br />
monument înãlþat în onoarea<br />
soldaþilor români, la Teliº, în<br />
Bulgaria. Sunt interesante<br />
date, extrase din arhivele<br />
militare, despre evenimentele<br />
ºi urmãrile celui de al Doilea<br />
Rãzboi Mondial, ca asaltul<br />
asupra Odesei, unde au murit mai mulþi soldaþi,<br />
ofiþeri români ºi preoþi, ocupaþia sovieticã, cu<br />
jafurile ºi pângãrirea bisericilor etc.<br />
Un interesant articol se ocupã de existenþa<br />
unei pãsãri domesticite, vulturul Ilie, ajuns pe<br />
peronul gãrii locale, un altul despre necunoscutul<br />
poet Dumitru Iliescu, deþinut politic.<br />
Marelui poet Vasile Voiculescu îi sunt<br />
dedicate mai multe pagini, prezentându-se<br />
activitatea sa ca medic pe frontul balcanic ºi<br />
în rãzboiul de întregire naþionalã. Fiul sãu,<br />
Ionicã Voiculescu, pilot erou la Stalingrad,<br />
unde a salvat multe vieþi din încercuire, a<br />
suferit ºi el persecuþii din partea regimului<br />
instaurat la încheierea rãzboiului.<br />
Un articol prezintã cartierul Mihai<br />
Viteazul, din zona gãrii, unde localnicii au fost<br />
împroprietãriþi în diferite perioade, ºcoala<br />
Zangopol, biserica Sfinþii Arhangheli Mihail<br />
ºi Gavriil, cartier unde au activat cu succese<br />
notabile câteva societãþi culturale.<br />
(continuare la pagina 40)<br />
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ROMÂNUL A RÃMAS POET?<br />
Liviu Grãsoiu<br />
GENEROZITATEA POEÞILOR<br />
Editura MNRL din Bucureºti a publicat<br />
la sfârºitul lui 2012 o carte emblematicã<br />
pentru psihologia acestor literaþi ºi artiºti<br />
între artiºti care sunt cei subjugaþi de<br />
slujirea imperiului fãrã limite spaþiale ºi<br />
temporale care este Poezia. Cultivarea ºi<br />
închinarea la el, la acest imperiu mai<br />
înfloritor prin frumuseþea expresiei, prin<br />
nobleþea ideilor ºi, nu în ultimul rând, prin<br />
locul privilegiat ce-l ocupa în<br />
sufletul ºi inima cititorilor,<br />
s-a materializat prin generozitate<br />
bilateralã în volumul<br />
de interviuri Carte cu poeþi,<br />
loc de întâlnire propus de<br />
Lucia Negoiþã unui numãr de<br />
21 de confraþi întru îmblânzirea<br />
avântului ºi aºezarea lui<br />
cuminte în versuri, strofe ºi<br />
poeme oglindind cvasitotalitatea<br />
formulelor estetice<br />
contemporane. Autoarea este<br />
o binecunoscutã membrã a<br />
marii familii a poeþilor români<br />
din ultimul deceniu care, în loc sã-ºi<br />
petreacã timpul în compania mulþimii de<br />
cãrþi rãmase necitite de fiecare dintre noi<br />
(iar fiecare jurând cã se va reîntoarce la<br />
lecturile visate ºi mistuitoare prin locul din<br />
biblioteca individualã) ºi-a reamintit cã, mai<br />
bine de trei decenii, a fãcut publicisticã în<br />
domeniul cultural la cel mai înalt nivel, ca<br />
redactor ºi realizator de emisiuni la<br />
Radiodifuziunea Românã, apoi la<br />
Televiziunea publicã. De altfel, reuºitele<br />
i-au fost recunoscute în 2003 când<br />
Uniunea Scriitorilor i-a acordat „Diploma<br />
de excelenþã pentru jurnalism cultural”.<br />
Lucia Negoiþã probeazã acum, când<br />
nimeni nu o mai obligã, ataºamentul<br />
profund faþã de colegii din generaþia sa,<br />
abordându-i cu tact, eleganþã în expresie<br />
ºi cunoaºtere în amãnunt a vieþii ºi operei<br />
oricãruia dintre invitaþi. Reporterul ºtie tot<br />
despre partenerii de dialog dar acest<br />
„amãnunt” pare a fi estompat de grija ca<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
cititorul sã afle cât mai multe, iar poetul sã<br />
se mãrturiseascã firesc, neinhibat de<br />
uneltele tehnice necesare înregistrãrii ºi sã<br />
fie convins cã rãspunsurile sunt date cu<br />
maximã seriozitate într-o discuþie purtatã<br />
parcã pentru eternitate. Se înþelege cã<br />
paginile oferite iubitorului de poezie au în<br />
egalã mãsurã valoare de document istoric,<br />
moral ºi artistic. Prin arta sa de a pune<br />
întrebãri, de a puncta momentele<br />
cheie ale discuþiilor,<br />
prin provocarea permanentã<br />
prin întrebãri inteligente,<br />
vizând profunzimile psihologiei<br />
artistului, Lucia<br />
Negoiþã prezintã o lecþie de<br />
profesionalism ºi totodatã de<br />
generozitate în slujba dezvãluirilor<br />
urmãrite, realmente,<br />
cu sufletul la gurã, chiar ºi de<br />
aceia familiarizaþi cu biografiile<br />
contemporanilor. Selecþia<br />
este ºi ea inspiratã ºi<br />
dovedeºte afinitãþile elective<br />
ale poetei-reporter, nici unul dintre invitaþi<br />
nefiind introdus în volum pentru sporirea<br />
numãrului de pagini, ci doar pentru adevãrul<br />
ºi sinceritatea celor afirmate.<br />
Replicile primite de Lucia Negoiþã sunt<br />
pe mãsura chestionarelor sale, ºtacheta<br />
fiind mereu sus, fãrã a intra în preþiozitãþi<br />
sau atitudini þinând de snobism, de intenþia<br />
(vizibilã adesea în alte ocazii) de a epata<br />
receptorul prin teribilisme de tot soiul.<br />
Opiniile au fost exprimate în anii din urmã,<br />
adicã între 2009-2012, unele fiind publicate<br />
în „România Literarã”, „Acolada” ºi<br />
„Însemnãri ieºene”.<br />
Aceastã într-adevãr importantã carte<br />
de interviuri este deschisã de Ileana<br />
Mãlãncioiu, de curând academician ºi se<br />
încheie cu moºierul postrevoluþionar<br />
Mircea Dinescu. Plasarea celor doi în<br />
sumar nu poate fi întâmplãtoare, ci þine de<br />
echilibrul gândit de Lucia Negoiþã între<br />
gravitatea ºi adâncimea gândirii Ilenei<br />
35
Mãlãncioiu ºi spumoasa cozerie oferitã<br />
frecvent de fosta tânãrã speranþã a liricii<br />
deceniilor trecute. Între cei doi, nume<br />
cunoscute precum Ion Pop (poet, cãrturar,<br />
prestigios profesor universitar) Constanþa<br />
Buzea, ªerban Foarþã (personificare a<br />
ludicului ºi a ºansei în artã ºi în viaþã), Ana<br />
Blandiana, Nicolae Prelipceanu (poetul care<br />
scrie „pentru cã are încotro”, dar se<br />
descurcã admirabil), Gabriela Melinescu<br />
(impunând încã prin iubirea cu Nichita<br />
Stãnescu, pe când era tânãrã ºi stârnea<br />
admiraþia reporterului prin frumuseþe<br />
fizicã), Victoria Dragu-Dimitriu, Radu<br />
Ulmeanu (singurul care nu se închinã lui<br />
Mircea Zaciu), Monica Pillat (continuatoare<br />
pioasã a tradiþiilor vechii familii Pillat,<br />
moºtenind sumedenie de calitãþi intelectuale<br />
de la bunicul Ion Pillat, de la bunica Maria<br />
Brates, de la pãrinþii Dinu ºi Cornelia Pillat),<br />
Adrian Popescu (ardeleanul colindãtor prin<br />
Italia, descoperitor al câtorva taine creºtine<br />
ºi stabilit solid la „Steaua”), Ioana Ieronim<br />
(poeta neaparþinând, dupã cum declara, nici<br />
unui grup literar, nici unei generaþii); Ioana<br />
Diaconescu, Ion Mircea (crede cã Poezia<br />
este una dintre amprentele lui Dumnezeu-<br />
Cuvântul în lume. „Deci nu avem a ne<br />
teme”).; Grete Tartler (talentele ºi<br />
activitatea sa l-ar complexa pânã ºi pe<br />
Dimitrie Cantemir); Ion Zubaºcu (regretatul<br />
maramureºan afirmã cutremurandu-ne:<br />
„Literatura s-a scris cu sânge de om în<br />
familia noastrã”); Iolanda Malamen (crede<br />
cã pe N. Ceauºescu „îl speria de moarte<br />
cuvântul scris”); Liviu Ioan Stoiciu, Doina<br />
Uricariu (superbã pledoarie pentru libertate<br />
ºi democraþie, susþinând ideea) ºi Cassian<br />
Maria Spiridon (emoþionând prin constanþa<br />
recunoºtinþei sale faþã de cei apropiaþi ºi<br />
prin amãrãciunea de a fi venit „întotdeauna<br />
dupã festin”).<br />
Dacã ar trebui descoperitã o trãsãturã<br />
dominantã a mãrturisirilor celor amintiþi,<br />
aceasta ar fi, fãrã nici o îndoialã,<br />
sinceritatea. Absolut toþi se confeseazã cu<br />
înaltã responsabilitate ºi respect faþã de<br />
propriul statut, faþã de publicul de azi ca ºi<br />
faþã de cel ce va veni. Generozitatea lor mi<br />
se pare maximã ºi se cuvine salutatã cu<br />
adâncã gratitudine cãci se parcurg capitole<br />
de istorie literarã trãitã ºi se desprind<br />
contururile unde personalitãþi definitorii<br />
pentru epoca noastrã. Ileana Mãlãncioiu<br />
rãmâne în registrul tragic prin luciditatea<br />
ºi înþelepciunea unor dureri declarate: „Nu<br />
am fost un copil dorit. N-am fost prietenã<br />
cu mama. […] nimic nu este mai trist decât<br />
casa pãrinteascã rãmasã fãrã pãrinþi.<br />
[…]Dacã moartea a constituit o obsesie<br />
când nu mã privea în mod direct, pe<br />
mãsurã ce se apropie, parcã aº încerca<br />
s-o opresc din drum, vorbind din ce în ce<br />
mai puþin despre ea.”<br />
Greu încercatã de viaþã, Constanþa<br />
Buzea spunea cu aparentul ei calm: „Mã<br />
simt obositã ca ºi când nu viaþa mea aº fi<br />
trãit-o. ªi nu neapãrat cã am trãit viaþa<br />
altuia, ci pe a nici unuia.”<br />
Ana Blandiana îºi retrãieºte momente<br />
de coºmar ale copilãriei, ale adolescenþei<br />
marcate de agresivitatea regimului<br />
comunist, surprinde prin afirmaþii<br />
neaºteptate („…întotdeauna am visat sã fiu<br />
un numãr dintr-o mulþime”) ºi considerã<br />
iniþiativa concretizatã la Sighet „aproape o<br />
sinucidere provizorie”. De remarcat din nou<br />
solidaritatea de care a avut parte, vreme<br />
de mulþi ani, din partea soþului sãu,<br />
Romulus Rusan. În mod cert, Ana<br />
Blandiana îi datoreazã enorm.<br />
Exemplu din toate punctele de vedere,<br />
interviul cu Victoria Dragu-Dimitriu.<br />
Fosta sa colega de redacþie de la Radio<br />
evocã atmosfera specialã dintr-o instituþie<br />
care a supravieþuit în vremuri grele prin<br />
norocul de a avea redactori bine ºcoliþi,<br />
profesioniºti capabili sã strângã, cu<br />
eforturi ºi riscuri, cam tot ce avea mai<br />
bun cultura românã în anii ’60, ’70, ’80.<br />
Despre lumea Bucureºtilor atât de<br />
apropiatã inimii sale, Victoria Dragu-<br />
Dimitriu declarã cu modestie cã<br />
personajele au venit spre ea, ºi nu invers,<br />
iar viitorului îi acordã „o noua ºansã”<br />
„precum oricãrui copil nou venit”.<br />
Ioana Diaconescu se declarã fascinatã<br />
„de document”, experienþa „coborârii în iad”<br />
prin munca de la CNSAS, rãsplãtind din plin<br />
iubirea ei pentru adevãr ºi pentru cei ce s-au<br />
jertfit slujindu-l. ªi totuºi poezia „este aerul<br />
meu fãrã de care viaþa nu poate fi”.<br />
Impresionanta biografie a lui Liviu Ioan<br />
Stoiciu (evocatã ºi în alte rânduri de poet)<br />
cu experienþe existenþiale limitã, pare a fi<br />
dictatã de voinþa Celui de Sus, dar ºi de<br />
continua rãzvrãtire a celui de la Cantonul<br />
248 pornit la un fãrã de sfârºit rãzboi cu<br />
monºtri de tot felul ce ne înconjoarã.<br />
Câteva cuvinte zguduitoare prin francheþe:<br />
„Am suferit toatã viata din acest motiv, al<br />
singurãtãþii”, continuat firesc: „Rãmân<br />
pânã la moarte un însingurat, izolat de<br />
colegi, contestat ºi pentru ceea ce nu sunt,<br />
antipatizat.” A trãit din plin „blestemul<br />
scrisului”. ªi prin asemenea superficiale<br />
însemnãri, cartea Luciei Negoiþã îºi<br />
dovedeºte, sper, nu doar utilitatea, ci poziþia<br />
de moment de referinþã în înþelegerea vieþii<br />
literare actuale.<br />
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
DEGUSTÃTOR DE POEZIE<br />
Emil Lungeanu<br />
UN MEªTER ÎN AªTEPTAREA<br />
ATESTATULUI DE CALIFICARE<br />
Cândva, dintr-o statisticã, aflam cu<br />
consternare cât viseazã în total un om pânã<br />
la vârsta de ºaizeci: ªAPTE ANI! „La vida<br />
es sueño”... Dar parcã e de mai puþinã<br />
mirare cã pierdem o treime din viaþã<br />
dormind? ªi încã e mizilic în comparaþie<br />
cu alte specii, mult mai somnolente. Leii<br />
dorm pânã la douãzeci de ore<br />
zilnic, adicã peste 80 % din<br />
existenþa lor, fiindcã regii îºi<br />
permit, nu ca noi ãºtia<br />
pãlmaºii cu plaivazul, de<br />
þinem stelele aprinse toatã<br />
noaptea pentru o paginã în<br />
plus. Mai dorm de sting cicã<br />
ºi ursuleþii koala, dar nu de<br />
plictisealã, ci de nãuceala<br />
produsã de toxicitatea<br />
frunzelor de eucalipt.<br />
Constantin Kapitza are<br />
destul temei, aºadar, sã-ºi facã din acei<br />
ºapte ani de vise fundaþie pentru o întreagã<br />
trilogie (Strãin lângã vise – Granada,<br />
2011, Meºterul visului de apã – Antares,<br />
2011, Memoratorul de vise – Granada,<br />
2013), cu aceeaºi autoritate cu care<br />
construcþia oricãrui individ îºi are sau ar<br />
trebui sã aibã ca piatrã de temelie „cei<br />
ºapte ani de-acasã”. Nu înseamnã însã,<br />
de aici, cã meºteºugul sãu ar avea ceva<br />
în comun cu fosta breaslã a „oniriºtilor”<br />
noºtri subversivi (din care a mai rãmas<br />
pânã azi printre noi, dacã nu mã înºel,<br />
doar Iulian Neacºu) ori cu anarhismul<br />
deºãnþat al manifestului suprarealist. Cãci<br />
pentru Kapitza facerea de poezie nu<br />
înseamnã deloc vreo „uºurare pentru<br />
intelect” ºi o pauzã în gândire, ci chiar<br />
dimpotrivã, o socotealã sapienþialã de care,<br />
fãrã nici o îndoialã, pe monsieur Breton l-ar<br />
fi durut în frezã. Artizan sofisticat, cu o<br />
schelãrie a discursului elegiac montatã<br />
aproape cu responsabilitatea unui argument<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
filozofic, Constantin Kapitza nu scrie<br />
nimic la întâmplare. Metoda cu care-ºi<br />
preparã substanþa versurilor face din lirica<br />
sa o farmacie a sufletului, nicidecum o<br />
clismã a intelectului dupã reþeta lui<br />
Lautréamont din Cânturile lui Maldoror<br />
(un fel de negativ sonor al Scrisorilor cãtre<br />
Dorador semnate de<br />
Cârneci), acea salubrizare<br />
menitã sã le vinã de hac<br />
tenebrelor, aducând mai<br />
degrabã cu o versiune<br />
profanã a slujbei Sf. Vasile<br />
cel Mare decât cu un<br />
demers literar. ªi poate cea<br />
mai simplã dintre distincþiile<br />
ce trebuie aici fãcute este<br />
efectul stilistic prin întrebuinþarea<br />
timpului verbal. În<br />
acord cu incipitul-standard<br />
al povestitorilor de vise „Se fãcea cã...”,<br />
meºterul Visului de apã îºi conjugã<br />
îndeobºte discursul prin aorist,<br />
distanþându-se astfel de realitatea imediatã.<br />
Contrastul e ºi mai puternic atunci când<br />
se recurge la enalagã ºi la alternanþa<br />
timpurilor sau, cum ar fi spus Vianu, la<br />
scrierea „în basorelief”. Compoziþia ce dã<br />
titlul volumului Meºterul visului de apã<br />
oferã chiar ea un exemplu, prin<br />
diacronismul acestui triptic al vorbirii la<br />
trecut-prezent-viitor corespunzãtor celor<br />
trei strofe: „Venise cu gândurile cãlcate<br />
de vise, / de imagini sãtule de nenorocul /<br />
ce lãsase urme de foc ºi cenuºã,/ dar<br />
þãrmurile curgeau,/ amestecându-se cu<br />
apele mãrii / ºi nu ºtia sã le opreascã. //<br />
Dã-i, Doamne, ºtiinþa sã le prefacã / pe<br />
toate în apã de ploaie,/ sã le amestece<br />
într-o apã mare / de spume ºi cercuri de<br />
liniºte, / sã se scalde oamenii,/ cu punþi ºi<br />
poduri în iubire. // Atunci vom vedea<br />
izvorul,/ ºi meºterul viselor de apã / nu<br />
37
va fi un gropar,/ ºi moartea va pluti<br />
întreagã,/ neºtiind unde sã se aºeze.”<br />
Acest grandios tablou al unei morþi<br />
flotabile ºi veºnic în derivã pe un ocean<br />
universal fãrã de þãrmuri, ca o corabiefantomã,<br />
nu e deloc suprarealism, ci pur<br />
ºi simplu o versiune a cosmogoniei sacre<br />
din Bereºit sau a miniaturii sale mai<br />
plastice din Scrisoarea I („Fu prãpastie?<br />
genune? Fu noian întins de apã?”), a<br />
singularitãþii topologice fluide de la<br />
originile lumii pe care o reproduce creaþia<br />
artisticã însãºi. Iatã cum începea, spre<br />
comparaþie, originalul mesopotamian din<br />
Enuma elish: „Pe când sus cerul n-avea<br />
încã nume ºi nici jos pãmântul, iar Apsu<br />
atotgenitorul zeilor cel fãrã de început<br />
[principiul acvatic masculin, apa dulce –<br />
n.n.] ºi Tiamat atoatenãscãtoarea<br />
[principiul acvatic feminin, apa sãratã –<br />
n.n.] îºi amestecau toate apele în una<br />
singurã...” etc. Apa, izvor al Vieþii ºi principal<br />
ingredient al ei (însuºi creierul uman,<br />
fie el mai mult sau mai puþin<br />
încreþit de gânduri, este apã<br />
în proporþie de 90 %), apa<br />
„mai bunã ca orice” lãudatã<br />
odinioarã de Pindar, combustibilul<br />
în stare sã punã în<br />
miºcare întreaga lume,<br />
dupã cum ºi s-o înece – în<br />
ipostaza diluvianã, cataclismicã<br />
– dizolvând-o la loc,<br />
va condiþiona aºadar cu titlu<br />
de sine qua non ºi ºansele<br />
oricãrei viitoare renaºteri. ªi ce altceva<br />
se vrea, în fond, Facerea-de-poezie dacã<br />
nu o rescriere demiurgicã a cãrþii Creaþiei?<br />
Poetul nostru tânjeºte dupã refacerea unei<br />
lumi deja compromise, în care sacramentul<br />
Apei Vii de altãdatã a decãzut pânã<br />
la postura pluvialã derizorie din buletinele<br />
meteo sau chiar pânã la nevroza acvafobã<br />
a simboliºtilor – apa devenind „materia<br />
disperãrii” (Bachelard). ªi ca dovadã, doi<br />
ani dupã publicarea Meºterului, sintagma<br />
titlului avea sã contamineze ºi paginile<br />
urmãtorului volum Memoratorul de vise:<br />
„Sã tulbur zborul de vrajã/ cu meºterul<br />
visului de apã sã mãsor / rãmânerea mea<br />
pe pãmânt,/ sã arunc nacela, rãmãºiþele/<br />
zborului rostogolit, ofilit.” (Þinutul<br />
veºniciei) Mare elegiac al temei entropiei,<br />
Kapitza nu-ºi face totuºi din tirania ei un<br />
argument de contemptus mundi asemeni<br />
monahilor ºi nici nu-ºi cautã în vis<br />
refugiul dupã pilda suprarealiºtilor, fiindcã<br />
visele nu-s nici ele altceva decât imagini<br />
ale suferinþei cotidiene: „Atunci tãiam o<br />
tinereþe în felii / de Lunã, curcubee, ºi sã<br />
ºtii / cã nu eram doar trecãtor prin ape,/<br />
nici groparul ce trebuia sã-ºi sape / un<br />
loc sub iarba vieþii, înverzitã, / eram surâs<br />
pe faþa ascuþitã. // Acum însã, în gându-mi<br />
se mãsoarã / dezgustul, înãuntru ºi pe-afarã,<br />
/ de-aceea stã în vise suferinþa / cãci în<br />
lume a dispãrut cãinþa.” (Dispariþie) Iatã<br />
un adevãrat certificat de absolvire a ºcolii<br />
Eccleziastului („Visele se nasc din prea<br />
multe griji, iar deºertãciunile din prea<br />
multe cuvinte”) acordat decepþionismului,<br />
altfel omniprezent nu doar în trilogia<br />
visului, ci ºi în restul volumelor adunate<br />
de vreun deceniu încoace. În contabilitatea<br />
vieþii ce trece fãrã a fi realmente trãitã,<br />
visele se adaugã aºadar ºi ele tot la<br />
pierderi, în loc sã aducã oarece<br />
compensaþie. Oare degeaba le afurisise<br />
amãgirea Sf. Ambrozie cu acea rostire<br />
pãstratã pânã azi în vecernia catolicã?<br />
„Procul recedant somnia<br />
et noctium phantasmata!”<br />
(„Piarã visele ºi nãlucile<br />
nopþii!”). Dar visul cu<br />
ochii deschiºi care este<br />
Poezia? Unicul remediu<br />
împotriva netrãirii ºi<br />
„neamintirii” de sine –<br />
cum se exprimã poetul<br />
(cf. „uitãrii”) – rãmâne,<br />
desigur, punerea ei în<br />
stihuri perene, cãlimara<br />
cu apã vie cerºitã Muzei: „Ajutã-mã sã-mi<br />
pãstrez ochii, culoarea, / sã-i feresc de<br />
întunecimea pãmântului, / rezonanþa<br />
amintirii sã opreascã suflarea,/ cu apele<br />
la fântâni spre umbra gândului.” (Ajutor)<br />
Fiindcã degeaba eºti meºter, dacã nu<br />
gãseºti de lucru în vremuri de recesiune.<br />
Cât despre unelte, nu mai e cazul sã ne<br />
facem griji, Constantin Kapitza<br />
numãrându-se printre meseriaºii serioºi<br />
cu trusã completã în dotare. Un singur<br />
lucru îi lipseºte încã, din plin: atestatul de<br />
înaltã calificare ce se lasã în continuare<br />
aºteptat, într-un mod greu de înþeles, din<br />
partea breslei noastre scriitoriceºti. De<br />
unde ºi cred cã recenta antologie de autor<br />
apãrutã în Colecþia Opera Omnia – poezie<br />
contemporanã (Tipo Moldova, Iaºi, 2013)<br />
poartã cel mai sonor dintre toate titlurile<br />
noi de care mi-a fost dat s-aud în ultimii<br />
ani: Aºteptare. ªi vorba lui Doru Moþoc:<br />
Cam târziu, domnule Godot!<br />
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
NOTE DE LECTURÃ<br />
Niculae Ionel<br />
CARTEA UNEI CONFRERII LITERARE<br />
Prin aprilie anul curent, a apãrut, la<br />
Editura Bibliotheca din Târgoviºte, o mult<br />
aºteptatã carte intitulatã „Societatea Scriitorilor<br />
Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri<br />
literare”, semnatã de Mihai Stan<br />
(coordonator), Victor Petrescu ºi George<br />
Coandã. Fãrã intenþii exhaustive, volumul,<br />
surprinzãtor de impunãtor ºi prin<br />
materialul iconografic, s-a nãscut din<br />
necesitatea unui bilanþ pregnant<br />
pozitiv ºi din dorinþa<br />
unei mai profunde solidarizãri<br />
cu întreaga miºcare a<br />
literelor româneºti de pretutindeni,<br />
de azi ºi de mâine.<br />
Întemeiate într-o ordine<br />
fireascã, Editura Bibliotheca<br />
(1997), revista „Litere”<br />
(2000) ºi Societatea<br />
Scriitorilor Târgoviºteni<br />
(2005) – în fond, o unicã ºi<br />
maturã instituþie împreunã –,<br />
s-au aºezat într-o tradiþie cu<br />
începutul în cãrþile manuscrise,<br />
adesea împodobite cu miniaturi de<br />
mare valoare artisticã. La Târgoviºte,<br />
odinioarã – e plãcut sã ne amintim –,<br />
binecuvântaþii cãlugãri, sfintele albine ale<br />
vechii noastre cãrturãrii, migãleau<br />
manuscrise atât de minunate, încât ºi astãzi<br />
ele ne robesc admiraþia. Tiparul lui Macarie<br />
(„Liturghierul”, 1508) ºi toate câte au<br />
urmat, pânã la ªcoalã de la Târgoviºte de<br />
mai ieri, fac gloria unei descendenþe ºtiute,<br />
de peste cinci veacuri, continuând a<br />
reverbera ºi în prezent în conºtiinþa<br />
româneascã. Aºa se face, cred, cã o mânã<br />
de oameni inimoºi au reuºit sã strângã<br />
laolaltã scriitori din toate zãrile limbii<br />
române, chiar ºi din afara graniþelor, din<br />
Serbia ºi Republica Moldova.<br />
Scriitori de largã cuprindere, Mihai<br />
Stan, George Coandã ºi Victor Petrescu,<br />
sunt cunoscuþi de multã vreme ca pasionaþi<br />
„arhivari”, specialiºti în memorie, pãstrãtori<br />
de urme ale trecutului cu precãdere<br />
târgoviºtean. Ei fac parte din categoria<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
acelor oameni, foarte ocupaþi cultural, care<br />
gãsesc timp, în mod miraculos, pentru<br />
înfãptuiri de anvergurã. Cartea lor<br />
înregistreazã traiectul unor împliniri ce pot<br />
justifica consistenþa fenomenului literar.<br />
Editura Bibliotheca a ajuns sã tipãreascã,<br />
în cei 17 ani de existenþã, peste 1000 de<br />
volume, dintre care în jur de 300 de<br />
beletristicã, istorie ºi criticã literarã. Revista<br />
„Litere”, în cuprinsul celor<br />
160 de numere, a gãzduit 398<br />
de colaboratori, fãrã rabat de<br />
la exigenþa criticã. Dar<br />
începutul a fost cu totul modest,<br />
atât pentru editurã, cât<br />
ºi pentru revistã. Poate a fost<br />
mai bine aºa, þinând cont de<br />
împrejurãrile tulburi, de<br />
dificultãþile materiale, cã s-a<br />
pornit de undeva foarte de<br />
jos. S-a întãrit astfel treptat<br />
prin prudenþã o cale. Cât de<br />
firav a debutat publicaþia,<br />
format „Bilete de papagal” un<br />
timp, o spune pãrintele sãu literar, criticul<br />
Tudor Cristea: „Fãrã mijloace financiare,<br />
dar sperând cã se poate, am gãsit un format<br />
apt de a fi justificat cultural ºi am gândit<br />
de unul singur primul numãr. I l-am<br />
rezumat, într-o searã, concitadinului meu,<br />
Dumitru Ungureanu, ºi am hotãrât, scurt,<br />
s-o facem. El a procesat la calculatorul<br />
propriu materialul ºi a completat editorialul<br />
cu câteva idei rãzboinice. În rest, articole<br />
scrise de mine, prozã scrisã de el, douã<br />
pagini de poezii ale Ioanei Dana Nicolae,<br />
câteva încercãri poetice ale unei eleve.<br />
Numai 16 pagini, dar o micã bombã. Sau<br />
o zãdãrnicie. Sau o aiurealã. Nici eu nu<br />
mai ºtiu. Trebuie însã sã recunosc<br />
contribuþia decisivã a celui de-al treilea om,<br />
Mihai Stan, directorul Editurii Bibliotheca.<br />
El a tipãrit revista, preluând ulterior toatã<br />
latura tehnicã ºi, în ultima vreme, cea mai<br />
mare parte din sarcinile redacþionale”. Iatã<br />
cum, mai apoi, cu prilejul unui moment<br />
jubiliar (28 iunie 2008), maestrul Mircea<br />
39
Horia Simionescu – preºedintele de onoare<br />
fondator al SST – îºi consemneazã<br />
entuziasmul, privind colecþia celor o sutã<br />
de numere: „Puþine din bucuriile lumii întrec<br />
în intensitate întâlnirea gândului abstract<br />
ºi ficþiunii viu colorate cu obiectul,<br />
fie acesta statuie sau tablou, fie lucrare sau<br />
cuvântare artisticã. Colecþia rãmânând<br />
întotdeauna un al cincilea punct cardinal<br />
al spiritului ce evitã haosul sau rãtãcirea.<br />
Am întinsã pe terenul larg al mesei masiva<br />
colecþie a revistei «Litere», desfãºuratã ca<br />
un curcubeu pânã la inflorescenþã numãrului<br />
centenar. Izbânda unei idei ºi proiectul<br />
unei arhitecturi, adunarea ordonatã, ºi de-o<br />
mare varietate de teme, aspecte, talente,<br />
încercãri artistice ºi culturale, lansãri de<br />
compoziþii ºi de nume (mare varietate de<br />
trãiri ºi afirmaþii inteligent distribuite!)<br />
reînvie în fibra mea cea mai intimã emoþia<br />
bucuriei vibrante”. Noi toþi de la „Litere”<br />
am cunoscut privilegiul de a sta în preajma<br />
Maestrului. Faima operei sale nu i-a rãpit<br />
nicio clipã simplitatea, naturaleþea ºi<br />
nobleþea comportãrii, cãldura comunicãrii,<br />
generozitatea deschiderii cãtre cel de lângã<br />
dumnealui. A plecat dintre noi la 18 mai<br />
2011, însã spiritul sãu tutelar a rãmas sã<br />
ne îndrume mereu.<br />
Greu de rezumat în cuvinte puþine,<br />
cartea – o istorie literarã – oferã urmãtoarea<br />
structurã: „Bibliotheca – Litere – Societatea<br />
Scriitorilor Târgoviºteni sau Gruparea<br />
Litere, un fenomen la început de mileniu.<br />
Scurt istoric”; „Gruparea Litere în viziunea<br />
lumii literare (Jurnal aproape sentimental)”;<br />
„Scriitori membri ai Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni” (dicþionar cu articole în format<br />
micromonografic: biografie, evoluþie,<br />
cãrþi publicate, selecþie de referinþe critice<br />
ºi opinii privind valoarea); Anexe (acte de<br />
constituire a societãþii literare, statutul<br />
acesteia, prezenþe ale scriitorilor la târguri<br />
de carte, premii literare acordate, contracte<br />
de colaborare ºi parteneriate cu instituþii<br />
publice sau asociaþii ori fundaþii din þarã ºi<br />
din strãinãtate în perioada 2006-2013 etc.);<br />
Bibliografie. Jocul modular al amplei<br />
compoziþii faciliteazã completãri ºi adãugiri<br />
în vederea unor viitoare ºi necesare<br />
reeditãri, cerute eventual de fenomenul<br />
cultural în desfãºurare.<br />
Referitor în special la prezentarea<br />
istoricã, care deschide cartea oferind<br />
încadrare ºi perspectivã cronologicã<br />
întregului, ar fi de semnalat un aspect de<br />
„compendium uriaº” (densitate deosebitã<br />
a conþinutului), fluent însã ºi eficient<br />
construit. ªi încã, tot aici, întâlnim o mai<br />
veche dificultate, piatrã de încercare a<br />
atâtor istorici, aceea de a rezista ispitei<br />
generalizãrilor categorice, ignorând o durã<br />
sintezã sprijinitã pe un numãr relativ restrâns<br />
de concepte fundamentale. Problema,<br />
în cazul de faþã, pare desluºitã în bunã<br />
mãsurã, pe de o parte prin ponderea<br />
materialului documentar ºi înmulþirea<br />
conceptelor amintite, iar pe de alta, printr-o<br />
soluþie viu resimþitã de rezolvare inefabilã,<br />
supunând o atare interpretare unei obstinate<br />
cãutãri a adevãrului ideal.<br />
Meritul deosebit al autorilor constã<br />
în faptul cã ei au izbutit sã punã, ca sub<br />
pana unei singure mâini, o anume<br />
memorie culturalã în contact cu<br />
cunoaºterea largã, cu imaginaþia chiar ºi,<br />
în final, cu articularea discursivã. Bine<br />
coordonatã, nu a fost, nici vorbã, o<br />
întreprindere uºoarã, de simplã strãdanie<br />
ºi onestã competenþã doar. Cum sã<br />
priveºti înapoi, pentru a pãstra, fãrã dram<br />
de nostalgie, cum sã fii militant fãrã nicio<br />
urmã de grandilocvenþã, cum sã arãþi ceva<br />
dintr-un loc aºa cum este Târgoviºtea,<br />
predestinat a fi oraº al literaturii, fãrã a<br />
ipostazia locul, ºi, mai presus de toate,<br />
cum sã intri într-un dialog cu prezentul,<br />
dar ºi cu viitorul, fãrã nicio controversã?<br />
Cartea Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni<br />
îºi însufleþeºte bogãþia materialului<br />
informativ pãstrând deschise ºi active<br />
tocmai astfel de interogãri.<br />
(urmare de la pagina 34)<br />
Corelaþii ale presei<br />
ºi istoriei<br />
Cartea aduce lucruri inedite despre o<br />
româncã de origine aristocraticã, Elena-<br />
Constance Rosetti-Solescu, soþia mare-<br />
ºalului Paulus, greco-catolicã, fiicã de<br />
deputat ºi consul, cu mamã macedoneancã,<br />
o personalitate cu principii morale,<br />
de demnitate ºi de rezistenþã în faþa<br />
încercãrilor vieþii ºi istoriei. Acest capitol<br />
îi prilejuieºte autorului prezentarea carierei<br />
înaltului ofiþer german, inclusiv din a doua<br />
parte a vieþii sale, când aderã la propaganda<br />
foºtilor inamici, fiind iniþial condamnat,<br />
dupã scurt timp exonerat de acuzaþii ºi<br />
lucrând ca ofiþer de poliþie ºi cercetãtor al<br />
istoriei militare în Germania de Est.<br />
Cartea lui Viorel Frîncu se citeºte cu<br />
plãcere ºi interes, aducând numeroase date<br />
ºi fapte puþin sau deloc cunoscute în faþa<br />
cititorului, calitãþile documentare fiind<br />
dublate de stilul alert ºi de expresia elegantã,<br />
fãcând dezvãluiri senzaþionale ºi punând o<br />
luminã mai apropiatã de adevãr asupra unor<br />
evenimente ºi personalitãþi.<br />
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ESEU<br />
Daniel Tache<br />
DON QUIJOTE<br />
ªI PROBA LABIRINTULUI (2)<br />
Aici, în centrul labirintul-infern din<br />
Sierra Morena, devenit centru simbolic al<br />
lumii, îºi va pune în scenã Don Quijote<br />
suprema experienþã iniþiaticã: nebunia.<br />
Imitându-l pe Amadis sau pe Roldán,<br />
alergând gol, cãþãrându-se pe stânci,<br />
rostogolindu-se, sãrind sau rãcnind,<br />
protagonistul îºi induce ieºirea din minþi,<br />
dar îºi depãºeºte modelele livreºti, cãci<br />
deznãdejdea ºi furia sa sunt gratuite, nu<br />
sunt pricinuite de nimic. În discuþia purtatã<br />
cu Sancho, asumarea nebuniei este pusã<br />
acum explicit în legãturã cu motivul lumii<br />
pe dos: E cu putinþã oare ca de-atâta<br />
vreme, de când tot batem drumurile<br />
împreunã, sã nu-þi fi sãrit þie-n ochi cã<br />
toate trebile astea ale cavalerilor rãtãcitori<br />
se aratã a fi doar închipuiri, aiureli ºi<br />
sminteli, ºi cã toate-s de-a-ndoaselea?<br />
(Ibidem, p. 217)<br />
ªi tot aici se vor întretãia, asemeni<br />
celor douã spirale ale labirintului cretan,<br />
cele douã povestiri care aparent nu au nicio<br />
legãturã una cu cealaltã: cea a lui Cardenio,<br />
omul – fiarã ºi cea a Doroteei. Nouã<br />
Ariadnã, Doroteea îl va convinge, în cele<br />
din urmã, pe Don Quijote sã pãrãseascã<br />
labirintul, trezindu-i pofta de noi fapte de<br />
vitejie, dar nu înainte ca aceasta sã-l<br />
cunoascã pe Cardenio ºi sã descopere cã<br />
cel vinovat de nefericirea amândurora era<br />
acelaºi Fernando. Episodul final al celor<br />
douã povestiri, contopite acum într-o<br />
singurã istorie, se va consuma la han, deci<br />
în afara labirintului muntos, unde se vor<br />
întâlni toþi cei patru protagoniºti ºi unde<br />
principalul vinovat, Fernando, va înãlþa<br />
osanale cerului pentru binefacerile<br />
revãrsate asuprã-i, cãci îl scãpase din<br />
labirintul acela încâlcit unde fusese cât<br />
pe ce sã-ºi piardã sufletul ºi crezãmântul<br />
(Ibidem, p. 339).<br />
Intriga nuvelei Curiosul nestãpânit,<br />
cititã la acelaºi han de cãtre preot, pare a<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
prelucra motivul biblic al pariului dintre<br />
Dumnezeu ºi diavol din Cartea lui Iov,<br />
motiv la care va face trimitere ºi Goethe<br />
în Faust. Cãsãtorit cu Camila, pe care o<br />
iubea la nebunie, Anselmo vrea sã-i punã<br />
credinþa la încercare ºi îºi va ruga cel mai<br />
bun prieten, pe Lotario, sã încerce sã o<br />
seducã. Situaþia devine labirinticã, cãci<br />
Lotario va sfârºi prin a se îndrãgosti de<br />
Camila, iar povestea lor de dragoste va fi<br />
încurajatã de cãtre Anselmo, care, pe<br />
mãsurã ce soþia ºi prietenul sãu se afundã<br />
tot mai mult în pãcat, primeºte tot mai<br />
multe dovezi ale credinþei Camilei. Cel care<br />
prevede cum vor evolua lucrurile este<br />
chiar Lotario: Tot ce þi-am spus pânã aici,<br />
o, Anselmo, a fost cu privire la tine ºi nu-i<br />
rãu s-auzi acuma ºi câte ceva din ceea ce<br />
mã priveºte pe mine, iar de-o fi sã mã<br />
lungesc la vorbã, iartã-mã ºi tu, cã toate<br />
astea le cere labirintul în care ai intrat ºi<br />
din care vrei sã te scot eu (Miguel de<br />
Cervantes y Saavedra, Don Quijote de la<br />
Mancha, vol. I, p. 300).<br />
Victime ale acestui nou labirint nãscut<br />
din neîncredere sau mai degrabã din<br />
incapacitatea de a crede vor deveni, în cele<br />
din urmã, toþi cei trei protagoniºti.<br />
Rãsturnãrile de situaþie se þin lanþ ºi, rãtãcit<br />
printr-un nou labirint al neîncrederii ºi<br />
geloziei, cãruia, de aceastã datã, el însuºi îi<br />
dãduse naºtere, Anselmo îi cere ajutor<br />
Camilei (Îi ceru iertare de nebunia lui ºi<br />
sfat cum sã dreagã lucrurile ºi sã iasã cu<br />
faþã curatã dintr-un labirint atât de<br />
întortocheat ca acela în care îl vârâse lipsa<br />
lui de cap) (Ibidem, p. 316). Camila nu este<br />
însã Ariadna; iubirea ei nu se poate consuma<br />
decât în incinta labirintului. Anselmo moare<br />
de inimã rea, Lotario cade într-o bãtãlie la<br />
care participã mânat de remuºcãri, iar Camila<br />
se cãlugãreºte ºi moare la scurt timp.<br />
Încercând sã rãspundã întrebãrii cine<br />
este Don Quijote? (Ioana Mustaþã, În<br />
41
preajma lui Don Quijote, Editura Roza<br />
Vânturilor, Bucureºti, 1991), Ioana<br />
Mustaþã trece în revistã principalele<br />
interpretãri pe care personajul le-a primit,<br />
de la naºterea sa ºi pânã astãzi: dacã, în<br />
opinia lui G. Cãlinescu, personajul a fost<br />
creat de Cervantes pentru a satiriza<br />
literatura cavalereascã ºi de duzinã, în cea<br />
a lui André Suarès Don Quijote este<br />
Cervantes în armurã de cavaler (André<br />
Suarès, Trois grands vivants, Cervantes,<br />
Baudelaire, Tolstoi, Ed. Grasset, Paris,<br />
1938, p.13), pentru ca Unamuno sã<br />
considere, dimpotrivã, cã nu este nicio<br />
legãturã între autor ºi personaj, Don Quijote<br />
devenind pentru acesta o efigie a<br />
spiritualitãþii spaniole ce poate fi pusã în<br />
legãturã cu figura cristicã; pentru T. S. Eliot,<br />
alãturi de Faust, Hamlet sau Ulise, Don<br />
Quijote este un simbol european,<br />
explicându-l pe omul european lui însuºi,<br />
pentru Turgheniev quijotismul dã nume<br />
principiului unui sublim sacrificiu de sine,<br />
privit, fireºte, prin prisma comicului<br />
(Serghei Turgheniev, Opere, vol, XI,<br />
E.L.U., Bucureºti, 1962, p. 9), în timp ce<br />
pentru Ortega y Gasset personajul<br />
cervantesc poate fi vãzut ca o primã<br />
expresie în literaturã a bovarismului.<br />
Cine este deci Don Quijote? Dacã am<br />
avansa ipoteza cã este o mascã a lui Tezeu,<br />
protagonistul mitului cretan, problema<br />
raporturilor dintre mitul arhaic ºi cel<br />
modern ar fi rezolvatã, însã lucrurile nu<br />
sunt niciodatã atât de simple. Fie ºi pentru<br />
simplul motiv cã Cervantes topeºte în<br />
armãtura labirintului sãu numeroase alte<br />
structuri mitice, relaþia dintre Don Quijote<br />
ºi Tezeu se cuvine a fi nuanþatã. Don<br />
Quijote trãieºte într-o lume pe dos, pe care<br />
o percepe ca labirinticã. Asemeni lui Tezeu<br />
care, pãtruns în labirint, desfãºoarã un alt<br />
labirint, ghemul Ariadnei, pentru a nu se<br />
rãtãci, Don Quijote îºi pune masca<br />
nebuniei, inverseazã valorile ºi instaureazã<br />
în labirintul lumii labirintul sãu personal,<br />
în care poate intra ºi din care poate ieºi<br />
când pofteºte. Recurenþa motivului în<br />
discursul personajului nu lasã loc pentru<br />
nicio umbrã de îndoialã în acest sens.<br />
Ascensiunea pe munte, devenitã, dupã o<br />
dialecticã a labirintului, coborâre simbolicã<br />
în Infern, reprezintã momentul de supremã<br />
graþie la care personajul are acces. Aici, în<br />
labirintul muntos din Sierra Morena, ajuns<br />
în centrul labirintului sãu personal, dar ºi<br />
în centrul labirintului lumii, Don Quijote<br />
se elibereazã de strânsa dialecticã a cauzei<br />
ºi efectului: el, înþeleptul tragic, va înnebuni<br />
fãrã un motiv aparent, va înnebuni pentru<br />
cã aºa trebuie sã se întâmple, pentru cã<br />
trebuie sã se supunã unor modele<br />
cavalereºti, pentru cã trebuie sã se supunã<br />
unor legi, pe care astfel le reinstaureazã,<br />
anulându-le totodatã pe cele dupã care se<br />
conduce lumea de jos.<br />
La rândul sãu, Sancho Panza are sacra<br />
datorie de a fi martorul tuturor vitejiilor,<br />
pentru a le transmite posteritãþii. Scutierul<br />
lui Don Quijote, cel care pierde ºi<br />
reinventeazã scrisoarea stãpânului sãu cãtre<br />
Dulcineea, înlocuind hazliu, dar deloc<br />
întâmplãtor, suverana mea doamnã cu<br />
subterana mea doamnã, este cel care trebuie<br />
sã înveþe sã iasã, dar sã se ºi întoarcã în<br />
labirint. Dacã Don Quijote este cavalerul<br />
rãtãcitor, atunci Sancho Panza este martorul<br />
ºi cronicarul marilor lui isprãvi de vitejie.<br />
Recurenþa motivului din discursul<br />
personajului devine recurenþã de structurã<br />
la nivel narativ. Viziunea quijotescã asupra<br />
lumii este, în aceeaºi mãsurã sau în ºi mai<br />
mare mãsurã, viziunea lui Sancho Panza.<br />
Atitudinea lui Don Quijote este meditativeroicã,<br />
cea a lui Sancho Panza nedumeritironicã.<br />
Cei doi nu pot fi despãrþiþi. Relaþia<br />
de interdependenþã în care intrã Don Quijote<br />
ºi Sancho Panza va fi recognoscibilã, mai<br />
târziu, în interdependenþa Faust/Mefisto.<br />
Chiar supranumele de Cavaler al Tristei<br />
Figuri i-l dã protagonistului acelaºi Sancho<br />
Panza, care îºi dezvãluie astfel rolul de<br />
mediator între ficþiunea romanescã ºi<br />
autorul acesteia (Don Quijote are<br />
convingerea cã doar autorul istoriei al cãrei<br />
personaj este îl putea inspira pe scutier în<br />
alegerea supranumelui).<br />
ªtiind despre sine cã nu este doar o<br />
persoanã, ci ºi un personaj, punându-ºi<br />
sistematic realitatea sub semnul întrebãrii,<br />
Don Quijote, asemenea celui în sarcina<br />
cãruia cãzuse slovenirea isprãvilor sale, îºi<br />
supune lumea unui proces de<br />
„ficþionalizare”: se încãpãþâneazã sã vadã<br />
frumosul ori de câte ori urâtul îi iese în<br />
cale. ªi, uneori, urâtul redevine frumos.<br />
Ficþiunea quijotescã se revarsã în realitate<br />
ºi o transformã. Gesturile ºi faptele sale<br />
par ridicole, dar credinþa sa mutã munþii<br />
din loc. Prin aceasta abia, personajul devine<br />
arhetipic, iar istoria sa, una miticã. În plus,<br />
rãtãcind printr-o lume cãreia se<br />
încãpãþâneazã sã-i confere sens, Don<br />
Quijote îºi asumã unilateral responsabilitatea<br />
destinului acestei lumi ºi prin acesta<br />
se apropie de Tezeu. Romanul lui<br />
Cervantes poate fi citit ca unul al cãrui<br />
protagonist este un nou Tezeu, unul creºtin.<br />
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
LIT(ER)OGRAFII<br />
Magda Grigore<br />
CRISTIAN BÃDILIÞÃ, SOUND LIRIC<br />
Reconfortantã ºi dezinvoltã, poezia lui<br />
Cristian Bãdiliþã din volumul Fatã frumoasã<br />
/Poeme de dragoste ºi amor (Editura<br />
Grinta, Cluj 2012), poate atrage atenþia mai<br />
multor cititori cu gusturi literare diferite,<br />
îndeosebi prin viziunea poeticã particularã,<br />
transformatã în laboratoarele sufleteºti în<br />
care autorul prelucreazã cu intensitate<br />
remarcabilã existenþa ca metaforã a lumii.<br />
Chintesenþa este transpusã în<br />
versuri accesibile ºi provocatoare,<br />
care par sã ajungã<br />
pe scurtãturi tainice în inima<br />
ascultãtorului, un adevãrat<br />
sound liric. Este o poezie<br />
relaxa(n)tã, care nu imitã<br />
niciun demers sofisticat din<br />
discursurile poetice moderne,<br />
nu staþioneazã în umbra<br />
izvoarelor sale ºi nu frecventeazã<br />
epatãrile stilistice cu<br />
care suntem obiºnuiþi azi.<br />
Volumul are impact la<br />
public inclusiv prin forma lui,<br />
avangardistã putem spune<br />
pentru piaþa româneascã de carte. El apare<br />
ca o carte-inimã, iar de îndatã ce se deschide<br />
devine carte-fluture pe ale cãrui aripi<br />
odihnesc câþiva stropi de poezie ºi chipuri<br />
feminine în lumini ºi umbre, o insinuantã<br />
aproape-depãrtare a feminitãþii ca prezenþã<br />
cvasi-permanentã. Apariþia include ºi un<br />
DVD cu 22 de poeme în lectura autorului,<br />
bandã sonorã ce transportã inflexiunile<br />
autentice, un privilegiu pentru colecþionari.<br />
Cristian Bãdiliþã este cunoscut ca un<br />
intelectual sobru, discret, dinamic, aflat în<br />
perpetuã adaptare faþã de propriile revelaþii.<br />
Teolog, istoric – exeget al creºtinismului<br />
timpuriu, traducãtor ºi eseist, Cristian<br />
Bãdiliþã nu putea rata experienþa poeziei.<br />
Mai mult, el certificã pe parcursul câtorva<br />
volume o idee mai veche, aceea cã poezia<br />
este mai degrabã înruditã cu filozofia ºi cu<br />
teologia decât cu literatura. Criticul Alex<br />
ªtefãnescu vorbea în ceea ce-l priveºte pe<br />
autor de un ortodoxism ludic caracteristic,<br />
apreciind persistenþa emoþiei în actul ludic<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
al creaþiei ºi observând ce frumos se joacã<br />
un erudit care obligã poezia – atât de<br />
înstrãinatã de ea însãºi, în ultima vreme –<br />
sã reintre în definiþia ei. Poate nimic nu<br />
este întâmplãtor ºi se poate ilustrata aici,<br />
într-un fel individual, teologia persoanei<br />
despre care vorbea Pãrintele Profesor<br />
Dumitru Stãniloae, susþinând ideea cã<br />
lumea se vindecã mai întâi la nivelul<br />
persoanei, prin implicare ºi<br />
simþire, prin ideal ºi trãire<br />
elevatã. Sunt pãreri care<br />
susþin ºi teoria cã lumea se<br />
poate purifica prin poezie, iar<br />
în prezent teologia ar fi mai<br />
apropiatã de poeticã ºi nu de<br />
misticã. Forþa poeziei ºi<br />
detenta ei sacrã au fost<br />
surprinse expresiv în recentul<br />
Manifest suprarealist ortodox<br />
semnat în Franþa, în decembrie<br />
2008, în urma miºcãrii<br />
suprarealiste/metarealiste<br />
ortodoxe, document care<br />
vorbeºte în termeni semnificativi despre<br />
încãrcãtura divinã a poeziei: „Poezia este<br />
viziune, dezvãluire (apokalypsis). Ea nu se<br />
confundã cu extazul mistic, nici cu beþia sau<br />
delirul de cuvinte. Este sobria ebrietas. Stare<br />
de luciditate hiperbolicã. Nici delir, nici dicteu<br />
automat, inspiraþie subitã ºi expiraþie controlatã.<br />
Nici entuziasm, nici exoterism.”…<br />
Cristian Bãdiliþã ilustreazã cu succes<br />
acest raþionament prin volumul dedicat<br />
femeii – fatã frumoasã, creaþie subtilã ºi<br />
necesarã, naturã purã care conþine toate<br />
atributele specifice creaþiei în sine:<br />
perfecþiune ºi imperfecþiune, afirmare ºi<br />
negare, prezenþã ºi absenþã ºi care,<br />
indiferent de ipostaze, împrumutã ceva din<br />
taina întregului ºi din misterul lumii<br />
regenerabile. Femeile (regine/contese/<br />
generãlese/ electriciene/ moaºe/ subrete/<br />
intelectuale feministe/ luptãtoare pentru<br />
drepturile omului/ jucãtoare de ºah/<br />
gimnaste/ cultivatoare de porumb etc.),<br />
devin egale ca ofertã existenþialã, stabilind<br />
cu bãrbatul un permanent raport dinamic<br />
43
de forþe. O dualitate în miºcare, un firesc<br />
– natural ºi un echilibru etern posibil al<br />
perpetuãrii omenescului. Toate femininele<br />
lui Cristian Bãdiliþã sunt asimilate câmpiilor<br />
elizee – insule ale celor fericiþi, atunci când<br />
sunt tangibile, dar ºi parte din lumea<br />
subpãmânteanã pentru cei ce pãcãtuiesc,<br />
conform unor legende strãvechi.<br />
Simplitatea poeziei se reflectatã la autor<br />
prin austeritatea trãirilor obiºnuite,<br />
purificate ºi esenþializate: „Cu buzunarele<br />
deschise trec/ prin inima iubitei ºi mã-nec/<br />
parfum de trestii blonde mã-mpresoarã/<br />
ochii þi-i sorb, zvârlugi, din cãlimarã,/<br />
iubito, dacã pleci la drum, sã-þi pui/ o pânzã<br />
de corabie-n cãlcâi/ iar briza gurii mele-o<br />
sã te poarte/ prin ceaºca lumii pânã peste<br />
moarte”. (Briza). Mesajul constant al<br />
textelor deconspirã alianþa perpetuã,<br />
simbolicã ºi metaforicã, între femeie din<br />
Itaca ºi bãrbatul ce-ºi petrece zilele în<br />
nacela unei montgolfiere. Tot spaþiul dintre<br />
aceste douã polaritãþi ale lumii devine<br />
cãutare, aºteptare, tatonare, vânare,<br />
renunþare, visare. Posibilitãþile (re)întâlnirii<br />
multiplicate dintre Adam ºi Eva au<br />
întotdeauna forþa misterioasã a vieþii ºi a<br />
creãrii lumii din nou. Din nou ºi din nimic,<br />
exact ca lumea dintâi. Poemele lui Cristian<br />
Bãdiliþã sunt configurãrile unor stãri<br />
subiective, lucide, metode de introspecþie,<br />
demontãri fictive ale unor edificii sufleteºti<br />
complicate, scenarii imaginative de o<br />
voluptate reþinutã.<br />
Pe tot parcursul cãrþii lirismul lui<br />
Cristian Bãdiliþã capãtã virtuþi sonore,<br />
confirmând o afirmaþie din Manifestul<br />
amintit: „Dacã nu place, nu e poezie.<br />
Provine din gratuitatea harului ºi produce<br />
jubilaþie intelectualã, psihicã ºi esteticã. Lasã<br />
în cititor sau ascultãtor o senzaþie de<br />
neuitare…”. Ivite spontan, romanþa,<br />
cântecul de lume, poemul livresc, converg<br />
dupã Alex ªtefãnescu la creionarea<br />
pitorescului balcanic al autorului, care<br />
trãdeazã sonoritãþi evanescente din<br />
Eminescu, din Miron Radu Paraschivescu,<br />
din Minulescu sau Dinescu. Poezia lui<br />
Cristian Bãdiliþã este însã suficient de<br />
amprentatã de personalitatea autorului ei<br />
în aºa manierã încât devine cu uºurinþã<br />
marcã personalizatã: „Caaaaoooouuuurrã/<br />
mi se face dor de ea/ ca o primãvarã pe<br />
rug/ ca o urã sfinþitã sã bea/ ambrozia de<br />
sub crug// Ca o toamnã ce se sinucide<br />
încet/ ca un înger implorând bacºiº/ ca un<br />
oarecare poet/ existând pe furiº// Doamne,<br />
cât de dor mi-e de ea/ latrã sângele-n inimi<br />
strãine/ plictisitã-i cenuºa din mine/ ºi-i prea<br />
jos ca sã poatã cãdea.” (Cantilenã). El<br />
filigraneazã cu pasiune, ca ªerban Foarþã<br />
ºi distileazã adesea detaºat, ca Emil<br />
Brumaru. Este un imagist cu lirism sonor<br />
ºi senzual, care a gãsit în poezie un limbaj<br />
al admiraþiei vieþii. Poezia umple (con)textul<br />
decupat din realitate, redimensionând<br />
dimovian tablourile din jur: „O, frumoasã,<br />
caldã Salomee/ gleznei tale vreau sã mãnchin/<br />
ºoldurilor coapte de pornee/<br />
pântecului ce n-a fost virgin/ ochilor stãtuþi<br />
ca dupã zile/ de beþie cruntã ºi desfrâu/<br />
tãlpilor cu unduiri tiptile/ mirosind a lan<br />
pustiu de grâu/ braþelor fãcute sã cuprindã/<br />
laolaltã regi ºi sfinþi calici/ zvâcnetelor tale<br />
din burici/ ºi fãpturii tale, ºerpuindã,/ pãrului<br />
crescut de-atât oftat/ pân’ la talpa iadului,<br />
ºi frunþii/ care-n paiºpe cioburi s-a crãpat/<br />
dupã dorul ºi plinirea nunþii./ O, frumosã,<br />
purã Salomee/ la picioare lasã-mã sã-þi cad/<br />
ºi primeºte azi, printre trofee,/ capul meu<br />
eretic ºi nomad”. (Trofeul). Volumul poate<br />
fi privit ca un cântec de adorare a perechii,<br />
din care femeia reprezintã jumãtatea<br />
necesarã. Ei îi sunt adresate cântecele ºi<br />
descântecele, contopind uneori valenþe<br />
eminesciene ºi nichitiene: „Vino dragã,/<br />
vino dragã sã te mângâi/ peste umeri, peste<br />
ºolduri/ ºi de mine sã te mântui/ ºi de toate<br />
sã te mântui./ Vino dragã mai aproape/<br />
intrã-n mine ca-ntr-un râu/ zdrenþuit ºi<br />
fãrã ape/ mai aproape, mai aproape/ ochii<br />
tãi în trup sã-mi sape/ gropi adânci/ ºi-n<br />
gropi sã-ngroape/ mânzul dulcelui<br />
desfrâu.”(Descânt).<br />
Asistând la spectacolul poemelor de<br />
dragoste ºi amor din poezia lui Cristian<br />
Bãdiliþã, ontologia îºi reînnoieºte parcã<br />
oferta trãirii. Din punct de vedere teologic,<br />
nici calea mântuirii nu este în conflict cu<br />
poezia: „Pe câmp abia ieºit/ din scutec/ la<br />
luminã/ se plimbã galeº-galeº/ fiinþa mea<br />
deplinã,/ iar soarele deasupra ei/ presarã<br />
puf/ de paºnici miei.” (Cronicã<br />
paradisiacã). Poate cã realitatea se<br />
corecteazã prin forþa/puterea credinþei,<br />
aceasta întreþine ochiul sacru care<br />
adulmecã starea de graþie.<br />
Fatã frumoasã este un volum lipsit<br />
de artificii estetice, tehnicile poetice<br />
lipsesc parcã ostentativ, accentul cade<br />
liber pe subiectivitatea trãirilor ºi a<br />
revelaþiilor auctoriale. Gândurile/<br />
gesturile/vorbele devin poezie, iar ea<br />
schimbã la faþã realitatea. Poemele lui<br />
Cristian Bãdiliþã se unesc într-o emergenþã<br />
a stãrii de a fi viu. Poezia e vie, ea umple<br />
spaþiile libere din limbaj, acoperã<br />
imperfecþiunile, absenþa din cuvinte.<br />
Poezia lui Cristian Bãdiliþã are un sâmbure<br />
sacru, deºi abordeazã lumea profanã. Sub<br />
stigmatul jocului matur el întrupeazã<br />
poezie în mod singular, eliberându-i<br />
eufonia, ajutând-o sã iasã la suprafaþã.<br />
Poezia devine aºa cum trebuie sã fie – o<br />
izbândã în sine, un triumf al înþelesului<br />
peste retorica tuturor neînþelesurilor.<br />
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ALAMBICOTHECA<br />
Dumitru Ungureanu<br />
D-ALE SCRIITORILOR<br />
În numãrul pe aprilie 2013 al revistei iatã cum se organizeazã comitetul USR, la<br />
Litere, Tudor Cristea pune pe tapet câteva 13 martie 1981, pentru confruntarea cu<br />
chestiuni ce þin de nãravurile scriitorilor din El, Supremul: „Se fac recomandãri sã nu<br />
regimul trecut, cu trimitere la moravuri ridicãm probleme personale stricte ºi, pe<br />
actuale. ªi nãravurile, ºi moravurile (oricât cât se poate, sã nu se facã raportãri la<br />
de sinonime, cuvintele acestea nu definesc grupul B. & Co., pentru a lãsa spaþiu<br />
aceleaºi simptome!) se aºazã inevitabil sub discutãrii problemelor de interes general,<br />
eticheta lui Caragiale: machiaverlâcuri! Voi pentru bunul mers al literaturii ºi al vieþii<br />
lãsa plãcerea descoaserii lucrãturii (eventual<br />
a destrãmãrii ei) celor cu acces la care e: 1. Doinaº vorbind în deschidere sã<br />
literare. Se fixeazã ordinea intervenþiilor,<br />
„dosare”. Dacã vor primi altceva decât facã un cadru al problemelor; 2. N.<br />
fleacuri prelucrate prin aºchiere, polizare sau Manolescu; 3. Iorgulescu; 4. Caraion º.a.”.<br />
retuºare pe ici, pe colo, prin punctele Strategia (recomandatã de cine?), cum<br />
esenþiale! Hârtiile prãfuite ºi confuze, greu se va dovedi ulterior, este complet eronatã,<br />
înmânate cercetãtorilor acreditaþi la CNSAS, fiindcã scriitorii aleºi responsabili ai USR<br />
pot fi taxate ca diversiuni. Aproape tot ce-a voiau sã obþinã... Ce sã obþinã? Asta nici<br />
scãpat din arhive pare menit sã închidã gura ei nu ºtiau! Dar sperau, temându-se cã vor<br />
neºtiutorilor bine-intenþionaþi, sã propulseze fi refuzaþi! Absurdul situaþiei e limpede azi.<br />
în prim-plan trepãduºi cu titluri universitare Atunci, în zarva bãtãliei cu preopinenþii<br />
obþinute prin fraudã, sã reducã la tãcere protocroniºti, membrii ultimului comitet<br />
vocile puþine ale istoricilor de probitate ºi director liber ales al USR pãreau convinºi<br />
competenþã. Aceºtia sunt rãu vãzuþi nu doar cã „dã-i ºi luptã” vitejeºte pentru cauze<br />
de cei vinovaþi, ci ºi de anonimii care, nefiind mãreþe. Niciunul nu sesiza cã „problemele<br />
capabili sã-ºi înghitã onest broasca laºitãþii de interes general” – deci, nimic concret!<br />
de-o viaþã, se simt jigniþi cã notele informative<br />
semnate de alþii nu le ridicã statuie. Cãci, de Ceauºescu, Popescu-Dumnezeu,<br />
– erau specialitatea sistemului reprezentat<br />
dupã tipicul celuilalt regim, când funcþiona Suzana Gâdea etc. Dar scriitorii ce<br />
teorema „cine nu e cu noi, e împotriva reprezentau? Rãspunsul e conþinut în<br />
noastrã!”, acum lucreazã directiva „noi formularea: „bunul mers al literaturii ºi al<br />
decidem cine a fost opozant sau dizident”, vieþii literare”! Or, literatura ºi viaþa literarã<br />
cã rezistent prin culturã s-a nevoit tot de atunci traduceau în termeni proprii<br />
scriitorul român! Mai ales cel care, numit cerinþele sistemului socialist (sau comunist,<br />
într-un post de redactor-ºef, sã zicem, ceauºist ºi cum mai poate fi el categorisit).<br />
musai cã era un aprig duºman al regimului, Mai toþi delegaþii erau membri ai PCR (cât<br />
combãtut prin glorioase editoriale de sinceri, nu conteazã!), unii chiar<br />
encomiastice! Pãi, sã nu-i apreciem ilegaliºti, alþii vechi proletcultiºti.<br />
împricinatului excepþionalele contribuþii?! Erau ei uniþi? Nu. Asta nici nu intrã în<br />
Apelez iarãºi la mãrturia profesorului firea scriitorilor, nici nu e de bun augur –<br />
universitar Mircea Zaciu, prezent la când viaþa societãþii e liberã ºi pluralitatea<br />
întâlnirea evocatã de T. Cristea ºi lãsatã în e garantatã nu de vreo constituþie ºchioapã,<br />
suspensie din lipsã de material documentar. ci de exerciþiul democratic. Dar în<br />
Cele spuse/scrise de Mircea Zaciu sunt condiþiile dictaturii, diferenþa de opinii, de<br />
publicate în Jurnal, vol. I, Editura Dacia, prioritãþi ºi de stil dintre scriitori, membri<br />
1993, pp. 232-241. Fiind vorba de audienþa ai USR, a fost o slãbiciune.<br />
acordatã de Ceauºescu „celeilalte pãrþi”, (continuare la pagina 47)<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
45
DIN ISTORIA...<br />
Aurelian Silvestru<br />
EMINESCU ªI DIVINITATEA<br />
Suntem coborâtori din stele. Viaþa<br />
însãºi s-a nãscut din praful cosmic. ªi<br />
(cine ºtie?) poate cã lumea noastrã e<br />
populatã de fiinþe care nu se vãd. Poate<br />
cã Dumnezeu, cu toatã suita sa de sfinþi<br />
ºi heruvimi, se plimbã printre noi, iar noi<br />
nu mai avem capacitatea de a comunica<br />
cu El…<br />
În „Luceafãrul” lui Eminescu<br />
descoperim o stranie poveste de iubire,<br />
conform cãreia Hiperion (o fiinþã celestã)<br />
se îndrãgosteºte de pãmânteana Cãtãlina,<br />
rugând-o pãtimaº:<br />
– O’vin’, odorul meu nespus,<br />
ªi lumea ta o lasã;<br />
Eu sun Luceafãrul de sus,<br />
Iar tu sã-mi fii mireasã.<br />
Fata îi rãspunde la sentimente, însã îi<br />
pune o condiþie:<br />
– Dar, dacã vrei cu crezãmânt<br />
Sã te-ndrãgesc pe tine,<br />
Tu te coboarã pe pãmânt,<br />
Fii muritor ca mine.<br />
Gata sã renunþe la toate de dragul<br />
iubirii, Hiperion se duce la Pãrintele sãu<br />
ºi-l roagã:<br />
– Reia-mi al nemuririi nimb<br />
ªi focul din privire,<br />
ªi pentru toate dã-mi în schimb<br />
O orã de iubire!<br />
Creatorul, fireºte, nu poate fi de acord<br />
ºi îi dezvãluie adevãrata faþã a oamenilor<br />
care sunt fãþarnici, infideli ºi nestatornici.<br />
Sfârºitul poemului e binecunoscut ºi<br />
ne plaseazã pe noi, muritorii de rând,<br />
într-un con de umbrã nu prea favorabil…<br />
Exegeþii lui Eminescu au lansat ulterior<br />
ideea cã poetul s-a referit, de fapt, la<br />
soarta omului de geniu care nu e capabil<br />
sã fie fericit decât în lumea creaþiei sale.<br />
Ba unii critici literari au susþinut cã<br />
Eminescu s-a inspirat din Schopenhauer<br />
care considera cã geniul este un singuratic.<br />
„– Oamenii geniali, scria filosoful<br />
german, sunt prea puþini la numãr, ca sã-ºi<br />
gãseascã o pereche ºi prea diferiþi de ceilalþi,<br />
ca sã le poatã deveni prieteni...”<br />
Referitor la subiectul poemului, pânã<br />
ºi G. Cãlinescu era de pãrere cã „ideea a<br />
fost preluatã dintr-un basm cules de<br />
Kunisch”. Alþi critici au fãcut paralele între<br />
Eminescu ºi Goethe sau Eminescu ºi<br />
Hölderlin (care scrisese ºi el un poem<br />
despre Hiperion – personaj mitologic al<br />
cãrui nume, din punct de vedere<br />
etimologic, se descifreazã ca „cel care<br />
merge pe deasupra pãmântului”).<br />
Înaintând pe aceastã cale, lucrurile ar<br />
putea fi împinse spre nerecunoºtinþã…<br />
Dupã mine, subiectul epic pe care se<br />
þine „Luceafãrul” n-a fost nici inventat,<br />
nici preluat dintr-un basm german. Poetul<br />
a redat un caz cu mult mai vechi decât<br />
cel descris în „Fata din grãdina de aur”,<br />
iar sursa lui de inspiraþie a fost un episod<br />
din Biblie!<br />
În virtutea tradiþiilor, noi credem cã<br />
Isus Hristos este unicul fiu al lui<br />
Dumnezeu care a pogorât pe pãmânt.<br />
Dar, dacã ne aplecãm mai atent asupra<br />
textelor din Sfânta Scripturã, descoperim<br />
cã Tatãl nostru cel din Ceruri a avut ºi<br />
alþi „fii” care coborau printre oameni ºi<br />
comunicau cu ei…<br />
E una dintre cele mai tainice ºi mai<br />
controversate perioade din istoria umanitãþii<br />
– perioadã peste care atârnã ºi azi o perdea<br />
de nepãtruns. Referindu-se la ea, unii autori<br />
moderni considerã cã Biblia a descris, de<br />
fapt, o invazie a extratereºtrilor ºi cã specia<br />
umanã ar putea fi rezultatul „experimentelor<br />
genetice” puse la cale de aceºti cãlãtori<br />
interstelari.<br />
Dar s-o luãm pe rând…<br />
În Biblie existã un fragment care<br />
descrie o situaþie similarã cu povestea din<br />
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Luceafãrul” lui Eminescu (Facerea, cap.<br />
6: 1-5). Citez:<br />
„– Iar dupã ce oamenii s-au înmulþit<br />
pe pãmânt, Fii lui Dumnezeu, vãzând cã<br />
fetele lor sunt frumoase, ºi-au ales dintre<br />
ele soþii, care pe cine a voit… Aºa au apãrut<br />
uriaºii din vechime, de pe timpul când Fiii<br />
lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor,<br />
iar ele au prins a le naºte copii.”<br />
Textul e sãrac în detalii ºi nu ne<br />
lãmureºte cine erau, de fapt, aceºti fii ai<br />
lui Dumnezeu. La originea pasajului se aflã<br />
Cartea lui Enoh, pe care Biserica a folosit-o<br />
pânã în secolul al IV-lea, fiind apoi exclusã<br />
din circuitul scripturilor creºtine.<br />
Enoh era unul dintre nepoþii lui Adam<br />
care putea comunica direct cu Demiurgul.<br />
El afirma cã fiii lui Dumnezeu erau îngeri<br />
trimiºi pe pãmânt sã ne ajute, iar marele<br />
lor pãcat a fost nu trufia (cum se pretinde),<br />
ci dorinþa de a face copii cu femeile<br />
pãmântenilor – fapt pentru care au fost<br />
izgoniþi din Rai.<br />
Ulterior, Biserica a pretins cã îngerii nu<br />
au sex ºi i-a descris ca pe niºte prunci cu<br />
aripi. Totuºi, dacã dorim sã avem o imagine<br />
concretã a felului cum arãtau aceste<br />
entitãþi, e suficient sã recitim „Luceafãrul”<br />
lui Eminescu, cãci, descriindu-l pe Hiperion,<br />
poetul se pare cã a conturat chipul unuia<br />
dintre fiii lui Dumnezeu:<br />
Pãrea un tânãr voievod<br />
Cu pãr de aur, moale…<br />
Iar umbra feþii strãvezii<br />
E albã ca de cearã –<br />
Un mort frumos cu ochii vii<br />
Ce scânteie-n afarã.<br />
Mult timp lucrarea lui Enoh a fost<br />
consideratã pierdutã fãrã urmã. Dar în<br />
anul 1773, exploratorul scoþian James<br />
Bruce a descoperit într-o mãnãstire din<br />
Etiopia câteva fragmente ale textului care<br />
aruncã mai multã luminã asupra episodului<br />
în cauzã.<br />
Astfel, dupã ce descrie „pãcatul”<br />
sãvârºit de îngeri, Enoh anunþã cã acestea<br />
s-au temut sã dea ochii cu Tatãl lor ºi l-au<br />
trimis pe el sã negocieze „dezlegarea” lor.<br />
Creatorul l-a ascultat atent, dar i-a rãspuns<br />
sever:<br />
„– Spune-le cã ei ar fi trebuit sã vinã<br />
în numele oamenilor, ºi nu oamenii în<br />
numele lor. ªi mai spune-le cã, deºi au fost<br />
fiinþe spirituale, cu viaþã veºnicã, Eu nu<br />
le-am dezvãluit toate misterele Cerului, aºa<br />
cã ceea ce le-au împãrtãºit ei femeilor sunt<br />
doar taine mãrunte care dãuneazã<br />
pãmântenilor. De aceea pierde-voi de pe<br />
faþa pãmântului omul pe care l-am fãcut ºi<br />
care s-a lãsat ispitit de ei!”<br />
Ameninþarea s-a adeverit curând, cãci<br />
imediat dupã asta (citim în Biblie)<br />
Dumnezeu a trimis potopul pe pãmânt.<br />
Ulterior Mântuitorul va introduce pânã ºi<br />
în „Tatãl Nostru” rugãmintea „ºi nu ne<br />
duce pe noi în ispitã”, ca nu cumva istoria<br />
sã se repete.<br />
Vrând sã ia apãrarea îngerilor,<br />
Commodorius (un autor creºtin din secolul<br />
al III-lea) scria:<br />
„– Nu îngerii au fost de vinã, cã au decãzut,<br />
ci femeile care i-au sedus ºi care erau<br />
atât de ademenitoare, încât seduºii nu-ºi mai<br />
puteau dori sã se întoarcã în Ceruri.”<br />
Dacã i-am da crezare, atunci ar trebui<br />
sã acceptãm cã nici unul dintre „Hiperionii”<br />
îndrãgostiþi de pãmântene n-a fost în stare<br />
sã-ºi învingã pasiunea. Or, noi cunoaºtem<br />
din opera lui Eminescu cã unul, totuºi, a<br />
rezistat ispitei, rãmânând la locul sãu, în<br />
veºnicie, de unde priveºte ºi acum<br />
„nemuritor ºi rece” spre tinerele care<br />
continuã sã-l cheme:<br />
– Cobori în jos, luceafãr blând,<br />
Alunecând pe-o razã,<br />
Pãtrunde-n casã ºi în gând<br />
ªi viaþa-mi lumineazã!<br />
(urmare de la pagina 45)<br />
D-ale scriitorilor<br />
Cã regimul a exploatat diferenþele suigeneris<br />
existente de-a pururi între artiºti, e<br />
banal. Cã scriitorii n-au reuºit sã fie uniþi<br />
mãcar în faþa primejdiei comune, e tragic.<br />
Te-ai fi aºteptat ca mãcar „conºtiinþa” naþiei<br />
sã fie treazã, în ciuda bãuturii consumate.<br />
„Dar n-a fost, n-a fost aºa...”. ªi e jenant<br />
sã vezi cum toþi aceia ce frazau pompos<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
despre libertate ºi alte idealuri comuniste<br />
se comportã ca ºi când pãlãvrãgeala de<br />
atunci le-ar fi adus altceva decât o veºtedã<br />
bunãstare proprie.<br />
Ceauºescu era abil, cum avertiza Ion<br />
Ianoºi. Manipularea discuþiei în sensul<br />
dorit de partid a pornit însã din interiorul<br />
taberei considerate cea bunã. Recitiþi lista<br />
primilor patru vorbitori. Trei dintre ei au<br />
fost devoalaþi ca informatori sârguincioºi.<br />
Al patrulea... E azi cel mai iubit preºedinte<br />
al U.S.R.!<br />
47
MARI POEME INDIENE<br />
versiuni de George Anca<br />
SHANKARACHARYA<br />
Sundarya Lahari<br />
Frumoasa Unduire<br />
1<br />
Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural<br />
Nu poate zãmisli nici mãcar sã se urneascã din loc nu poate<br />
ªi cum fãrã virtute ar îndrãzni cineva sã þi se prosterneze în rugã<br />
Tu veneratã de zeitãþile facerii proteguirii ºi distrugerii<br />
2<br />
Dintr-un fir de praf de la picioarele tale fãcãtorul<br />
Creeazã lumi într-una proteguitorul le poartã cu o<br />
Mie de capete distrugãtorul le preface în scrum<br />
Spre a împlini ritul ungerii trupului sãu cu cenuºã<br />
3<br />
Îndurãtoareo eºti soarele alungând întunericul nescrisului<br />
Torentul trezviei negândindului piatra cintamani<br />
Atoate dãtãtoare sãracului celor înecaþi în marea naºterilor<br />
Le eºti colþii mistreþului Varaha încarnand pe Vishnu<br />
4<br />
Toþi ceilalþi zei împrãºtie daruri cu toate mâinile<br />
Numai tu nu ci ne aperi de înficoºare ne dãrui<br />
Roade mai mult decât dorinþa noastrã în toate lumile<br />
Tu alinare numai la picioarele tale aflãm adãpost<br />
5<br />
Mama celor ce-þi îngenunche închinându-þi-se odatã Vishnu<br />
S-a fãcut femeie ºi l-a aþâþat pe sihastrul suprem duºmanul lui Pura<br />
ªi Amor prosternându-þi-se distruse pocãinþa marilor înþelepþi<br />
Orbindu-i cu forma-i colirul din ochii soaþei sale Rati<br />
6<br />
Fiica muntelui Himalaia primind o tandrã privire a ta<br />
Amor cucereºte aceasta lume numai cu arcul sãu<br />
ªi cinci sãgeþi de flori strunã fiind albinele surugiu<br />
Primãvara caleaºcã adierea dinspre miazãzi<br />
7<br />
Aparã-ne dinainte cea fãrã seamãn fala distrugãtorului lui Tripura<br />
Faþa strãlucindu-i precum plina lunã de toamnã<br />
Trupul greu de urcioarele þâþelor cât tâmplele de elefant<br />
Mâinile purtând arcul sãgeþile funia ºi boldul<br />
8<br />
Puþini aleºi þi se închinã unda conºtiinþei cidananda laharim<br />
Aºezatã pe genunchii supremului augur în culcuºul formei augurale<br />
Din sãlaºul cintamani plin de arbori kadamba pe o insulã<br />
Nestemata tu inconjuratã de ceri în mijlocul oceanului de ambrozie<br />
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
9<br />
În lotusul cu o mie de petale sahasrara petreci secret cu domnul tãu<br />
De-aþi suit calea toatã kundalini pãmânt în muladhara<br />
Apã în manipura foc în svadhisthana aer în anahata<br />
Eter deasupra în visudhi ºi minte în ajna între sprancene<br />
10<br />
Slavitã te scobori din înãlþimi ameþitoare spre sãlaºu-þi<br />
Înrourând toate vinele cu nectarul picurat de picioarele tale<br />
ªi prefãcându-te însãþi într-o ºerpuitoare încolãcire<br />
Adormi în golul fin muladhara precum rãdãcina lotusului<br />
11<br />
Atotputernico sãlaºu-þi se face în patruzeci ºi patru unghiuri<br />
Cu patru roþi de bunãprevestire cinci alte roþi de putere<br />
Nouã rãdãcini temeinicindu-te din fire ºi trei linii<br />
Încercuitoare acoperind opt ºi ºaisprezece petale<br />
12<br />
Þie fiicã a munþilor înzãpeziþi frumuseþea<br />
Zadarnic poeþi mari ca Brahma încearcã a o zugrãvi<br />
A te vedea-ºi doresc zâne cereºti precum Urvashi ori Rambha<br />
Închipuindu-ºi îmbrãþiºarea binecuvântãtorului<br />
13<br />
Atotputernico arse dau navalã cu sutele codanele<br />
Cu pletele despletite pânza dezvelindu-le sânii<br />
Sariurile de mãtase lunecându-le sã prindã<br />
Urâtul hodorogit neiubit de-l miluisei cu o ochire<br />
14<br />
Atotputernico perechea picioarelor tale de lotus e<br />
Mai presus de cele cincizeci ºi sase raze din miezul terrei<br />
Cinzeci ºi douã din apã ºaizeci ºi douã din foc cincizeci ºi patru<br />
Din aer ºaptezeci ºi douã din eter ºi ºaizeci ºi patru din gând<br />
15<br />
Amuþesc în gura aleºilor vorbe mai dulci ca dulceaþa<br />
Mierii laptelui strugurilor numai ce o datã îngenunchiarã<br />
Dinainte-þi alba lunã de toamnã purtând luna nouã giuvaer în coroanã<br />
În mânã cu o carte ºi rozar de cristal de dar ºi nefricã<br />
16<br />
Puþinii ºi bunii închinându-se îmbujoratã splendoare<br />
Precum soarele înfloreºte lotuºii roind în mintea poeþilor<br />
Încântând o lume cu adâncile lor incantaþii sringara lahari<br />
Râurind unde feciorelnice ale patimii zeiþei înþelepciunii<br />
17<br />
Mamã cine la tine mediteazã la însoþitoarea-þi Vasini ºi celelalte<br />
Izvoditoarele cuvintelor bune frumoase ca pietrele de lunã<br />
Devine compunãtor de mari opere de artã în fragede expresivitãþi<br />
Precum faþa lotus a zeiþei înþelepciunii asemãnându-se mãrilor<br />
18<br />
Zâne cereºti precum Urvashi având frumoºi ochi tremurãtori<br />
Ca ai porumbiþelor pãdurii pãlesc sub vraja celui meditând<br />
La tine scãldând cerul ºi pãmântul în focul slãvit al razelor<br />
Trupului tãu asemãnãtoare bujorilor rãsãritului de soare<br />
19<br />
Reginã distugãtorului cine-þi mediteazã kamakala<br />
Vãzându-þi faþa punct jos sâni pereche mai jos pântecele<br />
Pe loc poate lua minþile femeilor ca pe nimica<br />
Acela iute poate cuceri trei lumi tu cu sâni soare ºi lunã<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
49
MARI POEÞI AI IUBIRII<br />
Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci<br />
KAHLIL GIBRAN.<br />
GRÃDINA PROFETULUI<br />
28. Eu am vorbit, cu adevãrat<br />
ªI iatã se fãcu searã.<br />
ªi Almitra, prezicãtoarea, spuse:<br />
„Binecuvântatã fie aceastã zi ºi acest loc<br />
ºi spiritul Tãu care a cuvântat”.<br />
Iar El rãspunse: „Eu am vorbit, cu<br />
adevãrat? Nu am fost oare, asemeni vouã, ºi<br />
un ascultãtor?...”<br />
Dupã aceea coborî repede treptele<br />
templului ºi tot poporul îl urmã. ªi, ajungând<br />
la corabia lui, se sui pe punte<br />
ªi, din nou, întorcându-se spre mulþime,<br />
îºi înãlþã glasul ºi zise:<br />
„Oameni din Orphales, iatã, vântul mã<br />
îndeamnã sã vã pãrãsesc, ºi chiar dacã graba<br />
mea este mai micã decât a vântului, totuºi<br />
trebuie sã plec.<br />
Noi, rãtãcitorii, mereu în cãutarea drumului<br />
cel mai singuratic, nu începem niciodatã o zi<br />
acolo unde s-a terminat cea dinainte; ºi<br />
niciodatã rãsãritul nu ne gãseºte unde ne-a<br />
lãsat apusul soarelui.<br />
Chiar când pãmântul doarme noi cãlãtorim,<br />
Fiindcã suntem seminþele unei plante<br />
îndârjite ºi stã în maturitatea ºi bogãþia inimii<br />
noastre sã fim daþi ºi rãspândiþi în vânt.<br />
Puþine au fost zilele-mi între voi, dar ºi<br />
mai puþine cuvintele ce v-am spus.<br />
Ci, dacã vocea-mi s-ar stinge în auzul<br />
vostru, iar dragostea-mi s-ar înceþoºa în<br />
amintirea voastrã, atunci aº veni din nou,<br />
Dar, cu o inimã mai bogatã ºi cu gura mai<br />
supusã spiritului.<br />
Da, voi veni cu fluxul<br />
ªi chiar dacã moartea mã va ascunde ºi<br />
cea mai mare tãcere mã va acoperi, voi cãuta<br />
iarãºi înþelegerea voastrã.<br />
ªi nu voi cãuta în zadar.<br />
Da, dacã ceea ce am grãit e adevãrat, acest<br />
adevãr se va înfãþiºa cu o voce mai clarã în<br />
cuvinte ºi mai apropiate de priceperea voastrã.<br />
Oameni din Orphales, acum plec, dus de<br />
vânt, dar nu înspre neant;<br />
ªi dacã ziua de azi nu aduce împlinirea<br />
dorinþelor voastre ºi a iubirii mele, fie ca ea,<br />
mãcar, promisiunea unei alte zile sã fie.<br />
Nãzuinþele omului se schimbã, dar nu ºi<br />
dragostea sa, nu ºi dorinþa-i de a-ºi vedea<br />
iubirea împlinindu-i nevoile.<br />
De aceea, sã ºtiþi cã din cea mai adâncã<br />
tãcere mã voi întoarce<br />
Iar ceaþa care se topeºte cu zorii, nelãsând<br />
pe câmpii decât roua, se va ridica ºi se va<br />
îngrãmãdi într-un nour, ca ploaie recãzând apoi<br />
pe pãmânt, cu nimic de ceaþã deosebindu-mã.<br />
În tãcerea nopþii am mers pe strãzile cetãþii,<br />
iar spiritu-mi a pãtruns în casele adormite<br />
ªi bãtãile inimilor voastre erau în inima<br />
mea, suflarea voastrã o simþeam pe chipul<br />
meu, pe toþi cunoscându-vã.<br />
Da, eu vã înþelegeam bucuriile ºi<br />
suferinþele ºi, în timp ce dormeaþi, visele<br />
voastre – visele mele erau.<br />
ªi adesea stam între voi, asemeni unui<br />
iezer între munþii pãmântului,<br />
ªi vã oglindeam vârfurile ºi pantele<br />
arcuindu-se, ºi chiar rãtãcitele turme ale<br />
gândurilor ºi ale dorinþelor voastre,<br />
Iar cãtre tãcerea mea soseau, asemeni<br />
unor pârâiaºe, râsetele copiilor voºtri, ºi<br />
asemeni unor râuri dorinþele celor tineri,<br />
ªi când îmi atingeau adâncurile,<br />
pârâiaºele ºi râurile nu-ºi încetau cântarea.<br />
Dar a mai fost ceva cu mult mai plãcut<br />
decât râsul ºi cu mult mai mare decât dorinþa;<br />
Aceasta a fost nemãrginirea din voi,<br />
Omul vast în care, voi toþi, nu sunteþi<br />
decât celule ºi nervi,<br />
Acel om în cântecul cãruia toate cântecele<br />
voastre nu sunt decât o tãcutã vibraþie.<br />
Întru acest Om nelimitat sunteþi voi<br />
nelimitaþi<br />
ªi, contemplându-l, pe voi vã contemplam<br />
iubindu-vã.<br />
Fiindcã, ce dimensiuni ar putea sã atingã<br />
dragostea, spre a nu fi cuprinsã în aceastã<br />
uriaºã sferã?<br />
Ce viziuni, ce aºteptãri ºi ce presupuneri<br />
se pot ridica mai presus de acest zbor?<br />
Ca un uriaº stejar acoperit cu flori de mãr<br />
este omul cel vast în fiecare din voi;<br />
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Puterea lui vã þine legaþi pãmântului,<br />
parfumul sãu vã înalþã în spaþiu ºi cu<br />
netrecerea-i vã face nemuritori.<br />
Vi s-a spus cã, precum într-un lanþ, sunteþi<br />
la fel de slabi ca ºi cea mai slabã verigã a acestuia;<br />
Dar lucrul e numai pe jumãtate adevãrat,<br />
pentru cã sunteþi de asemeni la fel de puternici<br />
ca ºi cea mai tare dintre verigile lanþului.<br />
A vã potrivi celor mai mãrunte dintre<br />
faptele voastre, seamãnã cu a mãsura puterea<br />
oceanului cu fragilitatea spumei valurilor sale,<br />
Iar a vã judeca doar dupã trecãtoarele<br />
slãbiciuni, e ca ºi când aþi reproºa anotimpurilor<br />
eterna lor nestatornicie.<br />
Da, sunteþi asemenea unui ocean<br />
ªi deºi corãbii eºuate aºteaptã fluxul pe<br />
þãrmurile voastre, totuºi, precum oceanul, nici<br />
voi nu vã puteþi zori mareele.<br />
ªi sunteþi asemenea anotimpurilor<br />
ªi gãsindu-vã-n iarnã, vã tãgãduiþi primãvara,<br />
Dar aceasta, odihnindu-se-n voi, surâde<br />
în aþipeala-i, nesupãrându-se.<br />
Sã nu credeþi cã vã înºir toate acestea ca sã<br />
vã spuneþi unii altora: «Ne-a lãudat fãrã reþinere,<br />
fiindcã nu a vãzut decât binele din noi».<br />
Eu nu vã spun în cuvinte decât ceea ce<br />
voi înºivã cunoaºteþi în gânduri.<br />
ªi ce-i cunoaºterea prin cuvinte dacã nu<br />
o umbrã a cunoaºterii fãrã cuvinte?<br />
Gândurile voastre ºi cuvintele mele sunt<br />
undele unei memorii pecetluite, ce pãstreazã<br />
amintirile de ieri<br />
ªi ale zilelor strãvechi, când pãmântul nu<br />
ºtia nimic despre noi, nici despre el însuºi,<br />
Precum ºi ale nopþilor în care pãmântul<br />
era chinuit de confuzii.<br />
Înþelepþii au venit la voi pentru a vã dãrui<br />
din înþelepciunea lor. Eu am venit spre a lua<br />
din înþelepciunea voastrã.<br />
ªi iatã cã am gãsit ceva mai important<br />
decât înþelepciunea.<br />
Este un spirit de foc, fãrã oprire crescând<br />
în voi din el însuºi,<br />
În timp ce, nepãsãtori la desfãºurarea-i,<br />
deplângeþi vestejirea zilelor noastre.<br />
Aceasta e viaþa în cãutarea vieþii în<br />
trupurile care se tem de mormânt.<br />
Dar aici nu-i nici un mormânt.<br />
Aceºti munþi ºi câmpiile sunt ca un<br />
leagãn, ca o trambulinã.<br />
Când treceþi prin apropierea cimitirelor<br />
unde v-aþi îngropat strãmoºii, priviþi-le bine<br />
ºi-i veþi vedea pe copii voºtri ºi pe voi înºivã<br />
dansând mânã în mânã.<br />
Într-adevãr, adesea vã bucuraþi fãrã sã<br />
vã daþi seama de bucurie.<br />
Alþii au venit la voi cu fãgãduieli aurite,<br />
pentru care voi le-aþi dat bogãþia, puterea ºi gloria;<br />
Eu v-am dat mai puþin decât o promisiune<br />
ºi, cu toate acestea, voi aþi fost mult mai<br />
generoºi faþã de mine,<br />
Fiindcã mi-aþi dat cea mai arzãtoare sete<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
de viaþã.<br />
Desigur cã nu existã un dar mai mare<br />
pentru un om decât acel care îi schimbã toate<br />
intenþiile într-o gurã însetatã ºi întreaga-i viaþã<br />
într-o fântânã,<br />
ªi în aceasta constã onoarea ºi recompensa<br />
mea,<br />
Fiindcã de fiecare datã când vin la fântânã<br />
pentru a bea gãsesc apa vieþii ea însãºi însetatã –<br />
Iar ea, adânc mã soarbe în timp ce o sorb<br />
cu nesaþ.<br />
Unii dintre voi m-au socotit prea mândru<br />
ºi prea reþinut pentru a primi daruri.<br />
Într-adevãr, sunt destul de mândru pentru<br />
a primi recompense, nu însã ºi daruri<br />
ªi deºi m-am hrãnit cu fructe sãlbatice<br />
printre coline, atunci când voi m-aþi fi voit<br />
alãturi de voi la masã<br />
ªi am adormit sub porticul templului<br />
atunci când voi m-aþi fi adãpostit cu drag,<br />
Totuºi, grija voastrã afectuoasã faþã de<br />
zilele ºi nopþile mele a fost cea care dulce hranã<br />
a dat buzelor mele, iar somnul mi l-a încununat<br />
cu viziuni.<br />
Binecuvântaþi fiþi voi, mai ales cã: Dãruiþi<br />
mult ºi nu ºtiþi nicicum cã dãruiþi; într-adevãr,<br />
bunãtatea care se contemplã în oglindã, pânã<br />
la urmã se pietrificã,<br />
Iar o binefacere care se proclamã pe sine<br />
cu nume dulci devine rãdãcina unui blestem.<br />
Unii dintre voi m-aþi crezut distant ºi<br />
ameþit de propria-mi singurãtate<br />
ªi aþi spus: «Iatã-l vorbind cu arborii<br />
pãdurii ºi nu cu oamenii,<br />
Iatã-l aºezându-se singur în vârful<br />
colinelor ºi privindu-ne de sus cetatea».<br />
E adevãrat cã m-am urcat pe coline ºi cã<br />
am umblat în locuri mai îndepãrtate;<br />
Cum aº fi putut, oare, sã vã vãd, dacã nu<br />
de la o mare înãlþime, ori de la o bunã depãrtare?<br />
ªi cum poþi, într-adevãr, sã fii aproape<br />
dacã nu te þii, cât de cât, departe?<br />
Iar alþii dintre voi au strigat cãtre mine,<br />
desigur nu în cuvinte, zicând:<br />
«Strãine, strãine îndrãgostit de înãlþimi<br />
de neatins, pentru ce rãtãceºti printre piscuri<br />
unde doar vulturii îºi aºeazã cuiburile?<br />
La ce bun sã tot cauþi ceea ce nu-i de gãsit?<br />
Ce furtuni vrei, oare, sã prinzi în biata-þi<br />
plasã<br />
ªi ce pãsãri de ceaþã te fac sã le urmãreºti<br />
pânã la cer? Vino ºi fii unul dintre ai noºtri,<br />
Coboarã aici ºi astâmpãrã-þi foamea cu<br />
pâinea noastrã ºi setea þi-o stinge cu vinul<br />
nostru.»<br />
Da, în tãcerea sufletului lor au apus ei<br />
aceste lucruri;<br />
Dar dacã aceastã tãcere a lor ar fi fost ºi<br />
mai profundã, ei ar fi înþeles cã eu nu caut, de<br />
fapt, decât taina bucuriilor ºi durerilor voastre.<br />
ªi cã nu urmãresc decât marele vostru<br />
Eu care cutreierã cerul.<br />
51
RAFTUL DE SUS<br />
Mircea Constantinescu<br />
CÂND BLAMUL PUBLIC SE REDUCE<br />
LA O... LITERÃ STACOJIE<br />
Filmul cu titlul (calchiat dupã cel al<br />
romanului scris de Nathaniel Hawthorne)<br />
„Litera stacojie” presupun cã a fost citit de<br />
mult mai mulþi cetãþeni decât s-a bucurat<br />
naraþiunea inspiratoare. Pe ce se bazeazã<br />
presupunerea mea? Înainte de toate pe faptul<br />
dovedit cã ideea, spiritul, morala fabulei, dar<br />
ºi stilul, sunt agasant de pãºuniste chiar ºi<br />
pentru (marea) literaturã a veacului al XIX-lea,<br />
nemaisocotind acum suma capodoperelor ce<br />
aveau sã populeze tapiseria<br />
artei scrisului din deceniile<br />
urmãtoare ºi pânã azi. Ca ºi în<br />
cazul (deloc singular) al unui<br />
Nabokov, apreciat de lume<br />
îndeosebi pentru „Lolita” cea<br />
onorabil ecranizatã, fãrã ca<br />
aceasta sã-i fie opera capitalã,<br />
ºi Hawthorne (mai) e comentat<br />
în funcþie de Litera sa, lucrare<br />
depãºitã, în percepþia contemporanilor<br />
de alte producþii ale<br />
aceluiaºi. Conjunctura mã<br />
obligã sã apelez la o istorie a<br />
literaturii americane, propusã<br />
în mai multe ediþii revãzute de cãtre Dan<br />
Grigorescu, un as în aceastã materie. N. H.<br />
vieþuieºte între 1804-1864, cam cât Balzac,<br />
Hemingway sau M. Preda. Prof. Dan<br />
Grigorescu consemneazã: „...mai, 18, 1964 La<br />
Plymouth (New Hampshire) moare Nathaniel<br />
Hawthorne..., una din personalitãþile<br />
dominante ale literaturii americane de la<br />
mijlocul sec. Exprimând o filosofie pesimistã,<br />
provenind din tradiþia puritanã, creaþia sa e<br />
preocupatã de problemele morale, iar viaþa<br />
americanã, descrisã în spiritul temei romantice<br />
a luptei individului cu societatea, e înþeleasã<br />
ca o lume aflatã în plinã decadenþã. Dar<br />
concluziile lui mizantropice au un sens mai<br />
curând estetic decât moral, prefigurând – în<br />
continuarea ideilor lui Poe – concepþia «artei<br />
pentru artã».” De-aci mai departe voi prelua<br />
unele opinii/comentarii, ºirag de mãrgele<br />
critice alcãtuit de neobositul prof. Grigorescu:<br />
„...În ultimul an era aproape infirm...A murit<br />
fãrã suspin, fãrã durere, fãrã chin” (F. Pierce).<br />
„Sensibilitatea excesivã ºi tristeþea erau<br />
înnãscute, ºi el ºi le cultivase de-a lungul unei<br />
vieþi solitare, cufundat în studiu, încât<br />
ajunsese sã se simtã vinovat ca un hoþ când<br />
fura un ceas de veselie. Prietenos din fire...,<br />
era distant ºi singura punte de comunicare<br />
cu alþii rãmânea scrisul” (A. Br. Alcott).<br />
„Efectele literaturii lui sunt morale, pe când<br />
ale lui Poe sunt doar fizice” (Br. Matthews).<br />
„E un solitar estetic.” (= într-asta, N.H. îºi are<br />
un corespondent european în<br />
persoana contemporanului S.<br />
Kierkegaard, n.m.). „Imaginaþia<br />
lui frumoasã, luminoasã, e<br />
aripa care, în serile de toamnã,<br />
abia atinge fereastra întunecatã.<br />
E o însuºire care i-a dat<br />
mai degrabã densul abisurilor<br />
umane decât dorinþa de a le<br />
mãsura ºi a se întoarce la<br />
suprafaþã ca sã vorbeascã<br />
despre ele.” (= operaþiune<br />
ilustratã magistral de un alt<br />
contemporan, Dostoievski,<br />
n.m.). „Forþa...e desigur<br />
elementul care lipseºte imaginaþiei sale...De<br />
multe ori, el pare cã e pe punctul sã facã<br />
dovada acestei puteri, sã ne impresioneze;<br />
dar – cu excepþia, cred, a Literei stacojii – nu<br />
izbuteºte s-o facã niciodatã” (W. C.<br />
Brownell). „El e preocupat mai ales de viaþa<br />
lãuntricã a sufletului ºi, în operele cele mai<br />
bune, el stã alãturi de maeºtrii tragediei<br />
spirituale...El reprezintã puritanismul<br />
american; totuºi, nu-l reprezintã complet” (J.<br />
Erskine). „...a þesut în textura stilului sãu unele<br />
fire mai subþiri ºi mai posomorâte, consecinþe<br />
ale îndelungatei dominaþii puritane ºi ale<br />
lipsei oricãrei tradiþii artistice de la care ar fi<br />
putut porni” (F.O. Matthiessen). „Pentru cã<br />
tema tragicã se constituie din neadaptarea<br />
individului la standardele de comportare care<br />
determinã relaþiile cu ceilalþi indivizi. Singure<br />
aceste consideraþii demonstreazã cã un sens<br />
social este – ºi a trebuit sã fie – un element<br />
fundamental în arta lui Hawthorne” (L.H.<br />
Hall). „Alegoria era frâna pe care Hawthorne<br />
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
o punea sensibilitãþii. Pentru cã alegoria era<br />
analiticã...” (Ch. Feidelson, Jr.).<br />
Procedând în continuare la liposucþia<br />
textelor antologate de D. Grigorescu, voi risca<br />
un reportaj istoric-cultural, inventariind<br />
climatul anului 1850, când a fost tipãrit(ã)<br />
„Litera stacojie”. Prin urmare: „Istoria<br />
Americii. Populaþia celor 30 de state:<br />
23.191.876; catastrofalã epidemie de holerã în<br />
Westul Mijlociu; un incendiu distruge aproape<br />
în întregime San Francisco; California, al 31-lea<br />
stat; Congresul voteazã «Legea sclavilor<br />
fugiþi» care ordona ca sclavii refugiaþi în nord<br />
sã fie înapoiaþi stãpânilor; iul. 9.Preºedintele<br />
Taylor moare; vicepreºedintele Millard Filmore<br />
devine al 13-lea preºedinte. Cultura ºi<br />
literatura americanã. Longfellow: La malul<br />
mãrii ºi lângã foc; Whittier, Cântecele<br />
muncii; Hawthorne, Litera stacojie; Melville,<br />
Tunicã-albã; Taylor, Eldorado; Emerson,<br />
Oameni reprezentativi; Allston, Prelegeri<br />
despre artã; Copway, Istoria tradiþionalã a<br />
naþiunii Ojibway; [primul numãr din]<br />
«Harper’s Monthly Magazine». Literatura<br />
universalã. Dickens, David Copperfield;<br />
Chateaubriand, Amintiri de dincolo de<br />
mormânt (Fr.); Tennyson, In memoriam<br />
(Angl.).” Dintre primele/ultimele ecouri la<br />
apariþia romanului: „Sã privim o clipã la Litera<br />
stacojie, la patosul subiectului ºi la scenele lui<br />
tragice. Toatã lumea e de acord cã aceasta e o<br />
capodoperã a teroarei morþii ºi a remuºcãrii;<br />
suntem cuprinºi de admiraþie pentru felul în<br />
care pãtrunde în sufletul celor ce suferã. ªi,<br />
totuºi, cine a vãrsat o lacrimã la lectura acestei<br />
cãrþi inimitabile? Cred cã nimeni. Cartea nu<br />
ne miºcã pânã la lacrimi; ea nu ne trezeºte<br />
niciun sentiment de durere cutremurãtoare aºa<br />
cum se petrec lucrurile cu marile tragedii; nu e<br />
emoþionalã în înþelesul obiºnuit al cuvântului,<br />
dar nu e nici lipsitã de profunzime... Ce trãsãturã<br />
curioasã e scrisul sãu, ce atitudine stranie a<br />
omului faþã de luptele morale ºi de agonia<br />
naturii umane aºazã aceastã carte într-un loc<br />
atât de diferit de cele ale altor romane?” (P. E.<br />
More, 1901); „Simbolul cel mai complex al<br />
acestei cãrþi construitã din simboluri e acela<br />
al literei stacojii, interpretatã în felul sãu de<br />
fiecare personaj al romanului: pedepsirea<br />
pãcatului, pentru puritani; nedreptate pentru<br />
Hester; veºnicã acuzaþie pentru pastor; mister<br />
pentru fetiþã. Suntem bucuroºi cã Litera<br />
stacojie e, la urma urmei, ceva mai mult decât<br />
un experiment ºi nu trebuie sã fie privitã<br />
neapãrat ca un pas fatal. Ea cautã sã se ridice<br />
de la compoziþia mãruntelor povestiri la<br />
romanul istoric; ºi folosim expresia cautã fãrã<br />
vreo semnificaþie minimalizatoare, pentru cã<br />
ea e, în chip mãrturisit, o încercare a puterii<br />
mai hotãrâtã decât eforturile fãcute pânã<br />
acum, ºi a fost proiectatã ca parte a unui ciclu”<br />
(A. C. Coxe, 1851).<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
În oraºul Boston, într-o perioadã incertã<br />
dintre deceniile patru-cinci din sec. al XIX-lea,<br />
puritanii locului, adicã aproape toatã populaþia,<br />
ridicã un soi de eºafod lângã închisoarea urbei,<br />
pe care pãºeºte o tânãrã, Ester, þinându-ºi la<br />
piept fetiþa, spre a suporta supliciul unui blam<br />
public „la stâlpul infamiei”. E pedepsitã de<br />
autoritãþi, în consens cu opinia generalã,<br />
pentru Adulter – scriu cu majusculã deoarece<br />
litera stacojie, cusutã pe rochia ei, reprezintã<br />
iniþiala acestui cuvânt; cãsãtoritã în Anglia,<br />
retrasã în SUA, unde va naºte clandestin, ea<br />
refuzã cu obstinaþie sã destãinuiascã<br />
autoritãþilor, inclusiv ecleziastice, cine-i tatãl<br />
natural al fetiþei sale; acesta se va dovedi, spre<br />
final, a fi fost chiar pastorul tânãr în ale cãrui<br />
predici comunitatea bostonianã credea<br />
orbeºte; soþul înºelat (sic! cãsãtoria ca atare,<br />
pare a sugera scriitorul, nu s-ar fi consumat,<br />
privind din perspectivã sexualã...) o<br />
urmãreºte, poposind la Boston ca medic<br />
(-alchimist...) ºi îngrijindu-se persuasiv ºi diabolic<br />
de... sufletul contorsionat al pastorului<br />
care, într-un finiº patetic, se autopedepseºte<br />
chiar pe eºafodul unde Ester suferise blamul<br />
colectivitãþii, deposedându-l pe soþul oficial,<br />
medicul-alchimist, de obiectul rãzbunãriipânã-la-capãt;<br />
obligaþia de a purta, ca pe-un<br />
stigmat, litera stacojie, ani de-a rândul o<br />
transformã pe Ester într-o martirã a cãrei<br />
„vinã” iniþialã, estompatã cu vremea ºi chiar<br />
anulatã de unii dintre „judecãtorii” ei, rãmâne<br />
doar un pretext... al amintirilor; deloc<br />
revoluþionar, emancipat (peste câteva<br />
decenii, un Tolstoi, un Ibsen, un Strindberg<br />
se vor revolta literar superior, cumva<br />
închizând subiectul), autorul concepe acest<br />
personaj feminin ca pe-o victimã a doi bãrbaþi,<br />
amantul ºi soþul, când de fapt ea e o victimã a<br />
societãþii bostoniene a timpului; fata ei, Pearl<br />
[= perlã], va creºte, urmând un traseu<br />
sufletesc propriu ºi detaºat cu vremea de<br />
pedeapsa suferitã de mamã, o mamã ce va<br />
continua sã trãiascã cernit, într-o claustrare<br />
(= onestitate umilã) admisã ca de la sine...<br />
N. H. scrie mai puþin întortocheat decât<br />
Melville (:„Moby Dick” apare la scurtã vreme<br />
dupã „Litera stacojie”) ºi mai puþin captivant<br />
decât Poe (care, în fond, e genial ºi ca poet ºi<br />
ca prozator) – cel cu care nu prea înþeleg azi,<br />
în sec. al XXI-lea, de ce a putut sã fie<br />
comparat, dincolo de faptul cã au compus<br />
literaturã simultan...). O mostrã probantã:<br />
„Ieºindu-ne în cale chiar în pragul istorisirii<br />
noastre, care va începe din acest loc nefast,<br />
ne-ar fi greu sã nu culegem o floare ºi s-o<br />
dãruim cititorului. Sã sperãm cã va putea servi<br />
drept simbol pentru dulcea floare a moralitãþii<br />
care se va gãsi, poate, în drum sau va însenina<br />
întunecatul deznodãmânt al unei poveºti<br />
despre fragilitatea ºi suferinþa umanã.”<br />
ª.a.m.d. (Sau, la fel de bine: no comment).<br />
53
Un victorian foarte modern<br />
Din craterul unei biblioteci publice<br />
fumegând abraº sub canicula flãmândã, am<br />
sustras douã mostre de lavã încã fierbinte,<br />
Empedocles salvat de mãnuºile de sondor.<br />
Respectivele roci, cântãrind cam între 460-560<br />
de pagini fiecare, sunt inscripþionate de firma<br />
RAO ºi cuprind un tandem de romane produse<br />
de firma John le Carré: „Casa<br />
Rusia” ºi „Managerul nopþii”.<br />
De aproape trei decenii m-am tot<br />
luptat cu mine însumi, zornãindu-mi<br />
gologanii, dacã sã-l<br />
achiziþionez sau nu pe acest<br />
afurisit de cocoº galic, mirat tare<br />
cã ºi-a tras un prenume englezit;<br />
când colo, mirat ºi mai tare,<br />
constat cã, în realitate, ºi-a tras<br />
un nomme de guerre franþuzit,<br />
domnia-sa fiind un veritabil<br />
britanic; iar un veritabil britanic<br />
n-ar putea fi decât un gentleman<br />
victo-rian, ºi încã unul extrem de<br />
fertil ºi piºcat de þânþãrimea geniului, nu altfel<br />
decât acea Agatha Christie sau acest (adicã<br />
trãitor) Frederick Forsythe; ba, îmi scuip în sân,<br />
te pomeneºti cã nici nu sunt, aceºtia trei, altceva<br />
decât þuguiul aisbergului, fapt ce-ar putea<br />
sã-mi întunece, momentan, tenul ºi judecãþile<br />
de valoare – alea pe care mi le pot permite eu,<br />
neinfluenþat cumva de axiologii etranjere.<br />
Curios ºi speriat, asemenea unei vergure în<br />
noaptea nunþii, nu mi-am reprimat tremuriciul<br />
emoþiilor amestecate þinând în palmele grosolan<br />
înmãnuºate cele douã cãrãmizi livreºti. Astea<br />
fiind zise, mã grãbesc sã examinez – savant de<br />
contrabandã – mostrele culese.<br />
Dispun rocile, conform unei prime analize,<br />
abordând criteriul cronologic;<br />
adicã – zãbovesc întâi asupra<br />
celei ejectate în 1989, respectiv<br />
„Casa Rusia”. E greu sã cred cã<br />
laboratorului meu i-ar lipsi<br />
vreo unealtã – „coborând”<br />
inevitabil în vârstã, am avut<br />
grijã sã-l înzestrez migãlos cu<br />
aparatura tot mai perfecþionatã<br />
(de cãtre alþii, în general...). Prin<br />
urmare, I’m on my way!... Acest<br />
Mister le Carré jongleazã cu<br />
misterele (calambur ieftin,<br />
recunosc) ca un circar chinez<br />
cu zeci de farfurii rotite fabulos<br />
deasupra frunþii. Pricepui asta încã înainte de<br />
a scrumi prima sutã de pagini. Sunt frapat<br />
plãcut, de parcã îmi circulã prin vene<br />
Tennessey Whiskey, tolãnit pe terasa ilustrã<br />
Café de la Paix ºi tot trãgând cu ochiul dupã<br />
filiformele bipede asiatice dimprejurul mãsuþei<br />
marmorate. Nu din vanitate mi-am zdrelit rotula<br />
gândului sã emitã fraza de mai sus, ci stârnit<br />
de autorul britanic, care navigheazã glorios ºi<br />
egal de epatant când prin Londra, când prin<br />
Moscova, când prin Lisabona... Inteligent,<br />
poliglot, abil, cultivat, fosforescent, rece fãrã a<br />
fi inuman, profesionist pânã în prãsele – nu-i<br />
doar portretul generic al unui analist al<br />
Serviciilor Secrete ori al unui spion – sau<br />
prieten, în jargonul funcþionarilor englezi, –<br />
ci, înclin sã cred, unul potrivit lui le Carré însuºi.<br />
Modernitatea impecabilã a<br />
stilului e numai suprafaþa sub<br />
care construieºte tipar dupã<br />
tipar (= caractere) bãsmuitorul<br />
britanic, altminteri complet fidel<br />
aurei victoriene purtatã de<br />
creºtetul unei Agatha Christie;<br />
nu-l pot compara decât cu<br />
Forsythe, unicul insular<br />
poposit pe insulele spionajului<br />
pe care l-am citit pânã azi. Titlul<br />
e sugerat de numele unei<br />
locaþii a spionajului englez:<br />
„...lumina mai ardea încã la<br />
ultimul etaj al unei cãsuþe de<br />
cãrãmidã din cartierul Victoria” (= zonã centralã<br />
londonezã, renumitã pentru buticurile,<br />
magazinele, hotelurile sale elegante, n.m.) „ºi<br />
cunoscutã sub numele de Casa Rusia, unde<br />
se încheia, într-o atmosferã de stupoare<br />
generalã, prima reuniune a echipei însãrcinate<br />
cu operaþiunea denumitã ulterior Bluebird.<br />
Cinci ore mai târziu, dupã alte douã reuniuni la<br />
cartierul general al Serviciului, aflat într-un nou<br />
bloc-turn de pe Chei[-ul Tamisei], Ned se afla<br />
iar la masa sa de lucru...” Locaþii vor fi ºi altele,<br />
londoneze ori strãine, cele londoneze au însã<br />
privilegiul de a-i gãzdui ºi pe unii agenþi de la<br />
Langley, capitala CIA; faptul nu-i lipsit de<br />
importanþã, în definitiv, aparatura, logistica ºi<br />
unele operaþii sunt decontate<br />
de yankei ºi, baºca, conjunctura<br />
îi permite scriitorului sã<br />
alterneze humorul sec, flegmatic<br />
britanic cu seriozitatea<br />
vag hazoasã, aparent neserioasã,<br />
a americanilor. Unele<br />
generalizãri vizeazã viziunile<br />
despre viaþã, altele – tabloul social-politic<br />
al momentului: „–<br />
Graniþa dintre cu adevãrat<br />
foarte serios ºi cu adevãrat<br />
foarte caraghios este cu<br />
adevãrat foarte subþire, remarcã<br />
el.”(= Barley, cel racolat ca<br />
agent de in-fluenþã, personaj complex, greu<br />
previzibil ºi, cu toate astea, protagonistul unui<br />
bogat ghem de întâmplãri, n.m.) „– Pãi, s-o<br />
trecem atunci, ce zici? spuse Ned.” Sau: „– În<br />
Rusia nu trebuie sã ai un motiv ca sã bei, pentru<br />
numele lui Dumnezeu! Arãtaþi-mi un singur rus<br />
demn de acest nume, care sã poatã face faþã<br />
treaz problemelor þãrii sale.”<br />
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
OPINII<br />
Victor Atanasiu<br />
POVESTE DESPRE TOLSTOI<br />
Cu mare încântare se citeºte „Lev<br />
Tolstoi”, monografia lui Victor ªklovski!<br />
Ce este cartea? O monografie, dacã te<br />
iei dupã titlu, putea sã fie ºi un roman,<br />
numai cã de la primele pagini se<br />
urmãreºte a se face o reconstituire<br />
biograficã atentã, în afara ficþiunii. S-ar<br />
zice cã aceastã carte deruteazã prin titlu!<br />
Este vorba de viaþa lui Tolstoi? Este vorba<br />
despre opera sa?<br />
Sunt întrebãri tipice pe<br />
care le pune un critic român<br />
format a evalua totul prin<br />
prisma unui cod stabilit de G<br />
Cãlinescu, a cãrui genialitate<br />
ne împiedicã a observa cã a<br />
fost un spirit funciar dogmatic,<br />
un implacabil fãuritor<br />
de norme în exegeza literarã<br />
naþionalã, urmate cu<br />
nedezminþitã obedienþã, de<br />
atâþia care s-au încumetat sã<br />
practice excesiv aceastã<br />
aºa-zisã magistraturã!<br />
Cartea lui ªklovski este expresia unui<br />
tip de percepþie (într-o accepþie generalã<br />
a termenului) mediocrã despre un geniu.<br />
Este un fel de naraþiune, derulatã de un<br />
povestitor de tip popular, unul pe care l-ar<br />
asculta cu atenþie un Petre Ispirescu,<br />
nicidecum un Ion Creangã, în sensul cã<br />
se declarã a dori sã fie (fiind incomparabil,<br />
însã, mai mult un Somerset<br />
Maugham), ªklovski face un geniu fundamental<br />
inaccesibil, cum sunt toate<br />
geniile, perfect accesibil marelui public!<br />
Afli toate detaliile, cum s-a nãscut Tolstoi,<br />
cum i s-au legat cu bestialitate inconºtientã<br />
ºi lui, conform tipicului vremii, nutritã<br />
de cele mai bune intenþii, picioarele când<br />
era sugar, cum i-a fost fermecãtoarea<br />
mamã, moartã atât de tânãrã (aidoma<br />
celei a lui Ibrãileanu, un împãtimit de<br />
Tolstoi ºi profund comentator al sãu), cum<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
locul acesteia a fost luat inevitabil de<br />
mãtuºa Tatiana, cum tatãl scriitorului<br />
moare mai degrabã din cauza<br />
incapacitãþii de a stãpâni o zãnaticã<br />
agitaþie lãuntricã.<br />
Eºti informat despre participarea<br />
scriitorului la rãzboiul din Crimeea, despre<br />
cãsãtoria din tinereþe în Caucaz (aici în<br />
descrierea peisajului cvasineverosimil în<br />
dinamica sa schimbare din<br />
acest mirific tãrâm), a<br />
penelului lui ªklovski se<br />
electrizeazã cu benefice<br />
efecte estetice în ordinea<br />
unei picturi de galopantã<br />
fluenþã despre circumstanþele<br />
în care se cãsãtoreºte,<br />
el „om bãtrân ºi fãrã<br />
dinþi” (ce bãtrân putea sã fie<br />
un bãrbat la 34 de ani?!).<br />
Pânã la cãsãtorie, ni se<br />
povesteºte cum a început sã<br />
publice, cum a ajuns sã fie<br />
între cadrele active ale armatei ruse (aici<br />
e o epopee întreagã, pilele funcþionând<br />
din plin). Tolstoi nu era încã marele<br />
Tolstoi, dar era oricum contele Tolstoi!<br />
Ni se relateazã despre bãtãlia de la<br />
Sevastopol, cu momentele în care în<br />
timpul efemer de încetare a focului,<br />
francezii stãteau de vorbã cu ruºii<br />
încercând a se înþelege unii pe alþii ca<br />
oameni; despre tânãrul conte la Londra,<br />
unde îl întâlneºte pe Herzen, acesta<br />
coboarã scara în fugã (parcã-l vezi!) ca<br />
sã-l aºtepte pe impetuosul tânãr<br />
conaþional (aici e altã secvenþã izbutitã<br />
artistic). Afli apoi din povestea suigeneris,<br />
atâtea despre cãsnicia cu Sofia<br />
Andreevna, relaþiile burlesc-dramatice cu<br />
Turgheniev, ambii se poartã aidoma a doi<br />
bufoni scoºi parcã din comedia dell’arte,<br />
care se ameninþã cu duelul, ca Brighela<br />
cu Pantaleone, septentrionari, oricât altfel<br />
55
sunt iluºtri ºi bogaþi ºi mai cu seamã de<br />
mare har artistic.<br />
Ne întoarcem la cãsnicia cu Sofia<br />
Andreevna, ni se istoriseºte în primul<br />
rând despre redactarea marelui roman<br />
prin care Tolstoi este marele Tolstoi,<br />
s-a-nþeles cã e vorba de „Rãzboi ºi<br />
pace”! Aici ªklovski compune câteva<br />
rânduri antologice de parcã marele<br />
scriitor însuºi i le-ar fi suflat la ureche,<br />
la Iasnaia Poliana. Se adulmecã parcã<br />
de peste tot pe semne, o titanicã muncã;<br />
se redacta una dintre cele mai mari<br />
opere ale literaturii universale. Afli cum<br />
s-a ajuns sã se scrie dintr-o întâmplare,<br />
Anna Karenina. Þi se spune totul, totul,<br />
pânã la aparent bezmetica fugã a lui<br />
Tolstoi de acasã!<br />
Ce-i lipseºte cãrþii? Nimic, dacã îþi<br />
dai seama ce este; nici biografie<br />
romanþatã, nici monografie clasicã, nici<br />
interpretare criticã, ci o poveste giganticã<br />
cu un erou existent în carne ºi oase, pe<br />
care l-a imortalizat o primitivã peliculã<br />
cinematograficã. Era cu un umãr puþin<br />
mai ridicat, aºa a fost toatã viaþa, fiind<br />
surprins în mijlocul unor maºini de epocã,<br />
rizibile ca aspect azi, aºa îl va fi vãzut<br />
ªklovski, aºa îl vedem ºi noi din pagina<br />
lui. Dar, destul! Nu dispun (nu am dispus<br />
niciodatã) de talentul de a umple spaþiul<br />
unui articol repovestind ceea ce în cartea<br />
comentatã a fost povestit, fãrã a fi nici<br />
de mare forþã interpretativã în reconstituirea<br />
unei personalitãþi, fãrã a izbi prin<br />
puterea de a percepe interpretativ, teribila<br />
creaþie a lui Tolstoi. Victor ªklovski, care<br />
compune o poveste perfect documentatã<br />
(el este un Petre Ispirescu rus, care scrie<br />
pe spaþiul potrivit marii stepe despre un<br />
Greuceanu ale cãrui puteri supranaturale<br />
se aflã în perimetrul creaþiei literare),<br />
provoacã câteva reflecþii pe care le expun<br />
succint în paginã! Una dintre acelea este<br />
cã mult hulita Sofia Andreevna avea în<br />
realitate dreptate. Prin averea de pe urma<br />
retipãririi operei marelui scriitor (care<br />
aleargã cu barba în vânt la 82 de ani) – o<br />
altã imagine care þi se înfige în memorie<br />
din stufoasa naraþiune a povestitorului din<br />
vremi imemoriale, deghizat în exeget), ea<br />
voia binele copiilor ei. Alt aspect: Lev<br />
Lvorici este ºi el un alt leu la nivel<br />
onomastic, fãrã forþa creatoare a tatãlui.<br />
Scrie o nuvelã, vrea prin ea sã rivalizeze<br />
cu ilustrele creaþii ale tatãlui. Ridicol!<br />
Dimensiunile liliputane ale acestui Lev<br />
dau seama despre nimicnicia omului. Încã<br />
din adolescenþã m-a persecutat<br />
nedumerit, iritat, aversiunea ºi dispreþul<br />
lui Tolstoi faþã de Napoleon! Acum, iatã,<br />
îmi dau seama în momentul în care mã<br />
aflu, cã explicaþii sunt multiple, îmbinând<br />
latura apartenenþei etnice cu date de<br />
ordinul strict personal. Un bunic al lui<br />
Tolstoi ºi-a pierdut averea în timpul<br />
„vizitei” Împãratului din 1812 la Moscova.<br />
Al doilea motiv al alergiei este de ordin<br />
patriotic! Ca orice rus, Tolstoi a ºtiut cã<br />
o simplã întâmplare, atât de bine<br />
cunoscutã sub numele de Generalul Iarnã,<br />
a salvat maica Rusia de Napoleon! Acest<br />
complex naþional nu putea sã nu capete<br />
forma unor injurii ºi bagatelizãri adresate<br />
lui Napoleon, despre care, când a murit,<br />
Chateaubriand a spus cã lutul i-a înapoiat<br />
lui Dumnezeu cea mai mare suflare de<br />
viaþã care a fost vreodatã pe pãmânt! A<br />
spune cã tânãrul general Bonaparte a<br />
fãcut carierã prin „protecþie de fuste”,<br />
ca sã preiau o celebrã sintagmã eminescianã,<br />
este o afirmaþie scrântitã, dar care<br />
aratã cã un mare scriitor, cum a fost<br />
Tolstoi, trãieºte la modul exponenþial un<br />
complex naþional uriaº: nu noi ruºii l-am<br />
învins pe Napoleon, ci generalul Iarnã,<br />
cãruia putem sã-i dãm ºi chipul<br />
Dumnezeului pravoslavnic atotproteguitor<br />
al mamei Rusia, aceasta e principala sa<br />
preocupare!<br />
Un al treilea motiv este dat de<br />
dominanta spiritului creator al lui Tolstoi.<br />
El nu este de natura spiritelor generoase,<br />
ci al celor ofuscate cã într-o generaþie<br />
anterioarã sau ulterioarã a apãrut sau va<br />
sã aparã un spirit eclatant! El este un<br />
egotist ºi un inevitabil egoist! Aparþine<br />
tipologic acelor naturi de felul celui care<br />
spune „Anch’io sono pittore”, emisã de<br />
acel pictor neconsacrat ºi care urma sã<br />
devinã celebru, când a contemplat o<br />
creaþie fundamentalã a unui artist deja<br />
consacrat.<br />
O ultimã observaþie, în acest articol,<br />
legatã de contextul în care a fost scrisã<br />
cartea, de cãtre un trãitor în Rusia<br />
sovieticã stalinistã. Lenin, se citeazã cu<br />
diferite observaþii critice la adresa gândirii<br />
lui Tolstoi. Evidentul ton aprobator al lui<br />
ªklovski, perfect de înþeles în situaþia datã,<br />
sunã astãzi insuportabil de strident! Ar<br />
reieºi de aici cã Lenin a fost un gânditor<br />
mai profund decât Tolstoi, iar acesta este<br />
un sacrilegiu.<br />
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
MERIDIANE<br />
Alexandru Ioan Despina<br />
MILAN KUNDERA, UN SCRIITOR<br />
PENTRU PREMIUL NOBEL<br />
Milan Kundera (n. 1929) este cel mai<br />
de seamã scriitor ceh în viaþã, ºi, în opinia<br />
multora, persoana cu cele mai mari ºanse<br />
la câºtigarea Premiului Nobel pentru<br />
Literaturã, ºi asta în pofida scandalului în<br />
care a fost implicat în 2008, când a fost<br />
acuzat cã ºi-ar fi denunþat, cu mai bine de<br />
o jumãtate de secol în<br />
urmã, pe când þara sa<br />
natalã se afla sub comunism,<br />
un conaþional poliþiei.<br />
Numele importante<br />
care i-au sãrit în acel<br />
moment în apãrare, prin<br />
care se numãrã atât<br />
laureaþi ai Premiului Nobel<br />
pentru Literaturã (cum ar<br />
fi: J. M. Coetzee, Gabriel<br />
García Márquez, Orhan<br />
Pamuk ori Nadine Gordimer) cât ºi<br />
pretendenþi la câºtigarea lui (Salman<br />
Rushdie, Philip Roth ºi Carlos Fuentes, care<br />
s-a stins, din pãcate, din viaþã anul trecut)<br />
nu au fãcut decât sã ateste trecerea de care<br />
se bucurã acesta în rândul lumii literare.<br />
Ceea ce l-ar avantaja ar fi faptul cã,<br />
spre deosebire de ceilalþi contracandidaþi,<br />
care exploateazã stiluri, genuri ori teme în<br />
care alþi scriitori au excelat deja (Cormac<br />
McCarthy abordeazã genul cunoscut sub<br />
numele de southern gothic, dus la<br />
perfecþiune de William Faulkner, Salman<br />
Rushdie îmbinã realismul magic cu fluxul<br />
conºtiinþei, avându-i ca predecesori pe<br />
Gabriel García Márquez ºi Miguel Ángel<br />
Asturias etc.), Milan Kundera foloseºte o<br />
tehnicã narativã insuficient valorificatã de<br />
predecesorii sãi. Este vorba de antiroman,<br />
termen inventat de Jean Paul Sartre în 1933,<br />
pentru a desemna operele ficþionale care<br />
se abat în mod vizibil de la convenþiile<br />
literare. Este drept, Nabokov a cochetat<br />
cu el în Foc palid (Pale Fire, 1962), Julio<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Cortázar în Hopscotch (1963), André<br />
Malraux ºi-a scris chiar Antimemoriile<br />
(1967), însã niciunul nu a urmat ºi<br />
valorificat antiromanul cu atâta<br />
consecvenþã cum o face Milan Kundera.<br />
Exceptând cartea sa de debut, Gluma (The<br />
Joke, 1967), precum ºi Ignoranþã (Ignorance,<br />
2000), ultima pe<br />
care-a publicat-o, acolo<br />
unde observãm doar<br />
câteva incidentale ºi vagi<br />
prefaþãri, respectiv<br />
reminescenþe, ale acestei<br />
tehnici narative, în toate<br />
celelalte volume ale sale,<br />
din postura de narator<br />
omniscient, Milan<br />
Kundera transgreseazã<br />
limitele operei literare ºi<br />
prin intermediul prolepselor ºi<br />
metalepselor discursive retorice<br />
(denumirea uºor preþioasã datã de Marie-<br />
Laure Ryan) se adreseazã în mod direct<br />
cititorului, o metodã folositã în zilele<br />
noastre – doar cã într-un mod ceva mai<br />
indigest din cauza stilului vetust, marcat<br />
de lentoare ºi lipsit de un moment<br />
culminant spre care sã conveargã toate<br />
acþiunile premergãtoare – de<br />
José Saramago, în romane precum<br />
Evanghelia dupã Isus Cristos (O<br />
Evangelho Segundo Jesus Cristo, 1993)<br />
ori Peºtera (A Caverna, 2000).<br />
Punându-ºi încã de la început în gardã<br />
cititorul ºi reflectând incipitul în ansamblul<br />
macronaraþiunii prin intermediul<br />
metonimiei ºi a numeroase ecouri, Milan<br />
Kundera se apucã sã creeze chiar sub ochii<br />
acestuia, aidoma unui sculptor invitându-ºi<br />
publicul în atelierul sãu, personajele, simple<br />
pretexte cu rol deictic, menite sã-i susþinã<br />
viziunile, fie cã vorbim aici de viziuni<br />
literare, filozofice, sociale, politice ori<br />
57
muzicale. Pentru a le explicita ºi<br />
demonstra, Kundera nu se dã înapoi de la<br />
uzitarea metalepselor, introducând în text<br />
paragrafe digresive de-o mai largã sau mai<br />
scurtã întindere, intercalând citate,<br />
referinþe, chiar ºi portative, romanele sale<br />
ajungând uneori sã capete forma unor<br />
eseuri bine exemplificate. Astfel, în Viaþa<br />
este în altã parte (Life is Elsewhere, 1969),<br />
îl plãsmuieºte pe Jaromil pentru a-l lua apoi<br />
în zeflemea ºi prin intermediul lui a<br />
ridiculiza poezia, un domeniu pe care<br />
Kundera îl considerã superfluu (redau aici<br />
douã citate edificatoare, primul dintre<br />
acestea marcând una dintre transgresiunile<br />
despre care vorbeam mai devreme: „Este<br />
adevãrat, am spus cã ar fi dat toatã poezia<br />
sa doar sã fie considerat om, dar trebuie<br />
sã adaug aici: dacã nu este posibil sã fie<br />
considerat om, un singur lucru i-ar aduce<br />
consolare: cel puþin sã fie considerat poet.”,<br />
respectiv: „Continuã sã scrii, îi spuse<br />
editorul. Sunt sigur cã mai devreme sau<br />
mai târziu o sã ajungem sã exportãm poeþi.<br />
Alte þãri exportã tehnicieni, ingineri, fãinã<br />
sau cãrbuni, însã principala noastrã resursã<br />
o reprezintã poeþii. Poeþii cehi or sã ducã<br />
poezia în þãrile din lumea a treia, iar în<br />
schimbul ei o sã primim nuci de cocos ºi<br />
banane.”), în Insuportabila uºurãtate a<br />
fiinþei (The Unbearable Lightness of Being,<br />
1984) relaþia dintre Tereza ºi Tomas relevã<br />
consecinþele unei eternei reîntoarceri<br />
(pornind de la urmãtoarea idee: „Dacã<br />
Revoluþia Francezã ar fi sã se repete la<br />
nesfârºit, istoricii francezi ar fi mai puþin<br />
mândri de Robespierre. Dar pentru cã au<br />
de-a face cu ceva care nu se mai repetã,<br />
anii sângeroºi ai Revoluþiei s-au transformat<br />
în simple cuvinte, teorii ºi discuþii, au<br />
devenit mai uºori decât fulgii ºi nu mai<br />
înspãimântã pe nimeni. Existã o diferenþã<br />
infinitã între un Robespierre care existã o<br />
singurã datã în istorie ºi un Robespierre<br />
care se întoarce de infinit de multe ori<br />
pentru a tãia capetele francezilor.”), în<br />
Nemurirea (Immoratality, 1988) îi<br />
plãmãdeºte pe Agnes, Bettina ºi Paul pentru<br />
a ne vorbi de individualitate ºi identitate<br />
(plecând de la premiza cã „Gestul nu poate<br />
fi considerat proprietatea unui individ, nici<br />
creaþia acestuia (omul nefiind în stare sã-ºi<br />
creeze un gest propriu, absolut original,<br />
ce-i aparþine numai lui), nici mãcar<br />
instrumentul acestuia; adevãrul este tocmai<br />
pe dos: gesturile sunt cele care se servesc<br />
de noi, iar noi suntem instrumentele,<br />
marionetele ºi întruchipãrile lor.”), în<br />
Lentoarea (Slowness, 1995) Kundera<br />
însuºi apare ca personaj periferic pentru a<br />
ne vorbi de modernitate ºi senzualitate, iar<br />
în Identitate (Identity, 1998) sondeazã<br />
profunzimile umane prin intermediul a douã<br />
personaje care redefinesc în mod constant<br />
relaþia dintre ele.<br />
Cu toate cã scriitorul ne spune în mod<br />
direct de ce-a ales sã creeze acele<br />
personaje ºi nu altele, pornind adesea în<br />
plãsmuirea lor de la câteva gesturi disparate,<br />
zâmbete ori pur ºi simplu priviri,<br />
datoritã modului în care o face,<br />
evenimentelor prin care le determinã sã<br />
treacã, precum ºi rolului pe care acestea<br />
le au în ansamblul romanului, înceteazã<br />
sã mai fie simple automate care-l urmeazã<br />
orbeºte ºi ajung sã aibã în mintea lui<br />
individualitate, ieºind din tiparele în care<br />
scriitorul a dorit iniþial sã le includã ºi<br />
comportându-se aidoma unor persoane vii<br />
ºi capricioase. Totodatã ele poartã-n<br />
lãuntrul lor ceva mai de preþ decât viaþa<br />
lor fictivã: fãrã a fi arhetipuri umane,<br />
acestea rezoneazã puternic cu fiecare<br />
dintre noi, fiind la rândul lor create ºi<br />
creatoare. Ideile pe care le nasc, relaþiile<br />
pe care le au, neliniºtile, întrebãrile, toate<br />
redau ºi reitereazã perenele valori umane.<br />
Pentru cã-n ultimã instanþã, antiromanele<br />
lui Milan Kundera nu se axeazã pe-o tramã<br />
bine elaboratã ºi nici nu sunt simple<br />
poveºti, ci, prin caracterul lor profund<br />
filozofic, social ºi nu în ultimul rând politic,<br />
redau în deplinãtatea complexitãþii lor<br />
relaþiile interumane, adresând într-o<br />
manierã plasticã întrebãrile care transcend<br />
simpla noastrã existenþã. Având ceva din<br />
erudiþia lui Anatole France ºi din fluiditatea<br />
stilisticã a lui André Gide, acesta creeazã<br />
cu o lejeritate de invidiat lumi, luptându-se<br />
în acelaºi timp pe toate fronturile deodatã,<br />
fãrã a cãdea în penibil ori a deveni obscen.<br />
Chiar ºi când ne vorbeºte de sexualitate,<br />
un subiect adesea tratat în operele sale,<br />
nu devine trivial ºi nici nu pãrãseºte<br />
graniþele literaturii.<br />
Direct, inteligent, abil, cu un stil simplu<br />
ºi concis, fãrã înflorituri, dar presãrat de<br />
digresiuni la fel de interesante ºi de<br />
intrigante precum temele alese, Milan<br />
Kundera are toate atributele necesare<br />
pentru a primi Premiul Nobel pentru<br />
Literaturã. Rãmâne de vãzut dacã juriul o<br />
sã treacã peste acuza care i-a fost adusã<br />
în 2008 ºi peste singurul dezavantaj al<br />
acestuia – numãrul relativ scãzut de romane<br />
publicate (nouã).<br />
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
POEZIA ACASÃ<br />
Iulian Filip<br />
LUCA CIPOLLA<br />
(17 decembrie 1975, Cesano Boscone Milano, Italia)<br />
Poetul dintre cãrþile de credit ºi celelalte cãrþi<br />
Am avut pornirea sã mã bucur public de<br />
aceastã extindere transfrontalierã a<br />
proiectului Poezia ACASÃ chiar de la prima<br />
corespondenþã a poetului ºi prozatorului Luca<br />
Cipolla. Îl las sã se prezinte, cã o face splendid.<br />
„Am 37 de ani ºi locuiesc la Cesano<br />
Boscone – Milano. Scriu versuri din<br />
adolescenþã ºi din 2003 studiez limba<br />
românã. Am publicat poezii ºi proze în diferite<br />
reviste, precum Climate literare, Boema (ale<br />
cãror colaborator sunt), Oglinda literarã, Nord<br />
literar, Luceafãrul, Ecouri literare, România<br />
literarã, Apostrof, Vatra, Basarabia literarã,<br />
Moldova literarã, Revista literarã Bucovina,<br />
Actualitatea literarã, Caiete silvane, Revista<br />
Argeº, Cervantes, Vatra veche ºi reviste<br />
literare online: Agonia, Visul, Oneºtiul cultural<br />
ºi Poezii. Am tradus în limba italianã cartea<br />
poetului ºi a scriitorului Petre Rãu „Judecata<br />
de apoi” ieºit în aprilie 2011 ºi am contribuit<br />
la cartea „Mirajul mamei – cele mai frumoase<br />
poezii despre mamã” apãrutã în luna<br />
Tapetum lucidum<br />
Din vârf<br />
eu vã observ,<br />
ultima cupã vãrsatã,<br />
nu rãmâne decât uluire.<br />
ªi n-avem þarã,<br />
n-avem sat,<br />
muzicienii lui Dumnezeu ºi ai Mamonei,<br />
barzi în exil<br />
ce într-o limbã care nu-i a lor<br />
declamã versuri.<br />
Cosmosul este un semicerc<br />
pe care eu îl îngrop,<br />
un nor de tul<br />
în intriga evenimentelor;<br />
de copil<br />
mã miºcam cu privirea în pãmânt,<br />
încã mai am dâre de salivã<br />
pe gurã<br />
ºi nu sunt decât o umbrã,<br />
o pisicã care cascã,<br />
din ochii ei, da, vã observ<br />
ºi nu rãmâne decât uluire.<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
februarie 2012. În septembrie 2012 am<br />
obþinut premiul I la secþiunea Poezie din<br />
Concursul de creaþie literarã „Visul”, Ediþia a<br />
VII-a, 2012.” Mai spre sudul Italiei, la umbra<br />
luminoasã a Abaþiei Montecassino, în<br />
Pontecorvo avocatul, fotograful, jurnalistul,<br />
poetul Amedeo Carrocci traduce antologia<br />
Poezia ACASÃ. În vecinãtate, la Supino,<br />
Frosinone poetul Dante Cerilli a tradus ºi a<br />
publicat în câteva antologii poeþi români din<br />
Basarabia. Câþiva poeþi basarabeni, stabiliþi<br />
în Italia, – Eugenia Bulat ºi Iurie Bojoncã, –<br />
completeazã harta relaþiei neolatine cu<br />
poezia la mijloc. În acest context Luca vine cu<br />
plinul ºi... sã-i vedem mergerea. κi traduce<br />
poeziile ºi prozele din italianã în românã ºi<br />
îºi verificã lecþiile în paginile mai multor reviste<br />
româneºti. Traduce ºi poezia altor poeþi<br />
români în italianã. Îmi place cã a dat de noi<br />
la LITERE. Cu toatã plãcerea am selectat<br />
câteva poezii – sã remarcaþi ce românã se<br />
poate învãþa la Milano timp de zece ani.<br />
Eremitul<br />
Inexorabil<br />
te succedã ºi<br />
citeºte numãrul tãu de tricou;<br />
nimic nu îþi incumbã<br />
ºi la nimeni nu mai aparþii;<br />
cine te-a zãmislit era uºuratic,<br />
dai de înþeles unui zeu<br />
care avanseazã de-a lungul taluzului.<br />
Trezeºti pãmântul,<br />
aripi de iasomie<br />
ia aerul<br />
când severã seara te înveleºte;<br />
dar tu nepãsãtor<br />
nu asculþi beznele<br />
nici nu te tulburã frigul<br />
fãrã glas<br />
care scorojeºte oasele<br />
dinspre carul elegant<br />
pe care îl scrutezi tresãrind<br />
ca o insectã<br />
frugalã a amintirilor<br />
înãlþând altare de piatrã<br />
unde inexorabil se cufundã.<br />
59
POEZIE<br />
Ion Iancu Vale<br />
un copac undeva, cândva...<br />
Se înãlþa uriaºul copac<br />
cu sfidãtoare semeþie, urca spre înaltul cerului,<br />
iar tulpina lui de fildeº strãpungea aerul<br />
încãrcat de sunete ºi rezonanþe siderale.<br />
Babel vegetal, coroana imensã ºi stacojie<br />
sprijinea bolta albastrã, nesfârºitã a cerului.<br />
Îngeri cãzuþi, transparenþi ºi fragili culegeau fructe,<br />
carnea acestor poame de aur împrãºtiind împrejur,<br />
un parfum tulbure, nedefinit, ameþitor.<br />
Flori cu petale multicolore ºi pistile de azurit<br />
deveneau, instantaneu, fructe mari<br />
rotunde ºi strãlucitoare.<br />
Ele nu se rupeau din peþiol, nu cãdeau ºi nu<br />
putrezeau<br />
se volatilizau doar, fãcând loc altor asemenea<br />
roade.<br />
Pãsãri mari, bizar colorate,<br />
izbucneau brusc, în zbor zgomotos,<br />
din cuiburi cãptuºite cu porfiroblaste,<br />
în care cloceau ouã de ametist...<br />
Copacul se înfigea adânc în mãduva pãmântului,<br />
prin rãdãcini neînchipuit de groase,<br />
care se rãsuceau ºi se încolãceau<br />
pânã la suprafaþa solului,<br />
creând între ele adevãrate catacombe,<br />
ce duceau undeva, în miezul terestru.<br />
În adâncile goluri dintre rãdãcini,<br />
reptile gigantice cu solzi de bronz,<br />
cu limbi arzãtoare ºi bifurcate<br />
ºi cu ochi opaci de fontã, pãzeau comori<br />
fabuloase,<br />
fãrã seamãn, depozitate acolo de Marele Rehal.<br />
Oamenii plecaserã de multã vreme<br />
din împrejurimi, cãci aerul nu le mai pria,<br />
otrãvit de emanaþiile puturoase ale catacombelor.<br />
Somnul îi pãrãsise, izgonit de agitaþia foºgãitoare<br />
a îngerilor, cârâitul continuu al pãsãrilor<br />
ºi sâsâitul lugubru al reptilelor.<br />
Pãmântul devenise pânã hãt departe, pustiu<br />
ºi arid,<br />
ploaia fiind pur ºi simplu furatã de uriaºul copac,<br />
iar seva pãmântului smulsã fãrã milã de cãtre<br />
acesta.<br />
Astfel în jurul lui se creaserã adevãrate crevase,<br />
avide, adânci ºi uscate,<br />
izvoarele secaserã ºi viaþa devenise imposibilã,<br />
totul murind în jurul maleficului arbore.<br />
Oamenii aºteptaserã destulã vreme o schimbare,<br />
dar acest lucru nu s-a întâmplat,<br />
neliniºtea, nesiguranþa ºi sãrãcia îi fãcuse sã<br />
cedeze,<br />
distrugându-le orice speranþã.<br />
De aceea, singura soluþie a însemnat plecarea<br />
cât mai departe de copacul ce stãpânea<br />
întinderea trufaº,<br />
duºmãnos, distructiv.<br />
Din pãcate nu au realizat la timp cã evadau,<br />
doar pentru a muri,<br />
fãrã luptã ºi glorie, în altã þãrânã...<br />
nesperatul sfânt<br />
1995<br />
Lumea a auzit, surda, cã a picat un sfânt ºi pe aici<br />
s-au þicnit oamenii ãºtia de tot<br />
ºi vin la el sã se roage,<br />
risipindu-ºi prinosul de omenie.<br />
El se autointituleazã cu emfazã Nesperatul Sfânt<br />
ºi le dã oamenilor stele de pe cerul gurii lui,<br />
scobindu-se între dinþii protezei<br />
cu un trident de mucava.<br />
Oamenii au început sã se teamã de el<br />
ºi-i aduc ofrandã merinde ºi vin.<br />
Nesperatul Sfânt le primeºte bucuros<br />
ºi le considerã deja o obligaþie.<br />
Merindele le descântã cu un ºaman sã le scape<br />
de gustul sudorii ºi al sângelui.<br />
Mãnâncã din ele pe sãturate,<br />
râgâie ºi-ºi freacã satisfãcut ombilicul,<br />
dã din ele ºi altor sfinþi mai mici,<br />
mai puþin descurcãreþi dar ascultãtori.<br />
Vinul îl bea pânã transpirã<br />
ºi devine rând pe rând pasãre, leu ºi mãgar<br />
se mai odihneºte puþin ºi bea ºi bea nepãstrând<br />
nici un strop pentru mâine.<br />
Oamenii sunt tot mai nemulþumiþi,<br />
neputincioºi aºteptatã ajutor din soare<br />
de unde vor veni niºte luptãtori care,<br />
obosiþi de drum vor cere<br />
ºi ei merinde ºi vin.<br />
Negãsind, îl vor bea pe el, pe Nesperatul Sfânt,<br />
ºi pe toþi lacheii lui umili ºi unsuroºi,<br />
strecurându-i printre dinþii strânºi.<br />
privind la fotografia<br />
lui Emil Cioran<br />
Stau deseori ºi mã uit îndelung,<br />
pierdut, la fotografia alb-negru a marelui<br />
ºi ne-mpãcatului intelectual,<br />
privesc fizionomia puternic brãzdatã<br />
1995<br />
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
de þãran ºi nobil român<br />
ºi mã întreb de fiecare datã, tot<br />
mai nedumerit ºi mai uimit:<br />
„De unde oare atâta tristeþe,<br />
de ce atâta durere la un astfel de om,<br />
hãrãzit de Creator, cultivat ºi instruit,<br />
la acest fiu de protopop ºi nepot de baron?”.<br />
ªi, ca într-o strãluminare, îmi dau seama,<br />
de fiecare datã, de ce marele bãrbat<br />
mã priveºte cu atâta durere ºi compasiune<br />
din fotografia sa.<br />
Cioran îmi vorbeºte,<br />
mi se destãinuie ºi parcã se întreabã<br />
„Cum, Doamne, sã nu te inunde durerea<br />
ca o apã mâloasã, cenuºie ºi grea,<br />
cum sã nu te copleºeascã tristeþea,<br />
precum o vipie arzãtoare, când,<br />
contrar a ceea ce credeai iniþial, constaþi,<br />
cu stupoare, cã faci parte dintr-un popor<br />
care, în loc sã lupte ºi sã se sacrifice<br />
pentru a trãi mai bine ºi mai frumos,<br />
preferã sã vieþuiascã oricum, târându-se,<br />
umilindu-se, autodevorându-se<br />
ºi sã piarã de foame ºi în mizerie moralã,<br />
în dispreþul unanim ºi profund<br />
al celorlalte naþii”<br />
Aºa îmi zice din poza sa alb-negru<br />
Emil Cioran ºi, înþelegându-l,<br />
aceeaºi durere ºi aceeaºi tristeþe<br />
mã cotropesc iremediabil, de fiecare datã,<br />
brãzdându-mi ºi mie faþa ºi încleºtându-mi<br />
ºi mie inima ºi sufletul...<br />
2012<br />
ºi uºuraþi-vã fãrã nici o jenã, adicã produceþi<br />
poezie,<br />
artã nouã, ºi faceþi abstracþie de priveliºtea,<br />
zgomotele ºi mirosurile aferente,<br />
ºi aºa pute peste tot de trãzneºte...<br />
Printre icnete, vâjâituri ºi bubuituri puteþi striga<br />
ºi lozinci precum „Trãiascã cãcarea lumii”,<br />
pentru cã, într-adevãr,<br />
acest fenomen este extrem de prolific<br />
ºi poezia voastrã în pas cu el, aºa cã scremeþi-vã<br />
cu forþã, fãrã nici o reþinere, neopoezia e cu voi...<br />
Notã: Vã rog sã îmi scuzaþi cacofonia din<br />
lozinca de mai sus ar fi trebuit sã spun<br />
„Trãiascã a lumii cãcare”, dar n-am fost<br />
atent, m-am grãbit, asta e...<br />
dor de þâþã<br />
În pruncie marea lui atracþie,<br />
ca a oricãrui copil de altfel,<br />
a fost sânul lãptos<br />
al mamei sale.<br />
În tinereþe l-au încântat<br />
pânã la extaz<br />
sânii tari ºi frumoºi ai iubitei.<br />
Mai târziu s-a îndrãgostit<br />
de þâþa ulciorului cu vin<br />
acum, matur fiind<br />
se întreabã obsedant:<br />
„Moartea o fi având þâþe?”<br />
2010<br />
2000<br />
noua condiþie a poeziei<br />
Afirmã unii cã poezia clasicã a devenit anacronicã<br />
ºi plicticoasã, cã poeþilor (ºi cititorilor)<br />
supranumiþi neomoderniºti, transfrontalieri etc.,<br />
le repugnã rima, vraja metaforei,<br />
frumuseþea epitetului ºi a comparaþiei<br />
sau a jocului de cuvinte,<br />
cã poezia clasicã este de acum depãºitã, mucegãitã,<br />
fiind de mai mare efect<br />
adresarea fãrã ocoliºuri stilistice,<br />
exprimarea vulgarã sau scabroasã<br />
având un impact mult mai mare...<br />
Spre exemplu, chiar despre nevoile fiziologice,<br />
se spune cã este cool<br />
sã te adresezi cât mai pe ºleau, fãrã pudoare,<br />
cãci astãzi, argumenteazã neomoderniºtii,<br />
nici fetele de ºcoalã primarã nu mai zic<br />
merg sã fac pipi, ele rostesc cu toatã graþia<br />
ºi candoarea vârstei mã duc sã mã piº<br />
În felul acesta, autorii de poezie transfrontalierã<br />
vor avea, afirmã ei, puzderie de cititori,<br />
succes de librãrie ºi, bineînþeles, bani...<br />
În consecinþã, „poeþi din toate mahalalele,<br />
uniþi-vã”<br />
indiferent de naþionalitate, vârsta sau sex<br />
daþi-vã jos blugii ºi chiloþii, prindeþi-vã de mâini<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
umblãtorul<br />
Când m-aburcau lupii, nebunii<br />
ºi-mi reproºau vechi îndoieli<br />
reinvocam însemnul mâinii<br />
ºi purcedam spre învoieli.<br />
Îmi scârþâia a drum cãlcâiul<br />
strivit de glezna-mi visãtoare<br />
cãci mã muncea, mocnit, tehuiul<br />
perfidul semn de întrebare.<br />
Strãlimpede precum izvorul<br />
o lacrimã-mi gemea pe brânci<br />
dar îmi urmam, docil, piciorul<br />
atras de tainele din stânci.<br />
ªi-acum se leagãnã în noapte<br />
lãmpaºul meu de umblãtor<br />
mã-mpresurã nestinse ºoapte<br />
ºi duhul blând al munþilor.<br />
Eu merg, ºi tac, ºi mã închin<br />
cãci de la vârf începe cerul<br />
spre care-acced în pas senin<br />
doar, doar îi voi afla Misterul.<br />
1985<br />
61
DEBUT<br />
Alexandra Bondoc<br />
Elevã în clasa a XI-a la Colegiul Naþional „Unirea” din Târgu Mureº, Alexandra Bondoc,<br />
pasionatã ºi de arta fotograficã, scrie prozã ºi poezie cam de la începutul studiilor liceale<br />
ºi a obþinut câteva premii la concursuri naþionale ºi interjudeþene de literaturã (Târgu<br />
Mureº, Reghin, Ploieºti, Brãila, Galaþi). Participând, pe 24 mai 2013, cu un amplu grupaj<br />
liric la Simpozionul Naþional ºi Concursul de Creaþie ºi Interpretare Criticã „Vladimir Streinu”<br />
(ediþia a IV-a), organizat de Colegiul din Gãeºti care poartã numele criticului, cu sprijinul<br />
Primãriei oraºului ºi în parteneriat cu Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, tânãra poetã a<br />
obþinut premiul I. Reproducem mai jos o selecþie din versurile ei pline de frumoase<br />
promisiuni, prin care se produce debutul sãu literar. (T.C.)<br />
Geea mea<br />
Miliarde nesfârºite de picioare sclipitoare,<br />
nebunie istericã ºi derizorie,<br />
moarte ºi viaþã (simultan)<br />
ºi o urmã de sinceritate,<br />
ne unificã pentru veºnicie<br />
în acest Univers depresiv.<br />
nu poate trãi fãrã tine.<br />
Vrei sã mã laºi sã mor în ploaie ºi chin?<br />
Au trecut ani întregi de atunci,<br />
iar steaua mea s-a rãtãcit.<br />
Tu te-ai întors<br />
cu suflet ºi privire,<br />
dar ea nu mai e.<br />
Zile ºi nopþi<br />
ºi alte zile<br />
ne acoperã cugetul ºi simþurile,<br />
iar taina nepãtrunsã a creaþiei<br />
este unicul motiv<br />
pentru care m-ai adus aici.<br />
Moartea cãprioarei ºi moartea inocenþei,<br />
cãutarea nemãrginitã a unui spirit mai curat,<br />
adevãrul absolut ºi normalitatea,<br />
calea de mijloc<br />
(Aurea mediocritas!, rãcneºte poporul)<br />
ºi vieþile trecute,<br />
meditaþie ºi ceai,<br />
liniºtea în pace ºi pacea în liniºte,<br />
Providenþa de mult uitatã ºi de neregãsit pe<br />
Pãmânt,<br />
Nirvana ºi Raiul,<br />
focul din iad,<br />
drumul spre Mecca<br />
ºi sute de pagini roase ale Upaniºadelor;<br />
sclipirea de diamant a mãrilor,<br />
dar ºi abisul infinit al nopþii,<br />
copiii din parc ºi cei din închisori,<br />
sângele de pe cruce ºi cel din lagãr,<br />
anii cei trecuþi ºi ani ce ne aºteaptã<br />
ºi mai ales onoarea<br />
(pavãza mea de fier).<br />
Pentru ele m-ai adus pe lume,<br />
mi-ai pus acea stea în frunte<br />
ºi m-ai implorat sã n-o pierd.<br />
Orice mi-ai cerut,<br />
mi-am scris cu fier încins pe cord.<br />
Dar steaua mea suspinã<br />
ºi te cheamã neîncetat,<br />
M-ai abandonat din nou,<br />
singura diferenþã e cã acum nu ai mai plecat,<br />
eºti aici<br />
cu ochii de Medusa,<br />
cu suflu de Stheno<br />
ºi cu glasul de Euryale.<br />
Am înãlþat un zid<br />
ºi m-am ascuns de tine,<br />
dar ai spart ºi lemnul ºi piatra ºi oþelul<br />
ºi ai mutat un munte fãrã de sfârºit între noi.<br />
Un imperiu întreg plânge din pricina ta;<br />
iar eu îi jelesc pe cei ce mã jelesc pe mine.<br />
Pictez o nouã stea<br />
(mai mare, mai luminoasã, mai frumoasã)<br />
ºi mi-o lipesc din nou pe creºtet<br />
(de aceastã datã va fi eternã)<br />
ºi te pãrãsesc.<br />
Peronul pierdut<br />
Peronul era gol în acea dupã-amiazã ploioasã<br />
de noiembrie;<br />
eram doar noi acolo, ºezând alãturi,<br />
pe scaunele oxidate de ani.<br />
Fumul ce plana deasupra privirilor noastre<br />
era nesigura amintire<br />
a þigãrii pe care ai fumat-o cu o jumãtate de<br />
orã în urmã<br />
(sau sã fi trecut ore întregi de atunci?<br />
nu-mi pot aminti).<br />
Orologiul aflat deasupra<br />
uºii vopsite în albastru pãtat<br />
era oprit în loc;<br />
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ãtãile se terminaserã cu mult înainte de<br />
sosirea noastrã pe peron.<br />
Nici cel purtat de tine<br />
(eu nu am posedat niciodatã un ceas)<br />
nu mai funcþiona;<br />
minutarul sãu a dispãrut<br />
(s-a evaporat, probabil).<br />
ªuieratul perpetuu de ºine mângâiate cu duritate<br />
de roþile sferice ale unui tren grãbit,<br />
era ºi el o iluzie.<br />
Atât tu, cât ºi eu, ºtiam foarte bine<br />
cã în acea garã nu opreºte,<br />
dar nici nu va trece vreun tren vreodatã.<br />
Visam însã la<br />
scârþâitul roþilor infinite,<br />
la uºile glisante în timp ce se deschid,<br />
la figurile fericite (sau triste) care urcã ºi<br />
coboarã,<br />
la mecanicul mohorât,<br />
la frigul, mizeria, aglomeraþia din vagonul de<br />
clasa a II-a<br />
ºi la momentul de dezorientare în care trenul<br />
porneºte cu greutate spre alt peron uitat.<br />
Frigul ºi ploaia se înteþeau,<br />
iar noi zãceam în liniºte,<br />
fãrã a schimba nici mãcar o privire.<br />
Tãcerea aceea mortuarã<br />
ucidea carnea ºi sufletul din mine,<br />
dar orgoliul se impunea în faþa lor,<br />
reluând acel joc infirm.<br />
Astãzi,<br />
dupã zeci, sute, mii de zile<br />
(nu am idee cât timp a trecut de la acea<br />
dupã-amiazã ploioasã de noiembrie),<br />
ne aflãm pe acelaºi peron,<br />
sub acelaºi cer înnorat cu fum de amintire,<br />
în aceeaºi tãcere ludico-sadicã,<br />
aºteptând acelaºi tren<br />
ce nu va veni niciodatã.<br />
Cafenea de noapte<br />
Valuri de fum flotant<br />
amintind spirite<br />
trecute, plecate sau dispãrute<br />
(al cãror duh s-a hrãnit<br />
zile de-a rândul<br />
cu nicotinã ºi monoxid),<br />
ne întâmpinã<br />
într-un amalgam de<br />
viaþã ºi maladie,<br />
calm ºi moarte.<br />
Mucuri de þigarã ºi migrenã,<br />
milioane de scrumiere pline<br />
(precum cozile din altã viaþã)<br />
ºi aer de carbon,<br />
toate au rãmas scrijelite pe mobila cafenie.<br />
nasc simfonii de nerecunoscut.<br />
Aici fiecare cãrãmidã<br />
pãstreazã amintirea unui discurs irelevant<br />
(închinat prieteniei, karmei sau istoriei),<br />
enunþat printre boabe de cafeinã, frunze aromate<br />
sau aburi de alcool.<br />
Lumini nocturne,<br />
emise de melancolia<br />
unor felinare vechi, oxidate,<br />
sunt incapabile de a învia spiritul colectiv,<br />
înhumat în atmosfera narcoticã.<br />
Privirile sobre, cãutãturile jucãuºe<br />
ºi fixaþiile retorice<br />
nu pot fi reperate cu ochiul liber,<br />
captate fiind doar de suflet.<br />
Pictorul afirma cã ne aflãm în locul<br />
în care totul este posibil:<br />
aici instinctul are calea deschisã<br />
spre rugã ºi pace,<br />
spre anarhie ºi revoltã;<br />
e precum diferenþa dintre<br />
gândirea obiectivã<br />
ºi cea subiectivã,<br />
am completat eu:<br />
avem libertatea de a alege.<br />
Mãºtile sunt erodate<br />
în fiecare moment petrecut aici.<br />
Locul raþiunii e luat de sentimente,<br />
iar cel al scepticismului,<br />
de toleranþã.<br />
Fiinþa se descoperã în totalitate,<br />
iar zidurile sunt demolate de adevãr.<br />
E casa diferenþelor:<br />
unicitatea este descãtuºatã<br />
din lanþurile convenþiilor,<br />
rãspândindu-se în întreaga încãpere<br />
(precum zborul de prolog al pãsãrii Phoenix).<br />
Persoana din faþa ta devine esenþã,<br />
iar tu te metamorfozezi<br />
în visul tãu cel mai de preþ.<br />
Universul vostru<br />
(deºi atât de distinct în aparenþã)<br />
pulseazã sub influenþa<br />
aceluiaºi ritm halucinant.<br />
Nirvana,<br />
tãrâmul inaccesibil în urmã cu puþin timp,<br />
se iveºte din neant,<br />
strigându-te pe nume.<br />
Pereþii roºi de gânduri pasagere,<br />
bolnavi de insomnie<br />
ºi pãtaþi cu sunetul acordurilor de chitarã,<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
63
TINERI POEÞI<br />
ªtefania Carmen Luca<br />
ªtefania Carmen Luca (n. 1983, Roman, studentã la Filosofie ºi ªtiinþe Social-Politice),<br />
recomandatã cu generozitate de poeta Angela Nache Mamier, este o tânãrã autoare care<br />
pare a-ºi cãuta încã vocea. Prezentã pe internet ºi mai puþin în reviste, ea scrie o poezie<br />
sensibilã, alternând, în texte diferite, gravitatea, melancolia ºi umorul, iar, pe de altã parte,<br />
lapidaritatea cu discursul mai amplu, punctat de mici oralitãþi. Cele câteva texte de mai jos<br />
par a conþine, însã, germenii unei evoluþii, pe care o aºteptãm cu interes. (T.C.)<br />
la un moment dat<br />
ºtii prea bine cã timpul nu trece<br />
tu eºti cel trecãtor<br />
ai obosit<br />
toatã viaþa ai întors clepsidre<br />
ai potrivit orologii la ore exacte<br />
sã nu cumva<br />
sã nu cumva sã pierzi o secundã<br />
un moment o clipã nemãsuratã<br />
macadamul a devenit un traseu zilnic<br />
þi-au spus doctorii cã miºcarea te þine viu<br />
pe lângã alte reþete de bãtrâneþe fãrã tinereþe<br />
ºi antibiotice fãrã efect<br />
ºi viu eºti într-un trup aplecat spre moarte<br />
bastonul ºi ochelarii nu le uiþi niciodatã<br />
reumaticul ºi miopia fac tandem prin fiinþa fragilã<br />
chipul creponat de-atâta durere<br />
se topeºte încet<br />
consumat de viaþã<br />
culoarea din ochi e tot mai vie<br />
albastrul de voroneþ se scaldã-n cristalin<br />
lacrimile izvorãsc uºor acum<br />
când dorul nu-i decât o altã durere<br />
când inima nu mai gãseºte ochiul sã tresarã<br />
solitudinea îþi macinã fiinþa<br />
mai torci amintiri pe-un ram de gând<br />
poate cã ziarele te mai þin la curent<br />
cu pulsul societãþii în derivã<br />
zâmbeºti pierdut<br />
ºtii cã timpul nu trece<br />
tu eºti cel trecãtor<br />
aºtepþi sã treci...<br />
Noi eram cu halca<br />
nu ºtiu ce mai ºtiu din copilãria mea<br />
nu ºtiu cât de tare am pãtruns-o<br />
sau cât de tare m-a pãtruns ea pe mine...<br />
ºtiu doar atât<br />
la început tãlpile nu atingeau pãmântul<br />
aveam aripi crescute pe ºira spinãrii.<br />
mama a zis cã-i mai bine aºa,<br />
pânã la o anumitã vârstã am crezut-o pe cuvânt;<br />
nu aºteptam sã treacã timpul<br />
timpul îºi vedea de ale lui.<br />
momente de dilatare ºi de comprimare<br />
dar cine-l bãga în seamã<br />
noi eram cu „halca” …spunea bunica<br />
ºi tare ne mai plãcea!<br />
iernile erau magice,<br />
credeam în moºi Crãciuni, îngeri ai zãpezii sau<br />
mama ne-a hrãnit visurile<br />
cu tot ce-a avut ea mai scump.<br />
ªtia prea bine cã sufletul trebuia cãptuºit cu<br />
de toate<br />
în creºterea lui...<br />
ºi atunci erau iernile grele, dar cine se vãita?<br />
nu ne pãsa de cantitatea de zãpadã,<br />
cu cât era mai multã cu atât mai bine!<br />
eram amfitrionii derdeluºurilor!<br />
încetul cu încetul ne dezbrãcam de alb,<br />
pãºeam în primãvarã...<br />
mai târâiam sãniile ºi prin aprilie<br />
cã splina porcului era lungã rãu.<br />
natura exploda prin noi...<br />
ne era dor de alergãtura la soare sau de<br />
tãvãleala prin iarbã,<br />
de parfumul florilor, de ploaia albã a cireºilor<br />
sau de cãrãbuºii lunii mai<br />
cum îi mai prindeam în palme ºi fãceam moriºti<br />
apoi!<br />
verile erau caniculare-ca ºi acum<br />
de altfel-nimic nou sub soare,<br />
atunci ºtiam evada...cãutam oaze de rãcoare<br />
prin pãdurile de prin apropierea Romanului.<br />
plecam cu noapte-n cap ºi veneam seara<br />
bineînþeles cu vãrguþele aplicate pe spinãri<br />
uitam de timp, de pãrinþi...<br />
de bunica<br />
nu uitam (cã ea mereu era de partea noastrã);<br />
toamna ne prindea la cules de nuci ºi murdari<br />
de iod...<br />
la fel ºi ºcoala ne prindea...negri-aurii!<br />
câte ºi mai câte vãrguþe n-am luat...<br />
am crescut-sãnãtoºi zic eu,<br />
iar când observa cã aripile încep sã se rãreascã<br />
bunica le mai înnãdea cum putea...<br />
însã nu ne mai încãpeau sub piele...<br />
nu-mi aduc aminte dacã eram triºti<br />
adolescenþa se înfiripa cu alaiul ei de fluturi<br />
aripile lor calde ne înãlþau, lipite de suflet…<br />
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
RIDENDO<br />
Corin Bianu<br />
BÂLICI LA „O MIE ªI UNA”!<br />
Gheorghe Bâlici din Chiºinãu e un<br />
scriitor de toatã admiraþia! La a 50-a<br />
aniversare ºi-a fãcut un cadou în premierã<br />
mondialã: a publicat în 2013 o carte*,<br />
intitulatã „O mie ºi una de epigrame”! În<br />
plus, este cam a opta! Culmea e cã, mai<br />
întâi, catrenele corespund la numãrãtoare,<br />
dar surprind ºi prin înalta valoare! Plusez<br />
pentru cititorii care nu-l cunosc, cã are un<br />
fizic ºi un ºarm de actor ºi<br />
în orice spectacol de recitãri<br />
îºi atrage întotdeauna primul<br />
loc în aprecierea publicã!<br />
Dacã mai adaug la faima sa,<br />
cã singur recunoaºte modificarea<br />
(„creatoare”) a<br />
versului eminescian, „Nu<br />
credeam sã-nvãþ a munci<br />
vreodatã”, care este bineînþeles,<br />
o invenþie personalã<br />
de naturã a-i spori simpatia<br />
generalã în linia norocului,<br />
o fac numai pentru a devoala substratul,<br />
mult mai „pãmântean”: pe când recita<br />
pentru a „n” oarã aceastã butadã, cineva<br />
dintre ascultãtorii apropiaþi i-a replicat: „Nu<br />
te vede lumea muncind, pentru cã tu<br />
lucrezi într-o orã, cât alþii în nouã” – la<br />
care a rãmas fãrã contrareplicã, adevãrul<br />
fiind acesta! Gheorghe Bâlici este iute ºi la<br />
minte ºi la muncã! Iatã cã am gãsit ºi eu<br />
explicaþia recordului celor „1001”! Omul<br />
este dintre aceia care când munceºte, o<br />
face la modul cel mai serios, iar când se<br />
distreazã o face la modul cel mai<br />
responsabil! El a scris ºi continuã sã<br />
publice inclusiv poezii de calitate, dar eu<br />
mã voi limita în cele ce urmeazã doar la<br />
evaluarea succintã a epigramelor…<br />
Deºi mi-am propus numai comentarea<br />
epigramelor, nu mã pot abþine sã arãt una<br />
din calitãþile minunate ale poeziilor lui<br />
Bâlici: sensibilitatea ºi cantabilitatea lor,<br />
specifice poeþilor de dincolo de Prut, unde<br />
piesele lui Ianoº Þurcanu, Vasile<br />
Romanciuc, Iulian Filip, Claudia Partole,<br />
* Gheorghe Bâlici, O mie ºi una de epigrame,<br />
Editura Gunivas, Chiºinãu, 2013<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Vasile Cãpãþânã ºi ale multora, sunt puse<br />
pe muzicã de compozitori profesioniºti!<br />
La noi, în partea dreaptã a Prutului,<br />
textele melodiilor sunt compuse de<br />
„textieri” specializaþi, care i-au înlocuit de<br />
multã vreme în industria muzicalã pe poeþii<br />
propriu-ziºi!…<br />
Caracteristica umorului pe care<br />
Gheorghe Bâlici îl practicã în epigrame<br />
este, în principal, aceea de a<br />
vedea în fiecare situaþie grea<br />
sau gravã, ori de-a dreptul<br />
tristã, ºi partea bunã, sau<br />
amuzantã a ei ºi se încadreazã<br />
la ceea ce teoria literarã denumeºte<br />
comicul de situaþie! De<br />
aici ºi nenumãratele sale epigrame,<br />
tot atâtea variante de<br />
a distinge partea mai puþin rea<br />
a necazurilor, sau mãcar hazul<br />
de necaz! Simþul umorului pe<br />
care-l desfãºoarã cu generozitate<br />
vãdeºte în aceeaºi mãsurã un optimism<br />
funciar, în orice rãu e ºi un bine,<br />
decide el în varii formule artistice pe aria<br />
atât de restrânsã a unui catren! Iar pentru<br />
a distinge latura amuzantã a dramaticului<br />
sau tragicului, el a fost înzestrat cu har<br />
nativ ºi cu ingeniozitate genuinã, dublate<br />
de plãcerea nestinsã de a scrie! Aceastã<br />
modalitate a lui de a descoperi cu subtilitate<br />
latura comicã a oricãrei situaþii explicã de<br />
ce este un abonat aproape permanent la<br />
premiile oferite de nenumãratele concursuri<br />
de epigrame cu temã organizate în cele mai<br />
diverse colþuri româneºti!<br />
Cu aceastã înzestrare rarã ºi cu<br />
munca neobositã pe tãrâmul denivelat al<br />
epigramei, are toate ºansele sã concureze<br />
la cel mai bun epigramist contemporan!<br />
Nu spun cine ar fi rivalii cei mai merituoºi<br />
în aceastã etapã, când epigrama<br />
românã cunoaºte o efervescenþã nemaiîntâlnitã<br />
nicãieri ºi nicicând, mai ales cã<br />
în aceastã materie, din zece epigramiºti<br />
unsprezece se cred geniali ºi pe primul<br />
loc! Ceea ce nu-i scade lui cu nimic din<br />
merite!<br />
65
La 50 de ani<br />
La vârsta asta toatã lumea vineri<br />
Sã vadã de arãþi la fel de bine,<br />
Iar unii îþi aduc ºi câte-o floare,<br />
Cã-i jumãtate de înmormântare...<br />
Mie, la 50 de ani<br />
Eu ºi acum mã simt în stare,<br />
La vârsta care mi-a venit,<br />
Sã vreau mai multe-admiratoare,<br />
Iar gloria – pe la sfârºit!<br />
Nostalgie ruralã<br />
Prin iarba fragedã din lunci,<br />
Pãºesc acum cu ochii-n rouã:<br />
Cã ºefii mai furau ºi-atunci,<br />
Da-i drept cã ne lãsau ºi nouã...<br />
*<br />
În statul nostru cel avut,<br />
Eu mã descurc ca mii ºi mii:<br />
Din când în când iau împrumut,<br />
Sã mai întorc din datorii!<br />
Mãsuri anticrizã<br />
Nu cred cã vom trãi infernul,<br />
Cãci, pentru-a mai schimba decorul,<br />
Aºa va mai munci Guvernul...<br />
C-o sã transpire doar poporul!<br />
Ajutoare umanitare pe timp de crizã<br />
Venind de peste mare lotul,<br />
Nu-aºteaptã mult ºi, una-douã,<br />
Ia mai întâi Guvernul, totul,<br />
ªi restul ne rãmâne nouã!<br />
Vis parlamentar<br />
M-aº vrea ºi eu în Parlament,<br />
Ca sã rãspund, cu toþi egal,<br />
De-un lucru mai inexistent,<br />
Dar cu salariul real!...<br />
Umanism<br />
În þarã, orice-ar fi sã fie,<br />
ªi cât de prost cu viaþa stãm,<br />
Noi punem preþ pe omenie,<br />
Iar la produse îl dublãm!<br />
Fratele mai mare<br />
Îmi ia din casã bucuria,<br />
Îmi ia ºi dor ºi libertate,<br />
Îmi ia toþi codrii ºi câmpia<br />
ªi-mi lasã... dragostea de frate!<br />
Prostia<br />
Atâtea capete ca plumbul<br />
Fac adevãrului dovada:<br />
De-ar creºte mintea ca porumbul,<br />
Ar putrezi pe câmpuri roada!<br />
Mintea de pe urmã<br />
Mintea cea de om chitit,<br />
Cum socot cã m-am fãcut,<br />
De-o aveam de la-nceput,<br />
Doamne ce m-aº fi prostit!<br />
Minifusta<br />
Când pe stradã o zãreºte<br />
ªi ofteazã-un bãtrânel,<br />
Fusta scurtã-i aminteºte<br />
Cã ºi viaþa e la fel!<br />
Romanul de dragoste<br />
De când se face-aºa lucrare,<br />
Dupã umilul gând al meu,<br />
Cu... introducerea, se pare,<br />
Din an în an e tot mai greu!<br />
Bãrbaþii la vârsta a treia<br />
La vârsta marilor regrete,<br />
Fideli amorului sublim,<br />
Când ne-agãþãm ºi noi de fete,<br />
De fapt, mai mult ne sprijinim!<br />
Estivalã<br />
La mare sau la munte soaþa ta,<br />
Cu altul, dacã într-o zi s-a dus,<br />
Tu fã ca filozoful: nu uita<br />
Cã ce þie-e scris... în coarne-þi este pus!<br />
Bãþul are douã capete<br />
Proverbul ãsta, simplu într-un fel,<br />
Cu bãþul care minte multã n-are,<br />
Eu ºefului l-am spus, ºi-atuncea el,<br />
Cu-al doilea capãt m-a pocnit mai tare!<br />
Mondenã<br />
Sã recunosc nu prea am chef,<br />
Dar ºi sã tac îmi vine greu:<br />
Nu cred sã-ajung vreodatã ºef,<br />
Dar secretarã-mi vreau ºi eu!<br />
Cutezanþã de subaltern<br />
Când vãd pe câte-un ºef vivace,<br />
Cã n-are deseori, ce face,<br />
Nu pot sã-l las la mare greu<br />
ªi-i sar în ajutor ºi eu!<br />
Rugãciune pentru minte<br />
Tu, Doamne-al nostru, de socoþi,<br />
Cã minte ne-ai mai da la toþi,<br />
La prost, fiindcã-i ºtii mãsura,<br />
Dã-i cât sã-ºi mai închidã gura!<br />
Întrebarea întrebãrilor<br />
O întrebare pun – sã scap<br />
De chinu-i sadic pân’ la moarte:<br />
De ce, când e pustiu în cap,<br />
Nimic în el nu mai încape?!<br />
66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
RIDENDO<br />
Corneliu Berbente<br />
EPIGRAME ªI COMENTARII SATIRICE<br />
Impozit pe prostie<br />
Legiuitorii,-îmi pare mie,<br />
N-au pus impozit pe prostie.<br />
C-atunci, pe câte se aratã,<br />
Mulþi dintre ei sunt buni de platã,<br />
Cugetãtorul<br />
Avea, în bloc, vreo cinci vecine,<br />
Dar el dialoga cu sine.<br />
Distanþele<br />
AB = BA, nu pare greu<br />
De priceput, o ºtie oriºicine,<br />
Dar ce departe-s eu de Dumnezeu,<br />
ªi ce aproape este El de mine!<br />
La apariþia volumului SST<br />
„Din istoria unei grupãri literare”<br />
E-ntr-adevãr eveniment,<br />
ªi care generos se-mparte<br />
La toþi: cã ai sau nu talent,<br />
De-acum eºti scriitor „din carte’!<br />
Tezã ºi „antitezã”<br />
Ce-n teza-ntâi a afirmat,<br />
În teza doi, a infirmat,<br />
Numindu-se de exegezã<br />
Metoda „tezã – antitezã”.<br />
Morala<br />
În urma celor arãtate,<br />
El are douã doctorate!<br />
Cogito<br />
(George Coandã afirmã cã T.C.<br />
e „un spirit cartezian”)<br />
Descartes, prin „Cuget, deci exist”,<br />
Sã fiu mã face, optimist:<br />
Tot ce-am fãcut necugetat,<br />
Era pe când n-am existat!<br />
ªeful<br />
Pe ºeful meu, zãu cã-l iubesc:<br />
Poruncã-mi dã tot ce-mi doresc!<br />
Evitarea sentinþei<br />
– Fugi de sentinþã la New York?<br />
– Nu! La islam m-am convertit<br />
ªi sunt acum mult mai ferit,<br />
Cã ãºtia nu mãnâncã porc!<br />
Urnele<br />
(Pe listele de vot au fost trecuþi morþi)<br />
În timp ce viii stau pe tuºã,<br />
Nu ne mirãm cã morþii pot<br />
S-aparã-n centrele de vot,<br />
În niºte urne…cu cenuºã.<br />
Era postcreºtinã<br />
– Trãim, în fine,-n era postcreºtinã,<br />
Exclamã un ateu cu optimism.<br />
...Ciudat, chiar cei ce post nu vor sã þinã,<br />
Adaugã un „post” la creºtinism!<br />
Inteligenþa artificialã<br />
Te pui cu inteligenþa artificialã?!<br />
ªtiinþa era în calculator<br />
Cu toate formulele ei.<br />
Poeþii, începând cu cei mai de seamã,<br />
Erau în computer cu operã ºi biografie.<br />
Artiºtii plastici erau cu lucrãrile lor<br />
În trei sau chiar patru dimensiuni.<br />
Filozofii erau tot acolo,<br />
Mai mult sau mai puþin idealiºti.<br />
Erau: Platon, Aristot, Hegel ºi Kant...<br />
Era chiar ºi-un loc, se pare, vacant.<br />
Testul bogãþiei<br />
Ce-ai strâns de unde, oare, vine?<br />
E bine sã te-ntrebi mereu<br />
ªi dacã simþi cã nu poþi þine<br />
Ce-ai adunat doar pentru tine,<br />
E semn cã-i de la Dumnezeu!<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
67
PROZÃ PENTRU COPII<br />
Vasile Romanciuc<br />
LEONIDA LARI*<br />
(26 octombrie 1949, Bursuceni, Sângerei – 11 decembrie 2011, Chiºinãu)<br />
Poetã, eseistã, traducãtoare. Om politic. Licenþiatã în filologie, Universitatea de Stat<br />
din Moldova (1966-1971). Redactor la Editura Cartea Moldoveneascã (1976-1979). Din<br />
1989, redactor la prima publicaþie în grafie latinã din Basarabia, „Glasul” (dupã 1994 –<br />
„Glasul Naþiunii”). Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1989-1991). Deputat în Parlamentul<br />
României (1992-2008). Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1991). Premiul<br />
Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008). Cãrþi pentru copii ºi adolescenþi: Insula de repaos<br />
(1988), Lumina grãitoare (1989).<br />
Mica zânã<br />
Peste o pãdure mare-mare se lãsase întunericul<br />
nopþii ºi toate vietãþile erau triste cã luna<br />
nu se arãta. Iar noaptea era caldã, de varã, îmbietoare<br />
ºi nu le venea sã adoarmã cu una-cu douã.<br />
ªi cum stãteau posomorâþi ºi leii, ºi urºii,<br />
ºi lupii, ºi iepuraºii, crezând cã luna n-o sã<br />
mai aparã pe cer, iatã cã o fâºie luminoasã de<br />
raze a strãbãtut pãdurea, ºi pe razele acelea<br />
de lunã întârziatã coborî o fetiþã micã-micã.<br />
Ea s-a apropiat de creanga unui copac, a<br />
oftat, apoi, aºezându-se mai comod, ºi-a<br />
spânzurat picioruºele în jos ºi a prins sã se<br />
legene uºurel încolo ºi încoace în bãtaia lunii,<br />
care de acum îmbãiase pãdurea într-o luminã<br />
albãstrie. De copacul unde stãtea fetiþa se<br />
apropie un iepuraº.<br />
– Ei, mã auzi? strigã fetiþa cât ce putu cu<br />
puþintica ei voce.<br />
Iepuraºul bulbucã ochii în sus ºi o vãzu<br />
pe fetiþa ceea cam cât o lãbuþã de-a lui de micã.<br />
– Tu eºti iepuraºul, nu-i aºa? continuã fetiþa.<br />
– Da, rãspunse acesta grav, eu sunt<br />
iepuraºul Pufu. Dar tu cine eºti?<br />
– Eu sunt o zânã bunã.<br />
– A-a-a! O zânã... ºi iepuraºul se ploconi<br />
adânc. Ai tot respectul meu. Bunelul mi-a<br />
povestit multe lucruri frumoase despre zâne.<br />
Dar, dupã câte ºtiu, erau ceva mai mãricele.<br />
– Pãi da, eu sunt încã micã, dar am sã cresc.<br />
– Înseamnã cã bunelul mi-a povestit<br />
despre zâne crescute gata, care se pricepeau<br />
la toate cele: ºtiau sã lecuiascã iepuraºii<br />
bolnavi ºi sã gãseascã izvoare cu apã dulce,<br />
ºi câte ºi mai câte.<br />
* Dupã Poezii pentru copii, texte care au constituit<br />
o antologie de poezie pentru copii scrisã de poeþii<br />
din Republica Moldova, poetul Vasile<br />
Romanciuc propune Literelor un serial în care sã<br />
prezinte pe cei mai reprezentativi autori de prozã<br />
pentru copii. (n.r.)<br />
Fetiþa se suci pe creangã, cãutându-ºi o<br />
ocupaþie în a-ºi privi cu atenþie degetele ºi a<br />
ºterge un praf nevãzut de pe aripioarele sale<br />
trandafirii. În sfârºit, spuse încetiºor:<br />
– Eu sunt pedepsitã de Regina Zânelor<br />
sã trãiesc un an pe Pãmânt, de aceea am venit<br />
aici atât de micã.<br />
– Ai fãcut vreo poznã pesemne?<br />
– Da, suspinã fetiþa. Am dat foc la niºte<br />
ierburi de leac, strânse încã primãvara, ºi pânã<br />
la altã primãvarã ele nu mai pot fi gãsite, ºi cei<br />
care vor avea nevoie de ele vor suferi.<br />
– Mda, te înþeleg. Îþi e greu pe suflet probabil.<br />
– Îmi e tare, tare greu, oftã fetiþa din<br />
strãfundul pieptului.<br />
– ªi ce ai de gând sã faci mai departe?<br />
– Nu ºtiu.<br />
– Viaþa în pãdure e de neînchiput pentru<br />
tine, spuse iepuraºul, cãzut brusc pe gânduri.<br />
Aici sunt vietãþi ºi mai mari, ºi mai mici, ºi cele<br />
mari le mãnâncã pe cele mici. Mai bine te-ai<br />
duce la oameni. Ei totuºi nu se mãnâncã unul<br />
pe altul. ª-apoi, ce te faci tu iarna în pãdure?<br />
Va fi frig, zãpadã, doar n-ai sã poþi trãi, sã<br />
zicem, în vizuinã cu noi.<br />
– O, nu! se înfricoºã fetiþa.<br />
– ªi încã atât de uºor îmbrãcatã, numai<br />
cu rochiþa asta pe tine.<br />
– Fireºte cã nu.<br />
– Atunci du-te la oameni. Uite, ia-o pe<br />
cãrãruie-pe cãrãruie ºi ai sã ieºi la marginea<br />
pãdurii, iar de acolo e o azvârliturã de bãþ<br />
pânã la oraº.<br />
– Dar tu vezi cât sunt de mititicã? ªi paºii<br />
mei la fel sunt mititei. Când am sã ajung eu în<br />
oraº?<br />
– Da’ tu zboarã. Zboarã, nu pierde cãrarea<br />
din ochi ºi ai sã ajungi iute. Numai cã acolo sã<br />
nu intri în orice casã s-o nimeri, dar într-o casã<br />
înaltã cu balcoane roz, unde trãiesc trei fetiþe<br />
pe care le cunosc eu. Ele sunt foarte de treabã.<br />
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– Mulþumesc, iepuraºule, spuse zâna.<br />
– Dacã îþi va fi dor de mine, cheamã-mã<br />
pe ospeþe, reluã vorba iepuraºul. Fetiþele<br />
acelea, de care îþi vorbesc, mã cheamã<br />
totdeauna la zilele lor de naºtere.<br />
– Bine, numaidecât. Însã eu nu ºtiu ce<br />
înseamnã „sã-þi fie dor”.<br />
– Ei, cum sã-þi explic... Uite, tu acum ai<br />
vrea sã fii înapoi în Þara Zânelor, sã le vezi,<br />
sã le auzi cântând.<br />
– Tare aº vrea.<br />
– ªi parcã simþi cã te suge ceva în piept,<br />
ºi nu-þi gãseºti locul, aºa e?<br />
– Aºa e, aºa e! ªi mica zânã se bãtu cu<br />
amândoi pumniºorii în piept. Uite aici, aici mã<br />
suge grozav.<br />
– Vezi? Anume asta ºi înseamnã sã-þi<br />
fie dor.<br />
Pe când vorbeau ei aºa, prin crengi trecu<br />
o adiere de vânt ºi se lãsã rãcoare.<br />
– Vai, mi-e frig, spuse micuþa strângându-ºi<br />
aripioarele, dar ele n-o încãlzirã.<br />
Iepuraºul o privi compãtimitor ºi o grãbi:<br />
– Îmi pare rãu cã ne despãrþim atât de<br />
repede, dar trebuie sã pleci. Noaptea, în<br />
pãdure se lasã frigul ºi s-ar putea sã rãceºti.<br />
Mica zânã îºi desfãcu iarãºi aripile, le<br />
potrivi pentru zbor ºi þâºni în sus.<br />
– Mãcar nu mi-ai spus cum te cheamã!<br />
strigã iepuraºul din urmã.<br />
– Laila mã cheamã, Laila!<br />
Ea se ridicã peste vârfurile copacilor, pluti<br />
pe deasupra pãdurii, ºi iepuraºul îi urmãri<br />
zborul pânã ajunse un punctuleþ, apoi se<br />
pierdu cu totul din vedere.<br />
Zburã mica zânã cât zburã ºi iatã cã zãri în<br />
sfârºit zidurile înalte ale oraºului, între care casa<br />
cea cu balcoane roz se înãlþa asemenea unei<br />
cetãþui. Ea pluti în jurul casei pe deasupra<br />
sârmelor de troleibuz, se apropie pe rând de<br />
toate ferestrele ºi abia când zãri printr-un geam<br />
pe cele trei fetiþe, bãtu încetiºor cu aripioara sã<br />
i se deschidã. Dar ele n-auzirã deodatã.<br />
Ea bãtu ºi bãtu cu insistenþã, gonitã de<br />
frigul nopþii ce se lãsa înstãpânindu-se peste<br />
tot, ºi când crezu de acum cã va muri de frig,<br />
acolo, lângã geamul acela fãrã urechi, fereastra<br />
se deschise ºi un val de aer cald o pofti înãuntru.<br />
Ea intrã în zbor ºi se aºezã direct pe<br />
candelabru, urmãritã de ochii lãrgiþi de mirare<br />
ai copiilor.<br />
Cam aºa a fãcut cunoºtinþã cu trei copii<br />
de pe Pãmânt mica Laila ºi a trãit cu ei<br />
împreunã o varã, o toamnã, o iarnã ºi o<br />
primãvarã. Dar ºi patru anotimpuri au fost prea<br />
de ajuns ca sã le ajute sã vadã ºi sã audã ceea<br />
ce nu poate vedea ºi auzi oricine.<br />
Fetiþele au început a înþelege graiul<br />
plantelor, pãsãrilor, tuturor vietãþilor. Dar mai<br />
important ca toate era cã, dupã undele de aer<br />
ce pluteau peste Pãmânt, ele prindeau melodii,<br />
cuvinte, întâmplãri din trecut, prezent, viitor.<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Laila cu glãsciorul ei cristalin avea o<br />
putere magicã asupra naturii înconjurãtoare.<br />
Þânþarii încremeneau în zbor când vorbea ea,<br />
porumbeii veneau aproape de tot ºi-i<br />
ciuguleau fãrâmiturile din palmã, iepuraºul,<br />
prietenul ei cel mai devotat, trecuse ºi el cu<br />
traiul la oraº. O singurã creaturã, pãianjenul,<br />
n-avea ochi s-o vadã ºi, de-ar fi fost voia lui,<br />
i-ar fi pus capãt zilelor cu cea mai mare plãcere.<br />
Dar cum sã-i faci rãu unei fiinþe, care are<br />
facultatea de a visa ce i s-ar putea întâmpla?<br />
Da, micuþa zânã s-a visat într-o noapte în<br />
burta hidosului pãianjen ºi a doua zi l-a<br />
dezarmat cu totul, povestindu-i odiosul vis...<br />
Astfel, plinã de surprize, trecu toamna<br />
ºi veni iarna cu fulgi moi ºi pufoºi. Zãpada<br />
acoperise pãmântul ºi troienele erau atât de<br />
mari, încât nici cele trei fetiþe nu se<br />
încumetau sã se plimbe, de teamã sã nu se<br />
cufunde în ele.<br />
În iarna ceea ninsese mai mult ca<br />
niciodatã ºi Laila privea adesea prin geam<br />
pulberea albã risipitã peste lume ºi se gândea<br />
la surorile sale, zânele, care stau fãrã grijã în<br />
þinutul lor de peste nouã ape ºi nouã hotare,<br />
se bucurã de cãldurã ºi nici cã-ºi mai amintesc<br />
de micuþa pedepsitã. Durerea cã au uitat-o<br />
atât de repede o încerca aproape de fiecare<br />
datã când rãmânea de una singurã în casã,<br />
doar fetiþele ieºeau la plimbare uneori, se<br />
duceau la film, la teatru cu pãrinþii lor º.a.m.d.<br />
„Mãcar de-aº fi eu mai calea-valea, îºi zicea<br />
ea, da’ aºa, nici încolo, nici încoace, nici tu om<br />
ca toþi oamenii, nici tu zânã ca toate zânele.”<br />
Venirea primãverii a mai înviorat-o, cãci<br />
fetiþele i-au cusut o coftiþã, un paltonaº ºi au<br />
hotãrât s-o ia cu ele în parc, la grãdina botanicã.<br />
De acum înfloriserã piersicii ºi caiºii, din<br />
pãmântul reavãn ieºeau aburi calzi, când<br />
fetiþele au scos-o din casã pe Laila pentru<br />
întâia oarã. Aºezând-o pe un trunchi de<br />
copac, ele s-au luat cu joaca ºi nici n-au bãgat<br />
de seamã cã un vânticel mai îndrãzneþ a dat<br />
mica fãpturã jos de pe trunchi. Cãzând în<br />
þãrâna rãzmuiatã de apele primãverii, ea se<br />
înfundã aproape pânã la gât ºi, când fetiþele<br />
înveselite de joacã s-au întors s-o ia, au<br />
gãsit-o rebegitã de tot.<br />
Zânele mari de obicei nu rãcesc ºi<br />
buruienile de leac pe care le adunã cu atâta<br />
strãduinþã pentru oameni le feresc de boli.<br />
Mica zânã însã se îmbolnãvi rãu de tot.<br />
Tuºea grozav ºi abia îºi trãgea suflarea.<br />
Fetiþele se speriaserã de-a binelea ºi, când se<br />
deciserã sã cheme în ajutor de acum pãrinþii<br />
sau medicul, trãdând astfel existenþa micii<br />
zâne, în casa cuprinsã de întunericul nopþii<br />
se fãcu luminã ca ziua ºi ele vãzurã o femeie<br />
tânãrã ºi frumoasã care stãtea surâzãtoare în<br />
faþa lor cu un mãnunchi de ierburi în mânã.<br />
(continuare la pagina 71)<br />
69
PROZÃ<br />
Adrian Munþiu<br />
MÃRTURIA UNUI ÎNVINS PERPETUU*<br />
(fragment)<br />
Fraþii mei sunt un rebel. Însã în contradicþie<br />
cu toþi rebelii. Ceea ce, în aparenþã, e absurd.<br />
Un moft? Prostie, poate? Vã rãmâne vouã sarcina<br />
sã daþi verdictul. Fiindcã, multe lucruri, vrei nu<br />
vrei, þi se întâmplã. Totuºi, eu nu am lovit cu<br />
barda nici în Dumnezeu ºi nici în oameni.<br />
Sunt, desigur, unii rãzvrãtiþi de carierã, cei<br />
ce vor sã schimbe lumea. Au un þel. Sunt alþii,<br />
mai puþini, un fel de revoltaþi din naºtere, fãrã<br />
o cauzã anume, cum ar fi James Dean, actorul<br />
de legendã, într-un film cu titlu asemãnãtor, o<br />
capodoperã. Eu nu fac parte nici din prima<br />
tabãrã, nici dintr-a doua. Nu sunt nici Guevara,<br />
nici alt monstru sacru al revoltelor. N-am<br />
încercat sã schimb nici lumea cu pistolul, nici<br />
orânduirea, nici mãcar pe mine însumi. Mi-ar fi<br />
trebuit forþã, curaj ºi un umil spirit de sacrificiu,<br />
calitãþi ce îmi lipsesc ca vãzul la un orb.<br />
Eu, dacã pot sã mã exprim în felul ãsta,<br />
sunt un rãzvrãtit neîncadrabil. Nu am loc în<br />
scheme. ªi pentru cã mie îmi e mai uºor sã mã<br />
explic prin filme, apelez la încã un exemplu, tot<br />
o capodoperã: „Inadaptaþii”. Bãnuiesc cã mulþi<br />
nu aþi vizionat-o, din motive explicabile. Dar e<br />
pãcat. Pe bune. Titlul, ca ºi filmul, nu se referea<br />
la oameni. Ci la cai sãlbateci. Dumnezeule! ce<br />
animale. Demne, libere ºi neîncãtuºate. Însã<br />
dincolo de mãreþia lor, care nu aducea venituri<br />
(fiindcã nu se adaptau la jug), caii sãlbateci<br />
erau buni ºi ei, pânã la urmã, de ceva. Odatã<br />
prinºi ºi smulºi din libertatea lor edenicã,<br />
sfârºeau prin abatoare, ciopârþiþi, tranºaþi ºi<br />
ambalaþi drept hranã pentru câini. În calitatea<br />
mea de cetãþean nãscut în libertate, dar cu<br />
gratii ce mã urmãresc din toate pãrþile (ca niºte<br />
ochi fãrã pupile, însã, cu atât mai vãzãtori ºi<br />
mai periculoºi), mã simt asemeni lor.<br />
De fapt, cine sunt eu? M-am prezentat în<br />
diferite ipostaze ºi situaþii, dar mã îndoiesc cã<br />
aþi avut ocazia sã fiþi prin preajmã. Poate unul,<br />
doi. Îngãduiþi-mi, deci, câteva clipe, sã vã pun<br />
în temã. Nu vã plictisesc cu anul naºterii ºi<br />
* Fragment din romanul Praful de pe tobã. Cartea<br />
Mamei, în pregãtire la Editura Bibliotheca.<br />
nici cu alte amãnunte biografice, pe care le<br />
consider neesenþiale. (Pe parcurs, dacã e<br />
cazul, mai vedem.) Sunt fan al lui Napoleon.<br />
ªi am citit aproape tot ce s-a tradus în þara<br />
noastrã despre el. Spun asta pentru a nu vã<br />
mira când îl citez. (Eu sufãr ºi de obiceiul sã<br />
vorbesc cu exemplificãri ce nu îmi aparþin). În<br />
plus, pe lângã „Cei trei muºchetari” ºi alte<br />
mãrunþiºuri în reviste, sau conflicte în volum,<br />
am mai citit ºi Biblia, Carte fundamentalã care,<br />
împreunã cu admonestãrile pãrintelui Cercel,<br />
au stat la baza despãrþirii mele de credinþã.<br />
(Amãnunte mai târziu). În plus, chiar dacã unii<br />
indivizi, mai mult sau mai puþin apropiaþi,<br />
susþin cã mã cunosc, sunt necesare ºi niºte<br />
retuºuri. Pãi, nu se prea ºtie cine sunt atâþia<br />
faraoni descoperiþi în sarcofage bine<br />
conservate. Or, mai bine zis, se ºtie ce e scris<br />
acolo pe capac ºi pe pereþi ºi pe tavanele<br />
mormintelor. Dar cine garanteazã cã e ºi<br />
adevãrat ce au pictat prin gropi, cu mii de ani<br />
în urmã, scribii egipteni. Darãmite, sã se ºtie<br />
cine aº fi eu. ªi totuºi sunt rebel. Atipic, dacã<br />
vreþi. Mã rãzvrãtesc numai în mine însumi.<br />
Revoltaþii, într-un fel sau altul, ies mereu<br />
învingãtori. Eu sunt doar un învins perpetuu.<br />
Uneori, am ºi un simþ extrem de ascuþit,<br />
când vine vorba de idei. Le racolez, le asortez<br />
pe cãprãrii ºi pe compartimente, construind<br />
baloane de sãpun, adevãrate bombe de iluzii<br />
cu explozie întârziatã. Peste toate, se impune,<br />
cel puþin, încã o precizare. Stau, de unul singur,<br />
sub o cruce, ºi veghez, într-un Locaº de Veci<br />
(nu în genunchi, precum vegheazã îngerii de<br />
ghips pe anumite lespezi funerare, fiindcã<br />
cimitirul „Sfânta Ana” e un cimitir prea amãrât<br />
sã aibã accesoriile amintite, ºi prea otova) stau<br />
în picioare, de vreo zece ore ºi ceva, sudat de<br />
gropi ºi de o liniºte aproape tâmpã, undeva la<br />
mama dracului, la marginea din spate a intrãrii,<br />
spre cartierul morþilor.<br />
Stau sub o cruce ºi gândesc. Rememorez<br />
cum am ajuns aici, fixând funestul „monument”,<br />
ºocat.<br />
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iisuse! cât de mult mi-aº fi dorit sã plâng.<br />
E crucea mamei...<br />
Nu vã întrebaþi nici cine sunt, nici ce hram<br />
port.<br />
Citiþi!<br />
Pe mine, Revoluþia m-a prins afarã, fraþii<br />
mei. Adicã liber. Chiar dacã, în mod paradoxal,<br />
eu m-am simþit întotdeauna înãuntru. V-am<br />
mai spus...<br />
Ieºisem, ca din tun, pe poarta<br />
Penitenciarului, fãrã cãtuºe, fãrã gardieni.<br />
Însã trãiam tot între ziduri, mã loveam tot de<br />
zãbrele. Ori ºi cât aº fi fugit, dãdeam numai de<br />
lacãte. De uºi închise, vreau sã zic. Deºi nu<br />
se zãreau, mã poticneam de ele, precum orbul<br />
de un prag necunoscut. Pereþi vãzuþi, ori<br />
nevãzuþi? Tot aia. „Deni, marº la<br />
Vorbitor!”…”Da, sã trãiþi!”… „Marº în<br />
celulã!”… „Înþeles!”… „Marº la closet!”…<br />
„All right!” „Ol...ce, mã?”… Gardienii sunt ºi<br />
nu sunt. Dar îi simþi.<br />
În curte, ºeful paznicilor, Mastodontul<br />
– cum l-am botezat, pe ºest, eu însumi –<br />
rãmãsese trist. Iºi încleºtase maxilarele ca<br />
douã limbi de menghinã, ºi nu scotea un<br />
sunet. Clãtina doar gâtul din vestonul<br />
strâmt, se binocla la ceas ºi mângâia bastonul<br />
de cauciuc. Era atât de concentrat asupra<br />
fiecãrui gest, de parcã ar fi fost ceva vital,<br />
nu numai pentru el, ci pentru toatã lumea ce<br />
(urmare de la pagina 69)<br />
Leonida Lari<br />
Fetiþele rãmaserã pironite locului. Pe<br />
micuþa Laila o apucã un alt acces de tuse ºi<br />
prinsese a aiura, iar femeia ceea se apropie<br />
uºor de ea, luã câteva ierburi ºi-i atinse cu ele<br />
fruntea, nãrile, iar restul i le puse pe pieptiºor.<br />
Nu trecu mult timp ºi mica zânã se ridicã<br />
în capul oaselor, privi tulbure în jur ca dupã<br />
un vis greu, dãdu cu ochii de femeia ceea ºi<br />
strigã fãrã sine de bucurie:<br />
– Nu m-ai uitat, surioarã, nu m-ai uitat!<br />
– Cum puteam sã te uit, micuþo?<br />
– Da’ eu m-am îmbolnãvit, îþi închipui?<br />
Sunt zânã ºi m-am îmbolnãvit. Abia acum<br />
m-a lãsat boala.<br />
Spuse ºi, ducându-ºi mâinile la piept,<br />
dãdu de firele celea de iarbã.<br />
– Ce mai sunt ºi astea? întrebã ea.<br />
– Sunt câteva fire din ierburile de leac,<br />
rãmase ca prin minune dupã ce tu le-ai dat<br />
foc. Ele þi-au ºi ajutat sã te îndrepþi.<br />
Laila plecã abãtutã cãpºorul.<br />
– Ei, dar trebuie sã mergem! Gãteºte-te!<br />
spuse zâna. Te-am iertat!<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
se încãpãþâna sã mai existe dincolo de<br />
sârmele ghimpate.<br />
Totuºi, dacã îl priveam mai bine, bâþâind<br />
când un picior când altul, Mastodontul nu<br />
pãrea chiar mastodont în toatã firea; mai<br />
degrabã altceva, poate un rege suferind în<br />
tainã de gãlbeazã, un Nijiinski, ori Barâºnicov,<br />
evoluând cu graþie în piruete, salturi triple,<br />
paºi de dans ºi unduiri; atât cât poate fi un<br />
gardian prim balerin la Opera inexistentã din<br />
localitate. Iar în ceea ce privea obrazul, nu<br />
doar cã se strãduia din rãsputeri sã-l<br />
imobilizeze, sub o mascã de indiferenþã, dar<br />
îºi atârnase ºi pe nas un set de ochelari<br />
americani, imenºi, spre a-i mãri prestanþa.<br />
Semãna cu Clint Eastwood – pe vremea când<br />
lucra la secþia de omucideri, într-un serial<br />
„Locotenentul Hanry” – ºi îi suspecta pe toþi.<br />
El însã nu era Clint Eastwood.<br />
Poanta e cã înlemnise pur ºi simplu la<br />
iniþiativa mea neaºteptatã de a-l saluta,<br />
trecând pe dinaintea lui în paºi de front; paºi<br />
lenþi, orgolioºi, rulaþi cu încetinitorul, ca la<br />
film, în scenele de flash-back. Se curbase,<br />
cumva, pe un ºold ºi rãmãsese þuþ. Aºa cã<br />
mi-am dinamizat miºcãrile, pocnind pãmântul<br />
cu bocancii, apãsat ºi ritmic. Iar ca supliment,<br />
am tras o frumuseþe de salut în urmã,<br />
rãbufnind din toþi bojocii:<br />
– Prinþe, mii de graþii! Bye!...<br />
ªi i-am fãcut un semn cu mâna.<br />
Mica Laila vru sã dãnþuiascã de bucurie,<br />
dar când vãzu ochii triºti ºi feþiºoarele<br />
alungite de amãrãciune ale fetiþelor de care<br />
trebuia sã se despartã, se reþinu cât ce putu<br />
ºi, apropiindu-se pe rând de fiecare, le sãrutã<br />
cu gingãºie pe frunte, ca pe niºte copii mai<br />
mici. Iepuraºului Pufu îi strânse cãlduros<br />
lãbuþa ºi, fluturând din mânã, zburã prin geam<br />
cu sora ei mai mare.<br />
Dar mica zânã, trebuie de spus, nu le-a uitat<br />
pe fetiþe. Când înfloresc piersicii ºi caiºii, mica<br />
zânã coboarã pe Pãmânt din þinutul ei îndepãrtat.<br />
La prima ei venire dupã ce s-au despãrþit, fetiþele<br />
avan s-au mai mirat. Micuþa zânã de astã datã<br />
arãta ca o fatã mare în toatã legea, care,<br />
mângâindu-le pe cap, le zâmbi galeº:<br />
– Ei, ce sã-i faci, noi, fetiþele-zâne, creºtem<br />
mai repede decât voi, fetiþele-oameni, dar asta<br />
nu vã supãrã, nu-i aºa?<br />
De supãrat nu se supãrau ele, ci totuºi li<br />
se pãrea de neînþeles: mai an, zâna era atât de<br />
micã, de o purtai pânã la grãdina botanicã în<br />
buzunar, iar anul acesta e atât de mare, cã le-ar<br />
putea duce în braþe. Vezi, ele nu ºtiau cã, dupã<br />
ce a fost iertatã pentru cã a aprins ierburile de<br />
leac, ea, ca ºi celelalte zâne, creºtea într-o zi<br />
cât creºte un om într-un an.<br />
71
PROZÃ<br />
Iarman Popaart<br />
UNCUBUS (6)<br />
Uºa se deschide fãrã zgomot, atât cât sã<br />
permitã pãtrunderea unui tip îmbrãcat într-o<br />
bluzã albastru închis de plastic ºi pantaloni<br />
luaþi de la vreun magazin de doi bani, murdari<br />
ºi totuºi ºifonaþi. Manfred a trebuit sã livreze<br />
mai de mult unora din cei interesaþi chei de la<br />
poarta de serviciu. Tipul abia înclinã capul a<br />
salut ºi emise parola despãrþindu-ºi buzele ca<br />
pentru a lãsa sã intre sau sã iasã un segment<br />
de macaroanã. Herr Tropmannsky îºi dã seama<br />
cã de data asta nu va mai urma o convorbire,<br />
fapt care nu era totuºi în mãsurã sã-i uºureze<br />
starea de spirit. Scoase dosarele de care era<br />
atâta nevoie, cinci culori, verde, galben, roºu,<br />
albastru, negru, le introduse într-o pungã de<br />
plastic cu însemnele unui magazin alimentar<br />
discount ºi le întinse necunoscutului, care<br />
mormãi ceva ºi refãcu drumul spre uºa pe care<br />
intrase, urmat de gazdã. Se pãrea cã luxul interior<br />
nu-l impresionase. Ba parcã nici n-a<br />
observat icoana de lemn din secolul XIV,<br />
dobânditã la o licitaþie a Casei Hanstein. Herr<br />
Tropmannsky se întrebã totuºi, într-o fracþiune<br />
de secundã, ce ar face dacã individul i-ar cere<br />
sã rãmânã peste noapte, sã doarmã acolo.<br />
– Vã mai pot fi de folos cu ceva?<br />
Tipul se uitã la el ca ºi cum întrebarea nu<br />
i-ar fi fost pusã lui ºi Herr Tropmannsky ar fi<br />
fost gata s-o repete, dacã cel pentru care ar fi<br />
fãcut-o nu s-ar fi întors spre uºa verandei, ca<br />
sã disparã prin ea în noaptea curþii întreruptã<br />
de lãmpile risipite pe peluzã ºi prin boschete.<br />
Peste o orã coborî Georgia, care-i fãcu<br />
cu mâna un semn identic celei tocmai sosite<br />
cu avionul sau trenul, ca sã-l identifice pe cel<br />
care avea sã-i ureze welcome.<br />
– I-am prezentat camera lui ºi l-am lãsat<br />
acolo sã-ºi revinã! Vrei sã ºtii pãrerea mea sau a<br />
lui? Pãrerea lui a fost nostimã! A fost de pãrere<br />
cã sub raport anatomic s-a cuplat cu o virginã!<br />
Ai mai avut deci ocazia sexului cu o virginã?<br />
l-am întrebat eu. Categoric, a rãspuns el. Cu<br />
câte? am insistat eu. Dacã exceptãm persoanele<br />
de faþã, a rãspuns el, cu trei. Putem începe! Dar<br />
tu ce pãrere ai despre o femeie care se dezbracã<br />
sau, tot despre ea, care se îmbracã, dar cât mai<br />
dezbrãcatã? Mai are ea creier? Dacã da, vreau<br />
sã zic, se mai gândeºte un bãrbat cã ea posedã<br />
un creier util la ceva? Tipul întrebat mi-a rãspuns<br />
cã e ºi dacã nu se vede ºi numai ce nu se vede<br />
intereseazã din cauza a ce se vede. ªi a adãugat<br />
cã a auzit el de la un cunoscut de încredere de<br />
un poet, Bodler, care a susþinut, dar nu într-o<br />
poezie, cã a fi interesat de o femeie cu creier<br />
masculin înseamnã sã realizezi un act de homosexualitate.<br />
Cool, nu? Dar la dumneavoastrã, a<br />
încheiat, e exact contrariul. Când vã dezbrãcaþi<br />
se vede creierul cum funcþioneazã, neuron cu<br />
neuron. Sclipeºte de luminiþe de toate culorile!<br />
Soþul aºteaptã sã termine, spune cã e de<br />
acord, fãrã sã precizeze cu ce, având în vedere<br />
cã oricum era inutil.<br />
– Ah, da! îºi aminteºte apoi, vãzând pe<br />
birou o hârtie la care se uita totuºi de mult. Iatã<br />
contractul, dacã eºti de acord. Douã exemplare.<br />
Pentru fiecare unul. Din motive notorii privind<br />
impozarea, cum funcþia oferitã nu-i precizatã<br />
clar în nomenclatorul activitãþilor scutite sau<br />
cu reducþie de impozit în nici o întreprindere<br />
din Germania, am scris aici altceva. Sper sã fii<br />
de acord. Bürokräfte. Personal pentru birou.<br />
De acord? În caz pozitiv, voi semna eu. Nu<br />
cred cã-i nimerit sã semnezi ºi tu.<br />
Învârteºte deja douã pixuri între degete<br />
pe care este scris cu galben numele firmei sale.<br />
Unul cu culoare albastrã, celãlalt verde. Georgia<br />
sfârºeºte, ºi anume repede, sã fie atrasã de<br />
miºcarea automatizatã prin exersare a degetelor<br />
lui. Dupã o scurtã meditaþie, îi ia pixul albastru.<br />
– Prefer culoarea albastrã! Culoarea<br />
verde pare aproape totdeauna prea verde! Sã<br />
începem?! Eu ºi celebrul fotbalist Knut Tunk,<br />
în cele trei zile când a dispãrut din oraº ºi din<br />
orice serviciu de informaþii mediatizate din<br />
lume ºi nimeni n-a ºtiut unde a dispãrut, cu<br />
atât mai puþin scârba de nevastã-sa! Trei zile<br />
despre care el n-a vorbit niciodatã, dar care<br />
i-au schimbat viaþa!<br />
DIV.<br />
Au trecut câteva luni de la mutarea în vilã<br />
ºi pentru prima datã cuplul Tropmannsky<br />
întreprinde o plimbare de acomodare cu parcul<br />
a cãrui principalã caracteristicã, din punctul<br />
comun de vedere, constã în aceea cã începe<br />
vizavi de casa lor. Domnul însuºi ºi Georgia<br />
pãºesc impresionaþi plãcut de aceastã iniþiativã<br />
democraticã. O surprizã pe care fiecare cautã<br />
sã ºi-o prelucreze agreabil mai întâi în interior.<br />
Proprietarii vilelor impozante din zonã se plimbã<br />
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
areori prin parc, mai ales de când fiul unui<br />
celebru multimilionar a fost rãpit în aceastã<br />
zonã ºi omorât ulterior în alta. Dar ei nu<br />
considerã acum cã trebuie sã þinã seama de<br />
acest vechi detaliu. În plus, existã bãnuiala cã<br />
odatã cu aceastã plimbare ar putea începe o<br />
nouã fazã în evoluþia relaþiilor lor bazate pe o<br />
deplinã înþelegere reciprocã. O fazã la care se<br />
referã explicit ºi horoscopul ei sãptãmânal. O<br />
fazã pe care ºi-o pot defini perfect prin celãlalt<br />
ºi la care tocmai de aceea meritã sã mediteze.<br />
Din plecare, Euroi a primit ordin s-o ia înainte:<br />
Georgia l-a privit cu interes din spate în timp<br />
ce-i vorbea soþului despre pisoiul siberian al<br />
vecinilor din dreapta, proprietarii uneia din cele<br />
peste zece mãrci de covrigi ai oraºului. Ea, care<br />
studia cu atenþie prospectele respectabile,<br />
recunoscuse originea colierului antipurici, de<br />
identificare ºi de semnalizare de la gâtul<br />
animalului: Sheba Starcollection by Dolce<br />
Luna, concret o combinaþie a modelelor Diva-<br />
Crystal Dreams ºi Anous-Cat-Belle. Dupã<br />
ce-ºi terminã precizãrile, fãrã sã facã o pauzã,<br />
Georgia îi cere lui Euroi sã ocupe o poziþie în<br />
urma lor, pentru a nu le mai deranja<br />
perspectiva. Din când în când se întorc totuºi<br />
spre el: domnul ca sã simuleze cã nu l-a vãzut,<br />
doamna pentru o ochiadã încurajatoare. La un<br />
moment dat Georgia i se adreseazã chiar.<br />
– Hei, Euroy, doi ori doi?<br />
– Da.<br />
– Nu da. Cât fac doi ori doi?<br />
– Patru, rãspunde cel întrebat, schimbându-ºi<br />
ritmul mersului într-un mod pe care, dacã<br />
ar fi întrebat, l-ar explica prin natura rãspunsului.<br />
– Foarte bine. Ai citit reportajul pe care þi<br />
l-am indicat despre Richard Burton?<br />
– Da.<br />
– ªi?<br />
– A jucat exclusiv roluri masculine<br />
principale în 64 filme ºi a declarat cã s-a culcat<br />
cu toate actriþele care i-au fost date ca partenere.<br />
– ªi care-i concluzia?<br />
– Concluzia mea este cã în câteva filme a<br />
jucat cu aceleaºi partenere. Ceea ce înseamnã<br />
cã s-a culcat cu ele de mai multe ori.<br />
Soþii Tropmannsky îºi readuc privirile<br />
înainte ºi râd cu volum redus. Euroi ºi-a<br />
consolidat de mult convingerea cã toþi oamenii<br />
pe care i-a cunoscut erau mai proºti ca el ºi cã a<br />
face pe prostul e mare lucru. Majoritatea<br />
oamenilor sunt fascinaþi de prostie ºi cu cât<br />
sunt mai proºti cu atât au mai mare nevoie de<br />
prostia altora. Dar numai ignoranþii cred cã<br />
prostia e ceva simplu, la îndemânã, mai simplu<br />
de manifestat decât deºteptãciunea. Odatã<br />
asumatã, postura inteligenþei pretinde<br />
încordarea continuã a spiritului, permanentã<br />
preocupare pentru sesizarea ºi exploatarea<br />
punctelor nevralgice ºi a prostiei adversarilor,<br />
o pândã nonstop pentru a repera posibilitãþile<br />
de a fi inteligent prin confuzii fine de detalii ºi<br />
generalitãþi, prin asociaþii, disociaþii ºi<br />
completãri; adoptarea prostiei cere aceleaºi<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
lucruri ºi, în plus, eforturi, raþionamente ºi<br />
aptitudini pentru juxtapunere ºi subtilitate,<br />
simularea afectãrii organelor senzoriale, prea<br />
mare apropiere de obiect, depãrtare prea mare,<br />
interpunere, contracarare, labilitate ºi<br />
instabilitate mintalã, amnezie promptã. Un<br />
inteligent nu-ºi va permite sã fie neinteligent,<br />
dar un prost poate deveni la nevoie inteligent,<br />
ba chiar impertinent de inteligent prin aceea<br />
cã-ºi permite sã pretindã sã nu i se recunoascã<br />
inteligenþa ºi dreptul de a se autonumi inteligent.<br />
Apoi, prostul îºi permite sã fie ºi pasiv. El nu<br />
trebuie sã vegheze pentru a prinde un moment<br />
favorabil pentru a fi prost. Pe de altã parte,<br />
inteligenþa este de obicei activã, chiar agresivã,<br />
ofenseazã, pune pe alþii în stare de inferioritate,<br />
în timp ce prostia oferã tuturor posibilitatea de<br />
a se simþi superiori ºi în securitate. Prostul nu-i<br />
egoist. Este un generos, un altruist. ªi în plus,<br />
pentru el e permis din când în când sã confunde<br />
prostia cu candoarea ºi sã-ºi justifice orice deficit<br />
de culturã ºi informaþie. Una peste alta, Euroi<br />
ºi-a conceput ceva din personaj cu bibliografia<br />
„perlelor” ºcolarilor adunate cu sârg ºi în parte<br />
inventate de profesori pentru a le publica în<br />
ziare ºi reviste.<br />
– Nu ne-am mai plimbat aºa de pe vremea<br />
când îl aveam pe Rishie, îºi aminteºte Herr<br />
Tropmannsky.<br />
– Exact, confirmã Frau Tropmannsky.<br />
Sunt trei sãptãmâni de atunci! Câinii trebuie<br />
plimbaþi cel puþin douã ore pe zi în cel puþin<br />
douã runde!<br />
– La asta m-am gândit ºi eu, dar n-am<br />
îndrãznit sã-mi formulez observaþia. În plus,<br />
am fãcut o alta, care sper sã nu te jigneascã<br />
mai mult decât propria-þi observaþie.<br />
– Care?<br />
– E ceva bizar în acest tip, pe care nu l-ai<br />
concediat dupã prima zi. Bizarerie care constã<br />
în aceea cã, spre deosebire de Rishie ºi de<br />
majoritatea oamenilor, el nu are nimic ieºit din<br />
comun sub aspect fizic sau comportamental.<br />
Cred cã ºi acum, dupã ce l-am asumat, aº putea<br />
trece pe lângã el pe stradã fãrã sã-l observ.<br />
Te uiþi prin el ca prin sticlã, ca la un turist<br />
japonez sau chinez.<br />
– ªi de ce-ar trebui sã mã simt jignitã?<br />
Herr Tropmannsky nu-i rãspunde; se<br />
privesc în ochi, destul de mult ca sã parã adânc,<br />
la fel ca într-un film cu eroi care sunt pe punctul<br />
de a se îndrãgosti, în timp ce înainteazã<br />
þinându-se de braþ, pe poteca umedã. S-a ridicat<br />
ceva din pâclã ºi se percep bucãþi de cer<br />
albastru. Bãteau undeva clopote ºi soþului<br />
Georgiei i se pãru bizar cât de frumos bãteau<br />
într-un oraº dominat de necredincioºi, brute ºi<br />
pãgâni în care temple capitale erau Deutsche<br />
Bank, Dresdner Bank, Helaba, Banca Centralã<br />
Europeanã, USB ºi altele care nu se gândiserã<br />
sã-ºi doteze sediile cu instalaþii de modulare ºi<br />
amplificare a clinchetului monezilor, fâºâitului<br />
bancnotelor ºi ciripitului zornãit al automatelor<br />
activabile cu carduri ºi coduri secrete.<br />
73
TEATRU<br />
George Toma Veseliu<br />
LÃCRIMÂND VISA ALEXA<br />
Dramã într-un act ºi douã tablouri în ramã<br />
(fragment)<br />
SCORPIA Blândã: (Nu-ºi poate înfrâna<br />
reacþia promptã violentã) Afarã! Neruºinatelor!<br />
(Elevele nu se clintesc, directoarea se<br />
deplaseazã spre masa cu aparaturã, vorbeºte<br />
prin microfon) Sã vinã mecanicul sã evacueze<br />
douã eleve indisciplinate! (Se întoarce, cele douã<br />
s-au fãcut nevãzute. Sunã telefonul fix. Ridicã<br />
receptorul) L-am concediat pe mecanic!?<br />
Sunaþi-l sã vinã imediat la mine.! Aºa concediat!<br />
Cum? A îndrãznit sã mã înfrunte pe mine, pe<br />
mine care l-am premiat? Sã se ducã la Sindicat<br />
învârtindu-se! (Pare cã s-a liniºtit ºi odatã<br />
adunatã în sine lucreazã de zor la actele administrative<br />
ale ºcolii).<br />
ALEXA-eleva rromã: (Apare în fundalul<br />
scenei lângã fereastrã. Priveºte o clipã afarã.)<br />
Nu e nimeni pe coridor. Îl aºtept sã aparã,<br />
Doamne, mi-am pierdut minþile, îl iubesc nebunã,<br />
fãrã niciun examen sever, de aici zicala: Dragostea<br />
e oarbã. Cum pot sã-i caut defecte când nu le<br />
are? S-ar zice cã mi-am pierdut luciditatea. O fatã<br />
sãracã, precum sunt eu, trebuie sã deschidã bine<br />
ochii. Cred cã a întârziat microbuzul. (Dispare<br />
exact prin locul din care ºi-a fãcut apariþia.)<br />
MELANIA: (Urmatã de Olimpia) Tu,<br />
fatã, ai observat ce zice Scorpia Blândã?<br />
OLIMPIA: Se dã mãroasã, dar nu este<br />
femeie rea. Cine nu ºtie cã a pãrãsit-o<br />
doctorul. Ãla, un Don Juan, s-a încurcat cu o<br />
fiþã, de fapt, o paraºutã...<br />
MELANIA: Asistenta aia, curviºtinã<br />
rasatã, locuieºte la mine în cartier. Vine doctorul<br />
ºi o ia în Mercedesul ãla rablagit. Scorpia îl are<br />
pe frati-su judecãtor, i-a dat un avocat bun ºi<br />
l-a trimis pe dumnealui, gagicarul, la plimbare.<br />
Plãteºte musiu pensie alimentarã ºi, dacã te<br />
uiþi bine la el, a ajuns în...<br />
OLIMPIA: Sst! Vine, atenþie, întoarce<br />
capul, duduia olimpicã!<br />
ALEXA-eleva rromã: (Apare din<br />
fundalul scenei. Este înaltã, subþire, are<br />
pãrul negru pe un umãr, restul dat pe spate,<br />
faþa albã, sprâncene arcuite senzual în acord<br />
cu desenul buzelor voluptoase, cochetã,<br />
îmbrãcatã modest, dar surprinzãtor de<br />
elegantã. Le observã.)Bunã fetelor!<br />
MELANIA: Bunã colega! Ce te uiþi aºa<br />
la noi de parcã ai fi descoperit America?!<br />
ALEXA-fata rromã: (Încearcã sã evite<br />
provocarea.) Vreau sã avem o comunicare<br />
normalã. Nu vã cer nimic mai mult, dimpotrivã,<br />
încerc sã vã ofer o micã oportunitate...<br />
OLIMPIA: (Ca scoasã din minþi) Hm! Auzi,<br />
Melania, la dumneaei, ne oferã nouã, celor douã<br />
orfeline, o micã oportunitate, unde, fireºte, este<br />
inclusã ºi acea întrajutorare colegialã, ce tupeu!<br />
(Melania îi smulge cu brutalitate ghiozdanul<br />
din spate. Deschide fermoarul ºi-l goleºte în<br />
prim-planul scenei: câteva cãrþi, caiete, o<br />
oglinjoarã fermecatã care deformeazã<br />
realitatea ºi, desigur, un ruj consumat...caiete<br />
studenþeºti, penarul ºi o micã trusã de<br />
manichiurã pe care însã Melania o studiazã<br />
maliþios dupã care i-o serveºte Olimpiei) Se<br />
reþin ca obiecte incriminatorii: una pilã tocitã de<br />
unghii boante, o oglindã ciobitã la un colþ, o<br />
forfecuþã vai de mama ei, un ruj<br />
MELANIA: (Fals afectivã) Ti l-a adus<br />
tãticuþu de la tomberoane...of course<br />
OLIMPIA: (Promptã) Pragmatism, cheri,<br />
se aflã în procesul modern de reabilitare a<br />
deºeurilor: fier vechi....<br />
MELANIA: Te pomeneºti cã este<br />
nepoata unui milionar de fier vechi, iar noi,<br />
fraierele, o þinem de sãrãntoacã!<br />
ALEXA-eleva rromã: (Calm englezesc,<br />
superioarã, extrem de lucidã) Eu nu v-am<br />
jignit. De ce þineþi neapãrat sã mã insultaþi? E<br />
o metodã primitivã, mai cu seamã, cã atacaþi<br />
în grup, halal, superioritate! (κi adunã<br />
obiectele reþinându-ºi cu greu plânsul)<br />
MELANIA: (Ironicã) Þi-ai luat cãrþile sã<br />
mai repeþi o datã, tocilaro! Dacã ai fi fost o<br />
deºteaptã þi-ai fi depãºit condiþia etnicã.<br />
ALEXA-eleva rromã: Vrei sã spui de...<br />
rromã?<br />
OLIMPIA: Pe mine tati nu m-a învãþat sã<br />
am sentimente xenofobe,...<br />
ALEXA-eleva rromã: În primul rând sã<br />
avem discernãmânt! Eu nu sunt în þara noastrã<br />
o strãinã, m-am nãscut aici, sunt româncã de<br />
etnie.<br />
MELANIA. (Smulgându-i replica<br />
violent)...Þigãneascã...<br />
ALEXA-fata rromã: (Reþinându-ºi<br />
plânsul) O insinuare murdarã întreþinutã de<br />
indivizi inferiori ºi, din pãcate, chiar de unii<br />
politicieni neevoluaþi...<br />
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
OLIMPIA: Ia, fã bine ºi scuteºte-ne pe<br />
noi de astfel de savante analize sociale,<br />
politice, filozofice! Uite, dragã, unde era<br />
analista politicã a clasei a douãsprezecea ºi<br />
noi, amãrâtele, sã nu ºtim! O sã venim toatã<br />
prostimea liceului, încolonatã de directoarea<br />
noastrã scumpã ºi iubitã, celebra Scorpia<br />
Blândã, apãrãtoarea drepturilor omului în<br />
învãþãmântul judeþului nostru unde apare<br />
ziarul „Rãcnetul Carpaþilor” unde Caþavencii<br />
strigã tare cã reforma în învãþãmânt existã,<br />
dar lipseºte cu desãvârºire...<br />
MELANIA: Dar cine a zis? Farfuridi sau<br />
Brânzovenescu cã, dacã cineva a luat reforma<br />
pe furiº, trebuie, care va sã zicã, sã ºtim ºi noi,<br />
elevii, deoarece chestia asta ne priveºte, în<br />
primul rând, pe noi, nu pe ei care ºi-au trãit traiul<br />
ºi ºi-au mâncat mãlaiul, cum bine zice profesorul<br />
Nimeni pe care nimeni nu-l ia în seamã, fiindcã<br />
cine nu ºtie cã pe el, sãracul îl bate acasã nevasta<br />
cu fãcãleþul iar în ºcoalã îl bat toþi, bietul domnu<br />
Vucea al lui Delavrancea, mie îmi este milã de el,<br />
þie Alexa þi-o fi ºi þie milã cumva de un astfel de<br />
specimen social?...<br />
ALEXA-eleva rromã: N-avem dreptul sã<br />
ne amestecãm în viaþa personalã a nimãnui!<br />
OLIMPIA: Tocmai pentru cã ãsta este<br />
un Nimeni la pãtrat. ªi nu ºtiu dacã înmulþit<br />
cu sine însuºi rezultã o clonã la puterea n.<br />
Nevastã-sa stã numai prin strãinãtate. O<br />
femeie de afaceri, de aia el, care are un salariu<br />
de gunoier, trebuie sã fie baby sister...<br />
MELANIA: (Înfuriatã) Hm! Nu-i mai<br />
plânge tu de milã, poate are ºi el o drãguþã!<br />
OLIMPIA: Trebuie sã ai bani în ziua de azi<br />
ca sã accezi la mâna unei femei. Aºa-i duduie<br />
Alexa? De aia furã gagii voºtri ca sã aibã acces<br />
la gagici, cãci alea sunt mai pretenþioase decât<br />
proastele astea de românce sadea?<br />
MELANIA: ªi pentru acest amãnunt al<br />
vieþii cuplurilor sunt trimiºi în occident sã<br />
ºmangleascã...<br />
ALEXA-eleva rromã: (Întrerupând-o cu<br />
fermitate) De acord, numai cã nu furã doar þiganii,<br />
ci ºi ceilalþi. ªi ne fac cu toþii în lume de râs.<br />
OLIMPIA: Nu asta este esenþa lucrurilor...<br />
ALEXA-eleva rromã: Dar care, mã rog,<br />
ar fi, dacã nu putem avea o comunicare cât de<br />
cât corectã? Sã nu alunecãm în speculaþii, sã<br />
nu deteriorãm comunicarea...<br />
MELANIA: Auzi la ea, cine vorbeºte de<br />
speculaþii! Pe cine îmbrobodeºte dumneaei!<br />
OLIMPIA: Chiar aºa, sã trecem, deci la<br />
lucruri concrete, palpabile. Cu ce comunici tu<br />
aºa de bine? Nici mãcar un telefon ca lumea<br />
nu ai. Ãla din „dotare” se numeºte telefon?<br />
Sau, n-am auzit eu bine cã ai ºi calculator?<br />
Aºa-i? Poþi sã fii drãguþã ºi sã ne informezi ºi<br />
pe noi, pentru cultura noastrã generalã, din<br />
ce generaþie este? Apropo, þi l-a adus într-o<br />
dupã amiazã Moº Crãciun, tãticuþu, de la o<br />
casã cu curte, când au fãcut stãpânii curat în<br />
casã, sau direct de la tomberon ca ºi scâlciaþii<br />
ãia de pantofi pe care îi ai în picioare?<br />
MELANIA: Noi avem îmbrãcãminte de<br />
firmã, dacã vrei, putem sã-þi facem o donaþie,<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
dar nu dorim nicidecum sã te jignim, aºa<br />
cã...mai bine îmi retrag cuvintele care ne<br />
incrimineazã.<br />
ALEXA-eleva rromã: Deja þi-ai exprimat o<br />
pãrere care nu poate fi nicicum retrasã ºi, evident,<br />
deºi nu-þi este oportunã, þii la ea foarte mult.<br />
OLIMPIA: E o opinie la care eu subscriu,<br />
duduie Alexa.<br />
ALEXA-eleva rromã: Fireºte cã ai tot<br />
dreptul, însã, crede-mã nu e deloc moral,<br />
nu-þi creºte neapãrat valoarea negând-o<br />
sistematic pe cea a altora...<br />
MELANIA: (Mai ofuscatã ca oricând)<br />
Hepa! A început procesul de evaluare. Numai<br />
cã dumneaei, în mãrinimia sa incomensurabilã,<br />
ne cântãreºte doar pe noi cu pietre de cântar<br />
false, fie scobite înãuntru ºi goale-goale, fie<br />
umplute cu plumb cât cuprinde.<br />
OLIMPIA: Þiganca, ca toatã ºatra ei<br />
neruºinatã se exclude din mãsurãtoare, sau<br />
foloseºte alte unitãþi de mãsurã. Ea se introduce<br />
într-o ecuaþie necunoscutã, româncã,<br />
extrem de încântãtoare.<br />
MELANIA: (Extrãgând-o pe Olimpia<br />
din percepþia edulcoratã a reveriei poetice)<br />
O sã vedem noi care este adevãrul. Ãstei veþi<br />
pe care-o duci. E o sintagmã terorizantã, dar<br />
revelatoare. Da adevãrul cu nota aia care,<br />
programatic, ne frusteazã pe noi, adevãratele<br />
olimpice. Noi ºtim cã eºti o intrusã. De unde<br />
naiba ai apãrut tu în ºcoala noastrã? Asta<br />
numeºti tu discriminare? Transferul de la un<br />
liceu de surdomuþi, cum bine îl cataloga un<br />
emerit profesor de acolo, tocmai la un colegiu<br />
naþional de elitã?<br />
ALEXA-eleva rromã: Transferul meu de<br />
acum doi ani a fost fãcut nu pe criterii etnice,<br />
ci printr-un examen dur.<br />
OLIMPIA: E o minciunã ºi pentru noi e<br />
revoltãtoare aceastã discriminare, cãci noi<br />
suntem cele cu adevãrat discriminate, Noi<br />
care, de bine de rãu, am fãcut pe lângã<br />
pregãtirea noastrã, individualã una specialã<br />
pe bani mulþi daþi la ore de meditaþie cu<br />
profesori emeriþi, drept pentru care, suntem<br />
frustate de munca ºi rezultatele noastre ca sã<br />
ne situam abia pe locurile doi ºi trei iar ea sã<br />
fie moþ în frunte ºi, pe deasupra, nu s-a<br />
mulþumit cu atâta mi-a mai furat iubitul. Pentru<br />
asta ai sã mi-o plãteºti tu cu vârf ºi îndesat,<br />
dezmãþato! (Sare la bãtaie. Înfige mâna în<br />
pãrul Alexei ºi o tãvãleºte pe jos. Din clasã<br />
ies doi elevi care nu intervin. Le asmut una<br />
împotriva celeilalte. Râd.)<br />
PRIMUL elev: Pe cine pariezi? Pe Alexa?<br />
AL DOILEA elev: 30 de euro pe Olimpia.<br />
PRIMUL elev: 0 euro pe Alexa, 30 pe<br />
Melania (În acest moment Melania o scoalã<br />
de jos pe Alexa ºi-i dã un pumn în plex. Alexa<br />
se înconvoaie, se învârte rapid ºi cu piciorul o<br />
croieºte pe Melania în falcã, apoi se repede la<br />
Oplimpia pe care o apucã de o mânã, se roteºte<br />
în jurul propriului corp, se apleacã în faþã ºi o<br />
aruncã peste umãr între cei doi care filmeazã<br />
cu telefoanele entuziasmaþi de contraatacul<br />
Alexiei. Reflectorul focalizeazã alãturi)<br />
75
FIRIDE BASARABENE<br />
Nicolae Scurtu<br />
ÎNTREGIRI LA BIBLIOGRAFIA<br />
POETULUI BOGDAN ISTRU<br />
Biografia ºi bibliografia poetului,<br />
jurnalistului, traducãtorului ºi memorialistului<br />
Bogdan Istru (n. 13 aprilie 1914,<br />
Pistruieni, judeþul Orhei – m. 25 martie<br />
1993, Chiºinãu) nu sunt cunoscute integral<br />
întrucât nu au fost cercetate arhivele<br />
ºi bibliotecile, publice ºi particulare, care<br />
posedã manuscrise, epistole, iconografie<br />
ºi alte mãrturii privitoare la itinerariul<br />
acestui însemnat scriitor din Basarabia.<br />
Se cuvine sã precizez cã poetul<br />
Bogdan Istru a primit un excelent certificat<br />
cã are talent de la cel mai important istoric<br />
ºi critic literar, care l-a ºi menþionat în<br />
arhicunoscuta sa istorie literarã 1 .<br />
Istoriile ºi dicþionarele literare nu<br />
consemneazã, încã, debutul în presã ºi nici<br />
revistele importante din perioada interbelicã<br />
în care i s-au publicat poezii, eseuri, note<br />
de lecturã ºi traduceri.<br />
Receptarea poeziei sale este discutabilã,<br />
în bunã mãsurã, deoarece mai mulþi dintre<br />
istoricii ºi criticii literari nu i-au citit cãrþile<br />
în întregime, nu i-au detectat timbru ºi,<br />
mai ales, nu au emis judecãþi de valoare<br />
convingãtoare.<br />
Cele douã poezii Costel ºi Poem boem,<br />
inedite pânã acum, sunt din perioada<br />
începuturilor sale ºi au fost trimise lui I.<br />
Valerian spre a fi publicate în revista Viaþa<br />
literarã (1926–1938; 1941).<br />
Din motive care nu se cunosc,<br />
deocamdatã, I. Valerian nu publicã aceste<br />
poezii, pe care le consider izbutite ideatic<br />
ºi stilistic ºi care evocã în imagini sugestive<br />
cele douã teme esenþiale ~ fortuna labilis<br />
ºi iubirea din perspectiva unui tânãr, foarte<br />
tânãr creator.<br />
Castel<br />
Pe-aici sãmânþa îndârjirii<br />
Cu prisosinþã fu suflatã<br />
De aventura medievalã,<br />
În zale sumbru desemnatã.<br />
Castel, prins în banchiza vremii,<br />
Mândria glorioasã doare<br />
Când creºtetul þi-e presãrat cu<br />
Cenuºe-a neputinþei floare.<br />
Ungherele cu tainã-þi spovedesc,<br />
În miez de noapte, vraja lunii<br />
ªi lanþul unui tâlc strãvechi, rupt<br />
Cu zorile ºi cu lãstunii.<br />
Pereþii se îndoaie de atât trecut strivit<br />
ªi sãlile greu de povarã<br />
Sub orchestrarea faptelor ce viermuie –<br />
Cã panoplii se înfioarã.<br />
În orologiu ani sau veacuri,<br />
Tot ghemuite, s-au sleit –<br />
A veste, crainicul de-o ºchioapã,<br />
Cu ora lângã tobã, a murit.<br />
ªi lacul, sfetnic dorului pustiu,<br />
Cu broaºtele se sfãtuieºte:<br />
De ce-i e verde strãlucirea<br />
ªi timpu-l gâtuie în cleºte?<br />
Cãci în castel acuma locul<br />
Baronului îl au guzganii<br />
ªi liliecii – al castelanii,<br />
Iar ºoarecii s-au preschimbat<br />
În duci mãrunþi ºi arzãtori.<br />
Ca morþii, noaptea, aº trimite<br />
Din anii rãzvrãtiþi scrisori,<br />
Sobolii bâjbâie adrese<br />
Printre sicrie ºi schelete.<br />
La poartã, straje face un mãgar,<br />
Ce-aºteaptã luna sã rãsarã,<br />
Sã-ºi ia desagii cu luminã<br />
ªi un concediu pe o searã.<br />
Castel trist, joci sau eºti o farsã,<br />
Din pergamente-ncã neºtearsã?<br />
(continuare la pagina 80)<br />
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
CARTEA DE FILOSOFIE<br />
Pompiliu Alexandru<br />
IMAGINAÞIA ªI CREIERUL<br />
Asistãm astãzi la o mutaþie fundamentalã<br />
în ºtiinþa biologiei. Dacã pânã acum, începând<br />
de la sfârºitul secolului XIX ºi întinzându-se<br />
pe toatã perioada secolului XX, matematica<br />
ºi fizica au suferit mari mutaþii, în prezent, la<br />
început de secol XXI, a sosit vremea ca<br />
biologia sã facã acest pas. Fundamentele sale<br />
sunt regândite, axiomele, definiþiile vieþii ºi<br />
ale apariþiei acesteia sunt reluate cu<br />
minuþiozitate ºi privite din perspective care<br />
în alte timpuri nici nu ar fi fost de conceput.<br />
Biologia încearcã sã iasã din cadrul pe care l-<br />
a creat, anume acela al evoluþionismului.<br />
Acum deschiderea este mult mai mare ºi se<br />
considerã cã teorii care pânã de curând nu<br />
fãceau decât rãu dezvoltãrii acestei ºtiinþe,<br />
acum sunt la fel de raþionale ºi coerente<br />
precum evoluþionismul. Creaþionismul, faþã de<br />
care orice om de ºtiinþã ar fi trebuit sã pãstreze<br />
o anumitã distanþã, devine o teorie de luat în<br />
seamã în economia gândirii biologice.<br />
Contradicþiile ºi fenomenele care nu pot fi<br />
explicate pe baze evoluþioniste sau materialiste,<br />
sunt perfect coerente cu o teorie<br />
creaþionistã. Este adevãrat cã aceasta nu este<br />
luatã ca atare, biologia nu se îndreaptã încã<br />
spre o teologie, tot aºa cum teologia nu se<br />
deschide încã spre acceptarea existenþei vieþii<br />
pe alte planete. Nu încã! Dar acest moment al<br />
depãºirii pluteºte în aer ºi mai devreme sau<br />
mai târziu se va schimba paradigma aceasta<br />
care deja a ajuns la punctul sãu critic de<br />
existenþã. În biologie, astãzi, nu vorbim<br />
aºadar, despre Dumnezeu. Nu intereseazã<br />
„natura” Sa sau cum a creat aceastã lume vie.<br />
Nici mãcar nu este numit Dumnezeu, ci îmbracã<br />
mai degrabã forme metafizice-abstracte, de<br />
genul Inteligenþa creatoare, Gândirea<br />
anonimã, Arhitectul prim... Într-un cuvânt,<br />
vorbim despre un Mare Anonim, ca un mare<br />
factor X, care este pus în mod necesar la baza<br />
piramidei vieþii. Aceastã necesitate vine ca o<br />
consecinþã a acestor pete negre în cunoaºterea<br />
explicativã a vieþii. Evoluþionismul nu<br />
explicã decât fragmentar cum o fiinþã se<br />
metamorfozeazã într-alta în perioade mari de<br />
timp ºi sub influenþa mediului care transformã<br />
speciile ºi le rupe în noi ramuri. Evoluþionismul<br />
funcþioneazã foarte bine pânã la un anumit<br />
punct, ºi doar operând o decupare în linii mari<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
în sfera vieþii. ªtim astfel încã de pe vremea<br />
lui Darwin de ce anumite pãsãri ºi-au<br />
transformat forma ciocului în funcþie de mediul<br />
în care trãiesc. Exemplele pot continua, dar<br />
aceastã continuare nu merge la infinit. Orice<br />
plantã sau animal am lua din naturã, nu putem<br />
sã îi trasãm exact originea ºi nici cum a evoluat<br />
exact, treaptã cu treaptã din aceastã origine,<br />
decât fãcând mari aproximãri. În orice caz,<br />
evoluþionismul nu este o teorie depãºitã, ci<br />
cel mult limitatã. Acesta nu ia deloc în<br />
considerare cum a apãrut prima fiinþã vie pe<br />
pãmânt ºi nici cum au evoluat fiinþele simple<br />
spre forme mai complicate. Între un parameci<br />
ºi o hidrã nu se ºtie exact care sunt stadiile<br />
intermediare. În plus, apariþia unui aparat nou<br />
– cum ar fi flagelul euglenei – care are o<br />
structurã destul de complexã, nu poate fi<br />
explicatã în termeni evoluþioniºti. Acest<br />
aparat este funcþional încã din prima clipã, cu<br />
fiecare componentã a sa, iar acest lucru a<br />
apãrut brusc, componentele nu s-au adãugat<br />
ca „îmbunãtãþiri” succesive pe un anumit strat.<br />
Este ca ºi cum am spune cã într-o „arhitecturã<br />
evoluþionistã”, cineva pune astãzi fundaþia,<br />
iar pe baza ei ºi neºtiind spre ce ne îndreptãm<br />
ºi de ce, noi adãugãm componente noi,<br />
camere, pereþi, ornamente, iar urmaºii noºtri<br />
ar face la fel – ca într-un imens coral. Or, acest<br />
mod de construcþie în naturã nu este singular.<br />
Existã situaþii, ca în cazul acestui flagel al<br />
euglenei care seamãnã mai mult cu apariþia<br />
unei mori de vânt. Adicã în acest caz nu a<br />
existat cineva care a pus fundaþia, altcineva<br />
care a inventat o roatã dinþatã, altcineva care<br />
s-a gândit apoi sã îi dea o utilizare, apoi un<br />
altul care sã finalizeze moara ca atare. O moarã<br />
de vânt apare brusc în sensul cã este nevoie<br />
de un plan prealabil – o inteligenþã care<br />
imagineazã forma ºi utilitatea acestei mori.<br />
Viaþa, din punct de vedere evoluþionist, se<br />
bazeazã pe acest principiu pus de Darwin<br />
însuºi: dacã o apariþie nouã în specie nu este<br />
funcþionalã, atunci ea dispare. Adicã,<br />
pãstrând acelaºi exemplu de arhitecturã<br />
evoluþionistã, dacã apare o roatã dinþatã,<br />
aceasta nu ar fi pãstratã în inutilitatea ei<br />
momentanã pentru ca într-un viitor necunoscut,<br />
poate o sã i se gãseascã o întrebuinþare.<br />
Roata, chiar dacã apãrutã la un moment dat,<br />
77
dar neutilizatã, dispare repede. Pentru a fi<br />
pãstratã, atunci trebuie sã aparã cu tot cu<br />
moarã ºi „la cheie”, adicã funcþionalã direct.<br />
Or, dacã acceptãm acest lucru, atunci suntem<br />
nevoiþi sã acceptãm ºi existenþa unui Arhitect<br />
care a gândit-o în acest fel ºi pentru un scop<br />
anume.<br />
Asistãm aºadar la o mutaþie care ia în<br />
calcul o rãsturnare a teoriei simplitãþii din<br />
biologie. Pânã acum gândirea acestei ºtiinþe<br />
pornea de la convingerea, care ar avea<br />
originea în cartezianism, cã evoluþia speciilor<br />
se face de la cele mai simple spre cele mai<br />
complexe organisme. Complexul iese din<br />
simplu ºi un invers. Or, lucrurile nu par a fi<br />
atât de simple pe cât par. Gândirea, care în<br />
ordine evoluþionistã este rezultatul unei<br />
dezvoltãri fantastice, nu poate sã preceadã<br />
aceastã dezvoltare, conform acestei teorii. Ea<br />
este efectul unor factori cumulativi, ºi nu cauza.<br />
Or, acceptând teoria creaþionistã, chiar în<br />
varianta sa modificatã, suntem obligaþi sã<br />
regândim ºi acest aspect, în sensul cã ordinea<br />
aceasta poate fi rãsturnatã. Dezvoltarea vieþii<br />
nu este atât de unidirecþionatã,<br />
pornind de la mineral, apoi vegetal,<br />
apoi animal senzitiv, apoi<br />
gândire inconºtientã ºi doar în<br />
ultimul rând având, ca un capãt<br />
de linie, gândirea raþionalã<br />
conºtientã. Natura este plinã de<br />
exemple în care, dacã acceptãm<br />
existenþa unei gândiri, atunci<br />
aceasta ni se prezintã în mod<br />
cert ca fiind raþionalã, dar<br />
inconºtientã. Chiar ºi aºa stând<br />
lucrurile, aceastã linie de<br />
dezvoltare nu este unidirecþionalã,<br />
aºa cum am spus. Nu se<br />
dezvoltã viaþa aºa cum curge<br />
timpul – într-o singurã direcþie. Gândirea nu<br />
apare la un anumit timp ºi dupã sensibilitate.<br />
S-ar pãrea cã încã din primul moment al<br />
apariþiei primei celule sau a primului virus (a<br />
simplului ARN) aceastã gândire raþionalã ar fi<br />
fost prezentã. La gândire nu se ajunge ca la un<br />
rezultat a milioane de ani de evoluþie; gândirea<br />
a fost prezentã încã din prima clipã a existenþei<br />
primei fiinþe considerate vii pe planeta aceasta.<br />
Firul evoluþiei nu este aºadar liniar ºi pornind<br />
doar de la simplu spre complex, ci este poliliniar<br />
ºi dat aproape concomitent în cea mai mare<br />
complexitate ca ºi în cea mai mare simplitate a<br />
sa. Ajungem astfel la un paradox, ca în fizica<br />
cuanticã, în care electronul este ºi corpuscul<br />
ºi undã în acelaºi timp. Prima celulã are o gândire<br />
proprie ºi nu o are în acelaºi timp!<br />
Probabil cã ramura biologiei care a<br />
contribuit cel mai mult la aceste rãsturnãri în<br />
ultimii ani este neurobiologia, ºi în special<br />
ºtiinþele cognitive. Studiul creierului – a celui<br />
uman în principal – era considerat pânã nu<br />
demult a fi ultimul tãrâm nedescoperit al<br />
ºtiinþelor. Dar intrarea pe acest tãrâm a generat<br />
un ºoc fantastic – se credea a fi o insulã<br />
nedescoperitã dar de fapt ascundea un întreg<br />
continent iar descoperirea sa a implicat ºi încã<br />
mai implicã revizuiri serioase la toate nivelele<br />
celorlalte ºtiinþe, nu numai al biologiei. Existã<br />
astfel o literaturã extrem de bogatã astãzi în<br />
acest domeniu, care nici mãcar nu mai poate<br />
fi urmãritã de o singurã minte. Am ales sã<br />
vorbesc aici despre o singurã carte care apare,<br />
în opinia mea, ca fiind una exemplarã.<br />
Lecturarea acesteia nu presupune deloc un<br />
exerciþiu profesionist în acest domeniu, ea<br />
fiind ºi un fel de iniþiere destul de avansatã în<br />
cercetarea creierului uman. Este vorba despre<br />
cartea lui Norman Doidge – The Brain that<br />
Changes Itself (Creierul care se modificã pe<br />
sine). În acest volum sunt cuprinse, într-un<br />
stil foarte uºor de citit, o grãmadã de teme<br />
care graviteazã în jurul teoriei plasticitãþii<br />
creierului. Ce înseamnã acest lucru? Pânã de<br />
curând se considera cã organul acesta este<br />
unul static – anumite pãrþi ale sale sunt bine<br />
determinate sã îndeplineascã anumite funcþii<br />
odatã pentru totdeauna. Dacã o anumitã parte<br />
a creierului este lezatã, atunci<br />
funcþia care era îndeplinitã de<br />
acea parte ar dispãrea pentru<br />
totdeauna. La fel, dacã un alt<br />
organ, un deget, de exemplu,<br />
este amputat, atunci aria de pe<br />
creier care era rãspunzãtoare<br />
cu coordonarea acestui organ<br />
nu va mai funcþiona, din lipsa<br />
„instrumentului” sãu. Or,<br />
lucrurile nu stau chiar aºa din<br />
perspectiva neuroplasticitãþii.<br />
Creierul este un organ care se<br />
modificã tot timpul de-a lungul<br />
vieþii. Dacã în copilãrie acesta<br />
este un organ de o plasticitate<br />
ieºitã din comun, spre sfârºitul vieþii<br />
plasticitatea i se diminueazã dar în niciun caz<br />
nu se stinge definitiv. Orice act de învãþare,<br />
orice contact cu mediul, felul în care ne<br />
comportãm ºi interacþionãm cu absolut tot<br />
ceea ce ne înconjoarã – de la aspectele<br />
culturale pânã la cele mai banale lucruri – ne<br />
influenþeazã creierul pânã la a-l modifica<br />
precum o plastilinã. Sã luãm un exemplu pe<br />
care Doidge îl dã: douã grupuri de persoane<br />
care nu au studiat niciodatã pianul sunt puse<br />
sã exerseze douã ore pe zi timp de 5 zile. Primul<br />
grup exerseazã normal, ascultând ºi<br />
executând, al doilea grup este pus în faþa unui<br />
pian, dar persoanele nu îl ating pe acesta.<br />
Doar asculã ceea ce trebuie cântat, ºi<br />
exerseazã în imaginaþie. Dupã cele 5 zile, cele<br />
douã grupuri sunt puse în faþa unei probe<br />
practice, sã arate ceea ce au învãþat. Grupurile<br />
au evoluat în acelaºi fel, fãrã nicio diferenþã.<br />
Mai mult, harta creierului aratã identic la cele<br />
douã grupuri, dupã zilele de antrenament.<br />
Abilitãþile motrice s-au dezvoltat la fel de bine<br />
la grupul imaginativ ca ºi la cel care<br />
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
acþioneazã efectiv. A face un lucru sau a<br />
imagina cã îl facem reprezintã acelaºi lucru din<br />
perspectiva creierului. A închide ochii, aratã<br />
Doidge, ºi a ne imagina litera a, de exemplu, ºi<br />
a o scrie efectiv, aceiaºi centri vizuali se<br />
activeazã, iar între cele douã acte nu existã nicio<br />
diferenþã. A acþiona ºi a imagina sunt similare<br />
din perspectiva aceasta. Mai mult, a imagina<br />
presupune o pregãtire suplimentarã a<br />
creierului, pregãtire de care acþiunea nu<br />
beneficiazã mereu prin instrumentele necesare<br />
pentru a duce la bun sfârºit acest act. O<br />
întrebare pertinentã este: dacã creierul nostru<br />
este atât de plastic, de ce suntem atunci prinºi<br />
atât de mult în a repeta mereu ºi mereu acelaºi<br />
comportament? Pascual-Leone, un profesor<br />
de neurologie la Harvard, spune cã de fapt<br />
noi nu suntem de loc în aceastã situaþie a<br />
repetãrii identice. Chiar dacã avem impresia<br />
similaritãþii complete între douã acþiuni ale<br />
noastre, de fapt sunt diferenþe enorme între<br />
aceste acte pe care le percepem drept identice.<br />
Creierul nu revine deloc la aceleaºi paternuri.<br />
Este exact precum plastilina. Chiar dacã o<br />
modelãm în aceleaºi forme,<br />
moleculele nu mai sunt aranjate<br />
în aceleaºi poziþii. Atunci, cum<br />
de mai rãmânem noi înºine ºi<br />
nu ne transformãm radical, atât<br />
comportamental cât ºi psihic<br />
interior? Acelaºi autor se<br />
foloseºte de o metaforã pentru<br />
a explica cum funcþioneazã<br />
acest sistem. Creierul nostru<br />
este precum un deal înzãpezit.<br />
Noi ne dãm cu sania continuu<br />
pe acest deal. Dacã dorim sã<br />
urmãrim a aluneca pe exact<br />
aceleaºi urme pe care le-am<br />
lãsat la o coborâre anterioarã<br />
– efectivã sau imaginarã – acest lucru nu se<br />
va realiza niciodatã în practicã la fel. Sunt atât<br />
de mulþi factori minori care ne pot influenþa<br />
întru devierile mici de la aceastã traiectorie<br />
încât nu se prea gãsesc exact aceleaºi urme<br />
de la un capãt la altul al coborârii. Totuºi,<br />
dupã o zi de sãniuº, putem sã privim forma<br />
generalã pe care am trasat-o ºi vom observa<br />
un fel de cale pe care am bãtãtorit-o. Urmele<br />
se vor încadra între anumite limite, iar între<br />
aceste limite se va constitui un anumit<br />
„traseu”. Tot astfel sunt ºi traiectoriile<br />
neuronale din creierul nostru.<br />
De la aceste cercetãri pânã la a stabili o<br />
legãturã foarte strânsã între gândire ºi<br />
formarea ADN-ului nu este decât un pas. Dacã<br />
imaginaþia (alias gândirea) poate modifica<br />
plasticitatea creierului la fel de puternic<br />
precum acþiunea coordonatã, oare gândirea<br />
nu poate sã modifice ºi alte structuri<br />
biologice? Bruce Lipton (The Biology of Belief<br />
– Unleashing the Power of Consciousness,<br />
Matter & Miracles 2005; The Wisdom<br />
of Your Cells – How Your Beliefs Control<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Your Biology 2006) merge pe aceastã pistã<br />
destul de îndrãzneaþã ºi aduce argumente<br />
destul de solide prin care se atestã aceastã<br />
influenþã extrem de mare a gândirii asupra<br />
corpului. Revenim aºadar asupra temei relaþiei<br />
dintre spirit ºi materie... Ar trebui sã nu uitãm<br />
cã aceste idei, înainte de a fi preluate de<br />
metodele biologiei moleculare, a psihobiologiei<br />
ºi de cãtre neuroºtiinþe au fost vehiculate în<br />
cadrul filosofiei. ªi aici amintim doar pe ªt.<br />
Lupaºcu, pe de o parte, ºi pe C. G. Jung ºi W.<br />
Pauli, pe de altã parte. I-am separat pe aceºtia<br />
deoarece gândirea acestor autori se referã cam<br />
la aceleºi subiect dar privit din unghiuri<br />
diferite. ªt. Lupaºcu, mai apropiate într-un fel<br />
de Pauli, stabileºte o legãturã strânsã între<br />
creier-pshic ºi lumea cuanticã. Creierul nu ar<br />
fi decât un organ cuantic. Psihicul nostru nu<br />
este decât o maºinãrie subtilã de tratament<br />
cuantic – adicã de aducere a energiilor<br />
cuantice, de punere în legãturã a acestor<br />
energii cu energia biologicã, a materiei brute.<br />
El scrie o carte – L’univers psychique. La fin<br />
de la psychanalyse – în care anunþã nu numai<br />
sfârºitul psihanalizei, dupã<br />
cum vedem chiar din subtitlu,<br />
ci propune ºi o alternativã<br />
interpretativã mult mai<br />
coerentã ºi mai vastã în<br />
legãturã cu relaþia pe care<br />
psihicul o are cu materia. El<br />
stabileºte o întrepãtrundere<br />
între trei tipuri de logicã – a<br />
materiei, a psihicului ºi cea<br />
cuanticã – care se întrepãtrund<br />
încã de la apariþia vieþii. Psihicul<br />
nostru nu este decât un „organ”<br />
care leagã materia de antimaterie<br />
în accepþiunea acestui<br />
autor. Pe de altã parte, s-ar<br />
pãrea cã spre acest tip de interpretare se<br />
îndreptau ºi cercetãrile în comun ale lui C. G.<br />
Jung ºi W. Pauli. Cei doi oameni de ºtiinþã ºiau<br />
pus în comun cunoºtinþele pentru a explica<br />
aceastã relaþie între lumea psihicã ºi lumea<br />
cunaticã. Psihanalistul ºi fizicianul au ajuns<br />
la unele concluzii care ne conduc spre aceastã<br />
concluzie care are o asemãnare de familie cu<br />
cea a lui Lupaºcu. În orice caz, ideea de bazã<br />
este aceea cã trecând de la filosofie spre<br />
biologie, ideile nu fac altceva decât sã capete<br />
o confirmare experimentalã. Iar experimentele<br />
care sã susþinã aceste idei care astãzi par<br />
destul de îndrãzneþe, sunt din ce în ce mai<br />
numeroase. Astfel, modul nostru de gândire<br />
nu este doar un produs al funcþionãrii<br />
maºinãriei biologice, fiind determinatã genetic,<br />
pe de o parte, ºi influenþatã de mediu<br />
pe de altã parte. Nu este doar o „secreþie”<br />
subtilã a organismului. De fapt, a gândi<br />
raþional nu este atât de economic pe cât ne<br />
place nouã, oamenilor, sa credem. La scara<br />
temporalã a existenþei vieþii pe pãmânt,<br />
gândirea de tip raþional ºi în forma aceasta pe<br />
79
care o capãtã la oameni nu este decât un fir<br />
de nisip. Fãrã o gândire conºtientã natura<br />
funcþioneazã ºi a funcþionat foarte bine<br />
milioane de ani. Mai mult, dacã privim de<br />
aproape, vedem cã acest tip de gândire ne<br />
încurcã mai mult – acest „liber arbitru<br />
cognitiv” mai mult ne distruge decât ne<br />
salveazã – sã observãm ce efecte „benefice”<br />
sunt pe planetã de când suntem în plinã<br />
bucurie a expansiunii gândirii raþionale. Ceea<br />
ce facem cu natura, numai raþional nu poate<br />
fi. Atunci care ar fi funcþia gândirii în acest<br />
sistem al naturii? Construcþia! Gândirea – în<br />
toate formele sale, inconºtientã ºi conºtientã,<br />
simplã sau complexã, rudimentarã sau<br />
avansatã – acþioneazã asupra genelor noastre<br />
precum mediul. De fapt aceºti trei factori<br />
constiutie o triadã care se interdeterminã<br />
continuu. Un simplu gând poate sã<br />
reverbereze pânã în strãfundurile fiinþei<br />
nostre biologice. De fapt, drumul este de<br />
acolo spre materia brutã. Gândirea, ca funcþie<br />
a creierului, este un fel de „substanþã”<br />
cuanticã – unii autori au numit-o chiar<br />
materie noesicã – care acþioneazã direct ºi<br />
în primul rând asupra componentelor fine ale<br />
structurii biologice, care sunt lanþurile de<br />
ADN. ªi în acest fel modificãrile se transmit<br />
pânã la capãtul celãlalt al fiinþei noastre fizice.<br />
Practic, noi imaginãm, ca în exemplul citat de<br />
Doidge, cã suntem într-un anumit fel, iar acest<br />
gând are deja un impact asupra noastrã ºi<br />
asupra generaþiilor viitoare. Gândul este o<br />
forþã, o energie la fel de distrugãtoare precum<br />
o forþã fizicã. Nu este mai slab în „intensitate”<br />
decât o astfel de forþã fizicã. Este doar un alt<br />
tip de forþã care intrã chiar în contact cu cea<br />
de-a doua. Ne modelãm, ca fiinþe, prin aceste<br />
douã forþe – mediul ºi gândirea – care necesitã<br />
o exactã echilibrare pentru prezervarea vieþii.<br />
Toate preceptele religioase sau morale pun<br />
accent pe acest echilibru. Balanþa este finã –<br />
excesul uneia dintre forþe ne poate anihila.<br />
Excesul de gândire raþionalã, care ignorã<br />
mediul, natura, nu duce decât la distrugerea<br />
acesteia ºi invers, a ne lãsa în libera purtare a<br />
naturii nu am fi decât niºte simple animale<br />
care servesc pentru un timp o gândire<br />
inconºtientã ºi colectivã, cum este cea a<br />
naturii. Poate cã acest ultim caz este cel mai<br />
înþelept de ales, deoarece pânã acum Natura<br />
a avut grijã mereu de produsele sale, chiar<br />
când este vorba despre speciile dispãrute.<br />
Problema se extinde acum dacã sã fim complet<br />
independenþi faþã de aceastã forþã „oarbã”,<br />
care ne-ar putea dezavantaja cândva în<br />
economia naturii, sau sã ridicãm capul ºi sã<br />
ne imaginãm a fi fiinþele supreme, care nu mai<br />
au nevoie de aceastã forþã oarbã, putândune<br />
rupe de ea ºi sta singuri pe picioarele<br />
noastre. Poate cã ºi acest fenomen a fost<br />
demult calculat de Naturã. Cine ºtie?!<br />
(urmare de la pagina 76)<br />
Întregiri la bibliografia<br />
poetului Bogdan Istru<br />
Poem boem<br />
Întâmplãtor ne-am întâlnit,<br />
Cãci întâmplarea ne fu suveran,<br />
Ne-am irosit râzând, râzând ºi-n plâns,<br />
Cu ce n-aveam ne-am logodit –<br />
Apoi ca-n vis ne-am stâns<br />
În zori promiþãtoare de nou an.<br />
Aroma caldã zilei o am stors,<br />
Iar nopþilor imense sângele beat.<br />
Pe-acelaº[i] taler viaþa ne-oferea<br />
ªi prospeþimi închise-n fir netors,<br />
ªi zbârcituri ce-nãbuº câte-o stea –<br />
Noi traiul plin, spumos am cãutat.<br />
Cu amfora rãscoaptã de nectaru-nveninat<br />
În mâini, trecându-ne aceeaºi soartã,<br />
Cu sorbitura între buze-am fost surprinºi<br />
De-un aprig ochi, ºi un condei ne-a pastiºat<br />
Destrãbãlarea vie-n tonuri moartã...<br />
– Tânjim ca niºte luceferi în drum stinºi.<br />
Note<br />
Originalele celor douã poezii, necunoscute, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureºti.<br />
1. G. Cãlinescu ~ Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. Ediþia a 2-a revãzutã ºi adãugitã.<br />
Ediþie ºi prefaþã de Al. Piru. Bucureºti, Editura Minerva, 1985, p. 942, col. 1, sus. Alte orientãri. Momentul<br />
1923. Basarabenii.<br />
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
CÃRÞILE BIBLIOTHECII<br />
Mihai Stan<br />
CAIETELE „LITERE”<br />
Apariþia revistei „Litere” (aprilie 2000)<br />
cu primele numere la Gãeºti, apoi la<br />
Târgoviºte, unde Editura Bibliotheca a<br />
oferit logistica necesarã editãrii<br />
(tehnoredactare, prepress, tipar, difuzare)<br />
a declanºat, în timp, o adevãratã miºcare<br />
literarã. Revista gãeºteano-târgoviºteanã a<br />
generat ceea ce criticii ºi istoricii literari<br />
au numit „Gruparea literarã Litere”. Ajunsã<br />
la numãrul 159 în al XIV-a an de apariþie<br />
neîntrerupã (în timp ce efemeride girate<br />
de lucrãtori în culturã cu experienþã<br />
dobânditã în anii comunismului sucombau<br />
dupã cel mult trei numere), devenitã firesc<br />
revistã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni<br />
prin faptul cã membrii colegiului de redacþie<br />
sunt ºi membri ai consiliului director al SST<br />
– „entitate culturalã a societãþii civile cea<br />
mai vizibil implicat în cultura dâmboviþeanã<br />
[...] marcând prin adevãrate evenimente<br />
editoriale prezenþa activã în concertul<br />
literaturii contemporane” (Mihai Stan<br />
(coordonator), Victor Petrescu, George<br />
Coandã, Societatea Scriitorilor<br />
Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri<br />
literare, Târgoviºte, Editura Bibliotheca,<br />
2013, 498 pagini.) – „Litere. Revistã lunarã<br />
de culturã a Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni” este reprezentantul cel mai<br />
autorizat al culturii scrise dâmboviþene,<br />
afirmaþie susþinutã perfect de surse absolut<br />
credibile. Astfel, despre revista „Litere”,<br />
singura publicaþie dâmboviþeanã prezentã<br />
în „Dicþionarul general al literaturii<br />
române”, vol. IV L/O, se consemneazã<br />
opinii pe o coloanã ºi jumãtate, fraza de<br />
final fiind concludentã: „Litere a reuºit sã<br />
coaguleze un grup de autori legaþi de<br />
spaþiul dâmboviþean, de la reprezentanþii<br />
ªcolii de la Târgoviºte pânã la generaþiile<br />
mai noi, ºi s-a impus prin valoarea<br />
materialelor publicate, prin fermitatea ºi<br />
caracterul avizat al opiniilor, dar ºi printr-un<br />
mod elegant de a polemiza. Legând<br />
prezentul de trecut, L. aspirã, aºa cum sunã<br />
titlul unei rubrici, sã realizeze o «ªcoalã<br />
dâmboviþeanã»” (Academia Românã,<br />
Dicþionarul general al literaturii române,<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti,<br />
2006, vol. IV L/O, p. 76-77).<br />
Între aceastã consemnare ºi ultima, pe<br />
care o voi cita, sute de alte aprecieri<br />
elogioase, dar absolut reale, au apãrut în<br />
revistele literare de prestigiu ale vremii.<br />
Astfel, la rubrica „Dintre sute de reviste”,<br />
„Bucureºtiul literar ºi artistic” (anul III, nr.<br />
6-21, iunie 2013) se consemneazã: „De la<br />
un numãr la altul mai densã, mai plinã de<br />
conþinut, cu materiale semnate de nume<br />
pe care se poate miza fãrã nicio îndoialã,<br />
revista târgoviºteanã ne demonstreazã cã<br />
poate intra oricând ºi în orice parte de þarã<br />
în competiþie cu alte publicaþii. Dar nu asta<br />
doresc sã ne dovedeascã simpaticii noºtri<br />
colegi din oraºul lui Heliade Rãdulescu ºi<br />
al Vãcãreºtilor, ci faptul, mult mai important,<br />
cã o bunã ºi temeinicã culturã se<br />
poate face ºi discret, fãrã zgomote ºi tamtamuri<br />
publicistice ori de altã naturã.<br />
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, care<br />
a luat fiinþã în anul 2005 ºi care s-a impus<br />
prin activitãþi ºi apariþii editoriale<br />
remarcabile, întreþine un climat literar<br />
cum nu credem sã mai existe în multe<br />
locuri din þarã. Poeþii, prozatorii, criticii,<br />
publiciºtii de aici susþin temeinic, cu multã<br />
seriozitate ºi revista «Litere», aflatã în al<br />
paisprezecelea an de apariþie.”<br />
Directorul revistei, Tudor Cristea, ºi<br />
redactorul-ºef, Mihai Stan, au reuºit sã<br />
creeze dar ºi sã întreþinã, sã stimuleze o<br />
miºcare literarã care „agoniza prin lipsa de<br />
comunicare”. Cu atât mai mult are dreptate<br />
criticul Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni<br />
– l-am numit pe Tudor Cristea – care, în<br />
2006, la un an de la constituirea SST deci,<br />
afirma cã: „Societatea Scriitorilor<br />
Târgoviºteni ºi-a propus ºi, în bunã<br />
mãsurã, a izbutit, mai ales în cadrul<br />
Salonului literar lunar, sã reuneascã autori<br />
din mai multe generaþii, de la începãtori<br />
aflaþi pe bãncile ºcolii pânã la „patriarhi” ai<br />
scrisului ºi ai aspiraþiilor literare. Este un<br />
fel de replicã la ceea ce se întâmplã în<br />
spaþiul literar naþional, unde generaþiile se<br />
înfruntã ºi, nu o datã, îºi afiºeazã dispreþul<br />
81
una faþã de cealaltã. Sigur, se observã<br />
modurile diferite de abordare a literaturii,<br />
dar existã (la noi!) o salutarã îngãduinþã a<br />
unora faþã de ceilalþi, o deschidere a<br />
vârstnicilor cãtre îndrãznelile tinerilor ºi o<br />
comprehensiune mãcar empaticã a tinerilor<br />
faþã de ceea ce spun bãtrânii. Nu e nimic<br />
idilic în relaþia cu pricina ºi nu sunt excluse,<br />
pe viitor, confruntãri mai tranºante. În<br />
orice caz, culegerea de faþã („Caiete Litere<br />
1”, n.n.) este oglinda acestei coexistenþe a<br />
generaþiilor ºi modurilor lirice.”<br />
Asumându-ºi competenþa ºi rolul unei<br />
ºcoli literare, SST ºi „Litere” au editat<br />
„Caietele Litere” menite sã punã valoric în<br />
context naþional (ºi, oarecum timid, în cel<br />
internaþional) creaþia membrilor ºi<br />
nemembrilor sãi trãitori în spaþiul<br />
dâmboviþean sau aderenþi la acesta prin<br />
tematica operei, origine, participare la<br />
Salonul literar al SST (moderat de Tudor<br />
Cristea ºi Mihai Stan).<br />
Revenind la editarea „Caietelor”, vom<br />
spune cã ideea unor caiete<br />
literare (poezie, prozã, eseu)<br />
nu ne aparþine, acest mod de<br />
a ajunge la cititori în volume<br />
colective, numite generic<br />
„Caiete”, fiind prezent ºi între<br />
cele douã rãzboaie în, de<br />
exemplu, publicaþia ce s-a<br />
numit „Revista Fundaþiilor<br />
Regele”, stipendiatã generos<br />
de regele Carol al II-lea. În<br />
memoriile sale („Amintirile<br />
unui uituc. Exerciþii de<br />
memorialistã”, vol. II) aflate<br />
în pregãtire la Editura<br />
Bibliotheca, Barbu Cioculescu<br />
evocã un astfel de „Caiet”.<br />
Alãturându-se în intenþie<br />
„dinastiei Cioculeºtilor” – sintagmã<br />
aparþinând adversarilor de extremã dreaptã,<br />
întrucât la Fundaþiile Regale „conlucrau<br />
fraþii Radu ºi ªerban”, enervaþi ºi de faptul<br />
cã, în perioada concediului, Radu<br />
Cioculescu îl lãsase în locul sãu pe Mihail<br />
Sebastian, ºi nu un „bãºtinaº arian” –<br />
tânãrul poet în cãutarea gloriei literare<br />
trimite un „lot de versuri” la Caietul<br />
Fundaþiei pentru unul din ultimele numere,<br />
care, consemneazã fãcând haz de necaz<br />
Barbu Cioculescu, n-a mai apãrut.<br />
Cum la noi, la români, de la idee la<br />
faptã e un drum anevoios, cel mai adesea<br />
neparcurs în totalitate, înþelegând eu cã<br />
atragerea unor parteneri nu poate fi decât<br />
salutarã, am programat primele trei caiete,<br />
repartizându-le de comun acord celor trei<br />
edituri târgoviºtene ai cãror directori ºi<br />
patroni, cum se zice în zilele noastre, erau<br />
membri fondatori ai SST. Urma, astfel, ca<br />
în 2006, la Editura Bibliotheca (Stan Mihai)<br />
sã aparã caietul „În cãutarea unui topos<br />
liric. Antologie de poezie a SST”, un caiet<br />
de prozã la Editura Pandora-M (Ion<br />
Mãrculescu) în 2007 ºi, în final, un caiet<br />
cuprinzând eseuri pe teme literare la editura<br />
Pildner&Pildner (Jézsef Pildner) în 2007.<br />
„Caietul 1” pregãtit de Mihai Stan<br />
(coordonatorul seriei ºi postfaþa), de<br />
Tudor Cristea (cuvânt-înainte ºi selecþia<br />
versurilor) ºi de Victor Petrescu (note<br />
biobibliografice) a reunit versuri semnate<br />
de 36 de poeþi cu toþii membri ai SST. În<br />
finalul consideraþiilor sale din scurtul<br />
cuvânt-înainte, Tudor Cristea, dupã ce<br />
devoaleazã pentru cititori criteriile ce au<br />
stat la baza selecþiei ºi faptul cã spaþiul<br />
acordat e în directã relaþie cu înãlþimea<br />
poetului antologat, face câteva referiri la<br />
menirea acestor caiete: „Fiind la primul sãu<br />
numãr, acest «Caiet de poezie» le-a<br />
îngãduit autorilor sã ne ofere, la rigoare,<br />
selecþii relevante din întreaga lor creaþie,<br />
în loc de a prezenta un grupaj<br />
din producþia de ultimã orã.<br />
Opþiunea aceasta a avut în<br />
vedere faptul cã mulþi dintre<br />
ei, chiar dacã au semnat una,<br />
douã sau mai multe plachete,<br />
sunt puþin cunoscuþi, iar<br />
cãrþile lor nu s-au bucurat de<br />
semnalãri critice semnificative.<br />
Culegerea de faþã<br />
încearcã sã atragã atenþia<br />
asupra lor, mãcar ca nume.<br />
În sfârºit, trebuie fãcutã<br />
precizarea cã paginile sale<br />
cuprind ºi câþiva autori<br />
notabili, de realã pregnanþã<br />
stilisticã ºi de substanþialã<br />
viziune. ªi, last, but not<br />
least, se aflã ºi câþiva autori tineri,<br />
reprezentând frumoase promisiuni. Las<br />
cititorului plãcerea de a-i descoperi ºi pe<br />
unii ºi pe ceilalþi.”<br />
În acord cu „criticul oficial al SST”,<br />
voi arãta cã din cei 36 de poeþi au confirmat<br />
(unii dintre aceºtia precum George<br />
Coandã, Corin Bianu, Tudor Cristea, Daniel<br />
Drãgan, Iulian Filip, Nicolae Neagu,<br />
Florentin Popescu, Ianoº Þurcanu îºi<br />
publicaserã „opera” ºi înainte de 1990,<br />
când era infinit mai greu sã primeºti BT-ul<br />
unei edituri) cam o treime dintre aceºtia,<br />
restul numelor care promiteau la debut o<br />
excelentã carierã liricã dispãrând discret<br />
sau cantonându-se în banal. „Caietul<br />
Litere 1”, conform unui gentleman agreement,<br />
încheiat între cei trei editori, a apãrut<br />
într-un format atipic (12/23 cm), cu o<br />
copertã elegantã (negru, plastifiat mat), cu<br />
o ilustraþie potrivitã conþinutului: „În<br />
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cenuºiu” de Wassily Kandinsky. În interior,<br />
sub un portret al autorului ºi o laconicã<br />
notã biobibliograficã, apar poeziile de la<br />
douã la zece, potrivit „valorii” poetului<br />
antologat, însoþite de o sugestivã graficã<br />
aparþinând poetului basarabean Iulian Filip.<br />
Caietul, editat de Editura Bibliotheca în 100<br />
de exemplare, finanþat din fondurile destul<br />
de anemice ale SST, constituite din<br />
cotizaþiile lunare ale scriitorilor membri, este<br />
astãzi o raritate bibliofilã.<br />
Al doilea „Caiet Litere” intitulat, nu<br />
întâmplãtor, „30 de prozatori”, finanþat<br />
50% de Consiliul Judeþean Dâmboviþa, a<br />
apãrut ca a cincea cartea în colecþia<br />
„Biblioteca Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni”, ajunsã în 2013 la numãrul<br />
28, cu tot atâtea volume. „Caietul Litere<br />
2” redactat de aceiaºi Mihai Stan<br />
(coordoantorul seriei, selecþie ºi potfaþã),<br />
Tudor Cristea (cuvânt-înainte) ºi Victor<br />
Petrescu (note biobibliografice), are acelaºi<br />
format, ilustraþia copertei în ton cu<br />
conþinutul, reproducând<br />
pictura lui Max Ernst, „Le<br />
rendez-vous des amis”.<br />
Antologia de prozã cuprinde<br />
30 de nume pe care, pentru<br />
cel care va scrie o istorie a<br />
literaturii din acest vechi areal<br />
cultural, le voi enumera în<br />
ordine alfabeticã, aºa cum,<br />
de fapt, apar în Caiet: George<br />
Anca, Mircea Bãdoiu, Corin<br />
Bianu, Serghie Bucur,<br />
George Ion Canache,<br />
George Coandã, Marin Petre<br />
Constantin, Victor Davidoiu,<br />
Alexandrina Dinu, Daniel<br />
Drãgan, Kotzbacher Erich,<br />
Iulian Filip, Adrian<br />
Georgescu, Karola Kim, Dan Gîju, Lucian<br />
Grigorescu, Niculae Ionel, Daniela-Olguþa<br />
Iordache, Mihail Iurcu, Ion Mãrculescu,<br />
Gheorghe Duþã-Micloºanu, Lucian<br />
Penescu, Victor Petrescu, George Piteº,<br />
Florentin Popescu, Emil Stãnescu, Ianoº<br />
Þurcanu, Dumitru Ungureanu ºi George<br />
Toma Veseliu. Criticul oficial al grupãrii<br />
SST, Tudor Cristea (SST are cel puþin alþi<br />
10 critici de staturã) în cuvântul-înainte<br />
constatã care era starea prozei târgoviºtene<br />
înainte de 1990: „O bunã parte dintre aceºti<br />
autori, care au vechi antecedente<br />
publicistice, însã de multe ori mai puþin<br />
semnificative, ori limitate la presa localã,<br />
au început sã scoatã cãrþi cam în ultimii<br />
zece ani. Nu este lipsit de o anume<br />
semnificaþie faptul cã ei au trãit ºi trãiesc<br />
în diferite localitãþi ale judeþului, ceea ce i-a<br />
putut marginaliza multã vreme, ºi mai ales<br />
înainte de 1989. Reuniþi, de obicei, în<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
cenacluri a cãror activitate nu se materializa<br />
în nimic palpabil, exceptând vreo culegere<br />
aniversarã de poezii mai mult sau mai puþin<br />
patriotice, mai mult sau mai puþin angajate,<br />
dar, indiscutabil, irelevante, apãrutã la nivel<br />
judeþean, ei cãutau ceva ce nu puteau gãsi<br />
în atmosfera lor. Aceste cenacluri,<br />
constituite ºi desfãºurate funcþionãreºte,<br />
de obicei sub ochiul discret dar vigilent al<br />
„organelor”, aveau, în condiþiile<br />
comunismului, ceva din gustul ºi din<br />
valoarea cafelei cu înlocuitori: emanau, în<br />
chip pervers, iluzia aromei naturale, dar<br />
lãsau pe limbã gustul neplãcut al erzaþului,<br />
iar în suflet un puternic sentiment de<br />
frustrare. În cadrul acesta era încurajatã<br />
îndeosebi poezia, mai în acord cu lipsa de<br />
proiectare pe termen lung. A scrie prozã,<br />
ºi mai ales roman, era (ºi, într-un fel, a ºi<br />
rãmas) un act temerar ºi chiar<br />
donquijotesc, dacã se avea în vedere<br />
perspectiva publicãrii.” Tot el enumerã, în<br />
ordinea în care apar în consideraþiile din<br />
cuvânt-înainte, câþiva<br />
prozatori, membri SST, ale<br />
cãror scrieri îi plaseazã în<br />
rândul prozatorilor de<br />
valoare: George Toma<br />
Veseliu, Corin Bianu, Marin<br />
Ioniþã, Mihai Stan, Dumitru<br />
Ungureanu, Daniel Drãgan,<br />
Dan Gîju, Ion Mãrculescu.<br />
Într-adevãr, dupã 2007<br />
(data apariþiei „Caietului<br />
Litere 2”) aceºtia ºi-au<br />
publicat scrierile nu numai la<br />
edituri locale ci ºi la edituri<br />
cu arie de cuprindere<br />
naþionalã, precum Editura<br />
Trei – Ion Mãrculescu<br />
(„Haralamba”, „Al treilea<br />
picior”) sau Tipo Moldova, care în Colecþia<br />
„Opera Omnia – Romanul de azi” a gãzduit<br />
câþiva prozatori târgoviºteni: „Jurnalul de<br />
la Marcona” (Ion Mãrculescu), „Vãcãreºtii<br />
la amiazã” (Corin Bianu), „Labirintul<br />
hienei” (Dan Gîju), „Colonia – Sãrutul<br />
copacilor, Noi exilaþi la Pontul Euxin,<br />
Moartea unui preºedinte” (George Toma<br />
Veseliu), „Paradis • Ieºirea din Paradis” ºi<br />
„Clone”, „Ieºirea din Paradis”, Editura<br />
Muzeul Literaturii Române (Mihai Stan).<br />
Aceeaºi editurã s-a oprit pentru colecþia<br />
Colecþia „Opera Omnia – Publicisticã ºi<br />
eseu contemporan” la scriitori membri ai<br />
SST: Tudor Cristea („Arta derivei. Tablete.<br />
Consemnãri. Resemnãri”), Mircea<br />
Constantinescu („Cu noi în cârcã prin<br />
Europa”), Victor Petrescu („Vãcãreºtii. O<br />
dinastie poeticã”), Florentin Popescu („Pe<br />
simezele memoriei), Liviu Grãsoiu („Mereu<br />
poeþii”) dar ºi la poeþii: George Coandã<br />
83
(„Galaxii cu dor”), Florea Turiac<br />
(„Vindecarea singurãtãþii”), Vali Niþu<br />
(„Rescriu ce mi-a fost scris”), Corin Bianu<br />
(„Marea tãcere”), Daniela-Olguþa Iordache<br />
(„Sinele dansând”), Emil Stãnescu/Mihai<br />
Samson Petrescu („Primejduitele fiinþe sau<br />
Cartea cu zei, cu genii ºi eroi, cu „critici”<br />
ºi morminte, dintr-un rãzboi proteic în<br />
limbaj”), Tudor Cristea („Alter ego”), Iulian<br />
Filip („De ce mã doare inima”).<br />
De menþionat cã editarea „Caietului<br />
Litere 3” s-a fãcut cu sprijinul Consiliul<br />
Judeþean Dâmboviþa, la Grupul Editorial<br />
Bibliotheca&Marcona, înfiinþat de cei doi<br />
editori, Mihai Stan ºi Ion Mãrculescu, ºi<br />
devenit partener oficial al SST dupã ce<br />
suferinþa ºi dispariþia prematurã a scriitorului,<br />
ziaristului ºi editorului József Pildner (4 iunie<br />
2008) a privat SST-ul de un al treilea<br />
partener în proiectul „Caiete Litere”.<br />
Unul dintre dezideratele SST este acela<br />
de a impune atenþiei cititorilor, câþi vor fi<br />
mai rãmas ei, tineri poeþi, prin publicarea în<br />
„Litere”, mai ales, dar ºi prin<br />
„Caiete Litere 3”, dedicat în<br />
întregime acestora.<br />
În „Treptele visului.<br />
Tineri poeþi dâmboviþeni”<br />
(Grupul Editorial Bibliotheca<br />
&Marcona, Târgoviºte, 2008),<br />
Tudor Cristea, îngrijitorul<br />
antologiei, alãturi de Mihai<br />
Stan, ºi al „Caietului”,<br />
remarca: „Implicându-se,<br />
prin prezenþa în juriile<br />
diferitelor concursuri literare<br />
organizate pe plan judeþean<br />
sau în cel al Festivalului<br />
Naþional de Literaturã<br />
„Moºtenirea Vãcãreºtilor”,<br />
care se desfãºoarã anual la<br />
Târgoviºte, în viaþa culturalã a judeþului,<br />
SST are (ca ºi autorul acestor rânduri) o<br />
viziune mulþumitoare asupra miºcãrii<br />
literaturii tinere din acest spaþiu. Mai mulþi<br />
autori tineri frecventeazã salonul literar lunar,<br />
care se bucurã de o aproape<br />
neaºteptatã audienþã, ceea ce demonstreazã<br />
faptul cã scriitorii au nevoie de dialog ºi de<br />
o atmosferã favorabilã comunicãrii.<br />
Culegerea de faþã, care s-a oprit la 16 autori<br />
tineri, nu s-a limitat însã la cei care sunt<br />
membri ai SST. De altminteri, trebuie sã<br />
subliniem cã autorii incluºi aici sunt doar<br />
susþinuþi de SST, care nu are pretenþia de<br />
a-i fi ºi format.” Cei mai mulþi dintre ei<br />
sunt produsul Cenaclului literar „Elena<br />
Vãcãrescu”, din cadrul Palatului Copiilor<br />
din Târgoviºte, cenaclu îndrumat cu<br />
devotament ºi cu har de profesoara<br />
Alexandrina Dinu, ea însãºi poetã”.<br />
Acestora li se alãturã „tineri poeþi” iviþi în<br />
cenaclurile „Radu Petrescu” (Târgoviºte,<br />
Ioana Geacãr), „Sãgetãtorul” (Bucureºti,<br />
Tudor Opriº) sau „I.C. Vissarion” (Gãeºti).<br />
Stilul pare a fi cel cultivat de îndrumãtori,<br />
ici-colo rãzbat notele personale. „Treptele<br />
visului” acordã girul SST unui numãr de 16<br />
poeþi: Manina Angheloiu-Leaºu, Ana Baity,<br />
Gabriela Oana Bucur, Iulia Davidoiu, Andrei<br />
Lucian Drãgoi, Florentina Drãgulescu,<br />
Mihaela Doina Dumitriu, Andrei Gheorghe,<br />
Andreea Gluh, Horaþiu Radu Maniþi, Cristina<br />
Matache, Andreea Oprea, Anca Stancu,<br />
Alexandra Tomºa, Miruna Voican, Alin<br />
Zaharia. Dintre aceºtia, câþiva au continuat<br />
sã publice, despre alþii nu s-a mai auzit.<br />
Pe lângã sprijinul în aflarea drumului<br />
propriu, ideea publicãrii tinerilor poeþi<br />
dâmboviþeni în volum a însemnat o<br />
încercare de a-i orienta, proteja, mai ales<br />
prin primirea lor în Salonul literar al SST,<br />
unde ºi-au citit versurile, ºi au luat seama<br />
la opiniile criticilor ºi ale poeþilor consacraþi,<br />
nu totdeauna blânde. În „pãdurea virginã”<br />
(blând eufemism pentru<br />
junglã) a poeziei româneºti<br />
numai prin apartenenþa la o<br />
grupare literarã, la spaþiul<br />
spiritual dâmboviþean cu<br />
adevãrat revigorant de<br />
solidarizarea scriitorilor în<br />
SST, aceºti tineri poeþi îºi pot<br />
proteja/asigura existenþa<br />
într-o vreme în care criteriile<br />
extraliterare sunt la mare<br />
preþuire de aºa-ziºii diriguitori<br />
ai culturii scrise româneºti.<br />
Anul 2005, anul fondãrii<br />
Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni, a însemnat ºi<br />
începutul constituirii sub<br />
egida acesteia a Societãþii<br />
culturale civile: Uniunea Ziariºtilor<br />
Profesioniºti din România – Filiala „Ion<br />
Heliade-Rãdulescu” Dâmboviþa; Asociaþia<br />
Naþionalã Cultul Eroilor „Regina Maria” –<br />
Filiala „Mihai Viteazul” Dâmboviþa, care,<br />
apãrutã în 1996, se asociazã imediat<br />
grupãrii SST; Academia Internaþionalã<br />
„Mihai Eminescu” – Filiala Târgoviºte;<br />
Asociaþia Culturalã Româno-Indianã” –<br />
Filiala Târgoviºte; Asociaþia Culturalã<br />
Târgoviºte-Chiºinãu; Grupul Fotografic<br />
Târgoviºte GFT 2011; Editura Bibliotheca;<br />
Editura Marcona; Grupul Editorial<br />
Bibliotheca&Marcona; Litere. Revistã<br />
lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni; Eroica. Revistã de culturã<br />
istoricã ºi de cinstire a eroilor neamului;<br />
Impact cultural; ProArme. Revistã<br />
trimestrialã de culturã militarã ºi patrioticã.<br />
O certitudine a consacrãrii „Grupãrii<br />
literare Litere”.<br />
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ<br />
George Coandã<br />
STAREA DE ROMÂNITATE.<br />
Etnogeneza românilor, între mit ºi realitate<br />
Multã vreme am crezut, cu o seninã<br />
naivitate, în povestea naºterii poporului<br />
român din sângele mixat al geto-dacilor ºi<br />
latinilor. ªi cã, fãrã niciun dubiu, numele<br />
neamului meu de la Roma se trage. Românilor,<br />
istoriile oficiale academizate încã le bagã-n<br />
minte – ºi, de fapt, se minte cu premeditare –<br />
aceastã „nobilã legendã”. Însã, într-un<br />
microstudiu, publicat în contextul acestui<br />
serial, am arãtat cã etnonimul este cu mult<br />
mai vechi decât cotropirea pãmânturilor getodacilor<br />
din zona dobrogeanã ºi banatoolteano-transilvanã<br />
(doar pãrþile centralã ºi<br />
de sud-vest).<br />
Precizez cã nu mi-am propus sã demolez<br />
teoria, absolutizatã, originii noastre dacoromane<br />
mânat de o pornire iconoclastã<br />
epatantã, de a mã afla în treabã pentru cã, vezi<br />
Doamne, democraþia mioriticã, fascinantã,<br />
seducãtoare ºi haoticã, îngãduie orice, fie ºi<br />
trãznãi halucitante, ci, dimpotrivã, pentru cã<br />
obârºia etnicã carpato-latinã, ridicatã la rang<br />
de mit, am avut putinþa sã observ cã nu are<br />
soclu. ªi nu are din varii cauze. Dar, pentru cã<br />
nu sunt singurul care m-am trezit la realitatea<br />
etno-istoricã, ivindu-se de sub înveliºul mitului<br />
fisurat cu argumente convingãtoare în punctele<br />
sale nodale – origine/etnonimie, limbã,<br />
continuitate multimilenarã –, în ultima vreme<br />
manifestându-se, cu o frecvenþã remarcabilã,<br />
opinii avizate, în pagini de reviste ºi ziare, în<br />
þarã ºi pe diverse meridiane, în emisiuni de<br />
televiziune ºi de radio, pe internet, mã cantonez<br />
la câteva puncte de vedere, pertinente cred.<br />
Nu exclud cu totul convieþuirea getodaco-latinã.<br />
Spun însã cã, doar o parte din<br />
geto-dacii de la nord ºi est de Dunãre ar fi<br />
fost cuprinºi în aceastã convieþuire. Numãrul<br />
autohtonilor supuºi „romanizãrii” nu a fost,<br />
evident, numeros. Ca, de altfel, ºi al<br />
legionarilor ºi al funcþionarilor imperiali trimiºi<br />
în Scythia Minor ºi în arealul geto-dacic mãrit<br />
de imperatorul Traian.<br />
„Romanizarea” a lãsat loc la apariþia<br />
perversei teorii roesleriano-maghiare a<br />
pãrãsirii Daciei de cãtre bãºtinaºii latinizaþi,<br />
„ªcoala ardeleanã”, propovãduitoare<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
insistentã a obârºirii noastre de la Cetatea<br />
Eternã, neizbutind sã-i convingã nici pe<br />
invadatorii maghiari, nici Occidentul<br />
european, cã strãmoºii românilor nu ºi-au<br />
pãrãsit în niciun fel vatra ancestralã.<br />
Absolutizarea, pânã în zilele noastre, a<br />
obârºirii românilor ºi de pe cele ºapte coline<br />
strãbãtute de Tibru este un basm, care, chiar<br />
dacã a fost plãmãdit ca împotrivire la<br />
tendinþele de maghiarizare ale Budapestei a<br />
românilor din Transilvania, se poate întoarce<br />
ca o izbiturã de bumerang împotriva<br />
istoriografiei româneºti academizate.<br />
Am susþinut, cândva, cã, românii sunt<br />
un popor de sintezã etnicã, cu „pat<br />
germinativ” pelasgo-traco-geto-dacic, cu<br />
aporturi, în diferite procentaje, funcþie de<br />
timpul convieþuirii (secolele VII î.Hr./î.e.n. –<br />
X d.Hr./e.n.) elenice / „Marea colonizare<br />
greacã”, romanice, pecenege, cumane, slave,<br />
etnogenezã care-i conferã rezistenþã ºi<br />
capabilitãþi generoase de asimilãri culturale<br />
ºi civilizaþionale.<br />
Mi se poate aduce drept contraargument<br />
o seamã de „dovezi” ºi „opinii autorizate”,<br />
semnate de istorici, unii de mare prestigiu,<br />
care susþin „romanizarea” geto-dacilor. Ar fi<br />
– nu-i aºa – un gest de impertinenþã sã nu fiu<br />
de acord cu Constantin Cantacuzino stolnicul<br />
(doar el a „decretat” cã românii „dintr-o<br />
fântânã au izvorât ºi curã”, adicã de la Roma),<br />
cu corifeii „ªcolii ardelene”, cu A.D. Xenopol,<br />
Nicolae Iorga, el care ne-a „branduit” cu<br />
„Sigiliul Romei”? ªi nu numai cu ei. Dar eu<br />
nu-i pun la îndoialã, ci zic cã, de bunã credinþã,<br />
ei au fãcut „politicã istoricã”, vãzând în<br />
„fântâna” ºi „Sigiliul Romei” acele argumente<br />
înnobilatoare ale neamului românesc<br />
contestat ieri, astãzi, ºi poate va fi ºi mâine,<br />
de „conchistadori” ºi „condotieri” care ºi-au/<br />
îºi doresc, ºi îºi vor dori sã se înstãpâneascã<br />
pe Þara Româneascã, dar fãrã români. ªi ce<br />
este mai lesne, ca sã-ºi atingã acest scop,<br />
decât sã o þinã morþiº cã românii sunt „un<br />
popor tânãr” – cum auzi din ce în ce mai des<br />
chiar ºi pe unele posturi de televiziune<br />
româneºti –, deci fãrã trecut, cã au o „culturã<br />
85
minorã”, cu alte cuvinte cã nu prea au creat<br />
culturã, cã ei sunt rãtãciþi pe la poale de<br />
Carpaþi ºi nu cei care, mângâiaþi pe creºtet de<br />
marile puteri ale Europei ºi de peste Atlantic,<br />
maghiarii, aºadar, strigã cât e ziua de mare, ba<br />
ºi noaptea, pe oriunde apucã, ºi sunt crezuþi<br />
– culmea! – cã, în inventatul „bazin carpatic”,<br />
ºi cu deosebire în Transilvania, au dat, când<br />
l-au cucerit în goana cailor altaici ºi în urletul<br />
sãlbatic de luptã, peste un pãmânt pustiu.<br />
(N.B. Atât de înverºunaþi au fost în a<br />
convinge, încât doi mari geopoliticieni<br />
americani, cu responsabilitãþi decizionale<br />
pe lângã preºedinþii de la Casa Albã,<br />
Zbigniew Brzezinski ºi Henri Kissinger au<br />
fabricat teoria „bazinului carpatic”, iar<br />
Budapesta a aplaudat, ºi-a însuºit-o, ºi<br />
militeazã cu obstinatã consecvenþã pentru<br />
a o transforma în realitate. Istoricii,<br />
geopoliticienii ºi geografii români, din<br />
pãcate prea mulþi, parcã sunt hipnotizaþi<br />
de aceastã ofensivã cu þintã premeditatã,<br />
precisã: neantizarea poporului român, a<br />
României. Personal am satisfacþia de a fi<br />
dat o replicã ºtiinþific argumentatã acestei<br />
absurde teorii în teza mea de doctorat. Au<br />
mai fãcut-o ºi alþii. Totuºi, suntem puþini!)<br />
Am ajuns, iatã, în zilele noastre. Ocolul<br />
acesta a vrut sã arate cã ceea ce s-a întâmplat<br />
ieri se întâmplã ºi astãzi la o altã scarã<br />
geopoliticã/ geoeconomicã/ geomilitarã. Ieri,<br />
deci, dacã importanþi oameni de culturã – cu<br />
deosebire istorici ºi lingviºti – au susþinut cã<br />
una din rãdãcinile noastre de neam este<br />
înfiptã în Latium, apelând la o mistificare,<br />
încruciºarea masivã a sângelui geto-dacic cu<br />
cel latin, au avut un alibi serios: afirmarea<br />
originii noastre cezarice. Ca ºi cum ar fi putut<br />
sã-i amuþeascã pe contestatari. Nu numai<br />
maghiari. Au mai fost ºi mai sunt ºi alþii. A<br />
fost în zadar.<br />
Susþinãtorii etnogenezei româneºti (getodace/romane)<br />
îmi vor pune sub ochi o frazã a<br />
lui Anonymus – cronicarul tãinuit al regelui<br />
Bela IV (1235-1270) – din celebra sa cronicã<br />
„Gesta Hungarorum” în care relata cã pe<br />
„drept cuvânt se spune cã pãmântul<br />
Pannoniei ar fi pãºunile românilor, fiindcã<br />
ºi acum românii pasc pe moºiile Ungariei”<br />
(secolul XIII – n.n.). Textul este redactat în<br />
limba latinã astfel cã fraza – mai<br />
binecunoscutã astfel în lume – este aceasta:<br />
„pastores Romanorum”. Iar pe la 1238,<br />
dominicanul Ricardus, în „Ungaria Magna”<br />
afirma cã, la invazia maghiarilor în Pannonia<br />
aceasta se numea „Pascua Romanorum” /<br />
„Pãºunea românilor” (Ambele texte în<br />
„România. Documente strãine despre<br />
români”, ed. A II-a, Direcþia Generalã a<br />
Arhivelor Statului din România, Bucureºti,<br />
1992, p. 33).<br />
Ei bine, interpretarea – în care am crezut<br />
ºi eu multã vreme – a acestei sintagme a indus,<br />
ºi încã mai induce ideea eronatã cã este vorba<br />
despre noul popor al românilor. De fapt,<br />
cronicarii amintiþi nu spun cã locuiau acolo<br />
români, ci pãstori de pe „pãºunea Romanilor”<br />
= marele spaþiu din centrul Europei ocupat<br />
de Imperiul Roman. Or, acei pãstori nu erau<br />
alþii decât geto-dacii, care – dupã retragerea<br />
aurelianã au rãmas singurii stãpâni, aºadar,<br />
nu au luat-o la goanã în sudul Dunãrii – pe<br />
vatra lor strãbunã vãzutã de cronicari ca fosta<br />
„pãºune a Romanilor”. Cãci, dacã este sã<br />
luãm în seamã ºi antroponomastica dacilor<br />
transilvani cu care s-au rãzboit maghiarii în<br />
secolele X-XI, ar fi imposibil sã nu descoperim<br />
sonoritatea lor geto-dacã, aºa cum o<br />
descifrãm ºi astãzi din numeroase toponime,<br />
hidronime, hodonime, oiconime sau fitonime.<br />
Zãbovind o clipã ºi asupra limbii române,<br />
relev cã au apãrut deja câteva studii care ne<br />
indicã faptul cã beneficiazã de mult mai multe<br />
elemente lexicale din limba geto-dacilor, care<br />
este o rudã de gradul I cu latina, amândouã<br />
fiind izvodite dintr-o limbã bazã, astfel cã<br />
este relansatã o discuþie lingvisticã care ar<br />
putea sã ne punã în faþa unor dezvãluiri<br />
uluitoare. Sã luãm serios aminte la acribica<br />
cercetare ºtiinþificã a lui Ovid Densuºianu,<br />
care avea credinþa de nestrãmutat cã a existat<br />
o latinitate – din care a fãcut parte ºi<br />
strãvechiul spaþiu românesc – înainte de<br />
latinitatea romanicã. Iar când vorbim de<br />
„romanitatea orientalã” ar fi bine sã ne<br />
aducem-aminte de rezultatele cercetãrii<br />
aceluiaºi savant care ni i-a scos din anonimat<br />
pe ancestralii pelasgo-arimi din Rauromânia/<br />
Ramnonia sau Þara Rohmanilor: rumoni/<br />
rohmani/rocmani/rumuni. Dar despre asta<br />
am mai vorbit ºi cu alte prilejuri în revistã.<br />
Însã unele informaþii ne întãresc aceastã opinie<br />
mai înainte exprimatã. Aºa cum, cu curaj a<br />
afirmat un pasionat dacolog, doctorul Napoleon<br />
Sãvescu în volumul sãu „Noi nu suntem<br />
urmaºii Romei”. ªi cum a dezbãtut pe aceastã<br />
temã, stârnind unele atitudini sfidãtoare ºi<br />
denigratoare ale unor savante „spirite<br />
elitiste”, ancrasate de un nedialectic mod de<br />
gândire „clasicizant”, congresele de<br />
dacologie.<br />
Cum sunt un istoric al culturii ºi<br />
civilizaþiilor care nu ia tot ce se emite decât ca<br />
„note de inventar”, pânã când o ipotezã poate<br />
fi temeinic demonstratã, ºi în cazul originii<br />
poporului român ºi a limbii sale rãmân la<br />
stadiul ipotezelor, aºteptând rezultatele<br />
cercetãrii. Însã nu exclud ca, într-o bunã zi,<br />
continuitatea pelasgo-traco-geto-dacicã sã se<br />
adevereascã. Reiterez însã ceea ce cred cu<br />
sinceritate ºi anume cã poporul român este<br />
un produs etnic de sintezã la rãscrucea<br />
Europei cu Orientul.<br />
Invit, încã o datã: haideþi sã ne privim<br />
cinstit istoria ºi sã decuplãm realitatea istoricã<br />
de mit!<br />
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
PORTRETE ÎN PENIÞÃ<br />
Florentin Popescu<br />
ARTISTUL CU DOUÃ VOCAÞII<br />
Pentru virtualii biografi ai omului<br />
despre care m-am hotãrât sã scriu rândurile<br />
de mai jos cred cã este util sã evoc mai<br />
întâi împrejurãrile în care l-am cunoscut.<br />
Cred cã era prin 2010, dacã nu cumva în<br />
anul urmãtor, în perioada în care debusolaþi,<br />
derutaþi ºi, peste toate, dezamãgiþi, unii<br />
scriitori, dramaturgi, pictori ºi alþi oameni<br />
de culturã pãºeau pragul micului local care<br />
se cheamã „Boema 133” din<br />
apropierea Pieþei Romane, un<br />
fel de micã agora în care<br />
comesenii – dacã nu<br />
plângeau pe umerii altora, în<br />
orice caz, în faþa unei cafele<br />
sau a unui pahar cu bere,<br />
dãdeau frâu liber nemulþumirilor<br />
faþã de viaþa<br />
culturalã în general ºi despre<br />
condiþia artistului român în<br />
special în anii din urmã.<br />
Omul cu pricina (ºi cred<br />
cã e momentul sã-i spun ºi<br />
numele: Candid Stoica)<br />
stãtea la o masã, cred cã<br />
alãturi de prozatorul Constantin Turturicã,<br />
cel care m-a invitat sã iau ºi eu loc alãturi<br />
de ei ºi mi-a fãcut cunoºtinþã cu personajul,<br />
nimeni altul decât cunoscutul actor de la<br />
Teatrul de Comedie din Bucureºti, al cãrui<br />
nume a figurat, de-a lungul vremii, pe multe<br />
din afiºele amintitei instituþii culturale.<br />
Mãrturisesc cã n-am fost niciodatã un<br />
familiar al actorilor de teatru ºi de film ºi<br />
numai când întâmplarea m-a dus în preajma<br />
lor am avut plãcerea sã-i cunosc ºi sã-i ascult.<br />
Nici cronicã de teatru n-am scris niciodatã<br />
ca sã le cunosc palmaresul, biografiile,<br />
culisele vieþii lor de artiºti, aºa încât în<br />
compania noilor mei tovarãºi de pahar nu<br />
mi-a rãmas decât sã-i ascult ºi sã le aprob<br />
tacit opiniile. Nu-i vorbã, la rându-le,<br />
neºtiindu-mã preocupat de lumea teatrului<br />
decât ca simplu spectator, nu prea m-au<br />
antrenat în convorbire. Cunoscându-mi<br />
limitele ºi fiind de un bun simþ elementar nu<br />
m-am amestecat în dialog ºi am preferat sã-mi<br />
pãstrez opiniile proprii doar pentru mine.<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
În fine, dupã mai multe luni, prin a doua<br />
jumãtate a anului care a urmat, 2011, când<br />
s-a pus problema editãrii revistei<br />
„Bucureºtiul literar ºi artistic” pe care am<br />
fondat-o alãturi de poetul Coman ªova,<br />
m-am gândit numaidecât sã caut un<br />
cronicar dramatic, întrucât publicaþia era<br />
conceputã ca un ateneu cultural (cu rubrici<br />
de teatru, film, muzicã, arte plastice), care<br />
sã ilustreze, mãcar în mare,<br />
viaþa spiritualã a Capitalei. I-am<br />
propus susþinerea rubricii cu<br />
pricina dramaturgului<br />
George Genoiu, însã, spre<br />
marea mea dezamãgire, n-a<br />
mers. N-a mers de vreme ce<br />
acela, alunecat pe panta<br />
alcoolului, nu mai era capabil<br />
sã scrie, în primul numãr al<br />
revistei abia reuºind sã<br />
încropim (ãsta-i termenul!)<br />
un text sub semnãtura lui.<br />
Nevoind sã apelez la un<br />
cronicar consacrat, de la o<br />
altã publicaþie, m-am decis<br />
sã fac o încercare ºi cu altcineva. ªi acel<br />
altcineva era Candid Stoica, din raþiuni<br />
foarte simple ºi foarte exacte: „E actor,<br />
mi-am zis, deci în miezul evenimentelor.<br />
Pe de altã parte publicase (ºi mi-o dãruise<br />
ºi mie cu autograf) o carte fermecãtoare,<br />
«Acele lucruri aiuritoare care se petrec în<br />
spatele scenei»”, cu o prefaþã de Radu<br />
Beligan ºi o postfaþã de George Bãlãiþã –<br />
ceea ce din capul locului reprezenta o<br />
acreditare în lumea mânuitorilor condeiului.<br />
Puteam sã mã îndoiesc de spusele lui<br />
Beligan ºi ale lui Bãlãiþã?<br />
„Domnule, dar eu n-am scris în viaþa<br />
mea cronicã de teatru!”, s-a mirat dl.<br />
Candid Stoica atunci când i-am fãcut<br />
propunerea. „Nu-i nimic, scrieþi acum!”,<br />
am încercat sã-l conving. „Sã-ncerc!...”.<br />
„Bine, bine, da-ncercaþi mai repede, cã eu<br />
am numãrul doi al revistei aproape gata!”,<br />
l-am mai zorit.<br />
ªi peste câteva zile am avut textul,<br />
cãruia n-a mai trebuit sã-i ºterg ori sã-i<br />
87
adaug ceva, nici mãcar un semn de<br />
punctuaþie.<br />
Ar putea pãrea cel puþin ciudat sã mai<br />
detaliez calitãþile de cronicar ale d-lui Candid<br />
Stoica, de vreme ce de atunci ºi pânã<br />
azi d-sa a scris ºi a tot scris la „Bucureºtiul<br />
literar ºi artistic”, comentariile pe care le-a<br />
semnat fiind bine primite ºi apreciate cum<br />
se cuvine de cãtre cititorii revistei. De aceea<br />
mã voi opri aci cu laudele, voi schimba<br />
registrul ºi voi consemna câte ceva despre<br />
scriitorul Candid Stoica. Fiindcã înainte a<br />
fi „acroºat” de subsemnatul (ºi dupã aceea,<br />
desigur), acest minunat om de culturã a<br />
fost/este nu numai un actor care s-a<br />
bucurat ani în ºir ºi se bucurã ºi azi de<br />
binemeritate aplauze în sãlile de teatru, ci<br />
ºi un interesant, original ºi valoros scriitor.<br />
Volumul amintit ceva mai sus, o<br />
„cãrãmidã” (prin dimensiuni) în prima clipã<br />
m-a inhibat, socotind eu cã va fi trebuit sã<br />
cuprindã niscai amintiri ºi anecdote din<br />
lumea actorilor de teatru, ceva în genul lui<br />
Gaby Michãilescu ºi al altora care au<br />
adunat în cãrþi secvenþe de culise, de mare<br />
curiozitate pentru un anumit public ºi atât.<br />
Când am purces mai apoi la lecturã mi-am<br />
dat seama cã uneori nu sunt deloc bune<br />
prejudecãþile. În op-ul d-lui Candid Stoica<br />
am aflat, e adevãrat, ºi multe amintiri din<br />
lumea scenei, ca ºi anecdote, întâmplãri<br />
hazlii etc. etc., dar alãturi de ele am gãsit<br />
ºi pagini veritabile de prozã umoristicã, la<br />
cote remarcabile – ceea ce m-a fãcut ca<br />
într-o cronicã sã-l situez pe autor pe undeva<br />
între Teodor Mazilu ºi Ion Bãieºu. Lucru<br />
mare, pânã la urmã, din moment ce autorii<br />
cu care poate fi comparat au intrat deja,<br />
mai demult, în istoria literaturii noastre<br />
contemporane...<br />
Pe de altã parte, dl. Candid Stoica este<br />
ºi un dramaturg. Nu demult, la Editura Tipo<br />
Moldova i-a apãrut un volum de teatru<br />
intitulat „Cinci piese în cãutarea unui<br />
teatru”, generic care spune multe. ªi mai<br />
ales sugereazã un fapt pe cât de adevãrat,<br />
tot pe atât de trist, pe care l-am mai auzit<br />
comentat ºi de alþi scriitori de piese, Dinu<br />
Grigorescu ºi Emil Lungeanu, anume cã<br />
astãzi condiþia dramaturgului român<br />
contemporan este cât se poate de tristã.<br />
În goana lor dupã rating ºi dupã câºtiguri<br />
imediate, teatrele refuzã cu încãpãþânare<br />
sã punã în scenã texte scrise de autorii de<br />
azi. Sigur, calchierea titlului amintit dupã<br />
o carte a lui Pirandello nu este nici ea<br />
întâmplãtoare ºi are darul de a incita<br />
cititorul, de a-l provoca la lecturã.<br />
Alte douã volume, tot de teatru<br />
(„Mircea ªeptilici sau Ultimele douã ore<br />
din viaþa unui artist” ºi „Dosarul Curvelor”,<br />
un episod sentimental din viaþa lui Teodor<br />
Mazilu) demonstreazã, pe de altã parte, o<br />
admirabilã solidaritate de breaslã, dacã se<br />
poate spune aºa, între autor ºi<br />
personalitãþile care i-au inspirat condeiul.<br />
Lucru rar ºi ãsta, mai ales astãzi când<br />
veninul maculeazã multe din filele scrise<br />
de unii condeieri despre semenii lor. Mai<br />
ales astãzi, când unii confraþi într-ale<br />
creaþiei îºi fac iluzia cã obþin glorie prin<br />
împroºcarea altora cu noroi.<br />
ªi iatã cã în anul de graþie în care ne<br />
aflãm, 2013, teascurile de la Tipo Moldova<br />
Iaºi au dat la luminã încã o carte, un volum<br />
masiv (850 de pagini) semnat de dl. Candid<br />
Stoica. Se intituleazã „Culise (1990-2000)”<br />
ºi e o lucrare ce cu greu poate fi inclusã<br />
într-una din categoriile cu care ne-am<br />
obiºnuit prin tradiþie: cronicã, jurnal,<br />
evocare, monografie etc. Adevãrul este cã,<br />
din toate, cuprinde câte ceva. Iar numitorul<br />
comun al filelor adunate între coperþi este<br />
unul singur, pe cât de convingãtor tot pe<br />
atât de trãit: viaþa. Este viaþa ori mai exact<br />
spus o secvenþã de un deceniu din biografia<br />
celui care a scris cartea. Ba chiar cu mult<br />
mai mult: e ºi o secvenþã din viaþa Teatrului<br />
de Comedie, locul de muncã al scriitorului<br />
ºi actorului, dar ºi o secvenþã din viaþa mai<br />
largã, a Bucureºtiului ºi a þãrii în intervalul<br />
amintit. Aci impresia personalã alterneazã<br />
cu documentul propriu-zis, cules din arhive<br />
ºi din presa vremii. ªi totul într-o armonie<br />
ºi o cursivitate care dau textului deopotrivã<br />
culoare, atmosferã, autenticitate, sentimentul<br />
trãirii directe, sincere ºi „la faþa<br />
locului” fiind predominant. Nu lipsesc din<br />
carte evocãrile unor secvenþe de dincolo<br />
de scenã (când este vorba de teatru), din<br />
viaþa socialã, din grupul de colegi ºi prieteni<br />
cu care autorul s-a întâlnit/ se întâlneºte<br />
graþie meseriei ºi preocupãrilor lui<br />
intelectuale. Volumul, în întregul lui, este<br />
un fel de panoramã a Bucureºtiului (ºi nu<br />
numai a lui), vãzutã la modul subiectiv –<br />
când grav, serios, când vesel ºi ironic, când<br />
prin momentele-cheie ale unor evenimente,<br />
când, dimpotrivã, prin fixarea, ca la<br />
cinematograf, a obiectivului asupra unor<br />
fapte ºi întâmplãri mãrunte, dar care îºi au<br />
rostul ºi semnificaþia lor în ansamblu<br />
textului.<br />
Bogatul ºi temeinicul aparat de „Note”<br />
de la finele volumului are menirea de a<br />
lãmuri mai pe larg cititorul în legãturã cu<br />
evenimentele ºi personalitãþile despre care<br />
s-a pronunþat autorul.<br />
Când îl priveºti – mititel de staturã,<br />
modest, discret, aproape sfios – nici n-ai<br />
zice cã acest om este doldora de talent.<br />
Citiþi-i cãrþile ºi vã veþi convinge!<br />
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
DICÞIONAR<br />
Victor Petrescu<br />
ELENA VÃCÃRESCU,<br />
LIANT ÎNTRE DOUÃ CULTURI<br />
Autocaracterizându-ºi existenþa,<br />
creaþia sa, afirma cã: „Am servit ºi eu, cu<br />
toatã modestia, o idee. Am servit ideea<br />
româneascã. Dacã arunc o privire asupra<br />
trecutului meu, asupra trecutului<br />
generaþiilor din care cobor, surprind în<br />
fiecare act manifestarea acestei idei<br />
româneºti. Am conºtiinþa de<br />
a fi respectat consensul<br />
strãmoºesc, strãduindu-mã<br />
din toate puterile sã<br />
colaborez la «creºterea<br />
limbei româneºti» ºi la a<br />
«patriei cinstire». Am<br />
încercat – vor spune alþii mai<br />
târziu cât am izbutit – am<br />
încercat sã rãspândesc peste<br />
hotare faima numelui<br />
românesc ºi am servit în lume<br />
expansiunea sufletului<br />
românesc”. (Cf. Victor<br />
Petrescu, „Elena Vãcãrescu – o voce<br />
româneascã în spaþiul european” (I, II).<br />
În: „Litere”, an VIII, nr. 1(82), nr. 2(83),<br />
2007). Ceea ce trecerea timpului a<br />
confirmat pe deplin.<br />
Poeta, prozatoarea, autoarea<br />
dramaticã, publicista, se naºte pe 21<br />
septembrie 1864, în Bucureºti ca fiicã a<br />
lui Ion Vãcãrescu, fost diplomat ºi a<br />
Eufrosinei Vãcãrescu, nãscutã Fãlcoianu.<br />
Este nepoata lui Iancu Vãcãrescu ºi ultima<br />
descendentã a acestei adevãrate dinastii<br />
poetice. Silitã în 1891 sã plece în exil, se<br />
stabileºte în Franþa. La Paris, este eleva<br />
parnasianului Sully Prudhomme. Se va<br />
dedica unei vaste activitãþi literare<br />
concretizatã printr-o valoroasã operã de<br />
poetã ºi prozatoare de limbã francezã. Va<br />
evoca cu dragoste ºi nostalgie þinuturile<br />
natale în memorialistica sa: „En Roumaine<br />
pendant la guerre”, „Mon pays”. Elena<br />
Vãcãrescu ºi Paul Millet sunt autorii dramei<br />
lirice în douã acte „Cobzarul”, pe muzicã<br />
de Gabrielle Ferrari, prezentatã pentru<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
întâia oarã la Opera din Paris (18 martie<br />
1911) ºi jucatã apoi la Monte Carlo ºi Vichy.<br />
Aduce astfel pe scena francezã atmosfera,<br />
obiceiurile, costumele ºi onomastica<br />
româneascã, cea a meleagurilor dâmboviþene,<br />
ca un fior al nostalgiei dupã tãrâmul<br />
pierdut al locurilor natale. Va reveni în þarã,<br />
vizitând ºi Vãcãreºtii de care<br />
o legau atâtea amintiri, în<br />
1912 ºi 1933-1934.<br />
Era convinsã cã „Vãcãreºti,<br />
þarinã a poeþilor,<br />
pãmânt al miturilor, tãrâm<br />
al nãscocirii” era sortit „sã<br />
n-aparþinã decât poeþilor”.<br />
Lãsa testamentar „partea<br />
mea din parc ºi din casa de<br />
la Vãcãreºti ºi câteva hectare<br />
Academiei Române cu<br />
îndatorirea de a gãzdui la<br />
noi în fiecare varã câþiva<br />
poeþi”. Ei „vor veni sã-ºi îmbogãþeascã<br />
lirismul lor la tine: Ei vor avea seri violete,<br />
ore trandafirii, Fântâna Cerbului ºi<br />
celelalte puþuri ºi ierburile sãlbatice sub<br />
ruinele legendelor”. (ªtefania Rujan; Victor<br />
Petrescu, „Elena Vãcãrescu ºi spiritualitatea<br />
europeanã a românilor”,<br />
Bucureºti, Editura Do-minor, 2008, p. 172)<br />
Colaboreazã la numeroase reviste din<br />
þarã ºi de peste hotare: „Lumea nouã<br />
literarã”, „Adevãrul”, „Convorbiri literare”,<br />
„Revista literarã”, „Revista idealistã”,<br />
„Românul literar”, „Luceafãrul”, „Rampa”,<br />
„Flacãra”, „Ramuri”, „Universul literar”,<br />
„Adevãrul literar ºi artistic”, „Calendarul<br />
femeii”, „Boabe de grâu”, „Iaºul literar”,<br />
„Conferencia”, „Echos de France”, „La<br />
revue de Deux Mondes” º.a. Despre poezia<br />
popularã mãrturiseºte: „Mi-aduc aminte<br />
deodatã cã strãmoºii mei cântãreþi aveau<br />
pentru poezia care isvorãºte din poporul<br />
român, o deosebitã evlavie”. „«Rapsodul<br />
Dâmboviþei», nu este altceva decât ecoul<br />
liric al cântecelor ºi obiceiurilor ascultate<br />
89
în nouã sate de pe aceastã vale de râu a<br />
þinuturilor româneºti”. A dus o intensã<br />
activitate diplomaticã în favoarea României<br />
la Liga Naþiunilor încã din 1922, fiind<br />
supranumitã, „bunica ligii naþiunilor” dupã<br />
cum mãrturiseºte Genevieve Tabouis în<br />
„Douãzeci de ani de tensiune diplomaticã”.<br />
În 1925, ca o recunoaºtere naþionalã a<br />
meritelor sale, devine prima femeie<br />
membru corespondent al Academiei<br />
Române. Tot în acest an este primitã la<br />
Academia Francezã. În 1927 este distinsã<br />
de francezi cu ordinul „Cavaler al Legiunii<br />
de Onoare”. În „Discursul de primire la<br />
Academia Românã”, afirma plinã de<br />
mândrie cã „dacã eu nu eram în þarã, þara<br />
era cu mine”, deoarece: „Mã simþeam<br />
acolo, departe, în misiune. Eram un sol al<br />
sufletului românesc, sortit sã-i cânte<br />
destinele, sã-l împãrtãºeascã prietenilor ºi<br />
neprietenilor, sã-l apere, sã-l<br />
preamãreascã”. (ªtefania Rujan, Victor<br />
Petrescu, op.cit., p. 155).<br />
Desfãºurând o bogatã activitate<br />
diplomaticã în diverse locuri ale lumii, a<br />
schimbat idei cu mari spirite ale vremii,<br />
dintre care amintim printre alþii pe: Ernest<br />
Prévost, André Gide, Lecomte de Lisle,<br />
Sully Prudhomme. A întreþinut o bogatã<br />
corespondenþã ºi cu cei „de acasã”, cum<br />
îi plãcea sã le spunã prietenilor: I.G. Duca,<br />
Octavian Goga, Titu Maiorescu, Alexandru<br />
Macedonski, Constantin I. Nottara,<br />
George Oprescu, A.D. Xenopol, Nichifor<br />
Crainic, Mircea Eliade, Nicolae Titulescu,<br />
Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail<br />
Sadoveanu, Alexandru Vlahuþã,<br />
enumerarea putând continua, ceea ce<br />
confirmã o datã în plus, interesul sãu pentru<br />
ceea ce se întâmpla în existenþa<br />
româneascã. Rãspunzându-i pentru<br />
scrisoarea primitã, Ioan Al. Brãtescu-<br />
Voineºti (în 1928), având calitatea de<br />
preºedinte al Camerei Deputaþilor, afirma<br />
cã „Drumul pe care m-a angajat modestul<br />
meu talent, n-a mai fost atât de greu de<br />
urmat, pentru cã el a fost deschis de ilustrul<br />
dvs. bunic ºi de cãtre dvs. înºivã. Ceea ce<br />
pot sã vã spun, este cã voi pãstra cu<br />
sfinþenie scrisoarea dvs. pentru<br />
descendenþii mei, care îºi vor face un titlu<br />
de nobleþe din aceastã relicvã de la marea<br />
poetã, al cãrei renume a depãºit de mult<br />
graniþele þãrii (noastre)”.<br />
A fost o neobositã ºi talentatã<br />
conferenþiarã. Numeroasele discursuri sau<br />
conferinþe þinute la Paris, în Italia, Olanda,<br />
Statele Unite sau la Geneva în calitatea sa<br />
de reprezentant al României, aveau drept<br />
subiect predilect probleme culturale,<br />
sociale, umanitare. Dorea de fapt pacea ºi<br />
cooperarea internaþionalã, crearea unei<br />
Europe unite (în curs de realizare în<br />
vremurile noastre, dar greu ºi anevoios),<br />
o „apropiere intelectualã dintre popoare”,<br />
facilitatã de cât mai diverse forme de<br />
colaborare culturalã. Aborda ºi teme<br />
sociale, chiar ºi politice, cum ar fi criza<br />
economicã a anilor ’30, protecþia copilului,<br />
consumul de droguri, toate acestea ducând<br />
la orizont o nouã conflagraþie, cu<br />
repercusiuni mai distrugãtoare asupra<br />
existenþei umane. Elena Vãcãrescu a fost<br />
din acest punct de vedere, o luptãtoare.<br />
În 1930 devine preºedintã a<br />
„Comitetului Internaþional pentru Difuzarea<br />
Artisticã ºi Literarã prin Cinematografie”<br />
(CIDALC), dovedind receptivitate, faþã de<br />
uriaºele posibilitãþi ale acestui gen de artã,<br />
încã nou pe atunci. În cadrul CIDALC<br />
filmul documentar românesc „Pelerinii<br />
artei” este încununat cu un premiu – primul<br />
succes internaþional al cinematografiei<br />
româneºti (1933).<br />
Participã în Târgoviºte (1935) la<br />
dezvelirea bustului lui Ienãchiþã Vãcãrescu,<br />
amplasat azi în faþa Colegiului Naþional<br />
care-i poartã numele. Va susþine interesele<br />
României la Conferinþa de Pace de la Paris<br />
(august 1946). Reprezintã România la<br />
Institutul de Cooperare Intelectualã (devenit<br />
apoi UNESCO). Înceteazã din viaþã la Paris<br />
(17 februarie 1947), reînhumatã la<br />
Bucureºti (1959).<br />
Dupã 12 ani de la trecerea în nefiinþã i<br />
se îndeplinea dorinþa testamentarã de a fi<br />
adusã în pãmântul patriei, fiind depusã la<br />
cimitirul Bellu din Bucureºti, „lângã<br />
pãrintele poeziei române Iancu Vãcãrescu,<br />
lângã marele nostru Enãchiþã, a cãrei<br />
nedemnã urmaºã am fost”. În 5<br />
septembrie 1959 Tudor Vianu, în numele<br />
Academiei Române, îi aducea un vibrant<br />
omagiu, subliniind cã „A fost în timp de<br />
cincizeci de ani ºi mai bine un glas al<br />
României peste hotare ºi o parte a binelui<br />
care a putut fi gândit despre noi, a<br />
interesului arãtat strãduinþelor primite din<br />
partea bunã a þãrii vechi, datoritã ºi<br />
farmecului personal, tactului, cuminþeniei<br />
ºi activitãþii depuse de Elena Vãcãrescu.<br />
Franþa a devenit pentru ea o a doua patrie<br />
primitoare, binevoitoare, dar în mijlocul<br />
Franþei, Elena Vãcãrescu a rãmas<br />
româncã”. (Tudor Vianu. „La mormântul<br />
Elenei Vãcãrescu”. În: ªtefania Rujan,<br />
Victor Petrescu, op. cit., p. 175).<br />
A iubit mult satul copilãriei ºi<br />
adolescenþei sale. De asemenea,<br />
Târgoviºtea îi trezea amintiri emoþionale.<br />
Într-o conferinþã þinutã în România, la<br />
„Gândirea europeanã”, mãrturisea:<br />
90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Deunãzi, întorcându-mã de la Bran, am<br />
gãsit pe biroul meu un teanc de scrisori,<br />
de tãieturi de ziare, referindu-se la<br />
conferinþele, articolele ºi versurile mele.<br />
Rãtãcitã printre ele se afla o foaie umilã<br />
de provincie, al cãrui titlu îmi reþine<br />
atenþia. Se numea „Chindia”. Chindia e<br />
turnul care domina Târgoviºtea, rãmãºiþã<br />
a vechiului castel al voievozilor, turn<br />
trandafiriu asupra cãruia ochii mei de copil<br />
s-au oprit de atâtea ori. „Chindia!<br />
Târgoviºte! Þara mea!”.<br />
ªi-a venerat þara unde a vãzut lumina<br />
zilei, dar ºi Franþa, cea de a doua sa patrie,<br />
integrându-se în cultura ºi civilizaþia<br />
acesteia, aducându-i o importantã zestre<br />
româneascã, fiind consideratã pe bunã<br />
dreptate o adevãratã cetãþeancã a lumii.<br />
Poetã de talent, îmbinând romantismul<br />
cu accente simboliste, e o cântãreaþã a<br />
naturii, iubitoare a plaiurilor dâmboviþene<br />
pe care le evocã cu duioºie, profundã<br />
cunoscãtoare a sufletului þãranului român,<br />
a sensibilitãþii acestuia, reliefatã pregnant<br />
în folclor, pe care-l va face cunoscut<br />
întregii lumi. Prozatoare, autoare a douã<br />
scurte piese de teatru („Stana”, „Pe<br />
urmele dragostei”), neobositã conferenþiarã,<br />
evocându-ºi þara, pe care o iubea<br />
nespus, obiceiurile ºi cultura acesteia,<br />
Elena Vãcãrescu are o contribuþie majorã<br />
la deschiderea literaturii noastre spre<br />
valorile spiritualitãþii universale. Întreaga sa<br />
viaþã ºi-a pus-o în slujba idealurilor nobile<br />
ale actului de culturã vãzut ca parte<br />
determinantã a cooperãrii internaþionale,<br />
alãturi de care creaþia sa dezvãluie atât propria-i<br />
sensibilitate, cât ºi pe cea româneascã<br />
pe care în orice împrejurare a servit-o cu<br />
mare veneraþie ºi responsabilitate.<br />
Scrieri:<br />
Chants d’Aurore. Paris: Alphonse<br />
Lemerre Editeur, 1886; Le Rapsode de la<br />
Dambovitza. Chansons Ballades Roumaines<br />
recueillies par Hélène Vacaresco. Bucarest:<br />
Socec &C-ie Editeurs, 1892. Volum reeditat<br />
de Alphonse Lemerre. Editeur, Paris, 1889;<br />
L’Ame sereine. Paris: Alphonse Lemerre,<br />
1896; Lueurs et flammes. Paris: Librairie Pion,<br />
1903; Pe urma dragostei. „Dramã þãrãneascã<br />
în douã acte”. Bucureºti: Stabilimentul de<br />
Arte Grafice „Universala”, 1905; Chants du<br />
Cobzar. 6 ballades d’apres des poemes<br />
populaires recueillies par M-lle H.<br />
Vacaresco et adaptees par M. Léon<br />
Thévenin. Paris: Loret Fils et H. Freytag,<br />
1905; Nuits d’Orient – Folklore roumain.<br />
Paris: Bibliothèque Internationale d’Edition<br />
E. Sansot et C-ie. Editeurs, Paris, 1907; Le<br />
Jardin passionne. Paris: Librairie Pion, 1908;<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Amor vincit (roman). Paris: Librairie Peon,<br />
1909. Le Sortilège (roman). Paris: Librairie<br />
Peon, 1911; Le Cobzar. Drame lyrique en deux<br />
acts. Musique de Gabrielle Ferrari. Livret seul.<br />
Paris: Enoch et C-ie, Paris, 1912 (avec Paul<br />
Millet); La Dormeuse éveillée. Paris, Librairie<br />
Peon, 1914; Vraja. Traducere de Bucur<br />
Velinþaru. Bucureºti, 1922; Dans l’or du soir.<br />
Paris: Librairie Bloud & Gay, 1927; Projections<br />
colorées. Paris: Editura Marcelle<br />
Lesage, [1928]; Mémorial sur le mode<br />
mineur. Paris: Ed. La Jeune parque, 1946;<br />
Noailles, Anna. Versuri. Bucureºti: Editura<br />
Albatros, 1971; Poeþii Vãcãreºti. Bucureºti:<br />
Editura Albatros, 1974; Scrieri alese.<br />
Bucureºti: Editura Minerva, 1975; Þara mea.<br />
Bucureºti: Editura Militarã, 1977; Cântec<br />
românesc. Bucureºti: Editura Ion Creangã,<br />
1987; Memorii. Cluj-Napoca: Editura Dacia,<br />
1989; Romanul vieþii mele. Iaºi: Editura<br />
Cronica, 1997; Elena Vãcãrescu ºi Franþa.<br />
Memorii. Voi. I, II, [f.l.], Cronica 1998; Memorial<br />
în mod minor. Bucureºti: Editura<br />
Compania, 2001; Elena Vãcãrescu. Contesa<br />
de Noailles: „Miresme de departe”.<br />
Câmpulung-Muscel, Tip. G. N. Vlãdescu [f.a.].<br />
Traduceri:<br />
Carmen Silva, Jéhovah, Paris, 1887, Die<br />
Sphynx gesichtet, Berlin, 1980<br />
Referinþe:<br />
George Cãlinescu, Istoria literaturii<br />
române de la origini pânã în prezent,<br />
Bucureºti, Editura Fundaþiilor, 1941, p. 882-<br />
883; G. Oprescu, Elena Vãcãrescu. În:<br />
Amintiri ºi evocãri, Bucureºti, Editura pentru<br />
Literaturã, 1968, p. 176-186; Ion Stãvãruº,<br />
Elena Vãcãrescu, Bucureºti, Editura Univers,<br />
1974; Constantin Turcu, Hélène Vacaresco.<br />
Une grande européenne., Edition de la<br />
Fondation Culturelle Roumaine, Bucharest,<br />
1996; Maria Platon, prefaþã la Elena<br />
Vãcãrescu ºi Franþa. Memorii, oameni, idei.<br />
Iaºi, Editura Cronica, 1998; Victor Petrescu,<br />
Serghie Paraschiva, Dicþionar de literaturã<br />
al judeþului Dâmboviþa. 1508-1998,<br />
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999;<br />
ªtefania Rujan, Trois cas d’intégration dans<br />
l’espace culturel français: Anna de Noailles,<br />
Marthea Bibesco, Hélène Vacaresco, Iaºi,<br />
Editura Junimea, 2003; Mariana Aldica, In<br />
memoriam. Elena Vãcãrescu, Târgoviºte,<br />
Editura Macarie, 2005; ªtefania Rujan; Victor<br />
Petrescu, Elena Vãcãrescu ºi spiritualitatea<br />
europeanã a românilor, Bucureºti, Editura<br />
Do-minor, 2008; Dicþionarul general al<br />
literaturii române. Þ/Z, Bucureºti, Editura<br />
Univers enciclopedic, 2009, p. 209-212; Em.<br />
Bucuþa, Casa Vãcãreºtilor. În: Pietre de vad,<br />
IV, Bucureºti, Editura Casei ºcoalelor ºi a<br />
culturii poporului, [f.a.], p. 22-25.<br />
91
ARS LONGA...<br />
Dan Gîju<br />
DE LA PORÞILE SEVERINULUI<br />
LA PORÞILE UITÃRII.<br />
ION GRECEA (1924–1999) (2)<br />
Între 30 iunie – 23 iulie 1956, conform<br />
dosarului de cadre, figureazã ca trecut în<br />
rezervã în baza Ordinului 3239/30 iunie acelaºi<br />
an al Ministerului Afacerilor Interne ºi, imediat<br />
mai apoi, „chemat în cadrele active” ale<br />
Ministerului Forþelor Armate, unde este numit<br />
în funcþia de redactor-ºef al<br />
resortului Literaturã beletristicã<br />
militarã la Direcþia Editurii<br />
Militare (Ordin MC 001621/23<br />
iulie 1956 al MFA); în realitate,<br />
avem de-a face cu un artificiu<br />
prin care armata îºi suplimenta<br />
efectivele de cadre cu profesioniºti<br />
de la Interne unde, odatã<br />
cu neutralizarea duºmanului de<br />
clasã, a lichidãrii rezistenþei din<br />
munþi º.a.m.d., se impunea ca de<br />
la sine o redimensionare a<br />
forþelor. Va rãmâne pe aceastã<br />
funcþie, „resortul” redenuminduse<br />
când redacþie, când secþie<br />
redacþionalã pentru literaturã beletristicã etc.,<br />
pânã la trecerea în rezervã (pensionare), pe 16<br />
februarie 1981, între timp publicându-ºi cãrþile<br />
ºi mai activând ºi pe alte tãrâmuri, de pildã în<br />
conducerea cenaclului literar „Al. Sahia”, ulterior<br />
„Pro Patria”, redactor la revista „Viaþa<br />
militarã” (figurând doar în caseta redacþionalã,<br />
nu ºi pe statul de organizare), în juriile unor<br />
concursuri literare, colaborator la publicaþii<br />
militare, dar ºi civile, între care „Pentru patrie”,<br />
„Luceafãrul” º.a. Practic vorbind, totuºi, care<br />
fusese drumul promiþãtorului elev de odinioarã<br />
pânã la gradul de colonel ºi, din cealaltã<br />
perspectivã, de scriitor cu relativ succes în<br />
rândul cititorilor fãrã pretenþii, aproximativ<br />
genul acela de „consumator” atât de uºor<br />
identificabil azi, eºuat în faþa televizorului la<br />
ora când se transmit telenovelele? Dupã cum<br />
am vãzut, deºi intrase în ºcoala de ofiþeri a<br />
„vechii armate”, cea aºa-zis burghezã, ce-i<br />
drept în plin rãzboi, când balanþa cam se vedea<br />
* Fragment din studiul Contribuþii la o istorie a<br />
literaturii militarilor, în pregãtire la Editura<br />
Bibliotheca.<br />
încotro trage, chiar dacã mulþii dintre românii<br />
mai creduli ºi naivi rãmãseserã cu gândul la<br />
„eliberatorii” anglo-americani, în ce-i priveºte<br />
pe fraþii Grecea, dincolo de faptul cã veneau<br />
din lumea proletarã, aflatã pe val o datã cu<br />
intrarea României în zodia roºie, nu încape<br />
vorbã cã aceºtia au ºtiut sã<br />
mizeze pe cartea câºtigãtoare<br />
de la bun început. De altminteri,<br />
în mod cert beneficiaserã<br />
de monitorizãri ºi îndrumãri<br />
corespunzãtoare, drept dovadã<br />
cã, nici nu plecase bine<br />
regele din þarã, ºi în „foaia<br />
calificativã” a celui de care ne<br />
ocupãm aici, pe anul 1948, se<br />
afirmã tranºant: „Este perfect<br />
încadrat în ideologia politicã a<br />
regimului nostru. Este bine<br />
orientat asupra evenimentelor<br />
pe plan intern ºi extern,<br />
interpretându-le just în discuþii<br />
ºi în scris. Este foarte devotat faþã de clasa<br />
muncitoare ºi faþã de popor. Are o strânsã<br />
legãturã cu masele de ostaºi. […] Are mult<br />
discernãmânt în probleme militare, orientându-se<br />
în activitate dupã doctrina<br />
sovieticã”. Cei care fãceau astfel de aprecieri,<br />
comisia de notare, mai exact, era prezidatã de<br />
generalul-maior Pantelimon Comiºel, implicat<br />
oarecum în marea trãdare de la 23 august ºi<br />
numit chiar în acel an la comanda Trupelor de<br />
grãniceri (actuala Poliþie de frontierã),<br />
secondat, între alþii, ca un fel de umbrã, de<br />
fostul birjar rusofon Mihail Boico, pe atunci<br />
încã locotenent-colonel. Nu încape vorbã<br />
aºadar cã, graþie unei astfel de caracterizãri, în<br />
vreme ce ofiþerii afirmaþi pe Frontul de Est sunt<br />
deblocaþi sau, în cazuri mai grave, arestaþi ºi<br />
condamnaþi fãrã judecatã, locotenentul-major<br />
Grecea va începe o promiþãtoare cariera<br />
publicisticã la „Cuvântul grãnicerilor” fiind,<br />
deocamdatã, un ilustru anonim, dar unul cãruia,<br />
din câte se vede ºi azi, la rece, rãsfoindu-i<br />
dosarul, i se deschideau frumoase perspective,<br />
cu condiþia sã nu iasã din litera ºi cuvântul<br />
partidului, desigur. ªi nu va ieºi. În ce priveºte<br />
92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
debutul sãu literar, istoria literarã a reþinut cã<br />
acesta s-ar fi petrecut în 1956, la „Gazeta<br />
literarã”, unde „publicã o serie de schiþe ºi<br />
povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar,<br />
iar editorial – în acelaºi an, cu romanul<br />
Rãzbunarea” (crispedia.ro), apãrut la Editura<br />
de stat pentru literaturã ºi artã (peste 240 de<br />
pagini). În realitate, debutul sãu în presã<br />
trebuie consemnat mult mai devreme, având<br />
în vedere cã încã din 1950 activa ca redactor<br />
pe statul revistei de armã „Cuvântul<br />
grãnicerilor”. De fapt, de acum începe, efectiv,<br />
perioada sa de formare ca om de condei ºi tot<br />
de acum dateazã primele succese asortate,<br />
totodatã, ºi cu primele invidii de breaslã, de<br />
fiecare datã mai greu de parat pentru un<br />
profesionist al armelor întrucât se întâmplã ca<br />
loviturile sã vinã din douã direcþii ºi în primul<br />
rând pe filierã militarã. Desigur, nu fãrã motiv,<br />
dar oriºicât… Astfel, în luna august 1954, când<br />
abia ce absolvise cu succes ªcoala de literaturã<br />
ºi criticã literarã „Mihail Eminescu” ºi activa la<br />
Editura Ministerului Afacerilor Interne, în<br />
biroul redacþional condus de cãpitanul Lucian<br />
Sâmboan, „aducându-ºi o contribuþie<br />
însemnatã” ca redactor, iar ca scriitor creând<br />
unele lucrãri «pe tematica noastrã specificã care<br />
(sic!) au apãrut în „Gazeta literarã” ºi Viaþa<br />
militarã”», acestuia i se contabilizeazã ºi câteva<br />
„lipsuri”, unele repetabile ºi mai târziu, la anii<br />
deplinei maturitãþi. De pildã, consemna<br />
cãpitanul Sâmboan, „în douã sau trei<br />
împrejurãri a avut o atitudine negativistã faþã<br />
de producþia literarã a unor scriitori tineri ca<br />
Ion Mãrgineanu ºi Ion Nichifor, […] într-o<br />
anumitã perioadã a avut manifestãri de<br />
înfumurare” ºi tot de vreo douã-trei ori „a<br />
manifestat o atitudine de ignorare a ºefului<br />
biroului ºi nu întotdeauna a respectat regulile<br />
privind politeþea ºi darea salutului militar”…<br />
Ceea ce nu-l va împiedica, totuºi, pe ºeful sã<br />
de birou (ce o fi devenit, oare, acel<br />
„regulamentar” ofiþer?) sã aprecieze cã, în<br />
1954, munca lui Ion Grecea a fost „mai mult<br />
decât bunã” (28 aprilie 1955). Avansat maior<br />
(august 1956) ºi deja încadrat în Direcþia Editurii<br />
Militare a Ministerului Apãrãrii Naþionale, ca<br />
ºef al redacþiei Literaturã beletristicã, deºi ca<br />
specialist în domeniu este inatacabil, are iarãºi<br />
probleme din perspectiva cealaltã, a militãriei,<br />
fiindcã prima ºi marea observaþie în „foaia de<br />
notare” – noua denumire a „foii calificative”,<br />
mai târziu redenumindu-se „notare de serviciu”<br />
– este cã „se simte necesitatea sã-ºi îmbogãþeascã<br />
cunoºtinþele militare, domeniu de care<br />
tinde sã se eschiveze. De asemenea, ofiþerul<br />
mai are încã lipsuri în ce priveºte disciplina<br />
militarã ºi nu-ºi impune cu toatã hotãrârea<br />
punctul de vedere în relaþiile cu subordonaþii,<br />
dovedind uneori indulgenþã faþã de lipsuri”<br />
(locotenent-colonel A. Lupãºteanu, redactor<br />
prim în redacþia Literaturã politicã ºi<br />
beletristicã, 1958). Dar nici aici nu trece<br />
neobservat amãnuntul cã, în ciuda acelor<br />
„lipsuri”, în domeniul creaþiei literare „ofiþerul<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
are perspective mari de creºtere”. De fapt,<br />
paradoxul acelor timpuri – plecat de la<br />
profundele prefaceri cauzate de „democratizarea”<br />
forþatã ºi la foc automat, sub controlul<br />
strâns al consilierilor sovietici, când ofiþeri cu<br />
certã experienþã, cu studii ºi competenþã<br />
indiscutabilã, cu frontul la zi atât în Est cât ºi,<br />
în mare parte pentru majoritatea dintre<br />
protagoniºti, chiar în vest, fuseserã îndepãrtaþi<br />
abuziv din rândurile oºtirii române ºi înlocuiþi<br />
cu elemente docile, multe provenite din<br />
rândurile celebrelor divizii de sperjuri formate<br />
pe teritoriu sovietic în 1943, respectiv la<br />
începutul lui 1945, avansate ºi onorate peste<br />
noapte cu grade ºi funcþii direct proporþionale<br />
cu disponibilitatea de a face sluj în faþa<br />
ocupantului – consta în faptul cã mediocritãþile<br />
ajunseserã sã dea lecþii ºi sã pretindã corectitudine<br />
unora precum fraþii Grecea, în speþã lui<br />
Ion care, ce-i drept, se mulase ºi el, ºi încã din<br />
fragedã ofiþerie, dacã ne este permis artificiul,<br />
pe comandamentele vremii, mai ales cã ucenicise<br />
într-unul din regimentele diviziei „T.V.”, ºi chiar<br />
dacã el nu venise cãlare pe tancurile „eliberatorilor”,<br />
beneficiase din plin de recomandãrile<br />
acestora ca element „foarte bine încadrat în<br />
ideologia democraþiei populare, […] devotat<br />
cauzei poporului” (15 martie 1948), cu un an<br />
mai devreme constatându-se chiar cã deja ar<br />
avea calitãþi de bun instructor ºi pedagog,<br />
apreciindu-se cã dacã va fi folosit în aparatul<br />
ECP, „va da rezultate foarte bune”, ba mai avea<br />
ºi botezul frontului, participând mai întâi ca<br />
elev militar, cu ºcoala de ofiþeri de infanterie,<br />
între 23 august–23 septembrie 1944, la luptele<br />
de la Sf. Gheorghe, iar mai apoi, ca sublocotenent,<br />
comandant de subunitate, între 8<br />
aprilie–9 mai 1945, la acþiunile din zona<br />
Szolnok, Ungaria, semnarea armistiþiului<br />
gãsindu-l în apropiere de Budapesta, numai<br />
cã el mai avea ºi armata la zi, în vreme ce aceia<br />
care acum îºi dãdeau cu pãrerea despre modul<br />
sãu de comportare, precum simpaticul colonel<br />
Constantin Antip, de pildã, preºedintele comisiei<br />
de notare pe anul 1959/1960, fusese fãcut ofiþer<br />
dintr-un simplu ziarist de provincie, dupã un<br />
curs de câteva sãptãmâni, avansând în grad ºi<br />
mai ales în funcþie aidoma lui Fãt-Frumos, adicã<br />
în ºapte zile cât alþii în ºapte ani, poziþie în<br />
virtutea cãreia acum ajunsese sã-i recomande<br />
lui Grecea, între altele, „sã lichideze cu munca<br />
în asalt ºi tendinþele de comoditate de care dã<br />
dovadã în unele situaþii”, în vreme ce un alt<br />
mãrunt profitor de tranziþie de la burghezomoºierism<br />
la dictatura proletarã, colonelul<br />
Eugen Bantea (1921-1987), pe numele la naºtere<br />
Yakub Beer, ºi acesta avansat pe linie politicã<br />
ºi pus ºeful Editurii Militare imediat dupã<br />
plecarea fostului lacheu sovietic, colonelul<br />
medic Tiberiu Paraschiv, îi atrãgea atenþia cã<br />
nu este suficient de exigent „îndeosebi în<br />
privinþa conþinutului ideologico-politic al<br />
lucrãrilor beletristice la care lucreazã în editurã”.<br />
(continuare la pagina 97)<br />
93
ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI<br />
Agnes Erich<br />
Radu ªtefan Vergatti<br />
STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO<br />
ªI PASIUNEA SA PENTRU CARTE (3)<br />
Apropierea stolnicului de Brâncoveanu<br />
nu a durat mult. Cu toate cã a preluat<br />
conducerea Cancelariei Þãrii Româneºti (R.<br />
ªt. Ciobanu (Vergatti), Pe urmele<br />
stolnicului Constantin Cantacuzino, ed.<br />
cit., p. 212-213), stolnicul s-a arãtat<br />
nemulþumit de acþiunile independente ale<br />
nepotului sãu. În fresca de la Mãnãstirea<br />
Hurezi pictorul Constantinos, în portretul<br />
votiv colectiv, a surprins aceastã situaþie.<br />
Dând curs celor ºtiute ºi discutate la curte,<br />
pictorul a redat chipul stolnicului cu faþa<br />
întoarsã de la domn, cu pecetea<br />
nemulþumirii pe ea, cu buzele-i pline arcuite<br />
într-un rictus dispreþuitor, mustrãtor<br />
(Ibidem, p. 263; idem, Constantin vodã<br />
Brâncoveanu ºi Cantacuzinii, în<br />
Constantin Basarab Brâncoveanu, vol.<br />
coord. Ion Pãtroi, Universitaria Craiova,<br />
Slatina, 2004, p. 342-359; R. ªt. Vergatti,<br />
Mormântul lui Constantin vodã<br />
Brîncoveanu, în „Argesis. Studii ºi<br />
comunicãri. Seria istorie”, Tom XVI,<br />
2007, p. 201-208; Agnes Erich, Radu<br />
ªtefan Vergatti, Noutãþi aduse în civilizaþia<br />
româneascã de epoca brâncoveneascã, în<br />
„Muzeul Naþional”, XXIII, 2011, p. 35).<br />
Este poate primul moment care anunþã<br />
ruptura dintre cei doi. El este însemnat<br />
deoarece în acele timpuri, când puþini ºtiau<br />
sã scrie ºi sã citeascã, mulþimea înþelegea<br />
mai uºor ceea ce se „grãia” prin pictura<br />
muralã din bisericã.<br />
Stolnicul înþelegea foarte bine aceastã<br />
situaþie. Pentru a-i face faþã ºi a o<br />
îmbunãtãþi a luptat cu succes ºi pentru<br />
crearea Academiei Domneºti de la Sf. Sava<br />
din Bucureºti. În anul 1683 ea exista deja<br />
(R. ªt. Ciobanu (Vergatti), Pe urmele<br />
stolnicului Constantin Cantacuzino, ed.<br />
cit., p. 170-171). ªtia din timpul anilor de<br />
studiu la Braºov, la Edirne, la Istanbul ºi la<br />
Padova cât de important era manualul ca<br />
instrument de lucru pentru profesori ºi<br />
pentru spudei. ªtia cã acea carte tipãritã,<br />
de mici dimensiuni, putând încãpea uºor<br />
într-un buzunar, pusã în circulaþie într-un<br />
tiraj corespunzãtor, la un preþ mic, accesibil<br />
publicului universitar, devenea un instrument<br />
de lucru al intelectualului. Provoca o<br />
revoluþie în domeniul învãþãmântului ºi al<br />
vieþii intelectuale. Fiind conºtient de<br />
însemnãtatea învãþãmântului teologic în<br />
Þara Româneascã, de frãmântãrile<br />
dogmatice prin care trecea atunci Biserica<br />
Ortodoxã, în anul 1697 stolnicul a decis<br />
sã contribuie alãturi de Sevastos Kiminites<br />
la scrierea „Manualului despre unele<br />
nedumeriri ºi dezlegarea lor” (I. Bianu, N.<br />
Hodoº, Bibliografie româneascã veche,<br />
vol. I (1508-1716), Bucureºti, 1903, p.<br />
349), unde a discutat cu moderaþie<br />
problema preºtiinþei divine ºi a liberului<br />
arbitru, dovedind cã era în curent cu<br />
literatura patristicã ºi cu situaþia Bisericii<br />
Ortodoxe din Transilvania. Manualul privea<br />
întrebãri ale stolnicului privind liberul arbitru<br />
ºi predestinare ºi a fost tipãrit de Antim<br />
Ivireanul, la Snagov. Prin paginile cãrþii<br />
scrisã în greceºte, tipãritã la Snagov în<br />
condiþii grafice remarcabile de cãtre Antim<br />
Ivireanul, stolnicul ºi-a arãtat dorinþa de a<br />
pune în discuþia întregului cler ortodox<br />
aceste probleme de însemnãtate<br />
fundamentalã pentru confesiunile creºtine<br />
din rãsãritul ºi apusul Europei. Totodatã,<br />
el a urmãrit sã contrazicã în mod<br />
convingãtor cuvintele patriarhului Dosithei,<br />
aflate într-o epistolã adresatã lui Constantin<br />
Brâncoveanu: „Legile (creºtineºti) nu s-au<br />
întocmit pe Munþii Þãrii Rumâneºti, nici<br />
de domnii Þãrii Rumâneºti, ci în<br />
Constantinopol de cãtre împãraþi ºi<br />
sinoade” (N. Chiþescu, O disputã<br />
dogmaticã din secolul al XVII-lea la care<br />
au luat parte Dositei al Ierusalimului,<br />
Constantin Brâncoveanu ºi Antim<br />
Ivireanu, în „Biserica Ortodoxã Românã”,<br />
LXIII (1945), nr. 7-8, p. 341). Dovedind<br />
prin cartea sa cã în Þara Româneascã<br />
existau profunzi ºi subtili gânditori, putând<br />
sã îmbogãþeascã dogmele, a demonstrat<br />
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
netemeinicia afirmaþiilor patriarhului,<br />
creându-i posibilitatea lui Ion Cariofil,<br />
ostracizat atunci de bisericã, sã tipãreascã,<br />
tot la Snagov, tot în tipografia condusã de<br />
Antim Ivireanul, Manual pentru dogmele<br />
esenþiale (V nota nr. 38).<br />
Era o nouã dovadã, puternicã, scrisã,<br />
cã în Þara Româneascã erau gânditori<br />
creatori, de înaltã þinutã ºtiinþificã,<br />
infirmând cuvintele rãuvoitoare ale<br />
patriarhului Ierusalimului.<br />
Munca stolnicului în slujba cãrþii aratã<br />
cã a avut o concepþie bine structuratã,<br />
care, pusã în practicã, a putut duce la<br />
progresul culturii româneºti. Meritul lui<br />
Constantin Cantacuzino a constat în ºtiinþa<br />
de a-ºi folosi poziþia socialã pentru a realiza<br />
splendidul triptic al trudei sale pe acest<br />
tãrâm: susþinãtor moral ºi material al<br />
tipografilor ºi traducãtorilor, iar apoi el<br />
însuºi tãlmãcitor ºi tiparnic. A fãcut-o el,<br />
mare boier, rudã apropiatã a trei domni care<br />
au dominat þãrile române la cumpãna<br />
ideilor ºi secolelor al XVII-lea ºi al XVIIIlea,<br />
deºi dupã cum a mãrturisit-o, nu i-a<br />
fost uºor: „Savai cã a auzi tuturor den fire<br />
ºi de obºte dat iaste; mãcar în streinã,<br />
mãcar într-a lor însãºi limbã iar a înþelege<br />
numai unii sunt ºi mai vârtos cei numai ce<br />
rãzmaþi sunt întru învãþãturã ºi ostenesc<br />
înnoptând, ºi mânecând pe cetania<br />
cãrþilor”.<br />
Cuvintele de mai sus se bazeazã pe<br />
activitatea neîntreruptã a stolnicului în slujba<br />
cãrþii, în primul rând a cãrþii religioase. El<br />
ºi-a construit un postament solid, pe care<br />
s-a înãlþat. Numai astfel a putut fi luat în<br />
serios de cãtre cei din jurul sãu. Însemnat<br />
este cã stolnicul, dupã tipãrirea ºi rãspândirea<br />
Bibliei, a susþinut rãspândirea cãrþilor<br />
tipãrite în limba românã. Citirea cuvintelor<br />
fraþilor Radu ºi ªerban Greceanu dintr-una<br />
din cele douã prefeþe, cea adresatã „cãtre<br />
de bine voitorul cititoriu”, din Mãrgãritarele<br />
Sfântului Ioan Gurã de Aur, carte apãrutã<br />
la Buzãu în 1691 prin grija eruditului tipograf<br />
Episcopul Mitrofan, demonstreazã cum<br />
neobositul stolnic s-a lãsat mai departe<br />
absorbit de munca în slujba artei tiparului.<br />
Cu adâncã recunoºtinþã, cei doi fraþi<br />
Greceanu au scris cã atunci când s-au aflat<br />
în „nevoinþe avut-am îndireptoriu pe<br />
cinstitul, blagorodnicul ºi prea înþeleptul<br />
dumnealui Constandin Cantacuzino biv vel<br />
stolnic; însã la cele mai adânci filosofeºti ºi<br />
bogosloveºti, noimatã ce s-au aflat pe<br />
dumnealui ca pe un epistãmon ºi ºtiutoriu l-<br />
au avut ºi dezlegare întru toate...” (I. Bianu,<br />
N. Hodoº, op. cit., vol. I, ed. cit., p. 320).<br />
În acelaºi an 1691, tot la Buzãu, aceiaºi<br />
fraþi au tãlmãcit, ajutaþi de stolnicul<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Constantin Cantacuzino, ºi au tipãrit<br />
Pravoslavnica mãrturisire a sãborniceºtii<br />
ºi apostoleºtii Besericii a Rãsãritului,<br />
pregãtitã de Petru Movilã pentru sinodul<br />
de la Iaºi, din 1642, tradusã ºi prefaþatã în<br />
greceºte de cretanul Meletie Sirigul. În<br />
cuvântul introductiv, din nou, s-au adus<br />
mulþumiri stolnicului cãrturar umanist.<br />
Pana lui Radu Greceanu a dezvãluit<br />
cititorilor: „...Aceasta mãrturisesc cã<br />
precum ºi la celãlalt ce am prepus ºi am<br />
scos împreunã cu frate-mieu ªãrban vtori<br />
logofãt, de s-au tipãrit aºa ºi la aceasta mai<br />
vârtos ºi ajutor ºi îndireptãtoriu mai grelelor<br />
cuvinte ºi noime am avut pe dumnealui<br />
Costandin Cantacuzino biv vel stolnic...”<br />
(Ibidem, p. 323 (predoslovia)).<br />
Constantin Cantacuzino s-a mulþumit<br />
oare numai sã-i ajute pe alþi traducãtori,<br />
fãrã a tãlmãci el însuºi opere literare în<br />
limba româneascã? Rãspunsul clar,<br />
neîndoielnic, ni-l oferã ºi citirea predosloviei<br />
Molitvei cãtre Dumnezeu sãvaot. În ea se<br />
precizeazã cã a fost „scoasã de pre grecie<br />
pre limba rumâneascã de dumnealui<br />
Costandin Cantacuzino” (I. Bianu, Dan<br />
Simonescu, Bibliografia româneascã<br />
veche, vol. IV, Socec, Bucureºti, 1944, p.<br />
57-58). Inclusã în cuprinsul Acatistierului<br />
Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu tipãrit la<br />
Râmnic în 1746, Molitva tradusã de<br />
Constantin stolnicul a avut o largã<br />
circulaþie, contribuind, ca ºi Biblia, dupã<br />
aprecierea filologilor, prin limba curatã ºi<br />
fraza curgãtoare, la introducerea limbii<br />
româneºti în bisericã.<br />
Folosirea limbii române în cãrþile de cult<br />
de cãtre stolnic a fost un act profund umanist.<br />
Constantin Cantacuzino stolnicul, în anii când<br />
a fost oprit sã mai participe la viaþa publicã,<br />
datoritã conflictului sãu cu Constantin vodã<br />
Brâncoveanu, a gãsit posibilitatea s-o facã<br />
printr-unul din urmaºii lui, formaþi de el: Antim<br />
Ivireanul. La 8 februarie 1708, când Antim<br />
Ivireanul a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei,<br />
datoritã votului majoritar al ierarhilor de originã<br />
greacã, el ºi-a rostit predica de mulþumire în<br />
limba românã. A dovedit astfel apropierea<br />
de poporul pe care-l slujea. Totodatã, a dat o<br />
loviturã ierarhilor greci, care doreau<br />
închinarea necondiþionatã cãtre locurile sfinte.<br />
Stolnicul a arãtat astfel ºi cã putea sã<br />
fie creator al unor urmaºi în viaþa<br />
bisericeascã. El va fi continuat de noul<br />
mitropolit, la a cãrui întronare a contribuit.<br />
În acelaºi timp, va rãmâne nemuritor prin<br />
cãrþile puse de el în slujba Bisericii ºi prin<br />
contribuþia deosebitã pe care a avut-o la<br />
introducerea limbii române în rostirea<br />
predicii. Sunt merite deosebite, care îl fac<br />
sã rãmânã între figurile de seamã ale culturii<br />
ortodoxe a tuturor românilor ºi nu numai.<br />
95
CULTURÃ LOCALÃ<br />
Bogdan Stoica<br />
ADINA OLÃNESCU (GHICA)<br />
O „femeie de înaltã culturã” din familia<br />
ctitorilor Bisericii „Sfânta Treime” – Gãeºti<br />
Adina Olãnescu s-a nãscut în anul 1860<br />
în familia lui Gheorghe Ghica (1830-1889),<br />
fost ministru plenipotenþiar la Atena ºi la<br />
Sankt-Petersburg, ºi a lui Zoe Cantacuzino<br />
(1836-1862). Familia Ghica, originarã din<br />
Zagoria (Macedonia) a dat nu mai puþin de<br />
zece domnitori pe tronul Þãrilor<br />
Române, începând cu Gheorghe<br />
Ghica (sec. XVII). Chiar fraþii<br />
bunicului Adinei, Mihai (1794-<br />
1850, Ministru de Interne,<br />
fondatorul Institutului de<br />
Arheologie din Bucureºti) au<br />
fost domnitorii Alexandru II<br />
Ghica ºi Grigore IV Ghica.<br />
Fratele Adinei, colonelul Mihail<br />
(m. 1902), fost Director General<br />
al Poºtei, a fost cãsãtorit cu<br />
poeta ºi prozatoarea Elena<br />
Vãcãrescu, membrã a Academiei Române.<br />
Maria (1821-1910), soacra Adinei, soþia<br />
paharnicului Panã Olãnescu, intrase tot<br />
prin cãsãtorie din familia Ghiculeºtilor în<br />
cea a Olãneºtilor (vechi boieri olteni atestaþi<br />
din sec. XV) ºi este menþionatã expres în<br />
pisania Bisericii Sf. Treime, pentru sprijinul<br />
financiar dat la prefacerea bisericii de pe<br />
moºia sa în 1896.<br />
Asemenea, soþul Adinei, Grigore<br />
Olãnescu (n. 1848) ºi fratele sãu, inginerul<br />
Constantin, fost ministru în mai multe<br />
guverne, sunt amintiþi în pisaniile bisericilor<br />
„Sf. Treime” ºi „Naºterea Sf. Ioan<br />
Botezãtorul” din Gãeºti, pentru susþinerea<br />
financiarã la repararea acestora (subzidire,<br />
repictare, înzestrare cu obiecte, veºminte,<br />
cãrþi etc.). Deºi era veriºoara de-a doua a<br />
soacrei sale, Adina se cãsãtoreºte cu<br />
Grigore, fãrã a lãsa succesori, probabil ºi<br />
din cauza cãsãtoriei endogamice. Istoricul<br />
N. Djuvara mãrturiseºte cã mama sa,<br />
Ecaterina, era îndrãgitã de perechea<br />
Grigore-Adina ºi plimbatã în Franþa ºi Italia,<br />
pe când avea vârsta de 20 de ani. De altfel,<br />
înaintea tragicului sfârºit din 1907 (accident<br />
de tren lângã Arad), când cei doi aleg<br />
sã fugã în Austro-Ungaria din calea<br />
Rãscoalei Þãrãneºti, la 17 aprilie lãsaserã<br />
întreaga avere nepotului lor minor Ioan C.<br />
Olãnescu, aflat la studii în Franþa. Atât<br />
Adina cât ºi Grigore cunoºteau bine<br />
limba francezã, ultimul scriind în<br />
calitatea sa de membru al<br />
Institutului Internaþional de<br />
Statisticã nenumãrate<br />
rapoarte în francezã de la<br />
sesiunile þinute la Viena,<br />
Budapesta, Berlin etc. Alte<br />
articole cu iz politic (Grigore<br />
deþinând, temporar, demnitãþile<br />
de deputat, senator conservator,<br />
secretar în Ministerul<br />
de Finanþe, Director al Vãmilor)<br />
erau publicate în Constituþionalul, Epoca<br />
sau alte ziare ale timpului.<br />
Dacã în Bucureºti Adina ºi Grigore<br />
locuiau în vila-monument de arhitecturã de<br />
pe Bulevardul Lascãr Catargiu, lângã Piaþa<br />
Victoriei, construitã în 1900, „demolatã<br />
barbar” în vara lui 1989, la Gãeºti, boierul<br />
îºi amenajase dupã moda din Franþa un lac<br />
ºi arbori, în preajma conacului ce va deveni<br />
Clubul Copiilor.<br />
Pe Adina, Iorga „o va lãuda pentru<br />
dragostea ei faþã de limba românã”, iar N.<br />
Djuvara o numeºte „femeie de înaltã<br />
culturã”. Model al femeii emancipate de la<br />
începutul sec. XX, constitutie un grup<br />
format din soþiile mai multor politicieni<br />
români, conservatori ºi liberali, ºi militeazã<br />
pentru culturalizarea femeii române. În<br />
acest scop a înfiinþat un curs educativ<br />
pentru tinerele doamne, asemenea celor<br />
existente la Paris. Volumul Cugetãri,<br />
semnat Adina Gr. Olãnescu, apãrut postum<br />
în 1908, la Institutul de Arte Grafice ºi<br />
Editurã Minerva (128 p.), cu portretul<br />
autoarei pe prima filã ºi o biografie<br />
96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
întocmitã de I. Scurtu, poartã la pagina 5<br />
menþiunea: „Volumul se vinde în folosul<br />
Societãþii Femeilor Române”.<br />
Nu ne-am propus ca în cele câteva<br />
rânduri de mai sus sã refacem parcursul<br />
vieþii Adinei Olãnescu, ci numai sã atragem<br />
atenþia asupra faptului cã anumite personaje<br />
au avut un aport civic însemnat în istoria<br />
gãeºteanã, prezentul articol fiind încã o<br />
stavilã în calea uitãrii. De asemenea nu<br />
încheiem fãrã a reda câteva dintre<br />
cugetãrile Adinei Olãnescu: Cel mai<br />
desãvârºit artist poate fi descurajat de<br />
critica sau de indiferenþa celei mai<br />
(urmare de la pagina 93)<br />
De la porþile Severinului<br />
la porþile uitãrii. Ion<br />
Grecea (1924–1999) (2)<br />
Cum în þara orbilor chiorul este<br />
împãrat, însã, în acelaºi timp, pe principiul<br />
cã acela care plãteºte lãutarii (partidul<br />
comunist) comandã muzica, presat de<br />
critici precum cele de mai sus – ºi este<br />
uºor de imaginat ce perdafuri mai încasa<br />
ºi în adunãrile de partid –, Grecea nu prea<br />
are multe posibilitãþi de manevrã, deºi<br />
aceasta nu este o scuzã. Mai ale cã sunt<br />
aºteptãri mari, fiind recunoscut drept unul<br />
dintre puþinii profesioniºti din editurã cu<br />
„o bogatã practicã redacþionalã”. Aceasta<br />
în vreme ce el, preocupat concomitent de<br />
propria-i operã, nu prea pare sã se omoare<br />
cu rezolvarea problemelor birocratice, în<br />
mare parte referitoare la planificarea<br />
muncii, la organizarea ºi controlul activitãþii<br />
subordonaþilor (unul dintre aceºtia era<br />
scriitorul militar în plinã ascensiune atunci<br />
Ion Aramã, de care ne vom ocupa într-un<br />
numãr viitor al „Literelor”), cu atât mai<br />
mult s-o facã pe exigentul în privinþa<br />
pregãtirii ideologice º.a.m.d. Deocamdatã,<br />
pe la începutul anului 1957, la Editura<br />
Militarã a Ministerului Forþelor Armate ale<br />
R.P.R., lui Grecea îi apare volumaºul Dom’<br />
majur în alegeri, cu caricaturi de L.<br />
Grossu, cartea însãºi fiind un fel de<br />
caricaturã care nu iese cu nimic din siajul<br />
vremii, o naraþiune uºoarã, agreabilã, bine<br />
strunitã însã fãrã pretenþii, ceea ce nu<br />
înseamnã cã nu ºi-a atins scopul propagandistic.<br />
Încã persista de ceva ani moda<br />
pamfletelor la adresa vechii armate, nu însã<br />
cea de pe vremea lui Gh. Brãiescu ci de<br />
datã relativ mai recentã, întâmplãtor tocmai<br />
aceea care avusese curajul nemaiîntâlnit în<br />
istoria României sã combatã dincolo de<br />
Nistru, ºi cu relativ succes încã, pânã la<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
desãvârºite nulitãþi * Pentru a înflori, o<br />
inimã de artist are neapãrat nevoie de<br />
cãldura aprobãrii ºi aprecierii ºi chiar de<br />
strãlucirea admiraþiei * În cea mai adâncã<br />
decãdere, inima omului pãstreazã o<br />
scânteie luminoasã; puþinticã voinþã o<br />
poate iarãºi transforma în flacãrã vie;<br />
numai deznãdãjnuirea o stinge cu<br />
desãvârºire * Dacã te laºi exploatat, lumea<br />
te numeºte bun; bun însã eºti când dai, nu<br />
când þi se ia * Lumea întreagã îþi aparþine,<br />
dacã ºtii sã admiri * Când o epocã e<br />
sãracã în opere de valoare, vinovat e<br />
publicul, nu artiºtii.<br />
intrarea în joc a americanilor… ªi pe ce sã<br />
se batã monedã acum, dacã nu pe adulterul<br />
unei soþii de colonel (Caliope), pe naivitatea<br />
soldatului de ordonanþã, un biet amãrât de<br />
la þarã, pe bãdãrãnia cadrelor din armata<br />
burghezã caracterizate printr-un facil, deºi<br />
nu fãrã prizã la masa de soldaþi, comic de<br />
limbaj (ex: ifectiv, orden, ºtampelã, avucat,<br />
rivoluþie, fermelie) ºi de gesticã, pe bãtaia<br />
atât de „regulamentarã” ºi des întâlnitã în<br />
de acum demult apusul mediu cazon etc.<br />
Personajele, se înþelege, poartã nume<br />
relativ memorabile precum Temistocle<br />
Mînãstireanu (colonelul comandant), Raul<br />
Papadopol (prefectul ºi, totodatã amorezul<br />
garnizoanei), comersantul Aristicã<br />
Brînduºe, cãrþulia fiind, de fapt, ºi aceasta<br />
se cam observã de la primele replici, o<br />
imitaþie dupã Anton Bacalbaºa, comparaþia<br />
majorului Spinosu cu celebrul Moº Teacã<br />
fiind inevitabilã. Deºi relativ de actualitate<br />
astãzi, când s-a revenit, oarecum, la practica<br />
alegerilor de odinioarã, „piesã” în care<br />
scenele cu beþivi ºi bãtãuºi sunt deja<br />
comune, nu mai spunem de reapariþia la<br />
rampã a „nulitãþilor recompensate”,<br />
povestirea pare mai degrabã ridicolã, cel<br />
puþin în latura în care se insistã pe propaganda<br />
Partidului Comunist Român. De altfel,<br />
cartea se terminã cu un mesaj în afarã de<br />
orice discuþie, foarte optimist þi în ton cu<br />
propaganda vremii, dupã ce soldaþii cercului<br />
de recrutare implicaþi în alegeri îºi ling rãnile<br />
în urma bãtãilor încasate fie de la agenþii<br />
electorali, fie de la majur: „Vor veni vremuri<br />
mai bune, Rãdoi. ªi pentru noi muncitorii,<br />
ºi pentru voi þãranii… Partidul nostru, al<br />
muncitorilor, de care îmi vorbea maistorul<br />
meu, existã. Este pe undeva. Nu i-am pipãit<br />
zidurile casei lui, dar existã. Avea dreptate<br />
nea Nichita cã-i în tot locul unde-s ºi<br />
muncitori. Da! Da! Aºa e! Îl ºtiu la Ploieºti,<br />
l-am aflat ºi aici în oraºul acesta. Manifestele<br />
de ieri îmi dau credinþa asta. Le-ai vãzut?”<br />
(Dom’ majur în alegeri, Editura Militarã,<br />
Bucureºti, 1957, p. 77).<br />
97
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni<br />
Salonul literar al SST – ediþia a 78-a<br />
Ediþia din 29 iunie a.c. a Salonului<br />
literar, ultima înainte de „vacanþa<br />
mare” a Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni, a fost marcatã de<br />
prezenþa unor scriitori din Buzãu.<br />
Despre romanul „Bârlogul” semnat de<br />
prozatorul buzoian Marian Rãdulescu<br />
au vorbit Constantin Voicu, Emanoil<br />
Toma, Titi Damian, Corin Bianu,<br />
George Toma Veseliu, Tudor Cristea<br />
ºi Mihai Stan, ultimii doi fiind ºi<br />
moderatorii salonului.<br />
Pentru obiectivitatea opiniilor,<br />
unele nefavorabile autorului (Corin Bianu),<br />
Marian Rãdulescu mulþumeºte printr-un<br />
mail din care reproducem: „La Târgoviºte<br />
am avut una dintre cele mai frumoase zile<br />
din viaþa mea de povestitor. A fost un regal<br />
de ceea ce se cheamã activitate<br />
culturalã. Primirea cãlduroasã, frãþeascã,<br />
prieteneascã [...] ne-a încãrcat cu energii<br />
pozitive. Pe drumul de întoarcere am<br />
disecat evenimentul ºi am rãmas cu invidia<br />
cã la noi aºa ceva nu se face. [...] Lansarea<br />
cãrþii mele a fost pe placul meu, toþi vorbitori<br />
m-au încântat cu aprecierile lor obiective,<br />
dar cel mai mult m-au ajutat în activitatea<br />
mea scriitoriceasca aprecierile critice ale<br />
domnului Corin Bianu. Sigur îmi vor fi de<br />
mare ajutor în viitor, lucru pentru care-i<br />
mulþumesc. Mulþumesc tuturor ºi sper ca<br />
la viitoarea mea lansare, la d-voastrã, sã<br />
vã dovedesc faptul cã am avut numai de<br />
învãþat din tot ce s-a vorbit despre carte la<br />
acest Salon literar.”<br />
În continuare, preºedintele Societãþii<br />
Scriitorilor Târgoviºteni, Mihai Stan, l-a<br />
recomandat pentru primire în rândurilor<br />
membrilor Societãþii pe reputatul scriitor<br />
ºi jurnalist bucureºtean, Adrian Munþiu,<br />
care ºi-a exprimat dorinþa de a se alãtura<br />
acestei confraternitãþi literare târgoviºtene.<br />
Cei prezenþi au fost anunþaþi cã s-au<br />
definit lucrãrile premergãtoare publicãrii<br />
volumului bilingv românã-cehã: „Personalitãþi<br />
culturale ºi literare ale Târgoviºtei”,<br />
la origine tezã de doctorat a doamnei<br />
Gabriela Mádrová, în care SST-ului îi<br />
este dedicat un întreg capitol.<br />
De asemenea, cei 38 de scriitori<br />
prezenþi la Salonul 78 au aflat cã o<br />
delegaþie a SST va fi prezentã la<br />
Chiºinãu, la Ziua Limbii Române ºi la<br />
Congresul Internaþional al Eminescologilor,<br />
prilej cu care la Academia<br />
de ªtiinþe a Moldovei ºi la Centrul<br />
Internaþional „Mihai Eminescu” vor fi<br />
lansate cãrþile „Esenþa temeiului. Scriitori<br />
târgoviºteni” (acad. Mihai Cimpoi),<br />
„Lingvisticã ºi civilizaþie” (acad. Vasile<br />
Bahnaru), „Societatea Scriitorilor<br />
Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri literare”<br />
ºi „Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt-Petersburg”<br />
(antologie de poezie bilingvã românã-rusã),<br />
toate apãrute la Editura Bibliotheca.<br />
A fost lansat numãrul 5(158) al revistei<br />
„Litere”, din ce în ce mai bogatã în conþinut<br />
ºi colaboratori (114 pagini).<br />
Tudor Cristea a prezentat succint<br />
contribuþia scriitorilor membri ai SST la<br />
organizarea ºi desfãºurarea Simpozionului<br />
Naþional ºi Concursului de Literaturã<br />
„Vladimir Streinu” de la Gãeºti, prilej cu<br />
care a fost lansat volumul „Radiografii<br />
politice” îngrijit de Ileana Iordache-Streinu.<br />
Finalul salonului a fost unul emoþionalomagial,<br />
fiind oferite de cãtre Consiliul director<br />
al SST mai multe diplome de<br />
excelenþã, la împlinirea unor vârste ale<br />
senectuþii (în lunile mai-septembrie)<br />
scriitorilor: Victor Davidoiu ºi Iordan Datcu<br />
(80 de ani), Emil Vasilescu ºi Corneliu<br />
Berbente (75 de ani), Florea Turiac ºi Liviu<br />
Grãsoiu (70 de ani), Grigore Grigore,<br />
Dumitru Radu Luca ºi George Piteº (65 de<br />
ani), Viorica Pop ºi Iulian Moreanu (60 de<br />
ani). George Coandã, preºedintele Filialei<br />
98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„I.H. Rãdulescu” Dâmboviþa a Uniunii<br />
Ziariºtilor Profesioniºti din România a<br />
conferit preºedintelui Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni, Mihai Stan, cu prilejul împlinirii<br />
vârstei de 70 de ani, Diploma Honoris Causa<br />
pentru „contribuþia excepþionalã la<br />
propãºirea culturii scrise în vechea Cetate<br />
de Scaun a Þãrii Româneºti, pentru întreaga<br />
sa operã dedicatã spaþiului târgoviºteanodâmboviþean,<br />
precum ºi pentru contribuþia<br />
sa deosebitã la creºterea spiritualitãþii<br />
româneºti de pretutindeni”. (Observator)<br />
Cinstirea Eroilor Neamului<br />
Marþi, 12 iunie a.c., în Sala oglinzilor a<br />
Cercului Militar din Târgoviºte, a avut loc<br />
simpozionul „Întru cinstirea Eroilor<br />
Neamului”, prilejuit de sãrbãtoarea sfântã a<br />
Înãlþãrii Domnului ºi a Zilei Eroilor,<br />
desfãºurat sub egida Consiliului Judeþean<br />
Dâmboviþa, Filialei „Mihai Viteazul” a<br />
Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor „Regina<br />
Maria”, Garnizoanei Târgoviºte, Cercului<br />
Militar ºi Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni.<br />
Moderat de gl.bg.(r) Constantin Tãnase,<br />
prim-vicepreºedinte al Asociaþiei Naþionale<br />
Cultul Eroilor „Regina Maria” ºi preºedinte<br />
al filialei sale dâmboviþene. Scriitorii<br />
Constantin Voicu, col.(r) Gheorghe ªerban<br />
ºi George Coandã, membri ai Societãþii<br />
Scriitorilor Târgoviºteni, în comunicãrile<br />
prezentate, au reliefat contribuþiile de eroism<br />
ºi jertfã ale dâmboviþenilor pe „fronturile de<br />
luptã” ale rãzboaielor de Independenþã, de<br />
Reîntregire Naþionalã ºi al Doilea Rãzboi<br />
Mondial. La final, George Coandã,<br />
redactorul-ºef al revistei „Eroica”, care<br />
apare sub auspiciile Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni, a recomandat numãrul 41-42<br />
al publicaþiei, în sumarul cãreia semneazã<br />
articole de relevanþã ºi membri ai Societãþii<br />
Scriitorilor Târgoviºteni (Mihai Stan,<br />
Victor Petrescu, Dan Gîju, Constantin<br />
Voicu). (Observator)<br />
Joi, 6 iunie 2013, la Biblioteca Judeþeanã<br />
„Ion Heliade-Rãdulescu, în eleganta salã de<br />
protocol, a avut loc lansare „cãrþii document”<br />
„Pribeag pe drumul viselor”, semnatã<br />
de Adrian Melicovici, „Errante sul cammino<br />
dei sogni” în varianta în limba italianã.<br />
Autor al unui volum de versuri „Colþ<br />
de cer” ºi al unor romane bine primite de<br />
cititorii tineri („Ecouri din Sodoma ºi<br />
Gomora”, „Noaptea destinelor” ºi<br />
„Noaptea speranþelor”), în toamna anului<br />
2012, Adrian Melicovici, membru al<br />
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni,<br />
declanºeazã o acþiune neobiºnuitã, prin<br />
proiectul intercultural iniþiat chiar de el,<br />
„Speranþa unui Vis”, care presupunea<br />
promovarea valorilor româneºti din<br />
Târgoviºte pânã la Roma. Astfel, el<br />
parcurge în douã luni pe jos o distanþã de<br />
Pribeag pe drumul viselor<br />
peste 2000 km, ajungând în Cetatea Eternã<br />
pe 12 decembrie 2012. Pe traseu,<br />
temerarul globe-trotter este sprijinit de<br />
Diaspora ºi primit de diplomaþi ai<br />
structurilor M.A.E., respectiv ambasadele<br />
ºi consulatele din þãrile de tranzit. Devine<br />
membru al celei mai vechi instituþii culturale<br />
din Italia, din Firenze, „Camerata dei Poeti”<br />
ºi membru onorific al asociaþiilor culturale<br />
româneºti din peninsulã, „George Enescu”,<br />
respectiv „Europaeus” din Roma.<br />
Ineditul proiect s-a bucurat de sprijinul<br />
Consiliul Municipal Târgoviºte ºi al<br />
primarului Gabriel Boriga, unul dintre<br />
susþinãtorii principali ai scriitorului. La<br />
lansare, pe lângã reprezentanþi ai autoritãþilor<br />
locale, au fost prezente „personaje” reale<br />
din carte, care au venit special din Italia<br />
pentru acest eveniment, autorul arãtând cã<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
99
omânii din Diaspora nu sunt aºa cum<br />
televiziunile urmând ratingul prin situaþii<br />
senzaþionale, ci oameni harnici, muncitori,<br />
ospitalieri ºi care pãstreazã permanent în<br />
suflet dorul de patrie. Au fost prezenþi la<br />
lansare primarul Gabriel Boriga, Agnes Erich<br />
(directoarea Bibliotecii Judeþene „I.H.<br />
Rãdulescu” Dâmboviþa). Despre carte ºi<br />
autor au vorbit mai mulþi scriitori membri<br />
ai SST: Mihai Stan, George Coandã, Victor<br />
Petrescu, Ion Iancu Vale, Corin Bianu,<br />
Constantin Voicu, dar ºi Daiana Alexandra<br />
Dron, traducãtoarea cãrþii în limba italianã.<br />
Au fost zãriþi în public scriitorii Vali Niþu,<br />
Florea Turiac, Grigore Grigore, Constantin<br />
P. Popescu. Cartea, apãrutã în Colecþia<br />
Prozã contemporanã a Editurii Bibliotheca,<br />
tradusã în italianã, a fost relansatã pe 21-23<br />
iunie la Festa Popoarelor din nordul Italiei,<br />
la Giavera di Montello, ulterior, urmând a fi<br />
lansat ºi în alte oraºe ale Italiei.<br />
Cu „Pribeag pe drumul viselor” Societatea<br />
Scriitorilor Târgoviºteni s-a fãcut cunoscutã<br />
ºi în Diaspora din Italia. (Observator)<br />
In memoriam Gheorghe Duþã-Micloºanu<br />
(10.IV.1930, Micloºani, Malu cu Flori, Dâmboviþa – 20.VIII.2008, Bucureºti)<br />
Membru fondator al Societãþii<br />
Scriitorilor Târgoviºteni, poet ºi prozator,<br />
autor al unor volume inspirate din locurile<br />
natale (Pe treptele timpului. Bucureºti, Ed.<br />
Relief românesc, 1979; Cumpãna<br />
anotimpurilor. Bucureºti, Ed. Albatros,<br />
1986; Cer vegetal. Bucureºti, Ed. Arefeanã,<br />
1999; Întoarcerea lui Tarzan. Povestiri<br />
vânãtoreºti. Bucureºti, Ed. Arefeanã, 1999;<br />
Anotimpul genezei. Bucureºti, Ed.<br />
Arefeanã, 2001; Vârsta luminii. Bucureºti,<br />
Ed. Pro-Transilvania, 2002; Condamnaþi<br />
la-ntomnare. Bucureºti, Ed. Perpessicius,<br />
2003; La porþile ninsorii, Ed. Perpessicius,<br />
Bucureºti, 2003 Poezii / Poèmes. Selecþii<br />
din volumul / Extraits du recueil: Cer vegetal<br />
Ed. Proprio dell’Arte, Bucureºti, 2006;<br />
Masa hoþilor. Povestirile vânãtorului,<br />
Grupul Editorial Bibliotheca & Marcona,<br />
Târgoviºte, 2007, Liturghii crepusculare,<br />
Ed. Arefeanã, Bucureºti, 2008), Gheorghe<br />
Duþã-Micloºanu a fost omagiat postum<br />
prin dezvelirea unei plãci comemorative,<br />
fixatã pe faþada Cãminului Cultural din Malu<br />
cu Flori, satul natal cântat de poet în scrierile<br />
sale. La ceremonial au participat ing.<br />
Pricopie Toma, primarul comunei, ing. Ion<br />
Constantin, viceprimar, Jeanina Ochescu,<br />
directoarea Cãminului Cultural, din partea<br />
autoritãþilor locale. Au þinut sã fie prezenþi<br />
dr. Adrian Þuþuianu, preºedintele Consiliului<br />
Judeþean Dâmboviþa, dr. Leonardo Badea,<br />
senator de Dâmboviþa, ºi deputatul Ionuþ<br />
Sãvoiu. Reprezentanþilor Societãþii<br />
Scriitorilor Târgoviºteni (Mihai Stan,<br />
George Coandã, Victor Petrescu) li s-au<br />
alãturat scriitorii bucureºteni Geo Olteanu<br />
(cunoscut poet ºi epigramist), Ion C.<br />
ªtefan, directorul Editurii Arefeanã, unde<br />
au apãrut mai multe cãrþi semnate de<br />
Gheorghe Duþã-Micloºanu. Au evocat<br />
personalitatea scriitorului Jeanina Ochescu<br />
(o amãnunþitã biografie), Ion Constantin,<br />
precum ºi fratele scriitorului (autorul unei<br />
monografii a comunei). Apoi, editorul<br />
Eugenia Duþã (nora scriitorului), care a<br />
prezentat volumul omagial „Gheorghe<br />
Duþã-Micloºanu. La Malu cu Flori...”,<br />
apãrut la Editura Fast Editing în 2012, prin<br />
strãdaniile fiului scriitorului Serghei Duþã,<br />
Geo Olteanu, Ion C. ªtefan. Mihai Stan, în<br />
cuvântul sãu, a relevat prezenþa extrem de<br />
activã în Salonul literar al SST a lui<br />
Gheorghe Duþã-Micloºanu, care, venind de<br />
la Bucureºti, nu a lipsit de la nici o ediþie a<br />
acestuia. Pentru iniþierea unor fond<br />
„Gheorghe Duþã-Micloºanu”, SST prin<br />
Editura Bibliotheca a donat portretul<br />
scriitorul realizat de Alexandru Coman,<br />
dosarul de membru fondator al SST,<br />
volumul „Societatea Scriitorilor<br />
Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri<br />
literare”, „Târgoviºte-India”, antologie<br />
bilingvã românã-englezã, poeþi din SST ºi<br />
din India, „Caietul Litere 2. 30 de prozatori”<br />
ºi volumul „Masa hoþilor. Povestiri<br />
vânãtoreºti” apãrut la Editura Bibliotheca.<br />
În prezenþa unui numeros public, elevii ºcolii<br />
din localitate au prezentat un recital din<br />
poeziile lui Gheorghe Duþã-Micloºanu iar<br />
echipa de dansuri folclorice a încântat<br />
asistenþa prin vigoare ºi graþie. Într-o discuþie<br />
cu reprezentanþii SST, dr. Adrian Þuþuianu<br />
a fost de acord cã astfel de ceremoniale<br />
sunt de aºteptat ºi pentru alþi scriitori,<br />
membri ai SST, din Târgoviºte ºi din alte<br />
localitãþi ale judeþului.<br />
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
CALIGRAFIA CU LUMINÃ<br />
Ion Mãrculescu<br />
FOTOREPORTAJUL<br />
Îmi este greu sã-mi imaginez cum<br />
am trãi astãzi în alt fel decât într-o lume<br />
în care majoritatea covârºitoare a<br />
informaþiilor le primim pe cale vizualã.<br />
Viaþa noastrã se deruleazã într-o civilizaþie<br />
a imaginii ºi, în mod deosebit, a imaginii<br />
create de om, domeniu în care fotografia<br />
ºi cinematografia au ponderea cea mai<br />
însemnatã.<br />
Care om modern crede cã s-ar putea<br />
descurca de minune dacã imaginea<br />
fotograficã, atât de implicatã în toate<br />
reperele înconjurãtoare, de la albumul de<br />
familie ºi pânã la presa tipãritã, ar dispãrea<br />
din viaþa lui?<br />
În fotografie, putem distinge domenii<br />
ºi genuri fotografice. Uneori, graniþele<br />
dintre acestea abia dacã se mai disting.<br />
Existã fotografie gen album de familie,<br />
fotografie eveniment – gen fotografie de<br />
nuntã, fotografie tehnicã, fotografie<br />
ºtiinþificã – în domeniul cercetãrii,<br />
fotografie cu scopuri turistice, fotografie<br />
publicitarã ºi de reclamã, fotografie<br />
astronomicã, fotografie de modã ºi nu în<br />
ultimul rând, pentru cã despre aceasta este<br />
vorba, fotografia de reportaj.<br />
Mai existã un gen de fotografie, cea<br />
denumitã pe motive temeinice, fotografie<br />
artisticã. Ea nu are cu prioritate scopuri<br />
practice, nu este menitã sã comunice<br />
informaþii ori sã stabileascã adevãruri<br />
ºtiinþifice, ci mai degrabã are rolul de a<br />
provoca sentimente ºi stãri emoþionale. Dar<br />
nimic nu împiedicã o fotografie turisticã,<br />
de exemplu, ºtiinþificã sau de reportaj sã<br />
aibã ºi valenþe artistice.<br />
Fotografia de reportaj sau, cum i se<br />
mai spune, fotoreportajul, cred cã ocupã<br />
procentul cel mai mare din cantitatea<br />
imensã de imagini obþinute cu ajutorul<br />
luminii. Uneori, oamenii, fotografiind<br />
fiecare cu aparatele pe care le au, mai<br />
sofisticate sau mai modeste, fac fotografie<br />
de reportaj chiar ºi fãrã sã-ºi dea seama.<br />
Fotoreporterii, ce e drept, o fac cu scopuri<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
precise, au de îndeplinit sarcini clare, chiar<br />
dacã uneori se mai dedau ºi la dulcea aromã<br />
a fotografiei artistice. ªi asta pentru cã<br />
fotoreporterul nu este, asemenea aparatului<br />
pe care îl þine în mânã, un instrument fãrã<br />
simþãminte, ci o fiinþã cu inimã, emoþii ºi<br />
gândire. Fotoreporterul transmite o<br />
informaþie ºi, implicit, ºi un mesaj care<br />
poate fi de cea mai purã facturã emoþionalã.<br />
Este greu de dat o definiþie a<br />
fotoreportajului în general. S-a încercat de<br />
mai multe ori, fãrã a se gãsi o formulã ºi<br />
nici nu cred cã se va gãsi vreodatã. Putem<br />
spune cã fotoreportajul, în esenþã,<br />
surprinde un eveniment de excepþie sau<br />
unul obiºnuit, de zi cu zi. Evenimentele pot<br />
fi din domeniul socialului (manifestãri,<br />
revolte, sãrbãtoriri, evocãri etc.), din sport,<br />
din confruntãri militare (rãzboaie), din<br />
domeniul evenimentelor de familie (nunþi,<br />
botezuri), din domeniul naturii sãlbatice etc.<br />
Fotoreportajul are sarcina de a transmite<br />
una sau mai multe informaþii însoþite de<br />
un mesaj ºi sã-l facã pe privitor sã intre în<br />
atmosfera evenimentului prezentat. El<br />
culege informaþii pe care le transmite mai<br />
departe ºi, în cazul unei bune reuºite,<br />
reuºeºte sã ºocheze, sã trezeascã atitudini<br />
ºi sentimente.<br />
Rândurile de faþã nu sunt pagini de<br />
manual de jurnalism ºi nici nu pot reda<br />
complexitatea acestui domeniu, dar câteva<br />
lucruri cred cã trebuie subliniate. Cum ar<br />
fi faptul cã fotoreportajul, repet, are la bazã<br />
un eveniment. De multe ori, fotoreportajul<br />
este instantaneu, spontan, accidental,<br />
neplanificat. Zic de multe ori, pentru cã<br />
existã ºi acel tip de reportaj care poate fi<br />
anticipat. De exemplu, la o cursã pe<br />
hipodrom, poþi bãnui cã la un anumit<br />
obstacol, calul ar putea sã se împiedice ºi<br />
sã cadã cu cãlãreþ cu tot. Aºadar, îþi alegi<br />
locul, stai cu aparatul de fotografiat pregãtit<br />
ºi surprinzi fracþiunea de secundã aºteptatã<br />
ºi, dacã ai puþin noroc, ea chiar vine! Se<br />
poate vorbi ºi de un alt tip de fotoreportaj,<br />
101
cel planificat. De exemplu, mergi la un<br />
eveniment cum ar fi o lansare de carte, ori<br />
la vernisajul unei expoziþii ºi, în mare, uneori<br />
chiar în amãnunt, ºtii ce persoane vei<br />
aborda ºi în ce situaþii care sã le defineascã<br />
profilul cu cât mai multã precizie, ºtii ce<br />
surse de luminã ai la dispoziþie, ce tehnicã<br />
trebuie sã foloseºti ºi aºa mai departe.<br />
Cât despre lumina în fotoreportaj, se<br />
recomandã totdeauna lumina ambientalã<br />
fiind cea mai potrivitã ca, împreunã cu alte<br />
elemente ale locului, sã nu modifice<br />
realitatea. Pentru pãstrarea autenticitãþii, nu<br />
se fac intervenþii deosebite în laborator<br />
asupra imaginii, cu scopul de a obþine<br />
schimbãri dramatice.<br />
Fotoreportajului îi stã bine sã fie gândit<br />
ºi realizat pur, adicã numai din imagini.<br />
Dar, de multe ori, dupã cum se ºtie, acesta<br />
este însoþit ºi de un text explicativ, mai<br />
mare sau mai mic. În acest caz, este vorba<br />
de un reportaj combinat. Este vreunul din<br />
acestea mai valoros decât celãlalt? Personal<br />
cred cã nu! Importantã este cantitatea de<br />
informaþie ºi puterea mesajului transmis.<br />
Un fotoreportaj prost fãcut poate fi însoþit<br />
ºi de un text genial, dar degeaba: el rãmâne<br />
ceea ce este, mort ºi neputincios.<br />
Spre bucuria celor care abordeazã<br />
fotoreportajul la nivel de amator, dar mai<br />
ales la nivel profesionist, au apãrut o<br />
mulþime de cãrþi care fructificã experienþa<br />
de ani, uneori de o viaþã, a unor<br />
personalitãþi mânate tot timpul de dorinþa<br />
marilor performanþe. În lume sunt ºcoli,<br />
facultãþi specializate, organizaþii ºi agenþii<br />
în acest domeniu. Se remarcã în mod<br />
deosebit Agenþia Magnum ºi National<br />
Geografic, care pot fi vizionate cu uºurinþã<br />
folosindu-ne de avantajele internetului ºi<br />
fãcând cunoºtinþã cu opera unora dintre<br />
cei mai strãluciþi fotoreporteri ai lumii.<br />
Dar cine sunt fotoreporterii? Sunt, în<br />
primul rând, niºte oameni îndrãgostiþi de<br />
meseria lor, niºte oameni pasionaþi în ciuda<br />
vitregiilor pe care li le aduce uneori<br />
profesia. Mulþi fotoreporteri s-au pregãtit<br />
singuri, îndelung, exersând, vãzând, citind<br />
ºi cãutând sã înþeleagã. Alþii, mai norocoºi,<br />
beneficiazã de cursuri organizate pe diverse<br />
nivele ºi paliere ale societãþii, unele dintre<br />
ele instituþionalizate ºi incluse într-un sistem<br />
de învãþãmânt. Despre aceasta din urmã<br />
vreau sã vorbesc în continuare.<br />
Pe data de 20 iunie 2013, la Muzeul de<br />
Artã din Târgoviºte, a fost vernisatã<br />
Expoziþia de fotojurnalism ,,Frânturi de<br />
realitate”, organizatã de studenþii anului<br />
întâi, specializarea Jurnalism, din cadrul<br />
Facultãþi de Drept ºi ªtiinþe Social Politice<br />
a Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte.<br />
Moment excepþional care mie, ca unuia<br />
care a vãzut atâtea expoziþii ºi atâta<br />
fotografie în viaþã, mi-a produs o adevãratã<br />
încântare. Sã ºtii sã alegi din multitudinea<br />
de aspecte, situaþii ºi detalii în care eºti<br />
implicat, ceea ce este esenþial ºi reprezentativ,<br />
nu este un lucru la îndemâna oricui.<br />
Or, tocmai aceastã calitate a fotografiilor<br />
expuse m-a surprins. Tinerii aceºtia, mi-am<br />
zis, ,,au ochi”, au minte, au iuþealã de mânã.<br />
Au cunoºtinþe tehnice, au disponibilitãþi<br />
pentru însuºirea noþiunilor de compoziþie<br />
plasticã ºi cromaticã ºi, se înþelege de la<br />
sine, mai au ºi multe de învãþat, cãci sunt<br />
doar la început. ªi cine poate spune, de-a<br />
lungul unei vieþi, cã ºtie tot?<br />
Poate cã unii dintre aceºti expozanþi vor<br />
ajunge, cu timpul, nume mari în arta<br />
fotoreportajului ºi, ca sã fim siguri cã unii<br />
dintre ei ºi-au marcat începutul carierei<br />
chiar la data acestei expoziþii, le scriu numele<br />
aici: Andreea ªerban, Andrei Oancea, Aurica<br />
Cristescu, Violeta Brumaru, Daniela<br />
Bucurescu, Roberta Ciobanu, Claudiu Ghiþã,<br />
Bianca Elena Constantin, Cosmin Negrea,<br />
Cosmin Olteanu, Cristina Niþescu, Cristina<br />
Tiþa, Gabriela Gheorghe, Ionuþ Bogdan<br />
Gurãu, Lucian Gabrea, Georgiana Neagoe,<br />
Ina Negoiþã, Diana Emilia Nicolae, Ana-<br />
Maria Obãgilã, Paula Noe, Mãdãlin<br />
Rãdulescu, Roxana Dumitru, Alexandru<br />
Sandu, Sebastian Furtunã, Ana Stanciu,<br />
Cristina Tãnase, Andreea Tincu, Andreea<br />
Alina Toma.<br />
Un juriu compus din câþiva trudnici<br />
mai cu vechime în mirajul fotografiei, a<br />
stabilit ºi numele câºtigãtorilor ai acestei<br />
expoziþii – concurs: Premiul I –<br />
Georgiana Neagoe; Premiul II – Aurica<br />
Catrinescu; Premiul III – Gabriela<br />
Gheorghe; Menþiuni – Andreea ªerban<br />
ºi Ana Maria Obãgilã.<br />
Se înþelege cã acest grup ambiþios are<br />
un conducãtor, un iniþiator, nimeni altul<br />
decât lectorul universitar Alexandru<br />
Pompiliu, nãrãvit în ale fotografiei încã de<br />
pe vremea când, în obscuritatea<br />
laboratorului, ne bãlãceam în soluþiile<br />
revelatoare, mai bine zis de pe vremea când<br />
dumnealui era prin clasa a VI- a, adicã acum<br />
vreo 25 de ani. Poate cã secretul reuºitei<br />
deosebite a acestei expoziþii – concurs, stã<br />
ºi în calitãþile maestrului, în special aceea<br />
de a insufla ucenicilor plãcerea de a iubi<br />
ceea ce fac.<br />
Cãci nimic din ceea ce e mãreþ, nu se<br />
poate construi fãrã pasiune!<br />
102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Lucrãri din expoziþie<br />
Neagoe Georgiana – Caii....<br />
Negoiþã Ina<br />
Catrinescu Aurica - Mama<br />
Obagilã Ana-Maria – Spre infinit<br />
Sandu Alexandru<br />
Gheorghe Gabriela – Ploaia<br />
Andreea ªerban – Regãsire<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
Tincu Andreea – Inocenþa<br />
103
Revista revistelor<br />
Douã etici<br />
Din sumarul variat al „României literare” nr. 25-26/ 2013, atrage atenþia, de la bun început,<br />
editorialul dlui N. Manolescu, intitulat „Douã estetici”. * Pornind de la întrebarea unei<br />
realizatoare radio privind relaþia dintre construcþia romanului „Ion” ºi drumul pe care se intrã<br />
în ºi se iese din satul Pripas, dl Manolescu face câteva distincþii nu lipsite de fineþe (deºi nu<br />
surprinzãtoare prin noutate), între romanul realist ºi cel postrealist (corintic). * Dar nu în<br />
aceste distincþii gãsim surpriza, ci într-un post-scriptum, care anunþã decizia directorului de<br />
revistã de a nu se mai ocupa, în editorialele sale, de ceea ce se întâmplã în jurul nostru, ci<br />
numai ºi numai de literaturã: „M-am decis sã consacru de aici încolo majoritatea editorialelor<br />
mele exclusiv unor chestiuni literare sau general culturale. Prea e mare zgomotul cetãþii ca sã<br />
nu râvnesc la o muzicalitate purã. Nu ºtiu ce cred ºi vor cititorii noºtri. Chiar dacã unii nu vor<br />
fi de acord cu încercarea mea de a nu mai amesteca literatura cu viaþa literarã, mã voi strãdui<br />
sã-i conving cã nu are nici un rost sã renunþãm la a contempla nobleþea literaturii doar pentru<br />
cã ne sare mereu în ochi tot mai ignobila viaþã literarã. Asta înseamnã cã le recomand sã-ºi<br />
astupe urechile cu cearã ca sã nu cedeze ispitei sirenelor unui cotidian abject, precum fac<br />
marinarii lui Ulise, mai ales dacã nu se simt în stare sã urmeze exemplul acestuia de a se lega<br />
strâns de catarg. Soluþia depinde de fiecare. (...) Existã renunþãri obligatorii dacã vrem sã ne<br />
pãstrãm demnitatea. Existã josnicii la care nu putem rãspunde fãrã sã ne pierdem demnitatea.”<br />
* Declaraþia aceasta nu ne ia, totuºi, pe nepregãtite, întrucât, de mai multã vreme, dl Manolescu<br />
practicã, în editorialele sale, un discret evazionism, evitând, de pildã, orice comentariu cu<br />
tentã politicã. Iatã cã, de data aceasta, refuzã ºi comentariul care þinteºte viaþa/ politica<br />
literarã. Aceastã atitudine pare, totuºi, ciudatã la o persoanã care, într-un timp, a fãcut politicã,<br />
ba chiar a candidat, pare-mi-se, la preºedinþia þãrii! * Nu la fel proceda, în anii ’30, Vladimir<br />
Streinu. * Fost deputat þãrãnist de Dâmboviþa în 1933, el publicã, din iunie 1936 pânã în<br />
decembrie 1937, în cotidianul bucureºtean de searã „Gazeta”, o serie de articole foarte puternic<br />
ancorate în realitãþile social-politice ºi culturale ale momentului. Aceste articole au apãrut<br />
recent, în forma unui volum intitulat „Radiografii politice”, la Editura Bibliotheca din Târgoviºte,<br />
în îngrijirea fiicei scriitorului, doamna Ileana Iordache Streinu, care alcãtuieºte ºi un amãnunþit<br />
tabel cronologic, ºi cu o substanþialã prefaþã semnatã de dl Barbu Cioculescu. * Textele<br />
acestea evidenþiazã, aºa cum se exprimã în comentariul consacrat acestui volum dl Gabriel<br />
Dimisianu, chiar în numãrul 25-26 al „României literare”, o altã ipostazã a unui critic ce putea<br />
sã parã devotat doar unui tip de militantism – cel estetic. El este, totuºi, puternic racordat la<br />
tot ceea ce se întâmplã în jurul sãu într-un moment zbuciumat ºi nesigur, plin de posibile (ºi,<br />
pânã la urmã, reale) consecinþe nefaste. O subliniazã ºi G. Dimisianu: „Evenimentele mari sau<br />
mai puþin mari din interval – rãzboiul civil spaniol, invadarea Abisiniei de cãtre italieni,<br />
agitaþia germanilor la frontiera francezã, ºantajarea þãrilor pacifiste (Anglia, Franþa) de cãtre<br />
þãrile rãzboinice de atunci (Germania, Italia) sau, la noi, luptele dintre partide ºi dinãuntrul<br />
partidelor, dintre fracþiuni, injoncþiunile politicii în ºcoalã, ascensiunea alarmantã a extremei<br />
drepte (dar ºi, mai puþin alarmantã, atunci, a extremei stângi) – toate acestea Streinu le<br />
priveºte cu calm dar nu cu placiditate sau resemnat.” * Aºadar, departe de a-i trece prin cap<br />
sã urmeze sfatul (de miticã sorginte) dat azi de dl N. Manolescu, Vladimir Streinu refuzã (ºi în<br />
anii ’36-’37, ca ºi mai târziu) sã-ºi astupe urechile cu cearã. * ªi va plãti pentru asta. * Dar nu<br />
vreau sã fac o paralelã, aºa cã aº mai preciza ceva ce dl Dimisianu trece cu vederea în<br />
comentariul sãu avizat: volumul „Radiografii critice” a apãrut cu prilejul unui Simpozion<br />
Naþional organizat, de patru ani, la finele lunii mai de Colegiul Liceal gãeºtean care poartã<br />
numele criticului, editarea fiind susþinutã material de Primãria oraºului. * Cu alte cuvinte, un<br />
autentic eveniment editorial, datorat unui oraº mic!(T.C.)<br />
Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, la<br />
librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã la<br />
redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.<br />
Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax<br />
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro<br />
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,<br />
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com<br />
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:<br />
filip.iulian@gmail.com<br />
Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL<br />
biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro<br />
7,00 RON