30.08.2023 Views

(Georgiu Gurie) Baladă Euharistică martiriului antitotalitarist

(Georgiu Gurie) Baladă Euharistică martiriului antitotalitarist

(Georgiu Gurie) Baladă Euharistică martiriului antitotalitarist

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

CEEOL copyright 2023

13 th International Symposium of Science, Theology and Arts

nevastă, / Pământ întors de plugul meu spre soare / Simţit-am

dulcea ta înfiorare / Cum mă cuprinde limpede şi castă” 4 .

Tot Andrei Ciurunga, de această dată în poezia Noi, tot

aici…, constată: „Ne cresc orfani copiii pe coclauri / nevestele ca

fânul se usucă, / răsar din mame stânjenei şi lauri, / noi tot aici,

noi tot cu gând de ducă... / Parcă n-am fost în lume niciodată /

Duminicile ne-au uitat şi ele, / prietenii prin cârciumi se îmbată, /

noi tot aici, noi tot după zăbrele. // Căţui de nuferi ard în

rugăciune, / pe sub salcâmii înfloriţi trec fete, / bătrâne viori

întineresc sub strune, / noi tot aici, noi tot pe rogojină”. Deţinuţii

au conştiinţa că viaţa merge mai departe, că sub anumite aspecte

lucrurile au progresat, dar ei sunt pe mai departe un tribut de

jertfă care trebuie plătit de neam… femininul este asociat cu

florile, cu stânjeneii, cu laurii, cu creşterea copiilor; femininul

înseamnă gingăşie, afectivitate, dăruire, aşteptare eroică a

soţului pedepsit şi înstrăinat pe nedrept. Ele sunt simbolul

fidelităţii, al loialităţii mai presus de „etichetările” politice

nedrepte.

„Să luăm în traistă tot ce ne-a rămas / din cele ce-am adus

în amintire: / întâi o mamă albă şi subţire / şi-o fată cu

privighetori în glas” (Poezia Fii gata, suflete! de Andrei

Ciurunga). Femeia este văzută ca un „altar” de intense trăiri

interioare, o sursă de afecţiune, un izvor de dragoste. Tocmai

de aceea, plecarea ei stridentă din viaţa bărbatului, acum

deţinut, este o abdicare, o trădare jenantă, o decădere

axiologică, o „Desfigurare”: „Plec, iubito, ascunzând în sân /

steagul rupt de gloanţe şi furtună / şi privesc cum mâna ta cea

bună / nu-mi mai face semne să rămân” (Desfigurare de Andrei

Ciurunga).

4 „Când marea foame-a vieţii-n mine plânge, / Cu pâinea ta curată mă îmbii / Şi de mă

simt vreodată ca un sânge, / Gâlgâitor, în forţele lui vii, / Eşti inima grăbită, care-l

strânge / Şi-l mână mai departe, în copii”. Cf. Poeţi după gratii, Editura „Mănăstirea

Petru Vodă”, 2010, p. 391.

27

CEEOL copyright 2023

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!