teză de doctorat - Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol ...

Dintre pacienţii studiaţi, 62,1% au fost în fibrilaţie atrială şi 21,2% au prezentat
AVC în cursul internării actuale sau în istoric (un pacient din 5 cu tromboză cardiacă are
deci istoric de stroke în cohorta analizată). Flutter-ul atrial a fost documentat la 18,8%
dintre pacienţii studiaţi, în timp ce 37,9% au fost în ritm sinusal.
Am analizat patologia subiacentă pe combinaţii de condiţii predispozante şi am
confirmat şi în studiul nostru datele din literatură, cele mai frecvente combinaţii asociate
cu tromboză intracardiacă în lotul studiat fiind: stenoza mitrală cu fibrilaţie atrială (88,9%
dintre pacienţi cu tromboză intracardiacă), fibrilaţia atrială permanentă cu AVC în
antecedente (78,6% incidenţa trombului intracardiac - diagnostic retrospectiv), fibrilaţia
atrială cu insuficienţă cardiacă congestivă (58,3% incidenţă a trombozei intracardiace).
Rezultă deci că fibrilaţia atrială este principala condiţie predispozantă, în diverse
combinaţii cu afecţiunea cardiacă de bază, la pacienţii studiaţi.
Studiile publicate au arătat că, la pacienţii cu insuficienţă mitrală cronică
moderată (gradul II-IV), apariţia fibrilaţiei atriale este un predictor independent de
tromboembolism, indiferent de dimensiunea atriului stâng. Importanţa fibrilaţiei atriale în
evenimentele tromboembolice este şi mai mult accentuată de descoperirea unor nivele
crescute de D-dimeri la pacienţii cu FA persistentă, indiferent de prezenţa sau absenţa
bolii cardiace organice. Riscul tromboembolic este considerat a fi de 3-4 ori mai mare la
pacienţii cu FA cronică neanticoagulaţi, faţă de cei cu FA paroxistică.
Datele ecocardiografice au arătat că la lotul de pacienţi studiat cu tromboză
intracardiacă, atriul stâng măsurat ecografic a avut o valoare medie a diametrului
trasversal în limite normale (44,4±6,41mm), dar a fost semnificativ mai dilatat la
pacienţii cu tromboze atât de atriu stâng, cât şi de auricul stâng (p 55mm la 42,42% dintre pacienţi) şi scăderea fracţiei de
ejecţie globale a VS (FEVS < 45% la 51,5% dintre pacienţi şi FEVS < 35% la 22,7%
dintre pacienţi). Fracţia de ejecţie a VS a fost moderat scăzută atât la pacienţii cu
tromboză de VS (FEVS medie = 37,7%), la care a fost factor semnificatiov predictiv
pentru prezenţa trombozei ventriculare (p