Attention! Your ePaper is waiting for publication!
By publishing your document, the content will be optimally indexed by Google via AI and sorted into the right category for over 500 million ePaper readers on YUMPU.
This will ensure high visibility and many readers!
și le răspundea clienților după cum îi spuneam eu”, își amintește Vasile <strong>Gliga</strong> de perioada începuturilor. Printre primii care i se alătură, dându-și seama că munca poate fi răsplătită mai bine decât în fabrica de stat, este Sandu Stroe, care renunță la funcția de director tehnic. Pentru a pune afacerea pe picioare, Vasile împrumută sume importante de bani la acea vreme, de două ori în mai puțin de un an. Prima dată pentru a deschide un atelier într-o casă achiziționată de familie, iar a doua oară pentru înființarea firmei. În ambele dăți apelează la cunoscuți care, pe lângă bani, oferă de fapt încrederea lor în visul lui Vasile. Oameni cu adevărat deosebiți. În anul 1992 firma avea deja șase angajați, iar numărul lor s-a dublat în fiecare din următorii ani. În 1995 firma număra 48 de angajați. Doi ani mai târziu deja afacerea ia amploare și, dacă la început lutierul reghinean fabrica doar viori de maestru și profesional, în 1997 începe producția de instrumente din gama student. În anul 2000, povestea de succes a fabricării viorilor în atelierele lui Vasile <strong>Gliga</strong> iese din Reghin, întrucât începe producția viorilor din gama școală, produse la Toplița. În acești aproape zece ani totul s-a întâmplat treptat, familia achiziționând succesiv teren, bucată cu bucată, de fiecare dată pentru extinderea atelierelor. Și pentru că angajații erau aproape în exclusivitate necalificați în acest domeniu, Vasile <strong>Gliga</strong> a pus bazele Școlii de maiștri – constructori de viori, specializarea lutier, recunoscută de Ministerul Învățământului. Înainte se întâmplase și acel episod cu adevărat remarcabil: viitorii lutieri și-au dat proba de angajare construinduși fabrica unde urmau să lucreze. Lucrurile erau deja foarte bine delimitate în procesul de producție. Nimeni nu mai producea o vioară de la cap la coadă, ci fiecare vioară trecea prin mai multe mâini, existând oameni specializați pe fiecare proces în parte. În plus, depinzând de gamă, migala cu care era fabricată fiecare vioară diferea. La vioara student se lucra 50 de ore pe parcursul a trei luni, pentru ca la cea de maestru atenția să fie acordată vreme de 300 de ore pe parcursul 20