(Georgiu Gurie) Baladă Euharistică martiriului antitotalitarist

CEEOL copyright 2023
13 th International Symposium of Science, Theology and Arts
Corneliu Deneşan 7 , în poezia Craniul, parcurge un traseu
fulger spre esenţa înţelepciunii: „Era o zi cu arşiţă de vară, / Pe malul
gropii, oase gălbejite / Erau zvârlite, rând pe rând, afară / Şi tidvele de
târnăcop lovite. // Creştea mereu grămada aruncată / din şanţul de la
colţul închisorii, / de sub pământ, de sub închisa soartă / Demult cei
şapte nu văzură zorii. // Priveam la craniul ce-l ţineam în mână: /
Acolo unde creierul gândea / Era pământ, cu găuri mici de râmă / Îl
scormoneam şi-ncet se desprindea. // Ce ochi umplut-au găurile goale /
Şi câte lacrime pe faţa ştearsă / n-au curs şi, poate, buze senzuale, / Ceau
sărutat vreo funte de mireasă? // Ce boală l-a lovit, sau, poate fierul?
/ Şi cine i-a făcut îngropăciunea? / Priveam cu fruntea-ngândurată
cerul, / Văzui atunci din plin deşertăciunea. // Şi mă gândeam, cândva,
cum şi pe mine, / Găsindu-mă-n bucăţi făr-de valoare / Mă va zvârli
distrat un oarecine / Şi nu-şi va pune nicio întrebare”.
Omul care a scris aceste versuri a gândit esenţializat – putem
spune fără să exagerăm – tot ceea ce s-a gândit vreodată pe acest
pământ de la facerea lumii încoace! A pătruns la esenţa gândirii:
având un raţionament cu coeficient emoţional, a unit deplin
„mintea” cu „inima”, precum în demersul isihast. Şi a făcut-o nu
elitist, exprimându-se nu la maximele adâncimi mistice, ci la un nivel
accesibil oamenilor trăitori în lumea cotidiană, dar care au experienţa
adâncurilor metafizice ale fiinţei umane.
Relativizarea valorilor şi a certitudinilor sub hipnoza
nihilismului (abordarea parodică a istoriei)
Aurel Dragodan 8 , prin poezia Memorial, ne transmite
propria-i stare emoţională răvăşitoare:
7 Născut în 1922, în Sibiu, Corneliu Deneşan a absolvit Liceul Comercial din Sibiu; este
condamnat la 10 ani muncă silnică; din 1948, timp de 7 ani este „reţinut administrativ”;
după ce face TBC în închisoare este mutat la Penitenciarul Gherla; din 1959 este arestat
din nou şi condamnat la alţi 7 ani, „pentru uneltire”. E eliberat în 1964.
8 Constantin Aurel Dragodan, născut în Alexandria, în 1919, era student la Facultatea de
Drept din Bucureşti în momentul arestării, în 1942, şi a fost condamnat la 25 de ani de
muncă silnică. În timpul lungii lui detenţii, de 22 de ani, a trecut prin numeroase
închisori (Jilava, Văcăreşti, Aiud, Alba Iulia, Piteşti, Târgu Ocna, Caransebeş). Din
cauza atitudinii sale anticomuniste exprimate prin poezii doar gândite (deţinuţii nu aveau
31
CEEOL copyright 2023