Zodia aburelii
Zodia aburelii - Editura BIBLIOTHECA
Zodia aburelii - Editura BIBLIOTHECA
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ<br />
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
<strong>Zodia</strong> <strong>aburelii</strong><br />
Ar fi fost sã scriu, în acest numãr, despre atât de discutata sesiune din varã a<br />
bacalaureatului, soldatã cu rezultate care au scandalizat multã lume, dar care, faþã de ceea ce<br />
se întâmplã în învãþãmântul românesc, au fost, totuºi, bune. Cãci dacã examenul ar fi fost cu<br />
adevãrat corect, promovaþii ar fi fost mai puþini cu vreo douãzeci de procente. De ce toate<br />
astea? Rãmâne sã-mi exprim o pãrere într-un numãr viitor, dar presimt cã, în sesiunea de<br />
toamnã, abia începutã când redactez aceste rânduri, responsabilii din domeniu vor drege<br />
busuiocul, cãci altfel nu se poate. Va rezulta cã, graþie intransigenþei ministrului erijat în<br />
specialist în gramaticã, elevii, renunþând sã mai aglomereze plajele, ºtrandurile sau discotecile,<br />
s-au pus cu burta pe carte, în plin sezon de distracþie. ªi asta, în ciuda faptului cã, ieºiþi de la<br />
prima probã de examen, mulþi s-au fãloºit cã n-au învãþat nimic, dar „i-au aburit” pe examinatori.<br />
Opinie care demonstreazã o naivitate specificã vârstei, cãci, în realitate, nu ei i-au aburit pe<br />
profesori, ci profesorii s-au lãsat (ºi se vor lãsa) aburiþi.<br />
Dar chestia asta cu abureala e mai generalã ºi, în fond, nu mai mirã pe nimeni. O întâlnim<br />
în politicã, în finanþe, în sport, în dragoste, în literaturã. La urma urmei, e o problemã de nivel<br />
naþional ºi, dacã extindem ºi mai mult lucrurile, de nivel european ºi chiar mondial, cãci<br />
românaºii noºtri, prin reprezentanþii lor de la cârma þãrii, sunt convinºi cã pot aburi pe oricine,<br />
inclusiv pe marii licurici ai planetei. Ignorând faptul cã respectivii se lasã aburiþi doar când le<br />
convine, la fel ca examinatorii din bacalaureatul mioritic.<br />
Mã opresc, pentru moment, din zugrãvirea acestei chestiuni de-a dreptul homerice (dar<br />
desprinsã nu din Iliada, ci din Batrachomiomahia!) ºl restrâng discuþia la abureala din biata<br />
noastrã sferã de activitate – literatura. Aici lucrurile nu stau deloc mai bine ca în învãþãmânt,<br />
iar dacã s-ar face un examen corect, el s-ar solda cu niºte rezultate ºi mai jalnice decât cele ale<br />
bacalaureatului din varã. De fapt, ca ºi în privinþa învãþãmântului, toatã lumea ºtie acest lucru,<br />
doar cã ne place sã ne aburim unii pe alþii sau sã ne lãsãm aburiþi. Singurii care nu mai sunt<br />
dispuºi la aºa ceva sunt cumpãrãtorii de carte (tot mai puþini), care preferã sã se ocupe cu<br />
altceva sau se limiteazã la autorii strãini, cât de cât verificaþi. Asta nu-i împiedicã, totuºi, pe<br />
românaºii de azi sã scrie în draci ºi sã publice tot aºa, luându-ºi, nu o datã, pâinea de la gurã<br />
(ºi chiar de la gura copiilor) spre a-ºi satisface orgoliul de a deveni autori. Chit cã tirajele sunt,<br />
de regulã, simbolice, difuzarea e limitatã la cartierul sau la scara de bloc a autorului ori, cel<br />
mult, la cenaclul sau la asociaþia literarã din care el face parte. În acest din urmã caz, în<br />
aparenþã fericit (dar, nu o datã, ºi în celelalte), apare ºi reacþia criticã. Ea e, de obicei, elogioasã,<br />
mai ales dacã e vorba de criticii de serviciu ai cotidienelor judeþene, care scriu, la nevoie, atât<br />
despre meciurile din campionatul local de fotbal sau de popice, cât ºi despre debutanþii în<br />
poezie ºi prozã de opt sau de optzeci de ani. Iar dacã ar colecþiona cineva respectivele<br />
recenzii, ar afla cã, în fiecare judeþ, apar anual câteva zeci (dacã nu ºi sute) de cãrþi remarcabile,<br />
unele chiar geniale. Astfel cã în zadar utilizeazã cronicarii revistelor literare mai serioase (cãci<br />
sunt multe din celãlalt soi, la care colaboreazã comentatori fãrã moral ºi fãrã prinþipuri – care<br />
va sã zicã cã nu le au) critica prin omisiune. Iar dacã îndrãznesc sã exprime un punct de vedere<br />
mai sever, se trezesc cu reacþii vehemente prin publicaþiile locale sau pe bloguri (cãci veleitarii<br />
sunt, de obicei, nu doar orgolioºi, dar ºi agresivi), unde li se servesc si citate din recenzenþi<br />
cãrora, pe necitite, li se nãzare cã opul ridicol al unui moºulicã este „o prozã modernã” ºi<br />
„reprezintã o certã valoare instructivã, conceputã strãlucit, cu o fineþe artisticã desãvârºitã.”<br />
Verdict în faþa cãruia criticului onest îi încremeneºte, pur ºi simplu, în gurã apostrofa<br />
maiorescianã atât de necesarã ºi astãzi: „În lãturi!”.<br />
Tudor Cristea
Revistã lunarã de culturã<br />
a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni<br />
ISSN 1582-0289<br />
Distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aur<br />
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România<br />
REDACÞIA<br />
DIRECTOR<br />
Tudor Cristea<br />
SENIORI EDITORI<br />
Alexandru George<br />
Mircea Horia Simionescu<br />
Barbu Cioculescu<br />
Mihai Cimpoi<br />
Mircea Constantinescu<br />
Henri Zalis<br />
Florentin Popescu<br />
Liviu Grãsoiu<br />
George Anca<br />
Radu Cârneci<br />
Ioan Adam<br />
REDACTOR-ªEF<br />
Mihai Stan<br />
REDACTORI ASOCIAÞI<br />
Daniela-Olguþa Iordache<br />
Dumitru Ungureanu<br />
Margareta Bineaþã<br />
Victor Petrescu<br />
Mihai Gabriel Popescu<br />
George Coandã<br />
Nicolae Scurtu<br />
Emil Stãnescu<br />
Corin Bianu<br />
George Toma Veseliu<br />
Ion Mãrculescu<br />
SECRETAR DE REDACÞIE<br />
Ion Anghel<br />
Dan Gîju<br />
Niculae Ionel<br />
SUBREDACÞIA CHIªINÃU<br />
Iulian Filip<br />
Vasile Romanciuc<br />
Ianoº Þurcanu<br />
Aurelian Silvestru<br />
TEHNOREDACTOR<br />
Ioan Alexandru Muscalu<br />
GRAFICÃ – Iulian Filip<br />
Alexandru Coman<br />
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã<br />
de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).<br />
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)<br />
Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã<br />
pentru conþinutul articolelor revine exclusiv<br />
semnatarilor acestora ca persoane individuale.<br />
Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa<br />
www.bibliotheca.ro/reviste/litere<br />
CALENDAR DÂMBOVIÞEAN<br />
iulie<br />
1.VII.1929 - S-a nãscut Costache Olãreanu (m. 2000)<br />
2.VII.1905 - S-a nãscut Victor Brânduº (m. 1989)<br />
4.VII.1943 - A murit N.O. Dallocrin (n. 1877)<br />
5.VII.1980 - S-a nãscut Andrei Gheorghe<br />
6.VII.1954 - S-a nãscut Ioan Vintilã-Fintiº<br />
7.VII.1988 - A murit Mihail Cruceanu (n. 1887)<br />
9.VII.1943 - S-a nãscut Mihai Stan<br />
10.VII.1929 - S-a nãscut Marin Ioniþã<br />
10.VII.1947 - S-a nãscut Maria Mirea<br />
12.VII.1797 - A murit Ienãchiþã Vãcãrescu (n. 1740)<br />
12.VII.1816 - S-a nãscut Ion Ghica (m. 1897)<br />
13.VII.1947 - S-a nãscut Iosefina Olimpia Tulai<br />
13.VII.1954 - S-a nãscut George Ioniþã<br />
14.VII.1943 - S-a nãscut Mihai Oproiu<br />
15.VII.1919 - S-a nãscut Aurel Iordache (m.1975)<br />
15.VII.2000 - S-a nãscut Marta Anineanu (n. 1914)<br />
16.VII.1916 - S-a nãscut Bucur Stãnescu (m. 1999)<br />
17.VII.1882 - A murit Pantazi Ghica (n. 1831)<br />
17.VII.1945 - S-a nãscut George Sânpetrean<br />
17.VII.1976 - S-a nãscut Roxana-Magdalena Bârlea<br />
18.VII.1931 - S-a nãscut Nicolae Neagu (m. 2009)<br />
18.VII.1947 - S-a nãscut Florin Gheorghe Mageriu<br />
18.VII.1950 - S-a nãscut Mircea Drãgãnescu<br />
18.VII.1951 - S-a nãscut Dan Grãdinaru<br />
20.VII.1960 - S-a nãscut Maria Tufeanu<br />
20.VII.1879 - S-a nãscut Ilie El. Angelescu (m. 1964)<br />
22.VII.1955 - S-a nãscut Ionuþ Cristache<br />
21.VII.1971 - S-a nãscut Anda Alecu-Prioteasa<br />
23.VII.1924 - S-a nãscut Vladimir Diculescu<br />
25.VII.1927 - S-a nãscut Radu Urziceanu (m. 1998)<br />
25.VII.1978 - A murit Petre Iosif (n. 1907)<br />
26.VII.1925 - S-a nãscut Theodor Nicolin<br />
27.VII.1942 - S-a nãscut Erich Kotzbacher<br />
29.VII.1938 - S-a nãscut Aurelian Trandafir (m. 1999)<br />
29.VII.1946 - S-a nãscut Nicolae Rãdulescu<br />
31.VII.1906 - S-a nãscut Gheorghe Mareº (m. 1982)<br />
31.VII.1939 - S-a nãscut Tiberiu Cercel<br />
2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
CUPRINS<br />
EDITORIAL: Tudor Cristea – <strong>Zodia</strong> <strong>aburelii</strong> ............................................. 1<br />
BREVIAR: Barbu Cioculescu – În ºi la Cuibul cu barzã ........................ 5<br />
RECITIRI: Henri Zalis – Accepþii realiste la un narator naturalist ............ 9<br />
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Eminescianism ºi caragialism ...... 11<br />
NOTE DE LECTURÃ: Iordan Datcu – Marin Constantin ne-a relevat<br />
un univers sonor inedit ..................................................................... 15<br />
AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam – Lecturi sincere............................... 17<br />
ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu – Perenitate arghezianã.. 20<br />
NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel – Firescu ca excepþie ..................... 23<br />
LECTURI: Liviu Ofileanu – Un supermodernist ....................................... 26<br />
STEIURI: George Anca – Trãdarea Basarabilor. 41 apud Gabriela N. .. 28<br />
CONFERINÞÃ-LECTURÃ: Matei Viºniec – Despre senzaþia<br />
de elasticitate când pãºim peste cadavre ........................................ 31<br />
ARS LONGA...: Dan Gîju – Vulturul nu zboarã-n stoluri.<br />
Confesiunile din anii crizei (7) .......................................................... 34<br />
EVOCÃRI: Eus. Platcu – Radu Cosmin – cum l-am cunoscut eu ............. 37<br />
DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Hienele ......................................... 40<br />
NOTE DE LECTURÃ: Mihai Stan – Religie – ºtiinþã – filosofie ................. 42<br />
IN MEMORIAM: George Anca Zricha, sati întru Eminescu ..................... 44<br />
RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – „America”<br />
lui Franz Kafka.................................................................................. 45<br />
PROZÃ: Ionuþ Cristache – Nero, brac german ........................................ 49<br />
PROZÃ: ªerban Tomºa – Sãrbãtoarea cãlãului ....................................... 51<br />
PROZÃ: Dumitru Ungureanu – O chestiune de lenjerie. Intimã ............. 54<br />
PROZÃ: Ion Mãrculescu – Jurnalul de la Marcona ................................. 58<br />
POEZIE: Poeþi din cenaclurile literare „I.C. Vissarion” – Gãeºti ................. 61<br />
POEZIE: Cãlin Sãmãrghiþan – Eroare criticã ........................................... 63<br />
POEZIE: Vali Niþu – Salvat de un mugur ................................................... 64<br />
POEZIE: Florea Turiac – Sub masca mãsurii ........................................... 66<br />
AMPRENTE: Gheorghe Istrate – Iuliana Paloda-Popescu.<br />
Cu privighetoarea pe umãr ............................................................... 68<br />
SEMNAL: George Coandã – Îndreptãþit la cãderea în gol ...................... 69<br />
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Cronici ale epocii brâncoveneºti ........... 71<br />
PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Un teleormãnean<br />
premiat de Academie: ªtefan Mitroi ................................................. 74<br />
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Noi completãri la biografia<br />
lui Vasile Harea ................................................................................. 76<br />
BASARABII DE TÂRGOVIªTE: Gabriela Niþulescu – Radu cel Mare<br />
(Radu IV Basarab) ............................................................................ 80<br />
RIDENDO: Corin Bianu – La Buºteni, progresul devine tradiþie .............. 83<br />
REGULAMENT: Concursul Naþional de Literaturã<br />
„Moºtenirea Vãcãreºtilor” .................................................................. 87<br />
REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Stupiditãþi... aniversare .......... 88<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
3
CALENDAR DÂMBOVIÞEAN<br />
august<br />
2.VIII.1933 - S-a nãscut Mihai Gabriel Popescu (m. 2011)<br />
3.VIII.1921 - S-a nãscut Radu Gioglovan (m. 1979)<br />
4.VIII.1935 - S-a nãscut Gabriel Mihãescu<br />
4.VIII.1941 - S-a nãscut Constantin Condrea<br />
4.VIII.1948 - S-a nãscut Dumitru Radu Luca<br />
4.VIII.1951 - S-a nãscut Virgil Voinescu- Orãºanu<br />
4.VIII.1972 - S-a nãscut Simona Cristina Noveanu<br />
5.VIII.1973 - S-a nãscut Veronica Dumitrescu<br />
9.VIII.1948 - S-a nãscut George Piteº<br />
11.VIII.2000 - A murit Vivi Anghel (n. 1956)<br />
13.VIII.1982 - S-a nãscut ªtefan Peca<br />
14.VIII.1941 - S-a nãscut Alexandrina Dinu<br />
14.VIII.1969 - S-a nãscut Carmen Patraulea-Moraru<br />
16.VIII.1941 - S-a nãscut Victor Petrescu<br />
17.VIII.1944 - S-a nãscut ªtefania Viorica Rujan<br />
18.VIII.1937 - S-a nãscut Ion Coca<br />
18.VIII.1951 - S-a nãscut Marian Curculescu<br />
20.VIII.1924 - S-a nãscut Alecu Vaida-Poenaru (m. 2004)<br />
21.VIII.1915 - S-a nãscut Ion Crãciun (m. 2001)<br />
21.VIII.1916 - S-a nãscut Zoe Enãchescu (m. 2008)<br />
21.VIII.1926 - S-a nãscut Mihai Constantinescu (m. 1987)<br />
24.VIII.1872 - S-a nãscut Raicu Ionescu-Rion (m. 1895)<br />
24.VIII.1938 - S-a nãscut Emil Vasilescu<br />
26.VIII.1948 - S-a nãscut Constantin Geambaºu<br />
30.VIII.1927 - S-a nãscut Radu Petrescu (m. 1982)<br />
30.VIII.1993 - A murit Valeriu Liþã-Cosmin (n. 1937)<br />
31.VIII.1985 - A murit Ion G. Vasiliu (n. 1910)<br />
PREMIILE<br />
SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI<br />
(cãrþi apãrute în anul 2010)<br />
Premiul Grigore Alexandrescu pentru poezie<br />
Emanuel Toma, Miraculos cuvântul, Ed. Premier, Ploieºti, 2010<br />
Premiul I.Al. Brãtescu-Voineºti pentru prozã scurtã<br />
Victor Davidoiu, Mona (schiþe ºi nuvele), Ed. Bibliotheca, 2010<br />
Ana Hâncu, Soacra mea trãsnitã, Ed. Premier, Ploieºti, 2010<br />
Premiul I.L. Caragiale pentru dramaturgie<br />
Emil Stãnescu, Liberus nocturnus, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2010<br />
Premiul Radu Petrescu pentru roman<br />
George Toma Veseliu, Colonia. Noi exilaþi la Pontul Euxin, Ed. Bibliotheca,<br />
Târgoviºte, 2010<br />
Premiul Nicolae Scurtescu pentru monografii etnografice (postum)<br />
Mihai Gabriel Popescu, Dâmboviþa 1810-2010. Micromonografii. Documente,<br />
Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2010<br />
Premiul Alexandru Stark pentru publicisticã<br />
Mircea Constantinescu, Noaptea, când toate blondele sunt brunete. Bârfe despre<br />
vedetele cu douã sau mai multe picioare, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2010<br />
Premiul Vladimir Streinu pentru istorie literarã<br />
Liviu Grãsoiu, Ferestre spre trecut, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2010<br />
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
BREVIAR<br />
Barbu Cioculescu<br />
ÎN ªI LA CUIBUL CU BARZÃ*<br />
Pe strada ªtirbei Vodã vis-à-vis de<br />
mãreaþa ruinã a palatului ce ar fi trebuit sã<br />
fie o nouã Casã radio prosperã o pãdurice<br />
maturã de foioase, pe locul unde, în anii<br />
copilãriei mele strãjuia tribuna Venus,<br />
gazda echipei campioane de fotbal a þãrii<br />
de sub protecþia lui Gavrilã Marinescu,<br />
potentat carlist ºi iubitor al sportului cu<br />
balon rotund. Aici Bodola, înaintaºul echipei<br />
Venus se confrunta cu Baratki, golgeterul<br />
echipei Rapid, aici evoluau echipe<br />
precum Juventus, Unirea Tricolor ºi chiar<br />
Macabi, echipa minoritãþii evreieºti. Se mai<br />
practicau tot aici ºi alte sporturi precum<br />
boxul, în gale nocturne.<br />
Cãlcasem o singurã datã în arena Venus,<br />
acompaniindu-l pe tata la meciul de<br />
box al anului, partidã având în joc centura<br />
de campion european la categoria uºoarã.<br />
S-au luptat românul, în plinã formã, Toma<br />
Aurel ºi italianul Gino Cattaneo. Doi aºi ai<br />
mobilitãþii, pãrând în ring mai degrabã<br />
dansatori, decât pugiliºti. Cã loviturile erau<br />
totuºi dure, o dovedeau arcadele deschise<br />
ale românului, din chiar primele reprize.<br />
Când italianul a mai dat ºi o loviturã de<br />
frunte, cu pãrul, în arcada sângerândã,<br />
arbitrii au oprit lupta, descalificându-l ºi<br />
fãcând astfel din Toma Aurel, primul campion<br />
european român. Dupã decizia arbitrilor,<br />
fiecare din luptãtori plângea<br />
nestãvilit, în colþul lui. Mai boxa încã, la o<br />
categorie superioarã, Mielu Doculescu, iar<br />
la cea grea, Moþi Spakov. La radio, Radu<br />
Vasilescu, ginerele lui Liviu Rebreanu,<br />
urmãrea meciurile, confruntarea dintre<br />
mititeii Oanã ºi Dunãreanu, de la Echipa<br />
ploieºteanã ºi greii Ripensiei Timiºorene.<br />
Îi recunoºteam vocea, radiogenicã, înainte<br />
de inventarea termenului. Puia Florica,<br />
tânãra lui soþie, blondã, vioaie, ºpicheriþã<br />
la radio România, trecea pe bulevard cu<br />
glezna prinsã într-o brãþarã de aur.<br />
Pe când Rebreanu îl lua de mânã pe<br />
Camil Petrescu ºi nu pierdeau nici un meci,<br />
* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliotheca<br />
intitulat Amintirile unui uituc – Exerciþii de<br />
memorialisticã<br />
tata ºi cu mine le urmãream la postul de<br />
radio cu satisfacþie când, trecând de Sfera<br />
ºi de Albu, Baratki pasa balonul lui ªipoº,<br />
iar acesta, trecând de Bodola, înscria pentru<br />
Rapid. Tata cumpãrase un mic aparat de<br />
radio americãnesc în cutie de ebonitã la<br />
care ascultam noutãþile zilei ºi lumii. Nu<br />
lipseau conferinþele culturale, acolo am<br />
ascultat vocea piþigãiatã – tata o imita foarte<br />
bine – a profesorului Iorga, vorbind despre<br />
regina Maria. M-a mirat uºurinþa cu care<br />
vorbitorul trecea de la un subiect la altul,<br />
dupã o logicã al cãrei fir îmi scãpa. De<br />
pildã, cum sãrise de la regina Maria la<br />
Tudor Vladimirescu. Vocea revenitoare era<br />
a muzicologului Manole Ciomac, neobosit<br />
povestitor al tematicii muzicale a<br />
concertului din program. ªtiam din timp<br />
cã va avea loc o furtunã, dacã nu o<br />
plimbare prin cimitir. Un demn înaintaº al<br />
Viorelei. Case bãtrâneºti, cu lungi curþi<br />
dosnice strãjuiau Calea ªtirbei Vodã, pe<br />
care am pornit cãtre noua mea ºcoalã,<br />
situatã pe la jumãtatea ei. Pe frontonul<br />
impunãtoarei clãdiri stãtea scris Scola<br />
Comunale Nr. 4, Cuibul cu barzã, ºi dacã<br />
memoria nu mã înºealã, un an – nu 1804,<br />
cum îmi trece prin minte. Dar, oricum,<br />
intram pe poarta unei instituþii venerabile,<br />
cu aspect prietenos. Am bãnuit spontan<br />
cã aici am s-o duc mai bine. Am luat loc<br />
într-o bancã din clasa a treia, spaþioasã,<br />
cu tavan înalt, un perete de ferestre lungi<br />
ºi strâmte mai adesea închise, pompa<br />
luminã. Mi-am cunoscut îndatã noii colegi,<br />
vecinul de bancã se numea Valentin<br />
Peternelli ºi radia tipica simpatie a italienilor,<br />
sã zic aºa din albul dinþilor. Aveam în fine,<br />
colegi zgomotoºi, puºi pe harþã, în banca<br />
din faþã Piki Harnagea arunca cocoloaºe<br />
de hârtie, în spatele lui Dionosie<br />
Craifãleanu, premiantul clasei, Volanschi,<br />
foarte stilat arãta a-ºi menþine podiumul –<br />
era ºi el frumos, precum Chiraleu.<br />
Directorul ºcolii, domnul Radu Lefescu,<br />
bãrbat în putere ºi chipeº, energic ºi parcã<br />
nãscut în funcþie mã prezentã noilor colegi,<br />
deºi nu mai era nevoie. Partizan al<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
5
autoritãþii, directorul nu glumea în privinþa<br />
disciplinei: se bãtea, pe atunci, pe tot<br />
întinsul anilor de ºcoalã. ªi încã nimic nu<br />
vestea vremea rãsturnãrii lucrurilor, a<br />
profesorilor altoiþi de elevi.<br />
La un loc cu manualele, dl. Lefescu<br />
ne recomanda ºi un album istorie, de el<br />
scris, cu ilustraþii – chipuri de voievozi,<br />
dintre care unii legendari, câmpuri de luptã,<br />
fotografii. Aceea care încheia albumul îl<br />
reprezenta pe þarul Nicolae, pãzit de gãrzi<br />
roºii, într-un parc, pe un butuc. Preotul<br />
ºcolii, Marin Ionescu, de la biserica Sfântul<br />
ªtefan de lângã ºcoalã, era ºi el autor de<br />
cãrþi, cea pe care am citit-o avea titlul biblic<br />
„Luminã linã”. Printre bucãþile moralizatoare,<br />
una zicea de un bãiat care ieºind<br />
prea des serile sã ia aer, cu timpul îºi lua<br />
aere. Aveam ore de religie ºi de istorie,<br />
ne înflãcãram de un trecut glorios, la o<br />
depãrtare stelarã de manualul lui Roller,<br />
dupã care, vezi gluma stupidã, voievozii<br />
patriei s-ar fi numit Mircea Altman, Miºa<br />
Braver, Fane Grosman. O compoziþie de-a<br />
mea, despre Mihai Viteazul, cel care<br />
realizase prima unire a tuturor românilor,<br />
din pãcate cu spada, fãcuse senzaþie în<br />
clasã. Era ºi firesc, mi-o dictase tata. Era<br />
vremea când O.E.T.R-ul (Oficiul pentru<br />
Educaþia Tineretului Român) devenise mai<br />
cuprinzãtor în Strãjerie, de sub conducerea<br />
fotogenicului maior Teofil Sidorovici.<br />
La intrarea în clasa, când bântuia<br />
gripa, fãceam gargarã cu un lichid violet,<br />
care mai scãpa ºi pe gât, în perioada de<br />
iarnã ni se servea, tot la intrarea în clasã,<br />
câte o lingurã de unturã de peºte, pe care<br />
mulþi dintre colegi o vãrsau. Nu ºi eu, care<br />
îi gãseam un oarecare gust. Totuºi,<br />
acasã, mi se dãdea Pangaduin, un extract<br />
de aceeaºi provenienþã, dar rafinat.<br />
Tocmai acesta îmi plãcea mai puþin. Cu<br />
vorba lui Manolescu-Strunga, ce-i era<br />
dragã tatei ºi anume, am spus-o, dar dacã<br />
n-am spus-o, o repet, voi aminti aici acea<br />
caracteristicã a mea de a alege spontan<br />
soluþia cea mai puþin bunã. Dintr-un complex<br />
pe care mi-l voi lãmuri, poate,<br />
cândva. Curios, aceastã propensiune cãtre<br />
alegerea sã-i zic greºitã, mi-a adus în viaþã<br />
mai multe beneficii decât pagube. Dacã<br />
nu cumva am fost mai ºiret decât mã<br />
cunoºteam. Este însã o învinovãþire care,<br />
într-o viaþã, o singurã datã mi-a fost adusã<br />
pe o filã de manuscris. Suna aºa: „Din<br />
partea unui om care n-a ºtiut niciodatã sã<br />
fie ºiret”. Semnat: Constant Tonegaru. Fila<br />
era ciorna unei poezii în care iubita era<br />
invitatã pe un meridian unde nimeni nu i-ar<br />
mai fi tras de ºiret. Persoana în cauzã<br />
trãsese însã spre mine, îngãduitor cu<br />
producþia ei liricã.<br />
Ceea ce trebuie sã precizez este cã,<br />
aºa sau altfel, am avut parte de un înger<br />
pãzitor deosebit de atent, de o nesfârºitã<br />
prezenþã la datorie. Dar unde sunt oiþele<br />
noastre, ca sã putem reveni la ele? Cum<br />
ziceam, între colegi asemãnãtori mie m-am<br />
simþit bine, am înaintat fãrã dificultate cãtre<br />
premiul întâi, pe care fãrã supãrare,<br />
Volanschi avea sã-l împartã cu mine.<br />
Printre obligaþiile premiantului revenea ºi<br />
aceea de a fi monitor în cancelarie, în<br />
rãstimpuri regulate, mãsurã care trebuia sã<br />
nascã în elev simþul curãþeniei ºi al ordinei.<br />
Era o cinste, dar ºi o datorie. În ziua când<br />
mi-a cãzu mie sarcina fusese invitat tata la<br />
ºcoalã. Dl. Lefescu l-a poftit în cancelaria<br />
unde tocmai fãcusem curãþenie ºi acolo<br />
ridicã marginea covorului, ca sã se vadã<br />
unde ascunsesem praful. Cu asigurãri cã<br />
Volanschi nu fãcea niciodatã aºa. Urma sã<br />
împãrþim premiul dar partea lui era ceva<br />
mai mare. La mijloc era ºi indicaþia cã aº fi<br />
mai potrivit pentru profesia de mandarin,<br />
decât de pavator de ºosele. Pentru<br />
delicateþea cu care a procedat i-am rãmas<br />
recunoscãtor dlui profesor Lefescu, chiar<br />
dacã lecþia nu mi-a folosit. Piki Harnagea<br />
l-a considerat totdeauna o brutã pentru cã<br />
bãtea. Dar nu pentru ignoranþã la ore. Ci<br />
din motive etice. Colegul Roºca avusese<br />
nefericita idee de a-i fura portofelul uitat<br />
pe catedrã. I s-a administrat o bãtaie sorã<br />
cu moartea, cu o stinghie smulsã din gard,<br />
pânã ce tot trupul i se înroºise, sub privirile<br />
îngrozite ale clasei. N-ar avea acum rost<br />
sã discut cum e mai bine, atunci ori acum.<br />
ªi care ar fi modelul ideal. Într-o societate<br />
care nu cultiva violenþa, cum a fost a mea,<br />
se bãtea în ºcoli, într-o societate care<br />
cultivã violenþa, cum este cea de astãzi,<br />
bãtaia este interzisã. Unde mai pui cã în<br />
cazul de faþã nu existã o cale de mijloc!<br />
Generaþia mea a studiat într-un sistem<br />
de învãþãmânt care de-a lungul a decenii<br />
nu a trecut prin nici un fel de reforme –<br />
pânã la sovietizarea þãrii. Elementul de bazã<br />
a fost încrederea nezdruncinatã în ºcoalã,<br />
respectul faþã de corpul didactic, absorbþia<br />
continuã a elementului þãrãnesc, puterea<br />
diplomei. Iar dacã excepþiile de la regulã<br />
n-ar fi lipsit, noi, elevii, n-am mai fi fost<br />
elevi, ci novici de lamaserie.<br />
Materia de studiu nu-mi ridica nici o<br />
problemã, aveam ºi destul timp pentru alte<br />
lecturi. Era anume momentul când editura<br />
„Cugetarea” a tipografului autodidact<br />
Georgescu-Delafras, suficient de<br />
întrematã dupã succesele la public cu<br />
romanele lui Pitigrilli ºi Dekobra, trecuse<br />
la integrala romanelor lui Jules Verne.<br />
Volumele, pe hârtie ieftinã ºi cu cotoarele<br />
date cu clei casant conþineau, totuºi,<br />
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
gravurile originale – ºi textul corect<br />
tãlmãcit. Tot atunci, colecþia celor<br />
cincisprezece lei – cu toate felinele pe<br />
copertã – îºi dãdea duhul. Liber sã citesc<br />
pe îndelete epopeea lui Michel Strogoff,<br />
uluitoarea cãlãtorie spre centrul pãmântului<br />
a unui pumn de viteji, aventurile unui<br />
cãpitan de cincisprezece ani sau ce se<br />
petrecea în Insula Misterioasã, nu mã<br />
cruþam. Câte nu învãþam, din bãtaia<br />
tunurilor – vezi „Nord contra Sud”, din<br />
odiseea cãpitanului Nemo, din<br />
supraomeneasca stãpânire de sine a lui<br />
Phileas Fogg. Te-ai fi mulþumit suflete, ºi<br />
cu rolul lui Passepartout, cãci ºi el ocolise<br />
pãmântul tot în optzeci de zile într-o lume<br />
clar împãrþitã în buni ºi rãi, în ulii ºi<br />
porumbei, cum îi pare copilului literatura<br />
lui Jules Verne, în care binele triumfa cu<br />
panaº, fãcând de ruºine rãul, dupã aventuri<br />
ce puneau la încercare forþa caracterului,<br />
limitele rãbdãrii, imaginaþia purificând o<br />
personalitate în formaþie, cu efectul unui<br />
elixir. Cunoºtinþele geografice, sporindu-le<br />
pe cele ºcolare, nãºteau plãcerea pentru<br />
acea materie ce dezvoltã în cel mai înalt<br />
grad memoria geograficã. Ocolul<br />
pãmântului în 80 de zile ocupã vreme<br />
îndelungatã locul lecturii favorite. Iar în<br />
cazul în care voi fi fost mai dezvoltat decât<br />
îmi place sã cred, atunci voi fi simþit ºi<br />
boarea balsamicã a gratuitãþii aventurii.<br />
Incredibila diversitate a bibliotecii<br />
paterne, în care eram liber sã citesc ce<br />
vroiam, cu condiþia de a respecta corpul<br />
cãrþii – interdicþia de a apuca o carte cu<br />
degete murdare de grãsime era absolutã –<br />
îmi întindea ispititoare dar ºi labirintice<br />
capcane. Volume de istorie, cu altele de<br />
ºtiinþe naturale, de medicinã, filozofie coexistau<br />
paºnic în trei limbi. ªi chiar patru,<br />
cãci ªerban Cioculescu citea curent ºi în<br />
limba italianã. Desigur, cãrþile de literaturã<br />
dominau, un raft întreg, bunãoarã, era<br />
ocupat de operele lui Paul Valéry, în<br />
vecinãtatea altuia cu André Gide, un altul<br />
adãpostea cãrþile lui Lucian Blaga. Pe când,<br />
dintr-o primã bibliotecã proprie citeam, cu<br />
un interes mâncat de teama cã voi fi, în<br />
final, dezamãgit, Fram, de Cezar Petrescu,<br />
în una din bibliotecile de pe peretele vestic<br />
al biroului tatei zãrii, în copertã cartonatã<br />
verde, volumul cu titlul În slujba Satanei?,<br />
de H. Sanielevici. Pierzând din vedere<br />
semnul întrebãrii care încheia titlul, l-am<br />
lãsat pe Fram între gheþurile regãsite ºi am<br />
deschis misteriosul op. Curiozitatea fu<br />
pedepsitã, nimic ezoteric, nimic ocultistic,<br />
niciun paragraf care sã-mi treacã fiori prin<br />
ºira spinãrii. În text se propunea o altã<br />
înþelegere a formãrii raselor umane,<br />
clasificate dupã alimentaþia lor. Mâncãtorii<br />
de tubercule alcãtuiau o rasã, cei de peºte –<br />
o alta.<br />
Te puteai crede evreu, luându-te dupã<br />
acte ºi, în realitate, ca urmaº al unui trib<br />
consumator de fructe de mare ºi moluºte,<br />
sã aparþii unei cu totul altei etnii. Probã la<br />
vedere stãtea chiar poza autorului, cel care,<br />
alcãtuind teoria, descoperise cã nu era<br />
evreu. Din fotografie te privea un bãrbat<br />
brun, la jumãtatea vieþii, care ar fi putut fi<br />
ºi român ºi maghiar ºi sirian. Pe figurã, un<br />
lector mai avizat decât mine, ar fi distins<br />
trãsãturile tipice ale insului cu certitudini.<br />
Însã pentru asta ar fi trebuit sã-l fi<br />
aprofundat ºi eu pe Lamark. ªaptezeci ºi<br />
cinci de ani mai târziu mã gândesc cu altã<br />
înþelegere la acel intelectual care, în plinã<br />
primejdie, – iar primejdie e încã puþin spus<br />
– s-ar fi dezbrãcat de naþionalitatea lui.<br />
Cât priveºte fondul problemei, tata,<br />
colecþionar de anecdote cu tâlc o avea ºi<br />
pe aceasta: „Într-o crâºmã de subsol, într-o<br />
searã cu burniþã de noiembrie, se aflã la<br />
douã mese depãrtate doi consumatori,<br />
fiecare cu pãhãrelul sãu în faþã, un cocoºat,<br />
reputat antisemit ºi un evreu. Mâncat de<br />
plictis, cocoºatul îi face semn evreului sã<br />
se aºeze la masa lui. «– Eu vin, zice dânsul,<br />
dar trebuie sã-þi spun un secret», «– Care?»<br />
întrebã celãlalt. «– Sunt evreu» «– Secret<br />
contra secret: sunt cocoºat!»”. În arhiva<br />
de scrisuri a lui ªerban Cioculescu se aflã<br />
ºi testamentul lui H. Sanielevici, întocmit<br />
la o vârstã înaintatã. Pe o singurã foaie se<br />
înºirau ºtiinþele de studiat, spre a þine<br />
cãrarea adevãrului. O simplã clasificare…<br />
Lectura lui Fram fu reluatã ºi<br />
încheiatã, ursul alb nu rãmase þintuit pe<br />
bucata de gheaþã unde nimeni nu-i servea<br />
prânzul. A fost doar un aperitiv la cine ºtie<br />
ce altã lecturã în care am plonjat. Acest<br />
du-te vino, printre cãrþi dintre care unele<br />
grabnic pãrãsite ar indica ºi o anume<br />
superficialitate. Fuga de ceea ce nu-mi<br />
trezea un interes imediat avea sã-mi procure<br />
rebele necazuri ºi o pierdere treptatã<br />
a încrederii în mine, în anii liceului. Precum<br />
ºi incapacitatea de a mã gândi la o facultate<br />
severã, medicina, politehnica. Cu corolarul<br />
fericit de a izbuti sã trec uºor de la o<br />
profesie la alta – vezi anii când, pe mãsurã<br />
ce se înteþea lupta de clasã, coboram spre<br />
cele din urmã trepte profesionale, cu<br />
dramã, dar fãrã tragedie.<br />
În clasã, colegul Navrea colabora deja<br />
la „Mugurelul”, revista celor mai mici,<br />
scrisã pânã ºi de ei. Povestirea în chestiune<br />
relata viaþa tristã, sfârºitul apoi, al unui<br />
mãgãruº nãpãstuit de stãpâni. Personal,<br />
aveam pretenþii mai mari, în clasa a patra<br />
citeam „Ziarul ªtiinþelor ºi Cãlãtoriilor” ºi<br />
trãgeam cu coada ochilor, la chioºc, la<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
7
evista Sãnãtatea, unde, pe copertã,<br />
apãreau modele anatomice. Un regim de<br />
largã înþelegere îmi îngãduia sã frecventez<br />
ºi singur cinematograful din capãtul ºoselei<br />
Cotroceni, al cãrei nume, de altfel îl ºi purta.<br />
Programul fiecãrui spectacol, plin de<br />
greºeli tipografice, rezuma subiectele celor<br />
douã filme ale sãptãmânii ºi costa un leu.<br />
Sala era aerisitã, înaltã, cu balcoane, curatã,<br />
primitoare. În timpul rulãrii filmelor se<br />
pompa, dintr-un aparat manual numit Flyt,<br />
destinat iniþial nimicirii muºtelor, un parfum<br />
înviorãtor, care rãcorea cu infime picãturi<br />
rândurile de spectatori. Ruperile de film<br />
dãdeau rãgaz spectatorilor sã-ºi revinã din<br />
emoþii. Atunci sosea de la alt cinematograf<br />
rola urmãtoare ºi pleca cãtre un al treilea,<br />
cea rulatã.<br />
Primul film al dupã-amiezii se adresa<br />
spectatoarelor, urca în tren un bãrbat de<br />
treabã, cu barbã ºi mustãþi – actorul de<br />
caracter Akim Tamiroff – ducând cu sine<br />
o valijoarã cu bani. Era casier, trebuia sã<br />
depunã, a doua zi, banii. Cu generozitate,<br />
primeºte în compartiment un cuplu de tineri<br />
simpatici ºi politicoºi, care-l drogheazã ºi-i<br />
furã banii. Înainte sã disparã, îi rad barba<br />
ºi mustãþile. Este ce se poate întâmpla<br />
oricui, într-un ceas nenorocit. La trezire,<br />
omul se regãseºte cu greu, singur în<br />
compartiment, trenul e în garã, spaima de<br />
a nu mai gãsi valiza cu bani sporeºte la o<br />
privire în oglindã, din care-i întoarce<br />
privirea un chip buimac ºi smead, în care<br />
refuzã sã se recunoascã. Înþelege cã ºi-a<br />
pierdut nu numai slujba, dar ºi onoarea, cã<br />
oprobriul va cãdea asupra întregii lui familii.<br />
Alege, în consecinþã, cea mai asprã soluþie,<br />
care e ºi o pedeapsã pentru clipa de<br />
neglijenþã: dispare din societate. Dat ca<br />
mort, va vagabonda, asemeni multor<br />
nefericiþi. ªi iatã-l, încovoiat de ani, pe timp<br />
de iarnã troienitã, înaintând cu greu printre<br />
nãmeþi, pe drumul spre casã. E noaptea de<br />
Anul Nou, ferestrele sunt luminate, bãtrânul<br />
ºterge un colþ de geam, ca sã poatã privi<br />
înãuntru. În salon, cei doi fii ai sãi, bãrbaþi<br />
în toatã firea, desfac sticla de ºampanie,<br />
lãsând sã curgã o picãturã pentru cel de<br />
douãzeci de ani dispãrut fãrã urmã. Bãtrânul<br />
priveºte, apoi se întoarce pe cãrare, pe<br />
drumul cãtre nicãieri. Este chiar momentul<br />
în care în salã se aude clinchetul<br />
închizãtorilor de genþi din care doamnele au<br />
scos batistele, grãbite sã-ºi ºteargã lacrimile.<br />
Omul ºi-a dus crucea pânã la urmã…<br />
Al doilea film, adresat bãrbaþilor, aduce<br />
în prim-plan un cãtun de coloniºti din<br />
Vestul Sãlbatic, clasicã înjghebare de<br />
cãsuþe din lemn, cârciumã, poliþie, cu stâlpi<br />
de legat caii. Bãrbaþii sunt plecaþi departe,<br />
în goanã dupã aur, femeile alãpteazã<br />
pruncii, duc treburile gospodãriei, unde,<br />
alãturi de tingiri pe pereþi se mai aflã atârnate<br />
ºi puºti. Ale celor care nu le-au luat<br />
cu ei. Pare o dupã-amiazã paºnicã, numai<br />
cã prin preajmã foiesc piei roºii ostile, pe<br />
atunci în filme – ca ºi în literatura lui Mark<br />
Twain – elementul rãului, într-o lume<br />
alcãtuitã exclusiv din buni ºi rãi. Iscoade<br />
ale indienilor au aflat cã localnicele sunt<br />
fãrã apãrare, luptãtori cu arcuri ºi sãgeþi<br />
înconjurã, pe tãcute ºi mânaþi de o decizie<br />
fãrã apel, mica, inocenta comunitate. Cei<br />
dinãuntru sting lãmpile, e ceasul rugãciunii,<br />
încordarea devine insuportabilã, când<br />
þipete de luptã izbucnesc, indienii atacã,<br />
sãgeþi se înfig în uºi ºi ferestre, sãgeþile<br />
au foc în vârfuri, cresc flãcãrile, la<br />
ferestre, femeile, adolescenþii trag cu<br />
puºtile în þinte fugare, totul pare pierdut,<br />
suplii indieni pãtrund pe uliþe, mãcelul va<br />
fi complet. Totul e pierdut, dar nu, apare<br />
cavaleria federalã, tineri în uniforme<br />
impecabile, 1a trap, cu steagul în frunte.<br />
La vederea ticãloºiei trapul se transformã<br />
în iureº, ucigaºii de copii se topesc,<br />
colonia e salvatã, în salã câte un rând de<br />
scaune se trânteºte, bãrbaþi în picioare<br />
aplaudã, pe toate feþele se citeºte<br />
mulþumire. Se va ieºi, prin fund, pe uºa<br />
din stânga, ieºirea dã într-o grãdinã de<br />
varã cu fleicile pe grãtar ºi cu vinul roºu<br />
în ulcele de la gheaþã. În toate filmele, la<br />
ultima scenã pe ecran apãrea, cu litere<br />
mari: Happy End. Peste ani, la filmele<br />
sovietice, ultima inscripþie suna: Koneþ<br />
filma”, ca sã ºtie spectatorii...<br />
Se terminau cu bine toate filmele<br />
americane? În Cruciadele Richard Inimã<br />
de Leu, interpretat de un blond trupeº,<br />
uriaº în armurã, se întâlneºte în tainã cu<br />
adversarul sãu neîmpãcat Saladin, un arab<br />
suplu într-un cojocel pe piele, ins cu ten<br />
mat ºi adânci ochi negri. Ei stau de vorbã<br />
fãrã ameninþãri, de parcã ar fi vechi<br />
prieteni. Actorul ce-l întrupeazã pe Richard<br />
– Wilcox, oare? – cere sã i se aducã<br />
o caprã de lemn, pe ea se întinde o barã<br />
de fier. Va avea loc o întrecere între<br />
campioni… Cruciatul ridicã la cer spada<br />
grea ºi dintr-o bufniturã frânge în douã<br />
drugul, ale cãrui bucãþi lunecã la sol.<br />
Saladin scoate din teacã o sabie lucie de<br />
Damasc, o întinde. Cineva aruncã în sus<br />
un voal, acesta cade pe tãiºul sabiei.<br />
ªi se taie în douã. Înþelegeþi<br />
dumneavoastrã cum devine de se întâmplã!<br />
În ultimele secvenþe, cavaleria cruciatã<br />
izbeºte furios rândurile cavaleriei sarazine,<br />
le risipeºte, goneºte cãtre capul câmpiei.<br />
Acolo e o râpã, rândurile de cavaleri se<br />
prãbuºesc cu caii lor mari, pânã la unul.<br />
Koneþ happy!<br />
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
RECITIRI<br />
Henri Zalis<br />
ACCEPÞII REALISTE<br />
LA UN NARATOR NATURALIST<br />
Istoria acestei proze recente, diferitã<br />
cumva de a altor sublimãri pedagogice ºi<br />
psihologice, nemaivorbind de componenta<br />
eroticã în dimensiunile ei pasionale ieºite<br />
din pana lui Radu Aldulescu, rãspunde<br />
unui apel.<br />
A venit din partea femeii care ruga<br />
editura „Cartea româneascã” sã culeagã<br />
confesiunea, s-o descifreze<br />
ºi sã o restituie în amarul ei,<br />
trist, adânc, unul multiplicat<br />
de planuri care se suprapun,<br />
se întreþes în iubire, durere,<br />
pocãinþã, mãcinare.<br />
Aºa cum l-am citit,<br />
mereu cu interes deosebit, pe<br />
autorul – permanent legitimat<br />
de un legãmânt naturalist –<br />
aºa am convenit cu mine<br />
însumi sã-i citesc lui Radu<br />
Aldulescu ºi scrierea deacum.<br />
Este în „Ana Maria ºi<br />
îngerii” istoria, în registru<br />
epic, alternant cu inserturi lirice difuze,<br />
înrãmate portretistic, al mai multor amãgiri.<br />
Toate þâºnind dintr-un cerc al speranþelor.<br />
Fiecare contur trece prin proba drumului,<br />
de la iubire la deziluzie, de la maternitate la<br />
eºec, de la sacrificiu la cãderea în crizã letalã.<br />
Modul în care Radu Aldulescu ºi-a<br />
construit povestea (el o considerã roman)<br />
þine de abilitatea celui stãpân pe destinaþie<br />
însã ispitit sã-i confere diverse ipostaze,<br />
exprimate pe canale nuvelistice. Verigile<br />
rânduite sã treacã de la una la alta, au<br />
cauzalitatea mãsurabilã a speranþei. Care<br />
mobilitate, la sfârºit, poate fi consideratã,<br />
eventual, ºi incursiunea în romanesc al<br />
destinelor femeii care îºi cautã iertarea<br />
dupã ce – în nume propriu – parcurge un<br />
întreg labirint de experienþe decupate din<br />
trãiri de spaimã ºi înþelepciune printre<br />
promisiunile îngerilor.<br />
ªi unde sunt îngerii? Dincolo de titlu,<br />
mai apar pe undeva? Sunt, desigur, în<br />
sensul incifrat al unei tragedii, încorporate<br />
în traseul parcurs de mama-eroinã, de<br />
rezistenþa ei la tot felul de suferinþe. Mama,<br />
în fapt dacã acceptãm cartea ca roman al<br />
mitosului matern, mama este în peisaj<br />
prezenþa tutelarã sau poate, ºi mai mult,<br />
ceasornicul puterilor ascunse pe care le<br />
exercitã îngerii asupra celorlalte prezenþe,<br />
fiecare de plan secund, toate<br />
deconcertate, esopice,<br />
smulse perisabilului.<br />
De la mama-personaj<br />
central, la feminitatea<br />
acesteia, sursã centralã de<br />
stratageme, lovituri, evadãri,<br />
apoi la fiica ei pentru care se<br />
organizeazã instalarea de la<br />
Arad la Viena, suntem plasaþi<br />
într-o imersiune egalã cu<br />
plonjonul într-un cerc de<br />
cruzimi, de succesive<br />
complicaþii biografice,<br />
medicale, erotice, amor<br />
neptunice. Ba, uneori, filmul pare cã le<br />
cultivã din unghi trãznit, ca biograficul sã<br />
acþioneze precum substanþa revelatoare în<br />
cazul în care egoismul, ceremonialul<br />
instinctelor, încãlcãrile uzanþelor sã<br />
intensifice eºecul, refuzurile, trecãtoarele<br />
adeziuni la universul necruþãtor.<br />
De la un moment dat, câmpul narativ,<br />
deºi rãmâne cam acelaºi, îºi modificã<br />
tonalitatea. Mariana, devenitã un munte de<br />
carne, are tot mai mare dorinþã de sex; deºi<br />
se extinde în comerþul ei cu gustãri ºi<br />
bãuturi la colþ de stradã, cade, încet-încet<br />
într-o dezabuzare crâncenã (agravatã ºi de<br />
nesãbuitele cheltuieli ale Anei-Maria), în<br />
fine, intrã în tablou un anume Gabriel – un<br />
gen de playboy, bãiat de companie, pe<br />
urmã de pat al Anei Maria, gen de trântor<br />
fãrã urmã de sensibilitate, totuºi adorat de<br />
fatã. Cât o priveºte pe Ana Maria, boala ei<br />
înainteazã neîncetat (lupus eritomatos,<br />
antrenat sã-ºi chinuie bolnava), iar dacã<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
9
ea, fata, vrea sã facã faþã necazului, propria<br />
viaþã alãturi de un golan ºi de o mamã<br />
îngenunchiatã de lumea micilor ei poveºti<br />
de tot genul (amanþi, firmã în dificultate,<br />
fiica expusã maladiei ce nu iatã) dovedeºte<br />
cã tabloul este întunecat spre negru. Va fi<br />
o dramã, în toatã legea.<br />
Din acest punct de vedere, Radu<br />
Aldulescu izbuteºte o picturã de mediu în<br />
cãutarea salvãrii care nu mai vine. Povestea<br />
aglomereazã pe ultima treime a cãrþii<br />
cãutãri, toate infructuoase, iubiri clãtinate<br />
de vicii, minciuni mari ºi mai mici,<br />
rugãciuni, întru milostirea Celui de Sus,<br />
înlãcrimãri ºi beþii.<br />
Va fi de observat cã pe secþiuni<br />
limbajul naturalist se dezvãluie precum un<br />
joc al atingerilor corporale, ispitelor,<br />
osmozei cu plânsul.<br />
Astfel, „Ana Maria ºi îngerii” îºi<br />
rotunjeºte profilul. Cum eram sigur,<br />
naraþiunea, cu subiect, intrigã, epicã,<br />
desfãºurare în lãmurirea comportamentelor,<br />
se defineºte ca infiltrat naturalistã. Era normal,<br />
dat fiind cã Radu Aldulescu este – în<br />
acest moment – cel mai important ºi înzestrat<br />
prozator de esenþã naturalistã pe care îl avem.<br />
Nãscut sã audã ºi sã împlineascã muzica<br />
neantului îndepãrtat-apropiat.<br />
Finalul, moartea Anei-Maria, nu aduce<br />
nicio surprizã. Dacã este totuºi o nedoritã<br />
surprizã ea constã în înveliºul „istoriei”,<br />
înveliº cu îngeri, ca o experienþã trãitã<br />
dureros ºi, cumva, purificator. Tenacitatea<br />
luptei tinerei fete, a mamei ei, cu boala<br />
nemiloasã a copilei avea nevoie de aburul<br />
metaforic, mai degrabã literar-sentimental.<br />
Albumul aduce în pagini un fel de naivitate<br />
curatã ºi dramaticã. Iar moartea mai aduce<br />
necesarul corespondent la naturalismul ce<br />
trebuia reconciliat cu mizeria<br />
înconjurãtoare, a mariajului care nu este<br />
mariaj, a rememorãrilor greu de reconciliat,<br />
implicit a structurii narative construitã pe<br />
o sumã de legãturi accidentale ºi care,<br />
totuºi, deºi nu au nici caracter conjugal<br />
nici mãcar unul definist familiar, rezistã<br />
pânã la capãt.<br />
Cum rezistã traseul, mereu amintit,<br />
Viena, Arad, Viena drum al proiectelor<br />
avortate, al conjugãrilor fãrâmiþate, al<br />
recompunerilor înmormântate.<br />
Radu Aldulescu ºi-a fãcut datoria. A<br />
scris un „roman” nu tocmai strãin de<br />
acþiunea glandelor, dozat fiziologic ºi<br />
psihologic. Structuratã pe câteva<br />
cauzalitãþi, cele mai multe juxtapuse într-o<br />
retrospectivã dureroasã. I-a ieºit planul,<br />
chiar dacã nu toate legãturile faptice evitã<br />
nucleele melodramatice, intercalate teatral.<br />
Sã recunoaºtem, avea de dat seamã<br />
câtorva solicitãri de senzaþie. Pe tema de<br />
actualitate acceptatã generos. Radu<br />
Aldulescu nu a partiºat genul de istorisire<br />
uºor de tras spre agrement. A resuscitat<br />
în paginile lui una din sursele vieþii,<br />
edificându-ne în consecinþã.<br />
Prin exprimarea acestei atitudini (a<br />
ataºamentului la subiect), prozatorul, chiar<br />
dacã nu realizeazã la modul clasic-declinat<br />
clasificãri tipologice (proprii expunerilor<br />
naturaliste) probeazã, încã o datã,<br />
calitãþile deja dovedite de observator ºi de<br />
constructor.<br />
Portretul lui Mami, al Anei-Maria,<br />
ambele ascultând ºi de cerinþele meditaþiei<br />
succinte ºi de cele ale halucinaþiei, vegetative,<br />
pe urmã senzoriale, la final trecând<br />
de fruntariile procesului psihic, confirmã<br />
în Radu Aldulescu pe autorul celorlalte<br />
poveºti din „Amantul Colivãresei”, din<br />
„Istoria eroilor unui þinut de verdeaþã ºi<br />
rãcoare” sau „Proorocii Ierusalimului”,<br />
toate, absolut toate probe de sincronism,<br />
cronism post-naturalist.<br />
În fond, freamãtul pornirii materne,<br />
pulverizat de viaþa printre strãini, dar ºi<br />
întãrit de procesul inferior, cel care<br />
înfrãþeºte mama cu fiica, atât de bolnavã,<br />
vine din natura umanã. Radu Aldulescu îl<br />
descifreazã atent, deloc marcat de<br />
considerente sau scrupule cenzurative. El<br />
nu atenueazã acele experienþe crude,<br />
stârnite de instincte, în buna tradiþie a<br />
naturalismului ºi postnaturalismului. Prin<br />
aceasta ne probeazã cât de necesarã este<br />
revenirea la esenþele subiectivitãþii impulsive<br />
în condiþii de degradare fiziologicã,<br />
pe cât ºi de studiu al moravurilor. Iar pe<br />
de altã parte de colportare psihoticã.<br />
„Ana Maria ºi îngerii” iese din<br />
tendinþa generalã de a dramatiza epicul<br />
cu artificii autoscopice. Nu avem acces<br />
la un funcþionalism hibrid; a spune,<br />
dimpotrivã, optica naratorului fixeazã<br />
unul sau douã puncte de observaþie (ce<br />
se petrece la Viena, ce se petrece în<br />
ancheta întreprinsã la Arad) ca, în<br />
spiritul decupajului de la dragoste la<br />
durere, sã aflãm cum opereazã destinul.<br />
Suntem chemaþi la o anchetã a<br />
suferinþei. Ca în orice suferinþã obiectivul<br />
ei, de astã datã romanesc autoamendat, nu<br />
poate sã fie atenuat.<br />
Editura „Cartea româneascã” þinteºte<br />
bine dând continuitate colaborãrii cu un<br />
scriitor disjunct de patetisme periferice,<br />
denivelate, greu credibile. Alegerea, de<br />
facturã cinematograficã, are deplinã<br />
motivare nonfictivã.<br />
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
VALENÞE LITERARE<br />
Mihai Cimpoi<br />
EMINESCIANISM ªI CARAGIALISM*<br />
Brãtescu-Voineºti eminescianizeazã ºi<br />
caragializeazã, fiind înfeudat conjunctural<br />
aerului / curentului eminescian al epocii ºi<br />
intuind forþa neantizatoare a limbajului care<br />
lucreazã, ca la Caragiale, în fiinþa personajelor<br />
(faptul acesta a fost observat în cazul<br />
cocoanei Leonora).<br />
Eminescianizarea / caragializarea se produce<br />
nu doar la nivelul unor procedee lirice<br />
(în tinereþe gãsim un mimetism formal ºi<br />
motivic, poeziile sale fiind hipotextual<br />
eminesciene; „a fi e o pãrere, dar Moartea ce<br />
e oare?” ne duce direct la Mortua est, la<br />
interogativitatea existenþialã din poeziile de<br />
tinereþe, din Împãrat ºi proletar: „În orice om<br />
o lume îºi face încercarea, / Bãtrânul<br />
Demiurgos se opinteºte în van; / În orice<br />
minte lumea îºi pune întrebarea / Din nou: de<br />
unde vine ºi unde merge floarea / Dorinþelor<br />
obscure sãdite în noian? (...) În veci aceleaºi<br />
doruri mascate cu-altã hainã, / ºi-n toatã<br />
omenirea în veci acelaºi om – În multe formeapare<br />
a vieþii crudã tainã, / Pe toþi ea îi înºalã,<br />
la nime se distainã, / Dorinþi nemãrginite<br />
plantând într-un atom / Când ºtii cã visuacesta<br />
cu moarte se sfârºeºte, / Cã-n urma-þi<br />
rãmân toate astfel cum sunt, de dregi / Oricât<br />
ai drege-n lume – atunci te oboseºte / Eterna<br />
alergare... ªi-un gând te-ademeneºte / Cã vis<br />
al morþii eterne e viaþa lumii-ntregi”.<br />
Brãtescu-Voineºti a consimþit –<br />
programatic, electiv – sã fie din familia<br />
spiritualã din care a fãcut parte ºi Eminescu.<br />
A întreþinut, ca ºi Vlahuþã, un cult al lui<br />
Eminescu, versurile eminesciene fiind citate<br />
des în nuvelele ºi schiþele sale.<br />
Eminescianismul sãu este unul<br />
constructural, de fond sufletesc, apãrând,<br />
însã, în tonalitãþi minore, sentimentale,<br />
„duioase” („duioºia” a fost observatã de<br />
criticã drept dimensiune esenþialã) ºi de<br />
viziune asupra lumii (fãrã adâncimea,<br />
bineînþeles, a marelui poet). Marca<br />
existenþialã eminescianã se aplicã – în chip<br />
* Fragment din volumul Ioan Alexandru Brãtescu-<br />
Voineºti. Prefacerea firii, în pregãtire la Editura<br />
Bibliotheca.<br />
conºtient sau inconºtient – inadaptabilitãþii<br />
generale (care vine nu atât din<br />
incompatibilitatea cu mediul, dupã cum<br />
sugera Lovinescu, ci este „o expresie a tinereþii<br />
melancolice ºi totuºi grãbite”, Scrieri, op. cit.,<br />
p. 288), determinismului destinal, soarta<br />
lovind în orice împrejurãri, thanatofiliei chiar,<br />
antitezelor cer – pãmânt, trecut – prezent<br />
(forme vechi – forme nouã), real – ideal,<br />
modului de a concepe scrisul ce presupune<br />
perfecþiunea clasicistã, cãutare a „cuvântului<br />
din urmã” singurul care exprimã „fãrã sfialã”<br />
(precum spune povestitorul într-o nuvelã)<br />
adevãrul.<br />
În secvenþa Furtunã trecãtoare din<br />
Firimituri mãrturiseºte cã s-a ruºinat de<br />
„înfuriarea” asupra unui tânãr modelat de<br />
epoca „concepþiilor amare” ºi pornit sã obþinã<br />
genialitate, slavã, prosperitate („grabnica<br />
dobândire a unei însemnate situaþii materiale<br />
ºi sociale”) cã avea pe masã „versurile lui<br />
Eminescu, ce-mi pusesem în gând sã i le<br />
propun ca motto: „Când prin aceastã viaþã<br />
sã trecem ne e scris, / Ca visul unei umbre,<br />
sau umbra unui vis”.<br />
Motto-ul eminescian, pe care avea de<br />
gând sã-l propunã tânãrului la volumul Sete<br />
de sânge, se dovedeºte o sugestie absurdã<br />
cãci ura, setea de rãzbunare, setea de sânge<br />
cu care-ºi intituleazã volumul nu sunt<br />
sentimentele normale care trebuie sãdite în<br />
sufletul cititorului, ele nefiind, pe de altã parte,<br />
sincere.<br />
Încã din adolescenþã Eminescu devine<br />
pattern-ul lui Brãtescu-Voineºti, primul contact<br />
cu poeziile sale fiind de ordinul unei<br />
revelaþii a înseºi Divinitãþii: „Pe când eram în<br />
clasa a V-a am cãzut sub influenþa poeziilor<br />
lui Eminescu pe care le-am învãþat de le ºtiu<br />
ºi acum pe dinafarã. Cetirea poeziilor lui a<br />
produs în mine o schimbare care a neliniºtit<br />
câtva timp pe tatã-meu. Deasupra patului meu<br />
îi pusesem portretul cu versurile: «Din haos<br />
Doamne am apãrut ºi m-aº întoarce în haos /<br />
ªi din repaos m-am nãscut / Mi-e sete de<br />
repaos». Ceva din neliniºtea tatii ºi a mea am<br />
cercat sã zugrãvesc mai târziu în schiþa<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
11
intitulatã Inimã de tatã” (Conferinþã þinutã în<br />
seara de 8 martie 1932, la facultatea de litere;<br />
a se vedea vol. Din pragul apusului, gânduriamintiri,<br />
Bucureºti, [1935], p. 70-71).<br />
Rãspunsul lui Maiorescu constã în<br />
istorisirea convorbirii cu Eminescu în care a<br />
invocat infidelitatea Veronicãi, inclusiv cu<br />
Caragiale ºi l-a îndemnat sã renunþe la<br />
cãsãtoria cu ea.<br />
Admiraþia faþã de Eminescu, Brãtescu-<br />
Voineºti i-o împãrtãseºte ºi lui Maiorescu,<br />
care-i mãrturiseºte, la rândul sãu, detalii<br />
privind încercarea criticului de a împiedica o<br />
cãsãtorie a poetului cu Veronica Micle. În<br />
aceastã secvenþã, prozatorul vorbeºte despre<br />
o pãrere a sa personalã despre Luceafãrul:<br />
„ – Cum sã mã explic eu mai clar?... Vedeþi,<br />
Luceafãrul lui Eminescu e o baladã. De<br />
obiceiu, baladele produc cetitorului mare<br />
încântare, un fel de beþie fermecãtoare, o stare<br />
sufleteascã asemãnãtoare cu aceea pe care<br />
ne-o pricinuieºte o sonatã sau o simfonie.<br />
Mã gândesc la cele mai frumoase balade pe<br />
care le cunosc, – citirea nici unei din ele nu<br />
mi-a sugerat gândul cã ea trebuie sã fi izvorât<br />
dintr-o adâncã sfâºiere sufleteascã înduratã<br />
de autor. Ei bine, citirea Luceafãrului mã face<br />
sã cred cã Eminescu a fost îndemnat sã-l scrie<br />
de o mare durere pe care trebuie s-o fi îndurat.<br />
Ce ziceþi?”.<br />
Lumea lui Brãtescu-Voineºti nu e pusã<br />
sub senul unei fenomenalitãþi distincte, cu<br />
contururi clare, ci sub semnul unei<br />
procesualitãþi difuze, al nietzscheenei<br />
schimbãri a tablei de valori. Formele noi nu<br />
derivã din formele vechi, venind din afarã cu<br />
o potrivnicie agresivã, neantizatoare. Sunt<br />
formele fãrã fond maioresciano-eminesciene,<br />
care genereazã – caragialian – verbiajul,<br />
„marea trãncãnealã”, automatismele<br />
limbajului. Ibrãileanu intuia esenþa acestei<br />
epoci a ciudatei întâlniri – la polurile opuse<br />
ale spiritului – a lui Eminescu ºi Caragiale.<br />
„Am spus aiurea cã limba eroilor lui Caragiale<br />
– prin stropºirile ei, prin felul ºi gradul stropºirii<br />
– redã exact spoiala de civilizaþie,<br />
caricaturizarea culturii strãine primite,<br />
debilitatea organului receptor etc. între Ricã<br />
Venturiano ºi Eminescu (sã-mi ierte Dumnezeu<br />
aceastã alãturare de nume) stã toatã cultura<br />
noastrã modernã – stãm noi toþi ceilalþi pe un<br />
punct oarecare al liniei” (G. Ibrãileanu,<br />
Campanii, Bucureºti, 1971, p. 317-318).<br />
Brãtescu-Voineºti se aflã, cu o<br />
exemplaritate indiscutabilã, pe un punct<br />
anumit al liniei ce trece între Caragiale (Ricã<br />
Venturiano) ºi Eminescu.<br />
Meditaþia lui Miºu Gerescu, din finalul<br />
Scrisorilor, este eminescianã prin dorinþa<br />
personajului de a se proiecta „departe de<br />
ropotul lumii”, ºi „mai presus de trebuinþele<br />
vieþii de toate zilele” ºi prin setea de a pricepe<br />
lucrurile, „de a pãtrunde tainele, prin nãzuinþa<br />
de a oglindi o cât mai mare parte a lumii în<br />
care trãieºti”.<br />
Personajul brãtescian reflecteazã, ca ºi<br />
Moºneagul din Archaues, asupra unui punct<br />
saliens „care apare în mii de oameni, dezbrãcat<br />
de timp ºi spaþiu, întreg ºi nedespãrþit” ºi care<br />
„miºcã cojile, le mânã, una-nspre alta, le<br />
pãrãseºte, formeazã altele nouã, pe când<br />
carnea zugrãviturilor sale apare ca o materie,<br />
ca un Ahasver al formelor, care face o<br />
cãlãtorie ce pare vecinicã”: „Azi stând singur<br />
pe marginea izvorului vorbãreþ mã gândeam<br />
aºa: Nu e a ta setea asta de pricepere, de<br />
pãtrundere a tainei care te-nconjoarã. E setea<br />
lumii de pricepere, de pãtrundere a tainei care<br />
te-nconjoarã. E setea lumii întregi, e setea<br />
substanþei din care e alcãtuitã. Urmeazã cu<br />
mintea înapoi de-a lungul nenumãratelor mii<br />
de veacuri ºi ai s-o gãseºti necontenit arsã,<br />
mistuitã de dorul de a se destãinui ei însãºi.<br />
La început una ºi aceeaºi fãrã deosebiri în<br />
sânul ei, învârtindu-se nebuneºte în haos.<br />
Din aceastã învârtire pesemne, ºi din locurile<br />
deosebite pe care le ocupau, faþã de osia<br />
împrejurul cãreia se învârteau, pãrþi dintr-însa<br />
capãtã însuºiri deosebite”.<br />
Omul se vede chinuit de setea de a<br />
pricepe „lucrurile mici, lucrurile depãrtate,<br />
dincolo de hotarul simþurilor slobode”, chinul<br />
fiind de fapt al matricei – „cãci ce eºti<br />
dumneata decât o formã trecãtoare în care<br />
s-a îmbrãcat ea, ca sã-ºi potoleascã dorul de<br />
a se cunoaºte?”.<br />
Eminescianismul profund al lui Brãtescu-<br />
Voineºti constã în aceastã viziune<br />
„ahasfericã” a formelor materiei care e<br />
cuprinsã, ea însãºi, de „setea de ºtiinþã”, de<br />
chinul perceperii. Fiinþa ºi nefiinþa se îngânã<br />
în necuprinsul cosmic. Ca ºi Eminescu,<br />
Brãtescu-Voineºti surprinde, în reveriile sale<br />
nocturne, muzica sferelor: „goarna miilor de<br />
aºtri ce fug în spaþiu” produce „sunete care,<br />
toate la un loc, sã întocmeascã o simfonie<br />
uriaºã ºi divinã” (la Eminescu: „Ca un maistru<br />
ce-asurzeºte în momentele supreme, / Pân-a<br />
nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere, /<br />
Ce-o aude cum se naºte din rotire ºi cãdere”<br />
– Scrisoarea V); „Colo, unde te-aºteaptã toþi<br />
îngerii în cor, / Ce-ntoanã tainic, dulce a<br />
sferelor cântare” – La mormântul lui Aron<br />
Pumnul; „Eºti tu nota rãtãcitã / Din cântarea<br />
sferelor, / Ce eternã, nefinitã, / Îngerii o cântã-n<br />
cor?” – La o artistã).<br />
Personajele multor nuvele mor sub<br />
„acompaniamentul” acestor cântãri a sferelor<br />
în chip ritualic, mioritic (Dan Mãnucã observã:<br />
„Cunoaºterea biologiei i-a fost de folos lui<br />
Brãtescu-Voineºti pentru aflarea unui<br />
echilibru în atitudinea faþã de moarte a<br />
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
acceptat fenomenul printre cele cosmice, care<br />
trebuie privite fãrã „revoltã”, ca o lege a<br />
integrãrii. Într-un fel, scriitorul se înrudeºte<br />
cu atitudinea pe care o presupune concepþia<br />
popularã, în Mioriþa: moartea personajelor se<br />
produce sub o boltã ademenitoare: aºtrii<br />
rotindu-se calm, fac sã rãsune în sferele<br />
celeste sunete celeste, sunete ce însoþesc<br />
împlinirea destinului acceptat. Sfârºitul mai<br />
tuturor personajelor este aproape apoteotic,<br />
dar cu discreþia pe care o reclamã efectuarea<br />
unui ritual de intimitate” (Dan Mãnucã,<br />
Introducere în opera lui I. Al. Brãtescu-<br />
Voineºti, Bucureºti, 1997, p. 107-108).<br />
Armonia cosmosului ce transpare în<br />
cântarea sferelor, revelatã în momentul trecerii<br />
în nefiinþã, dar de fapt, într-o fiinþã universalã,<br />
apoi armonia naturii care, alãturi de cea a<br />
cosmosului, împresoarã sufletul lui Miºu<br />
Gerescu pe malul unui „izvor vorbãreþ”, unite<br />
– amândouã – într-o armonie a transcendentului<br />
contrasteazã cu dizarmonia contingentului.<br />
Contrapunctarea se face, iarãºi, în<br />
spiritul mitopo(i)eticii lui Eminescu (haos din<br />
care se încheagã formele armonioase, antiteze<br />
pãmânt – cer, naturã – civilizaþie, integrare<br />
prin moarte în cosmos, cântare a sferelor, fuga<br />
în naturã ca spaþiu securizant, ca otium,<br />
„izvorul vorbãreþ” ca simbolizare a lui<br />
Demiurg, a lucrãrii eterne – „vecinic este numai<br />
râul: râul este Demiurg”).<br />
Totul se exprimã prin armonia – clasicistã –<br />
a limbajului. E un limbaj, însã, care se preface,<br />
în consens cu prefacerea firii. Mai mult decât<br />
atât: este stropºit, conform intuiþiei magistrale<br />
a lui Ibrãileanu.<br />
„Stropºit”, conform vorbirii populare,<br />
înseamnã „care este pronunþat sau scris<br />
incorect, pocit, schimonosit, stâlcit” (cf. DEI,<br />
Ch., 2007). Referitor la obiecte ºi fiinþe<br />
înseamnã „care este zdrobit, strivit în<br />
picioare”, cu privire la obiecte semnificând ºi<br />
„care este stricat, deformat”, iar la oameni „care<br />
este mutilat” ºi „care este zãpãcit, nebun,<br />
îndrãcit”.<br />
Poporul vede, astfel, în stropºealã o<br />
deviere – de ordin etic, psihic, fenomenal –<br />
de la natural ºi normal. „Stropºire” este<br />
echivalent cu „zdrobire”, „stricare”,<br />
„deformare” (a obiectelor), „mutilare”,<br />
„zãpãcire”, „nebunire”, „îndrãcire” a<br />
oamenilor, exprimare ºi pronunþare<br />
„incorectã”, „pocire”, „schimonosire”,<br />
„stâlcire” (a limbajului).<br />
Ca sã înþelegem în chip nuanþat ce are în<br />
vedere criticul Vieþii Româneºti prin<br />
stropºirea limbajului e cazul sã apelãm la<br />
studiile sale consacrate chiar dramaturgului.<br />
„Beþia de cuvinte”, remarcatã de<br />
Maiorescu, ia proporþii uriaºe la mahalagiul<br />
„cult” Ricã Venturiano: ea „e frazeologie<br />
pretenþioasã ºi dezordonatã, e o invenþie<br />
verbalã pricinuitã de asociaþii incoerente de<br />
cuvinte, e fraza care merge (subl. în text –<br />
n.n.) fãrã niciun substrat de gândire, într-un<br />
fel de ameþealã care ucide orice putere de<br />
inhibiþie”. Starea aceasta se produce „mai ales<br />
atunci când falsul intelectual vine în atingere<br />
cu idei ºi probleme mai presus de interesul<br />
real ºi de înþelegerea individului”. Tipurile cele<br />
mai caracteristice, precizeazã criticul, sunt<br />
Farfuride ºi Caþavencu, conu Leonida fiind<br />
mai degrabã un palavragiu, cãci: „Palavra e<br />
altceva decât beþia de cuvinte. E plãcerea unui<br />
om mediocru ºi lipsit de seriozitate de a spune<br />
tot ce-i trece prin cap” (G. Ibrãileanu, Studii<br />
literare, Bucureºti, 1968, p. 198).<br />
Prostia devine ridicolã atunci când e<br />
ajutatã de culturã ºi – mai cu seamã – de<br />
pseudo-culturã, ori simili-culturã, ori semiculturã:<br />
„Sã se observe cã aproape toate<br />
duºmãniile lui Caragiale se reduc la profunda<br />
lui versiune pentru prostia pretenþioasã,<br />
potenþatã ºi exhibatã cu ajutorul unei spoieli<br />
de culturã” (Ibidem, p. 203).<br />
„Iubirea de simplicitate ºi natural fãcea<br />
sã urascã „prostia pretenþioasã”.<br />
Caragiale dã dovadã de „o perfectã<br />
cunoaºtere a limbajului de mahala ºi de<br />
siguranþa de a ghici cum ar estropia<br />
mahalagiul un nou cuvânt”: „El avea în grad<br />
înalt simþul limbii ºi al posibilitãþilor ei. Pe baza<br />
analogiei ºi a ceea ce numesc lingviºtii<br />
etimologie popularã, el putea sã spunã fãrã<br />
greº cum ar schimonosi palavragiul de cutare<br />
grad cutare cuvânt nou. Ne este imposibil sã<br />
mai ºtim azi ce anume cuvinte stropºite din<br />
comediile sale sunt datorite divinaþiei lui, dar<br />
desigur cã dacã nu ar fi cuvântul „pamplezir”,<br />
el ar fi ºtiut cã în mahala „par plaiser” trebuie<br />
sã capete aceasta” (Ibidem, p. 207).<br />
Într-o ipostazã ridicolã apare conu Nae<br />
din Inimã de tatã atunci când încearcã sã<br />
înþeleagã pasaje din cãrþi franþuzeºti, citite de<br />
fiul sau Miºu de la care aºteaptã sã aibã mai<br />
multã învãþãturã decât el ºi pe care-l sfãtuieºte<br />
sã citeascã numai cãrþi ce sã-i fie prietene,<br />
adicã acele prin care sã-l cunoascã mai bine<br />
pe Dumnezeu: „De la, despre… quadruple…<br />
racine, rãdãcinã… de principe, …a<br />
principiului… de la raison suftisante… asta<br />
nu ºtie”.<br />
În fond, bãtrânul tatã îl vindecã pe fiu de<br />
culturã falsã, de „duhul de tãgãduire ºi de<br />
rãzvrãtire” pe care l-a generat „întâia cãlãtorie<br />
în þara gândurilor despre rostul lumii”.<br />
În mod caragialian Niþã Ionescu este<br />
obsedat de „gândul aducerii unui reghiment<br />
de antilerie în oraº”: „– Nu vezi dumneata,<br />
domnule Alecule, cã nu merg treburile de loc?<br />
Înainte vreme aveam ºi noi viile. Mai miºca<br />
ceva toamna, dupã cules. Acum, de când cu<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
13
filopsera, s-a dus… Ia sã ai dumneata aici un<br />
reghiment de antilerie, care va sã zicã<br />
aproape o mie de oameni, atâþia cai, ofiþeri,<br />
paraofiþeri. Tii! Ce asta, e joacã? Odatã se<br />
ridicã oraºul de nu-l mai cunoºti”.<br />
Încercând s-o convingã ºi pe soþia sa de<br />
foloasele aducerii reghimentului, îi vorbeºte<br />
„filosoficeºte”: „Miþo dragã, omul dacã nu<br />
trãieºte-n viaþa lui ºi pentru un ambiþ…”.<br />
Povestitorul deschide paranteza: „În redusul<br />
vocabular al domnului Niþã, dupã cum se<br />
vede, ambiþ avea înþelesul de ideal”.<br />
Caragialesc este ºi limbajul color din<br />
„lumea dreptãþii”: „M… da… bãiat bun… cam<br />
prezumþios… cam încãpãþânat… cam prea dese<br />
divergenþe, care pierd vremea tribunalului…”.<br />
Un întreg tabel de nume comice, aducând<br />
aminte de cele din comediile lui Caragiale, ne<br />
este prezentat în Coana Leonida care comparã<br />
ºi o gãinã ce a stat fãrã mâncare douãzeci de<br />
zile prinsã între lemne cu cãlugãriþa<br />
portughezã Barbara Ubryk (în pronunþarea<br />
coanei: Balbara Ulbricht), încarceratã<br />
arbitrar timp de 21 de ani într-o mãnãstire:<br />
„Ca ºi coana Leonora, fiecare lighioanã îºi<br />
are ghenealoghia ei. Aºa, canarii sunt din<br />
prãsila lui Iancu Cornoveanu, vestit pentru<br />
canari; unul din câini, Garsonica, ãl de curte,<br />
este nepot de frate al vestitului Osman, adus<br />
de „dumnealui” de la Braºov; iar cãþelul de<br />
casã, Bijulicã, este strãnepot al altui Bijulicã,<br />
dãruit cocoanei Leonorii de Hristache Mincu,<br />
în vremea când era prefect”. Dupã toatã<br />
evidenþa numele pitoreºti de aici contrasteazã<br />
cu numele simple pe care le poartã personajele<br />
din nuvele: Andrei Rizescu, Niþã Ionescu,<br />
Miºu, Miºu Gerescu; Niculãiþã Gropescu,<br />
conu Nicolae, Gheorghiþã al Anghelinei…<br />
Dupã Roland Barthes, „a scrie înseamnã<br />
a frânge lumea (cartea) ºi apoi a o reface”<br />
(Roland Barthes, Critique et verité”, Paris,<br />
Seil, 1966, p. 76).<br />
Scriitorul modern ar avea de-a face cu o<br />
dublã „frângere”, deoarece trebuie sã „frângã”<br />
o lume deja „frântã”. Limbajul vine sã exprime<br />
aceastã dublã frângere, sã refacã o lume<br />
refãcutã.<br />
Lumea veche, epopeicã, în care poetul ºi<br />
noi ne simþim (dupã cum spune Hegel) acasã,<br />
se „frânge”, astfel încât ne pomenim într-o<br />
lume dinafarã, strãinã, ostilã, într-o straneitate<br />
(freudianã). Suntem strãini ºi în limbaj, în care<br />
ne simþim repovestiþi – eminescian – de „o<br />
strãinã gurã”.<br />
Unitatea Ontosului ºi Logosului s-a<br />
destrãmat, arhetipalitatea (naturalitatea) a<br />
fost înlocuitã de artefactualitate<br />
(nenaturalitate). Poetul nu mai este un rostitor<br />
de zeu, ci (anti) rostitor al lipsei de zeitate.<br />
Brãtescu-Voineºti se impune în mod<br />
programatic ca eminescian în confraternitatea<br />
mântuitoare cu natura, care îi oferã idealitatea<br />
râvnitã pentru suflet, cugetare, dar ºi pentru<br />
„cuvântul din urmã” cãutat. Povestitorul se<br />
opune astfel „frângerii” lumii ºi „frângerii”<br />
limbajului care se spalã, se primeneºte, se<br />
liniºteºte ca ºi sufletul:<br />
„Aºezaþi-vã jos pe marginea unui râu<br />
ºi priviþi la apa care se scurge sub umbra<br />
anilor ºi a sãlciilor, ºi o sã simþiþi cum vã vã<br />
ºi vã duce cu dânsa toate amãrãciunile,<br />
toate necazurile, toate gândurile rele. Peste<br />
câtãva vreme vã simþiþi sufletul spãlat,<br />
primenit, liniºtit”.<br />
Povestitorul mãrturiseºte cã pe marginea<br />
apelor „îºi dã gândurile la trior”, pleava<br />
alegându-se singurã ºi plecând cu apa.<br />
Nemulþumirile ºi amãrãciunile ce apãreau<br />
catastrofale în oraº se reduc singure la proporþii<br />
neînsemnate, credinþele ce pãreau nestrãmutate<br />
se destramã ºi se spulberã, ambiþiile ºi dorinþele<br />
ce pãreau grozav de legitime odinioarã apar<br />
acum ridicole ºi vane.<br />
Ceea ce este important pentru povestitorulscriitor<br />
este ºi încolþirea ºi înflorirea gândului<br />
care aduce „cuvântul din urmã”:<br />
„ªi mai mãrturisesc cã tot ce am scris,<br />
acolo pe marginea apelor l-am cugetat.<br />
Acolo, gândul aiurea sãdit în mintea mea<br />
încolþea, creºtea, înflorea. Acolo ºi numai<br />
acolo puteam gãsi cuvântul din urmã, cu care<br />
aveam sã termin, cuvânt ce în zadar mã<br />
chinuiam sã gãsesc aiurea…”.<br />
Minunea este, în fond, o parabolã despre<br />
puterea cuvântului în mãsurã sã vrãjeascã<br />
ºarpele. Aceastã putere este asiguratã ºi de<br />
credinþã ºi lipsã de sfialã ºi îndoialã. Textul<br />
pentru vrãjit este dictat cu condiþia ca sã nu<br />
fie spus altora: „Subt o piatrã mare-nvoaltã, /<br />
ªade-un bou negru urnit, / Din bãrbie dând, /<br />
Din limbi scãpãrând. / Mãi Cernate,<br />
blestemate! / Blestema-te-ar Dumnezeu / Sã-þi<br />
curgã veninul tãu, / Ca unturã slinului. / Trei<br />
nuiele de alun împleticite, / Gura ºarpelui<br />
împietritã / Herendeu! / Berindeu! / Grãrãvior,<br />
stai pe loc!”.<br />
Este dictat ºi textul pentru dezlegatul<br />
vrãjii: „ªarpe! / Sã fii viteaz, / Sã umbli precum<br />
ai umblat, / Sã muºti precum ai muºcat. / Sã<br />
treci prin vãi adânci, / Ape reci, / Du-te!”.<br />
Crezul estetic al lui Brãtescu-Voineºti este<br />
similar cu crezul estetic eminescian, credinþa,<br />
„cuvântul din urmã”, lipsa de sfialã ºi îndoialã<br />
trimiþându-ne la Epigonii („Voi credeaþi în<br />
scrisul vostru…”, se spune despre „sântele<br />
firi vizionare”) ºi la Criticilor mei (cu acea<br />
pateticã ºi programaticã întrebare: „Unde vei<br />
gãsi cuvântul / Ce exprimã adevãrul?”).<br />
Nuvelistul impune acest crez estetic într-o<br />
epocã a modernitãþii ce oscila între limbajul<br />
eminescian, bazat pe armonie ºi limbajul<br />
caragialian pus sub regimul „stropºirii”.<br />
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
NOTE DE LECTURÃ<br />
Iordan Datcu<br />
MARIN CONSTANTIN NE-A RELEVAT<br />
UN UNIVERS SONOR INEDIT<br />
Cele trei cãrþi au apãrut în ultimele patru<br />
decenii, prima semnatã de Viorel Cosma<br />
însuºi, Corul Madrigal al Conservatorului<br />
(1971), Marin Constantin în dialog cu Iosif<br />
Sava. Constelaþia Madrigal (1986; ediþia a<br />
doua, 1993) ºi Madrigal sau Magia<br />
sunetelor (1996) de Grigore Constantinescu,<br />
au fost consacrate formaþiei corale<br />
conduse de Marin Constantin<br />
ºi din ele Viorel Cosma preia,<br />
în noua sa carte, Dirijorul<br />
Marin Constantin, portret<br />
eseistic (Editura Magic Print,<br />
Oneºti, 2011, 328 p.),<br />
„esenþele tari”, însã cartea sa<br />
îndreaptã unghiul de<br />
observaþie, cum anunþã ºi<br />
titlul ei, spre conducãtorul<br />
formaþiei corale. Delimitarea<br />
care nu se poate face foarte<br />
tranºant, ºi Viorel Cosma<br />
nici n-o face, pentru cã în<br />
fond tot despre Madrigal este vorba.<br />
Viorel Cosma, prieten de o viaþã al<br />
maestrului, are în cartea sa o imagine de<br />
ansamblu asupra dirijorului, însã focalizeazã<br />
demersul sãu exegetic pe momentul de<br />
apogeu (2000-2005) al pãrintelui<br />
Madrigalului. Dupã o întreagã bibliografie<br />
în care s-a fãcut risipã de formule<br />
elogioase, absolut motivate, spune autorului<br />
cãrþii, exegeza trebuie sã se axeze pe<br />
nuanþe, pe elementele particularizatoare în<br />
activitatea dirijorului în fruntea cameratei<br />
renascentiste. Între aceste elemente,<br />
stãruie asupra clãdirii repertoriului „dupã<br />
chipul ºi asemãnarea personalitãþii artistice<br />
a dirijorului”, asupra diversitãþii lui stilistice,<br />
bogãþiei, amploarei repertorului muzicii<br />
româneºti cântate, succeselor internaþionale<br />
ale formaþiei, care a concertat în Canada,<br />
SUA, Coreea de Nord, Japonia, San<br />
Marino, Luxemburg, Lichtenstein,<br />
Macedonia, Olanda, Republica Moldova,<br />
URSS, Spania, Italia, Iugoslavia, Anglia,<br />
Elveþia, Cehoslovacia, Belgia, Austria, în<br />
1984, spre exemplu, dând 65 de concerte<br />
în oraºe din 25 de state americane. Bogata<br />
discografie (p. 249-317) este grãitoare<br />
pentru zonele muzicale abordate: pagini<br />
corale din muzica pentru copii, muzicã<br />
contemporanã româneascã, madrigale,<br />
colinde româneºti (de Ion Chirescu, T.<br />
Brediceanu, D.G. Kiriac,<br />
Sabin Drãgoi, Gh. Cucu,<br />
Nicolae Lungu, Anton Pann,<br />
Ilarion Cociºiu, Francisc<br />
Hubic, Vasile Popovici,<br />
Mihail Bârcã, Timotei<br />
Popovici, Ion Costescu, Emil<br />
Monþia, Ion Borgovan,<br />
Nicolae Ursu), muzicã<br />
renascentistã (G. de Machaut,<br />
Orlando di Lass, G.P.<br />
Palestrina, Luca Marenzic,<br />
C. Monteverdi, G. da Venosa<br />
º.a.), muzicã modernã ºi<br />
contemporanã româneascã (Anatol Vieru,<br />
Pascal Bentoiu, ªtefan Niculescu, Tiberiu<br />
Olah, Cornel Þãranu º.a.), muzicã vocalã<br />
din Muntenia, Moldova ºi Transilvania,<br />
cântãri din ritualul ortodox cu versete din<br />
Triod, bijuterii corale româneºti.<br />
Repertoriul relevã orientarea celui care l-a<br />
alcãtuit, spre cântarea bizantinã ºi psalticã,<br />
spre colinde ºi muzica gregorianã. O<br />
adevãratã încercare a fost pentru Madrigal<br />
trimiterea în strãinãtate, prin Valeriu<br />
Anania, care s-a aflat, între anii 1965 ºi<br />
1976, la Arhiepiscopia Ortodoxã Românã<br />
în SUA ºi Canada, a benzii cu colinde.<br />
Preocupat sã surprindã unicitatea<br />
dirijorului Marin Constantin, autorul cãrþii<br />
face o retrospectivã a „constelaþiei”<br />
personalitãþilor dirijorale: G. Musicescu,<br />
Gh. Dima, Ion Vidu, Marcel Botez, Nicolae<br />
Lungu ºi D.D. Botez. Faþã de aceºtia, Marin<br />
Constantin se detaºeazã nu în primul rând<br />
prin amploarea repertoriului (peste o mie<br />
de piese), ci prin performanþele tehnice ºi<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
15
artistice în arta coralã: „Marin Constantin<br />
a intrat deja în legenda muzicii corale<br />
româneºti ca omul de sintezã al tuturor<br />
precursorilor sãi, care a reuºit sã atingã<br />
piscul înãlþimilor artistice, fãrã a mãsura<br />
eforturile strãdaniilor de acumulare a<br />
coordonatelor ascunse în subconºtientul<br />
muzicianului de excepþie. Nu aºezarea<br />
stereofonicã a cântãreþilor sãi pe scenã<br />
(copiatã zadarnic de zeci de formaþii în anii<br />
1980-1985) a constituit noutatea<br />
Madrigalului, nu psihotehnica în<br />
meºteºugul dirijorului l-a singularizat<br />
printre profesioniºtii genului vocal, nu acel<br />
imperceptibil non-vibrato la vocile grave<br />
au sporit suavitatea ascunsã a madrigalelor<br />
renaºterii ºi colindelor româneºti – ci<br />
întregul complex de mijloace de expresie<br />
descoperite în conþinutul textelor redate<br />
publicului într-o hainã sonorã originalã a<br />
constituit «cheia fermecatã» a pãtrunderii<br />
la esenþã a frumosului repertoriu secular,<br />
adus la luminã într-o viziune caracteristicã<br />
distinctã, inconfundabilã”.<br />
De fiecare datã, Viorel Cosma<br />
subliniazã cu fineþe câºtigurile Madrigalului,<br />
ca atunci când scrie cã „Acolo unde<br />
repertoriul corului Madrigal se depãrteazã<br />
la o distanþã fãrã egal faþã de toate formaþiile<br />
vocale româneºti, este în domeniul<br />
motetului, cantantei, oratoriului ºi operei<br />
de concert, iar în privinþa colindei se poate<br />
vorbi, în cazul, Madrigalului, de o renaºtere<br />
a unei vechi forme vocale, de sorginte<br />
popularã arhaicã”. Altãdatã, colindele „se<br />
executau fãrã nuanþe, extrem de rar ca<br />
tempo, cu voce puternicã de piept, cu<br />
repetãri mecanice ale versurilor, fãrã nicio<br />
legãturã între text ºi muzicã – într-un<br />
cuvânt aproape mecanic, automat,<br />
instinctiv. La corul Madrigal, dirijorul a<br />
încercat sã realizeze din fiecare colindã,<br />
o operã de artã, o micã bijuterie sonorã.<br />
Limpezimea de cristal a cuvintelor printr-o<br />
impecabilã dicþiune, severitatea respectãrii<br />
ritmurilor, bogãþia de nuanþe, cu<br />
accente subtile pe pianissime, cu înlãturarea<br />
rubato-urilor excesive, cu<br />
emisiunea vocalã non-vibrato – totul a<br />
schimbat interpretarea colindelor de<br />
odinioarã într-o paletã modernã de artã<br />
vie, sclipitoare.<br />
Prin cele 115 fotografii, multe dintre<br />
ele color, cartea, tipãritã pe hârtie foarte<br />
bunã, are þinuta unui album, care-l prezintã<br />
pe Marin Constantin din anii copilãriei la<br />
Urleta de lângã Câmpina pânã la ultimul<br />
concert al Madrigalului la Ateneul Român,<br />
cu puþin înainte de trecerea dirijorului la<br />
cele veºnice. O singurã observaþie avem<br />
la capitolul iconografiei: Marin Constantin<br />
nu se aflã, în fotografia de la pagina 111,<br />
în curtea Mãnãstirii Sinaia, ci a Bisericii<br />
Sf. Nicolae din Scheii Braºovului.<br />
Aflãm, din pagina a doua a cãrþii, cã<br />
Liliana Pispiris a rãspuns de corecturã.<br />
S-au strecurat însã o serie de greºeli. Unii<br />
compozitori au nume greºite: Cornelia<br />
Cezar (Corneliu), Mihail Kogãlniceanu,<br />
G.F. Haendel ºi G.F. Handel, Krszystof ºi<br />
Krzysztof Penderecki. Alte nume greºite:<br />
Sanda Sandru, Nicolae Lungru, Luce<br />
Marenzio, sin Agâi ºi sin Agãi, Mendelsshon<br />
(pentru Mendelshon), Boccacio (pentru<br />
Boccaccio). Opere care au douã nume:<br />
Matona mia cara ºi Matonna mia cara,<br />
Missa Criola ºi Missa Criolla, Missa Pater<br />
Nostra ºi Missa Pater Noster. O altã<br />
greºealã: Carmina Barana. Alte tipuri de<br />
greºeli: slobozâ-ne, itinerar, înâlþat, apatiþia<br />
(pentru apariþia), invariabil apare forma<br />
aceiaºi piesã, aceiaºi emoþie, aceiaºi<br />
mãsurã (în toate cazurile trebuia aceeaºi),<br />
interpretãrile, recunoºtea, constatând,<br />
multitudinea, marele (marile), lucrãri,<br />
epopepeiei (epopeii), nici decum<br />
(nicidecum). Construcþii greºite: înfrãþiri<br />
a popoarelor (corect: ale), repertoriul de<br />
prime audiþii a Madrigalului (ale), efectul<br />
peste hotare a acestor concerte (al),<br />
discuri, exclusive cu madrigaluri (exclusiv)<br />
personalitate discretã, care nu i-a plãcut<br />
sã facã declaraþii (corect cãreia), capabil<br />
sã-l înlocuiascã pe Corul (sã înlocuiascã<br />
Corul). Lista de greºeli de tipar este mai<br />
lungã, dar ne oprim aici.<br />
La palatul Cantacuzino, unde a fost<br />
lansatã cartea, unul dintre vorbitori,<br />
criticul literar Alex ªtefãnescu a spus,<br />
între altele, cã el n-a întâlnit mulþi oameni<br />
care sã fi citit o sutã de cãrþi, iar domnul<br />
Viorel Cosma a scris o sutã de cãrþi.<br />
Vorbitorul s-a bazat pe lista cãrþilor datã<br />
în volumul de acum. Dacã acea listã ar<br />
fi fost altfel departajatã, pe scrieri<br />
personale, ediþii îngrijite ºi colaborãri la<br />
volume colective, s-ar fi vãzut cã vreo<br />
13 volume sunt ediþii îngrijite ºi vreo 11<br />
sunt colaborãri la volume colective.<br />
Scrisã cu erudiþia cunoscutã ºi foarte<br />
apreciatã a distinsului etnomuzicolog ºi cu<br />
cãldura ce o merita evocarea unui prieten<br />
de o viaþã, cartea maestrului Viorel Cosma<br />
este un vibrant omagiu adus celui care a<br />
fãcut cunoscutã muzica româneascã pe<br />
multe meridiane, celui care prin<br />
concertele ºi discurile de colinde ne-a<br />
revelat „un univers sonor inedit, unde<br />
muzica a cãpãtat accente celeste,<br />
îngereºti, diafane, din altã lume”.<br />
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
AFINITÃÞI SELECTIVE<br />
Ioan Adam<br />
LECTURI SINCERE*<br />
Constantin Coroiu, infatigabilul ziarist<br />
ºi critic alãturi de care am împins în ultimii<br />
douãzeci-treizeci de ani „carele greoaie” a<br />
douã mari cotidiane, unul mort politiceºte<br />
în 1989, altul rãposat gazetãreºte mai târziu<br />
(deºi continuã sã aparã), publicã la editura<br />
ieºeanã Edict un volum format mare, elegant,<br />
frumos, pe care-l intituleazã ºocant Lecturi<br />
Subiective. Titlul sunã a declaraþie de<br />
independenþã intelectualã ca ºi Lecturile<br />
infidele ale lui Nicolae<br />
Manolescu cu care mã<br />
delectam în anii studenþiei.<br />
Mã întreb însã dacã<br />
subiectivitatea chiar trebuia<br />
ridicatã la marele pavoaz,<br />
dacã nu cumva aceastã<br />
subliniere apãsatã a neatârnãrii<br />
nu e redundantã. Orice literat<br />
este subiectiv – criticul ºi<br />
istoricul literar nu fac<br />
excepþie –, aºa cã ºi<br />
obiectivitatea (însuºirea<br />
esenþialã a criticului dupã<br />
Lovinescu!) nu poate însemna decât<br />
minima subiectivitate. Mã mai pune pe<br />
gânduri ºi o confesiune, cam imprudentã,<br />
a autorului, care se socoteºte a fi (vezi<br />
pagina 172) un „plaisirist”. Plãcerea nu-i<br />
un criteriu axiologic. Poate sã-þi placã,<br />
meloman fiind, ºi Simfonia a IX-a, ºi o<br />
tarantelã. Sau, îndreptându-ne spre<br />
literaturã, te pot delecta ºi Amintirile din<br />
copilãrie, ºi Hronicul mãscãriciului<br />
Vãlãtuc. Observ doar cã atunci când e<br />
vorba de plãcere, domnul Constantin<br />
Coroiu o cautã în aerul tare al înãlþimilor,<br />
singurul care-i prieºte Operei. El nu scrie<br />
despre minori sau, dacã o face totuºi, atunci<br />
fiþi siguri cã e vorba îndeobºte de un<br />
„minor mare”. Aºa cã aº intitula eseurile<br />
lui Lecturi Sincere, având în minte când<br />
propun aceastã încadrare vestitele Opinions<br />
sincères ale altui ieºean: Nicolae Iorga...<br />
* Constantin Coroiu, Lecturi Subiective, Editura<br />
Edict, Iaºi, 2010.<br />
Când îºi aduna, în 1899, fulminantele<br />
articole din L’Indépendance roumaine prin<br />
care oferea o panoramã a lumii intelectuale<br />
a românilor din anul respectiv, Iorga nu<br />
þinea seama de convenþii, autoritãþi, poziþia<br />
socialã a celor vizaþi (persoane însemnate<br />
de talia lui Hasdeu, D. A. Sturdza, Gr.<br />
Tocilescu, V. A. Urechia) ºi indica fãrã<br />
menajamente punctele nevralgice ale vieþii<br />
culturale din acele vremi. Mutatis mutandis,<br />
acelaºi lucru îl face ºi<br />
Constantin Coroiu. Sinceritatea<br />
lui, integralã, netemãtoare,<br />
e o formã a curajului<br />
sprijinit pe îndelungã<br />
cumpãnire. Criticul este<br />
mereu în „campanie”,<br />
înainteazã ºi se repliazã strategic,<br />
subordonându-ºi toate<br />
demersurile interpretative<br />
unui þel mãrturisit cu<br />
francheþe: „Nicio bãtãlie nu<br />
e mai dramaticã decât bãtãlia<br />
pentru adevãr.” Adevãrul<br />
(adevãrurile) lui se profileazã polemic, în<br />
luptã cu inerþia de tip nou care presupune<br />
„canonul”, „corectitudinea politicã”, falsa<br />
moralitate, prostia resentimentarã a unor<br />
frustraþi, tupeul unor nevertebraþi puºi pe<br />
demolarea valorilor constituite. Subiectele<br />
eseurilor sale sunt îndeobºte „refuzaþii”,<br />
„expiraþii” terfeliþi de închizitori ajunºi în<br />
poziþii de influenþã „graþie democraþiei<br />
noastre de bodegã ºi de peluzã”, cum<br />
noteazã într-un puseu pamfletar autorul<br />
Lecturilor Subiective. El scrie despre<br />
Eminescu, Sadoveanu, Cãlinescu, Pârvan,<br />
Rebreanu, Buzura, despre literatura rusã<br />
privitã de la o vreme cu un rictus dispreþuitor,<br />
despre vechi ºi noi, integrându-i ºi<br />
pe unii ºi pe alþii într-un flux demonstrativ<br />
a cãrui þintã este relevarea justiþiarã a<br />
valorilor perene.<br />
Chiar ºi un subiect de istorie literarã –<br />
Miron Costin – pe care s-ar putea crede<br />
cã s-a aºternut colbul timpului, devine un<br />
prilej de raportare polemicã la actualitate,<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
17
la dezacordul irezolvabil ºi etern dintre<br />
intelectualul veritabil ºi puterea vremelnicã.<br />
Tocmai de aceea Miron Costin are<br />
anvergura unui „destin simbol”, aºa cum<br />
se afirmã în eseul introductiv al cãrþii.<br />
Constantin Coroiu redeseneazã harta unui<br />
conflict medieval insistând asupra opoziþiei<br />
ireductibile dintre inculturã (Constantin<br />
Cantemir era un analfabet uºor manevrabil<br />
de intriganþii din jurul lui!) ºi culturã, dintre<br />
putere ºi raþiune. E o confruntare tragicã,<br />
îmblânzitã în cazul dat de remuºcãrile<br />
tardive ale ucigaºului de pe tronul<br />
voievodal: „Cantemir-vodã dup-acee mult<br />
se cãie ce-au fãcut ºi de multe ori plânge<br />
între toatã boierimea ºi blãstãma pe cine<br />
l-au îndemnat de-au grãbit de l-au tãiat.”<br />
(Ion Neculce, Letopiseþul Þãrii Moldovei).<br />
În alte þãri, cu mai mare trecere pe scara<br />
civilizaþiei, „ºeful justiþiar” ºi cult ºi-a<br />
justificat crima, prevalându-se cinic de<br />
înalte raþiuni de stat. Nu mai departe decât<br />
în Franþa, sora noastrã mai mare care ne<br />
probozeºte sistematic de la o vreme,<br />
Charles de Gaulle a semnat sentinþa de<br />
condamnare la moarte a poetului Robert<br />
Brasillach, a cãrui graþiere o ceruserã mari<br />
nume ale literaturii franceze, de la Aragon<br />
la François Mauriac, invocând<br />
responsabilitãþile ce incumbã unui „grosse<br />
tête”. Iar „capul” respectiv a cãzut la 6<br />
februarie 1945, rãpus de plutonul de<br />
execuþie. Brasillach era unul din cei 10.000-<br />
11.000 de condamnaþi la moarte din prima<br />
domnie a lui de Gaulle...Are ºi democraþia<br />
occidentalã victimele ei...<br />
Atent la dimensiunea simbolicã a unei<br />
opere de odinioarã este criticul ºi în eseul<br />
Ieºirea din tranºeele latinitãþii estice,<br />
dedicat Cântecului gintei latine al lui<br />
Alecsandri, premiat în 1878 la Montpellier.<br />
„Dosarul” istorico-literar al respectivei ode<br />
nu e deloc triumfalist, aºa cã nu voi insista<br />
asupra lui. Nici Constantin Coroiu nu o<br />
face! Dar polemismul sãu structural îl<br />
împinge pe o cale nouã în rediscutarea unui<br />
triumf uitat. Criticul nu omagiazã opera,<br />
ci semnificaþia ei peste timp: „Mai<br />
importantã decât capodopera este<br />
perspectiva capodoperei. Mai importantã<br />
decât valoarea în sine a poeziei premiate<br />
era atunci deschiderea pe care poema ce<br />
avea sã devinã atât de cunoscutã o genera<br />
printr-o recunoaºtere a unui juriu<br />
european.” Latinitatea rãsãriteanã, pânã<br />
atunci ignoratã, obþinea în 1878 unul dintre<br />
primele ei succese, la puþini ani dupã ce<br />
Stanley ºi Michelet recunoscuserã<br />
frumuseþea sfâºietoare a Mioriþei.<br />
Bãtãlia pentru adevãr pe care o duce<br />
criticul presupune fronturi multiple.<br />
Constantin Coroiu este, desigur, un<br />
naþionalist, un naþionalist luminat, capabil<br />
sã observe ºi sã înfiereze cu verva<br />
pamfletarã ce-i vine atât de bine ºi defectele<br />
capitale ale etniei: micimea, meschinãria,<br />
individualismul, conformismul pãgubos al<br />
intelectualilor ce se dau dupã vremi, în loc<br />
sã le înfrunte. Îndeosebi primul capitol al<br />
cãrþii conþine texte de aceastã naturã în care<br />
elogiul „pãrinþilor fondatori” de literaturã,<br />
„repetabila întoarcere” la valori, la mituri<br />
naþionale ºi blamul rezervat contestatarilor,<br />
detractorilor de tip nou ocupã simultan<br />
scena demonstraþiei. Ilustrativ pentru acest<br />
tip de demers binar este „Dosare”<br />
Eminescu, eseu consacrat admirabilei<br />
iniþiative a profesorilor ieºeni Magda<br />
Ursache ºi Petru Ursache de a face<br />
istoricul receptãrii critice a Doinei ºi<br />
Luceafãrului. Douã constatãri ale<br />
eseistului meritã cu deosebire a fi<br />
subliniate. E rectificatã în primul rând o<br />
veche imagine a „Junimii” ca societate<br />
„comopolitã” refractarã la patriotism.<br />
Într-un mediu în care se vorbea îndeobºte<br />
despre „naþionalitate în marginile<br />
adevãrului” se produce în seara zilei de 5<br />
iunie 1883 (ziua dezvelirii statuii ecvestre<br />
a lui ªtefan cel Mare ºi a lecturii Doinei la<br />
„Junimea” – n.n. I.A.) un eveniment<br />
consemnat cu emoþie nereþinutã de Jacob<br />
Negruzzi: „Efectul acestor versuri, care<br />
contrastau aºa de mult cu celelalte ode ce<br />
se compuneau cu ocazia acelei strãlucite<br />
serbãri fu adânc indescriptibil. În contra<br />
obiceiului Junimii, cãreia nu-i plãcea sã-ºi<br />
manifeste entuziasmul, pentru întâia datã<br />
de 20 de ani de când exista societatea, un<br />
tunet de aplausuri izbucni la sfârºitul cetirii<br />
ºi mai mulþi dintre numeroºii membri<br />
prezenþi îmbrãþiºarã pe poet.” E reliefatã<br />
apoi, în al doilea rând, identitatea de<br />
structurã dintre cenzorii comuniºti ºi<br />
„cominterniºtii mutanþi” ce-ºi ascund<br />
apetiturile inchizitoriale sub plastronul<br />
„corectitudinii politice”. Sub arcul încordat<br />
al notaþiei corosive sunt adunaþi imediat ºi<br />
scribi infatuaþi de talia lui Rãzvan<br />
Rãdulescu, T. O. Bobe, Cristian Preda, dar<br />
ºi un istoric nonagenar de bon ton, purtat<br />
ca sfintele moaºte pe la diverse televiziuni<br />
ºi radiouri, care a deplâns „naþionalismul”<br />
lui Eminescu ºi a regretat editarea<br />
postdecembristã a Doinei ºi a gazetãriei<br />
eminesciene. Constantin Coroiu nu-i dã<br />
numele, aºa cã n-o voi face nici eu, ceea<br />
ce nu mã împiedicã sã remarc cu<br />
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
stupefacþie lipsa de reacþie a adevãraþilor<br />
istorici faþã de discutabilele opinii ale acestui<br />
omniprezent Mihail Drumeº al istoriografiei<br />
româneºti noi care are prizã la un tineret<br />
debusolat ºi necultivat.<br />
Mãsura – care îl caracterizeazã totuºi<br />
pe autorul Lecturilor Subiective în pofida<br />
polemismului – e o altã trãsãturã a criticului.<br />
Când laudã (ºi o face nu de puþine ori!) nu<br />
alunecã în elogii adormitoare, nu scapã<br />
telegarii pe panta abruptã a admiraþiei<br />
neînfrânate. (O excepþie existã totuºi ºi<br />
când scriu asta mã gândesc la cascada<br />
encomiasticã rezervatã bârfotecii cãreia<br />
Marian Popa îi spune Istoria literaturii<br />
române de azi pe mâine!) Aceastã calitate<br />
junimistã a spiritului sãu e vizibilã în<br />
cronicile de carte care au în majoritatea<br />
lor subiecte de ordin istorico-literar. Cu unii<br />
dintre cei comentaþi (Constantin Parascan,<br />
Ioan Holban, Alexandru Dobrescu, Nichita<br />
Danilov º.a.) Constantin Coroiu pare a fi<br />
în relaþii de prietenie. Ceea ce nu-l<br />
împiedicã sã punã punctul pe i când crede<br />
a descoperi vreo fisurã în argumentaþia<br />
preopinenþilor. Tonul înalt cu care începe<br />
analiza cãrþilor lui Constantin Parascan:<br />
„eminentul cercetãtor, biograf, exeget al<br />
lui Creangã”, „lecturã captivantã”, „analizã<br />
profundã ºi revelatoare”, „migãloasã<br />
informare pânã la epuizarea surselor” e<br />
temperat imediat de bemoli. „Eminentul”<br />
mângâiat amical pe creºtet e tras imediat<br />
de mânecã, admonestat pentru verbiajul<br />
preþios din „categoria «mofturilor»”,<br />
mustrat civilizat, dar energic, pentru<br />
„demonstraþia discutabilã”, pentru<br />
„contestaþiile juste”, poate, într-un alt plan,<br />
dar în cazul de faþã (e vorba de reproºurile<br />
aduse de C. Parascan lui G. Cãlinescu<br />
pentru cã ar folosi expresii dubitative – n.n.<br />
I.A.), sigur în afara „chestiei”. Dau doar<br />
un exemplu de rectitudine moralã, de<br />
sinceritate criticã ce nu se pierde în<br />
arcanele de atâtea ori înºelãtoare ale<br />
prieteniei dintre literaþi: „Constantin<br />
Parascan pare sã ignore faptul cã biografi<br />
de anvergura unor G. Cãlinescu, ªtefan<br />
Zweig ori Henri Troyat, ca sã-i amintesc<br />
doar pe aceºti trei mari ai secolului XX,<br />
nu doar repovestesc vieþi, ci reîntemeiazã<br />
mituri sau le conferã acestora o nouã<br />
vigoare ºi o nouã strãlucire. Faptul cã G.<br />
Cãlinescu îl portretizeazã pe humuleºtean<br />
ca fiind: mâncãu, afemeiat, leneº etc. ar<br />
putea pãrea cã ne contrazice. Numai cã<br />
mitul rezistã la aceatã probã ºi, mai mult,<br />
iese întãrit din praful istoriei reale în care a<br />
fost coborât tocmai în scopul potenþãrii<br />
lui. Aºa stând lucrurile, a-i reproºa lui<br />
Cãlinescu expresiile dubitative,<br />
condiþionale, ori unele date preluate din<br />
Amintiri din copilãrie e cel puþin<br />
inadecvat.” Hotãrât lucru, Constantin<br />
Coroiu are stofã de critic!<br />
Aceeaºi tehnicã a elogiului bine<br />
temperat e de gãsit ºi în Sita lui Holban.<br />
E un lucru notoriu cã laboriosul critic<br />
Ioan Holban a publicat o galerie de 137<br />
de portrete pe care a intitulat-o – cam<br />
emfatic – Istoria literaturii române.<br />
Portrete contemporane. Lipsesc din<br />
aceastã istorie, adesea bine scrisã, tocmai<br />
perspectiva, ierarhizarea, succesiunea de<br />
vãi ºi dealuri proprii acestui gen de<br />
scriere. Sita lui Holban e mai degrabã un<br />
ciur, dacã nu chiar un dârmon cu ochiuri<br />
mari prin care trec prozatori ca Vasile<br />
Iancu, Dumitru Vacariu, nu ºi autori de<br />
talia lui Octavian Paler. Aºa cã obiecþia<br />
lui C. Coroiu mi se pare întemeiatã: „Dar<br />
pentru cã Ioan Holban face apel la «filtrul<br />
istoricului literar din viitor» nu-mi pot<br />
reprima un gând: unii autori care au trecut<br />
prin propria-i sitã vor exista, vor<br />
supravieþui, mai mult ca sigur, numai în<br />
panorama sa. Ba mã tem cã ei ºi în<br />
prezent, ca prozatori, existã doar în<br />
aceastã carte.” Fraze de acest gen sunt<br />
sarea ºi piperul oricãrei demonstraþii<br />
critice, dau unui comentator certificatul<br />
de profesionist.<br />
N-aº încheia aceste notaþii fãrã a<br />
remarca fineþea asociativã, tehnica<br />
digresiunii, inserþiile narative, referinþele<br />
acide la realitãþi contemporane literare ºi<br />
neliterare. Constantin Coroiu nu se<br />
menþine în perimetrul rigid al cãrþii<br />
abordate, ci-ºi coloreazã inspirat eseul<br />
cu trimiteri aluzive la lumea din imediata<br />
apropiere. Dau, ºi în acest plan, câteva<br />
citate probatorii. Când Constantin Cãlin,<br />
eruditul exeget al lui Bacovia, constatã<br />
cã junimiºtii au înclinat decisiv spre<br />
romanþã societatea româneascã, fiindcã<br />
„în prelungirea euforiei nãscute de<br />
Rãzboiul de Independenþã, se infiltreazã<br />
în suflete oboseala ºi dezamãgirea”,<br />
criticul nu-ºi reprimã o întrebare: „Ce s-o<br />
fi infiltrat în sufletele generaþiei<br />
postdecembriste de s-a «înclinat decisiv<br />
spre manea»?” ªi încã o adnotare<br />
corosivã pe seama unui aforism<br />
sadovenian: „Tãtarul vinde ºi pe tatu-sãu<br />
(Dacã aº fi maliþios, aº putea adãuga:<br />
darmite flota)”. Din fericire, Constantin<br />
Coroiu nu e maliþios... Dar dacã o fi,<br />
totuºi, subiectiv cum îl ºtim?<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
19
ROMÂNUL A RÃMAS POET?<br />
Liviu Grãsoiu<br />
PERENITATE ARGHEZIANÃ<br />
Este binecunoscutã soarta unor<br />
scriitori fundamentali ai literaturii noastre<br />
în acest moment nefast pentru români,<br />
sfârºitul de secol ºi de mileniu. Perioada<br />
cuprinde ºi primul deceniu al lui 2000. Sunt<br />
ani de aºa zisã tranziþie din punct de<br />
vedere economic, social, politic ºi (vag)<br />
cultural, în care se sãvârºeºte cu<br />
aroganþã, cinism, un atentat faþã de<br />
valorile ce dau consistenþã ºi rezistenþã<br />
spiritualitãþii naþionale. În numele unui<br />
concept absurd (globalizarea) se duce<br />
constant o politicã de demolare a ceea<br />
ce nu reuºiserã comuniºtii, astfel încât<br />
România, doar-doar, nu va mai exista ºi<br />
nu va mai încurca triumful celor fãrã de<br />
þarã ºi fãrã Dumnezeu.<br />
În acest haos creat ºi întreþinut de<br />
autointitulaþii „elitiºti” se zbate ºi numele<br />
lui T. Arghezi, a cãrui operã a fost împinsã<br />
meticulos spre uitare, folosindu-se abil<br />
disputa fratricidã ºi cerinþele economiei<br />
de piaþã, unde a fost inclus, perfid, ºi<br />
învãþãmântul. Cu certitudine invizibilul<br />
rãzboi antiarghezian s-a manifestat ºi a<br />
cucerit teritorii nesperate, autorul<br />
Cuvintelor potrivite fiind tot mai rar citat,<br />
comentat, editat. Iatã însã cã apar în<br />
continuare exegeze, studii nu atât<br />
ocazionale, cât nãscute din obligaþia<br />
moralã a cercetãtorilor de a se închina<br />
unui idol adevãrat, a cãrui artã ºi-a<br />
pãstrat farmecul, iar valoarea i-a sporit,<br />
parcã, odatã cu trecerea anilor.<br />
Recent mi-au cãzut în mânã trei<br />
volume elocvente pentru stadiul actual al<br />
probãrii perenitãþii impunãtoarei creaþii<br />
argheziene. Primul dintre ele a fost tipãrit<br />
în 2010 ºi reprezintã ediþia necenzuratã a<br />
unui omagiu realizat sub egida U.S., la<br />
îndemnul preºedintelui de atunci, George<br />
Macovescu. Fostul diplomat (mare<br />
iubitor al Maestrului de la Mãrþiºor – lucru<br />
de care m-am convins definitiv încã din<br />
tinereþe) i-a comandat, pentru centenarul<br />
din 1980, d-lui Aurel Ciulei (eminent<br />
muzeograf devotat memoriei lui T.<br />
Arghezi) o lucrare exhaustivã, cuprinzând<br />
un studiu introductiv, o cronologie, o<br />
bibliografie, o sumedenie de mãrturii ale<br />
celor ce-l cunoscuserã ºi se mai aflau în<br />
viaþã, principalele referinþe critice, o<br />
succintã listã a traducerilor în limbi strãine,<br />
precum ºi o severã antologie din lirica<br />
arghezianã.<br />
Disciplinat, cercetãtorul a întocmit<br />
volumul omagial, respectând normele<br />
axiologice ºi estetice fireºti. Nu a putut<br />
însã bãnui perfidia cenzurii ce funcþiona<br />
ºi la „Cartea Româneascã”, unde<br />
lucrarea a fost realmente masacratã,<br />
autorul nemaiputând decât sã se roage<br />
de puternicii momentului sã nu-i mai punã<br />
numele pe copertã. Un gest de demnitate<br />
al intelectualului care nu-ºi negocia<br />
nobleþea ºi se retrãgea din calea<br />
absurdului violent, ce lovea în Arghezi la<br />
centenar ºi chiar în preºedintele U.S.<br />
chemat la ordine cu superioritate.<br />
Iatã însã cã dupã 30 de ani, exegetul<br />
de atunci a încredinþat ediþia necenzuratã<br />
Editurii PACO din Bucureºti, ºi a avut,<br />
în fine, bucuria reîntâlnirii cu propria-i<br />
trudã onestã, meticuloasã, iubitoare de<br />
adevãr, de frumos ºi de Arghezi.<br />
Prefaþa, intitulatã simplu (dar<br />
elocvent) Tudor Arghezi conþine<br />
observaþii de bun simþ, evitând exagerãrile<br />
ºi interpretãrile voit originale de care se<br />
simte atras fiecare nou redescoperitor al<br />
acelui univers fascinant imaginat în<br />
versuri, prozã ºi gazetãrie de „cel mai de<br />
seamã poet contemporan care asemenea<br />
lui Picasso, a trecut prin toate stilurile,<br />
curentele ºi ºcolile de la sfârºitul veacului<br />
trecut ºi din secolul nostru” (dl. A.C. are<br />
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
în vedere secolele al IXX-lea ºi al XX-lea<br />
– n.n.) ºi, prin urmare, „n-are loc în nici<br />
un curent literar”. Dl. Aurel Ciulei posedã<br />
arta conciziei, a diagnosticelor precise.<br />
Aºadar, în subiecte delicate, afirmã fãrã<br />
sã ºovãie: „Religiozitatea spiritului<br />
arghezian este astãzi un fapt evident, chiar<br />
ºi pentru cei care interpreteazã psalmii<br />
nu ca pe o aventurã religioasã, ci ca pe<br />
una generalã, eticã sau de cunoaºtere.<br />
Se uitã poate cã, înainte de a fi un spirit<br />
cu adevãrat religios, Arghezi e un poet,<br />
ºi experienþa lui monahalã este aceea de<br />
poet”. Analiza curge ferm, logic,<br />
convingãtor, caracterizãrile cãrþilor (în<br />
versuri sau în prozã) rãmân exacte ºi<br />
folositoare celor ce vor sã se iniþieze în<br />
arghezianism. Nuanþarea are locul ei ºi<br />
este bine plasatã: „Romanele lui T.<br />
Arghezi sunt viziunile fantastice ale unui<br />
poet, menite sã încorporeze în structura<br />
lor narativã momente de viaþã, semne de<br />
autobiografie spiritualã, cu personaje care<br />
sunt proiecþii convergente ale eului, dar<br />
ºi cu mitologii personale, în care<br />
descoperim intuiþiile unui univers lãuntric,<br />
ce ni se dezvãluie fragmentat, în raport<br />
cu specificul fiecãrei cãrþi”. ªi, iarãºi<br />
memorabil: „Romanul arghezian e un<br />
poem liric ºi el exprimã o serie de<br />
experienþe personale, transfigurate,<br />
pornind din copilãrie ºi pânã la vârsta<br />
deplinei maturitãþi”. Aurel Ciulei<br />
convinge, sintetizând o imensitate de<br />
opinii. Remarcabile mi se par<br />
consideraþiile despre pamfletul arghezian,<br />
nu însã ºi supraevaluarea plachetelor<br />
1907 ºi Cântare omului.<br />
În capitolul Cronologie m-aº fi<br />
aºteptat (lipsind acum cenzura) la vreo<br />
referire la întrebãrile mereu puse despre<br />
mama scriitorului, ca ºi la atitudinea lui<br />
T. Arghezi manifestatã în cartea Din<br />
drum… redactatã în 1957, dupã o<br />
cãlãtorie în fosta URSS.<br />
Cu amar zâmbet se parcurge lista<br />
de titluri ale poeziilor lui Arghezi respinse<br />
de cenzurã în 1980 – Iatã câteva,<br />
destinate nostalgicilor regimului de atunci:<br />
Psalm („Vreau sã te pipãi ºi sã urlu:<br />
„Este!”), Morgenstimmung, Inscripþie<br />
de femeie, Inscripþie de bãrbat,<br />
Duhovniceascã, Rugãciune, Culturã,<br />
Dacica, Ex libris („Carte frumoasã,<br />
cinste cui te-a scris…”) Cumplite vremi,<br />
la fel cu acelea din Anii tãcerii (Ed.<br />
„Vasile Goldiº” University Press –Arad<br />
2010). Aceasta reprezintã într-adevãr o<br />
carte eveniment, pentru cã reproduce, în<br />
sfârºit, o parte dintre miile de versuri<br />
aºternute pe hârtie de orice fel (chiar de<br />
tip igienic!) în perioada când incomodul<br />
(politic) Arghezi fusese exclus din<br />
literaturã (inclusiv din manuale, planuri<br />
editoriale, biblioteci) de cãtre indivizi ce<br />
nu pot fi catalogaþi decât duºmani ai<br />
poporului român, iar nimeni nu i-a<br />
sancþionat prin justiþie. Volumul este o<br />
parte a donaþiei pe care fiul scriitorului,<br />
Baruþu, a fãcut-o întemeind ºi „Centrul<br />
de cercetare a literaturii argheziene” în<br />
cadrul Universitãþii de Vest – Vasile<br />
Goldiº. Dorinþa descendentului arghezian<br />
(acum plecat la cele veºnice) s-a<br />
concretizat într-o apariþie luxoasã, cu<br />
hârtie velinã, ceratã, de cea mai bunã<br />
calitate, cu un aparat de note ºi comentarii<br />
semnat de un tânãr cercetãtor (Mirel<br />
Anghel – autorul unei teze de doctorat<br />
intitulatã Viaþa lui T. Arghezi, în curs de<br />
apariþie) de reproducerea în facsimil a<br />
tuturor textelor selectate ºi de traducerea<br />
în francezã, englezã, germanã a<br />
comentariilor datorate lui Baruþu T.<br />
Arghezi, prof. univ. Aurel Ardelean ºi lui<br />
Mirel Anghel. Fiul lui Arghezi era parcã<br />
dator culturii române prin punerea în<br />
circulaþie a unor texte proscrise, ascunse<br />
ochilor securitãþii pânã în 1955 ºi salvate<br />
de la focul întreþinut în anii tãcerii de<br />
manuscrise argheziene, pentru<br />
dezmorþirea camerelor de la Mãrþiºor.<br />
Gestul are nu doar valoare de document<br />
ci ºi dimensiuni profund româneºti,<br />
întrucât „Centrul de cercetare de pe lângã<br />
Universitatea din Arad” stã de veghe la<br />
graniþã alãturi de Palatul Regal de la<br />
Sãvârºin, locuit de câþiva ani de<br />
Majestatea Sa, Regele Mihai.<br />
Mãrturiile lui Baruþu T. Arghezi,<br />
intitulate Zile negre – nopþi albe se<br />
referã strict la anii 1947-1955 ºi sunt, încã<br />
o datã, cutremurãtoare pentru toþi cititorii<br />
de poezie româneascã. Furia cu care a<br />
fost lovit ºi înjosit T. Arghezi de cãtre<br />
fanaticii regimului nou instalat de sovietici<br />
transmite ºi acum perplexitate ºi revoltã,<br />
aºa cum se întâmplã pentru cei ce se<br />
apleacã asupra vieþilor lui V. Voiculescu,<br />
N. Davidescu, Nichifor Crainic, E.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
21
Lovinescu, L. Rebreanu, I. Pillat, Valeriu<br />
Anania, V. Streinu ºi a multor altora,<br />
sacrificaþi în numele unor false idealuri,<br />
respinse de istorie ºi de condiþia umanã.<br />
Baruþu T. Arghezi desfãºoarã amintirile<br />
fãrã patimã, dorind sã se comporte ca un<br />
cronicar obiectiv. Nu reuºeºte<br />
întotdeauna, fiindcã sângele apã nu se<br />
face, iar rãnile fuseserã prea adânci. În<br />
mod firesc, mai puþin implicat este Mirel<br />
Anghel acesta reuºind o postfaþã de<br />
punere în temã la nivel european a ceea<br />
ce înseamnã creaþia lui T. Arghezi, unicã<br />
în splendoarea ei în întregul secol trecut.<br />
Sigur însã cã interesul se concretizeazã<br />
pe Caietul scoarþelor negre cum a<br />
numit Baruþu scrierile salvate ºi purtate<br />
cu sine în România, în Elveþia, vreme de<br />
decenii. Îl redescoperim aici pe T.<br />
Arghezi întreg, aºa cum se prezenta el<br />
cititorilor în anii de maturitate spre<br />
senectute. Poetul scria zilnic, aºa cum<br />
respira sau îºi împlinea funcþiile biologice.<br />
Viaþa lui nu era de conceput în lipsa<br />
creionului ºi a hârtiei, martori ai<br />
suferinþelor, lucrurilor, credinþelor ºi<br />
deziluziilor suportate în universul creat,<br />
de el însuºi, la Mãrþiºor. Poetul nu îºi<br />
schimbase nici registrul, nici temele<br />
predilecte, stãpânirea cuvântului era<br />
desãvârºitã, iar meºteºugul fãrã reproº,<br />
bijutierul fiind omniprezent (în pofida<br />
absenþei variantelor) ºi confirmând<br />
adevãrul dupã care unii creatori nu pot<br />
sã se manifeste decât la nivelul lor cel<br />
mai înalt. Dacã poeme întregi nu devin<br />
antologice, din cauza nerevenirii ºi<br />
neºlefuirii materialului, se pot cita în<br />
schimb o sumedenie de strofe, de versuri<br />
sclipitoare graþie exploziei metaforei ºi a<br />
insolitului ei. Câte un scurt poem pare a<br />
contrazice afirmaþia de mai sus, el fiind<br />
nãscut „la prima mânã” ºi nemaiavând<br />
nevoie de nici o virgulã, de nici un cuvânt<br />
în plus: „Cum ne plimbam în zare printre<br />
poteci /Te-am întrebat de ce þi-s mâinile<br />
mai reci / ªi strugurul urechii îngheþat. /<br />
Te-am întrebat de ce tuºeºti / Vezi, nu<br />
þi-am spus c-ai sã rãceºti? / Þi-am înnodat<br />
strâns basmaua de mãtase / Care pe<br />
umeri leºinase. / Þi-am pus mãnuºile ºi<br />
te-am certat / Tu ai surâs, pãpuºa mea /<br />
Mi s-a pãrut ori poate ai spus ceva / /<br />
Întâia frunzã galbenã din drum cãdea”.<br />
Editorii considerã drept titlu, primul vers.<br />
Cu acelaºi pronostic, dar cu un plus<br />
de dramatism, de întrebãri chinuitoare, de<br />
smulgere din piept a gemetelor<br />
existenþiale, poezia Mi-e fricã mamã<br />
„Mi-e fricã de condei ºi de hârtie, / De<br />
lume ºi singurãtate / Mi-e fricã, suflete,<br />
de toate. / De zi, de noapte, mai ales de<br />
noapte. / Trec murmure, trec ºoapte / ªi<br />
s-a oprit un cal în poartã. / Mi-e inima<br />
aproape moartã./ Trecea un car, parc-a<br />
trecut un dric / Mã cautã pe mine, cel<br />
atât de mic?” (M-aº fi aºteptat, ca în<br />
paginile de Cronologie sã se spunã ºi<br />
adevãrul, mereu ocolit, despre mama<br />
scriitorului).<br />
Obsesia mamei revine ºi în Te tot<br />
visez sãracã ºi flãmândã, paginã<br />
rãscolitoare, printre cele mai izbutite din<br />
întreaga liricã arghezianã. Trecerea<br />
timpului, meditaþiile când senine<br />
(Crepusculul începe sã semene a<br />
amiazã) când clocotind de revoltã în<br />
urma considerãrii injustiþiei atitudinii divine<br />
(v. poemul amplu Când hotãrâºi<br />
tãriei sã-i faci un început ºi Supliment<br />
1), duioasele notaþii despre prietenii<br />
patrupezi din preajma casei (Cuþu) se<br />
înscriu în ceea ce fãcuse farmecul liricii<br />
argheziene ºi stabilise nota inconfundabilã<br />
a talentului ºi artei sale de zeu în potrivirea<br />
cuvintelor. Dacã înþelepciunea vârstei<br />
este vizibilã (Fabulã, În tot ce) ºi<br />
binevenitã, tot binevenite sunt expresiile<br />
ferme, aproape dure adresate noilor<br />
stãpâni ai României (Eu sunt stãpân ºi<br />
nu ºtiu sã fiu slugã, Poveste) care nu<br />
au uitat atitudinea sintetizatã astfel: „Eu<br />
plâng. ªi plâng adânc./ Eu plâng povestea<br />
/ Vremurilor acestea”. Spre norocul sãu,<br />
nu le-au citit devotaþii regimului…Un<br />
mare regret trezeºte poemul Dacica<br />
scris într-o francezã impecabilã, de mare<br />
expresivitate. Un mare regret, întrucât<br />
singurul capabil sã transpunã în francezã<br />
lirica lui Arghezi, ar fi fost însuºi autorul<br />
Cuvintelor potrivite. Încã o datã, n-a fost<br />
sã fie pentru literatura românã…<br />
Anii tãcerii ar fi trebuit sã fie<br />
evenimentul literar principal din 2010,<br />
confirmând revenirea criticilor spre opera<br />
arghezianã.<br />
Despre cea de a treia carte,<br />
Apocalipsa dupã Arghezi (Ed. Betta –<br />
Bucureºti 2010) datoratã lui Aureliu Goci,<br />
într-unul din numerele viitoare.<br />
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
NOTE DE LECTURÃ<br />
Niculae Ionel<br />
FIRESCUL CA EXCEPÞIE<br />
Textele reunite în volumul cu titlul<br />
„Arta derivei” (Târgoviºte, Ed. Bibliotheca,<br />
2011) sunt strâns legate de revista „Litere”,<br />
încã de la apariþia ei, în aprilie 2000. Aceste<br />
editoriale ºi consemnãri de prima ºi ultima<br />
paginã, pe care autorul lor, criticul Tudor<br />
Cristea, le situeazã între pamflet ºi tabletã,<br />
plus câteva texte de altã facturã, incluse<br />
complementar, se percep ca detalii ce<br />
întregesc, în chip organic,<br />
o imagine a României<br />
postcomuniste, asaltatã de<br />
crize (economice, politice,<br />
spirituale, morale...).<br />
„Textele din acest volum au<br />
ca obiect viaþa noastrã din<br />
ultima vreme. Vorbind<br />
despre fapte ºi oameni, ele<br />
þintesc simptomul, nãravul,<br />
sindromul. Le privesc ºi vãd<br />
în ele istoria unei dezamãgiri<br />
colective ºi pe cea a unei<br />
dezamãgiri personale. O<br />
deziluzionare treptatã. ªi o necontenitã<br />
derivã. Cred cã mai sunt actuale, pentru<br />
cã lucrurile rãmân, din nefericire, aºa cum<br />
au fost: împotmolite parcã pe veci în<br />
mizerie – socialã, moralã, politicã. ªi chiar<br />
literarã. Dar ºi dacã lucrurile or sã se<br />
schimbe, cum ar fi ºi normal, trag nãdejdea<br />
cã din înseilãrile mele va rãmâne literatura.<br />
ªi râsul. Amar”. Râsul, ecoul absurditãþii,<br />
ºi amãrãciunea ca sediu al pesimismului<br />
aratã un adept al tradiþiei atât de vechi a<br />
scepticismului moral, care însã, raþional ºi<br />
solar fiind, rãmâne ºi un încrezãtor cã arta<br />
va fi pentru totdeauna o formã de<br />
cunoaºtere ºi de comunicare în sens etic.<br />
Fãrã imboldul vreunui partizanat politic,<br />
Tudor Cristea scrie dintr-o stringentã<br />
necesitate a spiritului, cu supleþe a frazãrii<br />
ºi claritate, despre o lume aflatã în derutã,<br />
strãbãtutã de ideologism ºi nonsens,<br />
inserând ºi avatarurile afective ºi<br />
intelectuale proprii – totul transpus ºi<br />
organizat textual într-o retoricã impusã de<br />
legea eficacitãþii. Pe lângã enormitãþile puse<br />
în scenã cu simplitate, indicând lipsurile,<br />
proasta organizare (în învãþãmânt cu<br />
deosebire), generalizarea dificilã ºi<br />
convulsivã a convingerilor democratice,<br />
cultura transformatã în distracþie, binele<br />
în succes material ºi<br />
frumuseþea în rafinament<br />
pervers, se întâlnesc ºi liniile<br />
structurale ale societãþii<br />
civile, conduse în locul de<br />
unde este întrevãzutã dorinþa<br />
scriitorului pentru o viaþã<br />
româneascã durabil<br />
întocmitã, cu aºezãminte ºi<br />
rânduieli sociale în care sã se<br />
regãseascã fondul omenesc<br />
profund ºi aspiraþiile sale<br />
istorice. Mobilitatea<br />
spiritului, informaþia ºi capacitatea<br />
asociativã a eseistului<br />
scot la luminã situaþii revelatoare ºi trec<br />
mult peste cerinþele unei analize curente<br />
specializate, iar dacã ne-am putea închipui<br />
forþa polemicã ºi pamfletarã de care<br />
dispune, lãsatã slobodã, amplificatã ºi<br />
capricios dirijatã într-o presã angajatã politic,<br />
ne-am convinge cã avem de-a face cu<br />
un condei de temut. Fãrã dram de cinism,<br />
întâlnim în aceastã carte o întreagã<br />
dialecticã a bunului-simþ ºi o subtilã antitezã<br />
a acestuia cu percepþia comunã. În multe<br />
rânduri, tabletele conþin „adevãruri”<br />
îndeobºte acceptate, pe care Tudor Cristea<br />
le rãstoarnã ori le schimbã fizionomia,<br />
printr-un stil colocvial dezinvolt, precis ºi<br />
lapidar totdeodatã, ce conferã reflecþiei o<br />
degajare fireascã: „Se aud, în presa noastrã<br />
literarã, lamentaþii tot mai numeroase,<br />
confirmate ºi de rezultatele unor sondaje,<br />
privind criza lecturii. Am exprimat mai<br />
demult pãrerea cã problema e falsã, cã, în<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
23
ealitate, cititorii de literaturã au rãmas la<br />
fel de mulþi / puþini ca înainte, numai cã o<br />
parte dintre cei care odinioarã citeau cãrþi,<br />
cãutând ºi gãsind în ele altceva decât<br />
literatura, s-au orientat în anii<br />
postdecembriºti cãtre o presã abundentã<br />
dar, din nefericire, senzaþionalistã,<br />
superficialã ºi de prost-gust, când nu de-a<br />
dreptul grobianã”.<br />
Sunt articole ce conþin zone restrânse<br />
voit teoretizate ºi structurate, dar de<br />
caracter intenþionat eseistic, de însemnare<br />
sau aparentã observaþie rapidã, marcate<br />
de o uºoarã ºi permanentã oscilaþie ºi<br />
curgere. Aºa sunt evitate delimitãri<br />
excesiv de tranºante ºi limitative, sporind<br />
capacitatea de sugestie ºi, surprinzãtor,<br />
precizia; prin urmare, simpla observaþie<br />
sumarã e aici neostentativ depãºitã.<br />
Succint, printr-un act de largã absorbþie<br />
ºi cristalizare, iatã cum identificarea unui<br />
chip de creaþie prinde consistenþã de<br />
efigie: „M. H. Simionescu este o naturã<br />
borgesianã. Pentru el, ca ºi pentru autorul<br />
celebrelor «Ficciones», viaþa e o aventurã<br />
într-un labirint livresc, iar modelul lumii<br />
e «Biblioteca». Spiritul borgesian se<br />
grefeazã însã pe un substrat caragialesc,<br />
urmuzian ºi balcanic, comic, grotesc ºi<br />
chiar tragic, grav, fantezist ºi tentat de a<br />
face abuz de înscenare ºi de mistificaþie.<br />
Astfel, autorul devine, la un moment dat,<br />
nu doar arhitect, dar ºi prizonier al pânzei<br />
în care îºi prinde prada”. Kogãlniceanu,<br />
I. H. Rãdulescu, Eminescu – ca atâþia<br />
predecesori – ºtiau cât le e dat sã fie ºi<br />
cum sã fie, pentru a rãspunde schimbãrilor<br />
timpului ºi a rãmâne nestrãmutat cu firea<br />
întreagã ºi rodnici. κi dãdeau seama unde<br />
este prinsã existenþa lor ºi încotro trebuie<br />
sã meargã pentru împlinirea unui destin<br />
pe cât de imperios, pe atât de greu. Aveau<br />
limpede conºtiinþa unei misiuni în matca<br />
culturii naþionale. Se aºezau sub vreme,<br />
potrivit vorbei ºtiute a cronicarului, nu rãtãceau<br />
pe cãi improprii ºi amãgitoare,<br />
dincolo de înzestrãrile ºi puterile lor,<br />
întrucât înþelegeau bine cã valorile literare<br />
nu se transmit în mod pasiv, ci trebuie<br />
recucerite înnoitor de fiecare generaþie.<br />
Eseistul, în ideea de matrice stilisticã (ºir<br />
de prefigurãri nãscute de geniul limbii),<br />
precizeazã, mai ales cu intenþie polemicã,<br />
un segment de istorie literarã; realizeazã<br />
un decupaj exemplar pentru zilele noastre<br />
– memorie ºi previziune, douã condiþii<br />
fundamentale ale noþiunii de culturã, în<br />
umanistica secolului al XIX-lea:<br />
„Kogãlniceanu, în «Introducþie», aduce<br />
numai niºte nuanþe. Ideea cã el ar fi<br />
generat un curent naþional-popular în<br />
literatura epocii e una inerþialã. Curentul<br />
exista deja, ca ºi literatura. În ce-l priveºte<br />
pe Heliade, el s-a nãscut, poate, prea<br />
devreme ca sã devinã scriitor mare, deºi<br />
talentul sãu era uriaº. Dar s-a nãscut la<br />
timp pentru a întemeia ºi a deschide drum<br />
altora, care au manifestat uneori<br />
ingratitudine faþa de el. Cum manifestãm<br />
ºi noi astãzi, dar cum n-a fãcut-o<br />
Eminescu la nici douãzeci de ani. Eminescu<br />
a înþeles, probabil, cã, dacã s-ar fi nãscut<br />
cu o sutã de ani înaintea lui Heliade, ar fi<br />
îngânat tropare, ar fi scris cronici sau ar<br />
fi ºlefuit, cu geniul sãu, în folclor,<br />
«Mioriþa». Pentru cã fiecare miracol îºi<br />
are vremea lui”. Deseori, puterea de adevãr<br />
e susþinutã prin comparaþie contextualã,<br />
ºi nu cazuistic (mod oricum obositor ºi<br />
mai vulnerabil a stârni controverse): „Astãzi<br />
l-am dat afarã pe Labiº din manualele<br />
noastre alternative ºi vrem sã-1 scoatem<br />
din literatura românã, pentru cã Labiº a<br />
cântat comunismul. De Esenin, care 1-a<br />
cântat pe Lenin, nu zicem nimic. Nu ºtiu<br />
ce zic ruºii, dar mi-e greu sã cred cã îºi<br />
permit luxul (pe care, iatã, noi ni-1<br />
permitem) de a scoate din literatura lor un<br />
mare poet. Eu nu spun cã e, în o asemenea<br />
acþiune, un plan bine pus la punct, ci doar<br />
una din boroboaþele pe care noi, românii,<br />
jucându-ne de-a istoria (ºi de-a istoria<br />
literarã) le facem. Dar mã vãd silit sã mã<br />
întorc la Cioran, care avertizeazã cã «acolo<br />
unde idolii se schimbã la fiecare generaþie,<br />
nu e de aºteptat longevitate în istorie… »”.<br />
Strãpungerea întunericului pânã la<br />
sursã se limpezeºte printr-o largã privire,<br />
ºi dincolo de spaþiul românesc. „Dintre<br />
numeroasele întâmplãri legate de tragedia<br />
de la World Trade Center, una mã<br />
urmãreºte încã: un cetãþean care lucra întrunul<br />
din turnuri a reuºit sã fugã dupã impact<br />
ºi, ajuns în apartamentul sãu, a<br />
deschis televizorul ºi a privit cum clãdirea<br />
în care ºi el s-a aflat se prãbuºea. Ipostaza<br />
mi se pare emblematicã pentru condiþia<br />
omului contemporan, parte dintr-un uriaº<br />
spectacol mediatic, actor, adesea tragic,<br />
ºi spectator în acelaºi timp. În urmã cu<br />
câteva sute de ani, o asemenea întâmplare<br />
ar fi ajuns la noi sub forma unei legende.<br />
Astãzi ia forma unei imagini care se propagã<br />
instantaneu pe întreg mapamondul, e privitã<br />
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
pe milioane de monitoare, dar, din<br />
nefericire, zic, adevãrul ei este supus unui<br />
ciudat proces entropic, o entropie a<br />
estetizãrii, a ficþionalizãrii. Totul e ca într-un<br />
film, totul e expresiv ºi trebuie sã fie<br />
expresiv. Privim doar imagini ale vieþii sau<br />
ale morþii. Fugim din miezul lor (aprins) ºi<br />
le privim doar umbra. Iubim femeile din<br />
jurnalele de modã, facem dragoste pe<br />
internet, murim pe micul ecran. Trãim<br />
într-o operã postmodernistã.” Lumea de<br />
azi – Turnul Babel (metaforã a demiurgiei<br />
malefic-antropocentrice) – propune, prin<br />
iminenþa propriei surpãri, dramoleta unor<br />
biete fiinþe conºtiente de ce ar urma sã li<br />
se întâmple. Televizate astfel, asemenea<br />
tragice evenimente nu sunt decât un efect<br />
post-nihilist. Cãci, pentru mulþi dintre noi,<br />
nu se înþelege cã am avea prilejul, nici<br />
pomenealã, de a ne vedea sfârºitul prin<br />
prisma vieþii de apoi. Lumea se dizolvã<br />
într-un ficþional (ca surogat al realitãþii)<br />
ºi ficþionalul în lume, iar hibridul ce rezultã<br />
îºi e sieºi suficient. În absenþa experienþei<br />
creatoare a suferinþei, se trãieºte anesteziat,<br />
plictisit ºi se cautã în compensare<br />
senzaþii tari. Realmente, oricât ar pãrea<br />
de exagerat, ne alungãm uneori plictisul<br />
de moarte, distrându-ne copios cu<br />
aceasta, fie ºi pe ecran, ca la un bal de<br />
adio. Într-adevãr, postmodernitatea<br />
societãþii globalizate ºi consumeriste nu are<br />
nicio referinþã miticã.<br />
Întreaga pledoarie a cãrþii ne lãmureºte,<br />
pe textura tâlcului adânc, cã rãul nu se<br />
ascunde în ordinea materialã a vieþii.<br />
Neajunsurile sunt debordant dezbãtute de<br />
cãtre mulþi (societatea româneascã se<br />
cufundã de ani buni într-o vorbãrie fãrã<br />
margini, cam pe aceleaºi subiecte), aproape<br />
numai exterior ºi material, dar rãdãcina lor<br />
e de gãsit în afara crizelor economice ºi<br />
politice, în natura intimã a omului, în<br />
absenþa orizontului sãu spiritual. În<br />
cuprinsul restrâns al tabletelor, susþinutã<br />
de subtilitatea stilisticã a scriitorului complet,<br />
ideea strãbate, în ritmul nestingherit<br />
al respiraþiei, energic ºi persuasiv, un cuplaj<br />
textual de scenariu retoric – Tudor Cristea<br />
fiind îndreptãþit, prin condiþia, sa de moralist<br />
(pe deplin asumatã acum), sã-ºi<br />
impunã opiniile. Reuºeºte, evitând pe tot<br />
parcursul a cãdea câtuºi pe cât într-o<br />
stânjenitoare predanie. Nicãieri în volum,<br />
ca în aceastã tabletã intitulatã „Guiness<br />
book” din care desprind un citat, nu e pus<br />
mai apãsat arãtãtorul pe ranã. Amintirea<br />
puritãþii originare ne induce dureros un<br />
sentiment de copleºitoare vinovãþie, de<br />
rupere a legãturii noastre sacre cu Cerul:<br />
„Aº fi vrut sã-mi amintesc, scriind, cum<br />
am avut într-un miez de noapte, copil fiind,<br />
revelaþia imensitãþii stelare, a vrajei mistice<br />
a nesfârºirii. Ieºisem din casã înaintea<br />
pãrinþilor mei, nerãbdãtor sã mergem la<br />
bisericã spre a primi luminã, ºi m-am<br />
pomenit nu în curtea noastrã de la þarã, ci<br />
de-a dreptul în univers. Aº fi vrut sã mai<br />
vorbesc despre senzaþia, încercatã de<br />
multe ori, cã în noaptea de Înviere aerul se<br />
purificã ºi se sfinþeºte. Poate despre faptul<br />
cã în satul unde am o casã moºtenitã þãranii<br />
vãruiesc în Sãptãmâna Mare camerele în<br />
care au locuit peste iarnã ºi pomii de la<br />
poartã ori din livezi. ªi cã acolo, atunci<br />
când înfloresc, în primãvarã, toþi zarzãrii<br />
de la porþi, ai putea înþelege ce va fi fiind<br />
Paradisul. Ori cã în satul acela, aflat nu<br />
departe de oraºul în care mã aflu acum,<br />
am încercat sã trãiesc timp de ºapte ani<br />
fãrã literaturã. A fost o experienþã<br />
interesantã, pe care am consemnat-o<br />
(totuºi!) într-un jurnal, care este însã lacunar<br />
ºi nici nu analizeazã, propriu-zis,<br />
stãrile sufleteºti ale celui-care-a-renunþatla-scris,<br />
ci evenimentele din gospodãrie sau<br />
diferite întâmplãri cu animale: numeroasele<br />
pisici ºi numele lor (la un moment dat<br />
aveam ºapte), superbul câine Lãbuº ºi<br />
sfârºitul lui întristãtor, ghiduºiile cãþeluºei<br />
Negruþa. ªi altele asemenea”.<br />
Deºi întâmpinate cu viu interes (citate,<br />
adesea integral, în alte publicaþii literare),<br />
eseistul a ezitat o vreme sã-ºi strângã în<br />
volum parte dintre editorialele ºi însemnãrile<br />
fragmentare din „Litere”, socotind cã, fiind<br />
presãrate într-un timp îndelungat, ar<br />
prezenta o notã discordantã ºi inactualã.<br />
O astfel de punere laolaltã e un gest de<br />
curaj pentru orice autor, ºi o probã, trecutã<br />
cu brio în cazul de faþã. Întregul acoperã<br />
o largã problematicã ºi conferã pãrþilor, ca<br />
liant, un plus de vigoare precum ºi un sens<br />
îmbogãþit, fãrã a fi, dupã credinþa mea,<br />
prea curând, nevoie de glosse la posibile ºi<br />
necesare reeditãri. Tudor Cristea a aruncat,<br />
când ºi când, un ochi proaspãt în perioada<br />
cu precãdere postdecembristã, în<br />
desfãºurarea ei de pânã mai ieri, ºi ceea ce<br />
ne-a dãruit, spre trezire, poate fi împreunã<br />
socotit realitate ºi cunoaºtere, document,<br />
recipient al culturii, dar ºi poveste cu urme<br />
ale paºilor lui Dumnezeu pe pãmânt, din<br />
câte mai sunt.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
25
LECTURI<br />
Liviu Ofileanu<br />
UN SUPERMODERNIST*<br />
„Capriciosul” profesor, critic ºi poet<br />
Octavian Soviany se trage din stirpea<br />
creatorilor pentru care mixtura ambiþioasã<br />
de fantezie ºi disciplinã ocupã locul central<br />
într-o selectã ars poetica, fiind<br />
convergentã lirismului abstract pe linia<br />
unor intelectualizanþi precum ªerban Foarþã<br />
sau Leonid Dimov, maeºtri ai deghizãrilor<br />
semantice ºi fini degustãtori ai sunetelor<br />
rare, elemente care abundã<br />
ºi în volumul Dilecta, Ed.<br />
Cartea Româneascã (2006),<br />
al cãrui titlu programatic,<br />
aliniat plãcerii barthesiene a<br />
textului, este pe cât de<br />
simplu pe atât de incitant.<br />
Giratã de trei texte semnate<br />
de scriitori consacraþi,<br />
cartea ni se prezintã astfel,<br />
spicuim: „(…) Citindu-i<br />
cãrþile ne lãsãm purtaþi prin<br />
burguri medievale germane,<br />
în vechi Italii renascentiste,<br />
în saloane franceze (…)”,<br />
(Nora Iuga); „Poet paradiziac<br />
(…) a dus rafinamentul<br />
livresc spre identificarea totalã în candoare:<br />
candoare scripturalã, imaginarã ºi<br />
combinatorie.”, (Al. Cistelecan). Ultimul<br />
adagiu îi aparþine lui Ioan Moldovan, care<br />
subliniazã la rândul sãu cam aceleaºi<br />
caracteristici ale poeziei practicate de<br />
poetul bucureºtean: „… propune o utopie<br />
a poeziei, în care toate discursurile nuntesc<br />
alchimic (…)”.<br />
Din larma de voci pro poesis care<br />
ipostaziazã scriitura lui Soviany pe traseul<br />
antenumit, o adãugãm ºi pe a regretatului<br />
teoretician Marin Mincu, premergãtoare<br />
sentinþelor de mai sus: „… un poet autentic,<br />
cultivând un discurs foarte personal,<br />
înþesat cu motive ºi motiveme mitice<br />
reactualizate ºi retrãite subtil dintr-o<br />
perspectivã postmodernã. El este adeptul<br />
poemului «epic», cu amplã desfãºurare<br />
* Octavian Soviany, Dilecta, Editura Cartea<br />
Româneascã, 2006.<br />
secvenþialã, reiterând o aparentã schemã<br />
narativã, implicitã unui discurs epopeic<br />
estompat în eboºa scriiturii colocviale<br />
(…)”, (coperta volumului Turnul lui<br />
Casanova – ?apte capricii, ed. Pontica,<br />
1997). Acum sã urmãrim ce ºi cum se<br />
nareazã în „epopeile” lui Soviany – dupã<br />
cum se poate observa din succintele<br />
prezentãri, stilul acestui poet prinde un<br />
anumit gen de cititor, fapt<br />
care denotã insaþiabila foame<br />
de livresc, „bulimie” plãtitã<br />
(ca ºi afinii sãi pomeniþi în<br />
primele rânduri) prin riscul<br />
de a rãmâne niºte rafinaþi ai<br />
saloanelor de lecturã.<br />
Firul epic are câte un<br />
„nod” în spiritul stãnescienei<br />
Lecþii despre cub (e vorba<br />
de o „neatenþie” ostentativã<br />
în aºezarea modulelor), iar<br />
Soviany insistã pe<br />
demonstraþia cã poemul nu<br />
e vidat de toate înþelesurile<br />
nici când metatextul i-a<br />
smuls toate „bijuteriile” (tropii); astfel cã<br />
în strofa (7) deºi constatãm cã Dilecta e<br />
goalã-puºcã: „În camerã ninge./ Dilecta e<br />
goalã.” – în strofa (9) „descoperim” cã<br />
Dilecta se dezbracã mai departe: „În dosul<br />
unei perdele/ se dezbracã Dilecta.”,<br />
(secþiunea Dilecta desnuda). E o scriiturã<br />
constituitã pe o spiralã: linia porneºte dintr-un<br />
centru nedevenit încã un „centru”, însã,<br />
pe mãsurã ce îºi urmeazã traseul<br />
aglutinând spaþiul (în cazul nostru, o<br />
geografie poeticã), microcosmosul în<br />
expansiune devine un centru al<br />
macrocosmosului. ªi proba practicã<br />
efectuatã de poet este o reluare în paginã a<br />
întregii secþiuni Dilecta desnuda...<br />
Pentru autor sunt mai relevante<br />
tonurile variabile (jovial, cinic ºi autoironic)<br />
ºi referinþele livreºti decât menajarea unui<br />
simplu cititor – se întâlnesc aici<br />
preþiozitatea vocabulelor specifice „plaiului”<br />
arondat (Italia, Franþa ori Persia), dar ºi<br />
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
jocul intelectual redus la o versificaþie de<br />
facturã trubadurescã, unde burlescul ºi<br />
muzicalitatea atribuitã unui Casanova al<br />
Poeziei dau acestor creaþii un aer<br />
programatic desuet, oferit spre delectare.<br />
Personajele sale apar ºi dispar fãrã a le resimþi<br />
cineva lipsa, semn cã accentul cade nu pe<br />
dicþia unui Marchiz (fie el ºi de Olivarez ori<br />
Medina), nici pe subiectul-narator, ci pe<br />
Dilecta sau Adora, care feminizeazã marele<br />
poem al vieþii ºi al morþii, aºa cum reseie<br />
mai jos: „Te-am dãltuit, Dilecta, din marmurã<br />
de Paros,/ Iar ºoldurile tale sunt Eros ºi<br />
Thanatos.”, (secþiunea Evantaiul Dilectei,<br />
distihul 56, p. 32).<br />
Astfel, ni se propune un calup de<br />
cãlãtorii imaginare în spiritul lui Borges –<br />
în iatacurile lui Casanova, în oazele liricii<br />
persane, permanentizând aura culturalã<br />
specificã perioadelor de timp extrapolate.<br />
Erotismul ca o moarte întru ºi pentru Artã,<br />
dozajul parcimonios, pauzele de rostire ºi<br />
solemnitatea sunt minate de mici autoironii<br />
care dau farmecul acestor versuri: „În altã<br />
viaþã/ am fost/ pisica Dilectei./ Acuma/ sunt<br />
ºoarece.”, (Dilecta desnuda, strofa 27, p.<br />
17); sau: „Ascult cum bate vântul, mã uit<br />
cum viscoleºte./ La ce sã-i scriu rãvaºe?<br />
Ea nu mi le citeºte.”, (Evantaiul Dilectei,<br />
distihul 44, p. 29). Afinitãþi cu simboliºtii<br />
români (în special Ion Minulescu) mixat<br />
pe influenþe siriene de rubayat à la Saadi<br />
ori Khayyam: „Flori de migdal sub pernã<br />
ºi-n pat sunt presãrate./ Precum Khayyam<br />
þi-aº face, Adora, rubaiate,/ Când luna se<br />
strecoarã-n alcov ca o pisicã,/ Privindu-þi<br />
roºcovanul izvor de voluptate.”, (Grãdina<br />
din ªiraz, rubayatul 1, p. 45). ªi poetul<br />
redimensioneazã mai departe în tradiþie<br />
postmodernã (remake) efigiile prãfuite ale<br />
poeziei reflexive, tema dragostei, a vinului<br />
ºi a morþii: „S-a îmbãtat ºi luna/ ªi zace<br />
într-un peº./ V-aº întreba, prieteni:/ De ce<br />
sã fim noi treji?// Mi-am dezlegat turbanul,/<br />
Adora, beau ºi cânt!/ Ce-s împãraþii<br />
Chinei?/ O mânã de pãmânt!”, (Grãdina<br />
din ªiraz, strofa 35, p. 53).<br />
Desfãºurate în patru secþiuni (Dilecta<br />
desnuda, Evantaiul Dilectei, Les billets<br />
doux, Grãdina din ªiraz), poemele Dilectei<br />
valorizeazã nesfârºitul spaþiu imaginar, iar<br />
în termeni thibodetieni putem afirma cã<br />
„prin operã ajungem la om” – în cazul de<br />
faþã, dãm peste un scriitor stãpân pe ars<br />
combinatoria. Sunt citabile destule poeme<br />
dar pentru cantabilitate am ales piesele 1 ºi<br />
2 din Les billets doux: „Vezi cum îºi duc<br />
cocorii spre miazãzi triunghiul?/ La noapte,<br />
fi-vom singuri în parc, comoara mea./ Am<br />
sã-þi culeg deci iriºi ºi roze cu mãnunchiul./<br />
Din fusta ta pestriþã, în formã de lalea,/<br />
Adora, þi se vede, puþin-puþin, genunchiul./<br />
/ Aºtept sã se arate la geamuri aurora./ Din<br />
nou e ceaþã multã pe chei la Saint-Malo./<br />
O sã dormin alãturi ca fratele ºi sora,/<br />
Roºcata mea. În patul de cedru rococo,/<br />
Ador sã îmi plimb mâna pe coapsa ta,<br />
Adora.”. Spiritul lui Platon înrâureºte<br />
subiectul, ºi tonul, când reþinut, când<br />
puternic ºi seducãtor îl face sã juxtapunã<br />
frumuseþea Lumii peste pubisul iubitei,<br />
desigur, cu o candoare nedisimulatã: „Caut<br />
binele,/ adevãrul ºi frumuseþea./ În corsajul<br />
Dilectei/ am gãsit/ douã cãpriþe”; ºi imediat<br />
urmãtoarea: „Dilecta se mirã:/ De ce au/<br />
pe pubis/ femeile o/ perniþã de muºchi?”,<br />
(Dilecta desnuda, strofele 23, 24, p. 16).<br />
Propensiunea pentru tamponãri<br />
lexicale inedite, jocul de clovn în arena unui<br />
”circ semantic” þin de încrederea fãþiºã în<br />
corespondenþe parnasiene ºi simboliste,<br />
piese în vecinãtatea lucidului Valéry (omul<br />
care tânjea în umbra lui Mallarmé la o poezie<br />
purã), unde cotidianul nu avea acces în<br />
text decât prin reþeaua de simboluri… tot<br />
o delectare. Aºa cum au afirmat<br />
comentatorii poeziei lui Soviany, aceasta<br />
îºi mutã centrul odatã cu ºarjarea<br />
numeroaselor discursuri („pelerinajul”<br />
observat de Nora Iuga) dar, nu prea<br />
departe întrucât ar fi un pas în gol – fiind<br />
de la sine o structurã epicã atent prelucratã,<br />
lirismul ei încorsetat se retrage cãtre matca<br />
modernismului nativ, acest fenomen având<br />
loc în pofida alunecãrilor „nedorite” în<br />
cotidian; asta pare sã însemne forþarea<br />
binecunoscutã a „prozatorului” condus de<br />
personaje spre un deznodãmânt în lipsa<br />
cãruia ar pluti în derivã – acel „discurs<br />
epopeic estompat în eboºa scriiturii<br />
colocviale”, cum spunea ºeful de la<br />
Cenaclul Euridice cu ceva vreme în urmã.<br />
Însã, pentru un autor care ºi-a statuat<br />
o logicã de incizie a realului, ºi pentru care<br />
paradigma redimensionatã funcþioneazã<br />
precum ornicul elveþian, o renunþare la<br />
fluxul poetic tributar poeziei de tip modernist<br />
apare ca un lucru indezirabil, poate ºi<br />
nepotrivit – mai ales cã în majoritatea<br />
poemelor Soviany mizeazã pe actul de<br />
sudurã (epicizare), poezia recâºtigând ºi la<br />
nivel formal mecanismele prozastice: monolog,<br />
dialog, alternanþa eurilor (vocilor),<br />
cultismul ºi înscenarea unor situaþii „demne<br />
de povestit” etc. Dacã urmãm grila<br />
manolescianã a celor patru direcþii ale<br />
poeziei româneºti, considerãm cã poezia lui<br />
Octavian Soviany e încadrabilã pe linia<br />
neomodernismului de facturã simbolistã, o<br />
niºã în care jubilaþia se rãfuieºte cu<br />
gravitatea burghezului claustrat între tomuri.<br />
Sau cu alte cuvinte, vorbim de un conflict<br />
acutizat dintre mãtasea unui papion ºi o<br />
pereche de blugi…<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
27
STEIURI<br />
George Anca<br />
TRÃDAREA BASARABILOR.<br />
41 APUD GABRIELA N.<br />
Prima ediþie a celebrului Dicþionar<br />
Larousse prezintã în anul 1866 familia<br />
domnitoare în Þara Româneascã/Romanian<br />
Country. Din nou roade, incipit,<br />
subcarpatic (turn), pe stins original în<br />
anecdotã resuscita(n)tã. Ne vom sãri<br />
genealogia prin grãdina muzeograficã la<br />
talie cu mamã cumanã. Din 41 de voievozi,<br />
33 ai lui Hristos. Cum c-au fost binder<br />
copii legitimi, naturali sau legaþi de Basarabi<br />
prin femei.<br />
Cine e ãsta, cã faþã de prozator, de<br />
analist nu are (Mazilu lui Puºi). Asta nu e<br />
piesã, scrie tu una pânã mâine, sã mi-o<br />
citeºti, da: addidaºii ãºtia buni ºi pentru<br />
protezã. Sau aici, autoproiecþia<br />
paranoicilor, bengalez la Chiuruº, pe<br />
ungureºte. Neam de bãutor domnesc. The<br />
biggest fight of your life, education. Teatrul<br />
de atacuri de pe Jermyn Street. Prietena<br />
Mihaelei Djuvara îndrãgostitã de un turc<br />
de la ambasadã, zdup amândouã, pentru<br />
spionaj (dar bengalezul?). Inner revolutions.<br />
My patriotism would be dead if I<br />
wouldn’t say, you are a spy, sahib,<br />
si(r)culo. Frãþiorii între douã pahare Daniels<br />
fãrã gheaþã. Cenuºã pe sub zãri, câþi, câte<br />
morminte (replicã ºi gropii-rinocer<br />
avangardiste ruseºti, de asearã, sub<br />
snobism tocit post-44). Aºa Rolland, ca-n<br />
Durban. Jean ºi-a citit chinezul, Toma,<br />
mânzul, Doina, iepe buestrite. Nestor<br />
edicteazã ca-n stalinism rollerist, apoi ºi<br />
celãlalt. Apã, te-am fãcut sã suferi. Poporins,<br />
în distrugere reciprocã. Nu era el al<br />
Ohranei, urau Rusia, þineau cu Germania,<br />
America le-a luat partea ºi astfel i-au futut<br />
pe nemþi. A fugit kaiserul în Olanda. Troc,<br />
traducerea Basarabilor pe o carte de-a ta.<br />
„Io Basarab voevod”. Trecutul ne<br />
obligã la prezent, iar viitorul stã în mâinile<br />
noastre. Abbasizii, Rubenizii, Bahmanizii,<br />
Buizii, Chota, Fatmizii, Anjou, Aragon,<br />
Saxonia, Luxemburg, Heraclizii, Comnen,<br />
Paleolog, Hohenzollern, Capet, Valois,<br />
Carol cel Mare, Visconti, Sforza, d’Este,<br />
Habsburg-Lorena, Capet, Aragon, Bourbon,<br />
Valois, Navarra. Dintre dinastiile<br />
europene, doar Casa de Grimaldi îºi poate<br />
concura existenþa cu aceea a Basarabilor,<br />
dat fiind cã principii de Monaco au condus<br />
þara, încontinuu, din 1297 ºi pânã astãzi –<br />
aºa cum au fãcut-o ºi românii, din 1241<br />
încoace.<br />
Fotografii jaine. Comunitate de<br />
gimnosofiºti. „Namastu, swami, namastu”<br />
(Salut, sfinte, salut). Cãlugãrii se hrãnesc<br />
nemiºcaþi ºi fãrã emoþii. Discuþii cu puþinii<br />
ºtitutori de englezã. Statuia lui Bahubali.<br />
Ce cale vor apuca sufletele dupã moarte?<br />
„Jali”, ecran de granit. Episod din viaþa<br />
împãratului Chandragupta. Alfabet Indus.<br />
Semne jaine. Altare ºi lãcaºuri pe stânci.<br />
Statui de cãlugãri. Bahubali cu alþi 99 fraþi.<br />
Credincioasã ºezând. Elefant. Templu.<br />
Podoabe pentru icoane. Imagini de plastic.<br />
Obiecte din cupru. Credincioasã.<br />
Elefanþi pictaþi pe zidurile templului de la<br />
Vindhyagiri. „Chaturdiki”, statuie de jain.<br />
Plante cioplite. Chandragupta ºi ºarpele cu<br />
ºapte capete. Jina din Paithan. Cãlugãr.<br />
Ornamentaþii ºi reprezentãri celeste.<br />
Regi care, precum alþi vecini puternici<br />
ai noºtri, nu au ezitat sã doreascã supunerea<br />
valahilor sau – mai târziu – anexarea lor la<br />
puternicele imperii multinaþionale. Osman<br />
Romanov Nebundar. Iatã cum, privind<br />
istoria noastrã ºi a statelor europene, ne<br />
dãm seama de adevãratele ei dimensiuni ºi<br />
de extraordinara importanþã a dinastiei<br />
Basarabilor, în plan intern ºi extern. ªi-au<br />
continuat existenþa istoricã prin urmaºii lor<br />
– mesageri ai istoriei care au avut activitate<br />
politicã, culturalã ºi sportivã excepþionalã.<br />
Domnii de aici au primit moºtenirea<br />
imperialã bizantinã, dupã cãderea<br />
Constantinopolului sub stãpânirea otomanã<br />
(1453) ei fiind consideraþi conducãtori ai<br />
lumii creºtine din Imperiul Otoman,<br />
substituindu-se în mare mãsurã rolului jucat<br />
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
de împãraþii bizantini ca protectori ai<br />
ortodoxismului, singurii de fapt. Sigiliul de<br />
stat având – pe lângã acvila þãrii – ºi acvila<br />
bicefalã bizantinã. Stema Doamnei Elina<br />
Matei Basarab, aflatã pe Penticostar<br />
slavonesc tipãrit în 1649 la Târgoviºte.<br />
Neagoe Basarab poartã la Argeº mantia<br />
de cezar bizantin, acel cavadion (caftan<br />
bizantin de ceremonie) ºi coroana<br />
imperialã, enormã, iar Radu Mihnea Mihail<br />
al III-lea se încoroneazã la Târgoviºte „ca<br />
împãraþii bizantini”. La Mãnãstirea Hurez,<br />
„Legenda Sf. Constantin” îl aratã pe<br />
Constantin Brâncoveanu într-o<br />
comunitate artisticã ºi ideologicã de<br />
excepþie cu împãratul Constantin cel<br />
Mare, Neagoe Basarab este reprezentat la<br />
Argeº ca „vicarul lui Christos”, iar Matei<br />
Basarab este trecut printre cei mai de<br />
seamã principi rãsãriteni în pomelnicul<br />
bisericii San Georgio dei Greci, din<br />
Veneþia, lãcaº unde domnul trimite lista<br />
strãmoºilor sãi scrisã în slavonã.<br />
Aceleaºi fotografii jaine. Guru Œri<br />
Vidyâsâgar Ji Mahârâj ºi discipolii sãi.<br />
Un ascet merge sã-ºi ia hrana. Nemiºcat<br />
ca o statuie, cãlugãrul îºi primeºte hrana.<br />
Cãlugãri studiind cu autorul. Bâhubali pe<br />
Vindhyagiri la Úravana Belagola, granit,<br />
secolul 10. Cãlugãri jaini sunt striviþi de<br />
hinduºi; templu Kailas, Ellora. Œvastika:<br />
Simbol al celor patru condiþii în care<br />
sufletul poate exista. Vindhyagiri. Stone<br />
screen depicting the life of Emperor<br />
Chandragupta Maurya, 350-300 BC.<br />
Amvon de piatrã descriind viaþa<br />
Împãratului Chandragupta Maurya, 350-<br />
300 BC. Stânca Indus principalã din<br />
Karnataka; Vindhyagiri, Œravana<br />
Belagola. Alfabetul Indus pe Stânca Indus<br />
principalã din Karnataka; Vindhyagiri.<br />
Cioplituri în stâncã îndreptând cãtre<br />
Manastambha and temple on Vindhyagiri.<br />
Picturã anticã pe zid: Vindhyagiri.<br />
Cioplituri în stâncã îndreptând cãtre<br />
Manastambha and temple on Vindhyagiri.<br />
Persoanã spiritualã femininã; faza a 2-a<br />
a artei; Vindhyagiri. Elephant; faza a 3-<br />
a timpurie a artei; Vindhyagiri. Icoana lui<br />
Chandra Prabhu; Vindhyagiri. Rishabha,<br />
47 metri înãlþime, lângã sigiliul de 5cm.<br />
Descrierea celor 12 cãrþi sfinte (angas)<br />
într-un templu din sudul Indiei. Œântinâth<br />
ºezând, cel de-al 16-lea Tîrthamkara,<br />
2500-3000 vechime; a 5-a fazã. Jina în<br />
picioare din piatrã kasauti, a 5-a fazã.<br />
Parœvanâtha în templul Chandragupta pe<br />
Chandragiri; approx: 350 ÎC. Aceastã<br />
sculpturã într-o tehnicã ar putea fi cu mii<br />
de ani mai veche, Paithan. Imagini ale<br />
pietrei preþioase din „templul comorii”.<br />
Interior dintr-un templu Svetambara<br />
modern; Malviya Nagar, Jaipur. Interior<br />
dintr-un templu Svetambara modern;<br />
Malviya Nagar, Jaipur.<br />
Acþiunile culturale ale domnilor<br />
târgoviºteni (ctitoriile ºi daniile de la<br />
Muntele Athos sau alte aºezãminte, cãrþile<br />
trimise, ajutoarele acordate) reprezintã<br />
unica formã de acþiune politicã din<br />
cuprinsul Imperiului otoman. Paul de Alep<br />
spune cã „numai curtea domnului are<br />
dreptul sã întrebuinþeze culoarea roºie”<br />
(purpura imperialã). Românii, ºi ei trãdãtori<br />
ºi ucigaºi de principi, dar nu la nivel de<br />
politicã internã.<br />
N-avem decât dezimperiu creºtin,<br />
când ne picarãm naltã sectã din aºezare<br />
mandakranta compunãtoare de româneascã<br />
ºi ce s-o mai gândi ziua abia<br />
vãzându-ne solomonia, reclame de rechini<br />
din urât în urã ne ascundem neieºiþi din<br />
ortodoxie spre a intra în mormânt.<br />
Mandakranta a învãþat româneºte, bucurii<br />
descoronate ochilor usturaþi, urticaria<br />
regelui Arthur. Furate aluaturi în etichetat<br />
frãmânt cât sã ne însãnãtoºim exactitatea<br />
munþilor cum ºi Dunãrea recunoasucse Olt<br />
barat, unde vor sã ajungã ardelenii.<br />
Rapsodic historism, anecdote pe impresii<br />
textuale, zoile unei limbi, iertãciune spre<br />
mortãciune.<br />
Vlaicu I „voievod ºi domn”, Mircea<br />
cel Bãtrân în 1424 „ … marele ºi singur<br />
stãpânitorul domn, Ioan Mircea voievod”,<br />
„Io” (din „ÉþÜííÞò” ), dominium eminens.<br />
1660: la cererea Porþii, domnul Gheorghe<br />
Ghica dãrâmã Curtea Domneascã, pentru<br />
a sili domnia sã stea definitiv la Bucureºti<br />
(mai aproape de graniþa turcã). 1688-1714<br />
neoficial, sub pretextul folosirii ca loc unde<br />
sã se retragã în timpul verii, Constantin<br />
Brâncoveanu readuce reºedinþa la<br />
Târgoviºte. Odatã cu arestarea domnului,<br />
reºedinþa este pãrãsitã definitiv. Din cei 41<br />
de domni care au rezidat la Târgoviºte,<br />
patru nu emit aici documente: Mircea cel<br />
Bãtrân, Mihnea cel Rãu, Mihnea Mihail al<br />
III-lea ºi ªtefan Cantacuzino. Pe marginea<br />
unei etichete care arãta pe „Sfântul<br />
Gheorghe omorând balaurul de la Biserica<br />
Mãnãstirii Viforâta”, s-a creat un fel de<br />
curiozitate ciudatã ºi s-au pus multe<br />
întrebãri despre cum ºi când s-a întâmplat<br />
acest lucru, fãrã ca mass-media sã nu facã<br />
un caz ºi sã nu arate realitatea. De fapt,<br />
respectiva etichetã trebuia sã informeze<br />
cititorul cã icoana respectivã, cu aceastã<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
29
temã, era cea donatã de domnul Leon<br />
Tomºa ºi soþia sa Mãnãstirii Viforâta, la 1<br />
octombrie 1631, rostul ei fiind – evident –<br />
acela de a informa cititorul cã icoana se<br />
aflã în patrimoniul mãnãstirii. Voievozii de<br />
Târgoviºte au aparþinut mental ºi<br />
comportamental aceleiaºi familii româneºti,<br />
au gândit ºi au acþionat spre slava reºedinþei<br />
domneºti ºi nemurirea ei. O nemurire<br />
certificatã prin cei 41 de domni rezidenþi<br />
aici (ºi nu 33, cum se susþine fãrã o bazã<br />
ºtiinþificã serioasã), a cãror recunoaºtere<br />
oficialã a venit deja din partea Arhiepiscopiei<br />
Târgoviºte ºi a istoricilor din þarã. Se poate<br />
da aici reacþia mai mult decât neºtiinþificã<br />
ºi neelegantã a unui istoric local, pentru<br />
care Mircea Ciobanul „n-a fãcut, bã, nimic,<br />
pentru oraºul ãsta!”, respectivul omiþând<br />
din perfectã neºtiinþã ºederea târgoviºteanã<br />
a acestui domn, tratatele încheiate de el,<br />
ca ºi prezenþa acelui arhitect trimis de<br />
principele transilvãnean sã întãreascã<br />
fortificaþiile oraºului, arhitect mort ºi<br />
îngropat în oraº.<br />
A stat intins pe o targa pe intreaga<br />
durata a procesului. Imagine there’s no<br />
countries. Participant to battles from Oituz<br />
and Mãrãºeºti. Calitatea civilã a victimelor<br />
e dincolo de dubiu, din moment ce în<br />
groapã au fost descoperite diferite obiecte<br />
precum nasturi de la haine, un ceas, o<br />
cataramã de curea ºi chiar o talpã de pantof<br />
mãrimea 35. Mã gândesc… sã revin în<br />
politicã… pentru a determina poporul<br />
român sã pãrãseascã UE. Empatia – nu<br />
simpatia, nu antipatia. Conceptul UE este<br />
unul franco-german, o organizaþie<br />
germano-catolicã în timp ce România este<br />
o þarã latino-ortodoxã. Dacã vã trebuie<br />
Basarabia, s-o apãraþi. Gheorghe era secui.<br />
Nici în þara noastrã nu avem voie sã vorbim<br />
despre istoria neamului ºi s-o judecãm în<br />
funcþie de ce mai ºtim ºi noi ºi nu ce aþi<br />
vrea voi sã acceptãm! Cine ºtie tabla<br />
înmulþirii!Corpurile celor uciºi fiind arse<br />
la crematoriu pentru a li se pierde urma.<br />
Falsa revoluþie din ’89 a fost organizatã<br />
de Moscova ºi alte servicii strãine printre<br />
care ºi Mossadul. Eu din câte ºtiu<br />
popoarele cele mai culte ºi puternice sunt<br />
nationaliste (în limita legii bineînþeles).<br />
Adicã de ce numai un popor are dreptul<br />
sã acuze iar altele nu pot deschide gura<br />
nici la ele în þarã! Vãd cã vã certaþi ºi pe<br />
frazele lui Cioran. Dacã îmi permiteþi v-aº<br />
da un sfat pe care nu mi l-aþi cerut ºi<br />
probabil cã nici nu aveþi nevoie de el, însã<br />
cred cã este nimerit sã ºtiþi cã nu are rost<br />
sã vã irosiþi timpul, gândurile ºi mai ales<br />
bunele intenþii încãrcate de vorbe frumoase,<br />
pe unul ca Etienne! Îþi spun Georges, te-am<br />
frantzuzit, dragã Gheorghitzã, ca sã fie în<br />
trend ºi nu în ultimul rând ca sã rimeze<br />
cumva cu Etiennitzã! adicã ªtefan (Etienne,<br />
care rimeazã ºi cu „hyène”), ªtefãnitzã!<br />
Regret cã n-am rãmas cioban în satul meu<br />
la Rãºinari. Un nesimþit cãruia nu-i pasã<br />
nici dacã îl scuipã careva! Mãcar în post<br />
nu mai mânca hoituri. Emil Cioran,<br />
philosophe du désespoir, aurait eu cent ans<br />
ce vendredi.<br />
Mã refer aici, cu tristeþe, la portretele<br />
celor 33 de voievozi târgoviºteni puse pe<br />
cãrþi de joc destinate copiilor, ºi mai ales<br />
la reprezentarea lui Vlad Þepeº pe post<br />
de jolly-joker. Numãrul voievozilor, de 33,<br />
a fost stabilit în anii 1967-1968 prin câteva<br />
cercetãri documentare de nivel mediu,<br />
grãbite în acel moment de presiunea<br />
inaugurãrii imediate a Curþii Domneºti ºi<br />
de vizita preºedintelui francez De Gaulle.<br />
Aici au domnit 41 de voievozi, ºi nu 33.<br />
Realitatea ºtiinþificã a fost corelatã ºi cu<br />
cea de interes public, hotãrârea autoritãþilor<br />
locale de a realiza monumente ale<br />
domnilor târgoviºteni oprindu-se tot la cei<br />
33 de voievozi, pentru cã aºa au decis<br />
unii „politruci culturali” al cãror argument<br />
nu are nici mãcar valoarea sinceritãþii: „E<br />
mai bine sã ne oprim la cifra de 33, cã<br />
seamãnã cu anii lui Iisus Hristos!”.<br />
Pãguboasã mentalitate, ucigãtoare<br />
atitudine ºi demnã de dispreþ poziþie a<br />
celor care considerã cã este mai bine sã<br />
triumfe, temporar, spiritul lor subcultural,<br />
decât sã aducã Târgoviºtei o nouã<br />
dimensiune istoricã ºi culturalã pe care,<br />
din nefericire, alte reºedinþe nu o au, ºi<br />
pentru care multe oraºe ar da orice sã o<br />
punã în circuit, la dimensiunile contemporaneitãþii<br />
ºi ale unui amplu proces de<br />
reevaluare ºi redimensionare a trecutului<br />
nostru istoric! Din fericire pentru istoria<br />
Târgoviºtei ºi pentru respectul pe care ea<br />
îl meritã, aceste idei ºi atitudini n-au avut<br />
în realitate decât un ecou minim, realitatea<br />
ºtiinþificã a celor 41 de domni rezidenþi aici<br />
fiind certificatã, deja, printr-un impresionant<br />
album scos de Arhiepiscopia<br />
Târgoviºtei, prin aderarea la opinie a unor<br />
istorici de prestigiu, prin folosirea<br />
informaþiilor inedite pe care le-am publicat<br />
încã din anul 2005, în lucrãri recent apãrute<br />
la nivel local (în care chiar unii din<br />
susþinãtorii teoriei „33” nu ezitã sã<br />
foloseascã aceste informaþii, titlul lucrãrii<br />
menþionând 33 de domni, dar cuprinsul<br />
incluzând mai mulþi).<br />
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
CONFERINÞÃ-LECTURÃ<br />
Matei Viºniec<br />
DESPRE SENZAÞIA DE ELASTICITATE<br />
CÂND PêIM PESTE CADAVRE<br />
Iatã o piesã pe care am scris-o la<br />
cererea unui teatru din sud-estul Parisului,<br />
«Gare au Théâtre» ºi mai precis a<br />
directorului acestui loc cu totul deosebit,<br />
Mustapha Aouar. Cu rãdãcini algeriene,<br />
Mustapha Aouar a creat un teatru într-o<br />
garã din localitatea Vitry-sur-Seine, o garã<br />
dezafectatã ºi care i-a oferit un spaþiu<br />
extrem de generos. El dispune de o mare<br />
salã de spectacole, de alte sãli de repetiþii,<br />
de un bar în holul teatrului ºi de un spaþiu<br />
convivial unde se poate mânca la etaj…<br />
O mulþime din obiectele care fãceau parte<br />
din arsenalul gãrii au rãmas ca decor „natural”<br />
în acest loc dedicat tuturor<br />
experienþelor posibile. Mustapha Aouar<br />
este, printre altele, iniþiatorul unui festival<br />
care se numeºte „Noi nu plecãm la<br />
Avignon„ (Nous n’iront pas à Avignon).<br />
Cum celebrul festival de la Avignon a<br />
devenit unul extrem de scump iar<br />
companiile de teatru care vor sã se<br />
producã acolo au nevoie de un buget<br />
considerabil, Mustapha Aouar le propune<br />
companiilor „sãrace” sã joace în iulie la<br />
el, la „Gare au théâtre”. Interesant este ºi<br />
jocul de cuvinte pe care îl conþine aceastã<br />
titulaturã, „Gare au théâtre”. Primul sens<br />
al formulei este „garã cu teatru”, dar al<br />
doilea sens este „atenþie la teatru”, pentru<br />
cã în limba francezã existã acest verb la<br />
imperativ, „gare” (gare à tes affaires<br />
înseamnã „fii atent la lucrurile tale”).<br />
În 2010 Mustapha Aouar mi-a<br />
propus deci sã scriu o piesã scurtã, o piesã<br />
omagiu în contextul în care întreaga lume<br />
culturalã sãrbãtorea o sutã de ani de la<br />
naºterea lui Eugen Ionescu.<br />
Coincidenþa fãcea ca de mai bine de<br />
doi ani mã preocupa ºi pe mine acest gînd,<br />
în urma unei alte întâmplãri. În 2008 am<br />
participat, la Salonul Cãrþii de la Paris, la<br />
un colocviu Eugène Ionesco iar unul dintre<br />
cei care au luat cuvîntul profesorul, criticul<br />
ºi istoricul literar Nicolae Balotã a povestit<br />
ceva cu totul extraordinar, o amintire despre<br />
Ionesco fãrã Ionesco. „L-am întâlnit pe<br />
Eugen Ionescu, de fapt, în închisoare”, a<br />
spus atunci Nicolae Balotã. Frazã de<br />
naturã sã ne facã pe toþi cei din salã sã<br />
deschidem niºte ochi mari ºi extrem de<br />
curioºi. Nicolae Balotã a povestit de fapt<br />
cum, fiind în închisoare prin 1959, s-a<br />
întâlnit cu teatrul lui Eugen Ionescu. ªi<br />
aceasta întrucât un alt codeþinut, Nicu<br />
Steinhardt, un alt nume ilustru de altfel,<br />
citise Cântãreaþa chealã, celebra piesã<br />
a lui Eugen Ionescu care se juca deja la<br />
Paris. „Când ne-a povestit Nicu Steinhardt<br />
Cântãreaþa chealã, eu ºi ceilalþi colegi<br />
ai noºtri de celulã, am râs cu hohote ºi cu<br />
lacrimi. Mai târziu, când am ajuns la Paris,<br />
am avut ocazia sã vãd multe montãri cu<br />
piesele lui Ionescu, dar niciodatã n-am râs<br />
la ele cu atâta poftã ca atunci, în 1959, la<br />
Jilava” a mai spus Nicolae Balotã (îi<br />
reproduc spusele din memorie).<br />
Iatã o poveste care m-a cutremurat.<br />
Faptul cã patru sau cinci deþinuþi politici<br />
puteau gãsi în teatrul lui Ionescu un imens<br />
spaþiu de libertate precum ºi posibilitatea<br />
de a se elibera (chiar pentru cîteva zeci<br />
de minue), prin râs, mi s-a pãrut o situaþie<br />
dramaticã cu totul deosebitã. I-am cerut<br />
deci permisiunea, lui Nicolas Balotã, sã<br />
folosesc aceastã situaþie trãitã de el ca o<br />
bazã de plecare pentru piesa mea.<br />
Extras:<br />
Scena 13<br />
Comandantul, Poetul.<br />
Comandantul – Deþinut Penegaru…<br />
Intrã… Ia loc… Vrei o þigarã? Poftim…<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
31
Poetul – Mulþumesc, tovarãºe<br />
Comandant…<br />
Comandantul – Buuun… Priveºte<br />
puþin aici… (Îi aratã un dosar foarte<br />
gros.) Ãsta e dosarul tãu… Este cã e<br />
gros? Ascultã, Sergiu Penegaru… Vãd<br />
cã dumneata eºti… poet… Buuun…<br />
Hai sã fim sinceri, poezia ta, pentru<br />
mine… cum sã zic… mie nu-mi spune<br />
nimic dar totuºi… apreciez… nu ºtiu<br />
exact ce apreciez dar… apreciez, sã<br />
zicem, faptul cã nu eºti un om<br />
oarecare… Dumneata eºti… diferit…<br />
Deºi… tocmai cã omul nou creat de<br />
societatea noastrã socialistã nu are<br />
dreptul sã fie diferit… El trebuie sã-ºi<br />
serveascã patria din toatã inima… deci<br />
toate inimile trebuie sã conþinã acelaºi<br />
lucru… o imensã iubire pentru patrie…<br />
Dar sã uitãm asta, pentru moment…<br />
Ceea ce vreau eu, înainte de toate, este<br />
sã-þi dau un sfat… ªi vreau sã-þi dau un<br />
sfat în calitate de om… Pentru cã noi<br />
toþi suntem ºi oameni… Uitã cã sunt<br />
directorul acestui penitenciar… Gata,<br />
hai sã uitãm, pentru cîteva minute, cã tu<br />
eºti deþinut politic ºi cã eu sunt<br />
comandant de puºcãrie… pentru cã<br />
înainte de toate suntem oameni… fiinþe<br />
umane… Iar ceea ce-þi cer, în calitate<br />
de fiinþã umanã, este sã nu mã iei peste<br />
picior… S-a înþeles?<br />
Poetul – Da.<br />
Pauzã.<br />
Comandantul – Mdaaa… Da, da…<br />
Ascultã, Sergiu Penegaru… De ce am<br />
eu, fir-ar sã fie, impresia cã mã iei peste<br />
picior când spui tu „da“?<br />
Poetul – Da’ ce ºtiu eu, tovarãºe<br />
Comandant… Eu nu fac nimic rãu. Sunt<br />
un deþinut model. ªi tot ce vreau este sã<br />
pot ieºi de aici. Asta-i tot.<br />
Comandantul – Tu vrei sã ieºi de<br />
aici numai cã dosarul tãu este… greu…<br />
Foarte greu…<br />
Poetul – Tovarãºe Comandant, mã<br />
aflu aici de aproape trei luni ºi nici mãcar<br />
n-a fost pronunþatã vreo sentinþã împotriva<br />
mea. Gãsiþi cã e normal?<br />
Comandantul – ªi tu, gãseºti cã e normal<br />
sã-þi uºurezi vezica pe statuia lui Stalin?<br />
Poetul – Eram beat mort. Nu ºtiam<br />
ce fac.<br />
Comandantul – Ascultã, Penegaru, ai<br />
fãcut de fapt un lucru atât de grav cã<br />
judecãtorii noºtri nu îndrãznesc nici mãcar<br />
sã te judece. Înþelegi? În mod normal ei ar<br />
fi trebuit sã te trimitã direct în faþa plutonului<br />
de execuþie. Iatã ce ar fi trebuit sã facã…<br />
Poetul – Iar eu repet de trei luni cã<br />
eram beat mort…<br />
Comandantul – ªi în plus, ai strigat<br />
„traiascã Stalin!“ Deci ºtiai ce fãceai.<br />
Poetul – Treceam pe acolo ºi mã<br />
trecea ºi pe mine o piºare, asta-i tot. Era<br />
ora douã dimineaþa, tocmai ieºisem dintr-un<br />
restaurant, am dovezi cã aveam vezica<br />
plinã ochi… ce-i aºa de complicat?<br />
Comandantul – ªi de ce dracu’ nu<br />
te-ai piºat chiar în faþa restaurantului?<br />
Poetul – Pentru cã… în faþa<br />
restaurantului mã aºtepta o doamnã…<br />
aºa cã am preferat sã trec din întâmplare<br />
prin faþa statuii lui Stalin ºi acolo s-a<br />
întîmplat… ghinionul…<br />
Comandantul – Ascultã,<br />
Penegaru… Gata cu prostiile… Nimeni<br />
nu trece niciodatã ca din întâmplare prin<br />
faþa statuii lui Stalin… Nimeni nu trece<br />
ca din întîmplare, la ora douã dimineaþa,<br />
prin faþa unei statui care se aflã în mijlocul<br />
unei pieþe de zece mii de metri pãtraþi…<br />
Vezi cã-þi baþi joc de mine?<br />
Poetul – Nu-mi bat joc de nimeni.<br />
Sunt bolnav, mi-e frig tot timpul, mi-au<br />
mai cãzut doi dinþi, iatã problemele mele…<br />
Tot ce vreau este sã fiu lãsat sã plec…<br />
Comandantul – Buuun, hai sã facem<br />
un târg. Mã ajuþi ºi te ajut. Eºti dispus?<br />
Poetul – Sunt.<br />
Comandantul – Pot sã te trimit, de<br />
exemplu, la infirmerie… Ai sã ai un pat<br />
al tãu, ai sã mãnânci mai bine, o sã te<br />
vadã un doctor…<br />
Poetul – Da, da, vã rog… sã mã<br />
vadã…<br />
Comandantul – Sã-mi spui însã<br />
cine este „Cântãreaþa chealã“.<br />
Poetul – Poftim?<br />
Comandantul – Penegaru Sergiu,<br />
terminã cu circul ºi ascultã-mã bine. ªtiu<br />
cã e un nume de cod. ªtiu cã e un nume<br />
de agent infiltrat. Toate numele de cod<br />
sunt aºa… Spune-mi cine se ascunde în<br />
spatele acestui nume de cod…<br />
În spatele Poetului apare<br />
Cântãreaþa chealã. Personajul are<br />
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
materialitate numai pentru poet,<br />
Cântãreaþa chealã rãmâne inexistentã<br />
pentru Comandant.<br />
Cântãreaþa chealã – Hai, Serge,<br />
spune-i.<br />
Poetul (cãtre Cântãreaþa chealã)<br />
– De ce-mi faceþi asta?<br />
Comandantul – Cum?<br />
Poetul – Nu, numic… sunt obosit,<br />
vorbesc de unul singur…<br />
Cântãreaþa chealã (cãtre<br />
Comandant) – Ce n’est pas vrai, monsieur<br />
le Commandant.<br />
Poetul (cãtre Cântãreaþa cheala) –<br />
Vous m’avez foutu dans la merde,<br />
madame… Vraiment…<br />
Comandantul – Penegaru Sergiu…<br />
Nu mã lua pe mine cu franþuzisme… Eu<br />
am lucrat timp de zece ani pentru serviciile<br />
secrete… ªi toþi aveam câte un nume de<br />
cod… Chiar ºi copiii ºtiu asta, cã spionii<br />
lucreazã sub acoperirea unui nume de<br />
cod… Într-o vreme numele meu de cod<br />
era „Tarantula“. Am avut un coleg care<br />
avea ca nume de cod „Castorul“… Dar<br />
eu eram mai mîndru de numele meu de<br />
cod, „Tarantula” sunã aºa de bine...<br />
Numele de cod este întotdeauna foarte important…<br />
cã te identifici cu el… ºi asta te<br />
motiveazã… Unii aveau însã nume de cod<br />
mai vagi… abstracte, ziceau ei… Ruºii<br />
aveau, de exemplu, un agent infiltrat la<br />
Londra pe care-l numeau NS55… Da’ mie<br />
numele ãsta nu-mi spunea nimic… Prea<br />
sec. De aia îmi place „Cântãreaþa chealã”.<br />
E o frumoasã gãselniþã… Deci spune-mi,<br />
te rog, cine este „Cântãreaþa chealã”.<br />
Poetul – Da, e un agent inflitrat…<br />
Comandantul – Veeeezi? Acum<br />
vorbim aceeaºi limbã… Mai vrei o þigarã?<br />
Poetul – Da…<br />
Comandantul (îi aprinde þigara) –<br />
Deci… Agent infiltrat francez, îmi<br />
închipui…<br />
Cântãreaþa chealã (în spatele<br />
Poetului) – Dis oui, dis oui…<br />
Poetul – Da, aºa e… e francez…<br />
Comandantul – Sau poate cã e mai<br />
degrabã mâna englezilor?<br />
Cântãreaþa chealã – Dis-lui que tous<br />
les noms dans la pièce sont anglais…<br />
Poetul – De fapt, da… e mai<br />
degrabã mâna englezilor… De altfel,<br />
toate numele din piesã sunt englezeºti…<br />
Chiar ºi pendula este englezeascã.<br />
Comandantul – Sã-mi spui cum îi<br />
cheamã pe toþi.<br />
Poetul – Doamna Smith, domnul<br />
Smith, doamna Martin ºi domnul Martin.<br />
Toþi sunt englezi.<br />
Comandantul – Deci e un nume de<br />
cod care acoperã un grup?<br />
Cântãreaþa chealã – Ouuuiii…<br />
Poetul – Ouuuiii… vreau sã zic..<br />
mai e ºi pompierul… precum ºi bona…<br />
Comandantul – ªase în total, deci?<br />
Cântãreaþa chealã – Ouuuiii…<br />
Poetul – Ouuuiii…<br />
Comandantul – ªase… Mda… ªi<br />
e vorba de un paraºutaj, este?<br />
Cântãreaþa chealã – Absolut…<br />
Poetul – Absolut…<br />
Comandantul – În Carpaþi?<br />
Cântãreaþa chealã – Exactement…<br />
Poetul – Exact.<br />
Comandantul – În ajutorul cuiburilor<br />
de rezistenþã reacþionare?<br />
Cântãreaþa chealã – A cuiburilor,<br />
da… reacþionare ºi engleze.<br />
Poetul – Exact.<br />
Comandantul – ªi contactul tãu este<br />
Ionescu?<br />
Cântãreaþa chealã – Ionesco<br />
Eugène.<br />
Poetul – El e.<br />
Comandantul – Deci „cântãreaþa<br />
chealã” este mai degrabã numele de cod<br />
al unei operaþiuni.<br />
Cântãreaþa chealã – Sutã la sutã,<br />
da. Operaþiune englezã.<br />
Poetul – Curat operaþiune…<br />
Comandantul – Uitã-te bine la mine,<br />
Sergiu Penegaru… Are toatã chestia asta<br />
ceva de-a face cu pregãtirile americanilor<br />
de a debarca în Balcani?<br />
Poetul – Are, are… E semnalul de’<br />
debarcare a americanilor…<br />
Cântãreaþa chealã – Englezi… A<br />
americanilor englezi.<br />
Poetul – A americanilor englezi.<br />
Comandantul – Mã, tu îþi baþi joc<br />
de mine…<br />
Cântãreaþa chealã – Ouuuiii…<br />
Poetul – Nu!<br />
Cântãreaþa chealã – Dis oui, dis<br />
oui.<br />
Poetul – Dar mai lãsaþi-mã în pace,<br />
doamnã! Am spus nu!<br />
Comandantul – Mã, tu eºti complet<br />
sãrit de pe fix… Cu cine vorbeºti?<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
33
ARS LONGA...<br />
Dan Gîju<br />
VULTURUL NU ZBOARÃ-N STOLURI<br />
Confesiunile din anii crizei (7)<br />
De la ES la MHS…<br />
Interviul, primul ºi ultimul meu<br />
interviu cu Fãnuº Neagu, s-a desfãºurat,<br />
cum am mai spus, cred, într-o încãpere<br />
primitoare ºi foarte cãlduroasã de la<br />
Academia Românã, sub privirile protector-admirative<br />
(vizavi de maestrul Fãnuº,<br />
desigur!) ale academicianului ES. Se<br />
întâmpla pe data de 10 decembrie 2002<br />
(mi-am notat exact data aceasta) ºi,<br />
printre altele, ca un începãtor-major ce<br />
eram atunci în astfel de chestiuni, l-am<br />
întrebat, mai cãtre final, încotro crede cã<br />
se îndreaptã literatura românã a noului<br />
început de mileniu… „Cãtre ce tendinþe,<br />
adicã, ºi de la ce izvoare se mai adapã?”<br />
Fãrã sã se gândeascã vreo clipã, Fãnuº,<br />
deºi vizibil cam obosit, dând pe gât ºi<br />
paharul meu de whiskey (luam<br />
antibiotice, nu de alta, þin minte exact<br />
amãnuntul, altminteri n-am obiceiul prost<br />
sã fac nazuri) oferit cu mãrinimie, la<br />
cererea prietenului sãu, bineînþeles, de<br />
domnul preºedinte ES, a dat drumul,<br />
totodatã, ºi urmãtoarei ºarje tipice lui,<br />
rãmasã ca martor pentru nu ºtiu câtã<br />
vreme de acum încolo ºi pe banda de<br />
magnetofon * : „Se adapã, ca-ntotdeauna,<br />
din marea culturã româneascã, din cronicari,<br />
din cultura popularã. ªi se-ndreaptã cãtre<br />
nimic dacã factorii de decizie din<br />
conducerea României nu vor înþelege sã<br />
punã la dispoziþia culturii – prin culturã<br />
înþelegând muzicã, picturã etc. – niºte bani<br />
mulþi; de unde-i va gãsi, habar n-am!<br />
Concret, se va-ndrepta spre balcanism.<br />
* …ªi redatã în continuare aici, în Litere, pentru<br />
prima oarã necenzuratã, întrucât în ziarul armatei<br />
la care lucram atunci, redactorul-ºef, colonelul<br />
D.V., Dumnezeu sã-l ierte ºi pe el!, nu a fãcut<br />
imprudenþa sã o lase necoafatã ºi, mai ales,<br />
neamputatã. Noroc cã maestrului F.N. nu-i stãtea<br />
carul în drum pentru un cuvânt-douã... (n.a.)<br />
Balcanismul, sã ºtiþi, nu e cel mai rãu<br />
lucru din lumea asta; balcanismul este<br />
rãzvrãtire... Eu cred cã în România de<br />
azi se furã prea mult pentru ca ideea de<br />
culturã sã mai beneficieze de alintare sau<br />
mângâiere. Vedeþi dumneavoastrã,<br />
cincizeci de ani de comunism sãrac au<br />
dispãrut în zece ani de furt îmbelºugat!<br />
Conteazã asta? Fireºte cã nu asta<br />
conteazã! Conteazã cã ideea de<br />
intelectualitate va dãinui. ªi þara asta nu<br />
va sã piarã, pentru cã miroase frumos a<br />
munþi, a spic de grâu, a iarbã ºi a Dunãre.<br />
Nu poa’ sã piarã! ªi mai necheazã ºi caii-n<br />
ea! Cã mulþi grohãie ca porcii? Vai de<br />
mine!... Dar nici asta nu conteazã pânã<br />
la urmã. Eu cred în România!”<br />
Dupã care, desigur, spre bucuria mea<br />
cã-l prinsesem în vervã, Fãnuº a mai<br />
fãcut paradã, deloc forþat, ºi cu alte<br />
rafale, cam pe aceeaºi linie, deºi unele<br />
poate cã uzate, gen „Lumea nu e de turtã<br />
dulce! ªi totuºi, undeva fulgerã cu<br />
Dumnezeu prezent ºi cu morþi care se<br />
scãlâmbãie la proºti” etc. A mai sondat<br />
odatã paharul, care se cam golise, s-a<br />
uitat, pe rând, când la prietenul sãu,<br />
academicianul rãmas neutru, pe un<br />
scaun de lângã intrare, când la mine,<br />
ziaristul în plinã defensivã care eram, faþã<br />
în faþã cu el, la o masã-birou, ºi a punctat<br />
ferm: „România va înainta, împotriva<br />
tuturor duºmanilor ei, cãtre o formulã<br />
nepieritoare. Asta-i tot!” Deºi nu asta a<br />
fost chiar tot, întrucât, dacã tot îl<br />
prinsesem de muºteriu, am insistat:<br />
„Maestre, mai permiteþi-mi o întrebare<br />
în afara concursului, cum s-ar spune…”<br />
„Da?!” „Noi, acum, facem parte din<br />
NATO, suntem aliaþi, cum s-ar spune –<br />
deºi abia ni s-a adresat invitaþia de<br />
aderare – cu cea mai puternicã armatã<br />
a lumii la ora de faþã. Ce pãrere aveþi<br />
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
dumneavoastrã, aºa, ca simplu cetãþean,<br />
despre isprava aceasta?” S-a foit un pic<br />
pe scaun, dar nu a evitat rãspunsul, deºi<br />
era clar cã nu pãrea genul de întrebare<br />
la care sã ofere un rãspuns inspirat: „Pe<br />
mine, ca simplu cetãþean, a zis, alianþa<br />
aceasta mã despovãreazã de coºmarul<br />
rusesc, de toatã strania apãsare pe care<br />
o simþeam cu toþii. Mata eºti tânãr, n-ai<br />
simþit-o cum am simþit-o noi; cu rãzboi,<br />
cu rãpiri de Basarabie, cu refugii, cu<br />
sovrom-urile, cu consilierii sovietici, cu<br />
toatã nebunia aceea... Dar eu zic cã am<br />
pierdut definitiv Basarabia cu ocazia<br />
asta!” „Dacã ne unim cu Europa, sau<br />
Europa se uneºte cu noi, se mai dilueazã,<br />
oarecum, dorul de Basarabia...” am<br />
comentat. A clãtinat din cap, pesimist:<br />
„Staþi puþin, sã înceapã rãzboiul în Irak,<br />
ºi o sã vedeþi dumneavoastrã cât de unitã<br />
o sã fie Europa!...”<br />
N-am putut sã nu îi dau dreptate.<br />
Europa nu se uneºte decât ca sã se<br />
poatã dezbina ºi mai tare. ªi, poate cine<br />
ºtie, iremediabil!, am gândit atunci…<br />
Dar ceea ce vreau sã spun acum este<br />
cã, evident, nici acest rãspuns nu a intrat<br />
în ziarul la care lucram. Însã, pentru<br />
mine, atunci, nu mai avea a face. Fãnuº<br />
Neagu, cu o amabilitate de zile mari ºi<br />
cu un respect fãrã margini pentru armata<br />
românã, din batalioanele cãreia, fie ºi ca<br />
simplu elev de liceu, fãcuse ºi el parte,<br />
cândva, îmi oferise oricum material<br />
arhisuficient. Iar academicianul ES, pe<br />
care atunci îl vedeam pentru întâia oarã<br />
mai de aproape, involutar, mi-a oferit<br />
ºansa ca sã zâmbesc cu mare înþelegere<br />
când, la un moment dat, în plinã derulare<br />
a interviului, cãutat fiind cu mare<br />
insistenþã, specific orientalã, de un<br />
individ cam în vârstã, cu pãlãrie din<br />
aceea tipicã pentru o anumitã naþie, cu<br />
barba aferentã, bastonul ºi tot restul, ºi<br />
nedorind cu niciun chip sã dea ochii cu<br />
el, nu conteazã din ce motiv, când<br />
respectivul a vrut sã bage capul pe uºã,<br />
sã se convingã cã nu e acolo, cum<br />
probabil cã fusese îndrumat, a luat<br />
repede poziþie în spatele acesteia, a uºii<br />
grele, de stejar, în unghiul mort… Atunci,<br />
evident, deºi am zâmbit înþelegãtor, sub<br />
imperiul vrajei emanate de Fãnuº Neagu<br />
peste tot pe acolo, prin preajmã, acel gest<br />
aproape copilãresc, la care apelasem ºi<br />
eu odatã, demult, ca sã scap de un superior<br />
care cãuta sã mã prindã în afara<br />
jocului, ºi tot de faþã cu martori – ceea<br />
ce m-a cam ºifonat ºi m-a învãþat minte,<br />
tototdatã –, a trecut ca ºi neobservat.<br />
Dar uite cã peste vreo trei ani, în<br />
circumstanþe oarecum asemãnãtoare,<br />
avea sã se repete ºi sã mã facã sã<br />
zâmbesc iarãºi… Dupã care sã uit, pânã<br />
acum, când soarta a fãcut ca aceºti mari<br />
scriitori ai literaturii române, MHS ºi<br />
Fãnuº, sã treacã în eternitate cam în<br />
acelaºi timp, de parcã ar fi fost vorbiþi,<br />
stârnindu-mi involuntar, ºi nu numai mie,<br />
dorinþa de a scrie câteva rânduri în<br />
amintirea clipelor faste, dar din pãcate<br />
prea puþine, petrecute în umbra lor… ªi<br />
totuºi suficiente, clipele petrecute în<br />
umbra lor, cât sã-mi permit azi ca sã<br />
schiþez o paralelã între ei doi. Aceasta<br />
cu atât mai mult cu cât unii dintre<br />
confraþi au încercat impunerea unei<br />
ierarhii decisive, deja, pe criterii,<br />
deocamdatã, mai degrabã tot subiectivemoþionale.<br />
Mai înainte, însã, permiteþimi<br />
încã o relativ amplã, ºi de data aceasta<br />
ultimã, parantezã autojustificativã.<br />
Ca unul care vin sã mã odihnesc în<br />
Târgoviºte, aproape noapte de noapte, cu<br />
toate cã veacul mi-l fac mai mult prin<br />
Capitalã, am ºansa, nesperata ºansã!, ca<br />
sã vãd prin cu totul alt ochean spectacolul<br />
lumii. Baºca faptul cã mã consider ce<br />
vreau: dacã-mi convine, mã cred<br />
târgoviºtean ºi mã comport ca atare, iar<br />
dacã nu, mã dau capitalist, adoptând<br />
culoarea specificã, umbletul, ifosele etc.<br />
tipice dâmboviþeanului sadea; deºi nu<br />
sunt nici una, nici alta, întrucât m-am<br />
nãscut ºi am petrecut primii 14 ani din<br />
viaþã în „patria lui Moromete”. Dar<br />
chestia cu balansul cotidian între cele<br />
douã capitale – una de ieri, alta în vigoare,<br />
încã – mã amuzã teribil uneori, ca de pildã<br />
acum, când îmi trece prin minte cã nu de<br />
puþine ori am fost luat drept un veritabil<br />
provincial printre bucureºteni, în vreme<br />
ce printre târgoveþii mei mai rar s-a<br />
nimerit sã fiu confundat cu altceva. Ei,<br />
dar ce mai vreau sã spun este cã nu o<br />
datã, de-a lungul ºi de-a latul<br />
peregrinãrilor mele, l-am întâlnit mai apoi<br />
pe academicianul ES, ca invitat de<br />
onoare, când la Târgoviºte – la Festivalul<br />
naþional „Moºtenirea Vãcãreºtilor” –,<br />
când la Piteºti (la Congresul jurnaliºtilor)<br />
ºi, îndeosebi, în Bucureºti, la tot felul de<br />
manifestaþii ºi manifestãri cu tentã<br />
culturalã. ªi cum dãdeam cu ochii de el,<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
35
invariabil, în minte îmi revenea acel<br />
interviu programat pentru deschiderea<br />
noii serii a revistei Viaþa militarã ºi ratat<br />
din cauza…, mã rog!, din cauza. Ceea<br />
ce mã fãcea sã nu disper însã era<br />
amãnuntul cã multã vreme dupã aceea,<br />
pe mãsurã ce numerele revistei în cauzã<br />
începuserã sã se adune, plãnuisem, ºi<br />
chiar mã legãnam cu iluzia cã voi publica<br />
o carte cu personalitãþi din lumea noastrã<br />
literar-artisticã, la cele douã dialoguri cu<br />
Fãnuº Neagu, respectiv cu MHS,<br />
adãugându-se rând pe rând altele, cu<br />
Cezar Ivãnescu, cu Nicolae Manolescu,<br />
Sergiu Nicolaescu, Neagu Djuvara, cu<br />
actriþa Florina Cercel º.a. Ca unul pentru<br />
care timpul a avut întotdeauna rãbdare<br />
(cel puþin pânã azi!), nici nu-mi imaginam<br />
cã în colierul meu de perle – ca sã nu<br />
spun între trofeele de vânãtoare! – nu va<br />
fi prins ºi cel cu academicianul ES, între<br />
timp plecat de la preºedinþia<br />
Academiei… Prin urmare, mi-am refãcut<br />
întrebãrile (între timp pierdute din nou) ºi<br />
am aºteptat. Numai cã, n-a mai fost sã<br />
fie!, vorba românului. ªi, în concluzie,<br />
graþie acelei secretare-cerber – în fine,<br />
n-aº vrea s-o jignesc, sãrmana, nu are<br />
nici o vinã! – l-am cunoscut pe MHS cu<br />
un ceas mai devreme. Evident cã nu-mi<br />
pare rãu! De-a lungul vremii ce a mai<br />
urmat, aveam sã mai public încã douã<br />
interviuri cu el, ºi tot în presa militarã, în<br />
total trei, între care unul mic de tot, genul<br />
flash... Suficient însã cât sã-mi conturez<br />
mai bine impresia despre el ca om ºi ca<br />
bun român, cãci despre scriitorul care era,<br />
a fost ºi rãmâne, este vreme… ªi ce sã<br />
spun, ideea de bazã – între timp,<br />
descoperitã de mulþi alþii – aceasta este,<br />
anume cã târgoviºteanul era precaut, perfect<br />
echilibrat care va sã zicã, sintagma<br />
„ingeniosul bine temperat” caracterizându-l<br />
cel mai bine atunci când l-am<br />
întâlnit prima oarã, ca ºi ultima, ºi, mai<br />
ales, pânã dincolo de mormânt. ªi am fost<br />
onorat cã mã pot socoti printre apropiaþii<br />
lui, fie ºi mai dinspre apusul vieþii. Însã<br />
dacã ar fi sã pariez pe unul dintre cei<br />
doi mari dispãruþi, cu tot patriotismul meu<br />
local, aº înclina cãtre celãlalt, cãtre<br />
brãilean. Pentru cã, nesimþindu-mã eu<br />
efectiv capabil ca sã-i departajez prin<br />
operã, ca unul ce i-am cunoscut cât de<br />
cât, o repet, inclusiv ca oameni, cu atât<br />
mai mult îmi vine uºor sã-i caracterizez<br />
pe soldaþii care au fost. Soldaþi în slujba<br />
nu atât a literelor, cât a Neamului<br />
Românesc. De azi, dar mai ales<br />
dintotdeauna. ªi, la capitolul acesta,<br />
brãileanul a punctat cât se poate de<br />
ferm, aº spune cã decisiv. Era, în primul<br />
rând, un curajos. În ciuda anilor ºi a<br />
pãrului alb, a greutãþilor vieþii etc.,<br />
rãmãsese eternul expansiv, volubil ºi<br />
voluntar, în orice caz, mult mai pe placul<br />
massei. Într-o simplã frazã, rãmãsese<br />
genul de soldat care te conduce în bãtãlie<br />
cu iluzia, cel puþin, cã vei ieºi în viaþã, de<br />
nu cumva chiar învingãtor. Gen pe cale<br />
de dispariþie, de ceva decenii, în spaþiul<br />
carpato-danubiano-pontic… Ce este<br />
drept, nici primul, în speþã MHS, nu mai<br />
puþin atent cu mersul vremurilor, nu era<br />
un soldat de linia a doua. Nu, nici pe<br />
departe! Însã, pe de altã parte, el ajunsese<br />
ºi se complãcea în ipostaza în care, din<br />
motive pe care nici nu i le contest ºi nici<br />
nu le comentez, n-ar fi supãrat pe nimeni,<br />
pentru nimic în lume, mai ales în scris.<br />
Decât, eventual, pe românaºii noºtri cu<br />
apucãturi de lachei. Dar n-ar fi tras în<br />
vecii vecilor, în plumb, un pamflet gen<br />
„Hoitarii”!... Pe când celãlalt, brãileanul,<br />
era taman invers: imperial, fãrã teamã<br />
de chiþãitul ºobolanilor, un cuirasier<br />
înnãscut din stirpea cea mai nobilã a…<br />
plugarului valah. E adevãrat, amândoi<br />
avuseserã legãturã, oarecum, ºi cu<br />
armata: unul prin tatãl sãu, fost ofiþer de<br />
infanterie, celãlalt prin el însuºi, ca elev<br />
de liceu militar. Inclusiv ca scriitori<br />
avuseserã legãturã cu armata; ºi<br />
aceasta apropo de cãrþile publicate la<br />
Editura militarã! ªi amândoi<br />
avuseserã legãturã, deci – ºi ce<br />
legãturã! –, cu literatura românã. La<br />
cel mai înalt nivel. Ce-i drept, aceasta<br />
mai mult în vechiul regim, întrucât, în<br />
cel contemporan, unghiul de vedere<br />
este radical schimbat, lãsându-mi vaga<br />
senzaþie cã amândoi deranjau al<br />
dracului – MHS poate cã mai puþin –<br />
gaºca de lãtrãi ºi de eunuci din stirpea<br />
lui kir… Pisicovici, cel cu „bun numentre<br />
pisici”, vorba lui Grigore<br />
Alexandrescu (alt târgoviºtean<br />
celebru). Aºa cã, dacã ar fi sã mã<br />
pronunþ, aº înclina cãtre Fãnuº. Deºi,<br />
cu inima, aº fi lângã târgoviºteanul<br />
nostru. Cãruia, integrat în plutonul compact<br />
al SST-ului, în acea tristã zi de<br />
primãvarã mioriticã, am þinut sã-i aduc<br />
omagiul pe ultimul sãu drum.<br />
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
EVOCÃRI<br />
Eus. Platcu<br />
RADU COSMIN –<br />
CUM L-AM CUNOSCUT EU...<br />
În 1957, prin dispoziþie ministerialã, am<br />
fost repartizat în regiunea Ploieºti (a fost<br />
opþiunea mea: doream sã fiu cât mai aproape<br />
de Bucureºti, fiindcã D. C., absolvent I.A.T.C.<br />
cu un an înainte, îmi promisese sã mã<br />
foloseascã drept asistent de regie la o piesã<br />
pe care o propusese Teatrului Giuleºti). Pe<br />
lista catedrelor vacante puse la dispoziþia<br />
absolvenþilor figura un singur liceu, în oraºul<br />
P. Solicitarea mi-a fost acceptatã, ordinea<br />
depinzând de mãrimea mediei de absolvire.<br />
În acel moment nu ºtiam despre aceastã<br />
localitate (nume urât mirositor) decât cã<br />
fusese ironizatã ca staþiune balnearã de<br />
Tudor Muºatescu în Titanic Vals.<br />
Delegatul secþiei raionale de învãþãmânt<br />
(inspectorat) m-a felicitat pentru alegerea<br />
fãcutã asigurându-mã cã voi avea condiþii<br />
splendite (ticul lui verbal).<br />
La 1 septembrie, data la care trebuia sã<br />
mã prezint la secþia (!) de învãþãmânt, am<br />
constatat cã fusesem minþit splendit: distanþa<br />
dintre Bucureºti ºi P., de aproximativ o suta<br />
de kilometri, era parcursã de tren nu într-o<br />
orã „ºi ceva” (cum îmi spusese splenditul<br />
delegat), ci în douã ore ºi jumãtate. La secþie<br />
l-am reîntâlnit pe delegat (directorul adjunct<br />
al liceului) care m-a condus la internatul<br />
liceului unde puteam locui împreunã cu un alt<br />
profesor (N.S.) sosit cu un an înaintea mea. De<br />
la acesta am aflat primele informaþii despre<br />
istoricul localitãþii: se dezvoltase în urma<br />
descoperirii izvoarelor cu apã sulfuroasã. În<br />
perioada interbelicã avusese orgolii de<br />
staþiune balnearã, frecventatã de reumatici<br />
pensionari, mici funcþionari ºi alte categorii cu<br />
venituri modeste, dar cu fumuri de hight-life.<br />
În aceeaºi dupã-masã am strãbãtut strada<br />
principalã (nu mai lungã de 2-3 sute de metri):<br />
existau câteva „vile” (imobile, în majoritate,<br />
cu un etaj, construite pentru pacienþii veniþi<br />
la tratament): dupã naþionalizare în ele se<br />
instalaserã organele puterii locale, proprietarii<br />
aciuindu-se care pe unde a putut; oraºul,<br />
insignifiant fãrã activitate balnearã, devenit<br />
capitalã de raion, supravieþuia prin câteva<br />
cooperative meºteºugãreºti de producþie ºi<br />
desfacere, o fabricã rudimentarã de marmeladã<br />
ºi conserve din fructe, un abator, o<br />
întreprindere de prelucrare a lemnului, o carierã<br />
de gips exploatatã de o fabricã de ciment.<br />
Cu o sãptãmânã înainte de începerea<br />
cursurilor, administratorul ne-a anunþat cã<br />
trebuie sã ne gãsim o gazdã, camera fiind<br />
repartizatã pedagogilor. Colegul s-a mutat în<br />
aceeaºi searã la o elevã din ultima clasã pe<br />
care o medita la matematicã, fizicã ºi<br />
astronomie (poate o ºi „cobzãrea”). Pãrinþii,<br />
oameni înstãriþi, cu gospodãrii prospere în<br />
comuna suburbanã, s-au arãtat deosebit de<br />
încântaþi cã vor avea meditator în casã pentru<br />
unica lor fiicã, o frumuseþe a oraºului (de la<br />
brâu în sus, în jos era jenant de obãdatã);<br />
probabil, nutreau speranþa cã ºi-l vor face<br />
ginere pe meditator.<br />
Dupã patru zile de bãtut pe la uºi, din<br />
spatele cãrora auzeam acelaºi rãspuns, nu<br />
avem, încercaþi la vecini, am aflat cã în oraº<br />
fuseserã trimise în 1944 câteva zeci de familii<br />
de refugiaþi basarabeni, cazaþi cu dificultate<br />
din cauza lipsei de condiþii elementare de<br />
convieþuire. Administratorul, binevoitor (!),<br />
s-a oferit sã mã gãzduiascã, gratis, la el acasã,<br />
într-o camerã încãlzitã cu un godin, în care<br />
locuia mama lui, o oarbã care dacã rãmânea<br />
singurã în timpul nopþii, ieºea pe stradã în<br />
pielea goalã ºi îºi fãcea nevoile la porþile<br />
vecinilor. Când gãsea uºa încuiatã, spãrgea<br />
geamurile. Fi-su o bãtuse de nenumãrate ori,<br />
dar fãrã sã reuºeascã a-i schimba habitudinile;<br />
o legase de pat. Degeaba. Simþind pe cineva<br />
în camerã nu cobora din pat; aerul era infestat<br />
de un miros doborâtor de closet desfundat.<br />
Câteva nopþi petrecute în compania<br />
oarbei mã ºubreziserã, în cancelarie se glumea<br />
copios pe seama aventurilor mele nocturne<br />
cu baba somnambulã. Profesorului de<br />
matematicã (I.C.) îi murise soþia cu câteva luni<br />
în urmã. Se mutase într-o camerã dintr-o casãvagon<br />
aflatã foarte aproape de liceu.<br />
L-am remarcat din prima zi.<br />
Liceul era de curând înfiinþat; corpului<br />
didactic (cu cea mai elegantã vorbã, eteroclit:<br />
pensionari, învãþãtori reºapaþi ca profesori prin<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
37
cursuri de douã luni, suplinitori cu studii<br />
nefinalizate, ofiþeri deblocaþi) i se trasase ca<br />
sarcinã de partid promovarea fiilor clasei<br />
muncitoare în alianþã cu þãrãnimea (de la sate!).<br />
Elevii, navetiºti cu trenul sau rata, proveneau,<br />
în majoritate, din satele înconjurãtoare.<br />
Cancelaria era într-o camerã nu mai mare<br />
de cinci pe trei: în mijloc, o masã<br />
dreptunghiularã, de patru pe unu cincizeci,<br />
avea sertare pe ambele pãrþi repartizate doar<br />
anumitor profesori („cu sertar la cap”!), ceilalþi<br />
disputându-ºi scaunele aliniate pe lângã pereþi;<br />
în capul mesei, dinspre uºã, era locul<br />
directorului, tuciuriu, a cãrui cardinalã grijã era<br />
sã-ºi consulte ceasul Pobeda ºi la fix sã anunþe,<br />
ca pe peron: S-a sunat de intrare, poftiþi la<br />
clasã!; profesorii se decideau cu greu sã-ºi<br />
întrerupã comentariile pe marginea bârfelor din<br />
oraº, în lipsa acestora subiectul omniprezent<br />
erau întâmplãrile de la clasã: enormitãþile<br />
erorilor, impertinenþele la adresa profesorilor.<br />
Atmosfera era aproape identicã cu cea din<br />
piesa „Institutorii”, pe care o vãzusem ºi<br />
revãzusem de cel puþin cinci ori, în care marele<br />
actor Ion Manu crea un Flaxmam inubliabil.<br />
I.C., aplecat de obicei pe o culegere de<br />
probleme, nu participa la acest cor de afoni.<br />
În ziua aceea, înainte de ultima orã am<br />
trecut pe lângã el; a ridicat capul ºi privind<br />
spre fereastrã mi-a spus ca ºi cum ar fi vorbit<br />
singur, „Sã mã aºtepþi, vreau sã vorbim...”<br />
Se modificase orarul, nu mai aveam ultima orã,<br />
l-am aºteptat, era singurul care intra ºi ieºea în<br />
timp ce suna soneria, cei mai mulþi întãrziau<br />
câte zece-cincisprezece minute la intrare ºi<br />
ieºeau cu un sfert de orã mai devreme motivând<br />
cã navetiºtii pierd mijloacele de transport.<br />
Intrarea elevilor era separatã de cea a<br />
profesorilor, care traversa un mic parc dendrologic<br />
pânã sã iasã în stradã.<br />
Nu-mi aduc aminte ce am vorbit; la mai<br />
puþin de douã sute de metri s-a oprit în faþa<br />
unei case-vagon: un ceardac îngust de-a<br />
lungul cãruia erau camere ce aveau încãperi<br />
amenajate cu cadã de baie pentru tratament<br />
cu apã sulfuroasã.<br />
Camera era spaþioasã, aproape cât<br />
cancelaria, mobilier strict necesar – masã, pat<br />
dublu, douã scaune, un pat pliant, un ºifonier<br />
cu douã uºi, o bibliotecã pe un perete întreg,<br />
cu rafturi fãcute de un amator.<br />
Dupã câteva luni, în ajun de sfântul<br />
Nicolae, m-a întrebat dacã sunt de acord sã-l<br />
însoþesc: vrea sã-l felicite pe scriitorul Radu<br />
Cosmin, chiriaº în alt imobil din aceeaºi curte.<br />
I.C. i-a dus o sticlã de vin negru Puterea<br />
ursului pe care amfitrionul a destupat-o ºi<br />
am ciocnit paharele cu un La Mulþi Ani! jenant<br />
pentru un ins care se vedea cu ochiul liber cã<br />
are zilele numãrate.<br />
Îl revedeam din când în când la poartã:<br />
intra în vorbã cu elevii care ieºeau de la<br />
cursuri. De la schimbul convenþional de<br />
replici am ajuns, prin februarie-martie, la scurte<br />
conversaþii – care mã vizau, în primul rând pe<br />
mine, ca absolvent al unei facultãþi.<br />
În studenþie vãzusem câþiva scriitori<br />
(Mihnea Gheorghiu, pe Magheru recent<br />
întors dintr-un stagiu de documentare cu<br />
privire la teatrul englez în timpul lui<br />
Shakespeare, Victor Eftimiu, Labiº, la Capºa),<br />
îi auzisem vorbind (Arghezi, Petru<br />
Comarnescu, la Casa Universitarilor, Ion<br />
Marin Sadoveanu, la Sala Dales, þinea lecþiiconcert,<br />
Mihail Sadoveanu, la Academie,<br />
vorbind despre Eminescu, G. Cãlinescu,<br />
Tudor Vianu, la Universitate) Radu Cosmin<br />
era primul scriitor cu care vorbeam (ce ºansã!)<br />
despre acei scriitori ºi despre alþii de care nici<br />
nu auzisem. Pe rafturile bibliotecii se aflau<br />
dovezi care mã sãltau în nori: cãrþi ºi fotografii<br />
cu autografe dedicate acestui bãtrânel care<br />
se bãrbierea de douã ori pe zi ºi în casã purta<br />
costum cu papion.<br />
Curând, prin mai, mi-a spus cã ar vrea sã<br />
rescrie romanul Babylon ºi mã întrebã dacã<br />
aº fi fost de acord sã-l însoþesc în aceastã<br />
încercare, ca secretar! Ceva mai nimerit pentru<br />
ambiþiile mele, nemãrturisite, nu mi-aº fi putut<br />
imagina. Dupã câteva sãptãmâni nu<br />
depãºisem însã primele unsprezece pagini:<br />
fiecare propoziþie, frazã, cuvânt erau întoarse<br />
pe toate feþele ºi o discuþie de o orã se<br />
concretiza într-o variantã, cu semne de<br />
întrebare (adicã urma sã revenim asupra ei).<br />
Frecvent aducea vorba despre intenþia<br />
de a descrie frumuseþile Vãii Ialomiþei în care<br />
sã implanteze ºi aspecte ale modificãrii<br />
peisajului prin acþiunea oamenilor însufleþiþi<br />
de noi idealuri; entuziasmele octogenare se<br />
stingeau la fel de repede dupã cum<br />
izbucniserã.<br />
În tot timpul cât am stat de vorbã<br />
(probabil câteva bune zeci de ore) nu l-am<br />
auzit fãcând nicio referire la motivele care<br />
l-au determinat sã se stabileascã în P. Nici<br />
de la colegii mei, care locuiau la aceeaºi<br />
adresã, I.C. (mã gãzduise cinci luni), L.L.<br />
(refugiat din Basarabia), nici de la R.C. nu<br />
am dedus cã ar avea domiciliul forþat: un<br />
ins cu domiciliul forþat era un duºman al<br />
poporului!; e de neimaginat cã ar fi putut fi<br />
primit cu braþele deschise la început de an<br />
ºcolar în cancelarie ºi în clase de elevi, într-un<br />
timp când peste toþi ºi toate fâlfâia politica<br />
partidului.<br />
R.C. se bucurase de preþuirea unor mari<br />
nume (E. Lovinescu, Ion Petrovici, Cincinat<br />
Pavelescu, Mihail Sadoveanu, Perpessicius)<br />
cu unii purtând o intensã corespondenþã pe<br />
care mi-o citea de câte ori fãcea referire la<br />
tempi passati.<br />
Într-o sâmbãtã conveniserãm sã vin mai<br />
devreme, pe la cinci dupã amiazã. Deoarece<br />
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
GMA mã chemase pe la ea sã facem la sol<br />
niºte exerciþii pentru normele G(ata pentru)<br />
M(uncã ºi) A(pãrare) am întârziat aproape o<br />
orã; sleit de puteri abia am îngãimat niºte scuze<br />
mincinoase. R.C. avea un musfir, domnul Jan,<br />
despre care venise vorba de câteva ori,<br />
geambaº de scriitori, mi-a promis cã mã<br />
viziteazã, o sã-þi placã!, ºi aºa a fost – figurã<br />
inubliabilã, pãr lins, frunte latã, ochi mari,<br />
neliniºtiþi, zâmbet binevoitor, costum închis<br />
la douã rânduri, papion cu fluturaºi<br />
multicolori, primit cadou de la doamna general-maior<br />
A., cãreia îi prezenta omagiile când<br />
soþul era plecat (destul de des) la CCA unde<br />
se preocupa de evoluþia unui corp de<br />
dansatoare, domniºoara Auraº stãpânind<br />
figuri dintre cele mai energizante. De la el am<br />
aflat aproape tot ce ºtiu despre implicaþiile<br />
revistei „Ancheta”, pe care o conducea de<br />
ani buni, în istoria literaturii interbelice prin<br />
întâlnirile organizate la Sala de arme între<br />
scriitori, mai ales bucureºteni, ºi cititori locali.<br />
Asistam la discuþia celor doi (prieteni?):<br />
prezenþa mea pentru ei era la fel de importantã<br />
ca a unei muºte pe marginea miniceºcuþei de<br />
cafea pe fundul cãreia erau vagi urme de zaþ,<br />
brãzdate de aþiºoare albe ce se desprindeau<br />
dintr-o patã albã de forma unei prune crãpate<br />
ºi se rãsfirau spre margini, unele ajungând<br />
chiar aproape de buzã. În tot acest timp am<br />
avut senzaþia cã cei doi îºi bat joc de mine,<br />
discutând codificat despre aventuri<br />
inavuabile cu sexul slab. R.C. susþinea cã sexul<br />
slab frânge sexul tare, iar domnul Jan (aºa îl<br />
apela R.C.) evoca învãluit jocuri de culise (!).<br />
Mult mai târziu (prin 1968) am înþeles cã acele<br />
„jocuri” nu erau metafore; eram în biroul d-lui<br />
Corneliu Ionescu, inspector general adjunct,<br />
când a fost introdus I.G. Vasiliu: venise pentru<br />
„o pilã” – transferul în T. a unei suplinitoare<br />
de francezã de la Cojasca, expertã în dat pielea<br />
peste cap, unde practica mai multe jocuri de<br />
culise foarte apreciate de I.G.V., care se<br />
informa conºtiincios despre cele mai moderne<br />
metode franþuzeºti de punere în scenã.<br />
Dupã plecarea domnului Jan:<br />
– Ce zici? A fost directorul ziarului<br />
„Ancheta”. În 1934 am trimis volumele Satire<br />
(1916), Babylon (1921), Trei femei (1923),<br />
necunoscute lui; au fost recenzate cu<br />
aprecieri fulminante. Satirele fãcuserã vâlvã<br />
înainte ºi în timpul rãzboiului, iar dupã „toþi<br />
fariseii vieþii noastre sociale, politice ori<br />
literare s-au vãzut fixaþi în fugare crochiuri<br />
sau portrete”.<br />
Când scrisese cele de mai sus R.C. era<br />
un nume întâlnit frecvent în publicaþii, nu<br />
numai literare. La cei 55 de ani scriitorul era<br />
un bãrbat prezentabil, elegant, cu o cotã<br />
sigurã în high-life-ul capitalei. Mã fascina<br />
demnitatea acestui bãrbat: nu l-am vãzut<br />
niciodatã în pijama sau îmbrãcat neglijent; ras<br />
de douã ori pe zi, oricând dispus sã primeascã<br />
un vizitator, sã-l trateze cu niºte bomboane<br />
mentolate (îl imita pe E. Lovinescu).<br />
Constrâns de atmosfera politicã<br />
instalatã de cãtre promotorii literaturii<br />
proletcultiste, rãnit de evenimente tragice<br />
din familie, are sentimentul dramatic al<br />
coborârii de pe soclu (cei mai mulþi din<br />
generaþia sa, trecuþi de partea comuniºtilor,<br />
îl ocolesc, din teamã, oportunism). Se retrage<br />
la P., un oraº liniºtit pe care-l cunoscuse în<br />
iunie 1934, trimis la odihnã sau tratament.<br />
(În legãturã cu aºa-zisa chestiune a<br />
„domiciliului forþat” mã gândesc cã scriitorul,<br />
vrând sã-ºi îndulceascã amãrãciunea<br />
singurãtãþii, suferinþele senectuþii, a folosit<br />
o metaforã pe care cineva a receptat-o cu un<br />
sens concret). ªi prietenia cu I.G. Vasiliu va<br />
fi avut (poate) o anumitã contribuþie.<br />
La începutul trimestrului al doilea,<br />
ianuarie/februarie 1958 am fost solicitat sã-l<br />
interpretez pe Matei (îl vãzusem pe Emil<br />
Bota în acest rol) din „Citadela sfãrâmatã”,<br />
de Horia Lovinescu, regizatã de I.G. Vasiliu.<br />
A fost o adevãratã loviturã de teatru<br />
(pentru colegi) cã îl cunosc pe I.G.V., ºi<br />
pentru el, cã sunt pasionat de scândurile<br />
scenei: mi-a încredinþat mie ºi regia. Piesa a<br />
fost reprezentatã o singurã datã, din cauza<br />
incompatibilitãþii dintre „indicaþiile mele<br />
regizorale” ºi modul analfabet de<br />
interpretare a tovbeob care se considera o<br />
Madamabulandra a oraºului.<br />
Cu mulþi, foarte mulþi ani în urmã, când<br />
uimit descoperisem cã statul în bibliotecã<br />
poate fi profitabil ºi prin confecþionarea unor<br />
lucrãri comandate, custodele, fost coleg de<br />
facultate, mi-a semnalat existenþa unui pachet<br />
de scrisori trimise/primite de Radu Cosmin,<br />
despre care aflase de la mine cã îl cunoscusem<br />
în ultimii doi ani ai vieþii lui.<br />
Am amânat consultarea lor cu gândul cã<br />
voi avea cândva timpul necesar sã le cercetez<br />
cu deamãnuntul.<br />
Mi-am adus aminte cele de mai sus când<br />
am gãsit volumul Trei femei cu dedicaþia Lui<br />
Eusebiu, amic cu A mare, prietenia mea,<br />
R. Cosmin, Pucioasa,<br />
6 decembrie 1957<br />
* I.G. Vasiliu se stabilise în 1934 în<br />
Târgoviºte, unde va rãmâne pânã la sfârºitul<br />
zilelor. Radu Cosmin îl felicitã cu speranþa cã<br />
va reuºi sã anime atmosfera vetustã din fosta<br />
capitalã. Despre perioada când fusese<br />
profesor la Târgoviºte, amintirile nu sunt<br />
dintre cele mai plãcute. Presupun cã Nicolae<br />
Teodorescu, profesor destoinic, a fost<br />
întâmpinat de cãtre colegi cu ostilitate, ca orice<br />
alt „venetic” concurent („sufletul multora e<br />
plin de mâl ºi de jivine”). În timp, lucrurile nu<br />
au evoluat sesizabil.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
39
DIN ISTORIA...<br />
Aurelian Silvestru<br />
HIENELE<br />
E mult mai uºor sã eviþi un pericol,<br />
decât sã ieºi învingãtor din el.<br />
Mulþi dintre noi, însã, nu þin cont de<br />
asta ºi se avântã înainte, mânaþi de ideea<br />
cã viaþa e o luptã în care nu poþi avea<br />
nimic din ceea ce doreºti sã ai, dacã nu-i<br />
înlãturi din faþa ta pe cei care doresc<br />
acelaºi lucru.<br />
Cele mai crâncene bãtãlii se dau,<br />
fireºte, pentru putere. Aici, cruþarea e<br />
sinonimul slãbiciunii, drept care nimeni nu<br />
iroseºte timp ºi forþe, ca sã-l ajute pe<br />
„aproapele” sãu, în schimb, cu toþii profitã<br />
de ocaziile în care cel puternic începe sã<br />
devinã slab sau e rãpus de miºelia<br />
celorlalþi. O haitã de hiene îºi împlântã<br />
colþii într-un leu rãnit nu ca sã-ºi<br />
potoleascã foamea, ci ca sã-ºi satisfacã<br />
„setea de putere”, de parcã un rege<br />
muribund le-ar împrumuta ºi lor mãcar<br />
un strop din forþa ºi din mãreþia sa.<br />
Sã ne amintim de domnitorul nostru<br />
Ioan-Vodã cel Cumplit...<br />
Dupã patru zile de luptã lângã satul<br />
Roºcani (judeþul Cahul), înconjurat de peste<br />
douã sute de mii de pãgâni, el a acceptat<br />
propunerea turcilor de a duce tratative.<br />
Vizirul acestora a jurat de ºapte ori cu mâna<br />
pe Coran sã-i lase pe români sã plece vii ºi<br />
nevãtãmaþi pe la casele lor, dacã Ioan-Vodã<br />
va merge la Constantinopol, sã stea de<br />
vorbã cu sultanul.<br />
Ajuns în tabãra duºmanã, Ioan-Vodã<br />
s-a oprit în mijlocul ienicerilor care se<br />
îmbulzeau din toate pãrþile sã-l vadã pe<br />
cel care, pe parcursul a douã luni, îi bãtuse<br />
de zece ori la rând. Înfioraþi de mãreþia<br />
lui ºi vãzând cât este el de mândru ºi<br />
voinic, turcii se uitau nedumeriþi unii la<br />
alþii ºi nimeni nu îndrãznea sã se apropie<br />
ºi sã-l dezarmeze. Dar, în clipa când<br />
domnitorul de bunã voie a predat vizirului<br />
sabia sa împodobitã cu pietre scumpe, un<br />
miºel, înnebunit de urã, a sãrit pe la spate<br />
ºi l-a lovit cu iataganul în inimã...<br />
Fiind deja mort, trupul lui a fost legat<br />
de patru cãmile ºi sfârtecat în bucãþi. Abia<br />
acum, ca o haitã de lupi, pãgânii s-au<br />
îmbãrbãtat, au tãbãrât pe el ºi au prins<br />
a-ºi muia sãbiile în sângele lui, rugându-l<br />
pe Alah sã le dea ºi lor mãcar o fãrâmã<br />
din sufletul ºi tãria eroului nostru...<br />
Dacã Alah le-ar fi îndeplinit aceastã<br />
rugãminte mãcar cu câteva clipe înainte<br />
ca furia sã le ia minþile ºi sã-i împingã la<br />
acel pãcat, istoria noastrã ar fi avut, poate,<br />
o cu totul altã curgere. Dar miºelia nu<br />
ºtie de milã ºi, nefiind ea însãºi demnã,<br />
nu poate respecta nici vrednicia altora.<br />
Ea sperã sã câºtige prin necinste ceea<br />
ce virtutea obþine prin decenþã. A trece<br />
cu vederea peste un act de laºitate, fãrã<br />
sã-l condamni, înseamnã a-i îndemna ºi<br />
pe alþii sã recurgã la ea, fãrã sã se teamã<br />
cã vor fi blamaþi...<br />
În anul 394 înainte de Hristos, în<br />
timpul unor ostilitãþi interne, romanii au<br />
asediat oraºul Falera. Siguri de cetatea<br />
lor, falerienii nu s-au intimidat. În oraº<br />
aveau de toate ºi apã, ºi provizii, ºi oºteni<br />
curajoºi. Aºa cã i-au lãsat pe romani sã<br />
stea la pândã prin vâlcele, iar ei ºi-au<br />
vãzut în liniºte de treburi. Pânã ºi copiii<br />
au continuat sã frecventeze ºcoala. Ba,<br />
uneori, dascãlul lor îi scotea în afara<br />
oraºului, sã se plimbe prin pãdurile de<br />
sub cetate.<br />
Aºa s-au scurs mai multe sãptãmâni<br />
în ºir pânã când, într-o bunã zi, copiii<br />
plecaþi la plimbare nu s-au mai întors<br />
acasã. Iscoada trimisã dupã ei le-a adus<br />
pãrinþilor o veste înspãimântãtoare:<br />
odraslele lor au încãput pe mâna<br />
romanilor!<br />
Asediaþii s-au adunat în grabã în<br />
piaþa din centrul oraºului. Erau<br />
dezamãgiþi, îndureraþi ºi gata sã-ºi dea<br />
viaþa pentru eliberarea lor. Dar chiar<br />
atunci, dinspre pãdure, au vãzut cum<br />
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
venea spre cetate un bãrbat cu hainele<br />
sfâºiate ºi cu mâinile legate la spate, pe<br />
care copiii îl bãteau cu vãrguþele,<br />
batjocurându-l ºi râzând de el... Era<br />
dascãlul lor care (dupã cum au aflat mai<br />
târziu) pusese la cale o mare josnicie.<br />
Vrând sã profite de banii romanilor,<br />
acesta s-a prezentat, cu tot cu copii, în<br />
faþa generalului Camillus ºi i-a spus:<br />
– Iatã copiii celor mai de seamã nobili<br />
din oraºul meu. Ameninþã-i cu moartea ºi<br />
pãrinþii lor îþi vor preda cetatea fãrã luptã.<br />
Generalul a rãmas înmãrmurit de<br />
mârºãvia lui. Câºtigase pânã atunci<br />
nenumãrate bãtãlii, dar nici una – cu<br />
ajutorul unui trãdãtor. Supãrat, i-a întors<br />
spatele ºi s-a adresat cãtre ostaºii sãi:<br />
– ªtiu cât vã doriþi victoria, dar<br />
spuneþi-mi fãrã ocoliºuri: nu cumva sunteþi<br />
de acord s-o obþineþi prin nemernicie?<br />
– Nu! i-au rãspuns ostaºii într-un<br />
singur glas.<br />
– Atunci puneþi mâna pe acest miºel,<br />
legaþi-l ºi expediaþi-l cu ocarã înapoi de<br />
unde a venit!<br />
Aflând toate acestea, locuitorii din<br />
Falera au decis sã înceteze rezistenþa ºi<br />
sã-ºi plece capul în faþa generalului care<br />
n-a vrut sã profite de ticãloºia unui<br />
trãdãtor.<br />
Nobleþea ºi onestitatea au<br />
demonstrat din nou cã sunt în stare sã<br />
obþinã mult mai mult decât necinstea ºi<br />
nevrednicia.<br />
E doar o situaþie – una din multe altele<br />
pe care le putem desprinde din istoria<br />
omenirii ºi care ne trimit cu gândul la<br />
faptul cã pânã ºi duºmanii pot fi dezarmaþi<br />
prin bunãtate.<br />
Nici vorbã, norocul uneori este de<br />
partea celor ticãloºi. Dumnezeu, însã, nu<br />
poate fi decât de partea celor care apãrã<br />
dreptatea.<br />
Cãrþi ºi reviste primite la redacþie<br />
1. Zaharia Potârniche, Noi ºi neantul, [versuri], Editura Axa, Botoºani, 2011, 172 pag.<br />
2. Monica Patriche, Seminþe de piatrã / Graines en pierre, [versuri], Editura Brumar, Timiºoara,<br />
2011, 148 pag.<br />
3. Monica Mureºan, Poeme cu vedere la mare, Fundaþia Culturalã Antares, Galaþi, 2011, 72 pag.<br />
4. Victor Sterom, Geometria fumului, [versuri], Biblioteca Revistei Sinteze, Ploieºti, 2011, 82 pag.<br />
5. Titi Damian, Norul, [roman], Editura Editgraph, Buzãu, 2011, 388 pag.<br />
6. Alexandru Bulandra, Mioriþa: Vasile Alecsandri ºi cazul «Mioriþa»; Tainele «Mioriþei»;<br />
Masca pãcurarului, Editura Paideia, Ploieºti, 2011, 598 pag.<br />
7. Mihai Cimpoi, Sinele Arhaic. Ion Creangã: Dialecticile amintirii ºi memoriei, [eseu],<br />
Editura Princeps Edit, Iaºi, 2011, 188 pag.<br />
8. Mihai Cimpoi, Critici. Identitate ºi alteritate, Fundaþia Scrisul Românesc & Editura Magna-<br />
Princeps, Craiova-Chiºinãu, 2011, 206 pag.<br />
9. Dumitru Copilu-Copillin, O viaþã de dascãl obiºnuit trãit neobiºnuit, Editura Prut<br />
Internaþional, Chiºinãu, 2011, 244 pag.<br />
1. Luceafãrul de dimineaþã, Sãptãmânal de culturã al USR, nr. 30 (1010), 29 iunie 2011; nr. 31<br />
(1011), 6 iulie 2011; nr. 32 (1012), 13 iulie 2011; nr. 33 (1013), 20 iulie 2011; nr. 34 (1014), 27<br />
iulie 2011; nr. 35 (1015), 3 august 2011; (Apare cu sprijinul Primãriei sectorului 2, Bucureºti,<br />
primar Neculai Onþanu), director – Dan Cristea, redactor-ºef – Gelu Negrea;<br />
2. Pro Saeculum, revistã de culturã, literaturã ºi artã, anul X, nr. 3-4 (71-72), 15 aprilie – 1 iunie<br />
2011, Focºani, fondator Alexandru Deºliu, redactor-ºef Mircea Dinutz, secretar general de<br />
redacþie Valeriu Anghel;<br />
3. Poesis Internaþional. Magazin literar, anul II, nr. 5, iunie 2011, Satu Mare, director Dumitru<br />
Pãcuraru, redactor-ºef Claudiu Komartin;<br />
4. Dacia literarã, Revistã de muzeologie ºi reconstituiri culturale. anul XXII (serie nouã din<br />
1990), nr. 4(97), iunie 2011, Iaºi, redactor-ºef Lucian Vasiliu.<br />
5. Impact cultural, anul XI, nr. 380, iulie-august 2011, Târgoviºte, fondator – Vali Niþu,<br />
director – Raluca Mariana Niþu;<br />
6. Metaliteraturã, anul XI, nr. 1-2 (26), 2011, Chiºinãu, director fondator – Alexandru Burlacu,<br />
redactor-ºef – Aliona Grati;<br />
7. Nord literar, anul IX, nr. 6 (97), iunie 2011; nr. 7-8 (98-99), iulie-august 2011, apare sub<br />
egida Consiliului Judeþean Maramureº, Baia Mare, director – Gheorghe Glodeanu;<br />
8. Familia. Revistã lunarã de culturã, seria V, anul 47 (147), nr. 6 (547), iunie 2011, Oradea,<br />
director – Ioan Moldovan;<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
41
NOTE DE LECTURÃ<br />
Mihai Stan<br />
RELIGIE – ªTIINÞÃ – FILOSOFIE*<br />
De ceva vreme, Editura Bibliotheca,<br />
probabil ºi ca efect al faptului cã este<br />
membru fondator al Asociaþiei Culturale<br />
Româno-Indiene – RICA (în Târgoviºte<br />
existã o activã filialã RICA – SST) oferã<br />
cititorilor, un public-þintã strict specializat<br />
ºi prin aceasta, fatalmente, în numãr<br />
scãzut, cãrþi despre/din fascinanta culturã<br />
a Indiei. Câteva titluri vãdesc preocupare<br />
constantã ºi continuitate: Dharma hindusã.<br />
Ghid pentru profesori (2002), editor<br />
Nawal K. Prinja, carte<br />
menitã sã deschidã<br />
orizonturi noi celor intersaþi<br />
de cultura indianã ºi însetaþi<br />
de adevãr. Gramatica<br />
sanscritã în versiunea lui<br />
Mihai Eminescu (2004) a<br />
reprezentat prima tipãrire cu<br />
litere devanagari a<br />
faimosului manuscris<br />
eminescian (ediþia naþionalã<br />
îl publicã în facsimil),<br />
incluzând comentarii de<br />
Amita Bhose, acad. Dimitrie<br />
Vatamaniuc, Sergiu Al-<br />
George. Literary Anthropology<br />
(2005), de George Anca, porneºte de<br />
la Sakuntala lui Kalidasa, cuprinzând studii<br />
de indoeminescologie ºi indobrâncuºologie.<br />
Jurnal dedelhi (2005), de Rodica Anca,<br />
evocã ºi întâlniri cu personalitãþi din Capitala<br />
Indiei precum Satyavrat Shastri, Margaret<br />
Chatterjee, Urmila Rani Trikha, Andre<br />
ºi Esha Beteille. Târgoviºte-India (2008)<br />
este o antologie poeticã, poate unicã în<br />
lume, cu traduceri în englezã din 20 poeþi<br />
târgoviºteni, faþã în faþã, cu versiuni<br />
româneºti din 60 de poeþi indieni, începând<br />
cu Rabindranath Tagore. Zrica Vaswani,<br />
Eminescu ºi gândirea indianã – ediþie<br />
bilingvã românã-englezã în traducerea<br />
indianistului dr. George Anca, preºedinte<br />
RICA (2011), jurnalul Rodicãi Anca, Jurna<br />
Lamar, George Anca, Mantra Eminescu,<br />
cu subtilul autoexcerpte, 2011).<br />
* Rudi Jansma, Sneh Rani Jain, Introducere în<br />
Jainism, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011,<br />
210 pag.<br />
Tot în 2011 Editura Bibliotheca îºi<br />
rãsplãteºte cititorii fideli cu o apariþie<br />
editorialã de excepþie, în colecþia Eseu,<br />
noutate absolutã în cultura româneascã<br />
„Introducere în jainism”, de Rudi Jansma<br />
ºi Sneh Rani Jain. Ediþia de faþã reprezintã<br />
varianta revizuitã ºi adãugitã a originalului<br />
olandez „Jainisme – Een introductie” tradus<br />
în englezã de Rudi Jansma, în româneºte,<br />
de dr. George Anca. Evident cã rostul<br />
acestor note de lecturã este nu de a epuiza<br />
subiectul ci, mai degrabã, de<br />
a ajunge la cititori. De aceea<br />
ne vom limita la câteva date<br />
despre autori, la o „definire”<br />
succintã a Jainismului ºi la<br />
inserarea unor idei incitante,<br />
nu numai prin inedit ºi<br />
exotism, preluate din carte<br />
consideratã de Prakrit Bharati<br />
Academy „o excelentã<br />
expunere a jainismului,<br />
îndeosebi pentru audienþa<br />
occidentalã”.<br />
Dr. Rudi Jansma, eminent<br />
savant studiazã de douã<br />
decenii jainismul rezultatul<br />
fiind „Jainisme – Een introductie” prima<br />
carte despre jainism apãrutã în Olanda.<br />
Volumul, reprodus în traducere de Editura<br />
Bibliotheca pãstreazã desigur structura<br />
celui apãrut în 2006 la Jaipur sub egida<br />
Prakrit Bhareti Academy, cel tradus în<br />
englezã de Rudi Jansma revizuit ºi adãugit<br />
fiind structurat în 10 capitole: Cine sunt<br />
jainii; Istorie ºi Tithamkaras; Ahimsa;<br />
Karma; Milenii înainte de Darwin; Cosmos;<br />
Yoga ºi meditaþie; Privind o viaþã<br />
sfântã în practicã; Calea în Paisprezece<br />
Trepte a Libertãþii; Artã ºi arheologie.<br />
Dintre acestea, capitolul 7 ºi 10 au fost<br />
scrise de Dr. S. Rani Jain, renumitã savantã<br />
ºi practicianã a jainismului. Interesant este<br />
faptul cã în capitolul 7 autoarea, pe lângã<br />
referirile teoretice, expune/ exemplificã din<br />
practicarea personalã a Yoga ºi a meditaþiei.<br />
De folos e capitolul 10 complinit cu<br />
numeroase ilustraþii, fiindcã autoarea<br />
expune, prin filtrul personal, opinii asupra<br />
civilizaþiei Vãii Indusului al cãrei alfabet<br />
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
pretinde cã-l poate descifra în filosofia/<br />
religia jainã. Celelalte capitole aparþin lui<br />
Rudi Jansma. Dupã capitolul introductiv,<br />
în „Istoria ºi Titham-Raras”, autorul<br />
prezintã istoria jainilor din propriul lor punct<br />
de vedere. Capitolul al treilea este<br />
definitoriu, Ahimsa însemnând nonviolenþa<br />
sau ne-uciderea („sã nu ucizi”), în accepþia<br />
pasivã antitetic venerarea vieþii, în accepþia<br />
pozitivã; cititorul va deduce cã „Ahimsa<br />
este inima jainismului”.<br />
Dr. Rudi Jansma este, prin formaþie,<br />
un specialist în ecologie. Într-o altã carte<br />
a sa pe care Editura Bibliotheca promite sã<br />
o ofere cititorilor (Global Philosophical and<br />
Ecological Concepts) trateazã despre<br />
ecologie ºi evoluþie, concepte decelabile,<br />
în capitolul 5 – „Milenii înaintea lui Darwin”<br />
al acestui eseu. Capitolul 6, despre „Cosmos”<br />
este prilej de meditaþie pentru cititorul<br />
care va descoperi cã jainismul este poate<br />
singura religie din lume care n-a avut<br />
nevoie de „corectãri” pentru a se pune în<br />
acord cu ºtiinþele exacte, azi într-o<br />
ascensiune fulminantã. În fine, în capitolul<br />
8 – „Privind o viaþã sfântã în practicã”<br />
dr. Rudi Jansma evocã drumurile sale prin<br />
templele jaine, popasul printre cãlugãrii<br />
jaini din India Centralã ºi de Sud,<br />
declarându-se uimit de puritatea ºi<br />
ascentismul vieþii cãlugãrilor jaini.<br />
Dar cine sunt jainii? Sunt cei care s-au<br />
convertit, ºi-au ales drept linie în viaþã religia<br />
nonviolenþei numitã jainism. Etimologia<br />
cuvântului jain (derivat din Jina – învingãtor)<br />
nu are nicidecum de-a face cu sensul legat<br />
de lupta egoistã, de cuceriri, de confruntãri<br />
armate fiindcã jainul se învinge pe sine<br />
însuºi în confruntare cu natura animalã,<br />
emoþionalã ºi mentalã a omului „acestea<br />
trebuind sã fie îndreptate spre evanescent<br />
personal ºi merit sau câºtig numai pentru<br />
sine”. Deoarece gândurile ºi emoþiile insului<br />
sunt adesea impure, neintrând în armonie<br />
cu ceea ce adâncul sufletului încearcã sã<br />
transmitã repetat, se ajunge la noi cauze ºi<br />
consecinþe pe care conºtiinþa le parcurge<br />
neplãcut. De aceea jainii „tânjesc dupã<br />
simplitate ºi fericire pentru fiecare fiinþã vie<br />
ºi, ca rezultat, ei înºiºi primesc o mereu mai<br />
mare porþie de fericire”.<br />
Proporþional cu populaþia Indiei, care<br />
curând va depãºi un miliard ºi jumãtate de<br />
suflete, jainii – circa 8 milioane de oameni<br />
la care se adaugã vreo 70.000 din afara<br />
graniþelor (în Anglia ºi SUA) – care în<br />
trecut erau mult mai numeroºi<br />
(Kampuchea, Thailanda, Vietnam, alte þãri<br />
din Asia de Sud-Est) sunt puþini ca numãr<br />
poate ºi din cauza tabuurilor impuse<br />
practicanþilor de una dintre cele douã secte<br />
– Digambaras (literal, „îmbrãcaþi cu<br />
cerul”): abandonarea tuturor lucrurilor<br />
lumeºti inclusiv a îmbrãcãminþii, a hainelor,<br />
ºi o viaþã complet detaºatã, cerinþã ce, de<br />
regulã, se aplicã doar cãlugãrilor.<br />
Cealaltã sectã rezultatã din divizarea<br />
jainilor în urmã cu 2000 de ani,<br />
Svetambaras („cei îmbrãcaþi în robe albe”)<br />
permite cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor sã se<br />
îmbrace cu haine din bumbac pur.<br />
Indiferent de sectã, toþi sunt vegetarieni ºi<br />
nu concep rãnirea cu intenþie a fiinþelor vii.<br />
Deºi puþin numeroºi, ei ocupã poziþii<br />
înalte, respectate în ierarhia socialã, având<br />
o educaþie superioarã (alfabetizase 100%),<br />
dominantã fiind concepþia cã, spiritual<br />
vorbind, cucerirea sinelui este de mii de<br />
ori mai valoroasã decât aceea a unor armate<br />
numeroase care pot supune teritorii uriaºe,<br />
dar distrug libertatea ºi destinul legitim al<br />
unor mii de semeni.<br />
Mahatma Gandhi, deºi nu era jain, a<br />
dovedit în confruntarea sa cu colonialiºtii<br />
englezi cã un suflet nobil poate fi mai puternic<br />
decât o armatã ºi asta fiindcã ideile nonviolenþei<br />
i-au fost sãdite de Srimad Rajchandra,<br />
mentorul sãu jain. Etica jainilor îi predestinaserã<br />
pentru profesiuni „curate”: afacerile oneste,<br />
textile, bijuterii, pietre preþioase, avocaþi,<br />
medici, veterinari, oameni de ºtiinþã. Cei bogaþi<br />
fondeazã instituþii caritabile. Non-violenþa este<br />
cheia înþelegerii jainismului de mii de ani.<br />
Adesea – dovedind temeinicia conceptului –<br />
oameni din alte culturi, chiar dacã nu au auzit<br />
de jainism, se conduc dupã o eticã a<br />
nonviolenþei interioare ºi exterioare.<br />
Sã recunoaºtem cã în lumea<br />
contemporanã e din ce în ce mai complicat<br />
– vezi recentele „revolte” ale tinerilor din<br />
Europa sau ale insurgenþilor arabi – sã fii<br />
adeptul unei asemenea religii/ filosofii.<br />
Azi, miºcarea modernã – Anuvrat (=<br />
atom sau mic jurãmânt), cunoscutã sub<br />
denumirea Anuvibha Global Organization<br />
(fondatã în 1949 de cãlugãrul Svetambara<br />
Acharya Tulsi) influenþeazã întreaga Indie.<br />
Principiile de bazã sunt simple venind din<br />
antichitate: „sensibilitate pentru<br />
sentimentele celorlalþi; armonie socialã;<br />
rezistenþã exclusiv nonviolentã; consum<br />
limitat, integritate; convingerea cã<br />
mijloacele pentru atingerea unui scop<br />
trebuie sã fie curate; neînfricarea;<br />
obiectivitatea, buna credinþã”.<br />
Þinta este sã-i înveþe pe oameni<br />
autocontrolul, independent de rasã,<br />
poziþie socialã, naþionalitate, sex, limbã.<br />
De asemenea, se are drept scop<br />
stabilirea prieteniei, unitãþii, pãcii ºi eticii<br />
ca valori de bazã. Toate acestea trebuie<br />
sã aibã, în final, drept rezultat apariþia<br />
societãþii nonviolente. Trecând peste<br />
încãrcãtura relativ utopicã a Jainismului<br />
ca religie-filozofie, trebuie sã înþelegem<br />
cã numai aºa omenirea se poate salva.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
43
Citãm, în continuare, cele 7 precepte<br />
ale jainismului formulate de Anuvibha ºi<br />
irepresibil-spontan le alãturãm decologului<br />
creºtin: 1) nu voi ucide nicio creaturã<br />
nevinovatã mobilã (pentru jaini aceasta<br />
implicã un mod de viaþã strict vegetarian);<br />
nu voi comite suicid, nici avort; 2) nu voi<br />
ataca pe nimeni, nici nu voi sprijini<br />
agresiunea; voi încerca sã promovez cauza<br />
pãcii lumii ºi dezarmarea; 3) cred în unitatea<br />
omenirii ºi nu voi discrimina pe nimeni; 4)<br />
voi practica toleranþa religioasã ºi voi evita<br />
crearea de conflict sectar; 5) în afaceri ºi<br />
în comportamentul meu general nu voi<br />
pricinui niciodatã daune pentru a-mi atinge<br />
scopurile, ºi nu voi recurge la înºelãtorie;<br />
6) voi duce o viaþã fãrã adicþii ºi mã voi<br />
abþine de la intoxicante precum alcool,<br />
canabis, heroinã, tutun etc; 7) voi face totul<br />
pentru a preveni poluarea mediului<br />
înconjurãtor ºi nu voi doborî copaci sau<br />
distruge resursele naturale.<br />
Existã, detaliat, ca o punte de emergenþã<br />
focalizând categorii specifice: „pentru<br />
studenþi (privind triºarea, folosirea<br />
drogurilor ºi pornografia); pentru profesori,<br />
care trebuie sã acorde prioritate dezvoltãrii<br />
caracterului elevilor lor ºi care trebuie sã fie<br />
exemplu drept în toate privinþele; pentru<br />
afaceriºti despre negociere corectã; pentru<br />
funcþionarii guvernamentali (refuzul de a lua<br />
mitã). ªi pentru candidaþii în alegeri, care<br />
se presupune cã nu vor câºtiga voturi prin<br />
mijloace ale fricii sau momelii, nu trebuie<br />
sã se lanseze în asasinarea caracterului<br />
oponenþilor lor ºi trebuie sã evite frauda<br />
electoralã ºi numãrãtoarea necinstitã a<br />
voturilor. Electoratul, în fine, nu trebuie sã<br />
se lase influenþat de fricã ori tentaþie dacã ºi<br />
când se ivesc.)”.<br />
Cititorul va fi cucerit aceastã religie-<br />
ºtiinþã-filosofie care cuprinde în ea dorinþa<br />
milenarã a omului de a învãþa pentru<br />
atingerea perfecþiunii.<br />
IN MEMORIAM<br />
ZRICHA, SATI ÎNTRU EMINESCU<br />
„It is with extreme sadness that I inform<br />
you that Zricha is no more”. Vestea vine din<br />
California, de la fratele ei, Manu Jain. Mama<br />
lui Kuvam, vestalã indianã a lui Eminescu,<br />
Zricha Vaswani, nu mai este. ªi-a fãcut sati?<br />
Am sesizat, traducându-i doctoratul – „Effect<br />
of Indian Thought on Mihai Eminescu” –<br />
sensibilitatea pentru „Mortua est!”, dar mereu<br />
în contextul Vedelor, Upanishadelor,<br />
budhismului. Efectul sã fi ricoºat bumerang?<br />
Îi dãduse adresa mea, în Delhi, profesorul<br />
Nicolae Drãgulãnescu, mi-a scris, mi-a trimis,<br />
capitol de capitol, poem de poem, Eminescuscripturi<br />
sanscrite. Le-am comentat, antamând<br />
o publicare în România, pe urmele Amitei<br />
Bhose. Am pus corespondenþa chiar sub<br />
egida Academiei Internaþionale „Mihai<br />
Eminescu”, astfel încât o întâmplãtoare<br />
recunoaºtere româneascã a putut ajuta chiar<br />
în instanþã, dupã spusele ei, spre a nu fi<br />
separatã de fiul adorat, Kuvam.<br />
Cartea a apãrut la editura Bibliotheca din<br />
Târgoviºte, editurã partener oficial al<br />
Asociaþiei Culturale Româno-Indiane ºi al<br />
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni , la<br />
începutul anului 2011. Tãcere. Probã cã nici<br />
Eminescu, nici India, via doctoratul unei<br />
tinere romantice, nu în Valahia, dar în Bharat,<br />
nu prea intereseazã. Nici ea nu mai crezuse<br />
cã va apãrea. I-am expediat un exemplar la<br />
adresa (nouã) pe care mi-o precizase. Nu a<br />
mai vãzut-o, se sinucisese (cât face un plic<br />
din România în India, cu avionul). Pe copertã,<br />
eu alesesem, Padhmapani, pictat la Ajanta,<br />
iatã, nevãzut.<br />
Când Urmila Trikha a tradus în sanscritã<br />
„Luceafãrul” lui Mihai Eminescu, dupã<br />
„Mioriþa” în hindi (Memna), fusese deja<br />
separatã de fiica sa, încât se ataºase de a<br />
noastrã, dar, mai sigur, de Eminescu, nu fãrã<br />
legãturã cu doctoratul ei, „Concepþia<br />
religioasã în Mahabharata”. Degeaba s-a<br />
supãrat cumva, în invizibil, Amita, cã tocmai<br />
ea o fi rãmas singura, deocamdatã, din fiicele<br />
Bengalului care se bucurã de o recunoaºtere<br />
sorã cu veneraþia, prin, totuºi, Eminescu.<br />
Sergiu Al-George a murit la o sãptãmânã<br />
dupã ce s-a întors acasã de la Congresul<br />
mondial de sanscritã de la Varanasi. Nu l-a mai<br />
þinut inima, m-am gândit cã l-a doborât iubirea<br />
de India (baºca puºcãria, în lotul Noica, unde<br />
predase Vedele în Morse). Margaret Chatterjee<br />
a scris un necrolog în National Herald, poate<br />
comparabil cu „În Nirvana” de I.L. Caragiale.<br />
Moartea indianiºtilor noºtri se întâlneºte<br />
cu a eminescologilor indieni, mahasamadhi.<br />
Mi-e ºi teamã sã mã gândesc la toþi<br />
traducãtorii lui Eminescu, cu care am lucrat,<br />
cum or fi ducând-o. Sisir Kumar Das nu mai<br />
este nici el. Mahendra Dave se credea<br />
încarnare gujaratã a lui Eminescu.<br />
La vârsta Zrichei, am conversat 8 ore cu<br />
Rosa del Conte, despre Eminescu, despre<br />
absolut, mi-a ºi scris în India. Absolutul l-am<br />
resimþit în întâlnirea virtualã cu sora parcã a<br />
Antei Raluca Buzinschi. Unicitatea ºi-o<br />
învedera acut, comparatist, genial. Nu<br />
noutatea îi era þintã, dimpotrivã, recunoaºterea<br />
absolutului pe culmi sanscrito-române.<br />
Altar. (G.A.)<br />
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
RAFTUL DE SUS<br />
Mircea Constantinescu<br />
„AMERICA” LUI FRANZ KAFKA<br />
... Mãrturiseam anterior despre teama<br />
de a mã implica în lectura acestui roman<br />
neterminat, „America”, – stare de<br />
(diz)graþie în care am înotat patru decenii;<br />
în cele din urmã, riscul de a fi dezamãgit a<br />
fost biruit de o curiozitate cumva<br />
femeiascã: Pe Scaraoþchi! oare cum o fi<br />
ºi cu un alt bãrbat...?<br />
Kafka a putut trece în<br />
ochii extrem de pãrtinitori ai<br />
lui Vladimir Nabokov drept<br />
„cel mai mare scriitor<br />
german al timpurilor noastre.<br />
Poeþi ca Rilke sau romancieri<br />
ca Thomas Mann sunt pitici<br />
sau îngeri de ghips în<br />
comparaþie cu el.” Subiectiv<br />
pânã-n prãsele, gospodin<br />
Nabokov, creator poliglot ºi<br />
stilist genial ºi care, sunt<br />
aproape sigur, n-a apucat sã<br />
parcurgã ºi „America”, editat<br />
de prietenul-curator Max<br />
Brod în 1927, la trei ani dupã stingerea lui<br />
Kafka, într-un sanatoriu de lângã Viena.<br />
Nu cunosc originalul frazelor lui<br />
Nabokov, totuºi e nefericitã formularea<br />
„scriitor german”, mult mai adecvatã fiind<br />
aceea de „scriitor de limbã germanã”;<br />
altminteri, va trebui sã-i asimilez Germaniei<br />
(inclusiv naziste!) ºi pe Musil, Scheler,<br />
Dûrenmatt, Brod, Trakl, Broch, (Joseph)<br />
Roth etc., creatori de limbã germanã din<br />
Austria, Elveþia, Polonia ºi pe aceia,<br />
asemenea lui Kafka, trãitori în regiuni/<br />
provincii aparþinãtoare imperiului<br />
habsburgic. La un moment dat, solicitat<br />
sã-ºi dezvãluie originea, personajul central,<br />
adolescentul Karl Rossmann, declarã cã<br />
vine din Praga, Boemia; interesant e cã –<br />
ºi nu-i pot reproºa lui Nabokov cã n-a<br />
cunoscut asta, – Praga chiar a fost, între<br />
27 oct. 1918 ºi 11 nov. 1918 capitala<br />
Boemiei. De altfel, însuºi Rilke, citat de<br />
Nabokov, a fost nãscut tot la Praga, la 4<br />
dec. 1875 – ºi s-a dorit, adult notoriu, un<br />
cetãþean al lumii, dincolo de faptul cã scria<br />
în limba lui Goethe. Dintre românii<br />
strãinãtãþii, Panait Istrati, Eugen Ionescu<br />
sau Emil Cioran, scriind în francezã, oare<br />
când ºi pentru ce ar putea fi numiþi scriitori<br />
francezi...?! (A! Cã evreul<br />
român Ellie Wiesel, laureat<br />
Nobel pentru Pace, a râvnit<br />
la calitatea de scriitor<br />
american, asta e pur ºi<br />
simplu treaba lui, mai cu<br />
seamã cã s-a prefãcut,<br />
abominabil, revenit pe<br />
plaiurile mioritice, a nu mai<br />
ºti o boabã româneºte! Un<br />
Blecher, un Aderca, un<br />
Sebastian, un Peltz, un<br />
Benador, autori mult mai<br />
însemnaþi decât mãria sa<br />
laureatul, nu ºi-ar fi renegat<br />
niciodatã originea/limba maternã!).<br />
... Înapoi la romanul de sub ochii mei.<br />
Cine s-ar fi aºteptat ca Franz Kafka sã<br />
tenteze picarescul citadin (afin, într-o<br />
mãsurã, ºi unui Charles Dickens) ca<br />
modalitate artisticã narativã?!... Probabil,<br />
nici mãcar bunul sãu prieten, Max Brod.<br />
Geniul lui Kafka ocupã un penthouse vast,<br />
sobru, solemn, original, frisonant, straniu<br />
prin exploatarea unor parabole vizînd<br />
cutumele religioase/ucronice evreieºti.<br />
Raportat la acest penthouse, romanul<br />
„America” mi se pare doar un spaþiu<br />
gãzduit generos de ansamblu, un fel de serã<br />
suspendatã pe-o terasã impersonalã, strãinã<br />
ºi doar amirositã accidental, cu mascã (=<br />
în sensul în care un Proust nu suporta,<br />
vital, miresmele anumitor flori...) ºi<br />
fantezist de proprietarul de drept al penthouse-ului.<br />
Foarte posibil, cunoscãtor ºi<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
45
admirator de prozã post-cavalereascã<br />
spaniolã, glorioasã pe dimensiunea<br />
picarescului, Kafka s-a lãsat sedus de<br />
procedeele, subiectele genului. Date fiind<br />
coordonatele gramaticii generative (lato<br />
sensu) a retoricii kafkiene, abordarea<br />
aceasta e producãtoare de confuzii ºi<br />
surprize; evident, nu toate surprizele sunt<br />
ºi plãcute, de multe ori rãmân doar...<br />
surprinzãtoare. Hotãrât lucru, pot spune<br />
cã „America” (nu fiindcã n-a fost finalizat!)<br />
nu se citeºte cu plãcerea avutã de unii ºi<br />
alþii, cândva, când au devorat „Mãgarul de<br />
aur”, „Rocambole”, „Guzmán de<br />
Alfarache” ( de Mateo Alemán), „Dupã 30<br />
de ani” sau „David Copperfield”. Secta<br />
cerºetorilor, aventurierilor, infractorilor sau<br />
a inºilor fãrã cãpãtâi – din toate societãþile<br />
ºi vremurile – ºi-a avut scriitorii ei, unii<br />
dintre aceºtia chiar cel puþin proeminenþi.<br />
Comandanþi de regiment ar putea fi chiar<br />
anticii Apuleius ºi Petronius...<br />
Acest Karl Rossmann este un adolescent<br />
de 16 ani, expediat în SUA de familia<br />
sa ultragiatã întrucât, sedus fiind de o<br />
servitoare, are cu aceasta un copil. Vaporul<br />
care-l depune la New York, în preajma<br />
statuii Libertãþii, are drept ºef maºinist, un<br />
român, Schubal, fireºte vorbitor de<br />
germanã, întrucât compania maritimã<br />
respectivã aparþine nemþilor. Conflictul,<br />
altfel artificial cu acesta, îl aduce pe adolescent<br />
în preajma staff-ului vaporului,<br />
care, ca sã vezi, are onoarea sã-l<br />
gãzduiascã ad hoc pe-un senator, Edward<br />
Jakob, care, tocmai!, este unchiul puºtiului<br />
fãcut colet de pãrinþi. Deºi neinvitat oficial,<br />
cumva nici de împrejurãri, adolescentul îºi<br />
expune motivele protestului, inclusiv acele<br />
elemente biografice întrucâtva justificative<br />
pentru actuala sa posturã, de imigrant care<br />
n-a apucat decât sã-ºi termine „un liceu<br />
european” (= sintagmã recurentã în carte,<br />
dat fiind cã sistemul yankeu de învãþãmânt<br />
nu era/nu este similar cu acela european).<br />
Senatorul se înscrie ºi el la cuvânt – ocazie<br />
pentru scriitor sã refacã biografia recentã<br />
a lui Karl ºi picarescul întâmplãrilor într-un<br />
stil de... cancelarie habsburgicã (id est:<br />
Kafka a fost întreaga sa scurtã viaþã un<br />
funcþionar public conºtiincios); am sã<br />
demasc pe larg circumstanþa întrucât e<br />
elocventã pentru scriitura întreagã, cu<br />
slãbiciunile ºi punctele sale de atracþie: „De<br />
fapt, continuã unchiul ºi se sprijini pe<br />
bastonul din bambus din faþa lui, pentru a<br />
evita solemnitatea chestiunii, a fost sedus<br />
de o servitoare, Johanna Brummer, o<br />
persoanã de treizeci ºi cinci de ani. Prin<br />
cuvântul «sedus» nu vreau sã-mi jignesc<br />
nepotul, dar e greu sã gãsesc alt cuvânt<br />
potrivit... Aceastã Brummer, continuã<br />
unchiul, a avut un copil cu nepotul meu,<br />
un bãiat sãnãtos, care a fost botezat Jakob,<br />
probabil în onoarea umilei mele persoane,<br />
care se pare cã, din aluziile în treacãt ale<br />
nepotului meu, a impresionat-o pe aceastã<br />
fatã destul de mult. Din fericire, aº spune<br />
eu. Pentru a nu plãti pensia alimentarã ºi<br />
pentru a nu fi implicaþi în scandal..., ºi-au<br />
trimis fiul, pe dragul meu nepot, în<br />
America, cu doar câteva lucruri la el, dupã<br />
cum se poate vedea. Fãrã vreun semn sau<br />
vreo minune, cum se poate întâmpla doar<br />
în America, tânãrul ar fi dat greº, ajungînd<br />
o fiinþã decãzutã pe vreuna dintre strãduþele<br />
din port; asta este ceea ce s-ar fi întâmplat<br />
dacã acea servitoare nu mi-ar fi trimis o<br />
scrisoare..., povestindu-mi întreaga<br />
întâmplare ºi descriindu-l pe nepotul meu,<br />
de altfel scriind ºi numele vaporului cu<br />
care cãlãtorea...” Acum, imediat, vocea<br />
scriitorului: „Dar Karl nu mai avea<br />
sentimente pentru acea fatã. Într-un trecut<br />
foarte îndepãrtat, o vedea ca prin ceaþã<br />
stând în bucãtãria ei lângã bufet, de care<br />
se sprijinea cu coatele. Ea îl privea, când<br />
venea câteodatã în bucãtãrie pentru a lua<br />
un pahar cu apã pentru tatãl lui sau ca sã<br />
transmitã o dispoziþie a mamei. Câteodatã<br />
scria ghemuitã lângã bufet o scrisoare,<br />
inspirându-se când îl privea pe Karl.<br />
Câteodatã stãtea cu capul în mâini; atunci<br />
nu putea vorbi nimic cu ea. Câteodatã<br />
îngenunchea în cãmãruþa ei înghesuitã de<br />
lângã bucãtãrie ºi se ruga la un crucifix de<br />
lemn; Karl o privea atunci timid, în trecere<br />
prin uºa întredeschisã. Câteodatã alerga prin<br />
bucãtãrie ºi se dãdea înapoi, râzând ca o<br />
vrãjitoare, când Karl îi apãrea în cale.<br />
Câteodatã închidea uºa bucãtãriei, dupã ce<br />
intra Karl, ºi stãtea cu clanþa în mânã” (=<br />
poate mai exact ar fi strângea clanþa în<br />
mânã...) „pânã când el îi spunea cã vrea<br />
sã plece. Câteodatã îi aducea lucruri pe<br />
care el nu vroia sã le aibã, ºi i le punea în<br />
mânã, fãrã sã spunã vreun cuvânt. Într-o<br />
zi, fata îi spusese: «Karl!», ºi îl condusese<br />
– el era încã mirat de familiaritatea cu care<br />
îi spusese pe nume – suspinând ºi<br />
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
strâmbându-se în cãmãruþa ei, pe care o<br />
încuiase. Se încolãcise de gâtul lui ºi, în<br />
timp ce îl ruga sã o dezbrace, de fapt îl<br />
dezbrãcase ea pe el ºi îl culcase în patul ei,<br />
ca ºi cum ar fi vrut sã nu-l mai lase<br />
niciodatã sã plece ºi sã-l mângâie ºi sã-l<br />
îngrijeascã pânã la sfârºitul lumii. «Karl, o<br />
Karl al meu!» strigase ea, ca ºi cum ar fi<br />
fost firesc sã fie al ei, pe când el nu era<br />
deloc interesat ºi se simþea incomod în<br />
multe aºternuturi calde pe care le pregãtise<br />
probabil special pentru el. Apoi se întinsese<br />
alãturi de el, vrând sã-i afle anumite secrete,<br />
dar el nu putuse sã-i spunã niciunul;<br />
ea se supãrase mai în glumã, mai în serios,<br />
îl scuturase, îi ascultase bãtãile inimii, îºi<br />
oferise ºi ea pieptul ca sã-i asculte ºi el<br />
bãtãile inimii, dar nu reuºise sã-l convingã<br />
sã facã acest lucru, îºi lipise pântecele<br />
dezgolit de trupul lui, îi pipãise cu mâna<br />
între picioare, într-un fel atât de<br />
dezgustãtor, încât Karl se ridicase dintre<br />
perne, apoi îºi apropiase din nou pântecele<br />
de el – la un moment dat i se pãruse cã<br />
femeia fãcea parte din el, ºi poate din acest<br />
motiv îl cuprinsese o imperioasã nevoie<br />
de ajutor. Plângînd, se întorsese în patul<br />
lui, dupã ce ascultase multele ei rugãminþi<br />
de a-l revedea. Asta a fost tot, ºi totuºi<br />
unchiul reuºise sã compunã o întreagã<br />
poveste. Iar bucãtãreasa se gândise totuºi<br />
la el ºi îl informase pe unchi de sosirea<br />
lui. Era frumos din partea ei ºi îi va rãsplãti<br />
gestul vreodatã.”<br />
Am expus in extenso episodul, altfel<br />
cel puþin stânjenitor, ca sã nu-i spun<br />
nefiresc, ºi întrucât<br />
aminteºte, în efigie, de<br />
puþinele secvenþe amoroase<br />
conþinute de prozele lui<br />
Kafka, îndeosebi în<br />
„Castelul”; chiar dacã<br />
referirea la viaþa intimã realã<br />
a scriitorului poate pãrea<br />
prezumþioasã, bãnuiesc cã ºi<br />
în viaþa curentã autorul n-a<br />
fost ceea ce se cheamã,<br />
îndeobºte, un tânãr/bãrbat<br />
cu pofte fireºti ºi cu manifestãri pe mãsurã,<br />
din cauze mai mult sau mai puþin înrudite<br />
cu acelea care l-au nefericit ºi pe un<br />
Kierkegaard; atâta numai cã ghimpele din<br />
carne, referenþial în cazul scriitorului<br />
filosof danez, nu-i atât de expus de Kafka,<br />
nici în literatura sa, nici în jurnalul sãu,<br />
astfel permiþînd cititorului o sumã de<br />
alegaþii, bãnuieli, presupuneri.<br />
Karl, la New York, vieþuieºte un timp<br />
în locuinþa unchiului-senator, se<br />
perfecþioneazã în englezã, ia lecþii de<br />
echitaþie, cântã la pian, apoi, convenþional,<br />
e lãsat pe drumuri din cauza unei decizii<br />
personale, chipurile neconforme cu<br />
programul de viaþã prestabilit, ce-l<br />
necãjeºte pe unchi. Urmeazã o serie de<br />
aventuri picareºti în tovãrãºia a doi ºomeri<br />
dispuºi la un vagabondaj lucrativ. Apoi se<br />
angajeazã într-un hotel ca liftier. Apoi îºi<br />
revede cuplul de amici ºi locuieºte o vreme<br />
cu ei în condiþii bizare, alãturi de o femeie<br />
giganticã, înstãritã. Apoi se angajeazã în<br />
condiþii ciudate la un aºa-zis teatru din<br />
Oklahoma. Apoi – naraþiunea a rãmas<br />
neîncheiatã.<br />
„America” este o carte... de vacanþã<br />
(scriitoriceascã). A socoti acest roman<br />
drept expresia (e drept, nefinisatã,<br />
nefinalizatã) a unei cãlãtorii iniþiatice este<br />
a încãrca volumul cu valenþe presupuse,<br />
nicidecum evidente. Franz Kafka, în<br />
definitiv, n-are trebuinþa unei garoafe sau<br />
camelii la butonierã.<br />
Cuba socialistã (sic!) sub lupã<br />
Cu duioasã rezervã, ca ºi în alte ocazii<br />
similare, m-am apropiat tardiv de un autor<br />
despre care n-am avut nici cea mai firavã<br />
informaþie preliminarã. Mã refer, acum, la<br />
Pedro Juan Gutiérrez ºi la romanul sãu,<br />
de o tristeþe incurabilã, „Trilogie murdarã<br />
la Havana” (ed. originarã, 1998, ed. rom.<br />
2007). De la Carpentier,<br />
„Recursul la metodã”, n-am<br />
mai citit un cubanez artist-alvieþii-culturii.<br />
Cartea mi se<br />
pare o capodoperã picarescã,<br />
pitoreascã, tragicomicã.<br />
Desigur, Gutierrez nu este un<br />
Cervantes, doar cã, hm,<br />
Cervantes nu era cubanez ºi<br />
nici un trãitor în Caraibe. Regret<br />
c-am terminat cartea,<br />
mi-aº fi dorit sã mai dureze,<br />
ºeherazadic, vreo douã mii de pagini... Nu-mi<br />
plac ziariºtii, nu-mi plac radio-televizãii, a<br />
cãror exprimare e adeseori, pardon,<br />
cãcãcioasã. Dar personajul-narator renunþã<br />
la timp (deºi obligat!), – ca ºi acel<br />
Hemingway, fostul tovar㺠de hârjoneli<br />
bahice-erotice al încã vieþaºului Fidel<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
47
Castro, pânã nu demult guvernatorul tiranic<br />
al insulei Cuba. Aºa cã renunþãtorul ºi-a<br />
promis/permis sã nu fie „decât” scriitor,<br />
poate unul mai bun decât Carpentier, nici<br />
acesta singurul cubanez citabil.<br />
Aº aprecia cartea drept o capodoperã<br />
picarescã – asta, dacã aº ºti ce-i aceea o<br />
capodoperã...<br />
Cartea, deloc subþire, consistã într-un<br />
monolog al unui ziarist de radio care ºi-a<br />
pierdut slujba ºi trãieºte din expediente.<br />
Perspectiva conferitã de privirea-auzul<br />
necruþãtoare ºi impudice ale unui<br />
meseriaº-al-clipei, fericit cã nu se aflã<br />
dupã gratii ºi nici cu domiciliu forþat, este<br />
una largã, generoasã ºi neruºinat de<br />
realistã. Subit (...ºi nu prea!), cititorul<br />
descoperã o Cubã deloc triumfalistã,<br />
deloc socialistã, deloc fidel-castro-istã.<br />
Hoþie, sãrãcie lucie, trafic cu orice ºi<br />
oricine, curvãsãrie (de ambe sexe!),<br />
mizerie moralã ºi materialã, puþine<br />
speranþe ºi multe fãrãdelegi, indiferenþa<br />
unor autoritãþi faþã de o degringoladã<br />
endemicã sau, dimpotrivã, specularea<br />
anomiilor întru completarea unor<br />
buzunare goale ºi a unei legalitãþi precare,<br />
dar mai cu seamã zugrãvirea ciocnirii<br />
particulare/zonale dintre superstiþii<br />
tradiþionale (vrãjitorie, ghicit etc.) ºi o<br />
modernitate discutabilã, extrem de firavã<br />
– iatã harta semnificaþiilor principale<br />
degajate de romanul „Trilogie...”. De<br />
vreme ce respectivul ziarist-radio nu-ºi<br />
mai exercitã oficial vocaþia, el o va face<br />
informal, observând totul, comentând<br />
totul, permanent preocupat sã<br />
supravieþuiascã într-un univers tropical<br />
alunecat pe toboganul dezagregãrii sociale<br />
ºi al unei promiscuitãþi dublate de o<br />
propagandã exorbitant de poleitã,<br />
amintind, în oglinda istoriei, de<br />
potemkiadele staliniste-bolºevice. Norocul<br />
lui ar fi acela cã deocamdatã n-a fost<br />
otrãvit sau împuºcat sau lovit pe trotuar<br />
de bolidul vreunui ºofer „beat” (= angajat<br />
al Securitãþii statului). E ºi motivul pentru<br />
care deschid citatele prin a scana complet<br />
coperta a IV-a a romanului: „O carte<br />
interzisã în Cuba. Confesiunea ºocantã a<br />
unui scriitor boem care gustã din plin<br />
farmecul ºi mizeria Havanei. Un succes<br />
internaþional, tradus în 20 de þãri. –<br />
«Îndrãzneala lui Charles Bukowski ºi a lui<br />
Henry Miller strãbate romanul lui<br />
Gutiérrez, o carte durã, simbolicã ºi<br />
autobiograficã... Plinã de imagini vii ale<br />
euforiei, senzualitãþii ºi izolãrii... Cu<br />
siguranþã îi va atrage pe cei cãrora le place<br />
sã citeascã o carte explicitã, provocatoare,<br />
dar în acelaºi timp serioasã» [ Publishers<br />
Weekly ] – P.J.G. s-a nãscut în Matanzas,<br />
Cuba, la 27 ianuarie 1950. Acest scriitor<br />
tropical, a cãrui opþiune narativã este<br />
realismul impudic-murdar, a lucrat pânã<br />
la vârsta de 25 de ani ca vânzãtor de<br />
îngheþatã, tãietor de trestie de zahãr,<br />
muncitor în agriculturã ºi construcþii,<br />
profesor de desen tehnic, ºef de sindicat,<br />
contrabandist, ziarist ºi jurnalist radio. În<br />
1978 îºi ia licenþa la Universitatea din Havana.<br />
Ziarist, editor, pictor ºi sculptor, G.<br />
este o replicã de tip cubanez a Marchizului<br />
de Sade, a lui Henry Miller, Rimbaud,<br />
Nabokov sau Bukovski. A mai scris ºi...”<br />
Dupã acest succint CV – mai doreºte<br />
cineva sã citez rânduri din roman?... Ei<br />
bine, ar fi mai onorant sã-ºi procure cartea<br />
ºi s-o ronþãie în tihna unui fotoliu într-un<br />
living lipsit de televizor. Fie-mi permis sã<br />
înþep doar câteva fraze-mottouri: „Acum<br />
mã antrenam sã nu iau nimic în serios. Un<br />
bãrbat poate sã comitã multe greºeli<br />
mãrunte. Iar asta n-are importanþã. Dar<br />
dacã erorile sunt grave ºi-i împovãreazã<br />
viaþa, singurul lucru pe care îl poate face<br />
este sã nu se ia în serios. Doar aºa evitã sã<br />
sufere. Suferinþa prelungitã poate fi<br />
mortalã” (...) „În definitiv, aºa se trãieºte:<br />
pe bucãþele, unind fiecare bucãþicã, fiecare<br />
orã, fiecare zi, fiecare etapã, unind oameni<br />
de ici-colo într-un întreg ansamblu. ªi<br />
astfel îþi construieºti viaþa asemenea unui<br />
puzzle... Niciodatã n-am mai reuºit sã fiu<br />
acelaºi. Din fericire viaþa este ireversibilã.<br />
ªi mai ales nu m-am rostogolit pânã în<br />
infern. Sunt probe pe care viaþa þi le pune<br />
în faþã. Dacã nu ºtii sau nu poþi sã le<br />
depãºeºti, stagnezi. ªi poate cã nu mai ai<br />
timp nici ca sã-þi iei la revedere.”<br />
Doritorii (...ahtiaþii de senzaþii tari),<br />
repet, sã-ºi procure, cum-necum, acest<br />
volum de peste 450 de pagini – încãpãþânat<br />
mai abitir decât un catâr, nu le voi divulga<br />
nicio secvenþã impudicã – ºi sunt cu zecile,<br />
– pentru cã mi le-am cazat, deja, în cele<br />
câteva duzini de pagini deja elaborate dintr-al<br />
meu „Catalog al frumoaselor neruºinãri”,<br />
ce-mi va mesteca aproape doi ani de viaþã;<br />
meritã efortul...<br />
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
PROZÃ<br />
Ionuþ Cristache<br />
NERO, BRAC GERMAN*<br />
Nu voi ºti niciodatã cum ar fi cel mai<br />
bine sã povestesc toate câte urmeazã, la<br />
persoana întâi sau la a doua… Sau, poate,<br />
inventând la nesfârºit forme abstracte,<br />
care nu duc nicãieri, dar coloreazã intens<br />
realitatea. Ceea ce ºtiu sã spun, cu mare<br />
precizie, este faptul cã am zãrit înãlþându-se<br />
luna, iar norii alergau mai departe spre<br />
pustiul vieþii mele. Dacã e vorba, totuºi,<br />
sã povestesc, cred cã mã voi duce sã<br />
beau o halbã mare, cu bere nefiltratã,<br />
undeva în apropierea gãrii Rossio, iar<br />
clapele acestea cu litere mãrunte vor<br />
scrie mai departe, singure, cu o pricepere<br />
desãvârºitã. Unul dintre prietenii mei îmi<br />
repetã, dupã câteva pahare golite<br />
împreunã, cã cineva trebuie sã mai ºi<br />
scrie, fã-o tu, îmi zice, oricum eºti<br />
singurul care vezi oceanul ºi poþi gândi<br />
fãrã sã pierzi ºirul cuvintelor… Cineva<br />
drag îmi mai spunea cã atunci când poþi<br />
sã scrii o poveste frumoasã simþi imediat<br />
un fel de gâdilat în stomac ºi nu te<br />
potoleºti pânã când nu o dai mai departe.<br />
Dacã îþi intrã un gândac în pantof sau<br />
dacã respiri mai greu, e acelaºi lucru,<br />
important este sã le spui ºi celorlalþi<br />
povestea ta.<br />
E povestea mea ºi a lui Nero, un brac<br />
german cu pãr castaniu înspicat, un<br />
gânditor matur, cu filosofia vârstei rostitã<br />
într-o limbã specialã ºi groasã. Despre el<br />
se spune cã e plin de energie, este inteligent<br />
ºi dornic sã ne facã pe plac. Mereu vesel<br />
ºi prietenos, loial ºi protector, îi iubeºte în<br />
egalã mãsurã pe toþi membrii familiei, iar<br />
rasa lui, am citit pe undeva, este orientatã<br />
spre oamenii buni ºi suferã dacã nu se aflã<br />
prin preajma lor. Trãieºte pânã la<br />
cincisprezece ani, e un câine de aret,<br />
gonaci, dar ºi de apã, e simpatic ºi<br />
afectuos, mai ales când are lângã el copii.<br />
Urmãreºte uºor mirosul de sânge, dar îi<br />
* Fragment din romanul Nero, brac german, în<br />
pregatire la Editura Bibliotheca.<br />
place sã se joace, sã alerge o zi întreagã la<br />
vânãtoare, iar apoi, noaptea, sã se<br />
cuibãreascã pe o canapea. Îi recunosc<br />
întrebãrile de departe, dar trebuie sã spun<br />
cã nu i-am descoperit, decât foarte rar,<br />
rãspunsurile înþelepte, lãtrate cu accente<br />
diferite ºi, câteodatã, morocãnoase.<br />
Eu sunt Antonio Fiuce, am împlinit<br />
treizeci ºi doi de ani, lucrez la clinica<br />
universitarã din capitalã, iar specialitatea<br />
mea este aceea de medic de laborator. Am<br />
divorþat în urmã cu câteva luni ºi am trecut<br />
spre vârsta magicã în urmã cu zece zile,<br />
am bãut vin verde ºi am mâncat sardine<br />
fripte, aduse pe un pat de jar, împreunã cu<br />
prietenii mei Smyle, avocat de succes în<br />
baroul municipal, Ronaldo Rikan, doctor<br />
tânãr în aceeaºi clinicã în care lucrez ºi<br />
eu, dar ºi cu Lucky, asistenta mea cu pãr<br />
blond ºi picioare lungi.<br />
– Pânã de curând, zâmbea Smyle, cu<br />
dinþii înfipþi în sardina bine friptã, mai erai<br />
încã un bãrbat la casa ta, cu socru<br />
barosan ºi vilã de lux.<br />
– Se mai întâmplã ºi catastrofe, am<br />
spus eu ºi am simþit coapsa fierbinte a fetei<br />
din dreapta mea, lipitã de palmele calde,<br />
strecurate sub masã.<br />
– Eºti un burlac regãsit, glumea Rikan,<br />
pari în formã, se uitã fetele în urma ta,<br />
când defilezi pe coridoare.<br />
– Te rog sã n-o superi pe Lucky, eu<br />
toatã viaþa am fost un om serios…<br />
În ultimii trei ani am avut o viaþã<br />
complicatã, nu-mi place sã-mi amintesc de<br />
ea prea des. Am fost însurat cu Rollia,<br />
arhitectã, fiica doctorului Sally, un domn<br />
cu pacienþi bogaþi ºi, pe deasupra,<br />
directorul clinicii în care câºtig o pâine,<br />
încã de la terminarea facultãþii, cum þinea<br />
el sã-mi reaminteascã de câteva ori pe<br />
sãptãmânã. Tata-socru nu m-a plãcut<br />
niciodatã, cred cã l-a bucurat foarte mult<br />
divorþul nostru. Pe fata lui o iubea peste<br />
mãsurã, lãsându-ºi bãieþii, doi medici care<br />
lucrau împreunã cu el, tot în clinicã, sã<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
49
simtã în fiecare zi dragostea pãtimaºã<br />
pentru sora lor. Adicã fosta mea nevastã…<br />
– Mi-ai furat fata, a zis el atunci când<br />
ne-am întors acasã, de la catedrala în care<br />
un prelat plictisit ne-a fãcut soþ ºi soþie.<br />
– Nu de tot, am anticipat eu<br />
evenimentele care aveau sã vinã peste noi.<br />
A suferit, depresia lui a durat câteva<br />
luni, ne socoteam paºii ºi ne evitam prin<br />
palatul familiei. Cu nevasta m-am înþeles,<br />
o vreme, apoi nevoia ei de ceremonii, de<br />
chefuri mondene ºi prietenii simandicoase<br />
m-a pus la pãmânt, m-a lovit din<br />
toate pãrþile.<br />
Au trecut trei luni de la câºtigarea<br />
independenþei, cum zice prietenul meu,<br />
doctorul Rikan, m-am mutat într-o<br />
garsonierã, foarte aproape de spital ºi am<br />
mai ajuns de câteva ori pe lângã palatul din<br />
care am reuºit sã evadez, ocolind de fiecare<br />
datã trotuarul din faþa intrãrii.<br />
– Sunt cu ochii pe tine, m-a ameninþat<br />
fostul meu socru, în seara în care mi-am<br />
luat din casa lui ultimele lucruri, îndesate<br />
în cutiile de carton.<br />
Nu i-am rãspuns, din uºa masivã a<br />
casei mã privea indiferentã fata lui,<br />
strâmbându-ºi acrã buzele violete, grãbitã<br />
sã închidã în urma mea porþile cetãþii.<br />
– Doamne-ajutã… am mormãit eu,<br />
plecând cât mai repede, cu maºina<br />
împrumutatã, burduºitã de cutiile pline.<br />
Am încercat sã uit cei aproape trei<br />
ani de aristocraþie forþatã, înghesuiþi între<br />
mofturile ºi ifosele familiei în care<br />
intrasem mult prea repede, pe apucate,<br />
privit în fiecare dimineaþã cu aere<br />
rãsuflate brusc în ceafa mea delicatã ºi<br />
subþire. Câteva luni, la început, Rollia a<br />
fost singurul meu aliat, dar a obosit ºi<br />
ea, fãcea parte din decorul casei cu ziduri<br />
groase ºi arome de mucegai imperial.<br />
Rãmâneam ore bune peste program la<br />
spital, mã târam spre casa lor cât mai<br />
târziu, spre searã ºi, adesea, stam singur<br />
în cârciuma din capãtul strãzii, cu<br />
paharul plin pe jumãtate, cu castronul de<br />
scoici ºi sosul alb alãturi ºi cu ochii lipiþi<br />
de geamul curat, dincolo de care zãream<br />
umbrele grãbite, perechile îmbrãþiºate ºi<br />
beþivii filosofi, gata sã-þi cearã pentru o<br />
porþie de rom sau un pahar de porto,<br />
dulce ºi leºinat, câþiva bãnuþi mititei.<br />
Când rãmâneam, seara, în cârciuma din<br />
cartierul lui Sally nu doream decât sã stau<br />
în umbrã, sã nu mã cunoascã nimeni.<br />
Deºi eram privit de clienþii obiºnuiþi,<br />
aceastã împrejurare mã afecta foarte<br />
puþin. Îi vedeam, ridicau ochii din pahare,<br />
dar nu mã simþeam judecat de privirile<br />
lor. Toate acestea îmi fãceau bine, mã<br />
simþeam eliberat. Aº putea pretinde, faþã<br />
de mine însumi, cã am avut nevoie de<br />
toate acestea pentru a supravieþui, dar<br />
nu e adevãrat. Când ajungeam la poarta<br />
mare, neagrã, din fier forjat, care<br />
semãna cu intrarea de la morgã, mã<br />
sprijineam de zidul gros ºi-mi trebuiau<br />
minute bune ca sã mã hotãrãsc sã<br />
pãtrund în palatul regal. Oamenii îºi<br />
poartã amãrãciunea în inimã, îi macinã<br />
pe dinãuntru ºi suferã, numai cã eu<br />
învãþam sã o port pe dinafarã ºi, de cele<br />
mai multe ori, pânã astãzi, am fost salvat.<br />
Un bãtrân înalt, slab ca o scândurã<br />
lustruitã, umbla pe lângã mesele din<br />
cârciumã ºi striga fãrã convingere:<br />
învãþaþi sã descoperiþi trecutul la timp,<br />
are ºi el un termen de garanþie…<br />
Acum, stau în faþa microscopului<br />
nichelat, la biroul de la etajul ºapte,<br />
teancul de lamele cu tot felul de probe<br />
sângerânde este clãdit lângã mâna mea<br />
dreaptã, iar mintea o ia înaintea gândurilor<br />
nãvãlite peste dimineaþa abia începutã. De<br />
multe ori, intrând în cabinetul meu,<br />
pacienþii încep cu vaaai, domnule doctor,<br />
mi-e fricã de ceea ce-o sã gãsiþi la<br />
microscopul dumneavoastrã! Îi înþeleg,<br />
vor sã scape de fricã, sã o ia la goanã<br />
prin coridoarele spitalului, iar gândul meu<br />
de aici este unul singur, nimeni nu ºtie,<br />
de fapt, cine este cel care povesteºte…<br />
Meseria de doctor de laborator mi se<br />
potriveºte bine, dintotdeauna firea mea<br />
moale, dar scormonitoare a lãsat la vedere<br />
virtuþi apreciate de cei care mã cunosc.<br />
Îmi aºez faþa între palmele reci, doctore,<br />
îmi zic, ai treizeci ºi ceva de ani, adormi<br />
tot mai greu, spre miezul nopþii, priveºti<br />
plictisit lumea de lângã tine ºi te ascunzi<br />
în camera întunecatã de la ultimul etaj al<br />
unui bloc turn, de la geamul cãreia se vede<br />
oceanul, adesea învolburat. Dacã ies în<br />
balcon pot sã zãresc pescãruºii bezmetici,<br />
ca ºi mine.<br />
Sunt trist, mi-au apãrut cearcãne mari<br />
la ochi, semãn tot mai mult cu statuia din<br />
faþa primãriei, din Colares, satul meu de<br />
lângã ocean, cu casele lui din piatrã, cu<br />
geamurile rotunde, peste care cad aburii<br />
calzi ai dimineþilor însorite. Dacã mã uit<br />
la mâinile mele, acum, vãd pielea subþire,<br />
seamãnã cu probele de þesuturi bolnave,<br />
ale cãror celule strãvezii îmi pãtrund prin<br />
ramele transparente de pe birou în<br />
lentilele ochelarilor.<br />
(continuare la pagina 53)<br />
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
PROZÃ<br />
ªerban Tomºa<br />
SÃRBÃTOAREA CÃLÃULUI*<br />
Sunt un om obiºnuit. ªtiu sã ascult ce<br />
mi se spune ºi nu mã intereseazã deloc ce<br />
fac prietenii, colegii sau vecinii mei. Nu<br />
scriu, nu cred în ideile mari ºi am citit<br />
cãrþile care mi-au cãzut în mânã. De aceea,<br />
prin ceea ce fac, nu aº putea supãra pe<br />
nimeni. Toate belelele mele au pornit de la<br />
câteva împrejurãri aparent nesemnificative:<br />
1. Eram îndrãgostit de prea multã vreme<br />
de aceeaºi fatã; 2. Am fost confundat de<br />
toatã lumea, în mod inexplicabil, cu un<br />
localnic plecat de multã vreme din oraº; 3.<br />
Din motive necunoscute, am început sã<br />
fiu urmãrit de niºte bãrbaþi cu un aspect<br />
sinistru. Oricum, chiar ºi pânã atunci, viaþa<br />
mi se desfãºura ca un fir de aþã depãnat de<br />
mâinile neîndemânatice ºi înþepenite de<br />
reumatism ale unei babe nervoase : numai<br />
noduri, rupturi ºi încâlceli.<br />
Ploua urât, oamenii se acunseserã prin<br />
case ºi localuri, iar eu trudeam la proiectul<br />
În fiecare cartier o bibliotecã. Îl refãcusem<br />
de patru ori, dar directorul, poreclit Attila,<br />
tot nu era mulþumit.<br />
– Dragul meu, îmi explica el peltic, cu<br />
ochii aproape închiºi de o satisfacþie<br />
porcinã, esti un om capabil, un bun<br />
funcsionar, dar nu munþesti sufiþient. Si-a<br />
intrat în cap cã esti mai destept decât þeilalþi<br />
si asta nu e bine.<br />
– Nu vãd ce legãturã are ce am eu în<br />
cap cu treburile de la serviciu!<br />
– Vedzi! Vorbeste orgoliul tãu<br />
supradimensionat si nejustificat de niþio<br />
realizare notabilã.<br />
Voiam sã-i spun cã am oarecari merite,<br />
cã, spre deosebire de el, care fãcuse, cu<br />
chiu, cu vai, un liceu amãrât, eu terminasem<br />
o facultate, cu nota zece la licenþã ºi cu<br />
perspectiva de a ajunge un mare critic<br />
literar. De fapt, fusese o afirmaþie<br />
mãgulitoare pentru mine, fãcutã la o bere<br />
de profesorul de românã. Adevãrul e cã<br />
ani în ºir mã mulþumisem sã rãsfoiesc niºte<br />
opuri, în timp ce ocupam postul de<br />
* Fragment din romanul în lucru Cãlugãrul negru.<br />
muzeograf la Casa Tineretului din<br />
localitatea P. Dar poate cã ºi asta era ceva.<br />
– Esti un om obisnuit, nu un dzeniu, a<br />
ridicat zbirul tonul, parcã auzindu-mi<br />
gândurile. Trebuie sã mã convindzi de<br />
bunele tale intensii si sã arãsi cã esti deschis<br />
cãtre ideili noi ale sefului tãu. Altminteri<br />
pot sã te chem într-o zi si sã te anunþ cã<br />
nu mai am nevoie de serviþiili dumitale. Mai<br />
ales cã am audzit cã mã vorbeºti de rãu si<br />
vrei sã râdzi de mine în niºte articole pe<br />
care o sã le publici prin gazete.<br />
Hopa, m-am gândit. Ramona cea cu<br />
degetele lungi ºi cu sâni frumoºi, colega ºi<br />
simpatia mea, mã bãgase în hazna.<br />
Spusesem, odatã, chestia asta, în glumã.<br />
Dacã aº fi scris ceva, m-aº fi gândit la<br />
niºte eseuri pe teme istorice, referitoare la<br />
Genghis-Han. Dar nu avusesem niciodatã<br />
asemenea planuri. Surpriza mã zãpãci.<br />
Cred cã aº fi stârnit râsul oricui, cu nasul<br />
meu foarte mare, de clovn atins de inaniþie,<br />
ºi cu mutra lungitã de nedumerire.<br />
Înfãþiºarea-mi veselã era completatã de<br />
pãrul crescut pânã peste umeri, în directã<br />
legãturã parcã, spunea Cãpcãunul, cu<br />
dimensiunile unei componente anatomice<br />
pe care o purtam în pantaloni. Semãnam<br />
cu Depardieu, jucând în Asterix ºi Obelix,<br />
în timp ce mã uitam nãuc la chelia lucioasã<br />
ca de fildeº vechi a tiranului, ca o ghicitoare<br />
la cristalul ei miraculos. Aº fi jucat popice<br />
cu ea, lustruind-o îndelung ºi aº fi folosit-o<br />
ca oglindã în zilele când eram grãbit.<br />
– Bagã-si minsile în cap si nu mai<br />
umbla dupã cai verzi pe peresi. Idei, idei<br />
noi vreau. Si multã muncã. Am vãzut cã<br />
atunþi când se terminã programul, îsi iei<br />
servieta si o sterdzi frumusel acasã. Nu<br />
m-ai întrebat niþiodatã, cum faþe, de pildã,<br />
domnisoara Carmen, dacã nu am þeva de<br />
lucru pentru dumneata. Sã stai noaptea în<br />
birou, sã te prindã dimineaþa aiþi! Asa<br />
înþeleg eu un funcsionar onest. Ai înseles!<br />
– Am stat ani în ºir dupã program, dar<br />
nu a bãgat nimeni de seamã asta, am spus.<br />
– Asa? Îndrãznesti, asadar, sã mã si<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
51
înfrunsi! Cred cã esti nebun... sau<br />
inconstient. Nu a remarcat nimeni munca<br />
dumitale pentru cã nu o fãþeai la ordinul<br />
meu. Înseledzi! Nu-mi arãsi respect, nu<br />
stii sã pui acsentili.<br />
Asta era! Nu ºtiam sã pun accentele.<br />
Dacã m-aº fi prefãcut cã îl respect, ar fi<br />
zis cã râd de el. M-am întors în biroul cel<br />
mare tocmai la timp sã o aud pe Carmen,<br />
blonda înaltã ºi senzualã, zicând cu gura ei<br />
glumeaþã, de rusoaicã ingenuã :<br />
– Ce i-o fi fãcând ºeful lui Don Coiote!<br />
L-o fi operând pã creier!<br />
Fusesem poreclit cu numele lui Don<br />
Quijote, în variantã localã. Cãpcãunul era<br />
responsabil de asta.<br />
– Bã, tu eºti un Don Quijote autohton.<br />
Un Quijote tânãr, fãrã simþul umorului,<br />
pornit în cãutarea unei Dulcinei orientale.<br />
Citeºti toatã ziua, aperi cauze pierdute,<br />
trãieºti auster, îþi mãnâncã toþi câinii din<br />
mânã, nu vezi pe unde calci, te gândeºti la<br />
cai verzi pe pereþi, iar camera aia a ta<br />
aºteaptã zadarnic o paþachinã care sã punã<br />
ºaua pe tine ºi sã-þi bage frâul între dinþi.<br />
Crezi cã tot ce zboarã se mãnâncã ºi te<br />
dominã o buimãcealã împãnatã cu misoginism<br />
ºi cu mare dozã de inconºtienþã. Eºti<br />
atât de prost încât, dacã o femeie ar trage<br />
de tine, nici n-ai înþelege ce vrea. Ai crede<br />
cã vrea sã-i cumperi gogoºi. Noroc e cã<br />
eºti ºi încãpãþânat ºi îþi atingi mereu þelurile,<br />
chiar dacã ar trebui sã traversezi un deºert.<br />
Voinþa asta a ta anuleazã toate slãbiciunile<br />
ºi te face sã supravieþuieºti, dar þi-ar putea<br />
juca ºi feste.<br />
– Nu, i-am rãspuns lui Carmen, m-a<br />
operat pe conºtiinþã. Vezi cã urmezi tu.<br />
Tânãra a stat câteva secunde sã rumege<br />
informaþia înainte de a pleca, afectatã, cãtre<br />
biroul lui Attila.<br />
– Acum, spuse Guºteru, mucalitul<br />
biroului, ºineva lustruieºti paloºu’ sultanului.<br />
E o corciturã ardeleanomoldoveneascã<br />
sau cam aºa ceva, dar are<br />
mult umor. Are un nas bont, orientat în<br />
sus, cãtre meºa de pãr bãlai, rãzvrãtitã, care<br />
îi acoperã fruntea. Expresia de mulþumire<br />
adâncã, lipitã de trãsãturile feþei sale, de<br />
parcã omul ar fi participat la o petrecere<br />
perpetuã, nu-l pãrãsea nicio clipã. I-am<br />
fãcut semn cãtre Ramona ºi el, uimit, a<br />
fãcut ochii mari. A dat din cap,<br />
mulþumindu-mi. Toate ca toate, dar Attila<br />
era maestru în a-ºi deconspira sursele.<br />
Dacã o binevoitoare îl informa cu ceva, o<br />
dãdea de gol în urmãtoarele douã minute.<br />
Nu se putea abþine, pur ºi simplu. Ãsta e<br />
prost rãu, zicea Cãpcãunul, dacã îºi<br />
închipuie cã prin teroare astupã gura lumii.<br />
– Cât de tâmpit trebuie sã hie ºineva<br />
ca sã îi spunî ºeva lu’ Attila! zisese Guºteru<br />
într-un rând ºi asta devenise un fel de<br />
ºlagãr pe care îl recitau toþi care mai<br />
cârteau împotriva tiranului.<br />
Pe Ramona ºi pe Carmen le<br />
protejase însã pânã acum cu grijã. Aºa<br />
proceda cu femeile cu care se culca.<br />
Peste puþin, mi-am amintit cã nu am<br />
discutat cu Attila în legãturã cu costurile<br />
locaþiei unei biblioteci de cartier.<br />
Nevrând sã fiu pus în situaþia de a face<br />
din nou întregul proiect, m-am ridicat<br />
ºi m-am dus sã-l consult. Drãcoaica de<br />
secretarã, o brunetã subþire ºi veºnic<br />
zâmbãreaþã, se uita în biroul ºefului<br />
printr-un orificiu cu clapã, practicat cu<br />
mãiestrie în uºa capitonatã.<br />
– Vino sã vezi!<br />
Cu pantalonii în vine ºi cu ochii la<br />
crãpãtura bãrbieritã cu grijã a lui Carmen,<br />
despicatã acum ca o prãjiturã pe birou,<br />
Attila îi recita tinerei o poezie pe care o<br />
scrisese în cinstea ei. Dictatorul, care se<br />
apucase sã scrie un tratat, Meºteºugul de<br />
a iubi muierile dupã formule matematice,<br />
rostea textul cu o voce înaltã, inspiratã.<br />
Formula iubirii: Pãtratul speransei/<br />
plus pãtratul asteptãrii/ este egal cu/ de trei<br />
ori cubul iubirii...<br />
– Ei, þe ziþi! a întrebat el, triumfãtor.<br />
– Auzi! Mai bine dã-i bãtaie! Cã n-am<br />
timp dã prostii! Ce mai aºtepþi!<br />
– Stai, cã mai am sase poezii. Le-am<br />
scris pe toate ieri.<br />
– ªi nu le poþi citi decât în pula goalã!<br />
ªtii cã e o mare greºealã ce facem noi!<br />
– Mie îmi spui! Fireste cã stiu, a rânjit<br />
Attila, cu o expresie de mistreþ pervers ºi<br />
ºiret. Dar unele greseli sunt sublime.<br />
A rânjit ºi a aºezat-o cu picioarele<br />
desfãcute pe birou, ºi-a scos pantalonii ºi<br />
s-a îndepãrtat cãtre uºã.<br />
– Acum ce mai faci! a strigat Carmen<br />
de pe pupitru.<br />
– Fac cum fãþea tatãl lui Armand<br />
Cãlinescu cu servitoarili mai crude, i-a<br />
explicat Attila. Am þitit asta într-o carte.<br />
– Pãi, cu ea... moale! s-a mirat femeia.<br />
Attila nu i-a mai rãspuns ºi a început<br />
sã necheze precum un armãsar în cãlduri.<br />
– Iha, ihaaa, iha-ha-ha!<br />
– Doamne sfinte, a þipat Carmen, ai<br />
înnebunit!<br />
S-a prãvãlit pe ea, interjecþiile au<br />
devenit mai intense, apoi s-au potolit.<br />
– Ai adormit! a zis fata nedumeritã.<br />
– Mã gândeam... a început el ºovãitor.<br />
Mã gândeam cã ar trebui sã faþi si tu cum<br />
fãþea...<br />
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– Nici nu mã gândesc! s-a enervat<br />
Carmen.<br />
– Ba trebuie. Altfel nu mi se scoalã.<br />
Stii cã tatãl lui Armand ãla era mare moºier<br />
ºi uza din plin de dreptul seniorului. Pe toate<br />
fetili care se mãritau, el le dezvirghina. „Bã,<br />
sã nu te atindzi de ea, înainte de a treþe pe<br />
la mine”, îl avertiza boierul pe dzinere.<br />
Prima noapte era a lui. ªi dup-aia o înzestra<br />
pe fatã cu pãmânt, vite, o casã mai mare.<br />
– ªi ce legãturã are asta cu noi!<br />
– Are, cã si eu tot un senior mã simt.<br />
– Ai fi, dacã þi s-ar scula mai repede.<br />
– Pãi, niþi ãluia nu prea i se mai scula<br />
la bãtrâneþe si avea parte numai de<br />
servitoare puturoase.<br />
– Ce vrei sã spui! Ai de gând sã faci<br />
ceva sau plec! Cã mã doare spinarea!<br />
M-am îndreptat de ºale ºi m-am aºezat<br />
pe un scaun în biroul secretarei. Aceasta<br />
privea în continuare la scena de amor la<br />
care fusesem martor ºi eu.<br />
– Uite, acu dã dân cur ca un cotoi<br />
vãduv. Hopa, a ºi terminat!<br />
– Auzi, lasã-i dracu, cã mã enervez.<br />
Tu cu asta te ocupi!<br />
– Îhî, o sã vezi ce o sã mã mai<br />
spovedesc prin ziare, pã bani buni, când<br />
mi-oi lua alt serviciu. Attila bãnuieºte ceva<br />
ºi nu vrea sã-mi dea transferul la firma dã<br />
transport Tecoma. Voi mai insista.<br />
– Tecoma nu e o specie de arbust!<br />
– Ba da.<br />
– Ce sã zic, eºti fericitã!<br />
Am închis uºa în urma mea, dar în<br />
faþa ochilor îmi apãrea tot fundul ei micuþ,<br />
bombat în dreptul gãurii fãcute în uºa<br />
ºefului. Nu mã ispitea însã deloc.<br />
Terminasem programul ºi ieºeam din<br />
curtea interioarã, când am zãrit-o, trecând<br />
pe trotuar, pe o fostã prietenã, care se<br />
strãduise din rãsputeri sã mã facã sã mã<br />
îndrãgostesc de ea, timp în care se bucura<br />
din belºug de virilitatea unui instalator.<br />
M-am întors cu spatele ºi m-am prefãcut<br />
cã nu o vãd. M-am sãturat sã mã port ca un<br />
domn. Parcã e mai plãcut sã-mi respect<br />
porecla, sã fiu galant, în sensul consacrat<br />
de Lefter Popescu, ºi sã sparg câte farfurii<br />
vreau. La colþul parcului, Pytia, astrologul<br />
oraºului, s-a proþãpit în faþa mea ºi mi-a spus:<br />
– Nu vrei sã-þi fac horoscopul!<br />
Am zâmbit ºi i-am întins orhideea pe<br />
care o cumpãram zilnic pentru ea. Avea o<br />
tarabã plinã cu minerale de toate felurile,<br />
mai mari sau mai mici, dar nu vindea mai<br />
nimic. Eram, cred, singurul ei client. Avea<br />
cristale mari, sferice, în care îþi puteai vedea<br />
viitorul, opale cât mingele de tenis, dar ºi<br />
cât bostanii, multe sculpturi micuþe în jad<br />
ºi nenumãrate ametiste. Unele pietre erau<br />
micuþe, altele aveau dimensiunile unor<br />
ferestre. Cãpãtasem obiceiul ca banii care<br />
îmi rãmâneau la ieºirea dintr-o librãrie sã îi<br />
dau pe cristale. Într-o zi am cãrat prin tot<br />
oraºul un ametist uriaº care îmi paralizase<br />
mâna dreaptã ºi mi-a dat o cumplitã durere<br />
de cap. Aveam câteva broscuþe de jad – îi<br />
dãruisem una ºi Aylei –, nouã ametiste,<br />
unsprezece opaluri, ºapte cristale ºi douã<br />
smaralde. Vârtejuri calde ºi reci se rãsuceau<br />
în jurul pietrelor ºi deseori odaia mea se<br />
umplea de forme ceþoase. Visam palate cu<br />
chinezi nebuni care se urcau în copaci ºi<br />
îmi arãtau ruºinea imensã, femei îmbrãcate<br />
în voaluri care cãdeau succesiv de pe ele,<br />
pentru a da la ivealã alte zãbranice. Când<br />
ieºeam din casã, zãream persoane pe care<br />
nu le mai observa nimeni ºi eram salutat<br />
de necunoscuþi.<br />
(urmare de la pagina 50)<br />
Nero, brac german<br />
Am în faþa mea bucãþi de carne<br />
maronie, care se zbat între dreptunghiurile<br />
de sticlã, viaþa unor oameni, ca ºi mine,<br />
se întinde spre ochii mari ºi umezi.<br />
Doamne, ce putere mi-ai dat, cum sã fac<br />
sã-i întorc gândul cel bun lui, bãtrânului<br />
care aºteaptã în holul de la intrare, pe care<br />
l-am vãzut pândind sentinþa mea, cu miros<br />
de moarte, de cancer ºi de putregai? Din<br />
când în când ridic ochii din gãurile<br />
microscopului verde ºi, dincolo, spre<br />
geam, vãd picioarele lungi, bronzate ale<br />
colegei mele de cabinet, îi ºtiu pânã ºi<br />
culoarea chiloþilor de azi, urmãresc<br />
miºcarea lentã a pulpelor ei cãrnoase,<br />
elastice ºi pline de pofte tinere ºi nãvalnice,<br />
cum îmi place sã cred.<br />
– Uitã-te ºi tu, o rog pe Carmena,<br />
nu-mi vine sã cred, asemenea celule<br />
bolnave sunt rare, parcã e o floare de<br />
câmp în imaginea de jos.<br />
– Dumnezeule, face ea, aplecatã peste<br />
capul meu, ar mai rãmâne sã simþim<br />
mirosul de liliac.<br />
Pãrul parfumat i s-a lipit de obrazul meu,<br />
aerul cald mã învãluieºte cu totul, miracolul<br />
unei dimineþi strãlucitoare iese singur în<br />
cabinetul atacat de celulele însângerate. Pe<br />
scurt, adesea e mai multã putere într-un<br />
cuvânt decât în povestea neterminatã. Unul<br />
singur, la întâmplare, poate sã schimbe timpul<br />
ºi visarea. Bon dia, oricine ai fi…<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
53
PROZÃ<br />
Dumitru Ungureanu<br />
O CHESTIUNE DE LENJERIE.<br />
INTIMÃ<br />
Vintilã Corman puse tutun în pipã ºi-o<br />
aprinse cu gesturi lente, obiºnuite. Nimic<br />
din activitãþile lui nu trãda ce urma sã<br />
spunã. Privirea i se plimba pe masa cu<br />
sticle, pahare, scrumiere, ca ºi cum ar fi<br />
cãutat un loc pentru futacul rãsucit între<br />
degete. Când îl gãsi, nu depuse acolo<br />
obiectul de metal lustruit, dar figura i se<br />
destinse ºi fumul din plãmâni se rãsuci<br />
domol între noi, expectorat cu tandreþe.<br />
Mã învãlui cu aerul unuia care tocmai ºi-a<br />
descoperit aptitudini prieteºti, nu<br />
tovãrãºeºti. Fiindcã, imposibil de uitat,<br />
Vintilã Corman fusese ani la rând activist<br />
de bazã („în sensul cã eram la baza<br />
sistemului, un pion rãtãcit pe-acolo, copil<br />
de oameni sãrmani, dornic de-o viaþã mai<br />
bunã eþetera. eþetera” – zicea el când îl<br />
tratam, parodiindu-i felul de-a vorbi, de<br />
„comunist eþetera, nomenclaturist eþetera,<br />
securist eþetera”). Trecuse prin multe ºi<br />
avea destule de mãrturisit. Îl îndemnam<br />
frecvent sã scrie, sã-ºi punã faptele pe<br />
hârtie, într-un caiet sau pe coli A4,<br />
numerotate în colþul din dreapta, sus, dintre<br />
cele rar folosite la birou ºi din care îmi<br />
dãruia topuri întregi, pe timpuri. Încercam<br />
sã-l conving, cu o jucãrie Olympus fãrã<br />
pretenþii, sã-ºi înregistreze la dictafon<br />
povestirile, sã le transcrie cineva, iar eu<br />
sã le corectez, redactez etc. Efort inutil.<br />
κi lãsase barbã imediat dupã 1989,<br />
mai precis, dupã mineriada care ne<br />
aruncase pe culmile scufundãrii. Tot de<br />
atunci lucra, funcþionar, la Direcþia<br />
financiarã, ceea ce-mi permitea sã-l las<br />
mereu sã achite el nota de platã la<br />
cârciumã. Avea vreo cinci ani mai mult<br />
decât mine... Dar de ce vorbesc la trecut?<br />
Are, ºi se þine încã bine pentru anii lui,<br />
deºi statura-i de 1,60 m îl face parcã mai<br />
gras decât este. Iar aspectul de bondoc<br />
e principala sa preocupare ºi punctul de<br />
maxim afront. Dacã îi zici „piticot”, l-ai scos<br />
din calmu-i ancestral ºi poþi degusta o suitã<br />
de înjurãturi suculente, servite, ce-i drept,<br />
în doze atent frapate, chiar în pahare cu<br />
marginea muiatã în zahãr pudrã...<br />
Ziua în care povesti cele ce voi<br />
transcrie mai jos era una canicularã, iar<br />
noi luasem obiºnuita bere, la crâºma<br />
obiºnuitã, la masa obiºnuitã, la ora<br />
obiºnuitã, anume între douã ºi patru dupãamiazã.<br />
Atunci încã n-au nãvãlit muºterii,<br />
mesele par curate ºi podeaua spãlatã. Ne<br />
plãcea sã petrecem sãptãmânal câteva<br />
ore astfel, pe lângã restul întâlnirilor la<br />
mine sau la el acasã. De ce, nu-i nevoie<br />
sã explic unor consumatori atestaþi pe<br />
post, nu?<br />
Venise vorba de un amic al nostru,<br />
Nae Nicolescu, profesor la nu ºtiu ce<br />
facultate. Ca o parantezã: deºi îl<br />
cunoaºtem de atâþia ani ºi, într-o vreme,<br />
beam frecvent împreunã la Senator,<br />
vechea noastrã cârciumã de suflet ºi<br />
suferinþã, uite, acum realizez cã habar<br />
n-avem cum se cheamã instituþia unde<br />
Nae a ajuns profesor cu vechime! Ce<br />
înseamnã puterea obiºnuinþei! Dar ºi<br />
nepãsarea noastrã, din care nasc atâþia<br />
monºtri! E, hai cã n-o dau pe moralã!<br />
Nu-i genul care mã atrage pe mine, nici<br />
în calitate de cititor, ºi nici, pe departe,<br />
practicant!<br />
Aºadar, vorbeam de Nae Nicolescu<br />
ºi de isprãvile lui erotice. Pesemne cã ne<br />
genera invidie calitatea lui, numitã, cu o<br />
metaforã consacratã, armãsarul satului.<br />
Nu ezitam nici o clipã sã-l bârfim, chiar<br />
ºi-n faþã, nu mai zic în lipsã! El, motan<br />
bonom, asculta cu privirea pierdutã pe<br />
„câmpii ºi mãri interioare”, dupã expresia<br />
favoritã. Dacã judec bine, masca<br />
funcþiona perfect. Pregãtindu-mã sã<br />
povestesc una dintre poveºtile sale, îmi<br />
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
dau seama cã ºtiu despre Nae Nicolescu<br />
la fel de mult cât ºtiu despre gãurile negre,<br />
groapa Marianelor sau structura celulei<br />
canceroase. Pentru cã, deºi e o figurã<br />
publicã nelipsitã de la manifestãrile<br />
oficiale municipale, chiar judeþene, dacã<br />
Nae nu vrea, nimeni nu-l gãseºte la<br />
telefon, ca sã iau un exemplu. E puþin<br />
probabil sã-i fi intrat cineva în apartament,<br />
dintre aºa-ziºii amici de pahar; cât despre<br />
cuceririle femeieºti, la drept vorbind, mai<br />
multe rumori, decât certitudini. ªi fiecare<br />
dintre afacerile în chestie are cel puþin<br />
douã variante. Precum asta de mai jos,<br />
despre care însuºi Vintilã Corman mi-a<br />
oferit detaliile necesare.<br />
– Eram, povesti Vintilã, întruniþi la<br />
casa de odihnã a sindicatelor, sus la<br />
munte, în ianuarie 1995. Iarna aia a fost<br />
una bogatã în zãpezi, dacã îþi aminteºti,<br />
cu ger straºnic, de parcã vrea Ãl-de-Sus<br />
sã nu uitãm vremea Rãposatului, Cel-datjos!<br />
Îmbrãcaþi ºi încotoºmãnaþi ca ruºii,<br />
când urcaserãm, acolo ne-am fãcut lejeri,<br />
cã aveam cãldurã din plin ºi condiþii de<br />
lux, ce pizda mã-sii! Ne strânseserã ca<br />
sã ne prelucreze, cicã, noile directive ºi<br />
sã ne lumineze cã partidul n-a rãposat, ci<br />
numai ºi-a diversificat oferta. Cum<br />
„opoziþia” era cam anemicã, nu ne<br />
bãteam capul cu strategii, ci cu chefuri.<br />
Chefuri monstruoase, dragul meu, de<br />
n-ai tu imaginaþie scriitoriceascã sã<br />
descrii unul întreg! Bre, nu pot sã nu fac<br />
o socotealã simplã, cât s-a cheltuit aiurea<br />
în þara noastrã, dupã ce-a cãzut<br />
comunismul ºi-a început capitalismul!<br />
Cum dracu sã nu te-apuce damblaua,<br />
vãzând pe ce au irosit economiile unei<br />
jumãtãþi de secol? În fine... Ne strãduiam<br />
sã întocmim „strategii de campanie” ºi<br />
de amãgit poporul, a cãrui minte era tot<br />
la chefuri, nu la muncã! De fapt, fãrã<br />
pretenþia cã suntem deºtepþi, nu fãceam<br />
altceva decât sã aplicãm la judeþul nostru<br />
ce ne spuneau ãia de la Bucureºti. Ce ne<br />
trebuia mai mult? Atunci a fost perioada<br />
în care mi-am dat seama cã n-am ce<br />
cãuta în jocurile astea, nu era nici de nasul<br />
meu, nici nu þinteam sã ajung mai sus în<br />
ierarhie, sã trãiesc la alt nivel. În fine...<br />
Nu la fel aº putea spune despre amicul<br />
Nae Nicolescu! Ãsta a ºtiut mereu ce<br />
vrea, ce urmãreºte, ce-i foloseºte. Iar<br />
foloasele sunt vizibile, nu? Maºini, vilã,<br />
apartamente, profesor doctor inginer ºi ce<br />
mai e p-acolo, pe la facultate, femei, copiii<br />
aranjaþi pe posturi bine plãtite! Ce-i<br />
lipseºte? Ne putem noi compara cu el?<br />
N-ai vãzut cum ne trateazã? Parcã se uitã<br />
la noi prin termopane! De-alea afumate,<br />
cã de-alelalte are toatã lumea! În fine...<br />
Dacã n-aº cunoaºte câteva din rateurile<br />
lui, chiar cã mi s-ar umple fierea cu pietre.<br />
Dar cunosc. Uite unul! S-a petrecut la<br />
întrunirea aia de foºti activiºti PCR,<br />
încolonaþi legal la PSDR sau cum se<br />
numea partidul pe-atunci, cã am ºi uitat!...<br />
Trebuie cã ai cumva habar ce fel de<br />
oameni erau acolo, cam ºtii cine alcãtuia<br />
grosul armatei puterii locale. Abia dupã<br />
2000 au recrutat figuri noi, femei adecvate<br />
timpului ºi bãrbaþi ceva mai spãlaþi, cu<br />
care nu þi-e ruºine sã ieºi în lume. Atunci,<br />
în ’95, predominau „foºtii”, activiºti de<br />
rangul doi sau trei, care nu apucaserã<br />
sã-ºi facã plinul, ºi care au recuperat<br />
masiv. Dintre participanþi, nu ieºea nimeni<br />
în evidenþã, iar eu ºtiam bine ce poate<br />
fiecare. De-aia m-a surprins, în prima<br />
fazã cel puþin, atitudinea lui Nae<br />
Nicolescu faþã de „tovarãºa” (ai perceput<br />
ghilimelele?) Adela Pãunoiu... Mai ºtii<br />
cum arãta muierea în zilele ei de glorie?<br />
N-ai cum s-o uiþi, dacã ai avut ocazia sã...<br />
ªi mi se pare cã ºi tu þi-ai dat sfântul obol,<br />
nu te mai eschiva cu mutra asta ipocritã,<br />
cã nu fac aici recesãmânt pentru<br />
dosarele X! ªtim cu toþii cã ea a fost<br />
mereu cu iniþiativa, ºi cã dacã nu vrea,<br />
nimeni nu putea sã i-o tragã! În fine...<br />
Futuse peste jumãtate din activul de partid<br />
de la judeþeanã, plus ce prindea în<br />
deplasãri. Cum dracu sã se încurce în<br />
fustele ei careva dintre noi, dacã nu era<br />
la ananghie? Obiectiv discutând însã, ca<br />
om (cã ºi femeia e om, nu?) o fi ceva de<br />
capul ei. Ca muiere, la pat, nu pariez cã<br />
era fãrã concurenþã. Ca însoþitoare în<br />
lume, chiar cã te onora luându-te partener,<br />
pânã trântea una din replicile-alea<br />
tovãrãºeºti, de-þi tãia cheful sau avântul<br />
revoluþionar! Exemple? Dã-o-ncolo, nu<br />
vreau sã-mi amintesc!<br />
Era pe-atunci, ca ºi azi, divorþatã de<br />
succes, cum s-ar spune. Ce se înºira la<br />
uºa sau la curul ei, nu-þi mai zic! ªtii! Nae<br />
Nicolescu nu i-o trãsese pânã atunci, sau<br />
nu se putea abþine? Asta mi-a fost dilema<br />
toatã seara aia, când amicul nostru, dupã<br />
ce s-a drojdit bine, mi-a spus: „Bãi, mã<br />
duc s-o fut pe Adela Pãunoiu!” Ce sã<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
55
ãspunzi unei asemenea declaraþii ritoase?<br />
„Bine, bre Nae, mult succes!” ªi aºa mai<br />
departe, în fine... Adela plecase mai<br />
demult în camera ei, sã tot fi fost 2<br />
noaptea când Nae s-a ridicat greoi ºi-a<br />
pornit-o cãtinel, urcând scãrile parcã pe<br />
brânci! Eu, rãmas cam cu gura cãscatã,<br />
ºi fãrã partener de dialog (nu de pat!) –<br />
ai remarcat parantezele? – mi-am turnat<br />
alt pahar de vodcã ºi-am scos un<br />
castravete acru, sã înmoi tãria. Cum,<br />
câteodatã n-am ce face ºi-mi bat capul<br />
cu chestiuni futile, sã spun de ce am<br />
trecut prin ciurul interpretãrii psihologice<br />
fapta lui Nae, n-aº putea! Cert e cã restul<br />
nopþii ãleia n-am fãcut altceva decât sã<br />
analizez ce, ºi de ce... Slabe speranþe sã<br />
trag vreo concluzie, la cât alcool aveam<br />
în creier! Am eºuat!<br />
Au trecut anii, am renunþat la cariera<br />
de activist, s-au schimbat parcã ºi<br />
oamenii. Vreun deceniu jumate apoi, pe<br />
vremea preºedintelui cu chelie (urât om,<br />
zic toate ex-activistele, mirându-se<br />
cucernic imediat: ce-or gãsi la el unele ºi<br />
altele?), am avut ocazia sã discut cu<br />
Adela deschis ºi, cumva, cu regret dupã<br />
„timpurile bune de-altãdatã”... Ce mi-a<br />
venit s-o întreb direct dacã nu ºi-o trãsese<br />
cu Nae Nicolescu pânã în seara cu<br />
pricina, de care ne aminteam cu oarecare<br />
nostalgie, ca niºte oameni la 60 de ani,<br />
cu problemele hormonale rezolvate? Mi-a<br />
rãspuns franc, în stilul ei plin de patos<br />
revoluþionar, cã nu, nu ºi-o trãsese cu<br />
domn’ Nae, ºi nici n-ar fi acceptat sã<br />
ºi-o..., fiindcã omul nu-i place, personajul<br />
nici atât, prea e unsuros ºi aºa mai<br />
departe! „Bine, dar de ce ai cedat atunci,<br />
fiindcã l-am vãzut cum a intrat la tine în<br />
camerã, am avut curiozitatea sã-l<br />
urmãresc, sã vãd dacã se þine de cuvânt,<br />
prea mã intrigase decizia lui...” „Ei, ºi tu<br />
acum, nu ºtii cum sunt unele femei? De<br />
curiozitate, compagnero, doar de<br />
curiozitate, cã prea i se dusese buhul cã-i<br />
afemeiat ºi aºa mai departe! În plus,<br />
vãzusem cum o mângâia pe buci pe una,<br />
când o luase la sentiment, pe ringul de<br />
dans, ºi mi-am zis cã nu trebie sã-l ratez,<br />
ºtii ce fel de muiere sunt! Dar pot sã te<br />
asigur: nu s-a întâmplat nimic, nu m-a<br />
avut!” „Asta n-o mai cred!” am zis, cu<br />
oarecare inconsistenþã. „Nae a pornit cu<br />
asemenea avânt spre tine, cã era limpede<br />
ce rupere o sã urmeze!” am plusat. Mã<br />
strãduiam sã admit cã Adela Pãunoiu se<br />
fereºte acum, la bãtrâneþe, sã-ºi<br />
recunoascã aventurile, deºi avea acelaºi<br />
stil direct ºi prea puþin edulcorat, ca-n<br />
tinereþe. „Ba s-o crezi!” m-a repezit ea.<br />
„Nu ºtiu ce ºtii sau þi-nchipui tu, dar pot<br />
sã-þi explic în douã vorbe cum a decurs<br />
aºa-zisa noastrã rupere de futere! Mi-a<br />
fãcut plãcere sã-l provoc, i-am ºoptit la<br />
ureche cã-l aºtept ºi chiar l-am aºteptat.<br />
Vream sã i-o trag sau invers, ºi nu-mi<br />
pãsa de alte alea! Dar când ºi-a dat<br />
pantalonii jos ºi-vãzut ce chiloþi poartã,<br />
mi s-a fãcut greþã! Exact, greaþã! Avea<br />
niºte tetra fãrã nici un haz, fãrã formã ºi<br />
fãrã vino-ncoace, fãrã nici mãcar g-ul de<br />
la urmã, ca-n bancuri... Pur ºi simplu, o<br />
oroare de chiloþi, ce mi-a întors simþul<br />
estetic pe dos ºi mi-a ºters orice urmã de<br />
apetit pentru masculul fatal! Vezi tu, noi<br />
femeile acceptãm multe din partea<br />
voastrã! Dar pânã ºi ultima femeie<br />
sãrmanã are uneori pretenþia sã nu fie<br />
tratatã ca albie de porci, nu mai zic de-o<br />
femeie cu statutul meu! Aºa cã i-am zis<br />
amicului s-o taie, dacã nu vrea scandal!<br />
A plecat ºi n-am niciun regret cã l-am<br />
ratat! Futã el pe cine-o vrea, mie mi-a<br />
fãcut greaþã! ªi poþi sã-i zici, eu n-am<br />
dialoguri cu el!”<br />
În fine, ceva mai mult sau mai puþin<br />
aºa mi-a vorbit Adela Pãunoiu, anul trecut,<br />
prin varã, când o întâlnisem la o sindrofie<br />
unde îºi etala un look nou, alãturi de-un<br />
francez agãþat aiurea care, neînþelegând<br />
bine româneºte, aproba graþios: oui,<br />
oui!... Mãrturisirea, aºa trunchiatã, mi-a<br />
stârnit curiozitatea, îþi dai seama! Oare<br />
astfel s-au petrecut faptele? Nu cumva<br />
le distorsioneazã ea, din motive obscure?<br />
Aºa mi se pãrea, fiindcã îl ºtiu, ºi-l ºtii pe<br />
amicul nostru, Nae Nicolescu, lesne<br />
cuceritor ºi degrabã vãrsãtor de lacrimi<br />
din partea împricinatelor. Iute la frânt<br />
inimile, dibaci la amãgit credulele, jalnic<br />
la pãrãsire ºi generos cu regretele, nu<br />
credeam cã a comis ceea ce Adela îl<br />
acuza! Dar cum sã aflu ºi versiunea lui?<br />
El era, de la un timp, ocupat cu tot felul<br />
de proiecte, care de afaceri, care de<br />
politicã, europene sau bãºtinaºe, cu<br />
deplasãri de-a lungul ºi latul continetului.<br />
Abia se mai oprea ºi la „domeniul” din<br />
satul natal, unde construise cu fonduri<br />
nerambursabile moarã, brutãrie, gater,<br />
crescãtorie de struþi, heleºteu de pãstrãvi,<br />
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
isericã, dar nu ºi cârciumã... ªi nu era<br />
parlamentar, nici ex-ministru, nici altã<br />
somitate de paradã, chiar dacã nelipsit la<br />
protocoale. Greu de gãsit o breºã în<br />
programul lui, dacã n-o decreta el. Am<br />
stat la mare dilemã. Sã-l abordez direct,<br />
clar cã nu se poate! Sã-i cer audienþã?<br />
Aiurea, nu-i ceva oficial. Cu ce sã-l<br />
momesc?<br />
N-a fost însã nevoie. S-a potrivit sã<br />
fiu chemat la comemorarea de 20 de ani<br />
a ceea ce-a fost în „acel decembrie”,<br />
cum scrie prietena ta. N-ar fi trebuit sã<br />
mã duc, îþi dai seama cã n-am atâta<br />
impertinenþã sã mã consider nu-º ce, ca<br />
alþii. Dar m-a biruit curiozitatea, fiindcã,<br />
dacã e sã-mi recunosc vreo deficienþã mai<br />
acutã, asta e cu plus, nu cu minus: vreau<br />
sã ºtiu eu tot, ºi ceva pe deasupra, mai<br />
ales dacã þine de pãrþile dedesubtelnice!<br />
ªi m-am dus sã-i vãd pe „rrrrovoluþ’onarii”<br />
ãia de mucava, niºte jeguri, majoritatea foºti<br />
turnãtori, nedeconspiraþi încã... În fine,<br />
dã-i dracu! Importantã a fost întâlnirea cu<br />
amicul Nae Nicolescu, om de vazã care<br />
n-a uitat de unde a pornit. ªi n-a uitat nici<br />
ce-a pãþit cu ex-tovarãºa Pãunoiu Adela,<br />
cea care futuse aproape tot activul de<br />
partid. La întrebarea mea ocolitã, cã de<br />
ce s-a dat la dânsa tocmai în împrejurarea<br />
respectivã, ce mi-a rãspuns Nae, fãrã<br />
supãrare ºi fãrã sã lase impresia cã a<br />
trecut mai mult de-o lunã, hai douã, de la<br />
eveniment?<br />
– Ei, ce? – întrebai când Vintilã<br />
Corman tãcu enigmatic.<br />
– De plictisealã, domnule! De<br />
plictisealã! Cicã se sãturase de fufele<br />
celelalte, câte se gãseau în cabanã, nu<br />
iertase niciuna. Doar de Adela se ferise,<br />
o ºtia agasantã ºi cam nimfomanã, or<br />
poate tocmai fiindcã ºi ea era din acelaºi<br />
soi ca el: nu rata nimic! Asta era cauza<br />
pentru care nu credea sã afle vreo<br />
satisfacþie în relaþia cu respectiva: ce<br />
sentiment de împlinire poate sã-þi dea o<br />
femeie care umblã din bãrbat în bãrbat,<br />
oricât ar fi de frumoasã? Iar Adela nici<br />
frumoasã nu se poate spune cã era, chiar<br />
la tinereþe... Dar cum bãrbatul e un soi<br />
de animal fãrã scrupule sau demnitate în<br />
domeniul sexual, nimic neobiºnuit cã a vrut<br />
s-o ºteargã pe Adela de pe lista celor<br />
nefutute! „Uite cã n-a fost sã fie!” „Ei,<br />
cum aºa?” l-am incitat pe amicul Nae,<br />
turnându-i în pahar un deget de licoare<br />
maronie, parcã JD sau JB, douã litere<br />
de-alea celebre. ªi el a continuat: „Pãi,<br />
uite aºa! Se mai întâmplã ºi de-astea, sã<br />
nu meargã! Vezi o muiere de departe,<br />
aratã bine, are forme rotunde, se<br />
onduleazã la mers, îi curg pletele pe<br />
umeri... ªi te apropii de ea, ºi-o ai sub<br />
ochi parcã mãritã cu lupa: e grasã, are<br />
gleznele umflate, îi atârnã þâþele, pãrul e<br />
rar ºi deloc mãtãsos, pielea striatã ºi<br />
mucigãitã, iar pe la subþiori i se spârcâie<br />
nãduºeala, cã e plecatã de acasã de<br />
câteva ore, iar deodorantul s-a<br />
consumat... Aºa a fost cu Adela. Când<br />
am intrat în camera de hotel, dupã ce-i<br />
spusesem cã vreau sã mã duc la ea, sã<br />
vedem ce iese, iar ea mã privise cu<br />
zâmbet echivoc, parcã m-ar fi crezut ºi<br />
parcã nu, ei bine, când am intrat în<br />
camerã... Eram destul de ameþit ca sã<br />
nu fiu în stare de performanþã imediatã,<br />
însã ºtiam cã îmi revin dupã un pui de<br />
somn ºi nu rãmân dator. Am vrut sã-i<br />
spun asta, sã nu aibã vreo deziluzie, însã<br />
mi s-au poticnit ochii pe lenjeria ei intimã<br />
ºi s-a dus dracului toatã dispoziþia! La<br />
orice mã aºteptam din partea unei femei<br />
ca ea, activistã de renume judeþean,<br />
muiere vorace, care înghiþise multe, care<br />
tocase multe reputaþii ºi-ºi croise drum<br />
prin ea însãºi, ca sã vorbim ca liberalii.<br />
Dar nu mã aºteptam sã vãd cã poartã<br />
chiloþi cu mânecã lungã, aºa cum purtau<br />
activistele anilor ’50, de culoare prãzulie,<br />
cu elastic în partea de jos ºi cu betelie<br />
sus! Asta n-am fost în stare sã accept,<br />
ceva în mintea mea s-a revoltat ºi-am<br />
mers direct la WC-ul din camera ei, unde<br />
am vomitat instantaneu. Ce-a urmat dupã<br />
aia, chiar cã nu conteazã!”<br />
Vintilã Corman scurse ultima<br />
picãturã de bere ºi ceru nota. Mã uitam<br />
la el ºi-mi imaginam cã-l roade ceva mai<br />
mult decât simpla curiozitate pentru<br />
amãnunte dintr-astea. Oare ce? N-am<br />
ajuns la vreo concluzie, nu mi-a dat<br />
rãgazul:<br />
– Vezi tu, bre stimate ºi nepreþuite<br />
amice, dacã am fi niºte detectivi ca<br />
Hercule Poirot, am putea zice cã avem<br />
un punct de pornire: aici e o chestiune de<br />
lenjerie. Intimã. ªi-unul, ºi-altul au<br />
mãrturisit cã asta i-a blocat! Ce putem<br />
deduce de aici?<br />
– Ei, ce?<br />
– Eu cred cã nimic! Tu ce crezi?<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
57
PROZÃ<br />
Ion Mãrculescu<br />
Jurnalul de la Marcona<br />
Într-un roman apãrut recent, se<br />
povesteºte despre un soldat tâmpit, dar<br />
tâmpit de-a binelea, care este trimis la<br />
rãzboi, deºi el nu înþelege nimic din ce i se<br />
întâmplã, pe deasupra n-are nici puºcã<br />
pentru cã a pierdut-o odatã cu pantofii.<br />
Dar nu e un nefericit!<br />
Chestiunea este cã fãrã puºcã poþi<br />
merge la rãzboi. S-a mai scris în cãrþi<br />
despre asemenea cazuri, deºi nimeni n-a<br />
vãzut aºa ceva cu ochii lui, mã rog, s-a<br />
întâmplat în imaginaþia autorului. Dar...<br />
desculþ la rãzboi!... Dracu’ a mai vãzut?<br />
*<br />
O poveste cu profesorul ãla cam<br />
scrântit. Dar haios!<br />
Odatã m-a scos la tablã ºi m-a pus sã<br />
desenez un cerc cu compasul cu cretã.<br />
Tabla era de sticlã. Compasul avea un vârf<br />
de metal ascuþit, dar ascuþit, nu glumã! Ca<br />
un ac. Ca sã se poatã fixa pe tablã când<br />
trasai cercuri cu el, compasului i se fixa o<br />
ventuzã de cauciuc.<br />
În ziua aia, nu ºtiu de ce, profesorul i-a<br />
scos ventuza, a bãgat-o în buzunar, m-a<br />
scos pe mine la tablã ºi mi-a zis: fã-mi un<br />
cerc, dacã mi-l faci corect îþi dau nota<br />
zece, dacã nu, îþi dau doi! Ai grijã ce faci!<br />
Mã emoþionasem. Încercam sã fac ce<br />
mi-a zis profesorul, dar vârful ascuþit de<br />
metal al compasului nu se fixa, aluneca<br />
pe tabla de sticlã când într-o parte, când<br />
în alta.<br />
Atunci, el a zis: stai mã, sã te ajut! ªi<br />
se prefãcea cã þine ºi el de compas. Dar se<br />
prefãcea, atâta! ªi eu, de emoþie, când am<br />
apãsat, a alunecat compasul într-o parte,<br />
spre mâna profesorului. Iar el a început sã<br />
strige cã aoleu, mi-ai gãurit mâna! Fugea<br />
de colo colo prin clasã, îºi bãgase mâna în<br />
sân, se strâmba de durere, nu puteam sã<br />
vãd dacã îi curge sânge, aproape fãcusem<br />
pe mine de fricã, m-am gândit cã l-am<br />
schilodit ºi, Doamne, ce o sã pãþesc! Era<br />
cât pe-aci s-o rup la fugã pe uºã. Iar el se<br />
vãita, se vãita! Toþi colegii mei prezenþi în<br />
clasã încremeniserã.<br />
ªi, dintr-odatã, când se vãita cel mai<br />
tare, profesorul meu de mate s-a oprit ca<br />
ºi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ºi-a scos<br />
mâna din sân ºi s-a rãstit la mine cã de ce<br />
pierd timpul ºi nu desenez cercul ãla! Abia<br />
atunci mi-am dat seama cã nu a pãþit nimic,<br />
doar se prefãcuse.<br />
A râs de farsa lui ºi mi-a repetat sã<br />
desenez cercul. Dar nu mai puteam pentru<br />
cã chiar fãcusem pe mine de fricã! Nu mint!<br />
*<br />
N-aveam somn ºi am luat din raft o<br />
carte de poezii de Fane Tãnãsescu. Mai<br />
demult, cineva îmi spusese cã ãsta e cel<br />
mai tare somnifer care s-a inventat pânã<br />
acum! Citeºti, adormi ºi riºti sã nu te mai<br />
trezeºti niciodatã! ªi mai îmi spusese acela<br />
aºa: dacã vrei sã-þi baþi soacra ºi nu gãseºti<br />
în tine destul nerv, destulã urã ºi forþã,<br />
citeºte din Tãnãsescu! Nu te vei mai<br />
recunoaºte! Vei fi mai rãu ca un luptãtor<br />
de arte marþiale! Scos din minþi! Devii<br />
fiarã, bestie, asasin!<br />
Dar eu ce sã mã fac acum? De unde<br />
sã o iau pe soacrã-mea la ora asta?<br />
*<br />
Memoria mea nu aratã prea bine ºi mã<br />
doare puþin, uite aici, în partea stângã.<br />
Oare ce boalã o mai fi ºi asta de care<br />
suferã memoria mea?<br />
Citesc într-un tratat ºi aflu cã memoria<br />
mea trebuie operatã. Nu pentru ar mai avea<br />
ºanse sã se facã bine, dar aºa se spune, cã<br />
trebuie sã fie operatã!<br />
Aºadar, pregãtesc sala de operaþii,<br />
chem asistenþii, îmi pun mãnuºile, aºez la<br />
îndemânã instrumentele, pun în funcþiune<br />
aparatul pentru respiraþie arificialã ºi aºa<br />
mai departe...<br />
Fac prima incizie ºi... deodatã...<br />
surprizã... memoria mea þâºneºte de pe<br />
masa de operaþie, aleargã prin camerã, râde<br />
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ºi tropãie ca un mânz, se ascunde pe sub<br />
scaune ºi strigã sâc cã nu mã prinzi! A<br />
dracului memorie!...<br />
Se vârã în coºul cu rufe murdare ºi,<br />
hlizindu-se, aruncã cu ciorapi împuþiþi<br />
asupra mea. Fac semn asistentelor sã plece,<br />
sã mã lase singur. Doamne, zic, cât este<br />
de bolnavã memoria mea!... Mã aºez pe<br />
un scaun ºi încep sã plâng a neputinþã.<br />
Dacã memoria mea aratã ºi se<br />
comportã astfel, încerc sã-mi imaginez ce<br />
se poate spune despre memoria întregii<br />
omeniri!<br />
Trimiteþi-mi un fotograf priceput sã-i<br />
facã o pozã memoriei mele! Ooo, biatã<br />
memorie bolnavã a omenirii!...<br />
*<br />
Destinul îþi joacã feste! Asta e forma<br />
supremã a libertãþii rãpite! ªi nu existã<br />
scãpare! Tu vrei sã devii iepure, morcov<br />
sau foaie de varzã, iar destinul te împinge<br />
sã fii cu totul altceva, împotriva voinþei tale,<br />
de exemplu sã fii Beethoven sau Einstein.<br />
Te zbaþi, dai din picioare ca un copil<br />
rãzgâiat, þipi cã nu vrei, dar destinul te<br />
împinge sã fii Napoleon, Platon sau<br />
Gheorghe din Vale.<br />
A vrea sã mori prost, dar sã fii<br />
condamnat sã ajungi genial, este la fel de<br />
dureros cu a dori sã ajungi genial, dar sã<br />
fii condamnat sã rãmâi pentru vecie prostul<br />
proºtilor.<br />
*<br />
A naibi minte a mai avut ãla care a<br />
inventat ºireturile pentru încãlþãri! Vã daþi<br />
seama?<br />
Încheiatul ºireturilor dimineaþa, trasul<br />
ciorapilor, încheierea ºliþului la pantaloni,<br />
suflarea nasului pe îndelete ºi aruncarea la<br />
coº a hârtiei îngreunatã de muci...<br />
Ca sã nu mai vorbim de cel care a<br />
inventat tusea, strãnuturile, defecarea,<br />
urinarea, râgâielile, bãºelile...<br />
Din pãcate, literatura omite aceste<br />
momente din rândul marilor teme artistice,<br />
ca ºi cum ele n-ar exista! Nimeni nu se<br />
grãbeºte sã le compare cu povestea lui Jules<br />
Verne despre un copil care a ajuns cãpitan<br />
la 15 ani, dar care n-a fost în stare sã ajungã<br />
mãcar amiral pânã la bãtrâneþe.<br />
Unele fapte sunt atât de grave, încât<br />
nu ne rãmâne decât sã trecem cu uºurinþã<br />
peste ele!<br />
*<br />
Plecând de la principiul contrastului<br />
mare-mic ºi de la analogiile conþinute, totuºi,<br />
în acest concept, cercetãtorii americani...<br />
Dar sã lãmurim, mai întâi, ce sunt<br />
cercetãtorii americani! Cercetãtorii<br />
americani sunt niºte creiere excepþionale<br />
care, pentru cã mureau de foame în þara<br />
lor, au fost cumpãraþi pe o nimica toatã ºi<br />
aduºi sã sporeascã gloria americanã...<br />
Datoritã îmbuibãrii, americanul<br />
autentic ºi-a pierdut din capacitatea<br />
neuronului...<br />
...aºadar, niºte cercetãtori americani<br />
au reuºit, prin mijloace încã nedate<br />
publicitãþii, mãrirea unui þânþar la<br />
dimensiunile unui elefant ºi micºorarea unui<br />
elefant la dimensiunile unui þânþar. Atât<br />
unul, cât ºi celãlalt, aveau ºi au în<br />
continuare trompã. De altfel, singurul lor<br />
amãnunt comun.<br />
Sunt ºi multe chestiuni încã nerezolvate<br />
deocamdatã! Þânþarului, ajuns elefant, nu<br />
i-au crescut colþii de fildeº! Elefantul<br />
devenit þânþar, nu acceptã sã se<br />
înmulþeascã prin ouã. Cercetãtorii<br />
americani despre care vorbeam, n-au ajuns<br />
la un punct de vedere comun asupra<br />
þânþarului: poate fi el clasificat, de-acum,<br />
în ordinul mamiferelor?<br />
Un terorist arab a vrut sã distrugã tot<br />
ce au reuºit cercetãtorii americani,<br />
pulverizând spray pentru þânþari asupra<br />
elefantului...<br />
Eu v-am mai spus ºi altãdatã cã lumea<br />
asta e nebunã!...<br />
*<br />
Reproduc aproape cu exactitate ce mi-a<br />
povestit el.<br />
Astãzi, zicea, m-am întâlnit pe stradã<br />
cu Nana. De Nana am fost îndrãgostit<br />
cândva, mai de mult, aproape o zi întreagã.<br />
Eu am fost, zicea el, am fost<br />
îndrãgostit de-adevãratelea ºi la o<br />
intensitate aproape devastatoare, de multe<br />
femei. Principiul meu este cã dacã nu te<br />
îndrãgosteºti la maxim ºi copleºitor,<br />
degeaba mai pierzi timpul fãcând declaraþii<br />
amoroase ºi scriind bileþele parfumate. De<br />
unele femei am fost îndrãgostit pe o duratã<br />
mai scurtã, de exemplu cinci minute. De<br />
altele zece, iar de altele chiar ºi o zi<br />
întreagã, cum a fost cazul cu Nana. Au<br />
fost zile când m-am îndrãgostit de douã,<br />
trei femei ºi aproape cã mi-am dat duhul<br />
din cauza suferinþei imense pe care am<br />
trãit-o. Pentru cã, atunci când iubeºti,<br />
musai trebuie sã suferi. Cine n-a pãþit-o,<br />
nu poate înþelege!<br />
Eu cred cã tipul ãsta e cel mai lãudãros<br />
om pe care l-am cunoscut în viaþa mea!<br />
Mã umple de invidie!<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
59
*<br />
Cândva, într-o povestire despre stagiul<br />
meu militar, îmi imaginam cum aº fi luptat<br />
eu la rãzboi cu ciorapii în vârful baionetei<br />
de la puºcã ºi cãpitanul nostru Miºu ar fi<br />
rãcnit la mine cã asta e luptã, mãi soldat,<br />
nu bãtaie de joc, ce mama dracului! Iar eu<br />
îi rãspundeam cã asta ºi fac, mã lupt dom’<br />
cãpitan! Ce, nu se vede cum cad la pãmânt<br />
inamicii trãzniþi, fulgeraþi, dezintegraþi de<br />
mirosul ciorapilor mei? Plus faptul cã mai<br />
fac ºi un gest patriotic, economisesc<br />
gloanþele, care sunt averea poporului meu.<br />
Aºa erau ciorapii mei de eficienþi!<br />
Miroseau pânã la cer ºi, la o adicã, s-ar fi<br />
putut prãbuºi avioanele alea pline de bombe<br />
ale inamicului! De mirosul ciorapilor mei li<br />
s-ar fi putut înfunda turbinele de la<br />
motoare, li s-ar fi sufocat piloþii în carlingã!<br />
Ciorapi antiaerieni! Ciorapi antitanc! Ciorapi<br />
antirachetã! Ce mai cumplitã armã chimicã<br />
folositã vreodatã!<br />
Iar eu, inventatorul ei!...<br />
*<br />
Moda pantalonilor Rupþi a fost un<br />
fenomen grandios! A început pe<br />
neaºteptate într-o searã ºi, dacã-mi aduc<br />
bine aminte, a încetat tot cam aºa, brusc,<br />
într-un amurg însângerat.<br />
A fost vremea când oricare cetãþean<br />
patriot simþea nevoia sã-ºi rupã cu forþe<br />
proprii ºi în folosul comunitãþii, pantalonii<br />
de pe el. Cei mai mulþi se frecau cu fundul<br />
ºi cu genunchii de asfaltul ºoselei, chestie<br />
care i-a pus la mare încurcãturã pe drumari<br />
ºi pe fabricanþii de duºumele.<br />
Tinerii, dar nu doar ei, de cum ieºeau<br />
pe uºa croitoriei cu pantaloni absolut noi,<br />
se repezeau imediat sã ºi-i rupã într-un<br />
mod sau altul.<br />
Se înþelege de la sine cã au fost acele<br />
vremuri în care a prosperat industria<br />
producãtoare de stofe pentru pantaloni.<br />
Nouãzeci la sutã din populaþie lucra în<br />
fabrici care nu fãceau altceva decât<br />
pantaloni. În ºcoli, în orele de muzicã,<br />
desen, matematicã, sport ºi lucru manual,<br />
sub o dirijare atentã, copii erau învãþaþi sã<br />
coasã pantaloni.<br />
Un cetãþean entuziast reuºea sã rupã,<br />
în medie, zece pantaloni pe zi.<br />
Moda Pantalonilor Rupþi a durat destul<br />
timp. Pânã într-o zi când, nu se ºtie din ce<br />
cauze, interesul pentru aceasta a scãzut<br />
brusc. Înspãimântãtor de brusc! S-a ajuns,<br />
în decurs de o sãptãmânã, ca nimeni sã<br />
nu-ºi mai rupã pantalonii. Nimeni nu mai<br />
ieºea în stradã sã se frece cu curul de asfalt.<br />
Profesorii nu mai ºtiau ce sã facã în ºcoli,<br />
primãriile au fost bulversate de prãbuºirea<br />
economiei locale, fabricile pentru stofe de<br />
pantaloni ºi miile de croitorii au fost închise.<br />
ªomeri, sinucideri ºi munþi de pantaloni<br />
inutili acum, aruncaþi în stradã. Nimeni nu-i<br />
mai cumpãra, nimeni nu-i mai rupea!<br />
Acest fenomen petrecut în Pantalonia,<br />
a avut o stranie rezonanþã în Galbenia,<br />
unde a apãrut ca un taifun Moda<br />
Nasturilor. O ciudatã corespondenþã<br />
atemporalã ºi aspaþialã! Un capriciu<br />
inexplicabil al destinului! În Galbenia,<br />
oamenii le cereau croitorilor sã le punã<br />
cât mai mulþi nasturi la tunici, la cãmãºi,<br />
pe scurt, la toate articolele vestimentare.<br />
Cei mai avangardiºti purtau nasturi ºi la<br />
ciorapi. Alþii, care-i depãºeau pânã ºi pe<br />
cei mai extravaganþi, îºi coseau nasturi<br />
în creºtetul capului, pe frunte, pe urechi,<br />
pe sprâncene, pe tãlpi, pe limbã, pe<br />
degetele de la mâini.<br />
Fenomenul invers s-a produs absolut<br />
identic, în câteva ceasuri, aproape un<br />
miliard de oameni au încetat sã mai fie<br />
interesaþi de Moda Nasturilor. Marea<br />
tragedie consumatã aici, a fost tot o imensã<br />
prãbuºire economicã a Galbeniei. Cu toate<br />
consecinþele catastrofale. ªi asta numai ºi<br />
numai din cauza unor nasturi amãrâþi!<br />
*<br />
Pe sub fereastra apartamentului meu,<br />
îºi duce veacul o haitã de câini. Poate chiar<br />
douã. Jumãtate din haitã o reprezintã<br />
cãþelele ºi se întâmplã cã tot timpul cel puþin<br />
una din ele este în cãldurile împerecherii.<br />
Atunci sunt înconjurate de toatã haita<br />
(toate haitele) de dulãi care, excitaþi ºi<br />
pofticioºi, cer sã participe la mirajul<br />
perpetuãrii speciei. De regulã, sunt foarte<br />
nepoliticoºi, se înghesuie, se împing, se<br />
îmbrâncesc care mai de care sã intre cu<br />
ce-o putea în mãruntaiele încinsei<br />
domniºoare. Spectacolul oferit este mai<br />
ceva decât în filmele porno pe care le<br />
vedem noi bãieþii seara la televizor.<br />
ªi, pentru cã nici nu s-ar putea altfel,<br />
mai tot timpul ies încãierãri teribile între<br />
aceºti nuntaºi canini, aºa cum se cuvine<br />
între niºte masculi cu personalitate,<br />
demnitate ºi care ºtiu ce vor. Colþii,<br />
muºcãturile ºi pieile sfâºiate pe care le vãd,<br />
îmi produc o emoþie pe care mi-o<br />
stãpânesc cu greu ºi provoacã în mine<br />
dorinþe sadice ºi plãceri sângeroase.<br />
Atâta timp cât ai cu ce sã te delectezi,<br />
poþi spune cã meritã sã fii om ºi sã trãieºti<br />
privind!<br />
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
POEZIE<br />
POEÞI DIN CENACLURI LITERARE<br />
„I.C. Vissarion” – Gãeºti<br />
Corina Livia Geacãr<br />
Amintire<br />
Îmi adun lãstarii<br />
ºi curg în mine<br />
ca o pedeapsã de început.<br />
Pozã veche, mã plec spre ochii tãi<br />
sorbind trecutul.<br />
Alt soare de la care îmi culeg lumina<br />
Alt munte-al cerului de os<br />
Alt eu rãmas din vechiul mine.<br />
– ecoul unui semn de întrebare -<br />
Sub pleoapã, surâsul ironic<br />
desfrunzeºte de ploaie<br />
ultimul strãin din mine.<br />
Biografie<br />
ªi timpul nu mai oboseºte sã curgã,<br />
sã te aºtepte la colþul strãzii în fiecare<br />
searã...<br />
Parcã-i simþi privirea ºi respiraþia insistentã.<br />
Te obsedeazã cu sunetul gândirii profunde.<br />
Ochii-i vegheazã scoºi din orbite alãturi,<br />
pavaþi cu vopseluri pe sticlã.<br />
Rãmân doar o imagine a nopþii<br />
care te urmãreºte în fiecare dimineaþã<br />
ºi rãspunde cu urlete visului tãu.<br />
Vrei sã-l loveºti între gânduri<br />
la rãscrucea spiritului tãu.<br />
Timpul te priveºte din ce în ce mai strãin<br />
ºi dimineaþa ºi seara ºi noaptea<br />
mereu...<br />
Somn<br />
Mi-au cãzut crengile în inimã<br />
ºi dorul de pãmânt mã cere.<br />
Aº vrea<br />
sã-i închid ochii ºi gândurile<br />
sub amorþeala eternei rugãciuni.<br />
Abur<br />
Ploaia – elixirul amar<br />
al vieþii mele;<br />
ochii strânºi la pieptul tatãlui,<br />
curcubeie negre ºi sânge strãveziu.<br />
O batistã murdarã-mi acoperã<br />
dinþii dezveliþi la plânsetul toamnei.<br />
Orele nu-ºi mai au rostul.<br />
Mulþimea se leapãdã de picioare<br />
în faþa noastrã;<br />
îºi aprinde rãnile cu fluturi.<br />
Din cenuºa lor – un abur searbãd,<br />
sãrac în cuvinte, sãrac în inimã<br />
ca un animal de circ.<br />
Amalia Soceleanu<br />
Târziu pentru azi<br />
În camera zugrãvitã cu minute ºi clipe<br />
plânse<br />
din pãr de zambile ofilite-n fereastrã nu mai<br />
trãieºte decât fantoma<br />
ideilor mele... colindã nebunã prin colþuri...<br />
a uitat cã lumea e goalã, dar plinã de „poveºti”.<br />
Orele v-au minþit ºi v-au luat ºi banii...<br />
Aici nu e nimic, doar noaptea care-ºi<br />
piaptãnã copiii<br />
ªi lilieci care strivesc pãianjeni între<br />
degete...<br />
Lumina ºi-a pierdut ºi ea verdeaþa<br />
ªi soarele meu a ruginit... spânzurat de<br />
lustrã...<br />
Plecaþi de-aici<br />
ºi veniþi mâine, când furtuna va deveni<br />
ploaie<br />
ºi cerul nostru – plin de stele...!<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
61
Vis<br />
În odaia umbritã,<br />
Pe o faþã de masã cârpitã de pãianjeni cu<br />
mii de suflete,<br />
Din mine ºi din tine... doarme amorþit un<br />
chip uitat...<br />
Te priveºte senin ºi dulce la amiazã,<br />
Încruntat ºi pierdut seara,<br />
Iar noaptea învie în aer ºi gheaþã...<br />
I se topeºte vocea în rostogoale de gânduri<br />
Uscate într-o carte de rugãciuni...<br />
O viseazã pe ea... în cristalul ochilor<br />
I se citeºte luna ºi pe chip stelele...<br />
Te prinde, te þine de pleoape<br />
ªi nu înþelegi.... amintirea se ºterge-n colbul<br />
de pe covor...<br />
Trezire<br />
Râd norii în hohote de luminã<br />
ºi zâmbete de flori mângâie vântul...<br />
se nasc picuri de azur<br />
pe fruntea somnoroasã a cerului<br />
ºi norii îºi spalã copiii....<br />
iarba îºi ridicã glasul peste muguri de<br />
rouã...<br />
ºi flori de oxigen deseneazã suflete...<br />
Eu<br />
Un ciob de sticlã de la petrecerea de asearã,<br />
O ceaºcã de cafea ieftinã,<br />
zâmbetele noastre uitate pe o faþã de masã,<br />
versuri dintr-o baladã rãsuflatã<br />
ºi-un pahar cu vin vechi...<br />
atât a mai rãmas din fiinþa mea,<br />
ucisã sub trepte de scarã tocite de mersul<br />
trenurilor...<br />
privirea mea a devenit garã pentru fiinþe<br />
fãrã contur,<br />
îmbrãcate în rochii de galã.<br />
Mi-au abandonat prezenþa<br />
pânã ºi þânþarii... au plecat sã se-mbete...<br />
Vocea lunii începe sã plângã albastru.<br />
Ochii mei recolteazã uitãri...<br />
Cãtãlin Ionuþ Ene<br />
Searã<br />
Cer albastru ºi hârtie albã.<br />
Am pãtat foile cu cernealã<br />
ºi acum scrisul doarme<br />
sub lacurile întunecate<br />
ºi albastre.<br />
Povestea e gata:<br />
linii încãlcate,<br />
þipete roºii,<br />
hârtie sfâºiatã.<br />
Oare a rãmas ceva sub<br />
rodul subþire al vieþii?<br />
Poþi trezi lumina de sub<br />
întuneric?<br />
Insomnie<br />
Nu mai ºtiu.<br />
Culcuºul moale, bun,<br />
curat ºi cald,<br />
nu mai cheamã odihna.<br />
Se topeºte zâmbetul celei<br />
nãscute în altã viaþã.<br />
Greu de închis ochii<br />
de teama<br />
viselor tipãrite în dosul<br />
pleoapelor.<br />
Stele<br />
Smerenia e povestea lor<br />
toatã.<br />
Mici ºi tremurânde<br />
adunã rãcoarea<br />
albãstruie din noapte.<br />
Puncte vesele, jucãuºe,<br />
dar în lumina lor<br />
sunt sorii pentru întunericul<br />
neºtiut.<br />
Cresc odatã cu ochii<br />
ce se îndreaptã înlãcrimaþi<br />
spre lumea lor.<br />
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
POEZIE<br />
Cãlin Sãmãrghiþan<br />
Eroare criticã<br />
„Mes songes viennent en foule<br />
Pour se désaltérer à ces gouffres amers”<br />
(Baudelaire)<br />
În dreptul ei defileazã stafiile strãzii,<br />
un ospãtar vrea sã parã inteligent<br />
ºi-i face complimente din cele mai tâmpe,<br />
aºa cã va renunþa la soté<br />
ºi-ºi va lua o cafea rapidã<br />
sã scape de el cât mai iute.<br />
Mã vãd coborând treptele-n grabã<br />
spre strãzile mici pavate aiurea<br />
oraºul acesta în pantã, alunecã indecent<br />
ca o ºosetã prea largã.<br />
Îmi amintesc cum tãcea sub lampioanele<br />
stinse<br />
când eu îmi doream un cu totul alt fel de<br />
final.<br />
Cântec<br />
Într-o salã cu unghii lungi<br />
ultimul ei Bach la violoncel:<br />
La capãtul veºniciei<br />
te voi ucide în ziua ta cea din urmã.<br />
Tu ºtii, þi-ai însemnat ºi locul<br />
pentru cuþit.<br />
Lumea sfârºeºte<br />
ºi ultima picãturã are cea mai dulce<br />
savoare.<br />
Vezi mâinile astea?<br />
Au sã-þi panseze moartea,<br />
o, zeul meu blând!<br />
Citadela<br />
Cu þipãt de ºoim vor trece unele zile,<br />
se vor adânci alene<br />
în pãduri imerse de vareci,<br />
sub luciul apei mierii<br />
surde<br />
stradele de umbre<br />
vor desena harta unei cetãþi<br />
de necucerit.<br />
Porþile ei le vor pãzi strãjeri<br />
în haine de lupi veghetori<br />
ai argintului lunii.<br />
Vom numãra zile de sare<br />
ºi vom numãra cãzuþii eroi din tranºeele<br />
harfei,<br />
lepãdaþi între fronturi.<br />
Va rãmâne un cântec neauzit,<br />
va rãmâne un vãl de purtat<br />
când va fi iarnã în cer.<br />
Anubis<br />
Uneori piatra cedeazã cuvintelor.<br />
Oboiul acesta al primãvérii,<br />
intercostal.<br />
Jalea din titlul de glorie.<br />
Lui îi creºtea o piramidã în piept<br />
ºi privea peste dune cu ochi de ºacal<br />
aºteptând pe marginea drumului<br />
otrava<br />
ochilor<br />
ei.<br />
– Eºti singur? Nimeni nu ºtie cã am venit...<br />
– Nimic, Francesca, nu comparã<br />
cafeaua bãutã printre buzele tale,<br />
care mã bântuie pânã-n strãfunduri<br />
împotriva oricãror reguli.<br />
Un cuþit sfredelind din piept<br />
în afarã<br />
o agãþãtoare pentru moarte.<br />
Imago<br />
Nãvodul lui a prins de atunci<br />
numai pãsãri.<br />
Luntre nu-i trebuia – lemn putrezit,<br />
un stârc stãtea de veghe<br />
în dimineþi.<br />
Pãºea peste ape<br />
ºi-atunci seminþe de paltin îºi amânau<br />
zborul<br />
iar luna prindea rãdãcini.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
63
POEZIE<br />
Vali Niþu<br />
salvat de un mugur<br />
m-am trezit speriat de moarte<br />
mã alerga printre florile din grãdina udatã<br />
undeva între petunii ºi lalele roºii<br />
ºi-a deschis braþele un mugur din via<br />
plantatã<br />
iar pe marginea unei alei<br />
ne-am îmbrãþiºat<br />
în viaþã.<br />
priveam spre pãmântul cel reavãn sãpat<br />
ce parcã mã chema ºi se ruga sã stau<br />
dar am scãpat ºi d-astã datã<br />
din mâna cea bãtãtoritã<br />
a unei greble cu un dinte<br />
spart.<br />
m-am ridicat uºor din patul alb ºi cald<br />
ºi alergând am mângâiat în zori de ziuã<br />
un colþ de rai dintr-o gradinã dalbã<br />
ce are-n ea o floare ce se trece<br />
ºi-un grãdinar ce poate fi<br />
mai devreme sau mai târziu<br />
o frunzã rece.<br />
asudã aºteptarea<br />
sunã strident telefonul mov<br />
ºi umblã cu fofârlica printre tonuri<br />
spoite cu fondul de ten crãpat<br />
cât sã se vadã o palidã fantã<br />
în oglinda exfoliatã<br />
de sus pânã jos<br />
obrazul gros<br />
asudã<br />
se enerveazã ºi bate cu pumnul în masã<br />
ºi-i sare cafeaua fãrã nãut pe grumazul legat<br />
cu o cravatã mov<br />
pânã când gâtul gras<br />
asudã<br />
îºi tamponeazã fruntea cu hârtia igienicã mov<br />
din diplomatul închis cu cifru<br />
într-o culoare nedefinitã în fiºa postului<br />
de la parterul pavat cu tablourile<br />
conducãtorilor<br />
plecaþi sã-ºi serveascã micul dejun<br />
având la ei pâinea ºi cuþitul<br />
iar la colþul strãzii desfundate de ceva timp<br />
maºina cu portiera mov<br />
asudã aºteptarea.<br />
coadã la atelier<br />
… ºtii ceva, femeie?<br />
îngãduie-mi sã opresc la colþul strãzii<br />
sã-mi las inima la vulcanizat<br />
poate reuºesc sã mã ridic<br />
la nivelul stratului de omãt<br />
din privirea ce îngheaþã<br />
orice speranþã<br />
… aud ecoul<br />
îngheþ câteva ceasuri absurde<br />
la coada de la manufacturier<br />
se mirã vecinul din partea dreaptã<br />
de celãlalt absurd reper<br />
cãci tot ce pare e mister<br />
femeia mult visatã?<br />
… aud ecoul<br />
e coadã mare<br />
la atelier.<br />
cred cã-mi schimb cravata<br />
– auzi mã, trebuie sã mergem la nunta<br />
florilor<br />
pe searã sã îþi dai cu cremã pe talpa<br />
pantofilor<br />
în locul unde s-a fãcut o gaurã<br />
sã nu se vadã când dansezi „braºoveanca”<br />
ºi ridici piciorul<br />
sã þi se vadã ºoseta albã<br />
aia nouã pregãtitã pentru petrecerea<br />
burlacilor<br />
de acum o juma de secol<br />
– auzi dragule, am nevoie sã-þi scrobeºti<br />
cãmaºa<br />
gãlbuie deja<br />
eu sunt plecatã la salonul de înfrumuseþare<br />
de la colþ<br />
tu trebuie sã te bãrbiereºti cu briciul din<br />
cutia maro<br />
a bunicului din partea mamei<br />
ºi sã nu uiþi sã-þi dai cu levãnþica de la<br />
geamul spart<br />
din partea tatei<br />
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– mai auzi bãrbate, am uitat sã-þi mai spun<br />
ceva<br />
important, de altfel<br />
pune mâna ºi cautã în pod o cravatã<br />
e aºezatã chiar în dulapul fãrã molii<br />
cred cã nu mai e aºa de roºie<br />
dar e latã<br />
– auzi mãi femeie, eu m-am gândit în ultimul<br />
an<br />
serios de tot<br />
cred cã-mi schimb cravata<br />
cu un papion.<br />
delete<br />
se precipitã o situaþie albastrã<br />
cu logoree la cabinetul unu<br />
de la etajul doi ºi un sfert<br />
chiar pe partea stângã<br />
rumoare la tastatura impertinent aºezatã<br />
în jumãtatea de jos a corpului<br />
compus din birou negru<br />
ºi picior peste picior<br />
corsetul de la mouse scrâºneºte din dinþi<br />
ºi combinã litera p cu restul alfabetului<br />
se înroºeºte coala albã<br />
din lipsã de toner sau altã silabã<br />
se încearcã o resuscitare nonverbalã<br />
a semnului victoriei totale<br />
cu un singur deget<br />
se apasã tasta<br />
delete.<br />
dregãtorul ºi tangenta<br />
se preumblã Coate Goale ºef<br />
pe la Cancelariile cu uºi capitonate<br />
ºi dã nas în nas cu cerberul dulap<br />
umflat în pene ºi arogant<br />
de parcã ar fi absolvent de Sorbona<br />
Magna cum laude<br />
iar din dreptul plãcuþei aurii<br />
pe care scrie „ªef de ªef”<br />
se simte mirosul de creier încins<br />
al dregãtorului cu cravata la ora 11<br />
pe când îºi serveºte a doua cafea<br />
cu caimacul pe stânga sus<br />
supravegheat de secretara tangentã<br />
viseazã la unghiul drept al deciziilor<br />
ce par mai degrabã secvenþe<br />
din filmul cel mai prost al anului 2010<br />
iar în rolurile principale<br />
dregãtorul ºi tangenta<br />
ferchezuiþi.<br />
fãrã dinþi<br />
mã cramponez de virgula din salariul de<br />
bazã<br />
ºi-mi trag una peste degetele de la mâna<br />
stângã<br />
cu un creion ros de nervii ascunºi<br />
în pachetul compus estetic<br />
din 10 ºerveþele ºi o felie de pâine<br />
arsã la curentul alternativ<br />
alerg spre contorul electric<br />
ºi mi se dilatã pupila ochiului drept<br />
în lentila stângã ce tocmai a cãzut<br />
pe sub biroul calculatorului plin de viruºi<br />
se aude guiþatul netrebnic<br />
al salariului rãmas dupã ce cumpãr<br />
programul antivirus<br />
mã înscriu on line la dentist<br />
sã-mi extragã încã o mãsea<br />
sã nu mai pot roade creionul<br />
când socotesc salariul calculat la virgulã<br />
dupã ce plãtesc curentul alternativ<br />
continuu pâinea ºi ºerveþelele<br />
e mai bine<br />
fãrã dinþi.<br />
potcoava unui cal de rasã<br />
simþim cã nu mai putem înainta<br />
ne pierdem echilibrul aºteptãrilor visate<br />
iar întrebãrile retorice ne râd în nas<br />
cu fiecare pas descãlþat de idealuri cumsecade<br />
o altfel de sinucidere<br />
ne sunã în timpane un plagiat din<br />
neruºinarea machiatã<br />
cu cernealã neagrã într-un colþ de viaþã<br />
se bulucesc netrebnicii s-o coseascã<br />
ca pe-o otavã într-un cat de iesle<br />
un cal de rasã<br />
necheazã prudent fãrã dinþi ºi pinteni<br />
ºi pleacã ºchiopãtând în lumea largã<br />
sã pascã iarbã împrumutatã de noi<br />
la birtul de la colþ de stradã<br />
de unul-doi<br />
cãluþii tineri vor plãti prin sluj<br />
iar hamul greu pe gât o ranã va lãsa<br />
ºi-n drumul lung zãrit-au mereu<br />
înc-o potcoavã ruginitã<br />
a unui cal de rasã.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
65
POEZIE<br />
Florea Turiac<br />
sub masca mãsurii<br />
zorii aruncã pilule lungi de luminã<br />
peste sãlaºul dimineþilor<br />
spãlând spinarea vãzduhului din imperiul<br />
emoþiilor<br />
cu rouã de rãcoare proaspãtã<br />
culeasã din paradisul cu flori muzicale<br />
în cruditatea ierbii verzi ca ochii unei iubiri<br />
ºi dupã mãturarea obiceiurilor publice<br />
pluteºte tãcerea<br />
cuibãrindu-se-n sângele gândurilor<br />
gata sã înfloreascã trandafirii cuvintelor<br />
dilataþi în amintirile încã nescrise<br />
aºteptând distribuirea<br />
unei recompense universale<br />
doar limba nãduºeºte<br />
sub greutatea vorbelor rostite<br />
iar ochii iscoditori<br />
numãrã paºii ce vor fi parcurºi<br />
pânã la capãtul drumului decis<br />
strãbãtând<br />
vrând-nevrând<br />
sinele ascuns în imaginaþia unei pertinenþe<br />
sfioase<br />
norocul se simte distinct<br />
înfierbântat sub masca mãsurii<br />
învãluindu-ne în zorzoane de dragoste<br />
pentru binecuvântarea normalului din<br />
splendoarea îngerului<br />
rãtãcit într-un copil al strãzii zgribulit<br />
care încã mai cautã gura canalului<br />
ca pe un sân de mamã tãmãduitor<br />
respirând esenþele binefãcãtoare<br />
din celãlalt capãt al forþei onorabile<br />
utilitate inteligentã<br />
doar pentru noi dumnezeu<br />
calcã apãsat<br />
cu tãlpile de luminã<br />
peste norii lânoºi<br />
compresându-i pânã la epuizare<br />
pentru a le stoarce ºi ultimele picãturi de<br />
ploaie<br />
spre îndestularea unei secete posibile<br />
cãci pãmântul<br />
împreunã cu tot ce sprijinã pe spinarea lui<br />
sentimentalã<br />
benchetuieºte cu emoþia forþei autentice<br />
alãturi de primãvara decantatã în dimineþile<br />
proaspete<br />
independente de utilitatea inteligentã a<br />
spaþiului<br />
dintre ceva ºi altceva<br />
curaj protector<br />
înecat în singurãtate<br />
am priponit nemãrginirile gândurilor de<br />
þãruºul nepãsãrii<br />
tãvãlindu-mi amintirile peste hârtia liniºtilor<br />
ºi acum le arunc surâsul îmblânzit<br />
în coºul pieptului unui optimist<br />
cãci va veni timpul<br />
când va colecþiona întâmplãri pe gratis<br />
din sãrbãtorile luminii<br />
în care m-am prelins<br />
izvor de fericire comestibilã<br />
iau prelungirile lacrimilor<br />
drept pavãzã nepãsãrii de orice<br />
ºi-mi spãl sângele de greutãþile nedrepte<br />
cu rãpãitul ploilor din strigãtul nãdejdii<br />
din nevoia de a conserva echilibrul stãrilor<br />
în saci de emoþii inventate proaspãt<br />
oricum<br />
aºtept sã fiu târât de caii gloriei<br />
prin þãrâna zaharisitã a curajului protector<br />
refuz zdrobirea melancoliei<br />
din lacrimile neodihnei<br />
un fel de ecou<br />
plimbaþi-vã ochii<br />
peste câmpul cu maci<br />
înflorit în sângele meu<br />
care a depus nenumãrate cereri obiective<br />
la secretariatul intrãrii în atenþie<br />
adevãrul este cã acolo nu existã nici o uºã<br />
care sã vã înþepeneascã înþelegerea<br />
iar de pe masã lipseºte securea cãlãului<br />
66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cât despre butuc nici vorbã<br />
pentru a vi se acorda un surâs suportabil<br />
perpelit la vâlvãtaia din inima rãspunderii<br />
sã puteþi dãrâma zidul nepãsãrii<br />
din iubirile confortabile<br />
care îºi plimbã farmecul<br />
în caleaºca<br />
trasã de fluturii nopþilor<br />
printre stele de gânduri originale<br />
este necesar<br />
sã vã împãcaþi fie ºi din naivitate<br />
cu soarta ce strigã la voi<br />
cã dinadins o sã vã strice toate ploile<br />
acum sunteþi doar ecoul<br />
unui strop de omenie curãþat de mizeria<br />
interdicþiilor<br />
un spaþiu cosmic<br />
de pe fruntea îmbãtrânitã a universului<br />
ca niºte lacrimi nesfârºite<br />
cad picãturi solide de sudoare stelarã<br />
traversând spaþiul<br />
pentru uimirea lumilor existente<br />
în cãi lactee indescifrabile încã<br />
dumnezeu<br />
niciodatã supãrat<br />
pe astrele aplecate peste marginile altor<br />
constelaþii<br />
prinse în hora formãrii<br />
le mai încurcã în pletele lui aurii<br />
dezlânându-le un pieptene cu dinþii de raze<br />
ºi-atunci câte o stea se transformã într-o<br />
gaurã neagrã<br />
absorbind toate emoþiile cãzute<br />
în palma golului suspendat nicãieri<br />
odatã cu notele muzicale<br />
ivite din înºurubarea luminilor în spaþiu<br />
doar noi<br />
de aici<br />
ne înãlþãm privirea la cer ºi înþelegem<br />
cum dumnezeu îºi azvârlã bunãtatea peste<br />
infinit<br />
sã sãrbãtorim cu dibãcie<br />
facerea<br />
încã ne rezemãm curajul de balustrada<br />
îndoielilor<br />
grãdinar<br />
eu te-nfãºor iubito într-un imens veºmânt<br />
de perle-nsãilate cãci de adolescent<br />
paraºutat în miezul de miere din cuvânt<br />
prin parcul poeziei sunt grãdinar decent<br />
ºi îi sãdesc copacii împerecheaþi în vers<br />
cu un surâs pe buze ce nu poate fi ºters<br />
eu te admir iubito acum din alt þinut<br />
când vântul îºi învârte vârtelniþa-n clocimp<br />
dansând cu bucuria al cãrei conþinut<br />
în simþurile mele se-ngrãmãdeºte-n timp –<br />
profund gândind la toate pun vorbelor<br />
cercei<br />
ºi-n stratul meu de strigãt sãdesc doar<br />
ghiocei<br />
încã o flacãrã<br />
din dezamãgire dar ºi din dezorientare<br />
aprind încã o flacãrã în ºuviþa destinului<br />
sã pot distinge mai limpede<br />
calea ducerilor moderne<br />
spre infinitul cunoaºterii<br />
de prea mult soare<br />
mi se estompeazã vederea<br />
percepând doar negrul realitãþii<br />
pe care am sã-l joc la bursa ideilor<br />
odatã cu îngrãºarea imaginii<br />
cocoþatã pe spinarea vieþii<br />
sorcovitã cu democraþia cuvintelor<br />
vorbitoare<br />
din curcubeul gândurilor<br />
acum mã lupt cu taurul<br />
din tabloul lui Picasso<br />
sã fiu comestibil pentru marea victorie<br />
mai liber ca piatra de sub curgerea apei<br />
voi coborî la prima staþie inteligentã<br />
sã inventez copilul<br />
mã iartã doamne dacã mi-e sufletul pustiu<br />
dar lupul neodihnei din mine iarãºi urlã<br />
sã inventez copilul care-a zburat târziu<br />
la braþ c-un duh de ºoapte de pe înalta turlã<br />
a unei vechi biserici sã intru în cuvânt<br />
sã muºc din poezie cu dinþii ninºi de miere<br />
cã-s fericit când truda mã poartã ca<br />
veºmânt<br />
ºi îmi colindã raiul de vis a mângâiere<br />
sã-mi fie vânãtoarea poemelor pe plac<br />
prin pleoape doar speranþa o dau spre<br />
risipire<br />
cã-n viaþã sunt datornic edenul sã refac<br />
ademenind cu zahãr puterea din sclipire<br />
sã-mi lumineze-n sânge când e hazardul<br />
beat<br />
îmbujorând obraji-mi care-ºi topesc<br />
candoarea<br />
stau la ospãþ cu vorbe din gândul ce mi-e<br />
leat<br />
când numai bucuria îmi deconspirã starea<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
67
AMPRENTE<br />
Gheorghe Istrate<br />
IULIANA PALODA-POPESCU<br />
Cu privighetoarea pe umãr<br />
Cu un asemenea titlu, numai un mare<br />
dresor de înaripate poate ieºi învingãtor, în<br />
arenã, cu miraculoasa rara avis pe umãr.<br />
Doamna Paloda (prin transfer familial ºi<br />
Popescu) mãrturiseºte un nume misterios<br />
nãscut din grecescul Palladis (vezi „Mica<br />
antologie onomasticã”), nume fãrã prea mare<br />
rãspândire, descinzând, pare-se, dintr-un<br />
transfer vocalic amintitor de Pallas-Atena.<br />
Dar explicaþia enigmaticului nume poate fi<br />
mult mai clarã prin simpla lãmurire a autoarei.<br />
Subtilul titlu, vigneta de pe coperta I, dar<br />
ºi moto-ul de deschidere „Cânta-voi Domnului<br />
în viaþa mea,/ cânta-voi Dumnezeului meu<br />
pânã ce voi fi” (Psalmul 103, al lui David),<br />
anunþã dintru început, o pregãtire specialã a<br />
ochiului (interior) cât ºi a sufletului cititorului<br />
ritualizat sã pãtrundã în pridvorul unei delicate<br />
lecturi aproape liturgice.<br />
Desfoind-o, paginã cu paginã ºi literã<br />
cu literã, cartea Iulianei Paloda Popescu te<br />
îndeamnã ca multe dintre poeziile ritmice ale<br />
cãrþii sã fie ascultate din stranã, în coruri<br />
înãlþãtoare.<br />
Prefaþa autorului Radu Cârneci am citit-o<br />
intenþionat ad postem (ca pe o încheiere<br />
concluzivã), ca nu cumva spiritul meu (destul<br />
de sever, totuºi, în ce priveºte poezia) sã nu<br />
fie influenþat „de aprecierile unui mare specialist”<br />
al profunzimii. ªi cred cã am procedat bine.<br />
Pânã ºi titlurile Cuprinsului cãrþii,<br />
selectiv, par niºte psalmi prescurtaþi pânã la<br />
sâmbure: Cu privighetoarea pe umãr, Inima<br />
chema Îngerul, Îngeri de viaþã, Nenumita,<br />
Scarã la Cer, Schitul mãrii, Aure de fum,<br />
Cum picurã în faguri mierea, Îngere Alb!,<br />
Jertfa de searã, Copilul gândului, Îngerul a<br />
închis cartea, Manuel cu flori de cais, Poeme<br />
spre cer, Fluturele memoriei, Pasãre cu aripi<br />
de mãtase etc, etc... La care se adaugã alte<br />
strofe de aceeaºi simplã dar magicã putere:<br />
„Trimite Îngeri de departe,/ Sã-mi spunã<br />
semnul ce-ai ascuns/ Întru aceastã simplã<br />
carte/ Deschisã-n rana Lui Iisus!...”<br />
Rugãciuni de ziuã ºi de searã, de cãutare<br />
ºi iubire, îngenunchieri pe pardoseala durerii<br />
par ºi sunt aceste poezii.<br />
Uneori, un abur curat de celulã,<br />
purificatã prin durerile lui Radu Gyr extrase,<br />
în libertatea vieþii posibile, se revarsã prin<br />
ferestrele sincer-deschise ale poetei Iuliana<br />
Paloda-Popescu, precum aceastã piesã<br />
admirabilã, „Iisus este singur”: „Cu fruntea<br />
plecatã spre câmpul pustiu,/ Cu braþele aripi<br />
spre Cer, cum îl ºtiu,/ Iisus este singur în lanul<br />
de grâu!...// Prin noapte viseazã, ori plânge<br />
pe Cruce,/ Din rãnile-i grele curg lacrimi ºi<br />
sânge,/ Iar Maica Fecioarã în suflet le strânge/<br />
/ ªi le-mpleteºte-n cununã de spice!.../ Când<br />
lanul dospeºte o pâine mai dulce,/ M-apropii<br />
de Domnul cel singur al meu// ªi-L vãd cum<br />
pogoarã de sus, de pe Cruce,/ Aºazã Potirul<br />
în sufletu-mi greu/ ªi-mi pune pe creºtet lumina<br />
din spice!... ”<br />
Mi-a fãcut bine lectura acestui florilegiu<br />
sacral în vremea trecerii mele nevoite printrun<br />
tunel al morþii nemãrturisite aici.<br />
Conceput din douã cicluri „rotunde” –<br />
„I. Scarã la Cer” ºi „II. Manuel” – volumul<br />
Doamnei Iuliana Paloda-Popescu trebuia sãnceapã<br />
(dupã umila mea pãrere) numai cu<br />
partea a II-a, care este extazul unei cãrþi târziu<br />
observate de criticii miopi ºi de profesie de<br />
pânã acum.<br />
Trunchiul cãrþii „Cu privighetoarea pe<br />
umãr“ purcede simplu ºi înºelãtor, pregãtind,<br />
în viziunea autoarei un adevãrat allegretto<br />
care chiar i-a ºi reuºit („Manuel”). Ecouri vagi<br />
din lirica „religioasã” a Ilenei Mãlãncioiu sunt<br />
inerent atinse doar prin febrilitatea<br />
„subiectului”. În acest ciclu „Manuel”,<br />
penelul Iulianei atinge orizonturi pur<br />
personale ºi profund convingãtoare.<br />
Pe rampa „Scãrii la Cer”, poeta ne aratã<br />
unele versuri memorabile: „sângele-nroºiva<br />
timpul”; „Doamne,/ sufletul are trepte de<br />
lacrimi”; „eu tãiam viespea timpului” º.a.<br />
Iuliana Paloda-Popescu scrie o poezie<br />
iconicã, prin serafismul ei, dânsa fiind ºi în<br />
realitate – o rafinatã restauratoare de artã<br />
sub altarele Muzeului Satului. „Meserie“<br />
subtilã, în care ºi-a luat un Doctorat<br />
binemeritat.<br />
Dar ce mai aºteptãm ºi pe celãlalt umãr?<br />
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
SEMNAL<br />
George Coandã<br />
• IOAN ÞEPELEA<br />
Îndreptãþit la cãderea în gol<br />
Editura Helicon, Timiºoara, 1996, 128 p.<br />
Am în faþã un volum în format mic<br />
bibliofil, semnat de Ioan Þepelea. Este un<br />
volum de versuri, iar autorul este un nume<br />
cunoscut în lirica româneascã. Dar mã simt<br />
obligat sã adaug cã este mai mult decât atât,<br />
este un zelos om de culturã cu înclinare spre<br />
acte de ctitor (reviste,<br />
organizator al unor manifestãri<br />
ºtiinþifice, concururi etc.).<br />
Revenind la volum, am avut<br />
satisfacþia unei lecturi in de<br />
profundis, ca ºi cum aº fi<br />
ascultat un concert de Bach. De<br />
altminteri are în volum un poem<br />
pe aceastã temã: „Înspãimântãtor<br />
de înalt Muntele / ºi<br />
imposibil luxul de-a mãsura<br />
cerul / puhoiul de stele… /<br />
Sufletul meu în neant / sufletul<br />
meu transparent / trupul<br />
aºiºderea / ºi prelinse-n paharul<br />
de votcã / note din concertul de Bach” („Concert<br />
de Bach”). Poemul acesta este, cred, una<br />
din cheile acestui volum în care sunt<br />
transfigurate experienþe umane cotidiene,<br />
generale ºi personale, producându-mi impresia<br />
unui jurnal de existenþã sui-generis. ªi trebuie<br />
spus cã Ioan Þepelea este poetul unor stãri<br />
existenþiale care þin de viaþa obiºnuitã<br />
dezghiocând din coaja acestei vieþi sensuri cu<br />
înþeles filosofic: „Dincolo de doruri mãºtile s-<br />
au ascuþit / la rãspântii / biciuite de ploaie / se<br />
mai închinã, se mai închinã / se mai închinã… /<br />
ªchiopãtând calul orb în lumina<br />
pustie / tropotul lui / tropotul<br />
lui, tropotul lui / se aude în<br />
orizontul-potcoavã!” („La<br />
rãspântii”). Ceea ce mã liniºteºte<br />
în poetica lui Ioan Þepelea este<br />
eludarea programaticã a postmodernismului<br />
violentat de<br />
discursuri suprarealiste<br />
abracadabrante, epatant ilizibile<br />
ºi narcisiste. Fenomen care din<br />
pãcate, se manifestã, într-un<br />
mod aiuritor, la poeþii tineri,<br />
dar, de neînþeles, ºi la unii poeþi<br />
de la vârsta a doua ºi a treia<br />
închipuindu-ºi cã e de bine sã fie „în pas cu<br />
moda” derapajelor… democraþia inutilului. El<br />
este un poet al luciditãþilor, iar îndreptãþirea<br />
cãderii sale în golul unui timp debusolat ºi<br />
dezabuzat este ca o exorcizare eliberatoare<br />
de spaimele sinelui.<br />
• DANIELA-OLGUÞA IORDACHE<br />
Rezervaþia Zoil<br />
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011, 70 p.<br />
Poetã intelectualistã, Daniela-Olguþa<br />
Iordache, în volumul sãu „Rezervaþia lui Zoil”<br />
ne oferã în varii ipostaze, un peisaj<br />
liric în care, pe mãsurã ce înaintezi<br />
în lecturã, te laºi integrat. Te<br />
învãluie cu mreaja unei poezii care<br />
nu-ºi refuzã tehnicismele de tip<br />
high-tech ºi nici impresiunile<br />
prelevate din motologii elenice,<br />
totul într-un inspirat mariaj<br />
degajând o savoare cu sensuri<br />
explorabile pentru lector ºi<br />
subtilitãþi filosofice. Spune poeta<br />
în ambele ipostaze persuasiv ºi,<br />
uneori spectacular: „În pãdurea<br />
arborilor artificiali de cost minim /<br />
cucul electronic / îºi picurã refrenul trohaic /<br />
nesperat de aproape” („Memorie”); „Cibernetica<br />
ºi Yetty / sunt totuna. /<br />
Personaliste ºi rezonante, / ele<br />
se pierd / în intervalul pãdurii /<br />
cu tãlpile greoaie / lipãind pe<br />
plaja derizoriului…” („Yetti”);<br />
„Medeea stã cãlare pe moarte<br />
/ ºi râde. / Rupe raze cu mâna /<br />
ºi le aruncã pe mare / ºi le<br />
aruncã pe mare / stârnind<br />
vãpãi / ºi invincibile Cãi<br />
Lactee…” („Constelaþia<br />
Medeea”). Daniela-Olguþa<br />
Iordache croºeteazã cu o abilã<br />
virtuozitate de orfevru inspirat<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
69
o broderie cu multiple semnificaþii ºi simboluri<br />
în registre – tehnic vorbind – multiple, sondeazã<br />
înlãuntrul psiho-abisal al omului („Pe-o folie<br />
de palid izopren / Zoil adastã-n multul sãu<br />
polen, / când pulberi cern din crateru-n vibraþie<br />
/ plutind pe browniana rezervaþie. / O, respiraþia<br />
aceasta, Zoil!” – „Rezervaþia Zoil”), sau<br />
developeazã statusul poetului în vortexul<br />
vremurilor: „Mãiastra duhului, / turtureaua<br />
dispãrutã, / a venit ºi ea la reînvierea lumii: / De<br />
la plecarea ei / axa lumii s-a mai înclinat / […]<br />
Scriu toate astea cu sângele poeþilor /<br />
întemniþaþi, / scriu cu slãbiciunile lor / cu braþele<br />
ºi / cu ochii înceþoºaþi. / Pânã ºi munþii pustii /<br />
tac aceeaºi limbã cu mine” (Pelegrina paloma<br />
imaginaria”). Daniela-Olguþa Iordache este, la<br />
rându-i, o „mãiastrã a duhului”, uzitând cu<br />
lejeritate „tehnologiile” câºtigate de poezia<br />
ultimului secol ºi jumãtate, glisând<br />
convingãtor – ºi, aºa cum apreciam, spectacular<br />
– între impresionism ºi suprarealism<br />
decodificabil. Iatã ºi o admirabilã autodefinire<br />
a propriei identitãþi poetice: „Rãul e în mine /<br />
pentru cã din el / mã ivesc mereu /<br />
rememorându-mã. / Mã scald în lucruri / ce mã<br />
mustrã / cu gura lor cusutã, / stârnind în mine<br />
/ eterne vãpãi”. /„Am învãþat sã curg” (Panta<br />
Rhei in media res).<br />
• VICTOR STEROM<br />
Geometria fumului<br />
Editura Sinteze, Ploieºti, 2011, 80 p.<br />
De bunã seamã cã „Geometria fumului”<br />
este un titlu potrivit unui volum de versuri.<br />
Dar chiar versurile pe care le reuneºte sunt<br />
paradigmele unui poet deplin.<br />
ªi nu este o constatare de<br />
convenienþã, ea se revendicã<br />
din substanþa poemelor, dacã<br />
vreþi din „geometria fumului”<br />
care se ridicã din rugul de<br />
cuvinte eliberându-le astfel<br />
sensurile. Dacã aº spune cã<br />
Victor Sterom caligrafiazã<br />
frumos aº rosti o platitudine.<br />
Autorul nu are nevoie de aºa<br />
ceva. Lui însuºi i s-ar pãrea o<br />
banalitate. Dar dacã aº spune<br />
cã Victor Sterom este un<br />
geometru al versului inteligent zidit din<br />
gnomisme sintetizatoare, materia fiind un mixaj<br />
de impresionism ºi suprarealism oximoronic,<br />
da, aº creiona esenþa poetului. Sã-l citim:<br />
„Lãuntrice ape mã sorb / în pâlcul de sunete /<br />
bucurându-se cã plec / printre versete oarbe<br />
/ cum / prin carnea fumului /<br />
aroma / ultimului gest….”<br />
(„Carnea fumului”); „Mai întâi<br />
aerul / apoi / balustrada / iar<br />
jos / pata de sânge // cu aceste<br />
vocale / voi desena o<br />
vrabie…” („Pata de sânge”);<br />
„Umbrã galbenã / ca o imensã<br />
toamnã / ca ºi cum / am sparge<br />
culori / într-o pajiºte de sticlã<br />
/ cu timpul scurs / printre<br />
degete….” (”Pajiºte de<br />
sticlã”). Victor Sterom este un<br />
autentic creator de stãri lirice<br />
în lanþ. Între poeþii<br />
radiografiaþi aici existã o linie confinã. Aºadar,<br />
premeditat i-am aºezat în aceeaºi ramã.<br />
• ANATOL COVALI<br />
Viscol<br />
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011, 336 p.<br />
Apãrut la prestigioasa editurã<br />
târgoviºteanã Bibliotheca, volumul de versuri<br />
„Viscol” al binecunoscutului<br />
artist liric, dublat de un poet<br />
autentic, Anatol Covali, este,<br />
aºa cred, un fel de „coroanã a<br />
operei”, dupã o salbã de alte<br />
volume încredinþate cititorului<br />
de aceeaºi casã editorialã. Este<br />
un volum de mãrturisiri ºi<br />
revolte, un viscol, de trãiri ºi<br />
de intense experienþe de viaþã,<br />
dar ºi de vari experimentãri<br />
într-ale tehnologiei poetice,<br />
developând ºi o stare filosoficã<br />
glisând între nostalgic ºi<br />
destin sub vremi: „Frunze<br />
ruginind. Cântecele stinse./ Aerul brumat de<br />
melancolie,/ cu visul fardat spre-a nu ºti cãnvins<br />
e/ de tot ce adie...” („Puls ºi pândã”);<br />
„Într-un nefiresc plumburiu<br />
aluneci/ cãutând un sens ce<br />
nu mai existã/ ºi încã sperând<br />
sã nu-þi mai întuneci/ trecerea<br />
tristã...” („Calea Lactee”).<br />
Anatol Covali este un poet cu<br />
un ambitus generos, ºi chiar<br />
dacã uneori este pândit de<br />
rutinã, are capacitatea sã-ºi<br />
melodizeze discursul liric cu<br />
impromptuuri neaºteptate ºi<br />
seducãtoare. Cãci, înfruntându-ºi<br />
vârsta ºi pãtrunderea<br />
târzie, editorialã, în orizontul<br />
Poesisului, are vocaþia<br />
persuasivã a depãºirii de sine.<br />
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
DICÞIONAR<br />
Victor Petrescu<br />
CRONICI ALE EPOCII BRÂNCOVENEªTI<br />
GRECEANU, RADU (cca. 1655, Greci,<br />
Petreºti, Dâmboviþa – cca. 1725, probabil în<br />
surghiunul din Asia Micã). Cronicar,<br />
traducãtor, autor de versuri. Ocupã timp<br />
îndelungat slujba de logofãt al cancelariei<br />
domneºti a Þãrii Româneºti. Din 1693 este<br />
cronicarul oficial al domniei lui Constantin<br />
Brâncoveanu. Traduce din greceºte, în 1691,<br />
alãturi de ªerban Greceanu „Mãrgãritare<br />
adecã Cuvinte de multe feliuri a celui întru<br />
sfinþi Pãrintelui nostru Ioan Arhiepiscopul<br />
Þaringra-dului a lui Zlatoust”, lucrare<br />
apãrutã la Bucureºti. Tot în acest an, la Buzãu,<br />
traduce în limba românã „Pravoslavnica<br />
mãrturisire a lui Petru Movilã”. Limba<br />
traducerilor lui Radu Greceanu este accesibilã,<br />
armonioasã, încercând depãºirea unor<br />
greutãþi de ordin lingvistic. Ca autor de<br />
versuri, traduce, poema grecescã dedicatã<br />
memoriei postelnicului Constantin<br />
Cantacuzino „Poveste de jale ºi pre scurt<br />
asupra nedreptei morþi a preacinstitului<br />
Constandin Cantacuzino, marele postelnic<br />
al Þãrii Rumâneºti”, al cãrei autor a rãmas<br />
neidentificat. Era rãspânditã în Þara<br />
Româneascã, în a doua jumãtate a secolului<br />
al XVIII-lea, în versiunea greacã, tipãritã la<br />
Veneþia, pe care o traduce, imprimând-o poate<br />
la Snagov, între anii 1696-1699. Începe sã scrie<br />
în 1693 la cronica sa: „Începãtura istoriii<br />
vieþii luminatului ºi preacreºtinului<br />
domnului Þãrii Româneºti Io Constandin<br />
Brâncoveanu Basarab voievod, dã când<br />
Dumnezeu cu domnia l-au încoronat pentru<br />
vremile ºi întâmplãrile ce în pãmântul<br />
acesta, în zilele Mãriei sale s-au întâmplat”.<br />
Într-o primã etapã pânã în 1698. Sunt<br />
prezentate realizãrile culturale deosebite ale<br />
domnului (ctitorii, ºcoli, tipografii) scoþând<br />
în evidenþã personalitatea deosebitã a<br />
acestuia. Pentru perioada 1699-1707 se<br />
cunosc douã versiuni ce conþin notaþii la zi<br />
ale evenimentelor. Întâmplãrile cuprinse între<br />
1707-1714, ne aratã pe autor cu o atitudine<br />
vehementã ºi neconciliantã faþã de adversarii<br />
politici. Este rezultatul conflictului izbucnit<br />
între Brâncoveanu ºi Cantacuzini, ca ºi a<br />
neîncrederii ºi suspiciunii manifestatã de<br />
turci, faþã de domni ºi þarã. Cronica se<br />
întrerupe brusc în 1714, cu aproximativ o lunã<br />
înaintea mazilirii lui Constantin Brâncoveanu.<br />
Rãmâne în istoriografia românescã ca jurnal<br />
oficial al domniei brâncovenilor, o paginã vie<br />
a societãþii al cãrei contemporan a fost.<br />
Istoria Þãrii Româneºti de la 1689-<br />
1700 (publ. de N. Bãlcescu), Magazin istoric<br />
pentru Dacia, II, 1846, p. 123-176, 193-228, 321-<br />
354; Viaþa lui Constantin Vodã<br />
Brâncoveanu, îngr. ªtefan D. Greceanu,<br />
Bucureºti, Gobl, 1906; Poveste de jale ºi pre<br />
scurt asupra nedreptei morþi a<br />
preacinstitului Constantin Cantacuzino,<br />
marele postelnic al Þãrii Rumâneºti, în Emil<br />
Vârtosu, O povestire ineditã în versuri<br />
despre sfârºitul postelnicului Constantin<br />
Cantacuzino, Bucureºti, Imprimeria<br />
naþionalã, 1940, reed. în „Cronici ºi povestiri<br />
româneºti versificate” (sec. XVII-XVIII), p.<br />
37-48; Istoria domniei lui Constantin<br />
Basarab Brâncoveanu voievod (1688-<br />
1714), îngr. ºi introducere Aurora Ilieº,<br />
Bucureºti, Editura Academiei, 1970.<br />
Greceanu, ªtefan D. Scrierile lui Radu<br />
logofãtul cronicarul, Bucureºti, Editura<br />
Gobl, 1904; Cartojan, N. Cãrþile-populare, II,<br />
p. 132; Simonescu, Dan. Poveste de jale<br />
asupra uciderii postelnicului Constantin<br />
Cantacuzino (20 dec. 1663), Cronici ºi<br />
povestiri româneºti versificate, p. 35-37; Ilieº,<br />
Aurora. Studiul introductiv la Radu<br />
logofãtul Greceanu. Istoria domniei lui<br />
Constantin Basarab Brâncoveanu voievod<br />
(1688-1714), Bucureºti, Editura Academiei,<br />
1970, p. 32; Papadima, Ovidiu. Iluminismul<br />
ºi clasicismul întârziat. Opinii despre cultura<br />
popularã - infuzia ei latentã în literatura<br />
epocii, Temelii folclorice ºi orizont european<br />
în literatura românã, Bucureºti, Editura<br />
Academiei, 1970, p. 50-51; Mazilu, Dan Horia.<br />
Barocul în literatura românã din sec. al<br />
XVII-lea, Bucureºti, Editura Minerva, 1976,<br />
p. 139; 147-150; Negrici, F. Figura spiritului<br />
creator, Bucureºti, Editura Cartea<br />
Româneascã, 1978, p. 165-182.<br />
Tocilescu, Grigore G. Studii critice<br />
asupra cronicilor române, Revista pentru<br />
istorie, arheologie ºi filologie, I, 1894, fasc. 2;<br />
Iorga, N. Cronicele muntene, Analele<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
71
Societãþii Academice Române, memoriile<br />
secþiunii istorice, XXI, 1893-1899; Filitti, Ioan<br />
C. Cine erau fraþii cãrturari Radu ºi ªerban<br />
Greceanu, Revista istoricã românã, IV, 1934,<br />
p. 65-70; Predescu, Lucian. O controversã<br />
literarã religioasã. Contribuþia fraþilor Radu<br />
ºi ªerban Greceanu la cultura bisericeascã<br />
ºi laicã, Glasul Bisericii, XXI, 1962, p. 5-6;<br />
Cândea, Virgil. Nicolae Milescu ºi începutul<br />
traducerilor umaniste în limba românã.<br />
Limbã ºi literaturã, VII, 1963, p. 23;<br />
Cernovodeanu, Paul. Radu logofãtul<br />
Greceanu. Istoria domniei lui Constantin<br />
Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714),<br />
Studii. Revistã de istorie, XXIII, 1970; G.C. 300<br />
de ani de la „Cronica lui Radu Greceanu”.<br />
Dâmboviþa, nr. 756, 24 nov. 1994, p. 4<br />
GRECEANU, ªERBAN (? – Greci,<br />
Petreºti, Dâmboviþa – cca. 1710). Cãrturar,<br />
traducãtor, versificator. În timpul domniei lui<br />
ªerban Cantacuzino ºi Constantin<br />
Brâncoveanu deþine înalte drãgãtorii: logofãt,<br />
vel vistier, vel logofãt, ispravnic al scaunului<br />
Bucureºti. Nu mai este menþionat în<br />
documente dupã 1710, necunoscându-se mai<br />
nimic despre ultimii ani ai vieþii. Are o<br />
contribuþie de seamã la apariþia tipãriturilor<br />
epocii brâncoveneºti. Este unul din cãrturarii<br />
care pregãtesc pentru tipar prima ediþie<br />
româneascã a Bibliei (Bucureºti, 1688).<br />
Împreunã cu Radu Greceanu traduce din<br />
greceºte o parte a învãþãturilor atribuite lui<br />
Ioan Hrisostom, cu titlul: „Mãrgãritare<br />
adecã Cuvinte de multe feliuri a celui întru<br />
sfinþi Pãrintelui nostru Ioan Arhiepiscopul<br />
Þarigradului a lui Zlatoust”. Este autorul<br />
prefeþei greceºti la „Slujbele Sfintei<br />
Paraschiva celei Nouã ºi a Sfântului<br />
Grigorie Decapolitul” (1682), precum ºi<br />
alcãtuitorul predosloviei ºi a „stihurilor<br />
politiceºti”, ale „Evangheliei greco-române”<br />
tipãritã de Antim Ivireanul la Bucureºti, în<br />
1693. În tradiþia umanismului creºtin al vremii,<br />
de sorginte bizantinã, el aduce un elogiu<br />
cunoaºterii, strãdaniilor celor ce alcãtuiesc ºi<br />
tipãresc cãrþi, subliniind valoarea inestimabilã<br />
a acestora, cãrþi menite sã circule cât mai mult,<br />
ele fiind „de obºtesc folos sufletesc a tot<br />
neamul românesc”.<br />
Prea luminatul ºi slãvitul Io Constantin<br />
Basarab Voievod, den mila lui Dumnezeu<br />
Domn ºi oblãduitori a toatã Þara<br />
Românescã ºi Cãtrã de bine voitoriul<br />
cititori (în colaborare cu Radu Greceanu),<br />
Mãrgãritare adecã Cuvinte de multe feliuri<br />
a celui întru sfinþi Pãrintelui nostru Ioan<br />
Arhiepiscopul Þarigradului a lui Zlatoust,<br />
Bucureºti, 1691, reed. Bibliografia românescã<br />
veche, I, p. 316-321; Stihuri politiceºti 8,<br />
asupra stemii a prea luminatului ºi<br />
blagocestivului domn Ioan Constantin B.<br />
B., voievod ºi Prefaþã (Tuturor celor ce s-or<br />
întâmpla a ceti, pravoslavnicilor ºi ai noºtri<br />
fraþi întru Domnul, bucurie), în Evanghelia<br />
greco-românã, Bucureºti, 1693, reed.<br />
Bibliografia românescã veche, I, p. 331-335.<br />
Solomon, Constantin. Biblia de la<br />
Bucureºti (1688), Tecuci, Tipografia Cultura<br />
graficã, 1932; Dicþionarul literaturii române<br />
de la origini pânã la 1900. Bucureºti, Editura<br />
Academiei, 1979, p. 414.<br />
Filitti, Ioan C. Cine erau fraþii cãrturari<br />
Radu ºi ªerban Greceanu, Revista istoricã<br />
românã, IV, 1934, p. 65-70; Iorga, N. Scrisori<br />
de familie ale vechilor Brâncoveni, Analele<br />
Societãþii Academice Române, Memoriile<br />
secþiunii istorice, XVI, 1934-1935, p. 6; Iorga,<br />
N. „Biblia lui ªerban Vodã”, Revista istoricã,<br />
XXIV, 1938, p. 7-9; Predescu, Lucian. O<br />
controversã literarã religioasã. Constribuþia<br />
fraþilor Radu ºi ªerban Greceanu la cultura<br />
bisericeascã ºi laicã, Glasul Bisericii, XXI,<br />
1962, p. 5-6; Cândea, Virgil. Nicolae Milescu<br />
ºi începuturile traducerilor umaniste în limba<br />
românã, Limbã ºi literaturã, VII, 1963, p. 13;<br />
Cândea, Virgil. Semnificaþia politicã a unui<br />
act de culturã feudalã, Studii. Revistã de<br />
istorie, XVI, 1963, p. 3.<br />
POPESCU, RADU (cca. 1655 - 1729,<br />
Bucureºti). Cronicar. Fiu al vistierului Hrizea<br />
Popescu (despre care mai aminteºte ºi azi satul<br />
dâmboviþean Podu Rizii). Nepot dinspre mamã<br />
al marelui ban Gheorghe Bãleanu, cronicarul<br />
cunoscutei partide boiereºti opuse<br />
Cantacuzinilor. Vistierul Gheorghe Carida din<br />
Ianina, bunicul sãu dinspre tatã, era posesorul<br />
unei biblioteci cu numeroase pravile, una din<br />
marile biblioteci târgoviºtene ale epocii lui<br />
Matei Basarab. În privinþa instrucþiei lui Radu<br />
Popescu, datele sunt foarte sãrace. Pribeag<br />
la Istanbul în urma uciderii tatãlui de cãtre<br />
ªerban Cantacuzino (tot de moarte violentã<br />
murise ºi bunicul sãu Gheorghe Carida, ucis<br />
la Târgoviºte de cãtre seimeni). Împreunã cu<br />
fratele sãu rãscumpãrã satul Popeºti (Ilfov)<br />
de unde îºi va trage numele, devenind din<br />
Radu sin Hrizii - Radu Popescu. A fost vornic<br />
de Târgoviºte (1712) ºi mai apoi mare vornic<br />
ºi mare ban. În 1724, se cãlugãreºte sub<br />
numele de Rafail la Mãnãstirea Radu Vodã<br />
din Bucureºti. Cronica sa, scrisã la bãtrâneþe,<br />
cuprinde evenimentele istorice ale Þãrii<br />
Româneºti între 1290-1728. În afara narãrii<br />
faptelor contemporane, în care citim toate<br />
resentimentele partidei Bãlenilor, cronica se<br />
caracterizeazã prin forþa portretizãrii, a<br />
limbajului polemic, a dialogului concis, autorul<br />
dovedind certe calitãþi de memorialist.<br />
„Istoriile domnilor Þãrii Româneºti”<br />
scrise de Constantin Cãpitanu ºi publicate<br />
în „Magazin istoric pentru Dacia” de cãtre<br />
Nicolae Bãlcescu, IV, 1842, p. 21-62, 93-178;<br />
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Cronica Moldo-Româneascã, II; „Istoria<br />
Þãrii Româneºti”, Bucureºti, Editura Ioanid,<br />
1859, p. 278-399; Material pentru istoria<br />
Þãrii Româneºti cuprinzând istoria<br />
munteanã de la început pânã la 1688,<br />
îngrijitã ºi prefaþatã de Nicolae Iorga,<br />
Bucureºti, Editura Socec, 1902; „Istoria<br />
domnilor Þãrii Româneºti”. N. I. Simache,<br />
Tr. Cristescu. Viaþa ºi opera lui Radu<br />
Popescu. Ploieºti, Tipografia Presa noastrã,<br />
1943; Istoriile domnilor Þãrii Rumâneºti.<br />
Cronicari munteni, I, Bucureºti, Editura pentru<br />
Literaturã, 1961, p. 225-577; Istoriile<br />
domnilor Þãrii Româneºti, îngr. Constantin<br />
Grecescu, cu o introducere de Constantin<br />
Grecescu ºi Eugen Stãnescu, Bucureºti,<br />
Editura Academiei, 1963.<br />
Panaitescu, Em. Cronicarul Radu<br />
Popescu ºi „Istoriile domnilor Þãrii<br />
Româneºti”. Bucureºti, Editura Gobl, 1908;<br />
Vasilescu, Alexandru A. Contribuþiuni la<br />
biografiile cronicarului Radu Popescu ºi<br />
compilatorului Constantin Cãpitanul. În<br />
amintirea lui Constantin Giurãscu.<br />
Bucureºti, 1944, p. 533-546; Grecescu,<br />
Constantin. Introducere la Radu Popescu.<br />
Istoriile domnilor Þãrii Româneºti. Editura<br />
Academiei, 1963; Andriescu, Al. Neologisme<br />
latino-romanice ºi neogreceºti în cronica<br />
lui Radu Popescu. Omagiu lui Alexandru<br />
Rosetti. Bucureºti, 1965, p. 11-14; Mazilu,<br />
Dan Horia. Cronicari munteni. Bucureºti,<br />
Editura Minerva, 1978, p. 89-145; 281-338.<br />
Tocilescu, Gr. Studii critice asupra<br />
cronicelor române. Revista pentru istorie,<br />
arheologie ºi filologie, II, 1884, I, fasc. 2; Iorga,<br />
N. Cronicele muntene. Analele Academiei<br />
Române, Memoriile secþiunii istorice, XXI,<br />
1898-1899; Iorgulescu, B. Cronicarul cãpitan<br />
Constantin Filipescu ºi biserica din Mãteºti<br />
ziditã de dânsul. Literaturã ºi artã românã,<br />
IV, 1899, p. 8; Vasilescu, Al. Un cronicar<br />
bizantin anonim utilizat de autorul<br />
„Istoriilor domnilor Þãrii Româneºti”.<br />
Convorbiri literare, XLVII, 1914, p. 11; Pascu,<br />
Grigore. Data morþii lui Radu Popescu ºi<br />
turcisme la Radu Popescu. Arhiva, XXIX,<br />
1922, p. 2; Mioc, Damian. Istoriile domnilor<br />
Þãrii Româneºti de Radu Popescu vornicul.<br />
Studii, revistã de istorie, XVII, 1964;<br />
Anghelescu, Mircea. Asupra cronicelor<br />
muntene din a doua jumãtate a secolului<br />
XVII-lea. Revistã de istorie ºi teorie literarã,<br />
XXV, 1976, p. 1; Cociu, Mircea. Izvoare ºi<br />
datarea „anonimului brâncovenesc”. O<br />
reconsiderare a argumentelor. Revista de<br />
istorie ºi teorie literarã, XXVI, 1977, p. 4;<br />
LETOPISEÞUL CANTACUZINESC<br />
[Istoria Þãrii Rumâneºti de când au<br />
descãlecat pravoslavnicii creºtini] Cronicã<br />
a Þãrii Româneºti din a doua jumãtate a sec.<br />
al XVII-lea, începe cu întemeierea þãrii la 1290<br />
(datã stabilitã eronat, potrivit legendei<br />
„descãlecatului” lui Negru Vodã) ºi se încheie<br />
cu urcarea pe tron a lui Constantin<br />
Brâncoveanu, în 1688. Mai cuprinde în adaos<br />
date despre primii doi ani de domnie ai<br />
acestuia. Este o compilaþie, reproducând<br />
aproape în întregime lucrãri ca: „Viaþa<br />
patriarhului Nifon”, „Istoria lui Mihai-Vodã fiul<br />
lui Pãtraºcu-Vodã”, pagini traduse din poema<br />
lui Stavrinos „Vitejiile prea cucernicului ºi prea<br />
viteazului Mihai voievod” sau ale „Istoriei<br />
celor petrecute în Þara Româneascã”.<br />
Începând de la ªerban voievod pânã la Gavriil<br />
voievod, alcãtuitã în versuri greceºti de Matei<br />
al Mirelor. Partea a doua a Letopiseþului,<br />
accentueazã caracterul de cronicã a partidei<br />
Cantacuzinilor, mulþi cercetãtori înclinând spre<br />
varianta apartenenþei lucrãrii lui Stoica<br />
Ludescu. Rãmâne ca cea dintâi cronicã<br />
munteanã de la sfârºitul secolului al XVII-lea.<br />
Partea memorialisticã a cronicii înfãþiºeazã<br />
talentul literar, spiritul polemic ºi pamfletar al<br />
autorului. Ultimele informaþii se referã la<br />
moartea lui ªerban Cantacuzino, alegerea în<br />
tronul Þãrii Româneºti a lui Constantin<br />
Brâncoveanu, pãrãsirea þãrii de cãtre trupele<br />
austriece, în 1690.<br />
Istoria Þãrii Româneºti de când au<br />
descãlecat românii (publ. Nicolae Bãlcescu),<br />
Magazin Istoric pentru Dacia, IV, 1846, p. 231-<br />
372; Letopiseþul Þãrii Româneºti (publ.<br />
Stoica Nicolaescu), Revista pentru istorie,<br />
arheologie ºi filologie, XI, 1910, partea I, p.<br />
97-186; Letopiseþul cantacuzinesc (ºi<br />
variante); Cronicile româneºti, II-III, îngr. ºi<br />
pref. N. Simache ºi Tr. Cristescu, Buzãu, Tip.<br />
Dumitrescu, 1942; Istoria Þãrii Româneºti,<br />
1290-1690, Letopiseþul cantacuzinesc, îngr.<br />
ºi introd. C. Grecescu ºi D. Simonescu,<br />
Bucureºti, Familia, 1960; Letopiseþul<br />
cantacuzinesc. Bucureºti, Editura Academiei,<br />
1960; Istoria Þãrii Româneºti, 1290-1690<br />
(Letopiseþul cantacuzinesc), Mihãilã, G.<br />
Letopiseþul Þãrii Româneºti în secolul al<br />
XVI-lea, Literatura românã veche, I, 221-225.<br />
Mazilu, Horia Dan. Cronicari munteni.<br />
Bucureºti, Editura Minerva, 1978, p. 11-13.<br />
Minea, I. O versiune a cronicii lui Stoica<br />
Ludescu. Manuscrisul lui ªerban Logofãtul,<br />
Cercetãri istorice, 1925, p. 2-7; Ciorãnescu,<br />
Alexandru. Un act al lui Stoica Ludescu,<br />
Revista istoricã, XX, 1934, p. 7-9; I.I. Georgescu.<br />
O copie necunoscutã a Letopiseþului<br />
cantacuzinesc, Mitropolia Olteniei, XIII, 1961,<br />
p. 7-9; Onu, Liviu. Date noi cu privire la Stoica<br />
Ludescu. Din nou problema paternitãþii<br />
„Letopiseþului cantacuzinesc”, Limba<br />
românã, XXI, 1972, p. 1; Simonescu, Dan;<br />
Petrescu, Victor. Târgoviºte vechi centru<br />
tipografic românesc. Târgoviºte, Muzeul<br />
Judeþean Dâmboviþa, 1972, p. 52.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
73
PORTRETE ÎN PENIÞÃ<br />
Florentin Popescu<br />
UN TELEORMÃNEAN PREMIAT<br />
DE ACADEMIE: ªTEFAN MITROI<br />
Dacã prin anii 1987-1988 Mircea<br />
Sãntimbreanu ºi ceilalþi factori de decizie<br />
din Editura Albastros ar fi bãnuit mãcar o<br />
clipã ce carierã literarã avea sã facã un tânãr<br />
ziarist, de fel din Teleorman, care îi aducea<br />
un manuscris de poezie, este sigur cã ar fi<br />
întreprins toate demersurile pentru a-i<br />
publica micul volum cu care dorea sã<br />
debuteze.<br />
Dar aºa, fãrã sã intuiascã nimic din<br />
viitorul tânãrului, l-au tratat ca pe oricare<br />
alt începãtor (ºi nu erau deloc puþini pe<br />
atunci!): poate cu rezervã, dacã nu cumva<br />
ºi cu oarecari suspiciuni.<br />
Cartea acelui aspirant la afirmare a stat<br />
prin sertarele ºi fiºetele editurii pânã la<br />
evenimentele din 1989, fãrã sã vadã lumina<br />
tiparului, iar autorului ei ºi-a luat pentru<br />
totdeauna adio de la visul de a-ºi vedea<br />
numele imprimat pe o copertã cu sigla<br />
Editurii Albastros.<br />
ªtefan Mitroi, fiindcã despre el este<br />
vorba, pe atunci ziarist la „Scânteia<br />
tineretului” nu fãcea parte dintre acei autori<br />
insistenþi care lustruiau, cum se zice,<br />
clanþele de la uºile editurilor în dorinþa de a<br />
se vedea cu orice chip publicaþi.<br />
În acele împrejurãri, în care l-am<br />
cunoscut ºi eu, mi-a lãsat impresia cã are<br />
în el ceva din mentalitatea, firea ºi<br />
comportamentul marelui sãu conjudeþean,<br />
Marin Preda, ori mai degrabã din aceea a<br />
personajului aceluia, celebrul Moromete,<br />
adicã rãbdare, înþelepciune, încredere în<br />
propriile-i forþe ºi idei, credinþa cã mai<br />
devreme sau mai târziu va învinge<br />
potrivniciile ºi cã va dovedi celor din jur<br />
cine este ºi ce poate cu adevãrat.<br />
Ponderat în toate cele, ªtefan Mitroi<br />
mi s-a revelat, pe de altã parte, ca un<br />
camarad, tovar㺠de gânduri ºi aspiraþii,<br />
într-un cuvânt ca un ins care cultivã<br />
prietenia în limitele decenþei ºi bunului simþ,<br />
necãutând sã profite în vreun chip de<br />
relaþiile cu inºi care l-ar fi putut ajuta într-o<br />
chestiune sau alta, chiar dacã, în ce<br />
priveºte, nu eram în vremea aceea decât<br />
un simplu redactor de editurã, dar care, la<br />
o adicã, i-ar fi putut facilita strãbaterea<br />
drumului cãtre cei cu mai mare putere de<br />
decizie.<br />
Cred cã se-ntâmplã multora dintre noi<br />
ca într-un moment al vieþii sã ne-ntoarcem,<br />
cu bagaje cu tot, cum s-ar spune, la iubirea<br />
profesionalã dintâi. Aºa se face cã prin<br />
1991-1992 m-a cuprins ºi pe mine un dor<br />
subit de a reveni la gazetãrie. E adevãrat,<br />
nu pot spune cã o abandonasem cu totul<br />
de vreme ce continuam sã colaborez la<br />
ziare ºi reviste în mod constant. Dar<br />
efectiv, cu carte de muncã ºi angajat la o<br />
publicaþie nu mai eram.<br />
În 1990, în entuziasmul general ºi în<br />
climatul de mari speranþe de dupã<br />
evenimentele petrecute în luna decembrie a<br />
anului precedent fondasem, împreunã cu<br />
soþia mea, poeta Iuliana Paloda-Popescu o<br />
publicaþie: „Colibri” (care n-a rezistat decât<br />
douãzeci ºi douã de numere, timp de un<br />
an), însã o fãcusem fãrã a renunþa la funcþia<br />
de lector, pe care o deþineam la „Albastros”.<br />
Aºadar, dând curs dorului subit de a<br />
mã întoarce în presã, m-am transferat la<br />
„Scânteia tineretului”, unde am ajuns coleg<br />
de redacþie cu ªtefan Mitroi.<br />
Într-o vreme, pentru cã lui i se<br />
încredinþase rolul de redactor-ºef al<br />
suplimentului sãptãmânal „Week-end” al<br />
ziarului, omul a alcãtuit o miniredacþie<br />
formatã din trei persoane: el, Victor<br />
Atanasiu ºi subsemnatul. Rostul nostru era<br />
acela de a edita o publicaþie aºa-zisã „de<br />
destindere”, pe care virtualii noºtri cititori<br />
s-o parcurgã în zilele de odihnã de la finele<br />
sãptãmânii, poate stând acasã în fotoliu ºi<br />
cu o cafea în faþã, poate undeva pe plajã<br />
(vara) ori într-o cafenea sau chiar într-un<br />
restaurant (iarna).<br />
Cu experienþa pe care o aveam fiecare<br />
din noi nu ne-a fost deloc greu s-o facem.<br />
ªi aºa am întocmit o revistã în care se<br />
regãseau deopotrivã informaþii utile,<br />
cancanuri politice, umor ºi enigmisticã,<br />
texte literare uºoare, cu caracter poliþist,<br />
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
desene, caricaturi ºi multe altele. Într-un<br />
cuvânt un fel de magazin care avea câte<br />
ceva pentru mai toate categoriile de cititori.<br />
Nu mult dupã aceea s-a întâmplat ca,<br />
prin privatizare, ziarul „Scânteia tineretului”<br />
sã ajungã în mâinile lui George Pãdure, un<br />
afacerist care, ca orice afacerist, urmãrea<br />
profitul ºi câºtigul cu orice preþ (de altfel,<br />
probabil din aceleaºi raþiuni într-un an omul<br />
a participat ºi la alegerile pentru primãria<br />
Capitalei) ºi vãzând el cã „Week-end-ul”<br />
nu înseamnã vreo pricopsealã, cum s-o fi<br />
aºteptat, a hotãrât sã-l suprime.<br />
Îmi amintesc cã ªtefan Mitroi, ºeful<br />
nostru, al meu ºi al lui Victor Atanasiu, era<br />
plecat într-o cãlãtorie în Italia ºi m-a<br />
însãrcinat pe mine cu editarea numãrului<br />
ce urma sã aparã în lipsa lui. Iar eu,<br />
conºtiincios, am alcãtuit sumarul, am<br />
colectat materialele, am trimis publicaþia<br />
la tipar ºi tocmai când ne-au venit<br />
corecturile, într-o dimineaþã a intrat în<br />
birou George Pãdure ºi ne-a spus pe un<br />
ton foarte hotãrât: „Suplimentul nu mai<br />
apare. L-am oprit!”. Cerându-i explicaþii,<br />
ne-a îndrugat ceva despre un sondaj de<br />
piaþã pe care pretindea cã l-ar fi fãcut fratele<br />
lui ºi în urma cãruia ar fi reieºit cã firma<br />
s-ar afla în pierdere dacã ar continua sã<br />
editeze „Week-end”-ul. Am rãmas<br />
stupefiaþi ºi eu ºi Victor Atanasiu. Am<br />
replicat noi cu argumentul cã revista e gata<br />
ºi cã ar putea sã punã în aplicare hotãrârea<br />
dupã apariþia acelui numãr, dar degeaba.<br />
Omul a rãmas ferm pe poziþie.<br />
Încetarea apariþiei a fost, se înþelege,<br />
o surprizã cât se poate de neplãcutã ºi<br />
pentru ªtefan Mitroi care, încã de la sosire<br />
pe aeroport, mi-a telefonat sã mã întrebe<br />
dacã a ieºit suplimentul ºi dacã totul este<br />
în ordine…<br />
Au trecut anii, „Scânteia tineretului” a<br />
dispãrut ºi ea din peisajul ziaristic<br />
românesc, dupã cum a dispãrut în<br />
anonimat ºi fostul ei patron, iar fiecare din<br />
noi ne-am cãutat „adãpost” (citiþi serviciu)<br />
prin alte locuri.<br />
Sigur, fiind ºi eu ºi ªtefan Mitroi niºte<br />
inºi cu simþul umorului, de câte ori ne mai<br />
întâlneam, întâmplãtor, aduceam vorba ºi<br />
despre scurta noastrã perioadã de colegi,<br />
ca ºi despre unele întâmplãri de acolo.<br />
Viaþa merge înainte, nu-i aºa?, iar noi<br />
ne-am vãzut fiecare de-ale lui; ne-am<br />
câºtigat pâinea pe unde am putut, ne-am<br />
scris ºi ne-am tipãrit cãrþile, aºijderea, pe<br />
unde am putut.<br />
Nu demult ªtefan Mitroi a primit<br />
Premiul pentru prozã pe anul 2010 al<br />
Academiei Române, în urma publicãrii unui<br />
roman cu titlul oarecum incitant ºi polemic<br />
„Dulce ca pelinul”, o carte inspiratã – nici<br />
nu se putea altfel – de locurile ºi oamenii<br />
din Teleormanul natal. Este vorba despre<br />
un volum cu o temã „tradiþionalistã”, dar<br />
scris într-o formulã cât se poate de<br />
modernã, o sui-generis „cronicã” a satului<br />
teleormãnean ºi, prin extrapolare, a satului<br />
românesc din ultimele decenii.<br />
Romanul a fost lansat în mai multe<br />
locuri din þarã ºi la douã din el am fost<br />
invitat sã vorbesc ºi eu: la Slobozia ºi la<br />
Bucureºti (la librãria „Mihail Sadoveanu”).<br />
Cât priveºte lansarea de la Slobozia,<br />
ea a fost în bunã parte o dezamãgire,<br />
întrucât nu se ºtie din ce motiv (dar cred<br />
cã organizarea în primul rând) publicul a<br />
fost foarte puþin numeros. Ce puteam sã<br />
fac? Mi-am liniºtit prietenul: „Lasã,<br />
ªtefane, cine vrea sã te citeascã, te citeºte!<br />
ªi-apoi lumea nu se sfârºeºte la<br />
Slobozia!...”.<br />
La Bucureºti, însã, ca o compensaþie<br />
(ºi poate ºi fiindcã numele autorului e mult<br />
mai cunoscut decât în Ialomiþa) sala de<br />
festivitãþi a librãriei în care a avut loc<br />
evenimentul a fost arhiplinã.<br />
Am vãzut acolo nu numai necunoscuþi,<br />
iubitori de literaturã românã contemporanã,<br />
ci ºi personalitãþi culturale importante,<br />
precum ºi reporteri de la câteva televiziuni.<br />
Or, se ºtie, prea puþini redactori din<br />
audiovizual mai sunt interesaþi astãzi de<br />
fenomenele culturale…<br />
Nu numai unor cronicari literari le-a<br />
reþinut atenþia ºi le-a stârnit interesul<br />
romanul lui ªtefan Mitroi, ci ºi unei tinere<br />
cercetãtoare a miºcãrii literare<br />
contemporane, Ana Dobre, care a tipãrit o<br />
monografie intitulatã „ªtefan Mitroi,<br />
optzecistul fãrã generaþie”, carte care, în<br />
chip fericit, a fost lansatã concomitent cu<br />
cea a autorului la Bucureºti.<br />
În adevãr, acest scriitor este „un<br />
optzecist fãrã generaþie”, fiindcã doar biologic<br />
aparþine respectivei generaþii, el fiind,<br />
în fond, singular ºi indiscutabil un original<br />
în toatã literatura pe care o scrie.<br />
Nu prea vorbãreþ din fire, dar totuºi<br />
bonom, preferând sã-i lase pe alþii sã<br />
vorbeascã ºi el sã asculte (evident, trãgând<br />
concluziile de rigoare), cu statura lui de<br />
ins bine legat ºi mai nou purtând ºi o pãlãrie<br />
cu boruri largi, accesoriu ce-i sporeºte<br />
prestanþa, ªtefan Mitroi trece prin lume cu<br />
siguranþa insului care ºtie sigur ce menire<br />
are pe pãmânt în aceastã viaþã, menire pe<br />
care, evident, ºi-o urmeazã fãrã ºovãire.<br />
„Scriu, îmi mãrturisea el într-un interviu<br />
pentru revista „Sud”, despre mine, despre<br />
sufletul meu în care sunt cuprinse ºi cerul<br />
ºi pãmântul”. Limpede, frumoasã<br />
profesiune de credinþã pentru un creator<br />
de literaturã.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
75
FIRIDE BASARABENE<br />
Nicolae Scurtu<br />
NOI COMPLETÃRI LA BIOGRAFIA<br />
LUI VASILE HAREA<br />
Biografia istoricului literar,<br />
traducãtorului ºi memorialistului Vasile<br />
Harea (n. 13 iulie 1895, Susleni, judeþul<br />
Orhei – m. 30 ianuarie 1987, Iaºi), conþine<br />
câteva necunoscute ce necesitã a fi<br />
cercetate ºi elucidate, cu discernãmânt,<br />
detaºare ºi, fireºte, cu o anume rigoare.<br />
Autorul unei cãrþi celebre, Filosofia lui<br />
Tolstoi (1944) care l-a impus definitiv în<br />
viaþa literarã ºi culturalã a României<br />
interbelice ºi postbelice, Vasile Harea a<br />
manifestat un interes special pentru<br />
Basarabia ºi destinul ei în Europa ºi în<br />
plan intercontinental. L-a preocupat, în<br />
chip direct, starea literarã, culturalã ºi<br />
politicã a acestei provincii atât de disputatã<br />
ºi de contestatã de unii dintre cei care nu<br />
ne-au privit cu înþelegere ºi simpatie<br />
niciodatã. Investigaþiile sale în arhive ºi<br />
biblioteci din România ºi din strãinãtate,<br />
articolele, studiile ºi contribuþiile pe care<br />
le-a publicat, în timp, în presã ºi în cãrþi,<br />
trimit, cu precãdere, la Basarabia, la<br />
instituþiile ei ºi la oamenii ei atât de urgisiþi<br />
ºi de stigmatizaþi. Vasile Harea a întreþinut,<br />
în condiþii vitrege, câteva dialoguri<br />
epistolare cu N. Iorga, Nichifor Crainic,<br />
Pan Halippa, Anton Crihan, ªtefan<br />
Bârsãnescu ºi alþii, care se constituie,<br />
astãzi, în mãrturii esenþiale privind istoria<br />
ºi semnificaþia Basarabia, ca parte<br />
integrantã a României Mari ºi, evident, a<br />
Europei. Epistolele trimise profesorului ºi<br />
cãrturarului ªtefan Bârsãnescu (n. 1895<br />
– m. 1984), necunoscute pânã acum,<br />
demonstreazã, elocvent, preocuparea lui<br />
Vasile Harea privitoare la starea<br />
învãþãmântului din Basarabia în diverse<br />
perioade ale evoluþiei sale istorice. Se<br />
constatã, cu realã satisfacþie intelectualã,<br />
temeinicia izvoarelor, ale informaþiilor ºi,<br />
desigur, ale concluziilor la care ajunge<br />
acest strãlucit fiu al Basarabiei, care toatã<br />
viaþa a fost dascãl, la Iaºi, Chiºinãu ºi<br />
Bucureºti. Vasile Harea, asemeni altor<br />
cãrturari, a nutrit, permanent, o iubire<br />
aproape nefireascã pentru cea mai<br />
frumoasã ºi mai pitoreascã parte a<br />
României Mari, care aºteaptã, încã, ora<br />
astralã a unirii pentru totdeauna.<br />
*<br />
[Iaºi], 8 iulie 1949<br />
Mult stimate domnule Bârsãnescu,<br />
Am încercat sã evit ca sã predau la cursurile pentru profesorii de Limba rusã, dar<br />
eram sã-mi aprind paiele în cap, aºa cã în cele din urmã am acceptat, sfãtuit ºi de<br />
prietenii mei de aici.<br />
Astfel cã nu pot veni acuma la Bucureºti, dupã cum proiectasem. Îmi pare foarte<br />
rãu cã trebuie sã amân plecarea p[entru] Bucureºti, cel puþin pânã la începutul lunii<br />
septembrie.<br />
Îmi pare cu atât mai rãu cã voiam sã mã întâlnesc cu prietenii mei din tinereþe, sã<br />
stau de vorbã, sã bem un pahar de bere, sã trãiesc ºi viaþa oraºului mare, sã-i respir<br />
atmosfera mãcar câteva zile. Trebuie sã amân deci venirea.<br />
Te rog pe Mata, dacã se poate, sã ceri prin Cartea Rusã literatura sovieticã privitoare<br />
la învãþãmântul artistic din U[niunea] R[epublicilor] S[ovietice] S[ocialiste], precum ºi<br />
la metodica predãrii desenului, muzicii ºi gimnasticii în ºcolile medii din U[niunea]<br />
R[epublicilor] S[ovietice] S[ocialiste].<br />
Mata ºtii pentru ce-mi trebuie. Eu tot sper la toamnã sã fiu propus ºi numit la<br />
Institutul de Arte ºi va trebui sã scriu ceva în acest domeniu ~ nu ºtiu dacã voi putea<br />
publica ºi nici nu prezintã importanþã publicarea, dar trebuie sã am, pentru orice caz, o<br />
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
lucrare mãcar de 40-50 de pagini, consacratã acestei probleme, pe care o voi trata fie<br />
succint dar în ansamblul ei, dacã voi gãsi material suficient, fie parþial, dacã nu voi gãsi<br />
tot ce-mi trebuie.<br />
Ce face doamna ºi cum se simte ªtefãniþã? Dar doamna Pavel? Cu Sorin te întâlneºti?<br />
Ce-aº dori sã stau cu el de vorbã la o mãsuþã de cârciumã! Nu ca sã bem, ci aºa ne-am<br />
întâlnit cu el de mai multe ori ~ ore întregi sã stai la 1/4 de vin ºi sã te îmbeþi cu discuþii<br />
ºi filosofãri!<br />
Ce-ai lucrat Mata zilele acestea? Te rog scrie-mi câteva rânduri. Simt cã lipseºti<br />
Mata mai mult ca oricând.<br />
Complimente ºi sãrutãri de mânã doamnei Bârsãnescu, d[oam]nei Pavel ºi salutãri<br />
lui ªtefãnuþã.<br />
Cãlduroasã strângere de mânã Matale! La revedere,<br />
V. Harea<br />
*<br />
Iaºi, 8 noiembrie 1977<br />
Stimate ºi iubite domnule Bârsãnescu,<br />
Odatã cu aceastã scrisoare, probabil, þi-au parvenit Matale ºi cele douã articole –<br />
capitole: 1. Educaþia, învãþãmântul ºi gândirea pedagogicã în Basarabia din perioada<br />
1918–1944, de dimensiuni mari, a rezultat un studiu de 22 pagini dactilografiate ºi 2.<br />
Un articol mai mic, de 10 pagini dactilografiate cu aceeaºi temã.<br />
Cel mai greu, am lucrat mai mult de o lunã de zile, fãcând calcule în peste 200 foi<br />
de hârtie format coalã mare, la întocmirea celor douã tabele statistice care demonstreazã<br />
dezvoltarea învãþãmântului primar ºi secundar din Basarabia în acea perioadã.<br />
Ele constituie oarecum o sintezã a datelor statistice din diferite izvoare, deseori<br />
contradictorii, trebuind deci sã stabilesc întâi care dintre ele este mai demn de încredere.<br />
Dar cercetarea n-am putut-o duce mai departe de anul 1936/1937, cãci dupã aceastã<br />
datã n-am avut date statistice. ªi, totuºi, ar fi interesant sã stabilim ºi date pentru anul<br />
1938-1939.<br />
Am avut o întâlnire cu tov[arãºul] F. Cibotari, cercetãtor ºtiinþific din Chiºinãu –<br />
Basarabia, care probabil a avut o întâlnire ºi cu Mata.<br />
Din convorbirea cu el a rezultat cã cei de la Chiºinãu ar fi interesaþi sã aibã datele<br />
statistice cel puþin pânã în anul 1939 inclusiv, cu privire la numãrul ºcolilor, al elevilor<br />
ºi al personalului didactic.<br />
Totodatã îi intereseazã ºi o altã problemã. În prima lucrare eu mã refer la Anuarul<br />
statistic al României, 1937-1938, publicat în 1939, unde se dau cifrele ºtiutorilor de carte<br />
pe întreaga provincie, apoi în mediul rural ºi mediul urban, pe data de 29 decembrie 1938.<br />
Calculând raportul ºtiutorilor de carte faþã de totalul populaþiei mai sus de 7 ani din<br />
provincie am ajuns la cifra de 38,36% pe toatã provincia, la 34% în mediul rural ºi la<br />
61,44% în mediul urban.<br />
Or, pe cei de la Chiºinãu i-ar interesa ºi procentul ºtiutorilor de carte, respectiv,<br />
deci, ºi al analfabeþilor din anul 1939.<br />
La aceastã obiecþie i-am rãspuns cã în aceastã chestiune trebuie cercetate arhivele<br />
din Bucureºti. I-am promis cã dacã voi putea, voi face chiar un drum la Bucureºti în<br />
acest scop. Dar împrejurãrile, în special cele familiare, nu-mi permit sã mã þin de cuvânt.<br />
Iatã de ce întreb dacã nu s-ar putea ca cineva de la Institutul de Cercetãri Pedagogice<br />
ºi Psihologice sã completeze cele douã lacune ale lucrãrii – ºi anume:<br />
1. Situaþia învãþãmântului primar ºi secundar în Basarabia, din punct de vedere<br />
statistic în anul ºcolar 1938/1939, ceea ce se poate afla la Serviciul de studii statistice<br />
de la Ministerul Învãþãmântului.<br />
2. Date statistice, în cifre absolute ºi în procente a ºtiutorilor de carte în anul 1939,<br />
ceea ce se poate afla, eventual, la direcþia centralã a statisticii, care acuma nu ºtiu pe<br />
lângã care minister funcþioneazã.<br />
În 1945 am avut nevoie de niºte date ºi m-am dus în Strada Brezoianu la aceastã<br />
direcþie, unde îmi era prieten încã din 1916-1917 subdirectorul ei, Gh. Racoviþã,<br />
basarabean.<br />
Acuma poate cã e mutatã? Poate cã funcþioneazã în cadrul Ministerului Planului<br />
de Stat? În orice caz, la Bucureºti, pe loc, se poate afla mai uºor unde e.<br />
În ce priveºte lucrãrile pe care le-am trimis trebuie sã fac o mãrturisire.<br />
Consider cã ambele articole redactate vor trebui revãzute ºi reduse. Aºa cã te rog,<br />
eventual, dupã lectura lor, sã-mi dai indicaþii ce se poate omite din fiecare lucrare.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
77
Dar mai fac ºi mea culpa. Primul articol, mai lung, are mai multe lacune pe care le-am<br />
observat acuma la sfârºit, dupã dactilografiere. Dar n-am mai vrut sã-l reþin. Aºa cã la<br />
el va trebui sã mai lucrez destul de serios pentru a-l face publicabil.<br />
În orice caz, sper cã mi se vor da indicaþii asupra cãror pãrþi greºite sau lacune<br />
trebuie sã-mi concentrez atenþia.<br />
În sfârºit trebuie sã se precizeze încã o condiþie ~ Mi-au fost indicate paginile cât<br />
poate cuprinde fiecare capitol, dar nu s-a spus ce reprezintã o paginã, sau despre ce fel<br />
de paginã este vorba ~ de carte tipãritã, care poate varia între 2200–3500 semne<br />
tipografice, eventual ºi mai mult, ori este vorba numai de pagina convenþionalã,<br />
dactilografiatã, care cuprinde 2000–2200 semne?<br />
ªi încã o problemã? Tov[arãºul] Cibotari mã rugase sã-i trimit unele date statistice<br />
imediat ce voi fi în posesia lor, în special datele despre anul 1939.<br />
Eu cred, însã, cã nu putem face acest lucru înainte de apariþia volumelor respective<br />
de istorie a pedagogiei. Numai dupã aceea, ele fiind aprobate de forurile tutelare ale<br />
editurii ºi ediþiei se va putea expedia ºi un volum pe adresa Academiei Rep[ublicii]<br />
S[ovietice] S[ocialiste] Moldoveneºti, tov[arãºul] Cibotari fiind înºtiinþat atunci cã poate<br />
consulta lucrarea.<br />
Þi-ai fãcut Mata operaþia de care-mi spuneai la Iaºi? A avut succes? Îþi doresc din<br />
inimã sã-þi recapeþi vederea.<br />
Complimente doamnei Bârsãnescu ºi sãrutãri de mânã din partea mea.<br />
Cordiale salutãri Matale ºi doamnei Bârsãnescu din partea soþiei mele,<br />
Cu bine,<br />
V. Harea<br />
P. S.<br />
La unii profesori menþionaþi ca cei mai distinºi am notat ~ a dispãrut în învãlmãºarea<br />
rãzboiului, sau a murit în Siberia.<br />
De fapt toþi aceºtia au fost deportaþi în Siberia sau în Nordul Antartic.<br />
Cei dintre deportaþi ~ intelectuali ~ care au fost mai tineri ºi mai rezistenþi, s-au<br />
întors apoi, dacã au fost „sancþionaþi“ cu un termen limitat.<br />
Aºa de exemplu a fost cu o rudã mai îndepãrtatã a lui P. Halippa 1 , poetul Costenco 2 .<br />
Dar cei mai vârstnici n-au rezistat ºi ºi-au gãsit mormântul acolo, departe de locurile<br />
natale dupã care au tânjit atâta!<br />
V.H.<br />
[Tovarãºului profesor universitar dr. docent ªtefan Bârsãnescu ~ Prin bunãvoinþã].<br />
*<br />
[Iaºi, 30 decembrie 1977]<br />
Stimate domnule Bârsãnescu,<br />
Am expediat primele douã articole din Educaþia, învãþãmântul ºi gândirea<br />
pedagogicã în orientul Europei ~ 1. Orânduirea feudalã ºi 2. Secolele XVII ºi XVIII,<br />
prin Oficiul poºtal Iaºi, cu valoare declaratã ºi cu chitanþã.<br />
Sper cã în primele douã zile ale anului 1978 vei primi pachetul.<br />
Am întârziat mai mult de o sãptãmânã faþã de promisiunea cã la 20 decembrie le vei<br />
avea. Douã sunt cauzele întârzierii ~ întâi, o rãcealã acuma trei sãptãmâni în urmã, cu<br />
temperaturã mare, care m-a þinut în pat patru zile ºi, apoi, încã alte patru zile de repaos,<br />
cu lecturã uºoarã de romane; în al doilea rând, e grozav de greu de comprimat materialul<br />
abundent, care priveºte multe secole, iar în epoca modernã douã secole.<br />
În special, al doilea articol l-am redus de trei ori, fãrã ca sã omit din ideile exprese.<br />
Îmi cer scuze cã am notat pe plic întreaga titulaturã a Matale.<br />
În timpul din urmã a trebuit de douã ori sã expediez materiale la Bucureºti. O datã,<br />
unui prieten, în legãturã cu problemele basarabene. A doua oarã, tot în legãturã cu<br />
Basarabia ~ despre educaþia în perioada 1918–1944.<br />
ªi ultima datã funcþionara de la poºtã a întrebat cu o voce destul de asprã, ce<br />
conþine plicul.<br />
De obicei nu se pun asemenea întrebãri. Doar e „garantat“ secretul corespondenþei.<br />
Totuºi i-am rãspuns cã e material ºtiinþific pentru tipar ºi i-am atras atenþia cã e adresat<br />
unei instituþii ºtiinþifice oficiale.<br />
Acuma, ca sã arãt cã suntem cetãþeni loiali ai statului socialist, am pus complet pe<br />
plic titlul Matale de om de ºtiinþã consacrat.<br />
Iar ca sã impresionez ºi mai mult, dupã cuvântul membru, am pus un c.<br />
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
nesemnificativ, în loc de cuvântul „corespondent“.<br />
De altfel, sunt profund convins cã Mata meriþi pe deplin sã fii promovat membru<br />
activ al Academiei Române!<br />
Având nevoie de a împrumuta o lucrare a Matale de la Biblioteca Centralã a Universitãþii,<br />
am fost plãcut impresionat de pachetul respectabil de fiºe cu lucrãrile Matale.<br />
În preajma Anului Nou 1978 vã adresez, Matale ºi doamnei Bârsãnescu, din partea<br />
mea, a soþiei ºi a întregii familii, urãri de sãnãtate, de an spornic ºi plin de satisfacþii.<br />
V. Harea<br />
[Destinatar ~ ªtefan Bârsãnescu, profesor universitar, Strada Luigi Cazzavillan,<br />
nr. 36-38, Etajul 1, Apartamentul 4, Bucureºti, Sectorul VII, cod 7000; Expeditor ~<br />
Vasile Harea, Strada Decebal, nr. 30A, Scara B, Apartamentul 8, Iaºi III, Oficiul poºtal<br />
Nicolina].<br />
*<br />
Iaºi, 8 februarie 1978<br />
Stimate domnule Bârsãnescu,<br />
De-o sãptãmânã de zile am terminat capitolul Educaþia, învãþãmântul ºi gândirea<br />
pedagogicã în rãsãritul Europei în secolul al XIX-lea.<br />
Dar nu m-am încumetat sã mã despart de el, încercând mereu sã-i tot reduc textul<br />
ca sã mã încadrez în spaþiul ce mi s-a acordat.<br />
Cu toate eforturile tot încã au mai rãmas vreo trei pagini în plus. Au ieºit vreo 20 de<br />
pagini dactilografiate, în loc de 17 câte trebuia (17 pagini a câte 2000 de semne tipografice<br />
= 34 000–35 000 semne tipografice = 10 pagini de tipar pentru cãrþi ºtiinþifice = 3500<br />
semne tipografice o paginã).<br />
În cele din urmã am decis sã dau articolul la dactilografiat ºi sã operez ultimele<br />
reduceri pe textul devenit cu o grafie mai clarã.<br />
Dar astãzi m-am lovit de refuzul a douã birouri de dactilografiere. Ele sunt<br />
arhiaglomerate cu comenzi mici, cu acte pentru procese, acte de cãsãtorie, de vânzãri,<br />
testamente etc., mult mai profitabile ~ ºi nu vor sã-ºi piardã timpul cu un text mai lung,<br />
care, pe deasupra, mai are ºi paginile complet ºi compact scrise.<br />
Mâine mã duc sã încerc dacã pot aranja dactilografierea la Universitate.<br />
În orice caz sper ca în 3-4 zile voi putea expedia lucrarea.<br />
Mã voi simþi atunci uºurat ºi bucuros cã am dus la capãt obligaþia pe care mi-am<br />
asumat-o faþã de Mata.<br />
La revedere.<br />
Complimente din partea soþiei mele ºi a mea doamnei Bârsãnescu.<br />
V. Harea<br />
*<br />
Iaºi, 8 februarie 1978<br />
Stimate domnule Bârsãnescu,<br />
Azi am fost la Universitate. Toate dactilografele au repartizatã o lucrare de mari<br />
dimensiuni ºi sunt ocupate toatã sãptãmâna.<br />
Abia am gãsit una care a luat lucrarea ºi a promis cã miercuri, 15 februarie, a[nul]<br />
c[urent], o va termina. Aºa cã am sã o expediez, probabil, joi, 16 februarie.<br />
Cred cã ai primit scrisoarea expediatã la 7 februarie 1978 3 . Aceste rânduri o<br />
completeazã.<br />
Îmi pare bine cã am terminat ºi cu treaba aceasta. Ceea ce va urma ~ corectura e<br />
o floare la ureche.<br />
Cu bine<br />
[Destinatar ~ Profesor universitar ªtefan Bârsãnescu, Strada Luigi Cazzavillan, nr.<br />
36-38, Etajul 1, Apartamentul 4, Bucureºti VII, Cod 7000; Expeditor ~ Vasile Harea,<br />
Strada Decebal, nr. 30 A, Scara B, Apartamentul 8, Iaºi, Cod 6600]<br />
Note<br />
Originalele acestor scrisori, inedite, se aflã în biblioteca domnului ªtefan ªt. Bârsãnescu, fiul cãrturarului<br />
ºi academicianului ªtefan Bârsãnescu.<br />
1. Pan Halippa (n. 1883 – m. 1979), poet, traducãtor, publicist ºi memorialist.<br />
2. N. F. Costenco (n. 1913 – m. 1993), poet, traducãtor ºi memorialist. A fost exilat în Siberia.<br />
3. Vasile Harea trimite la o epistolã care, de fapt, a fost expediatã în aceeaºi zi ~ 8 februarie 1978.<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
79
BASARABII DE TÂRGOVIªTE<br />
Gabriela Niþulescu<br />
RADU CEL MARE<br />
(RADU IV BASARAB)*<br />
8 (15) septembrie 1495 – dupã 23 aprilie 1508<br />
Emite la Târgoviºte 73 documente,<br />
în slavã. Documentul datat 15 decembrie<br />
1501 întãreºte Mãnãstirii Nucetu sate cu<br />
mori ºi vinãrici, bãlþi ºi sãlaºe de þigani,<br />
scutite de toate dãrile ºi slujbele. În 3<br />
decembrie 1507 încheie la Târgoviºte un<br />
tratat de pace ºi alianþã veºnicã cu<br />
oraºul Sibiu ºi cele 7 districte sãseºti din<br />
Transilvania, cu clauze privind: pacea<br />
veºnicã ºi alianþa în cazul rãzboiului cu<br />
turcii: rezistenþa comunã la o incursiune a<br />
acestora; obligaþia tuturor oraºelor,<br />
castrelor ºi satelor din districtele sãseºti<br />
de a se deschide domnului ºi familiei sale,<br />
însoþitorilor ºi familiilor lor, în cazul plecãrii<br />
din þarã; districtele se angajeazã sã nu<br />
adãposteascã nici un fel de pretendenþi la<br />
tronul muntean.<br />
În aceeaºi zi se semneazã tratatul<br />
de închinare ºi credinþã cu Vladislav al<br />
II-lea, regele Ungariei, prin care domnul<br />
reânnoieºte actele anterioare de închinare,<br />
promite pãstrarea pãcii cu regele ºi sã-i fie<br />
vasal credincios; pe saºii din Sibiu îi va<br />
ajuta, în cazul unei incursiuni turceºti, iar<br />
aceºtia vor acorda adãpost domnului ºi<br />
boierilor sãi, dându-i dreptul de a fi liber ºi<br />
obligându-se sã nu þinã la ei pe rivalii lui<br />
Radu cel Mare. Este primul tratat muntean,<br />
ºi încheiat la Târgoviºte, care cuprinde<br />
numele ºi semnãturile boierilor munteni<br />
desemnaþi sã jure credinþã în numele<br />
domnului ºi sã-ºi punã sigiliile (fig. 39).<br />
Ctitorii târgoviºtene: Mãnãstirea<br />
Dealu; • Mitropolia.<br />
Este a treia generaþie de domni din<br />
ramura Drãculeºtilor, ca fiu al lui Vlad<br />
Cãlugãrul cu Smaranda, sora lui Gherghina<br />
* Fragment din Basarabii de Târgoviºte, în<br />
pregãtire la Editura Bibliotheca.<br />
pârcãlab, un fiu pe care tatãl sãu îl asociazã<br />
la tron încã din 31 iulie 1487. Domnia lui<br />
începe în septembrie 1495 (între 8 ºi 15),<br />
fãrã a fi marcatã de pretendenþi sau lupte<br />
dinastice; în mod firesc, la moartea tatãlui<br />
sãu, el a urcat pe tron cu acordul bisericii<br />
ºi al puterii suzerane – turcii. Este un caz<br />
foarte rar în istoria de secol XV a Þãrii<br />
Româneºti, frãmântatã de lupte dinastice,<br />
rivalitãþi între urmaºii lui Mircea cel Bãtrân,<br />
imixtiuni externe, trãdãri ale boierilor,<br />
ucideri de domni.<br />
Continuând tradiþia bunicului ºi a tatãlui<br />
sãu, Radu a încercat sã menþinã statutul<br />
politic al Þãrii Româneºti în limitele<br />
tratatelor încheiate fie cu Imperiul Otoman,<br />
fie cu Polonia ºi Ungaria. S-a spus despre<br />
el cã a fost „supus ascultãtor al sultanului”<br />
(C.C. Giurescu) ºi cã mergea anual la<br />
Istanbul pentru a duce sultanului tributul<br />
ºi a se închina. Informaþia este realã, doar<br />
intepretarea este subiectivã; domnul a mers<br />
ºi la Buda, în 1508, prilej de a reânnoi<br />
bunele relaþii cu regele Valdislav al II-lea al<br />
Ungariei, care îi dã ca donaþie cetatea<br />
Geoagiu.<br />
În spiritul aceloraºi bune relaþii cu<br />
Ungaria (de fapt, vechile raporturi de<br />
vasalitate ale Þãrii Româneºti cu regatul<br />
maghiar, valabile doar în privinþa politicii<br />
externe ºi a sprijinului acordat de Ungaria<br />
în faþa tendinþelor expansioniste ale<br />
Imperiului Ootman), dupã 1497 Radu cel<br />
Mare obþine de la regele maghiar „cai<br />
militari instruiþi dupã obiceiul regesc –<br />
assurcones optimi generis, aliaque dona”.<br />
Aceastã informaþie, care vine sã<br />
completeze imaginea Valahiei sub „prinþul<br />
Radu”, este inclusã în volumul I din<br />
lucrarea lui Ioan Baptist Grossinger,<br />
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Universa Historia Physica Regni<br />
Hungariae, tipãritã la Bratislava în anii<br />
1793-1797.<br />
Politica externã a lui Radu cel Mare o<br />
prefigureazã pe aceea lui Neagoe Basarab,<br />
direcþiile fiind cele favorabile menþineii<br />
statutului de autonomie al Þãrii Româneºti,<br />
menþinerea prevederilor înscrise în<br />
capitulaþii, pãstrarea autonomiei politice<br />
a þãrii ºi a prerogativelor domneºti,<br />
limitarea puterii otomane printr-un<br />
echilibru diplomatic ºi de alianþele cu<br />
regatele polon ºi maghiar. Este meritul<br />
acestui domn cã, în tratatele internaþionale<br />
încheiate acum (Buda, 20 august 1503 –<br />
tratat de pace Ungaria – Imperiul Otoman;<br />
25 mai 1507, Buda – tratat de pace ºi alianþã<br />
între Polonia ºi Imperiul Otoman) sunt<br />
înscrise clauze pozitive pentru Muntenia<br />
ºi domnii ei – dat fiind cã turcii îºi<br />
intensificau acþiunile pentru a transforma<br />
principatele în districte administrate direct<br />
de autoritatea otomanã.<br />
Prin tratatul încheiat în 20 august<br />
1503 la Buda între Vladislav al II-lea al<br />
Ungariei ºi sultanul Baiazid II, valabil timp<br />
de ºapte ani, se impun clauze referitoare<br />
la Þara Româneascã ºi Moldova – în<br />
sensul cã Radu cel Mare ºi Bogdan cel<br />
Orb aveau datoria de a plãti aceleaºi dãri<br />
cãtre turci ºi unguri (în calitate de vasali),<br />
însã aceste impozite nu puteau fi mãrite.<br />
Este un prim câºtig diplomatic al lui Radu<br />
cel Mare, într-o perioadã când Ungaria<br />
încearcã o nouã politicã la Dunãre, o<br />
politicã de subminare a Imperiului Otoman<br />
ºi creºtere a influenþei ei.<br />
Al doilea succes diplomatic îl<br />
constituie tratatul încheiat la 28 mai 1507<br />
între Vladislav al II-lea – regele Ungariei,<br />
ºi Sigismund I – regele Poloniei. Pentru<br />
Þara Româneascã, cea mai importantã<br />
clauzã rãmâne cea privind viitorul statut<br />
politic al þãrii: în cazul unei intervenþii<br />
turceºti cu scopul de a transforma þara în<br />
district otoman, Ungaria este aliatul<br />
Valahiei, iar regele polon îl ajutã pe cel ungar<br />
sã o apere, condiþia fiind ca Þara<br />
Româneascã sã rãmânã alãturi de Ungaria.<br />
Acest tratat este certificat ºi întãrit prin<br />
tratatul de închinare ºi credinþã încheiat<br />
între Radu cel Mare ºi Vladislav al II-lea,<br />
la Târgoviºte, în 3 decembrie 1507.<br />
Prevederile tratatului de la Târgoviºte se<br />
pot înscrie unor direcþii esenþiale pentru<br />
situaþia internã ºi externã a Þãrii Româneºti:<br />
relaþiile cu Ungaria în faþa politicii<br />
otomane; o nouã configurare a relaþiilor<br />
domnului cu saºii din Transilvania – care<br />
erau un veºnic izvor de neliniºte pentru<br />
domnii de la Târgoviºte, mai ales cã, în<br />
1497, Radu cel Mare trimetea la Buda o<br />
solie prin care cerea sã fie înlãturat de la<br />
curtea maghiarã pretendentul Mihnea cel<br />
Rãu, fiul lui Vlad Þepeº.<br />
Prin acest tratat, Radu cel Mare<br />
reînnoieºte actele anterioare de închinare<br />
faþã de regatul maghiar, promite pãstrarea<br />
pãcii cu regele Vldislav al II-lea ºi aceeaºi<br />
condiþie de vasal credincios (stipulatã în<br />
tratatele încheiate de Ungaria cu Imperiul<br />
Otoman). În privinþa saºilor din Sibiu,<br />
domnul promite cã îi va ajuta în cazul unei<br />
incursiuni turceºti, sau îi va anunþa despre<br />
ea; la rândul lor, saºii se obligã sã acorde<br />
adãpost domnului ºi boierilor sãi, cu<br />
dreptul de a fi complet liberi. De asemenea,<br />
se obligã sã nu þinã la ei pe rivalii lui Radu<br />
cel Mare (în principal Mihnea cel Rãu).<br />
Foarte interesant acest tratat, care cuprinde<br />
numele boierilor munteni din sfat ºi sigiliile<br />
lor, ca semn al jurãmântului de credinþã.<br />
Dacã în politica internã domnul a avut<br />
o perioadã liniºtitã, fãrã lupte dinastice sau<br />
comploturi, acest lucru a avut ca urmare<br />
o remarcabilã activitate de organizare,<br />
ctitoriceascã ºi culturalã, evidentã prin:<br />
organizarea ºi stabilirea ierarhiei militare;<br />
numeroase ctitorii în þarã ºi strãinãtate;<br />
ridicarea monumentalei mãnãstiri de la<br />
Dealu; introducerea tiparului în Þara<br />
Româneascã; mutarea reºedinþei<br />
mitropolitane de la Argeº la Târgoviºte<br />
(prima fazã).<br />
Toate aceste realizãri culturale,<br />
blândeþea atitudinii, fermitatea cu care a<br />
ºtiut sã conducã, prestigiul avut în afara<br />
þãrii – care i-a permis sã impunã prevederi<br />
favorabile Valahiei în tratatele încheiate<br />
acum de imperiile vecine – sunt numai<br />
câteva din elementele care i-au adus<br />
cognomenul de „cel Mare”. Un calificativ<br />
folosit mai întâi de grãmãticii cancelariei<br />
domneºti de la Târgoviºte, preluat de<br />
cronicari ºi de istoricii moderni, fiind<br />
singurul caz cunoscut în istoria românilor,<br />
când un voievod este numit pentru actele<br />
culturale ºi nu pentru fapte vitejeºti sau<br />
rãzboaie glorioase.<br />
Ctitoriile lui Radu cel Mare sunt:<br />
Mãnãstirea Dealu (fig. 40), biserica<br />
Mãnãstirii Govora, Mãnãstirea Glavacioc<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
81
– începutã de tatãl sãu, pe care o terminã,<br />
Mãnãstirea Kremikovski (Bulgaria) ºi<br />
Mãnãstirea Lãpuºnia (Serbia).- unde,<br />
împreunã cu unchiul Gherghina,<br />
rectitoreºte complet biserica „Sf. Nicolae”,<br />
pe al cãrei perete s-au pãstrat portretele<br />
domnului, al soþiei ºi al unchiului<br />
Gherghina, iar o inscripþie votivã pãstratã<br />
fragmentar aratã cã au fãcut lucrãrile în<br />
anii 1500-1501 (fig. 41). A trimis ajutoare<br />
în bani ºi odoare la Muntele Athos,<br />
Ierusalim, în Balcani.<br />
Biserica Mãnãstirii Dealu, împreunã cu<br />
celelalte construcþii, a început sã fie<br />
ridicatã la 26 august 1499, pe locul vechii<br />
ctitorii fãcutã de Mircea cel Bãtrân; la 4<br />
decembrie 1501 este gata, aºa cum aratã<br />
inscripþia de pe prima clopotniþã a mãnãstirii<br />
(fig. 42): „Din mila lui Dumnezeu, Io<br />
Radul voievod, fiul lui Io Vlad voievod,<br />
ºi domn a toatã Þara Ungrovlahiei, a<br />
început turn al sfântului pãrintelui nostru<br />
Nicolae, fãcãtorul de minuni, în anul 7007<br />
luna august 26 zile”. Impunãtoare ºi<br />
magnificã, aceastã ctitorie pãstreazã astãzi<br />
numai biserica, descrisã în secolul XVI<br />
ca fiind „frumoasã ºi minunatã”. Are<br />
importante schimbãri novatoare în plan,<br />
paramentul din piatrã fãþuitã, faþadele<br />
împãrþite de un brâu format din mici toruri<br />
(primul element de acest fel în arhitectura<br />
Þãrii Româneºti), decoraþie din elemente<br />
ceramice policrome care au rolul de a<br />
contribui la sublinierea sau atenuarea<br />
jouclui de volume al monumentului (un<br />
sistem care va deveni predominant în<br />
împodobirea edificiilor religioase ridicate<br />
ulterior în toatã Muntenia).<br />
Din punct de vedere al destinaþiei,<br />
biserica de la Dealu avea ºi rolul de<br />
necropolã pentru familia voievodului – el<br />
însuºi depus în pronaosul mãnãstirii, întrun<br />
splendid sarcofag de marmurã (fig. 43),<br />
având deasupra o frescã ilustrând legenda<br />
Sf. Nifon ºi în faþã sarcofagul cu capul<br />
sacru al lui Mihai Viteazul.<br />
În timpul domniei lui Radu cel Mare,<br />
Þara Româneascã beneficiazã de prezenþa<br />
celor trei personalitãþi culturale care,<br />
devenind mitropoliþi ai Ungrovlahiei,<br />
marcheazã viaþa culturalã ºi religioasã:<br />
Nifon I – fost patriarh ecumenic, ales<br />
mitropolit pentru anii 1503-1505; Maxim<br />
Brancovici – venit în þarã în 1503,<br />
mitropolit în anii 1505-1508, care va avea<br />
un important rol ca diplomat ºi mediator;<br />
Macarie II – adus de domn pentrua tipãri<br />
primele cãrþi, în pridvorul Mãnãstirii Dealu<br />
(în anii 1508-1512) ºi mitropolit în anii<br />
1512-1521. În felul lui, fiecare din ei a<br />
contribuit la întãrirea autoritãþii<br />
mitropolitane, dar ºi la dezvoltarea culturalã<br />
a Þãrii Româneºti, în planul culturii scrie<br />
ºi al activitãþii diplomatice, sau în tipãrirea<br />
cãrþilor.<br />
Relaþiile bune cu Ungaria sunt<br />
reflectate ºi în lucrãri de istorie sau cronici:<br />
Nicolae Isthvanffy, în Historiarum de rebus<br />
Ungaricis libri XXXIV, nunc primum<br />
în lucem edit (Köln, 1622) aratã cã în 1507<br />
„Radul prinþul Valahiei a venit la (regele)<br />
Vladislau I, i s-a dat ca donaþie cetatea<br />
Geoagiu”. Aºa cum aratã documentele<br />
cancelariei maghiare ºi cum o confirmã ºi<br />
Georgius Pray în Comentarii historici<br />
(Buda, 1837), donaþia din 1507 este<br />
completatã în anii 1508 ºi 1509, când<br />
domnul primeºte de la regele maghiar<br />
întãrirea pentru domeniul Geoagiu, dat lui<br />
în calitate de vasal. O informaþie interesantã<br />
o dã J.A. Fessler, în Geschichten der<br />
Ungern (Leipzig, 1815), în legãturã cu<br />
„tratatul lui Vladislav cu Þara<br />
Româneascã ºi Moldova, în 1495-1498”,<br />
în realitate fiind vorba de tratatul încheiat<br />
în 16 aprilie 1499 la Hârlãu, între Polonia<br />
ºi Moldova, mediat de regele Vladislav al<br />
II-lea al Ungariei. Confuzia istoricului<br />
german se poate explica prin prezenþa<br />
domnului Radu cel Mare în context: în 1497<br />
el trimite soli la curtea regelui maghiar,<br />
cerând îndepãrtarea pretendentului Mihnea,<br />
fiul lui Vlad Þepeº.<br />
În aprilie 1508, bãtrân ºi bolnav de<br />
podagrã,. domnul moare în palatul de<br />
la Târgoviºte. A fost înmormântat la<br />
Mãnãstirea Dealu, alãturi de tatãl ºi<br />
surorile sale; în 1920-1923, prin<br />
strãdania lui Nicolae Iorga, mormântul<br />
lui a fost împodobit cu un impunãtor<br />
sarcofag de marmurã.<br />
Din cãsãtoria cu Cãtãlina – pictatã<br />
în tabloul votiv al bisericii de la<br />
Mãnãstirea Govora, alãturi de el (fig. 45),<br />
Radu cel Mare a avut ºapte copii: Vlad<br />
Vintilã de la Slatina, ajuns domn; Radu<br />
Paisie ºi Mircea Ciobanul (toþi domni);<br />
Rada; Anca; Boba; Cârstina. Din legãtura<br />
cu o altã femeie a mai avut patru bãieþi,<br />
doi ajunºi domni – Radu de la Afumaþi ºi<br />
Radu Bãdica, ceilalþi doi fraþi fiind<br />
Cârstea vistier ºi Maican spãtar.<br />
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
RIDENDO<br />
Corin Bianu<br />
LA BUªTENI, PROGRESUL<br />
DEVINE TRADIÞIE<br />
În zilele de 12-13 august a.c. a avut<br />
loc la Buºteni-Prahova, al XVI-lea „Salon<br />
de umor”, care a reunit, ca de obicei,<br />
epigramiºti din toatã þara, în special pe cei<br />
din „zonã”, începând cu... Bucureºti (cea<br />
mai numeroasã reprezentare). Împreunã cu<br />
scriitorul Emanoil Toma am reprezentat<br />
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni.<br />
Ca unul dintre bucureºtenii încântaþi<br />
de escapada prahoveanã, am revãzut oraºul<br />
turistic de la poalele Caraimanului ºi bucuria<br />
mi-a fost sporitã faþã de anul trecut;<br />
localitatea câºtigã de la an la an tot mai<br />
multã splendoare în a-ºi expune arhitectura,<br />
tot mai expansivã ºi deci de stringentã<br />
actualitate, în a-ºi etala mãrfuri de<br />
provenienþã tot mai diversã europeanasiaticã,<br />
în spaþii tot mai adecvate nu doar<br />
funcþional, ci ºi estetic, în a-ºi aduna turiºtii<br />
din ce în ce mai numeroºi în hoteluri ºi<br />
pensiuni pentru toate buzunarele, unite însã<br />
de o trãsãturã comunã, cea a bunului gust!<br />
Un singur exemplu, edificator: aproape<br />
vis-a-vis de strada ce duce la Valea<br />
Cerbului ºi apoi, mai sus, la vârful Omul,<br />
pe aceeaºi parte cu gara feroviarã, era anul<br />
trecut, o clãdire întreruptã de vreo câþiva<br />
ani la etajul unu, din cauze uºor de ghicit;<br />
zidurile ºi structura metalicã începuserã sã<br />
se înnegreascã ºi contrastau cu peisajul<br />
verde al coniferelor ºi cel multicolor al<br />
clãdirilor din jur, animat de turiºti ºi<br />
localnici, pitoreºti pete de culoare în toatã<br />
acea atmosferã montanã, auster-sãnãtoasã<br />
ºi impresionantã... Am constat cu plãcere<br />
cã în cele douãsprezece luni trecute,<br />
construcþia fusese „finalizatã” la nivelul<br />
întreruperii ºi se transformase într-un<br />
magazin, frumos decorat pe dinafarã ºi pe<br />
dinãuntru! Dar ce legãturã au toate acestea<br />
cu „salonul de umor” al (exlusiv)<br />
epigramiºtilor?! Au, pentru cã toate la un<br />
loc înseamnã culturã, un reper multiplu al<br />
civilizaþiei! Ca termen de comparaþie, îmi<br />
amintesc cã acum ºapte-opt ani, Buºtenii<br />
erau doar o staþie de cale feratã între Sinaia<br />
ºi Predeal, pentru uzul câtorva localnici ºi<br />
al altor câtorva alpiniºti ce voiau sã urce<br />
munþii cu piciorul ori cu telecabina! Acum<br />
comparaþia nu se mai susþine, a devenit<br />
istorie, o istorie ireversibilã!<br />
Revenind la cultul epigramei, ce se<br />
petrece în permanenþã pe meleagurile<br />
Buºtenilor ºi se oficiazã anual, într-o<br />
sãrbãtoare estivalã, acesta întruneºte mai<br />
mulþi organizatori, începând cu Primãria<br />
Buºteni, Muzeul „Cezar Petrescu” din<br />
localitate, Muzeul Judeþean ºi Consiliul<br />
Judeþean ºi terminând tot cu Primãria!<br />
În ziua întâi, vineri, 12 august,<br />
deschiderea oficialã a beneficiat de prezenþa<br />
domnului (ex)ministru al Justiþiei ºi<br />
(ex)senator Mircea Quintus, epigramist de<br />
mare valoare, în tandem cu neobositul<br />
Emanoil Savin, doctor în economie,<br />
primarul urbei, alãturi de tele-asul Iuliana<br />
Marciuc! A fost momentul care a declanºat<br />
sarabanda recitãrilor de epigrame, de cãtre<br />
chiar autorii lor! Enumerãm printre<br />
epigramiºtii ce ºi-au dat concursul: George<br />
Corbu, preºedintele UER, într-o prezenþã<br />
cu prestanþã ce a îmbinat sobrietatea ºi<br />
elevaþia cu umorul de aleasã facturã, ªtefan<br />
Cazimir, profesorul ºi creatorul de<br />
epigrame ca divertisment între douã lucrãri<br />
beletristice cu tentã ºtiinþificã, George<br />
Zarafu, editorul ºi autorul de epigrame,<br />
îmbãtrânit în meserie, dar cu spiritul la fel<br />
de tânãr ca în urmã cu decenii, Nicomah,<br />
clasicul catrenelor de uz al plãcerii, Elis<br />
Râpeanu, doamna epigramei (româneºti),<br />
Gheorghe Grosu, Petre Gigea-Gorun,<br />
venerabili cu toþii, secondaþi cu brio de mai<br />
tinerii Viorel Martin, poet ºi mentor al<br />
epigramiºtilor la revista „Lumea<br />
epigramei”, al cãrei director ºi patron este,<br />
apoi Laurenþiu Ghiþã, Ion Todiraºcu, Mihai<br />
Sãlcuþan, Al Saºa ªtefan ºi încã ºi încã...<br />
S-au lansat ºi cãrþi ale unora dintre cei<br />
prezenþi, între care amintesc pe Viorel<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
83
Martin din Bucureºti, cu un florilegiu de<br />
poezii lirice ºi Gheorghe Bâlici din Chiºinãu,<br />
un „liric” al epigramei de facturã garantatã!<br />
Nu putea lipsi grafica, adicã acea artã cei<br />
prinde în peniþã pe toþi ironicii ºi satiricii<br />
(alãturi de cei „cumsecade”) astfel cã<br />
brãileanul Costel Pãtrãºcan ºi-a vernisat cu<br />
aceastã ocazie, o nouã expoziþie de<br />
caricaturi. Sfârºitul primei zile de „lucru”<br />
l-a constituit anunþarea temei de... peste<br />
noapte, ce trebuia sã aducã a doua zi de<br />
dimineaþã, recolta colectivã de catrene<br />
umoristice epigramatice, destinate mai întâi<br />
unui juriu de specialitate. Preºedintele de<br />
onoare al festivalului, venerabilul Mircea<br />
Quintus a anunþat tema: „Corul<br />
madrigalelor”, adicã madrigaluri, ca specie<br />
epigramaticã, ducând cu gândul la bijuteria<br />
numitã „Corul Madrigal”!<br />
Cea de a doua zi a început cu emoþii<br />
pentru participanþi, care au continuat<br />
recitalurile, cu gândul la concurs ºi la<br />
premii. Meritã amintitã contribuþia<br />
scriitorului Emanoil Toma, profesor de<br />
meserie, care a susþinut un recital de poezii<br />
umoristice româneºti ºi universale. În<br />
sfârºit, juriul a decis (iar participanþii au<br />
cârtit în masã!), cã premiul întâi revine<br />
madrigalului „Mihai Viteazul ºi Mihai<br />
Eminescu”: „Zodii sfinte înãlþarã/ Aºtriiacestor<br />
doi Mihai:/ Unu-ntregitor de þarã,/<br />
Altu-ntregitor de grai!” Autoarea este Elis<br />
Râpeanu. Premiul doi – Mihai Sãlcuþan,<br />
premiul trei – Ion Todiraºcu, menþiune<br />
specialã – Constantin Tudorache.<br />
Hotârârea juriului nu se contestã, dar poate<br />
fi comentatã critic, din punct de vedere<br />
literar! Aºadar, dacã e sã analizãm catrenul<br />
dupã criteriile sigure al teoriei literare,<br />
madrigalul, ca specie epigramaticã, trebuie<br />
sã aibã umor, satirã sau ironie ºi sã<br />
elogieze în dungã, ori mãcar sã fie un<br />
elogiu spus glumind, ceea ce nu e cazul<br />
catrenului premiat – acesta fiind o miniodã!<br />
Opinez cã ar trebui sã se rãmânã pe<br />
fãgaºul strict al epigramei, chit cã poate<br />
lua ºi forma epitafului, în care umorul<br />
salveazã întotdeauna funestul ºi aduce<br />
moartea între evenimentele lumeºti<br />
obiºnuite ºi suportabile! Ca o concluzie<br />
consolatoare a evenimentului beletristic<br />
respectiv, spun cã ºi între criticii literari<br />
se remarcã în primele rânduri, acei oameni<br />
cu spirit coroziv...<br />
Câteva cuvinte despre cadrul material<br />
al manifestãrii umoristice „Ridendo<br />
dicere verum”: sufletul ei este economistul<br />
Emanoil Savin, gospodarul plurivalent,<br />
care a transformat Buºteniul, dintr-un<br />
orãºel montan într-o veritabilã staþiune<br />
turisticã frecventatã de tot mai mulþi<br />
turiºti, care vin sã-ºi petreacã timpul liber,<br />
odihnindu-se sau distrându-se în tot mai<br />
multele locaþii noi ºi ospitaliere, unde se<br />
produc evenimente culturale diverse ºi<br />
elevate, de la recitaluri de poezii la concerte<br />
muzicale între care cele simfonice de<br />
þinutã, au devenit obiºnuite! Tot acest om<br />
a reuºit sã-ºi apropie sponsori pe mãsurã,<br />
între care firmele „Mistral”, BNP,<br />
„Victoria Fraþian”, „Floarea de colþ”<br />
„Elida” º.a. Acesta e adevãrul, spectacolul<br />
epigramei în cadrul muzeului memorial<br />
„Cezar Petrescu” este o laturã, o micã<br />
parte din spectacolul cultural multiplu, pe<br />
care îl faciliteazã acest inimos primar al<br />
oraºului! Iar dacã ne gândim, cã<br />
evenimentul cultural este o<br />
„suprastructurã”, înþelegem cã nu ar<br />
putea avea loc de n-ar fi mai înainte o<br />
„structurã” materialã ºi economicofinanciarã<br />
solidã, care sã-l poatã susþine,<br />
iar toate acestea, începând de jos, de la<br />
bazã pânã sus, în piscul strãlucitor, se<br />
datoresc omului Emanoil Savin, pentru<br />
simplul motiv cã ele existã ºi se înmulþesc,<br />
se consolideazã ºi se diversificã, de când<br />
activeazã el ca primar...<br />
Dacã îi mulþumesc acum generosului<br />
om de administraþie ºi culturã Emanoil<br />
Savin, în numele participanþilor, o fac nu<br />
pentru a-l glorifica metaforic (ºi meteoric)<br />
într-o (mini)odã sau madrigal, ci pentru<br />
a-i sublinia la modul cel mai real ºi prozaic,<br />
meritele eminente (ºi permanente) ce<br />
trebuiesc evidenþiate, precum ne tot<br />
aminteºte ºi dictonul cu „omul sfinþeºte<br />
locul” ºi þin sã-i amintesc, tot în numele<br />
participanþilor, al cãror ecou sunt, cã propria-i<br />
promisiune de a candida ºi la<br />
proximele alegeri locale spre a-ºi menþine<br />
postul de primar ºi a duce, într-o<br />
continuare fireascã, Buºteniul între<br />
staþiunile turistice internaþionale notorii,<br />
este deja o obligaþie a lui, o obligaþie pe<br />
care o pot duce la bun sfârºit numai puþini<br />
oameni de frunte, dar între care se<br />
cuprinde sigurt! Mai venim ºi la anul (ºi...<br />
la mulþi ani)!<br />
Emigrame semnate de Corin Bianu<br />
Epigramiada… (b)estivalã!<br />
Politicã de breaslã<br />
De m-aº renaºte, tot aºa, carnal,<br />
Aº vrea sã-ajung faimos þambalagiu,<br />
Cã þin ºi eu, neapãrat, sã ºtiu,<br />
Sã pun (la mulþi) „batista pe þambal”!<br />
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Eminescianã<br />
Ce-mi doresc eu mie-n dulcea Românie,<br />
(Mã întreb ca bardul nostru-n veºnicie)?<br />
Întrebarea sunã astãzi a sentinþã:<br />
Parcã mi-aº expune ultima dorinþã!...<br />
Unui politician<br />
A fãcut bãnuþi frumoºi,<br />
Tot vânzându-ne gogoºi,<br />
Chiar ºi-n crizã-i merge treaba,<br />
Cã le dã ºi pe degeaba!<br />
În Uniunea Epigramiºtilor, condusã de<br />
G. Corbu, bântuie morbul alegerilor<br />
Spre-alegeri când ne-mpinge morbu’<br />
Ideea e de-un singur fel:<br />
Noi nu vrem sã-l schimbãm pe Corbu,<br />
Vrem numai sã se schimbe el!<br />
Creaþie artisticã<br />
Din focul sacru, când luãm cãldurã,<br />
Ne batem, concurenþial, pe primul loc,<br />
Dar viaþa este cel mai aprig joc<br />
ªi-ades ne dã... doar câte-o creaturã!<br />
Vacanþa mare la<br />
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni<br />
Boemii din Târgoviºte, blajini,<br />
Se trag la umbrã, fãrã chin ºi vai,<br />
Nepãsãtori de-ai lor concitadini,<br />
Ajunºi sub soarele de prin... Hawai!<br />
Origine romanã<br />
Latini suntem, iar Roma ni-i natalã<br />
ªi ni-i frumos trecutul, ca Apollo,<br />
Dar spre uimirea noastrã colosalã,<br />
...Prezentul nu ne urcã tot acolo!<br />
Vacanþã<br />
La Litere se vãd vre unii, chiar<br />
Ajunºi în toamnã la abecedar,<br />
Dar uitã cã-n acelaºi mod galant,<br />
Vacanþa duce ºi în spre... vacant!<br />
Unui prozator<br />
Ne-a lecturat confratele asearã,<br />
Convins cã ne invitã la rãsfãþ,<br />
Cã proza sa-i ca vinul la ospãþ,<br />
Dar fuse numai apã chioarã!<br />
Purtãtorul de cuvânt al SST, G.T. Veseliu<br />
care a devenit „director de comunicare”<br />
M-a bãtut aºa un gând,<br />
Mai sã-mi dau ºi peste gurã:<br />
Cã în noua lui posturã,<br />
Nu mai este „de cuvânt”!<br />
Epigrame cu de toate, semnate<br />
de Gheorghe Bâlici (Chiºinãu)<br />
Locul meu în viaþã<br />
L-am cãutat, visând etern,<br />
Dar adevãru-i cam sinistru,<br />
Când am ajuns pe la Guvern,<br />
Mi-l ocupase un ministru!<br />
Ajutoare umanitare<br />
Venind de peste mare lotul,<br />
Nu-aºteaptã mult ºi, una douã,<br />
Ia mai întâi guvernul totul,<br />
Iar restul ne revine nouã!<br />
Omul de stat<br />
Din leafa lui a încercat<br />
Ca sã trãiascã om de stat<br />
ªi în condiþii dificile,<br />
A rezistat... vreo douã zile!<br />
Pronostic<br />
Va fi mai greu, atâþia ani,<br />
Cât n-o avea Guvernul bani,<br />
Dar poate fi cu mult mai greu,<br />
Când n-om avea nici el, nici eu!<br />
Optimism<br />
De vine foamea peste noi,<br />
Nu-i cea mai mare din nevoi,<br />
Cã-ntreg poporul, copt la mine,<br />
S-a antrenat mai înainte!...<br />
Sãracul ºi inflaþia<br />
Am înþeles ºi eu cu anii,<br />
Cã rãu de tot se stricã banii<br />
ªi-mi zic ca toþi acei desculþi:<br />
Mãcar de m-ar strica mai mulþi!<br />
Miting de protest<br />
Ne-am adunat o sutã-n piaþã,<br />
Sã protestãm cã nu e viaþã,<br />
Când ne-am uitat, ce bucurie:<br />
Cu securiºti eram o mie!<br />
Sauna guvernanþilor<br />
La baia loc cea triumfalã,<br />
Pãzitã dupã cum e cazul,<br />
Mânã pe mânã se mai spalã,<br />
Dar mult mai greu e cu obrazul!<br />
Juridicã<br />
Juriºti avem cu miile – sã þinã<br />
De frâiele dreptãþii cu temei,<br />
Dreptate este însã mai puþinã,<br />
Cã o împart juriºtii între ei!<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
85
Restricþii<br />
N-am mai trãit ºi timpuri bune,<br />
Iar azi, guvernul cel infam,<br />
Sã strâng cureaua îmi tot spune,<br />
Dar eu nici pantaloni nu am!<br />
Taxã pentru viciu<br />
Cum sãrãcia-i viciu mare,<br />
Sã nu vã fie de mirare<br />
De s-ar putea, cumva sã fie<br />
ªi-o taxã pentru sãrãcie!<br />
Pâinea ºi cuþitul<br />
În þara mea de azi ºi mâine,<br />
Se-ntreabã oamenii cinstiþi,<br />
Cum poþi sã mai mãnânci o pâine,<br />
Cât timp cuþitu-i la bandiþi?!<br />
Sãrbãtorile de iarnã la basarabeni<br />
Cu-atâtea sãrbãtori în lung ºi-n lat,<br />
O ducem bine ºi ne veselim<br />
Iar dacã ne-mbãtãm cu-adevãrat,<br />
Nici la alegeri nu ne mai trezim1<br />
Viaþa celui fãrã partid<br />
Umblând adeseori flãmând,<br />
Gândeºti, când mai nimic nu prinzi,<br />
Cã scumpã este viaþa, când<br />
Nu ai la cine sã þi-o vinzi!<br />
Femeia<br />
Nu are porþi, nici ziduri ferecate,<br />
Sub cer aromitor, curgând spre rai,<br />
Dar este totuºi unica cetate,<br />
Pe care-o cucereºti ºi te predai!<br />
Întors din delegaþie<br />
La nevestica-i voluptoasã,<br />
Când vine mai devreme-acasã,<br />
Constatã soþul fistichiu,<br />
Cã este totuºi, prea târziu!<br />
Unei tinere proeuropene<br />
Frumuºicã subþiricã,<br />
De se-aprinde chiar ºi popa...<br />
Baremi printr-o gãuricã,<br />
Sã pãtrundã-n Europa!<br />
Paradox<br />
Deºteptul zilele îºi curmã,<br />
Crezând cã viaþa n-are rost,<br />
Iar prostul rabdã pân-la urmã,<br />
Cã nu-i el chiar atât de prost!<br />
Confesiune<br />
Sã recunosc, nu prea am chef,<br />
Dar ºi sã tac îmi vine greu:<br />
Nu cred sã-ajung vreodatã ºef,<br />
Dar secretarã-aº vrea ºi eu1<br />
Unei doamne ce susþine cã gãina bãtrânã...<br />
ªtiam – cã nu-s cãzut din lunã,<br />
O fi ea zeama aia bunã,<br />
Dar eu, când foame mi-e de mor,<br />
Mã satur cu un puiºor!<br />
La staþiunea balnearã<br />
Cu-o sorã-natã de staturã,<br />
Am respirat doar gurã-n gurã<br />
ªi-acum cu soaþa mã încaier<br />
Cã simt deja cã nu am aer!<br />
Sãrac<br />
La puþinele-mi ispite,<br />
Cât, ca om mai îndrãznesc,<br />
Aº mânca rãbdãri prãjite,<br />
Dar cu ce sã le prãjesc?!<br />
Filozofie naþionalã<br />
De luni pân-vineri bea Vasile<br />
La crâºma cea de lângã nuc,<br />
Iar banii pentru-aceste zile<br />
Pe apa... sâmbetei se duc!<br />
SCRIITORI TÂRGOVIªTENI LA „SERILE DON QUIJOTE”<br />
Beneficã iniþiativã culturalã a tinerilor intelectuali Ana Maria ºi Daniel Cosmin<br />
Comãniþã, cu caracter de unicat, „Serile Don Quijote” din Pietroºiþa, au reunit ºi<br />
la cea de a ºaptea ediþie din 20 august a.c. numeroºi oameni de culturã dâmboviþeni<br />
ºi din Capitalã, la ceea ce organizatorii au numit „Ospeþe domneºti cu iz medieval”.<br />
ªi aºa cum se petrec lucrurile de câteva ediþii încoace, printre „comeseni”<br />
au fost prezenþi cu gânduri rostite în „cuvinte potrivite” ºi cu opinii despre valorile<br />
culturii medievale româneºti ºi despre iubirea de patrie câþiva membrii ai Societãþii<br />
Scriitorilor Târgoviºteni: George Coandã, Emil Stãnescu, Gabriela Niþulescu,<br />
Constantin Voicu, Alexandru Manafu-Târgoviºte, Ion Iancu Vale. ªi care au reuºit<br />
sã ofere un adevãrat „ospãþ”, la aceastã emoþionantã ºi complexã cunoaºtere a<br />
istoriei româneºti. (Observator)<br />
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Consiliul Judeþean Dâmboviþa,<br />
Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa,<br />
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, Biblioteca Judeþeanã<br />
„I. H. Rãdulescu”, Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”, Teatrul<br />
Municipal Târgoviºte, Universitatea „Valahia”<br />
REGULAMENT<br />
Concursul Naþional de Literaturã „Moºtenirea Vãcãreºtilor”<br />
Ediþia a XLIII-a, Târgoviºte, 11-12 noiembrie 2011<br />
În organizarea Centrului Judeþean de Culturã Dâmboviþa, Societãþii Scriitorilor<br />
Târgoviºteni, Bibliotecii Judeþene „I. H. Rãdulescu”, Complexului Naþional Muzeal „Curtea<br />
Domneascã”, Teatrului Municipal Târgoviºte, Universitãþii „Valahia”, cu sprijinul Uniunii<br />
Scriitorilor din România, se desfãºoarã Concursul Naþional de Literaturã „Moºtenirea<br />
Vãcãreºtilor”, cu patru secþiuni de creaþie (poezie, prozã scurtã, eseu ºi teatru scurt), ajuns<br />
anul acesta la ediþia a XLIII-a. El se adreseazã creatorilor din toatã þara, care nu au împlinit 40<br />
de ani, nu sunt încã membri ai uniunilor de creaþie ºi nu au volume de autor.<br />
Concursul doreºte sã descopere, sã sprijine ºi sã promoveze o literaturã de certã valoare<br />
umanist-esteticã, deschisã tuturor abordãrilor, cãutãrilor ºi inovaþiilor din interiorul oricãror<br />
experienþe ale canonului specific românesc ori universal. Concurenþii se vor prezenta la<br />
concurs cu un grupaj de 10 titluri pentru secþiunea de poezie, 3 proze însumând maxim 8<br />
pagini la secþiunea prozã scurtã, 1-2 piese de teatru scurt (inclusiv piese pentru copii), pentru<br />
secþiunea teatru scurt, care vor aborda teme la alegere, ºi 2 lucrãri de circa 4-5 pagini la<br />
secþiunea eseu, cu tema „ªcoala prozatorilor târgoviºteni. Mircea Horia Simionescu – cel mai<br />
original prozator român postbelic.”<br />
Lucrãrile vor fi editate în word, cu caracter Times New Roman, corp 12, la un rând ºi<br />
jumãtate. Acestea vor avea un motto, ce se va regãsi într-un plic închis, conþinând un CV<br />
detaliat (numele concurentului, data naºterii, activitatea literarã, adresa ºi, obligatoriu, numãrul<br />
de telefon), ºi vor fi trimise prin poºtã (imprimate pe hârtie ºi pe un CD), pânã la data de 31<br />
octombrie 2011, pe adresa: Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa, str. A. I. Cuza nr.15, cod<br />
poºtal 130007, Târgoviºte. În cazul în care, lucrãrile vor fi trimise prin poºta electronicã<br />
(e-mail: office@cjcd.ro), acestea vor fi însoþite de un motto, precum ºi de datele personale<br />
solicitate mai sus, organizatorii asigurând confidenþialitatea acestora pânã ce juriul va delibera<br />
ºi va stabili laureaþii ediþiei.<br />
Concurenþii care au obþinut un premiu la una dintre secþiuni, în ediþiile anterioare, se vor<br />
putea înscrie în concurs doar la o altã secþiune.<br />
Concurenþii care nu vor trimite toate datele de identificare vor fi eliminaþi din concurs.<br />
Nu vor participa la concurs lucrãrile care vor fi trimise dupã 31 octombrie 2011, data poºtei.<br />
Premianþii vor fi invitaþi de cãtre organizatori în zilele 11ºi 12 noiembrie 2011, la Târgoviºte,<br />
la manifestãrile organizate în cadrul Concursului Naþional de Literaturã „Moºtenirea<br />
Vãcãreºtilor”, ediþia a XLIII-a 2011.<br />
Premiile, în numãr de 18, în valoare de circa 7000 lei, vor fi acordate concurenþilor numai<br />
în prezenþa acestora în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivitãþii de încheiere a concursului.<br />
De asemenea, lucrãrile premiate vor fi publicate într-un volum editat de Centrul Judeþean de<br />
Culturã Dâmboviþa, în colaborare cu editura „Bibliotheca”.<br />
Orice modificare a actualului regulament va fi notificatã în procesul-verbal de jurizare ºi<br />
adusã la cunoºtinþa publicului de cãtre un juriu alcãtuit din personalitãþi recunoscute ale<br />
vieþii cultural-literare naþionale.<br />
Relaþii suplimentare:<br />
Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa – telefon: 0245.613112, e-mail: office@cjcd.ro,<br />
persoanã de contact Mircea Niþã ºi Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, persoanã de contact<br />
Mihai Stan (telefon: 0761.136921, e-mail: biblioth@gmail.com).<br />
Organizatorii<br />
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011<br />
87
Revista revistelor<br />
Stupiditãþi... aniversare<br />
Din Craiova, primim, negreºit, prin e-mail, în format pdf, Constelaþii diamantine, „revistã<br />
de culturã universalã editatã sub egida Ligii Scriitorilor Români”. * Cum e turcul, ºi pistolul<br />
sau, mai exact, cum e Liga, ºi revista! De un bombasticism fãrã limite, sporit, în ultimul numãr –<br />
8 (12), August 2011 – de împrejurarea cã publicaþia împlineºte un an de apariþie. * Dacã e<br />
aniversare, sunt obligatorii ºi articolele corespunzãtoare, eventual, de bilanþ. * Iatã ce zice<br />
(just, dincolo de patetism ºi de momentana pierdere a busolei) doamna Doina Drãguþ, redactor-ºef:<br />
„Revista Constelaþii diamantine, în scurtul ei parcurs, de un an, a încercat sã se<br />
axeze pe cultul valorii, sã depãºeascã graniþele naþionalismului, având o deschidere spre<br />
universalitate, spre nemãrginire. (...) Principiile care ne ghideazã în selectarea materialelor<br />
privesc autenticitatea, originalitatea compoziþionalã ºi expresivitatea artisticã. Sunt promovate<br />
creaþiile culturale ºi literare ale scriitorilor din þarã ºi de pretutindeni, urmãrind, prin aceasta,<br />
îmbinarea spiritului universal al graiului românesc ºi demnitatea literaturii naþionale”. * Din<br />
pãcate, mai tot ceea ce a publicat de-a lungul unui an voluminoasa revistã contrazice aceste<br />
spuse, mai ales în privinþa „cultului valorii”, cãci mulþi dintre colaboratori sunt veleitari<br />
grafomani, autori de platitudini ºi dulcegãrii, iar multe dintre texte (mai ales cele critice) se<br />
disting printr-un umor involuntar fãrã limite. * Precum textul (aniversar ºi el) semnat de N. N.<br />
Negulescu, director, ºi intitulat nici mai mult nici mai puþin decât „La Galactica Sãrbãtoare a<br />
Cuvântului”. Iatã fragmentul de început: „Scrutând retrospectiv oglinda timpului calendaristic<br />
(2010-2011), veþi înþelege cum a radiat dintr-o esenþã eticã, genuinã, ideea fondatoare a<br />
publicaþiei de culturã universalã Constelaþii diamantine. Desigur, noua Cetate spiritualã, are<br />
menirea mediatizãrii artistice. Relevarea miºcãrilor contemporane de gândire superioarã,<br />
emanatã din fuziunea plasmozomilor creaþiei originale, a devenit imperativul programului<br />
redacþional, remarcabil prin extensiune. Intensele circulaþii de valori, gravitate în jurul centrului<br />
constelat de raliere, confirmã legitimitatea actelor culturii noastre afirmative. Fiind lumi inaugurate<br />
de adâncimile ontogenezei spirituale, toate aceste forme de reflectare, bogate în pulsiuni<br />
ºi aspiraþii, sunt situate prin viziuni armonioase, integratoare, pe voluta esteticã a revistei,<br />
permanent polarizatã de izbucnirea culorilor dualei existenþe: esenþialã ºi creaturalã”. * Sã<br />
punem, totuºi, aceastã beþie de cuvinte pe seama aniversãrii ºi sã examinãm un text mai...<br />
analitic. El a fost trimis, tocmai de la Chicago, de cãtre Cristian Petru Bãlan, are titlul „Revelaþiile<br />
poetei Elena Toma” ºi acest început stupefiant: „Citind ºi recitind cartea poetei Elena Toma,<br />
Maimuþa de mãtase (Ed. Anamarol, Bucureºti, 2007), iniþial, mã bãtuse gândul sã intitulez<br />
aceastã cronicã Plusvaloarea poeziilor Elenei Toma, ceea ce ar fi însemnat, desigur, sã<br />
atribui noþiunii de plusvaloare un sens nou, inexistent în realitate, forþându-i ºi falsificândui<br />
adicã înþelesul lui real, de termen din domeniul economiei politice, folosit de Karl Marx în<br />
celebra-i operã Capitalul, unde promotorul comunismului introduce aceastã noþiune pentru<br />
a defini surplusul de profit financiar al capitaliºtilor «prin exploatarea clasei muncitoare»... Eu<br />
aº fi încercat, probabil primul, sã-i extind acestui substantiv aria semanticã, prin conferirea<br />
unui înþeles subsidiar nou ºi anume: Plusvaloare = o creaþie superioarã deosebitã care are<br />
o valoare intrinsecã, cu multe calitãþi în plus faþã de produsul standard.” * Cã versurile,<br />
citate din abundenþã, contrazic ideea cã ne-am afla în faþa unei poete, rãmâne, faþã de aceste<br />
elucubraþii (continuate pe aproape douã pagini), o chestiune secundarã. * Ca din întâmplare,<br />
„Constelaþii diamantine” ºi majoritatea colaboratorilor sãi ilustreazã din plin tipologiile vizate<br />
în textul meu de pe prima paginã, despre zodia <strong>aburelii</strong>... (T.C.)<br />
Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria<br />
Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte,<br />
la librãria Gaudeamus. Abonamentele se fac<br />
prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãria<br />
Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.<br />
REVISTA „LITERE”<br />
APARE CU SPRIJINUL FINANCIAR<br />
AL EDITURII BIBLIOTHECA<br />
ªI AL CENTRULUI JUDEÞEAN<br />
DE CULTURÃ DÂMBOVIÞA<br />
Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax<br />
0245212241; mobil 0765453089; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro<br />
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,<br />
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com<br />
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:<br />
filip.iulian@gmail.com<br />
Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL<br />
biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro<br />
6,00 RON