(Georgiu Gurie) Baladă Euharistică martiriului antitotalitarist

Recommendations

Info

CEEOL copyright 202313 th International Symposium of Science, Theology and ArtsPatriotismul, ca formă legitimă de extensie a dragostei dintreoameni, este prezentă explicit în poezia Ţara mea de dincolo de ţarăa lui Andrei Ciurunga, în care declară că s-a cununat cu ţara: „Ţaramea de dincolo de ţară, / cu privirea umedă de jind, / te-am purtat înmine pribegind / ca pe-o flacără ce arde pe comoară. // Încă dinpruncia mea de aur / m-am simţit cu tine cununat / dar te-a vrut al ei– şi te-a furat / nesătula poftă de balaur. // Azvârlit în temniţaduşmană / gem adânc, însângerat sub fier, / şi pun atunci câte-uncrâmpei de cer / din seninul rău – bandaj pe rană. // Foamea cândîmi cască noi abise, / vine câte-un pui de cozonac / ce-a crescut, camine, pe Bugeac / trupul să mi-l sature de vise. // Zgribulit, înhainele vărgate, / astăzi vântul iernii îl ascult / Hora noastră e muritdemult, / frigul muşcă tălpile-ngheţate. // Dar pândesc la drum oprimăvară / să întindem iar din prag în prag / hora mare sub acelaşisteag, / ţara mea de dincolo de ţară”.Lirica din închisoare simţea nevoia să vehiculeze termeniscrişi cu majuscule, concepte „suculente” din punct de vedereaxiologic, valori pentru care se considera că merită să-ţi dai viaţa.Era un univers al valorilor ferme, al vertebrării axiologice aexistenţei, al pulsului transcendent al vieţii cotidiene. Câte dintreaceste valori nu sunt marcate astăzi de un „ireversibil” dispreţcontagios al postmodernităţii? Să urmărim limfa de viaţă prezentăîn poezia Noapte de anchetă a lui Petre Baicu: „Pândar, caraliulazi noapte m-a-nchis, / Îmi răneşte trupul, visu-mi nu-i ucis! /Repetat în rugi, Domnului I-am zis: Ocroteşte-mi, Doamne,DORUL meu deschis. // Curg, ca din durere, lacrimi din pereţi, /Securiştii-n vorbe, sunt numai săgeţi. / Ar ucide ŢARA îngâmfaţi,semeţi, / Nu ştiu ce e OMUL. Socotesc în vieţi. // Tot timpulîntreabă: La ce te gândeşti? / El trădării ţării ar vrea să-i slujeşti, /Când în tine viaţa-i doar cât mai clipeşti / Ce destine, Doamne, învieţi omeneşti! // Are securistul de-mplinit un stas, / Leapădăvestonul, trupu-i-e prea gras / Cazna-i ucigaşă a durat un ceas, /din loviri cu ranga, striviri au rămas // Gândul meu din urmă ţăriimele-l las”.33CEEOL copyright 2023
CEEOL copyright 2023Eucharist and Martyrdom from the Ancient Catacombs to the Communist PrisonsReligiozitate experienţială, tipic postmodernăExperienţa cel mai mult invocată în lirica închisorilor esteumilinţa desăvârşită, anihilarea umanului, degradarea totală,durerea inexprimabilă; acestea toate pot fi „punţi” spre ospiritualitate efervescentă. Trăirile de maximă intensitate după careaspiră omul postmodern, victimă a comodităţii şi a climatuluiconsumist, nu pot fi obţinute fără o experienţă anterioară a golului desens, a durerii în faţa tăcerii cosmosului în faţa marilor frământăriexistenţiale, a căutării înfrigurate a adâncimilor existenţei.„Apoi să strângem tot ce ni s-a dat / de când robim dintemniţă şi ceaţă; / picioare-n coaste, câte-un pumn în faţă, şi palmegârlă pe-un obraz scuipat. // sudalme fără număr, potopind, / dureriadânci în pântece, de foame / şi printre ploi pornite să destrame / totmersul meu prin apă, putrezind” (poezia Fii gata, suflete! de AndreiCiurunga). Convingerea că materia poate fi spiritualizată,certitudinea că trupul propriu, schingiuit de torţionari va trece prinmoarte într-un alt plan existenţial, necoruptibil şi nedegradabil,răzbate înspre finalul poeziei Fii gata, suflete! a lui Andrei Ciurunga:Deschideţi largă poarta, temniceri, / să iasă trupul înviat pe care /mi l-aţi strivit sălbatici în picioare / şi l-aţi mânat cu biciul pânăieri”.Umilirea ajunge la paroxism: „Uite, aici am sânge în pahar /sângele meu subt noaptea de stafii, / şi dincoace-am adus în buzunar/ unghii pe care mi le-au smuls de vii. // m-au pus în jug, cu fierul pegrumaz, / şi m-au plătit cu răni şi cu ocară, / Cu câte palme-amstrâns pe-acest obraz, aş fi putut să prăvălesc o ţară” (AndreiCiurunga, poezia Mărturie).„Inventarierea” senzaţiilor trupeşti, a experienţelor corporale,a contactului extern cu materialitatea a fost o componentă obligatoriea vieţuirii în detenţie; traumele trupului răvăşeau psihic: „Sub zeghe,trupul s-a făcut covrig / căci în adâncul cărnii vlăguite, / în loc denervi coboară şerpi de frig, / în loc de oase urcă stalagmite. //Sudorile pe trup mi s-a lipit, / cămaşa, scoarţă, s-a muiat în spate. /în fiecare muşchi câte-un cuţit / aduce-o veste vieţii-înjunghiate (...).// Şi ninge sur ca peste-un cimitir / din care morţii au ieşit în gloate /34CEEOL copyright 2023
Page 1 and 2: You have downloaded a document from
Page 3 and 4: CEEOL copyright 2023Eucharist and M
Page 11: CEEOL copyright 2023Eucharist and M

(Georgiu Gurie) Baladă Euharistică martiriului antitotalitarist

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?