Ingineria inversă

Exemple: ingineria inversă a programelor Java
public void init(){
}
Codul fiecărui atribut începe cu o referinţă la tabela constantelor unde se găseşte numele atributului.
Urmează apoi numărul de octeţi ai atributului. Cel mai important atribut al unei metode este atributul
Code. Acesta conţine pe lângă informaţiile de mai sus câmpurile Max_Stack, ce indică dimensiunea
maximă a stivei de operanzi în timpul execuţiei metodei, Max_Locals, numărul maxim de variabile
locale utilizate în codul metodei, Code_Count, numărul de octeţi ai codului metodei şi codul popriu-
zis al metodei. În cazul metodei init atributul Code este stocat pe 553+6 octeţi, stiva atinge
dimensiunea maximă 5, are 4 variabile locale, iar codul propriu-zis ocupă 369 de octeţi.
Method #1
000007ec Access Flags ACC_PUBLIC
000007ee Name init
000007f0 Type ()V
000007f2 Attributes Count 1
000007f4 Attribute Name Code
000007f6 Bytes Count 553
000007fa Max Stack 5
000007fc Max Locals 4
000007fe Code Count 369
Urmează acum partea cea mai dificilă şi anume decompilarea codului metodei. Pentru a reuşi acest
lucru trebuie să cunoaştem setul de instrucţiuni cu care operează Maşina Virtuală Java (alcătuit din
201 instrucţiuni). Ideea de bază constă în simularea execuţiei codului respectiv. Vom utiliza o stivă
abstractă în care vom încărca în loc de valori, identificatori, operatori,…, deci cod sursă.
0 aload_0
1 new java/util/Random
4 dup
5 invokespecial java/util/Random/ ()V
8 putfield snow/rand Ljava/util/Random;
Instrucţiunea aload_0 încarcă în stivă valoarea variabilei locale 0. Pentru orice metodă de instanţă,
variabila locală 0 va stoca întotdeauna referinţa la obiectul curent, reprezentată în limbajul Java prin
cuvântul rezervat this. Noi vom scrie în stivă this. Instrucţiunea new crează în zona de memorie liberă
a JVM un nou obiect de tipul specificat şi va introduce în stivă referinţa la zona respectivă. Noi vom
scrie în stivă new Random. Instrucţiunea dup dublează vârful stivei, deci din nou în vârful stivei avem
new Random.
- 23 -