Ingineria inversă

Exemple: ingineria inversă a programelor Java
exemplu, pentru tipul int putem folosi ca identificator i, i1, i2, …, pentru tipul String putem folosi s,
s1, s2, …, etc. Deoarece variabila locală 1 este folosită pentru prima dată, aici trebuie să avem o
declaraţie. Prin urmare instrucţiunile ..store pot genera cod sursă. Prefixul a al instrucţiunii ne spune
că este încărcată o valoare de tip referinţă. Deci, ţinând seama că metoda getParameter(), din clasa
Applet, returnează un String, putem scrie instrucţiunea:
String s = getParameter(“snows”);
59 aload_1
60 ifnonnull 72
63 aload_0
64 bipush 100
66 putfield snow/snows I
69 goto 83
Instrucţiunea aload_1 încarcă în stivă variabila locală 1, deci, din punctul de vedere al
decompilatorului, identificatorul s. Instrucţiunea ifnonnull extrage din stivă referinţa la un obiect, în
cazul nostru s, şi o compară cu referinţa null. În cazul în care nu coincid, execuţia codului continuă de
la offset-ul 72. Prin urmare, instrucţiunile ifnull şi ifnonnull generează cod sursă. Pentru ca
decompilarea să continue de la offset-ul 63 şi nu de la 72, vom scrie testul invers. Deci avem
structura:
if(s==null){
}
Evoluţia stivei în timpul execuţiei instrucţiunilor de mai sus este:
s
this
s
100
this
s
Instrucţiunea bipush 100 încarcă în stivă valoarea întreagă de tipul byte 100 care apoi va fi încărcată
în atributul snows (şi deci obţinem cod sursă). Instrucţiunea goto 83 determină ca execuţia codului să
contnue de la offset-ul 83. În concluzie, avem o structură de tipul if-else. Prin urmare avem codul:
if(s==null){
snows = 100;
}else{
}
Pe varianta “else” se execută codul:
- 27 -