Gliga

sau chiar organizarea întâlnirilor de 25 de ani de la
terminarea liceului și a facultății. De ce? Pentru că așa
e normal, așa se întâmplă atunci când pasiunea merge
umăr la umăr cu implicarea în comunitate.
Secretul?
Sunt lucruri care nu se predau la niciun
conservator, precum nu se predau la niciun curs de
management. Sunt lucruri pe care cei care le înțeleg,
nu le înțeleg pentru că ajung la concluzia că așa
trebuie, ci pentru că așa simt. Aici se face diferența
dintre banal și memorabil. Lucru care nu are cum să
rămână neobservat. La fel ca senzația pe care ți-o
lasă acel concert foarte bun de la care plecam. Acel
concert de la care publicul pleacă având pe buze un
zâmbet. Acea calitate care excelează și care nu poate
lăsa lumea din jur indiferentă.
Exact același lucru s-a întâmplat și la Reghin.
Din debara, afacerea a ajuns subiect acoperit de una
din cele mai cunoscute reviste din întreaga lume –
Time Magazine. O întâmplare? Poate, dar foarte puțin
probabil. Și mai puțin întâmplătoare a fost scrisoarea
de mulțumire venită de la Sir Yehudi Menuhin, care s-a
înclinat în fața calității viorilor produse la Reghin de
Vasile Gliga. Cu un astfel de cap de listă, devine foarte
greu să completezi lista cu personalități aparte de la
noi, dar mai puțin sonore în afara României. Totuși,
patriarhul Teoctist, Grigore Leșe și fostul ambasador
SUA la București Michael Guest au fost parte din
„publicul” care a ieșit plăcut surprins după ce au
vizitat fabrica de la Reghin. Lista e mult mai lungă, iar
mulțumirile merg către fiecare în parte.
Niciunul din familie nu-și poate imagina viața
fără activitatea din compania-familie, fără să ia parte zi
de zi la „concert”. Iar când omului îi face plăcere ceea
ce face, timpul zboară. Așa au trecut pe nesimțite
primii 20 de ani, care au fost cu adevărat memorabili.
Iar muzica va fi cântată mai departe, după partituri pe
care probabil doar familia Gliga le poate bănui.
15