(Georgiu Gurie) Baladă Euharistică martiriului antitotalitarist

CEEOL copyright 2023
13 th International Symposium of Science, Theology and Arts
paradoxală din inconştientul colectiv a făcut ca tinerii de astăzi, noile
generaţii, să dispreţuiască (sau cel puţin să nu mai „empatizeze” cu)
valorile pentru care înaintaşii au considerat că se merită să mori?
Nu ne vom opri în analiza noastră asupra primelor două
coordonate ale posmodernităţii (1. Societatea postindustrială,
informatică 2 ; 2. Centralizarea informaţiei şi a comunicaţiei/tranziţia
de la „revoluţia lui Gutenberg” la imaginea televizată şi cea a
existenţei virtuale, centrate pe computer), întrucât ele sunt complet
străine şi total imprevizibile pentru lirica „de după gratii”, deci
absente. Vom spune însă că exact acestea „devorează” timpul
generaţiilor tinere de astăzi: internetul, ecranele, virtualul. Ele au
puterea de a superficializa, de a reteza adâncurile metafizice şi
gândirea bine vertebrată, de a atenua simţul critic şi
discernământul. De aceea, sfatul pastoral al Bisericii este ca
recursul la acestea să fie temperat, echilibrat, auto-controlat. Vom
continua periplul nostru analitic cu celelalte cinci criterii.
Stabilirea de noi tipuri de raport între bărbat şi femeie (cu tot
ceea ce presupune feminismul)
Care era imaginea femeii în inconştientul colectiv din lumea
în care creau, sufereau şi acţionau poeţii şi versificatorii „de după
2 Contextul cultural diferit, comunicarea în forme specifice epocii moderne (iar nu
postmoderne) este evidentă când în lirica „de după gratii” se face referire la „scrisoare”,
„epistolă”: „Îţi scriu, o mamă, din Aiud, / Din temniţa cu lacrimi şi zăbrele / Cu ziduri
reci, din care nu s-aud / Cum mor în lanţuri „visurile mele”. // Trec zilele de plumb, mai
greu ca anii / Se frânge viaţa-n silnică povară, / În sufletu-mi se scutură castanii / Şi
plânge-un vis uitat de… primăvară. // Flăcăul tău, voinic, cu piept de-aramă / Ce
haiducea adesea pe poteci / Azi, nu mai e decât o umbră, mamă, / În temniţa cu zidurile
reci. // (…). Îţi scriu o carte, poate cea din urmă, / Că „Dansul Salomeii” e în toi / Şi
până-n zori o viaţă iar se curmă / Că zi şi noapte-i Moartea printre noi…” („Scrisoare
din Aiud” de Simion Lefter). Încetineala scurgerii timpului, procesul de îmbătrânire
biologică consistent ce are loc între două revederi, „zilele de plumb” care „se scurg ca
anii” sunt alte indicii ale climatului specific epocii în care comunicarea era „încetinită”,
mai bine zis „lentă” în raport cea din postmodernitate. „În sihăstria de beton şi fier / s-
au strâns tăcerile din univers, / o frunte tristă-şi caută alt cer / şi timpul parcă s-a oprit
din mers” (Poezia „Aşteptare” a lui Petre Strihan). În aceeaşi categorie se înscrie poezia
„Carte poştală de octombrie” a lui Mihai Buracu. Volumul de referinţă citat este Poeţi
după gratii, Editura „Mănăstirea Petru Vodă”, 2010.
25
CEEOL copyright 2023